K.marx Si S.freud din Perspectiva Politico Sociala

Rezumat la lucrarea de cu titlul “ Fascinația utopiei: K.Marx si S.Freud”

– o incercare de alaturare din perspectivă politico-socială-

TEMA : Prezentarea teoriei socio-politico-economice a lui Karl Marx și prezentarea aprecierilor filosofico-politico-sociale ale lui Sigmund Freud împreuna cu o încercare critică de sintetizare a celor doua concepții ale celor doi autori .

TEZA : Demonstrarea existenței similaritaților intre cele doua concepții si analiza diferențelor în scopul refacerii punctelor slabe ce sunt conținute in teoria lui K.Marx cu ajutorul analizei freudiene asupra societații.

Date despre structura:

Lucrarea este structurata in patru capitole fiecare din aceste capitole

continand unn numar variabil de sub capitole cu totul totalizand 40 de pagini.

BIBLIOGRAFIE:

„The Cambridge Companion to Marx” Cambridge University Press 1991 New York

M.Malitia “Zece mii de culturi , o singura civilizatie”,Ed. Nemira ,Bucuresti 1998

V.Georgean „Utopianism and Marxism” The Chancer Press Ltd. , Bungay , Sufforlk , UK

J. RAWLS

H. Marcuse „Scrieri filosofice” Ed. Politica Buc 1977

H. Marcuse „Eros si civilizație” Ed. TREI 1996 București

C. KITCHING “Marx and the philosophy of praxis”Routledge 1988

S. FREUD “Viitorul unei iluzii” in Freud “Opere – Studii despre societate si religie” Ed. TREI București 2000

S. FREUD “Disconfort in cultură” in Freud “Opere – Studii despre societate si religie” Ed. TREI București 2000

E. FROMM “Frica de libertate”

Cuprins:

Lucrarea debuteaza cu o introducere care care contine teza si tema lucrarii .Apoi in capitolul 1 am insistat asupra anumitor concepte pe care le-am considerat importante in cazul in care voi discuta despre teoriile celor doi filosofi in contextul temei alese in felul urmator:

Capitolul 1

In subcapitolul 1 am detaliat distinctia cultura-civilazatie aratand in acelasi timp motivele pentru care pe parcursul lucrarii voi face o identificare intre cei doi termeni pentru a pastra cadrul teoretic freudian( Freud la inceputul lucrarii sale “Viitorul unei iluzii” precizeaza faptul ca va utiliza termenii cultura si civilizatie nedistinct.M-am folosit aici in special de cartea lui M.Malitia “Zece mii de culturi , o singura civilizatie”dar si de cursul universitar al lui N.Georgiu “Filosofia culturii”.

In subcapitolul 2 am discutat despre utopie si mai precis despre posibilele ei origini in mentalul colectiv si am demonstrat faptul ca utopia are la baza insatisfactia umana generatoare de imagini fantazante.Pentru aceasta m-am folosit de lucrarea lui V.Georgean „Utopianism and Marxism”.

In subcapitolul 3 am tratat problema optiunii individului uman intre capitalism si comunism in contextul teoriei “valului ignorantei”al lui J.Rawls.Initial am facut o descriere a teoriei asa cum apare ea la J.Rawls.Am concluzionat ca o alegere rawlsiana(rationala) intre cele doua sisteme nu este posibila ambele avand in componenta continuturi irationale(de risc).

Capitolul 2

In acest capitol am realizat o descriere a teoriei lui K.Marx atat in ceea ce priveste partea ei politico-sociala cat si a celei economice.

In subcapitolul 1 am tratat conceptul de “materialism dialectic” asa cum apare el in continutul lucrarilor lui Marx aratand diferenta dintre conceptia marxiana si cea a filosofiei clasice de pana la acesta.In plus am afirmat si justificat caracterul stiintific al demersului ideatic al lui Marx folosindu-ma de „The Cambridge Companion to Marx” si de H.Marcuse „Scrieri filosofice” Ed. Politica Buc 1977 atunci cand am enuntat o parere opusa stiintificitatii teoriei.

In subcapitolele 2,3,4 am descris valentele pe care termenii “clasa”,”stat”si “ideologie” le au in cadrul teoriei lui Marx si cum acesta a consacrat aceaste notiuni oferindu-le un statut obiectiv.Am descris impartirea pe care o face Marx claselor si jusificarea pe care o ofera acestta pentru aceasta impartire.Deasemenea am descris modul in care filosoful german gandeste statul fara clase si argumentele sale pentru aceasta conceptie.In cazul discutiei despre ideologie (ca si in cazul primelor doua notiuni, am argumentat modul diferit in care Marx utilizeaza termenul si critica acstuia privind conceptia clasica. M-am folosit in acest scop de C. KITCHING “Marx and the philosophy of praxis” si de „The Cambridge Companion to Marx”.

In subcapitolul 4 am definit (in modul in care il face Marx) trei notiuni fundamentale pe care acesta le utilizeaza in teoria sa economica : “VALOAREA”,”BUNUL”,”TIMPUL-MUNCA”.Am facut acest lucru in virtutea necesitatii pe care o au aceste defiinitii in contextul discutiei ulterioare despre teoria economica a lui Marx.

In subcapitolul 5 am realizat o prezentare a celor noua postulate principale din “Capitalul” si am aratat felul in care Marx demostreaza economic decaderea capitalismului si necesitatea impunerii unei noi viziuni asupra economiei din comunism.

In subcapitolul 6 am realizat o critica a postulatelor in special a si am demostrat cum in postulatele 1 si 2 Marx se insala cand considera ca indemânari diferite duc la produse de aceeasi valoare in contextul unui numar egal de timp de munca.La fel si in cazul cresterii “capitalului constant”, cu scadere a valorii care in conceptia lui Marx ar genera regeres economic.In plus Marx ignora realitatea atunci cand afirma faptul ca munca unui calificat are aceeasi valoare cu cea a unui necalificat.Pentru postulatele 3,4 Marx greseste atunci cand indirect considera ca masinile nu pot produce mai mult decat propria lor valoare. Pentru postulatele 5,6,9 obiectia consta in faptul ca profitul ar creste(contrar lui Marx) pentru ca C(capitalul constant)produce plus valoare .

Capitolul 3

Subcapitolul 1 cuprinde o introducere in cadrul conceptual freudian cu definire unor concepte cum ar fi inconstient,pulsiune(eros ,thanatos) Eu,Supraeu.

Subcapitolul 2 contine o prezentare a lucrarilor “Viitorul unei iluzii”si “Disconfort in cultură” cu accent pe principalele idei :individul si conflictul inconstient cu societatea pe care i-l impune cultura,cultura care genereaza frustrare,Supraeul -produs al culturii si al interdictiilor,religia nevroza obsesionala a omenirii,iluzia unei societati in care sa dispara conflictul om-cultura (legatura facuta de Freud cu sistemul comunist din Rusia(Viitorul unei iluzii)si in “Disconfort in cultura” :constructia Eului in context cultural,critica sentimentului “oceanic”,problema fericirii si iluzia continuitatii ei la individul din societate,pregresele tehnice si deserviciul adus fericirii .

Subcapitolul 3 contine viziunea lui H. Marcuse in „Eros si civilizație” asupra consideratiilor freudiene referitoare la cultura ; aici principala idee ar fi ca pretul progresului este pierderea fericirii

Capitolul 4

Acest capitol constituie o analiza asupra asemanarilor si deosebirilor intre teoriile lui Marx si Freud.Astfel conceptia freudiana asupra dar si a lui Marcuse asupra progresului din capitalism o gasim sub o forma mai aplicata social la Marx.Totusi increderea lui Marx intr-o societate fara clase in care sa dispara nemultumirea indivizilor este infirmata de catre Freud prin iluzia fericirii.Greseala lui Marx ar consta in modul cum acesta priveste individul situandu-l mereu in cadrul clasei dezumanizandu-l iar acest lucru conduce in subsidiar la o conceptie despre individul-mecanism care actioneaza conform modificarilor economico-politice ,produs fiind in totalitate al acestor modificari. Freud are tot o conceptie generalizanta insa identificarea in indivizi a unui conflict latent cu cultura demostreaza o analiza atenta si a individualului,a vietii interioare care poate oferi multe din raspunsurile privind insuccesul practic al aplicarii teoriei lui Marx. text cultural,critica sentimentului “oceanic”,problema fericirii si iluzia continuitatii ei la individul din societate,pregresele tehnice si deserviciul adus fericirii .

Subcapitolul 3 contine viziunea lui H. Marcuse in „Eros si civilizație” asupra consideratiilor freudiene referitoare la cultura ; aici principala idee ar fi ca pretul progresului este pierderea fericirii

Capitolul 4

Acest capitol constituie o analiza asupra asemanarilor si deosebirilor intre teoriile lui Marx si Freud.Astfel conceptia freudiana asupra dar si a lui Marcuse asupra progresului din capitalism o gasim sub o forma mai aplicata social la Marx.Totusi increderea lui Marx intr-o societate fara clase in care sa dispara nemultumirea indivizilor este infirmata de catre Freud prin iluzia fericirii.Greseala lui Marx ar consta in modul cum acesta priveste individul situandu-l mereu in cadrul clasei dezumanizandu-l iar acest lucru conduce in subsidiar la o conceptie despre individul-mecanism care actioneaza conform modificarilor economico-politice ,produs fiind in totalitate al acestor modificari. Freud are tot o conceptie generalizanta insa identificarea in indivizi a unui conflict latent cu cultura demostreaza o analiza atenta si a individualului,a vietii interioare care poate oferi multe din raspunsurile privind insuccesul practic al aplicarii teoriei lui Marx.

=== capitol1 ===

Capitolul 1

CAPITALISM SAU COMUNISM?

-acceptare sau respingere sociala-

DISTINCTIA CULTURA-CIVILIZATIE

Probabil ca aceasta distinctie ar trebui precizata la orice inceput de analiza culturala sau politica deoarece intelegerea gresita a utilizarii intr-un anumit context furnizat de catre autor poate conduce la inadvertente pe parcursul argumentarii.

Cel ce consacreaza distinctia Cultura-Civilizatie este O.Spengler care defineste civilizatiea ca faza de decadere a culturii.Spengler considera civilizatia ca pe un „organism” care isi urmareste fazele unei dezvoltari spirituale care atinge apogeul ,dupa care intra intr-un declin care se caracterizeaza prin spirit mercantil si „mecanicist” pronuntat si prin reducerea religiozitatii in randul indivizilor.In aceasta ultima faza a declinului cultura devine „cristalizata” si se transforma in civilizatie.

Aceasta conceptie a fost criticata de teoreticieni care au facut analize asupra acestei distinctii :atat M.Weber cat si E.Cassirer , E.Morin , P. Ricoeur au criticat considerarea culturii si civilizatiei ca fiind succesive ci dinpotriva le-au considerat doua aspecte simultane , interdependente ale vietii umane.

Distinctia intre cele doua notiuni deevine cu atat mai importanta cu cat se poate vorbi de un anume „cost al confuziei” , si aici Malitia se refera la „defectul axiomatic” al teoriei lui Huntington care consta in „confuzia dintre cultura si civilizatie „ de unde rezulta si alte erori teoretice printre care cea mai importanta ar fi teza privind „pluralismul civilizatiilor”.Malitia argumenteaza punctul sau opus de vedere in felul urmator:

„[…] Putem astfel distinge astfel intre activitatile umane care tin de credinte (beliefs).Acestea sunt esentialmente subiective.Doua mari categorii pot fi imediat identificate: religiile si filosofiile,ca forme fundamentale de articulare a unor credinte,opinii presupuneri sau ipoteze de baza.Valorile apartin aceleiasi categorii ele fiind in ultima instanta preferinte,organizarea unei ierarhii de idei,aspiratii,obiective,gusturi.[…] Manifestarile lor sunt atitudinile si mentalitatile specifice.[…] Sa numim acest gen de activitati umane culturi.[…]

Sub semnul civilizatiei stau cunostintele verificabile si usor transmisibile[…]Daca izvorul cunostintelor este stiinta ,sfera lor de aplicare este tehnica.[…]In termeni mai vechi se spunea ca sfera materiala este de domeniul civilizatiei ,iar cea spirituala de domeniul culturii,dar „materia” arhitecturii din cultura si imaterialitatea „informatiei” din civilizatie ne fac sa depasim aceasta definitie.Important este faptul ca reprezentand un stoc de cunostinte conunicabil si transferabil, civilizatia are o vocatie universala pronuntata,trece peste granitele teritoriale sau culturale tinde spre unitate si omogenizare.”

Se poate observa deci faptul ca o separatie clara intre cei doi termeni nu se poate face fara a se comite erori argumentative si astfel luand in consideratie cele spuse mai sus analiza ce va urma asupra celor doua teorii va fi realizata din perspectiva unei suprapuneri a sensului celor doi termeni.

In lucrarea discutata al carei autor este S.Freud ,autorul foloseste termenul „kultur” prin care anuleaza diferenta de sens intre cultura si civilizatie.In consecinta alegerea facuta mai sus este potrivita si din acest punct de vedere.

UTOPIA – analiza

Asocierea teoriei economice marxiene (ca tot unitar) cu utopia este pertinenta insa nu totodeauna justificata,uneori din cauza necunoasterii a ceea ce inseamna si care sunt originile utopiei ca produs al mintii umane,alteori din cauza analizei superficiale facute asupra teoriei lui Marx.Pentru a elimina posibilitatea comiterii aceleiasi erori trebuie sa vedem ce reprezinta de fapt utopia si cat de prezenta este ea in mintea individului si mai ales cat continut natural si cat artificial are aceasta.Am aici in vedere studiul lui V.Georghean despre utopie si relatia notiunii cu marxismul.Ceea ce observa autorul acestei lucrari este ca dupa Mannheim putem vorbi de o dispozitie pentru utopie,un impuls al utopiei asupra mentalitatilor.Acest impuls este dat de o nevoie general umana pentru fantazare privita ca o dorinta manifestata perpetuu atat la nivel constient cat si la nivel inconstient pentru refacerea realitatii si pentru situarea individului in cadrul ei.Este vorba de o incercare de adaptare la mediu prin creerea unei lumi in care „creatorul” sa se integreze cu usurinta.Georghean enunta aici pozitia teoretica a lui Frud asupra acestei probleme,”Putem sa ne dam seama de ce o persoana fericita nu fantazeaza ci doar una nefericita”,spune ca ar trebui respinsa cel putin in aceasta forma si are ca si contra-argument pozitia lui J.L. Slinger bazata pe cercetarea moderna care spune ca fantazarea este o calitate general umana indiferent de starea indivizilor.V.Georghean nu se grabeste totusi sa respinga afirmatia lui Freud avand la indemana explicatia psihanalistului austriac :”Fortele motivationale ale fanteziei sunt dorinte nesatisfacute,si fiecare fantezie este implinirea unei dorinte,o corectie a unei realitati nesatisfacatoare”.In mod cat se poate de evident acest tip de realitate este cea mai capabila de a genera vise despre o viata mai buna in cadrul ei.Contra-argumentul lui Slinger ramane totusi valabil atat timp cat ,din teoria lui Freud se poate deduce ca nici un om nu poate fericit.Oricat ar fi de adaptat la societate ii raman o multitudine de dorinte nesatisfacute.Pe scurt,ca o concluzie tacita a celor doi teoreticieni fantezia ar parea o constanta in orice societate constrangatoare.

Acel impuls catre utopie de care V.Georghean amintea la inceputul argumentarii sale poate fi gasit la toate nivelurile activitatii umane pornind de la visurile cotidiene si finalizand cu formele de erotism si arta.In plus utopianismul poate fi gasit si in ideologiile ce au pretentia de a fi realiste.Un exemplu elocvent il constituie conservatorismul britanic victorian care se considera un model ideal care considera „piata libera” o institutie improprie pentru societatea economica.

National-socialismul constituie deasemenea un exemplu clar de utopie mai ales prin viziunea acelui „reich” de o mie de ani.Liberalii apreciaza destul de exact atunci cand spun ca lagarul de exterminare de la Auschwitz este un fruct al utopiei, o consecinta inevitabila a utopianismului.Exerienta stanlinista se incadreaza in acelasi context utopic prin mixtura intre retorica si realitate,realism obtuz si fanatism ideologic.

Analiza lui Georghean cuprinde si o aplecare aupra arhitecturii (planificarii arhitecturale) unde se poate identifica impulsul utopic.Este mentionata aici lucrarea „Cetatea Soarelui” de Campanella dar si lucrarile arhitectului francez al sec. XIX-lea ,Boulee care includ si planul pentru impunatoarea constructie Newton Cenotaph (care ramane neconstruita) si nu in ultimul rand monumentalismul nazist lui A.Speer ,toate acestea demonstrand o viziune paradisiatica asupra urbanisticii compusa din modele irealizabile practic dar care au ca rol stimularea procesului politic.

Nici moda nu este ferita de acest impuls utopic si chiar daca este o manifestre a unui suntem relativ functional cum este capitalismul.Georghean preia o afirmatie interesanta a lui E.Wilson in „Adorned in dreams” care argumenteaza dubla fatete a modei in care regasim si dimensiunea utopica :

„Moda se comporta ca un vehicol pentru fantazare.Nu va putea exista o lume a omului fara fantezie.Toate artele se contureaza pe fantazare manifestata inconstient;reprezentatia care in moda este drumul de la nivelul inconstient la cel constient ,sesizabil… Ar trebui sa folosim un articol vestimentar pentru a exprima dorintele noastre in acelasi timp respectand pe cei care isi deghizeaza cu acelasi articol defectele personale ,reale sau imaginate sau care ii face sa se simta importanti”.

Aceasta localizare in cele mai diverse domenii ale activitatii umane (arta,literatura,arhitecrura,filosofie etc.)a utopiei nu face decat sa justifice punctul de vedere potrivit caruia aceasta forma in care imaginatia umana se manifesta nu ar trebui ignorata mai ales cand este vorba despre o analiza asupra teoriei lui Marx dar si asupra domeniului de actiune al lui Freud care are ca obiect chiar mintea umana imaginativa.

1.3 CAPITALISM sau COMUNISM ?- Tratarea problemei din perspectiva conceptului rawlsian de “val al ignorantei”.

In primele doua subcapitole am discutat despre anumite concepte lucru de altfel absolut necesar in contextul incercarii de analiza asupra lui Marx si Freud dar chiar titlul acestui capitol s-ar putea crede ca a fost ignorat.Acest lucru a fost facut in mod intentionat pentru a se putea constitui un tablou in care problema propusa sa fie incadradata.

Totusi se poate in mod general vorbi de o respingere sau de o acceptare sociala a comunismului sau capitalismului?Sunt oamenii in genere mai aproape de un sistem sau altul sau e o falsa problema daca discutam din acest punct de vedere. Am observat anterior faptul ca fantazarea,imaginile paradisiace se intalnesc mai in toate activitatile omului.In consecinta utopia pare a avea radacini puternice in mentalul individului.Cu toate acestea sisteme capitaliste domina politica lumii iar utopia comunista pare a fi data la o parte si ne putem intreba atunci care este adevarul privitor la nivelul de acceptare teoretica si practica a celor doua sisteme politice,sociale si economice.Vom apela in incercarea de a oferi un raspuns plauzibil la o situatie pur teoretica pe care o descrie J.Rawls si pe care o numeste generic “the veil of ignorance”.Problema pe care incearca Rawls sa o solutioneze nu este foarte departe de cea de fata:care ar fi alegerea rationala a individului uman cu privire la viata sa pamanteasca viitoare daca s-ar afla sub un “val” de sub care ar fi incapabil de a sesiza diferentele posibile privitoare la statutul social, sanatatea, avere,religie,etc.. Rawls considera ca in aceasta “pozitie originara” fiecare va respinge utilitarismul,perfectionismul si intuitionismul si si va dori “dreptatea ca echitate”.Este foarte important de precizat faptul ca “alegerea rationala” de care vorbeste Rawls nu implica riscul. Rawls enunta in acest context doua principii de baza :

Faptul ca anumite libertati sunt de baza sa trebuie impartite tuturor :

libertatea de gandire

libertatea constiintei

libertatea de asociere

drepturi politice egale

libertatea si integritatea persoanei

libertatile care mentin domnia legii

Aceste drepturi sunt dupa Rawls de baza pentru ca sunt necesare pentru ca cineva sa-si exercite puterile morale.Cele doua puteri morale sunt:

i)Capacitatea de a fi rational ( a avea capacitatea de a ration asupra binelui moral )

ii)simtul dreptatii ( a actiona conform dreptatii )

2)Principiul diferentei – care regleaza diferentele permise :

a)Toate pozitiile sociale sunt sunt deschise pentru a fi accedate in termeni de egalitate a oportunitatilor

b)Inegalitatile in avere si in pozitie sociala sunt permise sunt permise doar daca din ele beneficiaza in mod necesar cea mai dezavantajata clasa a societatii

Acest al doilea principiu este valabil doar daca primul este respectat (drepturile de baza nu pot fi schimbate pe alte bunuri).

Acum ca am vazut pe scurt ce inseamna acest „val al ignorantei” sa incercam sa aplicam aceasta teorie la problema acestui capitol.Ea ar putea fi formulata astfel: Ce alegere ar face individul de sub „val” daca ar fi pus sa aleaga intre capitalism si comunism? Se poate vorbi de o alegere rationala in vreunul din cazuri? In cele ce urmeaza le vom analiza pe rand pentru a putea raspunde la aceste intrebari:

Cazul I

Daca alegerea ar fi facuta pentru capitalism s-ar respecta primul principiu si partial cel de-al doilea in ceea ce priveste prima parte a acestuia.Incurajarea diferentelor de statut social(si nu doar permiterea lor) ar creea o situatie de risc pentru acel individ care s-ar putea situa in categoria celor defavorizati.

Cazul II

Daca dinpotriva alegerea ar fi facuta pentru comunism ,deasemanea primul principiu ar fi respectat dar din cel de-al doilea ar lipsi prima parte.De fapt in acest caz problema avantajarii celor mai defavorizati nici nu ar avea sens,inegalitatea(si deci defavorizarea unora) nu ar fi de la inceput permisa.

Se observa ca in ambele cazuri nu poate fi vorba despre o alegere rationala din punctul de vedere al teoriei rawlsiene si acest lucru se datoreaza deasemene si felului in care este vazuta libertatea in cele doua sisteme.In capitalism putem vorbi in sens larg de libertate ca inegalitate iar in comunisn de libertate ca egalitate.In nici una din situatii nu se poate aprecia libertatea ca echitate cum este cazul la Rawls.

Se pare astfel ca discutia pusa in acest cadru intra intr-un impas si „alegerea rationala” rawlsiana nu poate stabili gradul de acceptabilitate in randul indivizilor in ceea ce priveste cele doua sisteme.Am spune speculativ : nu se poate vorbi in aceasta situatie de o alegere pur rationala.

In capitolul urmator vom cunoaste mai indeaproape „partea rationala” a comunismului prin teoria economica si politica a lui Karl Marx si abia cand vom ajunge la consideratiile lui Freud in capitolul al treilea ne vom putea pronunta intr-un mod argumentat daca poate comunismul se constituie intr-o alegere rationala conform lui Rawls.

=== Capitolul 3 ===

Capitolul 3

Teoria freudiana asupra societatii

3.1 .Idei fundamentale in “Viitorul unei iluzii”-S. Freud

Am considerat oportun ca inceputul acestui capitol sa debuteze cu prezentarea ideilor fundamentale din opera filosofica freudiana “Viitorul unei iluzii” in primul rand deoarece consider ca in aceasta lucrare psihanalistul austriac face una dintre cele mai interesante analize asupra societatii,acest lucru datorandu-se unei modalitati inovative de abordare a problemei intr-o perioada in care psihanaliza raspundea la multe din intrebarile care framantasera filosofia secole de-a randul.In al doilea rand (nu mai putin important decat primul) legatura cu ideile lui Marx despre societate si politic nu are defel un caracter subtil ci chiar unul evident,Teoria freudiana putind constitui ,daca se poate spune asa, elementul reglator pentru teoria marxiana si mai ales pentru prelungirile ei utopice.

Freud isi incepe lucrarea printr-o intrebare “Care este soarta culturii?” iar raspunsul incearca sa-l dea autorul pe parcursul intregii lucrari prin metoda departarii de prezent acesta devenind trecut.

Astfel se pot identifica doua componente importante ale culturii in raportul ei direct cu oamenii:

Stiinta obtinerii bunurilor;

Organismele care administreaza bunurile

Aceste doua componenete sunt intr-o stansa interdependenta iar din aceasta decurg o suma de aspecte:in primul rand bunurile prin cantitatea lor au o mare influienta in ceea ce privesc reletiile conflictuale dintre oameni.In al doilea rand relatia intre doi indivizi se stabileste prin intermediul folosirii unuia de catre celalalt ca forta de munca sau ca obiect sexual.In al treilea rand intr-un sens general “fiecare individ” este un inamic al culturii” iar aceasta judecata constituie punctul de reper principal din prisma caruia Freud analizeaza civilizatia umana.

Ne vom opri asupra acestui concept de “inamic al culturii” pentru a discuta argumentele pe care le aduce Freud in sprijinul lui.Omul freudian este vazut incapabil de a accepta sa faca sacrificii pentru cultura care incearca sa-l constanga la coexistenta.Aceasta situatie este prezenta in toate etapele de dezvoltare ale omenirii.Totusi conflictul are o sursa care il potenteaza la fiecare generatie din orice parte a lumii si aceasta sursa este in conceptie freudiana antagonismul intre ratiunea(ce apartine culturii) si “pulsiunile” irationale (ce apartin inconstientului fiecaruia dintre noi.Aceste pulsiuni prin contactul lor cu normele culturale genereaza o stare de razvratire anti-culturala, permanenta a omului.Cultura are mijloacele sala de lupta cu pulsiunile si acest lucru il face prin institutiile sale care o apara de aceasta parte animalica distructiva a omului.Una din institutiile cele mai importante este cea de conducere.Freud insa apreciaza faptul ca “masele sunt inerte si lipsite de idei iar renuntarea la conducerea lor de catre o minoritate este imposibila pentru ca numai prin niste conducatori tari,exemplari aceste mase pot fi constranse sa munceasca in interes cultural”.De obicei,petru a nu-si pierde influenta ,liderii cedeaza maselor mai mult decat le este cedat de catre masesi in aceasta situatie apare un real pericol pentru acestia.Pentru ca pericolul sa nu apara liderii au ,deci, nevoie de independenta de mase si apare aici in mod necesar nevoia folosirii mijloacelor de forta.Freud are aici doua argumente pentru aplicarea constrangerii de catre stat:

“Masele nu au chef spontan de munca”

“Impotriva pulsiunilor argumentele sunt neputincioase”

La aceste argumente nu lipseste bineinteles si o replica pe care autorul si-o ofera ca autocritica : este posibil desigur ca modul de manifestare al maselor sa fie determinat de chiar aplicarea gresita a mijloacelor de constrangere si de medodele nepotrivite.La acest punct Freud ia in considerare un viitor indepartat in care ar fi posibil ca masele sa renunte la constrangeri intelegand procesul de culturalizare(punandu-si la punct un plan in vederea acestui lucru) dar imediat revine si conchde ca acest tip de societate este imposibil sa existe din lipsa unor conducatori total rationali care sa depaseasca complet ,tendintele pulsionale.Deasemenea planul pentru aceasta societate ideala are un caracter iluzoriu deoarece realizarea lui depinde in mod esential de o intuitie psihologica potrivit careia omul este inzestrat cu o varietate de incarcaturi pulsionalecarora experientele din copilarie le dau o orientare definitiva.Limitele educabilitatii umane fixeaza si limitele realizarii acestui plan.In acest context Freud face o referire la “experimentul social” din URSS dar pe care nu doreste sa-l judece.

Freud merge in cele ce urmeaza,mult mai profund ,la mecanismele care se declanseaza din acest contact al individului cu civilizatia.Are in vedere trei notiuni ce reprezinta stari de fapt interdependente:

A)Frustrarea care reprezinta o pulsiune nesatisfacuta

B)Intredictia care genereaza frustrearea

C)Privatiunea care este starea la care duce interdictia repetata

Avem astfel doua tipuri de privatiuni :

1)Privatiuni care privesc pe toti

2)Privatiuni care aing grupuri sau unii indivizi

1) Au cele mai vechi origini. Prin interdictiile impuse mii de ani in urma omul s-a desprins de starea animala.Totusi ele sunt active si formeaza nucleul adversitatii fata de cultura.Dorintele de sub aceste privatiuni renasc cu fiecare generatie si individ.

Aceste dorinte sunt :

I)Dorinta de incest –care este inca prezenta

II) Dorinta de canibalism care este cu mici exceptii biruita

III) Dorinta de crima care se executa in anumite cazuri in mod legal si chiar prescris

In timp progresul i-a adus omului, prin interiorizare repetata a constrangerii,

o noua instanta psihica pe care Freud o denumeste Supraeu iar prin acesta individul devine sustinator al culturii.Freud remarca faptul ca o cultura lipsita de constrangeri ar fi posimila numai daca ar fi mai multi indivizi cu un S-eu foarte dezvoltat.

In cazul acestui tip interiorizarea interdictiilor s-a realizat destul de avansat dar situatia se schimba la tipul al II lea de interdictii.

2)Este impus de constrangeri doar venite din exterior si numai unde acestea actioneaza si numai daca sunt de temut.Freud apreciaza ca o cultura care are un numar mare de astfel de dorinte infranate conduce la rascoala.Un element reglator pentru o asemenea situatie nedorita de cultura il constituie chiar dispretul intre culturi care reduce dorintele si mareste gradul de acceptare a constrangerilor propriilor culturi.Se produce aici o identificare a clasei dominate cu cea a conducatorilor.Apar si satisfactii substitutive provenite din arta din care rezulta senzatii traite in comun.Pentru clasa needucata un rol reglator important il are religia.In acest cadru daca interdictiile ar fi abolite atunci orice barbat ar avea voie sa-si aleaga ca obiect sexual orice femeie doreste si sa-si ucida rivalii(numai un singuratic ar fi fericit cu o suspendare a interdictiilor,un tiran sau un dictator) si atunci daca constangerile culturale dezvolta adversitate in randul oamenilor obijnuiti apare nevoia impunerii unor constrageri pe care plebea sa le considere a fi naturale.Acestea sunt constrangerile religioase.In conceptia lui Freud acestea au la baza un prototip infantil (constangeri parentale) iar omul nu le personifica tot in oameni ci le translationeaza la nivel supraomenesc(zeii).Totusi odata cu progresul stiitific caracterul suprauman al naturii se pierde dar teama ramane si odata cu ea dorul de Tatal primordial si de zei.Zeii ,in aceasta ecuatie ,au trei calitati:

-izgonesc teama

-fac pace cu cruzimea soartei

-despagubesc pentru privatiunile culturale

Deasemenea zeii au si un caracter moral si de aceea normele culturale capata o natura divina si devin mai acceptabile de catre individ.

Ca o concluzie la punctele teoretice atinse anterior trebuie spus fapul ca pozitia lui Freud nu este critica la adresa religiei ci dinpotriva o considera un element important in sprijinul realizarii unei societati neconstragatoare si chiar daca n-o afirma se pare ac Freud banueste efectul pozitiv hotarator pe care il are sublimarea nemultumirilor indivizilor in manifestari religioase si arta care in timp pot conduce la o interiorizare si la o acceptare din ce in ce mai mare a privatiunilor fapt ce ar produce cea mai importanta schimbare din istoria omenirii.Chiar daca dupa cum spune Freud “scopul lucrarii este educarea pentru realitate” si doar acesta ,ne intrebam care este intentia freudiana de educare? Tot in sensul constrangator sau in contextul unei eliberari de presiunea constrangerilor prin acceptarea lor ca folositoare in coexistenta.Analizand demersul sau din aceast lucrare , mai aproape de adevar ,ar parea a doua varianta.

3.2 Completari psihanalitice in “Disconfort in cultura”- S. Freud

Freud incepe lucrarea prin critica asupra unei conceptii despre religie care considera ca aceasta isi are sursa intr-un sentiment – senzatia de “eternitate” ca care contrepune ideea potrivit careia lucrul cel mai sigur este Eul care se inradacineaza in Supraeu.Acesta pare sa aiba o delimitare destul de clara exceptie facand starea de indragostire in care Eul se suprapune obiectului iubirii.In plus Eul nu este de la inceput in forma dezvoltata ci se construieste in timp (ex. sugarul nu face diferenta intre eu si lume,el face face distinctia treptat prin semnalee pe care le primeste din exterior care sunt cele de placere pe care observa ca trebuie sa le provoace dar si cele de durere pe care doreste sa le evite)Din acest Eu primar se dezvolta mai tarziu Eul matur care daca nu se dezvolta suficient ramane redus si atunci apare senzatia de “eternitate” sau religioase.Miza lui Freud este de a demonstra faptul ca sentimrntul religios se formeaza si este preluat din exterior ca si completare la o carenta de dezvoltare.Tot acest demers uman se produce in conditiile unei alergari perpetue dupa fericire(inteleasa ca placere perpetua) insa tragedia consta in faptul ca fericirea consta doar intr-un cumul de satisfactii obtinute prin contrast.Tot in acest sens progresul actioneaza in prima faza pentru a usura calea spre fericire ,cu toate acestea Freud apreciaza ca progresul reduce in final nivelul fericirii individualizand omul creandu-i conditii de izolare fata de ceilalti,crescandu-i nivelul de independenta fata de lume.Aici apare ideea “omului proteza de zeu” care se insingureaza devenid siesi suficient dar care in final realizeaza bariera in fata lumii (dupa incepe sa tanjeasca), pusa de propria-i persoana si de ceilalti ca el.Acest om ,produs al progresului isi dezvolta noi insatisfactii dar pe care, izolat fiind intre izolati ,ne avand cu cine sa le impartaseasca le reprima creeandu-si nevrozele societatii moderne.

3.3 Analiza lui H.Marcuse asupra demersului teoretic al lui S. Freud

In “Eros si Civilizatie” Marcuse apreciaza ca teoria despre societate freudiana contine o coreletie intre progres si sentimentul de dezvinovatire.In conceptia lui Marcuse , Freud demostreaza ca reprimarea,constrangerea si renuntarea sunt materialul din care este construita “personalitatea libera” moderna si ca in consecinta idealurile socialismului sunt imposibil de atins.Un argument in plus ar fi conceptia pshihanalizie raricale privitor la imuabilitatea fundamentala a fiintei umane.

Insotind teoria freudiana stabileste existenta a doua principii care guverneaza individul:

1)Principiul randamentului(impus din exterior )care reprima tot mai perfectionat dorintele sexuale si de agresivitate ale individului si

2)Principiul placerii

Marcuse considera ca acest principiu al randamentului impune lungimea zilei de munca ce ar trebui redusa pentru a se putea pastra un echilibru intre cele doua principii insa acest lucru ar scadea nivelul de trai in societatile industrializate.Se creeaza o situatie fara iesire mai ales ca individul a ajuns determinat de acest principiu al randamentului sa-si interiorizeze ideea productivitatii care in disociaza de cautarea placerii si care capata un scop in sine pe care in trecut ,cand societatea umana nu era dezvoltata,nu il avea.Astfel la fel ca si Freud ,Marcuse cosidera progresul ca un mijloc de reducere al fericirii in urma caruia Complexul lui Oedip dispare iar copilul devine mai informat decat tatal ce ajunge sa ii stea in umbra.Copilul progresului isi cauta tati substitut si asciland de la un substitut la altul realizeaza mai curand perisabilul dar cum Principiul randamentului ii impune productivitate el va ramane intr-o stare inertica si nefericita.

Un alt punct al teoriei lui Freud care il preocupa de Marcuse este sursa phihologica a acesteia.Intelegerea procesului istoric este la Freud derivata din analiza apratului psihic individual care reprezinta subtanta vie a istoriei.Totusi se pare ca interpretarea phihanalitica ar un punct slab.Marcuse considera ca istoria a progresat dincolo de indivizi ,prin institutii.

Freud pastreaza inca dimensiunea individului care reprezinta inca specia iar prezentul inca reprezinta trecutul iar teoria sa ca intreg dezvaluie dezindividualizarea biologica sub cea sociologica cea dintai actionand sub principiul placerii iar cea de-a doua sub cel al randamentului.

=== CAPITOLUL 4 ===

INCHEIERE

Teoriile lui Marx si Freud –asemanare sau deosebire estentiala

S-ar putea crede ca miza acestei incheieri este sa stabileasca doar asemanari si deosebiri intre cele doua teorii prezentate anterior.Acest lucru nu ar fi deloc suficient si nici nu ar sluji scopului acestei lucrari.

Avem in vedere urmatoarea diferenta esentiala: Marx exclude complet din teoria sa natura umana vazand individul numai in cadrul unui proces de productie economic sau ca agent mecanic al schimbarii politice.In consecinta aplicarea in realitate(chiar cu fidelitate) a teoriei nu duce pe termen mediu si lung la o multumire generala ci dinpotriva la o nemultumire crescuta.Acest lucru se produce deoarece cresterea din nou a numarului de ore de munca (pentru cresterea valorii bunului si a muncitorului),chiar si in cazul in care mijloacele de productie nu ar mai apartine unui grup restrans ar crea o nemultumire superioara celei cauzate de exploatare deoarece (chiar conform lui Marx) capitalistul nu produce un rau muncitorului(platindu-l la valoarea sa) ci isi produce, cu ajutorul muncitorului ,siesi un bine.Pe termen scurt metoda marxiana ar produce multumire dar in timp lipsa Plus Valorii duce inevitabil si la o reducere a profitului, banii pentru investitii ar scadea si in consecinta ar trebui marita ziua de munca pentru a compensa mijloacele neperformante.Aceasta marire va produce principala nemultumire (considerand faptul ca celelallte cerinte ale subzistentei sunt respectate).

Pe de alta parte teoria lui Freud despre societatea umana contine din plin atentie pentru natura umana , perspectiva este si aici usor generalizanta dar increderea intr-o societate neconstrangatoaare(lipsita de conflict si in care statul sa existe simbolic) pe care o vede Marx cu necesitate posibila ,lipseste si mai mult aceasta ,societate ideala e imposibil de realizat .Atentia indreptata asupra omului ca participant si fauritor al istoriei nu face decat sa dea motive pentru a considera teoria lui Marx a statului fara clase ,partial o utopie.Spun partial pentru ca sesizarea nemultumirii din randul clasei muncitoare (cel putin din acea perioada) se bazeaza pe un adevar.Teoriei lui Marx ,pe cat pare de pragmatica, pe atat ii liseste aplecarea asupra naturii umane profunde care indiferent cat de mult ar fi influentata de conditiile de mediu detine componente statice care actioneaza contrar asteptarilor economiei

.Individul-mecanism al lui Marx nu are sorti de izbanda intre semenii lui diferiti.El poate rasturna sisteme care ii creeaza frustrari,poate confisca proprietatea in scopul reampartirii ei in mod egal,poate desacraliza o societate oferindu-i idoli ca “munca” dar nu-si poate realiza propria fericire pentru ca neuitandu-se la propriul eu nu va sti niciodata sa o vada fiind perpetuu intr-o cautare a fericirii generale si in acelasi timpnefericit ca nu actioneaza toti ca unul.

Totusi ceea ce ii apropie pe cei doi teoreticieni este echivalenta intre progres si nefericire.Indiferent ca Marx o formuleaza economic iar Freud psiho-filosofic amandoi vad indivizii umani mai nefericiti sub imperiul progresismului.Omul-masa marxian si omul-individ freudian colaboreaza in aceasta privinta in opozitia cu progresul ,cu o societate in care consumul si productia sunt singurele actiuni viabile ,unde profitul este dezideratul principal ce genereaza nemultumire in randul celor care nu il obtin. Din acest punct de vedere conceptiile celor doi au un iz clasic,principial,conservator.

Atat la Marx cat si Freud se poate identifica o fascinatie rationala pentru utopie (pentru fantazare,pentru implinirea imaginativa a unor deziderate de altfel imposibil de implinit datorita caracterului lor prea general),chiar daca primul refuza sa o vada iar al doilea a renuntat de la inceput sa creada in ea.

=== Fascinatia utopiei ===

Fascinatia utopiei: K.Marx si S.Freud

– o incercare de alaturare din perspectiva politico-sociala-

Obiective urmarite:

Introducere: 1) Distinctia cultura-civilizatie

2)Comunismul sau capitalismul? Care este mai acceptabil de catre oameni?

3)Tratarea problemei din perspectiva conceptului rawlsian de “val al ignorantei”?

Cuprins:

Pe scurt

1)Teoria politica, si sociala a lui K.Marx

2)Teoria politico-sociala a lui S.Freud

Incheiere:

Se poate vorbi de un sistem politic,socio economic freudo-marxist?

De-a lungul istoriei gandirii politice occidentale , teoreticieni cu cele mai diverse orientari au incercat sa puna bazele unui sistem de conducere viabil sau macar sa stabileasca principiile dupa care acest sistem ar trebui sa se ghideze, dar putini au reusit sa-si regaseasca gandurile in practica sociala. K.Marx cu sistemul sau face parte dintre acele putine exceptii.Consider ca (fara a exagera importanta teoriei) marxismul a avut un pronuntat caracter necesar in istoria politica unor natiuni si ca din acest motiv a fost asimilat de catre acestea.

Pe de alta parte S.Freud este cunoscut in special pentru studiile sale asupra individului uman privit ca psihic ce contine un intreg ansamblu motivational atat manifest cat si inconstient si care devine un subiect imperios analizabil pentru a avea o imagine corecta asupra evenimentelor personale dar si asupra celor de care se ocupa istoria.Daca imi poate fi permisa apreciez ca, la fel ca si Marx,Freud a constituit in istoria cunoasterii(si nu numai)un punct de cotitura , ce poate fi considerat fara a exagera prea mult unul revolutionar.

O precizare necesara ar fi ca pe parcusul acestei analize voi avea in vedere acceptiunea moderna asupra distinctiei cultura-civilizatie.Ma voi folosi,deci de conceptul german modern Kultur ce identifica termenul de cultura cu cel de civilizatie.

Pentru inceput ar trebui sa ne intrebam care dintre cele doua sisteme politico-economice , comunismul sau capitalismul este mai acceptabil de catre oameni?

Istoria este cu siguranta primul izvor de informatii ce poate ajuta in aceasta problema dar cum un raspuns naste la randul lui o alta intrebare atunci daca reflectia asupra evenimentelor istorice ne da raspunsul, cum avem dreptul de a statua concluzia potrivit careia omul din toate timpurile este mai aproape in acceptare de un sistem sau altul?

Daca ne imaginam epocile ca fiind de sine statatoare atunci statistic am putea considera capitalismul cel mai viabil.Daca, in schimb ne imaginam epocile istorice ca fiind conectate intr-un lant progresiv ramane sa ne uitam la ultima veriga si vom vedea comunismul ca cel mai potrivit sistem politic.S-ar putea replica la acest al doilea raspuns faptul ca decaderea de la sfarsitul secolului XX pe care au suferit-o regimurile comuniste arata tot capitalismul intr-o lumina favorabila insa populatiile cuprinse in blocul estic par a avea un comportament anticapitalist privind in ansamblu la ultimii 14 ani.

Dupa cum se poate observa raspunsul pare imposibil de oferit si atunci ne punem problema daca intrebarea este formulata corect.Se poate intreba despre oameni , ca termen generic,acest lucru?Se pare ca nu. Apare aici distinctia “masa”-“individ” ce pare sa depaseasca impasul.Astfel pentru individ sistemul potrivit ar fi capitalismul iar comunismul ar fi placut de catre mase.S-ar putea combate simplu , spunand ca masele sunt compuse din indivizi dar dupa cum vom vedea la Marx , masele si clasele au proprietati diferite decat indivizii ce le compun luati in parte.

O alta modalitate de a pune problema este din punct de vedere al conceptului rawlsian de “veil of ignorance”.Intr-o stare teoretica primara sub acest “val al ignorantei” oamenii s-ar afla in imposibilitatea de a sesiza diferentele economice,sociale si intelectuale dintre ei. Sa ne gandim cum ar fi pusi in situatia de a-si alege sistemul politic si social in care sa traiasca mai apui in lumea reala a diferentelor si in acest caz pentru care ar opta.Rawls spune in exemplul dat de el ca acesti oameni vor alege egalitatea de sanse , care este o forma de egalitate primara.Intrebarea care se impune este: si-ar putea dori acestia si o egalitate teoretica de statut social si economic pe tot parcursul vietii? Chiar daca raspunsul este usor fortat , alegerea rationala (care nu implica riscul) ar da castig de cauza egalitatii de statut.Riscul asumat ar fi intr-un sistem capitalist , in care egalitatea de sanse ar oferi un punct de pornire convenabil insa diversitatea contextelor ce apar intr-o economie de piata(de ex) ar putea creea diferente imposibil de asumat de catre indivizii aflati sub “val”.Totusi chiar daca teoretic comunismul ar avea un grad mai mare de acceptabilitate in randul maselor istoria ne arata ca aplicabilitatea acestui sistem este redusa si se pare ca este aproape imposibil de a ameliora acest handicap.Dar tocmai acest “aproape imposibil” ma face sa cred ca problema transformarii ideii comuniste din utopie in sistem viabil ar trebui abordata alaturand doua perspective aparent fara o stransa legatura dar care pot deveni complementare ,compensand lipsurile si transformandu-se intr-un hibrid teoretic ce poate avea pretentia de aplicabilitate.

Pentru aceasta am avut in vedere teoria economica si politica a lui Marx si teoria psihologista a lui Freud asupra socialului si individului:

-K.MARX Atunci cand discuta despre politic ,trei sunt intrebarile la care acesta incearca sa raspunda :

1)Ce sunt clasele

2)Ce este statul?

3)Ce este ideologia?

1)Adaptand un exemplu al lui Kitching,presupunem ca cineva ne indeamna sa rartam clasa ,statul si ideologia am putea sa-i raspundem dar nu am putea sa-I aratam comportamente particulare ale notiunilor.Cele trei notiuni nu sunt ostensive si de aceea s-ar putea spune ca nu pot avea un corespondent in practica dar ele sunt paradoxal reale iar eroarea provine din echivalenta care se face in general intre real si perceptiv.

Marx nu este cel care a descoperit clasele sociale ci este cel care a fixat trei directii:

a)a demonstrat existenta claselor in legatura cu fazele istorice ale dezvoltarii productiei

b)faptul ca lupta de clasa duce in mod necesar la dictatura proletariatului

c)dictatura este doar o translatie la disolutia tuturor claselor si conduce la formarea unor societati fara clase

Un progres trifazic se poate remarca si in ceea ce priveste statul:Existenta statelor are la baza un stat capitalist,lupta dintre acestea favorizeaza un sistem totalitar dictatorial iar disolutia tuturor claselor duce la disolutia statului ca organism reglator si la aparitia unei anarhii cu caracter pozitiv in care indivizii duc o viata multumitoare si lipsita de conflict.

In cazul ideologiilor liberalismul coincide primei faze,translatia este facuta de socialism iar punctul final conform “Capitalului”,ar fi comunismul.

S.FREUD In “Viitorul unei iluzii” Freud analizeaza cauzele insucceselor politice ale fiecari sistem si le vede in conflictul dintre individ si societatea care ii impune cultura.Statul este cel care obliga individul sa munceasca pentru cultura dar cum acest lucru nu se poate realiza decat prin constrangere , fie ea institutionalizata ca in comunism sau situationala ca in capitalism ,esecul este inevitabil.Cultura se impune deci aparata prin institutii , care o protejeaza si o potenteaza constragand indivizii sa munceasca in slujba ei.

Freud explica de ce e imposibila o cultura neconstrangatoare, apreciind faptul ca :”masele sunt inerte si lipsite de idei iar renuntarea la conducerea lor de catre o minoritate este imposibila pentru ca numai prin niste conducatori exemplari aceste mase pot fi constranse sa munceasca in interes cultural”.Pericolul pentru lideri apare cand acestea cedeaza maselor (pentru a nu-si pierde influienta)mai mult decat le este cedat de catre mase.Ceea ce rezulta este ca apare nevoia de iondependenta fata de mase sai care se obtine cel mai facil prin mijloace de forta.

Rezulta doua motive pentru aplicarea constrangerii:

-masele nu au spontan dispozitie de munca

-impotriva pulsiunilor argumentele sunt neputincioase

Exista si o replica posibila pe care tot Freud o ofera: caracterul masei este determinat insa de mijloacele de constrangere si metodele gresit aplicate.Mai adauga faptul ca este posibil ca noile generatii sa renunte la constrangeri intelegand procesul cultural.

Aceste ganduri optimiste nu merg prea departe pentru ca Freud conchide fara tagada ca aceasta societate nu exista si nu va exista din lipsa acelor indivizi chibzuiti care sa ii fie lideri.In plus acest plan al societatii neconstrangatoare se intemeiaza pe o intuitie psihologica potrivit careia omul este inzestrat cu variate incarcaturi pulsionale carora experientele din copilarie le dau o orientare definitiva.Limitele educabilitatii umane fixeaza si limitele realizarii acestui plan.Freud precizeaza aici ca nu face o critica sistemului marxist din URSS pe care il numeste experiment social.

Disolutia statului nu pare a fi pentru Freud o solutie optima ca pentru Marx , ci considera indicat ,mai degraba , reducerea pulsiunilor conducatorilor acestuia.In alti termeni cei ce conduc ar trebui sa ia forma unor organisme total rationale iar actiunile acestora sa fie in mare parte algoritmice sau “din datorie” conform imperativului categoric al lui Kant.Se poate infera faptul ca in acest caz, statul ,dintr-un organism viu, se teansforma intr-un mecanism de conducere cu legi de functionare standardizate.Acest lucru ar parea ca il vede Marx in produsul comunismului.Dictatura proletariatului nu ar putea fi facuta in acest caz decat prin lideri chibzuiti daca se doreste societatea fara constrageri de mai tarziu.

Aprecierile freudiene asupra barierelor de care un asemenea plan se poate izbi atunci cand se incearca o aplicare a lui in practica ar putea completa carentele teoriei marxiene care pare sa evite cu obstinatie natura umana.

Se poate vorbi deci ,de un posibil sistem politic,socio-economic freudo-marxist?Se poate ridica gradul de aplicabilitate al teoriei marxiene cu ajutorul analizelor profunde asupra indivizilor facute de Freud?Un raspuns afirmativ s-ar putea da insa numai in conditiile finalizarii unui proiect de completare a teoriei economice si politice a lui Marx cu parti de analiza freudiana producand un proces de transformare si care doar la final ar putea sa arate daca teoria si-a atins dezideratul : aplicabilitatea.