Consumul de Droguri la Adolescenti. Motivatii Si Mediu Favorizant

I. IMPORTANȚA TEMEI CERCETATE

Debutul „oficial” al consumului de droguri în România poate fi trasat aproximativ din momentul embargoului impus Iugoslaviei în anul 1990, când ruta obișnuită a tranzitului drogurilor din Orient înspre Occident a fost deviată prin România. Inițial un punct pe traseul parcurs de narcotice, țara noastră s-a transformat treptat într-o piață de consum, iar pentru a satisface cererea crescândă de substanțe psihotrope, o cantitate tot mai mare din drogurile ce inițial doar tranzitau acest teritoriu și-au stopat drumul spre Occident în scopul de a fi comercializate în țară. În acest „drum al narcoticelor”, Aradul, ca oraș de frontieră, constituie cu siguranță o piață facilă pentru traficanți.

Concomitent cu transformarea României dintr-o țară de tranzit al drogurilor într-o țară de consum datorită creșterii rapide a numărului de dependenți, atitudinea societății față de această problemă a fost mai degrabă stagnantă, oscilând mereu între totala indiferență și ostracizare. Prin urmare, consumul de droguri este considerat în continuare un fenomen periferic riscând ca prin ignorare să se agraveze până în punctul în care situația va scăpa de sub controlul autorităților (dacă nu e deja prea târziu). Cu alte cuvinte, în lipsa unor măsuri adecvate, consumatorii obișnuiți de substanțe psihotrope ușoare vor trece într-un timp relativ scurt la consumul de psihotrope puternice, situație din care rareori mai există drum de întoarcere. Șocant este faptul că „inițierea” se face de la vârste din ce în ce mai fragede, adolescenții fiind o pradă ușoară în fața dealer-ului, datorită faptului că adolescența coincide cu grave „turbulențe”, datorate numeroaselor transformări de ordin fizic sau psihic pe care le presupune acest ciclu de viață. În consecință, o societate nepregătită să recunoască în mod oficial problema cu care se confruntă și să demareze programe reale, adecvate pentru a ține sub control consumul de droguri (în prezent nu mai putem spera la o stopare a fenomenului) nu poate oferi pregătirea necesară unui personal specializat în acest domeniu. Astfel, lipsa personalului specializat, frica de penalitățile legii, cât și educația deficitară a adolescenților în privința consumului de droguri nu fac decât sa accentueze creșterea numărului de consumatori, creându-se astfel un cerc vicios.

În acest context, lucrarea de față constituie o încercare în direcția conștientizării și abordării fenomenului consumului de droguri într-o manieră occidentală, obiectivă și eficientă. Prin abordare occidentală înțelegem implicare la toate nivelele, colaborare reală între specialiști, cu alte cuvinte o încercare de a înțelege situația în ansamblu. Ținând cont că în România această problemă constituie un subiect tabu și că lucrările autohtone publicate în domeniu sunt mult prea puține în comparație cu amploarea fenomenului pentru a oferi o bază informativă solidă unor viitori specialiști, am considerat că orice nouă perspectivă teoretică și practică în această direcție nu poate fi decât utilă.

Scopul realizării studiului

Creșterea consumului de droguri în rândul adolescenților din România este un fenomen alarmant pe care îl semnalează la ora actuală tot mai multe studii. Conform definițiilor clasice, orice drog este o „substanță psihoactivă”, deci influențează direct dispoziția psihică, starea de sănătate mintală și, implicit, comportamentul consumatorilor. Adolescenții sunt în mod special sensibili din punct de vedere psihologic; în plus, efectele consumului de droguri la vârsta adolescenței au efecte majore asupra biografiei consumatorului putând influența în mod decisiv alegerile acestuia și, prin aceasta, viitorul profesional, familial și social al tânărului. Studiul de față urmărește să determine care sunt efectele consumului de droguri asupra stării psihice a adolescenților ce consumă diverse substanțe psihoactive, precum și să determine existența unor anumite caracteristici sociale sau demografice ce pot semnala din timp riscul crescut de consumare de substanțe psihoactive: adolescenți proveniți din familii dezorganizate, relații conflictuale cu părinții, etc.

De asemenea, s-a urmărit formarea unei imagini generale asupra stării și caracteristicilor actuale ale consumului de droguri în mediul școlar din municipiul Arad: drogurile cele mai utilizate, modul de procurare a acestora, etc.

Obiectivele studiului

Determinarea efectelor consumului de droguri asupra stării psihice generale a adolescenților. Identificarea principalelor tipuri de droguri și modalități de consum practicate la ora actuală în mediul școlar investigat. Compararea gradului de anxietate prezent la adolescenții consumatori de droguri cu cel al colegilor neconsumatori. Identificarea nivelelor de depresie existente la adolescenții investigați și a diferențelor induse de consumul de droguri. Determinarea diferențelor existente în nivelul stimei de sine la adolescenții consumatori comparativ cu cei neconsumatori de droguri. Caracteristicile socio-familiale ale grupului de consumatori investigați. Principalele tendințe de consum manifestate în mediul școlar investigat. Identificarea motivelor care favorizează începerea consumului de droguri în rândul adolescenților.

II.CADRU TEORETIC

II.1. DEFINIREA NOȚIUNII DE DROG

În sens farmacologic, drogul, este o substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate avea ca și efect dependență fizica și psihică sau tulburări grave ale activității mentale, ale percepției și ale comportamentului. „Multe dintre substanțele care astăzi sunt cauza problemelor de adicție, dacă ar fi folosite într-un mod adecvat, pot atinge cote înalte de eficacitate în tratarea unor boli sau în ameliorarea durerii” (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000, p.8).

Drogurile, în vremurile noastre, au devenit una din cele mai mari preocupări sociale, ele mergând mână în mână cu problemele de sănătate individuală.

„Termenul de drog/ psihotrop desemnează orice substanță de origine naturală sau artificială susceptibilă să modifice într-un mod oarecare activitatea psihicului și comportamentul uman. Aceste substanțe acționează asupra SNC, influențând inegal, selectiv și global atât funcțiile psihice cele mai vechi filogenetic, ca funcțiile instinctive, cât și pe cele mai evoluate și mai diferențiate, ca procesele mintale și emoționale” (Ciurezu și Timofte, 1973, p. 13). Deosebirea între psiotrope și droguri este legată de cultură, de istorie, de modă și de legislație mai mult decât de farmacologie (Postel, 1998).

Cu alte cuvinte, drogurile/psihotropele sunt substanțe a căror activitate farmacologică implică efecte predominante asupra proceselor mintale și emoționale în momentul în care substanța este absorbită de un organism viu. Drogurile sunt folosit de către adolescenți pentru că nu au o informare foarte bună cu privire la efectele dezastruase pe care le implică acesta. În ciuda evidenței dăunătoare, noile tehnologii încearcă să folosească aceste droguri și în scopuri medicale. Experimentarea acestora fără îndrumare specializată, poate fi fatală (în cazul supradozei) sau poate duce la o dependență totală chiar și de la prima doză (heroină, morfină).

II.2. SCURT ISTORIC

În vechile societăți, drogurile erau utilizate în scopuri medicale sau ritualice, ele fiind un factor de comunicare între între membrii unui grup și zei. Practic acest fenomen a existat din toate timpurile. De exemplu, opiumul, care la greci era considerat un simbol al zeiței fecundității, Demeter, era folosit ca analgezic pentru a calma durerea, tusea sau diareea. Efectele anestezice și euforice ale opiumului erau cunoscute atât de Sumerieni (4000 î.H.) cât și de Egipteni (2000 î.H.) (Rehman, 2001). De asemenea a fost menționat și în textele medicilor asirieni cât și de medicul Hipocrate ca pe o plantă medicinală puternică.

În epocă se credea că dacă opiaceele erau administrate intravenos nu cauzau dependență. Febra morfinei se extindea în societate, membrii acesteia considerau că este de bon-ton să se injecteze în public în timpul petrecerilor, activitate care a fost un timp frecventată doar de cei din înalta societate. În momentul în care morfina a pătruns în lumea de jos, drogul și-a pierdut din caracterul său medical, devenind pe rând atât o problemă a poliției cât și o temă de sănătate publică. Planta de Cannabis Sativa este menționată documentar în China pe la anii 2700 î.H, iar Atharva Veda considera această plantă ca pe o ambrozie divină care a căzut din ceruri. (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000).

În anul 1943, chimistul elvețian Albert Hoffman o obținut prin sinteză diethylamida acidului lisergic, pe care l-a numit LSD 25. El a extras acidul lisergic din „Claviceps purpurea”, un parazit al secarei (Hoffman, 1979).

Toximania ca și fenomen social a luat amploare mai întâi în America prin mișcarea hippy (încețoșată de norii de canabis și îmbibată în LSD), la mijlocul anilor ’60, mișcare înscrisă într-un context dublu: socioeconomic cu criticile din cadrul The American way of life, și politic vis-à-vis de războiul din Vietnam. Atunci s-a afirmat aversiunea față de societatea capitalistă și de alienarea materială, filosofia subiacentă fiind cea a nonviolenței, a întoarcerii în sânul naturii cât și o mai profundă înțelegere față de celălalt. „În 1961, Cannabisul, a fost inclus pe lista anexă a Conferinței ONU privind stupefiantele (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000, p.95)”. Tot în această perioadă a început un proces de interzicere a amfetaminelor, fapt care a condus la apariția laboratoarelor clandestine (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000).

Anii ’70 marchează o nouă etapă, cea a „prafurilor” cât și includerea THC-ului pe lista anexă Convenției Internaționale cu privire la substanțele psihotrope (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000). Este epoca prefacerilor de factură legislativă în marea majoritate a țărilor europene, prin prevederi care sancționează traficul de droguri și integrează în mod progresiv noțiunea de îngrijire prin crearea unor instituții specializate. „Convenția de la Viena, din 1971, asupra psihotropelor, destinată să limiteze abuzurile și problemele de sănătate publică, este calchiată pe convenția din 1961 asupra stupefiantelor. Legislația tinde să rezerve substanțele cele mai active unei utilizări controlate medical” (Postel, 1998, p. 440). Încep să apară derivații de amfetamină (PMA, DMA, TMA, MDA, MDMA, DOM, STP) (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000).

În anii ’80 consumul de heroină a fost cel mai ridicat, devenind o problemă națională cu care se confruntau diferite state, la fel de utilizat era și MDMA (metilendioximetamfetamina) (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000).

În anii ’90, unele medicamente (barbiturice și tranchilizante amestecate cu alcool) sunt folosite în contraindicații. Supranumită „toxicomanie a săracului” (Ferreol, 2000, p.120), ea se află în legătură cu caracterul precar al vieții, cu pierderea reperelor, cu absența unor reguli care altădată erau generale.

În prezent se poate spune că, omul zilelor noastre a știut să profite de această situație nouă, în ceea ce privește domeniul emencipării sau al independenței, consumul drogurilor fiind în plină expansiune și mai presus de toate se încearcă, în unele țări o normalizare a consumului de droguri ușoare.

II.3. DESCRIEREA PRINCIPALELOR TIPURI DE DROGURI ȘI A EFECTELOR ACESTORA

DEPRESIVE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Opiacee – (opium, morfina, heroina)

Barbiturice și Tranchilizante.

Opium (Papaverum Somniferum)

Opiumul este un drog narcotic care se obține dintr-un mac cunoscut ca „floarea albă a somnului” (Papaverum Somniferum), originar din Asia Mică. Capsulele acestei plante conțin opium. Afganistanul este primul producător de opium din lume. Opiumul este un amestec de gume, rășini, zaharuri și alcaloizi (cu efecte importante asupra organismului).

Alcaloizi opiumului pot fi clasificați în două grupe importante în funcție de acțiunea pe care o produc și de compoziția chimică f(PMA, DMA, TMA, MDA, MDMA, DOM, STP) (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000).

În anii ’80 consumul de heroină a fost cel mai ridicat, devenind o problemă națională cu care se confruntau diferite state, la fel de utilizat era și MDMA (metilendioximetamfetamina) (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000).

În anii ’90, unele medicamente (barbiturice și tranchilizante amestecate cu alcool) sunt folosite în contraindicații. Supranumită „toxicomanie a săracului” (Ferreol, 2000, p.120), ea se află în legătură cu caracterul precar al vieții, cu pierderea reperelor, cu absența unor reguli care altădată erau generale.

În prezent se poate spune că, omul zilelor noastre a știut să profite de această situație nouă, în ceea ce privește domeniul emencipării sau al independenței, consumul drogurilor fiind în plină expansiune și mai presus de toate se încearcă, în unele țări o normalizare a consumului de droguri ușoare.

II.3. DESCRIEREA PRINCIPALELOR TIPURI DE DROGURI ȘI A EFECTELOR ACESTORA

DEPRESIVE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Opiacee – (opium, morfina, heroina)

Barbiturice și Tranchilizante.

Opium (Papaverum Somniferum)

Opiumul este un drog narcotic care se obține dintr-un mac cunoscut ca „floarea albă a somnului” (Papaverum Somniferum), originar din Asia Mică. Capsulele acestei plante conțin opium. Afganistanul este primul producător de opium din lume. Opiumul este un amestec de gume, rășini, zaharuri și alcaloizi (cu efecte importante asupra organismului).

Alcaloizi opiumului pot fi clasificați în două grupe importante în funcție de acțiunea pe care o produc și de compoziția chimică fiecăruia dintre ei:

morfina, codeina și tebaina care acționează asupra SNC, sunt analgezice, narcotice și produc dependență

papaverina, care acționează asupra sistemului muscular, producând relaxarea mușchilor și nu este adictivă

Mod de consumare

Opiumul se poate consuma prin ingestie (oral) în amestec cu diferite alimente, băuturi sau fumat. „Pipa de opium”- instrumentul obligatoriu pentru acest lucru este alcătuită dintr-o casoletă de mici dimensiuni din lut în care se arde opiumul, legată de un tub de aproximativ patruzeci de centimetri. Opiumul se topește la o sursă de căldură puternică, iar vapori produși în timpul arderii sunt inhalați.

Efecte ale consumului de opium

Dependența pe care o produce consumatorului nu este rapidă și intensă, totuși consumul unor mari cantități de alcool împreună cu opium poate provoca comă și moartea.

Efecte asupra aparatului respirator

Micșorarea frecvenței respirației și a cantității de aer inspirat, cauzează oxigenarea redusă a organismului; consumul regulat de opium favorizează apariția unor congestii pulmonare, a astmului sau emfizemului pulmonar.

Efecte asupra SNC

Inițial se produce o stare de euforie și o senzație de beție intensă, care se transformă repede într-o toropeală a simțurilor; scade coordonarea musculară și acuitatea senzorială; are loc o depresie generalizată a reflexelor, inclusiv a celor medulare, datorită diminuării răspunsului hipotalamic, o expresie a acestui fapt este contractarea pupilei.

Efecte asupra aparatului digestiv

Se produce o relaxare a mușchilor stomacului și intestinului, scade secreția digestivă și crește presiunea din căile biliare; se atenuează activitatea intestinului, a mișcărilor sale și de aceea opiumul a fost folosit în tratamentul diareei, deoarece produce o constipație severă.

Efecte asupra aparatului genito-urinar

Se produce o creștere a forței de contracție a vezicii, ceea ce se manifestă printr-o descreștere a fluxului urinar; scade producția de hormoni masculini (testosteronul); la femei, consumul produce o inhibiție a procesului de ovulație

Morfina

Morfina este un alcaloid care se află în opium. Morfina se prezintă sub forma unei pulberi cristaline de culoare albă, fără miros și cu gust amar. Morfina este un psihodisleptic, o substanță care produce tulburări ale activității mentale, dar și un analgezic, sedativ puternic și anxiolitic, capabil să facă să dispară teama și senzația de durere, indiferent de natura acesteia.

În organismul uman există receptori opioizi aflați în SNC, în hipotalamus și în măduva spinării.

Mod de consumare

Morfina se întâlnește în traficul ilicit sau în circuitul legal al stupefiantelor sub forme diferite: pulbere, soluții injectabile, comprimate, introducându-se în organism pe cale orală sau injectată, de unde trece în sânge și ajunge foarte repede în SNC.

Efecte ale consumului de morfină

Morfina este un drog care creează repede toleranță, ceea ce face necesară creșterea dozei, euforia și diminuarea durerii pe care le provoacă la început drogul sunt înlocuite de nevoia continuă de a-l consuma. Morfina provoacă o toleranță încrucișată, adică orice persoană care tolerează un anume opiaceu va tolera în aceiași măsură un alt compus din aceiași clasă. Morfina produce analgezie, somnolență, schimbări ale stărilor sufletești și confuzie mentală. Deoarece morfina induce o stare depresivă asupra centrului respirator face ca atunci când este administrată în doze mari, să poată încetini frecvența respiratorie până la un asemenea punct încât să producă moartea. Efectul miotic al morfinei este atât de evident încât se spune că pupilele devin „cât gămălia acului”.

Heroina (diacetilmorfina)

Heroina este analgezicul cel mai puternic care se cunoaște, fiind mai puternic decât morfina. Cu toate acestea efectele ei durează mai puțin.

În stare pură, heroina se prezintă sub forma unei pulberi cristaline, albe, inodore, deși aspectul său poate varia în funcție de procesele de purificare la care a fost supusă. Heroina dezvoltă după doze mici toleranță și creează o adicție fizică și psihică extrem de mare. Heroina care ajunge la consumatori are o puritate necunoscută și variabilă, nu este pură deoarece conține diferite impurități, unele provin din opium, altele din diferite substanțe folosite la prepararea sa (glucoză, zaharuri, lactoză, curry, sosuri și prafuri de supe, drojdie, efedrină, praf de ghips și cărămidă), iar conținutul de diacetilmorfină poate oscila de la 5% până la 70%. Heroina „diluează”, adică se amestecă cu alte substanțe cu scopul de a mări cantitatea de drog și astfel profitul.

Mod de consumare

Injectată – modul cel mai obișnuit; se începe cu injecții subcutanate, după care se injectează direct în venă, pentru că efectele sunt imediate, deoarece drogul ajunge într-o fracțiune de secundă la creier prin sistemul circulator. Această metodă presupune niște elemente necesare: înainte de a fi injectată în venă cu o seringă, heroina este dizolvată în apă, suc de lămâie sau apă distilată și încălzită într-o linguriță; la consumatorii obișnuiți, este foarte frecvent întâlnit, ca zonele folosite pentru administrarea drogului prin injectare să prezinte plăgi, abcese, infecții; nu este posibilă injectarea de mai multe ori într-o venă, în același loc. De aceea, consumatorii se văd obligați să meargă pe traiectoria venei, iar dacă nu se poate o vor face în picioare în zona inghinală; folosirea unei seringi de mai multe persoane implică riscul infectării cu virusul HIV (Baciewicz, 2002). Fumată – (la folie) heroina este așezată pe o folie de staniol, care se încălzește cu o brichetă și se aspiră fumul care rezultă din ardere, de obicei, cu seringa, căreia i se scoate tija de împingere. Prizată – heroina este aspirată pe nas și prin mucoasa nazală și fluxul sanguin, ajunge la creier, efectele fiind imediate ca și în cazul injectării

Efecte ale consumului de heroină

Heroina produce dependență mai repede decât morfina indiferent de modul de administrare, inhibă apetitul și facilitează dezhidratarea organismului, consumatorul pierzându-și obiceiurile alimentare, ceea ce favorizează dezvoltarea bolilor datorită scăderii imunității organismului. Dependența este atât de puternică, încât la puține ore după ultima doză se instalează sindromul de abstinență (sevrajul). Simptomele cele mai uzuale sunt: neliniște generală, agitare, transpirație, micșorarea pupilelor, tremurături și spasme, dureri musculare și osoase. Sindromul de abstinență, sevrajul, variază în funcție de consumator și gradul său de dependență.

Barbituricele și tranchilizantele

Sunt substanțe chimice care scad activitatea funcției cerebrale și produc dependență fizică și psihică dacă se consumă timp îndelungat sau în doze mai mari decât cele necesare. În doze mici se folosesc pentru tratarea insomniei, a anxietății și durerii, iar efectele lor sunt sedarea și inducerea somnului. Iar în doze mari pot duce la comă și/sau moarte. Se spune despre barbiturice și tranchilizante că sunt drogurile cu cea mai mare răspândire în epoca modernă.

Din punct de vedere farmacologic există două mari grupe de substanțe: barbituricele benzodiazepinele și tranchilizantele.

Barbituricele

Medicamente derivate din acidul barbituric (combinație între acidul uric și cel malonic) care are ca afect sedarea cerebrală. Acționează asupra oricărui sistem al organismului care folosește energie. În funcție de doză și formulă pot avea efecte sedative (tranchilizante), hipnotice (induc somnul), anticonvulsive sau anestezice.

Tranchilizantele

Substanțe folosite în tratamentul anxietății și al insomniei, pentru a substitui barbituricele care s-au arătat a fi mult mai periculoase și adictive decât se credea la început.

Tranchilizantele se împart în funcție de durata efectelor lor:

durată scurtă de acțiune – triazolamul

durată intermediară de acțiune – lorazepamul, alprozalamul

durată lungă de acțiune – diazepamul, flunitrazepam, clorazepanul

Mod de consumare al barbituricelor și tranchilizantelor

Deoarece barbituricele și tranchilizantele sunt substanțe folosite în scop terapeutic, ele se prezintă sub formă de comprimate, capsule, picături, granule, fiole și supozitoare, astfel că se consumă pe cale orală, intravenoasă sau rectală.

Administrarea împreună cu alcool sau opiacee sunt foarte periculoase deoarece efectele acestora se intensifică și poate surveni coma sau moartea.

Efecte ale consumului de barbiturice și tranchilizante

Barbituricele și tranchilizantele produc o dependență foarte mare. Dacă se întrerupe brusc administrarea acestor substanțe, apare sindromul de abstinență caracterizat prin anxietate generală, dureri de cap, insomnie, alterări ale ritmului cardiac, tremurături, halucinații, confuzie mentală.

După o perioadă îndelungată de consum de barbiturice și/sau tranchilizante efectele pot fi și mai dăunătoare.

Tulburări psihice – somnolență, alterări ale memoriei, dificultăți de concentrare, irascibilitate, confuzie și deteriorare intelectuală.

Tulburări neurologice – vertij, perturbări ale sistemului nervos, letargii, dificultate în articularea cuvintelor

Tulburări gastrointestinale – anorexie, iritarea mucoasei stomacale, iritabilitate intestinală.

STIMULENȚI AI SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Amfetamina / Cocaina

Amfetamina

Compus sintetic înrudit chimic cu efedrina, alcaloid natural care se găsește în plantele din familia Efhedracee.

Prezentările cele mai obișnuite ale derivațiilor de amfetamină

Sulfatul de amfetamină, cea mai obișnuită formă de prezentare, sulfatul de dexamfetamină (dexedrina), metilamfetamina sau metamfentamina (metedrina, SPEED), metilenodioxiamfetamina (MDA – pastila dragostei), metilenodioximetamfetamina (MDMA).

Mod de consumare

Amfetamina, se prezintă sub formă de tablete, capsule sau sub formă de pulbere. Sulfatul de amfetamină se poate consuma pe cale orală, intravenoasă sau se prizează.

Efecte ale consumului de amfetamine

Amfetaminele acționează asupra SNC și au efecte care provoacă euforie; o intoxicație ușoară poate avea efectele unei beții: chef de vorbă, lipsă de coordonare, insomnie, gura uscată; o intoxicație gravă poate altera ritmul cardiac așa de mult încât poate surveni moartea.

Amfetaminele prezintă următoarele interacțiuni:

efectul lor crește dacă este ingerat

întârzie absorbția barbituricelor, atunci când sunt luate împreună

În funcție de doza consumată amfetaminele pot avea următoarele efecte:

La doze mici: euforie, înlăturarea somnului și scăderea apetitului, îmbunătățirea aparentă a stării fizice și intelectuale, creșterea ritmului respirator și dilatarea bronșică, gura uscată, diaree și/sau constipație, creșterea tensiunii arteriale și a temperaturii corporale, scade producerea de urină.

La doze mari sau administrate în mod continuu: iritabilitate și paranoia, halucinații și delir, depresii (stop) respirator, aritmii cardiace și leziuni la nivelul inimii, inhibarea ejaculării, convulsii, comă, moartea.

Consumul frecvent de amfetamine mai poate produce depresie reactivă și psihoză amfetaminică.

Depresia reactivă poate apărea după ce s-a întrerupt administrarea drogului după un consum prelungit. În primele zile poate lua aspecte deosebit de grave când consumatorul suferă crize depresive care îl pot duce la sinucidere.

Psihoza amfetaminică poate apărea la persoane perfect normale, independent de faptul că sunt consumatoare obișnuite de amfetamine sau persoane cu antecedente psihiatrice. Acestui tip de psihoză în mod obișnuit îi precede un episod paranoid caracterizat prin agitație, iritație și o creștere a percepției senzoriale cu halucinații vizuale în special.

Cocaina (Clorhidratul de Cocaină)

Cocaina este un stimulent puternic al Sistemului Nervos Central, foarte asemănător în acțiunea sa cu amfetaminele.

Mod de consumare

Prizarea este modul cel mai frecvent de consum al cocainei, efectul este imediat deoarece se absoarbe repede prin intermediul mucoasei nazale, dar poate fi și injectată subcutanat, fumată (crack–ul), deasemenea frunzele de coca se pot mesteca.

Efecte ale consumului de cocaină

Efectele produse de consumul de cocaină și derivatele sale depind de tipul de substanță consumat și de puritatea acesteia.

fumatul crack-ului poate provoacă atac de cord sau stop respirator.

amestecul de cocaină și heroină (speedball) este foarte periculos.

Efecte fizice generale care afectează consumatorii de cocaină: midriază sau dilatarea anormală a pupilelor cu imobilizarea irisului, gura uscată, transpirații abundente și creșterea temperaturii corporale, spasme musculare și tremurat, tulburarea ritmului cardiac: tahicardie, aritmie, hipertensiune arterială, carență de vitamine și scăderea apetitului, perforarea septului nazal ca urmare a prizării cocainei, depresie și crize de anxietate, iritabilitate generală.

Cocaina prezintă o psihopatologie specială care se manifestă prin trei tipuri de tulburări asupra consumatorilor:

Depresie reactivă care apare atunci când se întrerupe administrarea drogului la un consumator obișnuit, depresie care poate dura mai multe săptămâni și poate duce la sinucidere.

Psihoza cocainică se poate produce în mod spontan la persoane normale, fără să fie în mod necesar, consumatori cronici. Se caracterizează prin halucinații auditive (strigăte, insulte) și vizuale (dedublare polidimensională a obiectelor) care pot provoca stări de agresivitate extremă.

Sindromul lui Mangan sau microzoopsia care este un episod halucinant tactil, aproape specific cocainei, momentul în care, consumatorul simte pe pielea corpului și pe mâini animale, insecte (furnici, păduchi). Halucinația este atât de reală, încât cel care o are, încearcă să scape de aceasta prin orice mijloace.

SUBSTANȚE CARE CONDUC LA PERTURBAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Halucinogene – (LSD, Mescalina)

Canabis – (Marijuana, Hașiș, Uleiul de Hașiș)

Droguri de sinteză – (PCP, MPT, MDA, MDMA)

Halucinogene (psihedelice) sunt substanțe naturale în mare parte, care produc modificări importante și tranzitorii în procesul gândirii, cu efecte psihologice care duc la alterarea percepției.

Psihedelicele produc halucinații prin distorsionarea realității, celor ce le consumă. Aceste distorsiuni constau în confuzia simțurilor, fenomenul de sinestezie (inversarea percepției spațiului și timpului, consumatorul vede sunete și aude culori), perceperea imaginii are mult de suferit.

În funcție de zona de acțiune asupra mediatorilor chimici din creier, psihedelicele pot fi împărțite în 4 categorii:

Psihedelice acetilcolinice – acționează asupra acetil colinesteraziei, enzimă responsabilă de conectarea creierului cu sistemul nervos periferic: fizostigmina, atropina, scopolamina, muscarina.

Psihedelice norepineferice – acționează asupra norepinefrinici cu rol de transmițători chimici: droguri de sinteză, mescalina, miristicina și elemicina.

Psihedelice serotoninice – acționează asupra receptorilor serotoninei, neurotransmițător cerebral care reglează perioada de somn și percepția senzorială: dietilamida acidului lisergic (LSD), dimetiltriptamina (DMT), psilocibina și psilocina, bufotenina, ololiqui (Morning Glory), harmina.

Mod de consumare

Este consumat sub forma unor bucăți mici, pătrate de gelatină, de culori diferite, impregnate cu substanță. Micropuncte (microdot) – tablete de forma unei gămălii de ac, lipite cu o bandă adezivă pentru a putea fi tăiate în momentul vânzării. „Timbre” – coli de hârtie absorbantă care sunt impregnate cu LSD și lăsate să se usuce. Fiecare coală este împărțită în pătrățele de 5-6 mm care reprezintă o doză, care se ține pe/sau sub limbă timp de 10-15 minute, după care timbrul este aruncat sau înghițit. Pe foița fiecărei doze sunt imprimate diferite desene, însă, de obicei, halucinațiile conțin ca temă principală desenul imprimat pe „timbru”.

Efecte ale consumului de substanțe halucinogene

Halucinogenele au o foarte bună absorbție pe cale orală și efectele lor pot să apară imediat, după ce au fost administrate, acțiunea lor durând între 2-8 ore. Efectele halucinogenelor nu sunt mereu aceleași, ele se schimbă în funcție de starea sufletească și fizică a consumatorului.

Efectele resimțite în plan fizic la consumatorii de halucinogene sunt în general, midriaza sau dilatarea pupilelor, creșterea temperaturii corporale și a presiunii sângelui, senzația de vertij, grețuri și somnolență, debilitate musculară, parestezii, mâncărimi și furnicături pe piele.

Printre efectele resimțite în plan psihic la consumatorii de halucinogene, se numără: distorsiunea percepției și depersonalizarea, crize de panică și tulburări depresive cu episoade de nebunie. Consumatorul se crede urmărit și acționează violent sau se crede de neînvins, punându-și viața în pericol în încercări de zbor, tulburările mentale sau crizele de panică sau psihozele se pot repeta retroactiv, chiar dacă o anumită perioadă de timp nu s-a consumat LSD (flashback).

Cannabis Sativa

Planta este acoperită cu peri glandulari care secretă o rășină lipicioasă de culoare maro, ce conține printre multe alte substanțe, tetrahidrocannabiol (THC). THC este singura substanță halucinogenă care provine din plantă. Acidul tetrahidrocannabiolic se transformă în THC prin ardere, ca urmare a decarboxilării. Din Canabis Sativa se obțin trei droguri diferite în funcție de modul de preparare și condiționare:

marijuana – se folosesc mugurii femelei amestecate cu/fără frunze.

hașiș – este folosită doar rășina pe care o produce planta.

uleiul de hașiș – distilarea hașișului cu solvenți.

Mod de consumare

Toate cele trei tipuri de droguri se consumă prin fumare sau prin înghițire.

Efecte imediate ale consumului de Canabis Sativa.

Apare relaxarea musculară, care poate provoca pierderea coordonării și a echilibrului, precum și creșterea timpului de reacție la stimuli, diminuarea forței musculare și o ușoară somnolență. Dilatarea vaselor sangvine, datorită căreia se produce înroșirea ochilor, creșterea pulsului și a ritmului inimii, uscăciunea gurii și reducerea cantității de salivă, uneori reacții de teamă și neliniște, tuse și iritații ale căilor respiratorii.

Efecte pe termen lung ale consumului de Canabis Sativa

Bronșita și boli ale aparatului respirator, anxietate, paranoia, alterări importante ale memoriei și capacității de concentrare, tulburări sexuale, alterarea funcției imunitare.

Droguri de sinteză

Drogurile de sinteză sunt derivați chimici numiți și analogi care reproduc efectele psihotrope, stimulante sau halucinogene ale altor droguri. Obținerea acestor droguri de sinteză nu presupune necesitatea unor materiale sofisticate și nici cunoștințe speciale de chimie, deoarece este de ajuns să se schimbe ușor structura chimică a unei substanțe pentru a se obține un alt derivat chimic. Numărul substanțelor ce poate fi produs este practic infinit, având efecte toxice imprevizibile.

Mod de consumare

Se consumă de obicei pe cale orală dar poate fi și injectată, prizată sau inhalată. Consumul repetat de ecstasy cu un număr restrâns de persoane și mereu același duce la dependență de grupul respectiv.

Efectele consumului drogurilor de sinteză

Alterări importante ale ritmului cardiac, palpitații, tremurături și mișcări involuntare ale părților corpului, contracția involuntară a mușchilor mandibulei care conduce la imposibilitatea de a deschide gura, pareze, senzații anormale pe piele, uscăciunea gurii, transpirație și greață, tulburări de vedere, halucinații vizuale.

În cazul consumului cronic sau când se iau mai multe pastile există pericolul scăderii presiuni arteriale care poate provoca pierderea conștiinței. Pe termen lung, pot provoca insomnie, oboseală, crize de anxietate, stări depresive, paranoia, halucinații repetate, flash-back.

II.4. DE LA CONSUM OCAZIONAL LA DEPENDENȚĂ

În consumul de droguri, trecerea de la statutul de consumator ocazional la cel de dependent se face treptat, foarte fin, încât consumatorul pierde controlul asupra situației în care se află, iar substanța pune stăpânire pe el. Trecerea de la consum ocazional la dependență urmărește câteva faze: consumul ocazional, consumul experimental, abuzul, toleranță, dependență, sevraj.

Consumul ocazional – degustătorii la care consumul de droguri poate fi oricând întrerupt. În această fază consumatorul deține controlul.

Consumul experimental – degustătorii devin foarte repede experimentatori; aceștia fac experiențe pe propriul organism privind acțiunea diverselor droguri, din rândul lor vor proveni cei care vor abuza de droguri periodic sau continuu.

Abuzul de droguri – utilizare excesivă, continuă sau sporadică, incompatibilă sau în relație cu practica medicală, a unui drog (Organizația Mondială a Sănătăți). Mai de vreme sau mai târziu vor trece la substanțe tot mai puternice, de la fumare la prizare și cel mai periculos, la injectare, de la droguri ușoare (cu risc scăzut de dependență) la droguri tari (cu risc foarte mare de dependență), de multe ori luate în combinație cu alcoolul (Baciewicz, 2002).

Toleranța, „apare ca urmare a administrării repetate a unei substanțe și constă în dispariția treptată a efectelor acestei substanțe asupra organismului, astfel încât pentru a obține efectul inițial al substanței se impune creșterea progresivă a dozei” (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000, p. 157). Aceasta situație se înrăutățește când drogul este folosit în doze mari și pentru perioade lungi de timp (săptămâni sau luni), și poate duce și la o utilizare mai frecventă (dependență).

Dependența, „stare fizică și/sau psihică ce rezultă din interacțiunea unui organism viu cu o substanță psihotropă, caracterizată prin modificări de comportament sau reacții, însoțite de nevoia de a lua această substanță în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimți efectele psihice și uneori pentru a înlătura suferința” (Sanchez și Rodriguez-Garcia, 2000, p. 155). Există două tipuri de dependență: dependență psihică de o substanță și dependență fizică de o substanță.

Dependența psihică se caracteriză prin nevoia de a consuma un drog pentru a trăi efectele drogului asupra psihicului. Drogul produce o stare emoțională euforică, iar o persoană dependentă în scurt timp va crede că drogul este necesar pentru a fi în formă bună în toate activitățile cotidiene, iar obișnuința poate deveni atât de mare încât acesta va simții o nevoie obsedantă pentru drogul respectiv (Romila, 2003).

Dependența fizică este o formă de dependență, care apare când corpul devine obișnuit cu drogul și cere doze tot mai mari pentru a obține efectul farmacologic. Dependentul poate pierde foarte mult timp pentru a obține substanța, a o consuma, ori pentru a se recupera din efectele ei (Romila, 2003). Dependența este o nevoie severă pentru substanță ce interacționează cu abilitatea persoanei de a funcționa normal, practic în această fază substanța a pus stăpânire pe toată existența individului. Diagnosticul de dependență de o substanță poate fi aplicat la toate clasele de substanțe cu excepția cafeinei (Warren, 2000).

În momentul în care administrarea drogului este întreruptă brusc, după perioade lungi de consum, apare sevrajul, care se manifestă prin grețuri, cefalee, neliniște transpirații, insomnii. Severitatea sevrajului depinzând de drogul consumat. Sevrajul la heroinomani este cel mai intens resimțit, iar dependentul dezvoltă un comportament antisocial (cu tot ce implică termenul) pentru a obține doza necesară. Totuși trebuie făcută diferența între „toxicomanul înrăit”, care devine obsedat de produsul în sine și de achiziționarea unei doze, practic la acesta toate activitățile cotidiene se învârt în jurul procurării și consumării substanței, și „consumatorul de ocazie”, de tip recreativ pentru care nu se pune problema de aprovizionare, ocaziile fiind foarte rare (Ferreol, 2000). „Toximania și comportamentul delincvent merg mână în mână (Ferreol, 2000, p.76)”.

Tratamentul dependenților necesită eforturi uriașe atât din partea dependentului, a familiei acestuia cât și din partea personalului specializat, deoarece primele 12 luni, după perioada de dependență sunt critice datorită riscului de recădere foarte mare (Romila, 2003). Practic, dacă dependența fizică trece, dependența psihică va rămâne pentru totdeauna, iar riscul unei recăderi este foarte mare.

II.5. CERCETĂRI ANTERIOARE PRIVIND CONSUMUL DE DROGURI – STUDII ȘI REZULTATE

Stanislav Grof în perioada 1957-1974 a realizat experimente spectaculoase și adesea șocante folosind LSD și alte substanțe psihedelice. În această perioadă el a condus circa 3.000 de ședințe psihedelice și a studiat însemnările din astfel de experimente a circa 2.000 de colegi (psihiatri și psihologi) din Europa și SUA. Mai târziu, din cauza legislației restrictive cu privire la LSD (în SUA), el a fost nevoit să renunțe la terapia psihedelică și a îmbrățișat metode terapeutice care generează stări asemănătoare, fără substanțe chimice sau droguri.

Rezultate

În timpul ședințelor cu LSD, subiecții trăiesc experiențe ale morții și renașterii și ajung la sentimente de uniune cosmică. Ei evoluează în lumi în care domină apariții divine sau demonice. Deseori relatările lor corespund, în mod surprinzător, cu descrierile din scrierile sacre ale marilor religii sau din textele mistice ale civilizațiilor arhaice (dinainte de Hristos).

Ședințele psihedelice lungi sunt dominate de emoții, sentimente și fantasme sexuale. Uneori experiențele sexuale ajung până la manifestări sadice sau tendințe spre perversiuni.

Experiențele religioase și mistice reprezintă categoria cea mai interesantă și stupefiantă a fenomenelor determinate de LSD. Incidența lor pare direct legată de numărul ședințelor la care subiectul a participat deja și de doza administrată.

Cercetare realizată de Institutul pentru Cercetări Sociale din America și Universitatea din Michigan, în perioada 1975 – 1990. Scopul de a monitoriza consumul de droguri la adolescenții care au consumat droguri în ultimele treizeci de zile.

Choquet, M. și Ledoux, S., în perioada 1991-1993 (Tinerii și consumul de droguri ilegale). Cercetare realizată cu sprijinul Ministerului Educației Naționale și al OFDT (Observatorul francez pentru droguri și toximanii) și vizează elevii francezi cu vârste cuprinse între 11-19 ani.

Rezultate

Frecvența consumului de droguri 6,1% (o dată sau de două ori), 3,2% (de trei până la nouă ori), 5,4% (mai mult de zece ori).

Hașișul și marijuana se află detașat în frunte în preferințeleelevilor consumatori.

Consumul de droguri este mai ridicat în rândul băieților, iar consumul de droguri crește o dată cu vârsta.

Constantin, T. și Constantin, A.S. în perioada 1998-1999 (Factori stimulativi și inhibitori ai consumului de droguri la adolescenți, percepții ale adolescenților din două țări – România și Republica Moldova).

Rezultate

S-a constatat că principalul factor intern favorabil consumului de droguri este curiozitatea iar principalul factor extern favorabil consumului de droguri la adolescenți este reprezentat de anturaj /grupul de prieteni.

Printre factorii inhibitori interni ai consumului de droguri putem aminti, instinctul de conservare, personalitatea adolescentului, părinții, familia, credința religioasă.

Ministerul Educației și Cercetării și Direcția de Sănătate Publică a Capitalei, cu finanțare din partea Ambasadei în România a Regatului Țărilor de Jos, a organizației "Salvați Copiii" Suedia și a agenției Young&Rubicam Team Advertising, 2002. Studiu realizat în 99 de licee bucureștene.

Rezultate

Tentația consumului de droguri crește proporțional cu vârsta. Dintre adolescenți, 40% au început să consume pentru a fi la fel ca și prietenii lor. S-a constatat că 20,9% dintre tineri își procură banii pentru droguri din propriile afaceri.

În 74,2% din cazuri, principalii furnizori și inițiatorii în consumul de droguri au fost prietenii sau cunoștințele. Numărul liceenilor bucureșteni care consumă droguri s-a dublat, în ultimii cinci ani.

Rădulescu G. Raport asupra consumului de droguri și tutun al elevilor claselor VIII și XII din Municipiul Arad, 2003.

Rezultate

În urma sondajului, 64,5% din cei chestionați cred că cei care fumează pot deveni mai ușor consumatori de droguri. 2,9% dintre elevii de clasa a VIII-a spun că doresc să experimenteze droguri față de 1,4% în 2000 iar adolescenții din clasele a XII-a 5% față de 3,4% în 2000. Experiența drogurilor a fost deja trăită de 2,5% din elevii de clasa aVIII-a și de 11% dintre adolescenți față de 5,6% în anul 2000.

II.6. ADOLESCENȚA ȘI/SAU CRIZA MORALĂ A ADOLESCENȚEI

Adolescența este o perioadă de dezvoltare mai lungă, „care se situează după debutul pubertății și sfârșitul are loc spre 16/18 ani – 20 ani (cu tendințe prelungite) când încep stadiile tinereții adulte” (Șchiopu, 1997, p. 51).

Adolescența are trei etape: adolescența timpurie sau pubertatea situată între 12 și 14 ani, adolescența de mijloc situată între 14 și 17 ani și adolescența târzie situată între 17 și 19 ani.

În prima etapă a adolescenței se aspiră cu ardoare la statutul de adult, dar există destule momente în care au loc impulsuri proprii conduitelor de copil, dorinței de a fi tutelat. Asistăm la o luptă constantă între copil (pentru că încă este) și adult (care dorește să fie). Se dezvoltă nevoia de independență care se manifestă prin: lupta cu sentimentul de identitate, labilitate emoțională, capacități sporite de exprimare verbală a propriei persoane, exprimare mai facilă a sentimentelor prin acțiune decât prin cuvinte, importanță crescândă acordată prietenilor, atenție redusă acordată părinților, cu „ieșiri” ocazionale de „obrăznicie”. Atunci când realizează faptul că părinții lor nu sunt perfecți și conștientizează greșelile acestora, moment în care începe căutarea unor noi modele pe lângă părinți. Apoi, mai există tendința de regresie în momentele de criză, la comportamente infantile, o influență sporită a grupului de prieteni (interese, îmbrăcăminte) (Rodriguez-Garcia, 2000).

De asemenea și interesele profesionale cunosc un avânt în această perioadă prin: interes pentru viitorul apropiat și pentru prezent, abilitate sporită de muncă susținută.

În această perioadă a adolescenței, schimbările pe plan sexul sunt extrem de importante și furtunoase. Se pare că fetele au un avantaj în ceea ce constă maturizarea sexuală în adolescență, deoarece băieții trec prin mai multe probleme legate de schimbările biologice decât fetele, și semnele de tulburări emoționale par a fi mai frecvente în cazul lor. Dar să nu credem că fetele sunt absolvite de orice suferință, deoarece fetele care se maturizează sexual mai rapid par să fie mai puțin sociabile, mai puțin expresive, mai introvertite și timide. Cel mai dramatic semn de maturizare sexuală a fetelor este prima menstruație, care este însoțită de câteva aspecte negative: discomfortul și jena neașteptată care o însoțesc, acestea fiind mai accentuate decât aspectele pozitive.

Transformările legate de sexualitate se manifestă prin: prieteni de același sex, activitățile de grup, timiditate, nevoie de intimitate, experimentarea propriului corp (masturbare), întrebările pe care și le pun în legătură cu propria normalitate.

Se dezvoltă, etica și autocontrolul, testarea regulilor și a limitelor, experimentarea ocazională cu țigări, marijuana, alcool.

În adolescența de mijloc, nevoia de independență se manifestă prin: implicare a propriei persoane, care alternează între expectanțe nerealist de înalte și un concept de sine rudimentar. Nemulțumirea legată de interferența părinților cu propria independență, preocupări excesive în legătură cu propriul corp, sentimentul de „ciudățenie” în legătură cu sine și cu propriul corp, părere proastă despre părinți, „investiție” emoțională redusă în ei, efort de stabilire a unor noi prietenii, accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definită prin selectivitate, superioritate și competitivitate, perioade de tristețe, care însoțesc „pierderea psihologică” a părinților, autoanaliză amplificată care uneori este făcută sub forma unui jurnal.

Interese profesionale dezvoltate prin dorința de a progresa din punct de vedere intelectual, unele energii sexuale și agresive direcționate spre interese creative.

Transformările legate de sexualitate, cum ar fi preocupările legate de atractivitatea sexuală, relațile pasagere, tendință „către” heterosexualitate, cu teama de homosexualitate, sentimente de tandrețe dar și de teamă față de sexul opus, sentimente de dragoste și pasiune.

Etica și autocontrolul se dezvoltă o dată cu apariția idealurilor și selecția modelelor de rol, o mult mai consistentă evidențiere a „sârguinciozității”, capacitatea sporită de fixare a scopurilor, interes pentru problemele morale. În adolescența mijlocie are loc o intensificare a dezvoltării personalității, a vieții interioare deliberative, a dezvoltării conștiinței de sine și a responsabilității. Crește dorința de afirmare și strategiile acesteia, ce devin mai subtile după 16 ani.

Adolescența târzie se caracterizează printr-o nevoie de independență manifestată prin dorința de a dobândi o identitate fermă, capacitate de amânare a recompenselor, simț al umorului mult mai dezvoltat, interese stabile, o mai mare stabilitate emoțională, capacitatea de a lua decizii independente, capacitatea de a face compromisuri, mândria pentru propria muncă, încredere în sine, o preocupare mai mare pentru ceilalți, interese profesionale, deprinderi de muncă mai bine definite, nivel sporit de preocupare pentru viitor.

Sexualitatea cunoaște un avânt deosebit datorită preocupărilor pentru relații mai stabile. Adolescenții sunt în căutarea identității sexuale și își dezvoltă capacitatea pentru relații tandre și senzuale. Sexualitatea influențează masiv dezvoltarea identității adolescenților. Către sfârșitul adolescenței se consideră că opțiunile sexuale sunt deja clarificate și stabile. Nu există însă o regulă generală în această privință.

De asemenea, etica și autocontrolul este mult mai dezvoltat, grație capacității de introspecție și autoanaliză. Perioadă în care accentul cade pe demnitatea personală și pe respectul față de sine, își dezvoltă capacități de fixare a unor scopuri și de urmărire a acestora. Începând totodată acceptarea instituțiilor sociale și a tradițiilor culturale și autoreglarea stimei de sine.

În perioada adolescenței se dezvoltă conștiința de sine, capacitatea de a învăța, exercitarea de roluri și statusuri sociale în cadrul grupurilor de clase școlare, apoi în viața socio-culturală. Se dezvoltă și erotizează planul senzorial-perceptiv și are loc dezvoltarea deosebită a memoriei, a volumului cât și a eficienței ei (Verza, 1993).

Adolescența este considerată o perioadă de stări conflictuale sau crize, unii psihologi chiar considerând-o ca fiind o perioadă de agitație și revoltă. Din punct de vedere conceptual și social există o pronunțată tendință de a vedea adolescența ca o discontinuitate marcantă a vieții noastre. Adolescenții sunt „ciudați”, diferiți, străini atât de copii cât și de adulți.

Pentru unii autori adolescența reprezintă o perioadă distinctă de viață, un stadiu de dezvoltare care poate fi clar diferențiat de restul vieții. Pentru alții însă este doar o zonă de graniță, un fel de teritoriu al nimănui, un „tunel” în care copiii dispar, pentru ca să „iasă” la lumină la celălalt capăt peste câțiva ani, ca veritabili adulți. Ideea ar fi însă că niciodată nu putem ști cine e cel cu care ne vom întâlni dincolo, la ieșirea din adolescență.

Deși tentația de a trata „adolescentul modal” este foarte mare, există totuși o semnificativă diferență în ceea ce privește patternul de personalitate și structurile de interese ale fiecărui adolescent. Fiecare copil sau tânăr are un model intern despre ce e „normal” sau „corect” să i se întâmple o dată cu venirea pubertății, și despre momentul când trebuie să traverseze toate schimbările fizice pe care le presupune aceasta. Cu cât este mai mare discrepanța dintre ceea ce crede el că ar trebui să i se întâmple și ce i se întâmplă în realitate, cu atât impactul psihologic al acestor schimbări este mai mare.

Unul din marile paradoxuri ale adolescenței stă în faptul că există o luptă continuă între dorința de a fi, de a-ți afla propria identitate și dorința de a fi asemeni prietenilor tăi. Orice ar putea să îl îndepărteze pe adolescent de grupul său are efecte negative. Adolescenții sunt adesea tulburați de o maturizare sexuală prea rapidă sau prea lentă, pe care o cataloghează și o resimt drept aberantă. Problemele mentale și emoționale care pot interfera cu aceste stadii normale de dezvoltare se rezolvă de cele mai multe ori de la sine.

Mulți adolescenți ating stadiul piagetian al operațiilor formale, caracterizat prin capacitatea de gândire abstractă. Adolescenții pot face raționamente ipotetico-deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme și pot testa ipoteze (Șchiopu și Verza, 1981).

Deși a fost depășit egocentrismul specific copilului mai mic, adolescentul manifestă totuși anumite tendințe egocentrice, care se manifestă în relațiile cu autoritatea, în centrarea excesivă pe sine, în conștientizarea foarte „acută” a propriei persoane. Centrarea pe propria persoană, legată de modificările fizice care au loc în pubertate și de descoperirea identității, poate pendula între narcisism și ură pentru propria persoană / autodepreciere. Dacă există o discrepanță prea mare între conceptul de sine și sinele ideal, pot ușor apare anxietatea și hipersensibilitatea (Sroufe, Cooper și DeHart, 1991). Cu toate că din multe puncte de vedere egocentrismul stadiului operaților concrete a fost depășit, se pare că adolescentul rămâne totuși egocentric. Presupune că toată lumea este preocupată de propriile gânduri și comportamente așa cum este el.

De aici sentimentul că se află pe o scenă unde îi sunt expuse sentimentele înaintea unei audiențe imaginare. Ca urmare, apare o exagerată conștiință a propriei persoane.

Ca reacție de apărare în fața acestui fapt, mulți adolescenți se retrag în sine, își ascund sentimentele și preferă să fie singuri. Pornind de la prezumția de „vinovăție” a tuturor celorlalți, consideră că toți ceilalți sunt la fel de critici ca ei înșiși, și le „permit” acestora să le scadă stima de sine aproape instantaneu. Adolescența este și un timp al convingerii în propria „istorie”, sau „poveste” personală. Convingerea în propria unicitate și în caracterul „special” al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea. Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate înțelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritatea dintre propriile trăiri și cele ale altora este opacă pentru ei. Aceste distorsiuni se reflectă și în faptul că doza de iluzii pozitive este mult mai mare – nu se poate întâmpla nimic rău, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Atât abuzul de substanțe cât și ignorarea măsurilor contraceptive reflectă aceste convingeri.

Atât băieții cât și fetele traversează schimbări fiziologice dramatice. Are loc o creștere explozivă în înălțime, greutate, și o dezvoltare semnificativă a musculaturii și scheletului. Organele reproductive se dezvoltă și se maturizează la rândul lor. Apar caracterele sexuale secundare. Schimbările fizice și modificările bruște ale înfățișării afectează conceptul de sine și personalitatea. Efectele unei maturizări prea rapide sau dimpotrivă prea lente își pun amprenta asupra adolescentului, dar de obicei se „sting” la maturitate.

G. Stanley Hall, prima persoană care a studiat adolescența în mod științific, o descrie ca fiind o perioadă de „furtuni și stres” precum și de mari transformări în plan fizic, mintal și emoțional. Adolescența este stadiul de dezvoltare în timpul căruia individul își caută o identitate. Criza, confuzia identității vs. confuzia rolului din timpul adolescenței este considerată de către mulți psihologi ca fiind criza dominantă în întreaga dezvoltare. Obiectivul major al adolescentului în această perioadă este formarea unei identități, a eului, durabile și sigure sau simțul sinelui. Pentru a ajunge la un simț al identității, adolescenții încearcă diferite roluri fără a se angaja în vreunul (Birch, 2000, pp. 254-255). Atitudinile și valorile stabile, alegerea ocupației, căsătoria și stilul de viață se integrează gradual și fac posibilă simțirea propriei persoane și a celor din jur. Presiunile puternice din partea părinților și a altora pot cauza tânărului dezorientare și disperare având ca rezultat înstrăinarea fizică sau mentală de mediile considerate normale. În cazurile cele mai extreme ale difuziunii rolului, adolescenții pot adopta o identitate negativă, adesea însoțită de depresie.

Adolescența se caracterizează prin transformări fizice, emoționale și cognitive extreme. O altă caracteristică este dezvoltarea imboldurilor sexuale, trebuința de a face alegeri profesionale și de alte tipuri, controlul tensiunilor pentru a se conforma așteptărilor grupului de aceeași vârstă, factori care exercită o presiune și contribuie la agitația trăită de către majoritatea adolescenților. Efectele factorilor de socializare concurenți, incluzând familia, școala, grupul de aceeași vârstă, mass-media, oferă adolescentului o gamă amplă de valori și idealuri din care să aleagă, dar de unde rezultă nesiguranța și conflictul. Indivizii de aceiași vârstă joacă un rol important în socializarea din perioada adolescenței. Pe măsură ce adolescenții sunt mai puțin influențați de legăturile familiale, ei devin mai apropiați de indivizii de aceiași vârstă, imitând comportamentele acestora pozitive sau negative. Părinții adolescenților trebuie să fie receptivi la noile moduri de a gândi, zvâgnirilor de autonomie, exprimării de sine cât și a influențelor din exteriorul familiei nucleare (Sroufe, Cooper și DeHart, 1991).

II.7. MOTIVAȚII ȘI MEDIU FAVORIZANT ÎN CONSUMUL DE DROGURI

Motivația este considerată aspectul dinamic al intrării în relație a subiectului cu lumea, orientare activă a comportamentului său spre o categorie preferențială de situații sau obiecte. Motivația devine o structură cognitiv-dinamică care dirijează acțiunea spre scopuri concrete. Comportamentul este o activitate dirijată, și nu o reacție oarecare, scopul este cel care, în mare parte, reglează această dirijare (Reuchlin, 1999).

Motivația trebuie considerată ca o lege generală de organizare și funcționare a întregului sistem psihic uman, ea operând distincția între plăcut și neplăcut, între util și inutil. Motivația se evidențiază printr-o latură informațională de conținut și printr-o latură dinamică. Latura informațională de conținut a motivației se caracterizează în plan subiectiv în forma unor senzații (de ex. senzațiile organice), sau a dorințelor (în cazul motivelor socio-culturale). Latura dinamică se exprimă în plan subiectiv prin intermediul unor trăiri emoționale (încordare, tensiune, insatisfacție) (Atkinson et al., 2002).

Pe de altă parte, mediul, constituie un factor fundamental ce influențează continuu dezvoltarea oamenilor constituind în același timp un fel de substanță nutritivă a personalității. Mediul conține totalitatea condițiilor de viață în care se exercită influențele bioclimatice, socio-economice, educative, culturale și în care se exercită interrelațiile dintre oameni. Pe lângă totalitatea condițiilor sociale, mediul mai cuprinde și cerințele exterioare, cerințe ce modelează conduitele, atitudini, direcția generală a aspirațiilor oamenilor.

Indiferent cât de critică este trecerea de pragul adolescenței, ea, presupune cu necesitate rezolvarea unor „probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariția nu doar biologică ci și psihologică a viitorului adult: (dobândirea independenței de părinți, adaptarea la propria maturizare sexuală, stabilirea unor relații de cooperare și de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat de acestea, decizia și pregătirea pentru o anumită vocație, dezvoltarea unei filosofii de viață, a unor credințe morale și standarde morale; această filosofie de viață va da ordine și consistență deciziilor multiple și acțiunilor pe care individul le are de realizat într-o lume diversă și în schimbare, dobândirea unui sentiment al identității). Nerezolvarea acestor „probleme de dezvoltare”, poate frustra foarte tare adolescentul, adesea instalându-se depresia.

Pe fondul depresiei și „revoltei reprimate” care însoțește adolescența se poate dezvolta, treptat, un comportament adictiv la droguri. Depresia adolescentină este complexă deoarece are multe cauze și efecte complicate. Este subtilă și poate trece neobservată cu foarte mare ușurință chiar și de către părinți. Adolescenții aflați în aceasta situație se simt mizerabil, iar „suferința” mentală și fizică în această stare este uneori de nesuportat. Adolescentul va deveni foarte singuratic și poate începe să se asocieze cu persoane dubioase de vârsta lui. Acum apare presiunea sau influența din partea grupului, influență ce poate fi cauza inițială a încercării drogurilor ca experiență pentru ca persoana să nu fie marginalizată de către grup (Garcia și Rodriguez, 2000).

Conform unui studiu recent care abordează criteriile de selecție a prietenilor de către adolescenți americani de origine africană, asiatică și europeană, se pare că alegerea prietenilor se face în primul rând după criteriul consumului (comun) de substanțe (alcool, tutun, droguri), pe locul doi fiind orientarea academică și abia pe locul trei identitatea etnică. Dintre toate cele trei subgrupuri studiate, cel al tinerilor de origine africană par a opta cel mai pentru prieteni de identitate etnică similară.

Similaritatea însă nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. Adolescenții nu aleg în mod necesar să fie alături de cei care au orientări identice cu ale lor, ceea ce implică o recunoaștere sporită a diversității pe care o presupune această vârstă.

Consumul de droguri anesteziază durerea din depresii, oferind posibilitatea adolescentului să experimenteze stările modificate ale conștiinței. Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice, și în cazuri extreme duc la acte antisociale, dar această influență nu este crucială. De cele mai multe ori, în cazul în care educația unui adolescent eșuează, părinții vor fi tentați să arunce vina, în primul rând pe anturaj.

Ross Campbell este de părere că același lucru se întâmplă și în cazul consumului de droguri. Adolescența ridică și așa destule probleme, iar iluziile induse de droguri, asociațiile de dispoziție și comportamentul bizar fac relațiile normale de familie, integrarea socială și maturizarea aproape imposibile. Deoarece societatea actuală este caracterizată printr-o lipsă acută a banilor, toată energia părinților este concentrată spre acest scop, neglijând supravegherea atentă a comportamentului și anturajului adolescentului și mai ales implicarea afectivă în relația cu acesta. Nevoile emoționale ale adolescentului nu sunt satisfăcute, ele fiind trecute pe locul doi. Deoarece adolescentul nu se simte iubit și înțeles în sânul familiei sale, este posibil să înceapă să consume droguri, revoltându-se astfel împotriva părinților care nu-i satisfac nevoile emoționale de bază, cu alte cuvinte „să tragă un semnal de alarmă”. Începe să frecventeze cluburile în care se distribuie droguri și implicit să lipsească de la școală, deoarece școala poate fi resimțită ca „obiectiv de insatisfacție profundă, care ia câteodată o tentă dușmănoasă, școala reprezentând concomitent o sancțiune socială și vectorul unor așteptări extraordinare” (Ferreol, 2000, p.140). Revolta reprimată are ca rezultat un comportament pasiv-agresiv, iar comportamentul pasiv-agresiv este anti-orice, în special anti-părinți (Campbell, 2001). Revolta poate apărea și în cazurile în care părinții sunt punitivi, sufocând astfel dezvoltarea adolescentului. Există o serie de indicatori ai faptului că un adolescent a trecut de limitele uzualei „crize” a vârstei și intră deja în tipare atipice, problematice: suspendare, exmatriculare sau scădere spectaculoasă în performanța școlară, agresare verbală a celorlalți, crize de furie, apartenența la un grup sau o „gașcă” necorespunzătoare, pierderea interesului pentru vechile activități care îi produceau plăcere, pentru sporturi sau alte hobbiuri, probleme cu legea, depresie, izolare, tentative de manipulare a adulților, lipsă de motivație, minciuni frecvente, lipsă de onestitate, furt, promiscuitate sexuală, idei suicidare, consum curent sau doar „experimental” de alcool și droguri.

Mass-media poate juca un rol foarte important în dezvoltarea și în același timp în frustrarea adolescenților prin impunerea unor idealuri de frumusețe, conduită și modă la care nu toți adolescenți pot adera din diverse motive (statut social sau material), producându-se o senzație de amărăciune, frustrare. Adolescenții constituie o țintă care se oferă singură, mulți dintre ei se cred obligați să poarte cutare sau cutare marcă pentru a-și îmbunătăți imaginea în fața grupului (Ferreol, 2000). Astfel imaginea de sine care în perioada adolescenței este în plină formare poate îndrepta adolescentul spre metode extreme pentru a intra în anumite tipare de frumusețe, în special la fete, deoarece ele au o imagine distorsionată a propriului corp și o stima de sine mai scăzută (anorexie prin consum de amfetamine deoarece acestea inhibă senzația de foame sau bulimie). Informația preventivă despre efectele negative ale consumului de droguri este în concurență permanentă cu faptul că tendința de a consuma droguri este simptomul unor tulburari mai generale, care implică particularități psihologice foarte bine individualizate, cum sunt: inabilitățile de adaptare; gestionarea insuficientă a hetero- sau autoagresivității; inabilitățile de comunicare; dificultatea de a alege, de a decide; sugestibilitatea crescută la influențele din mediu; incapacitatea de a se confrunta cu stresul și de a rezolva problemele de viață; tendințele hedonice; mecanismele psihologice de autoaparare insuficiente. La acestea se adaugă factorii biologici și sociali care induc comportamentul disfuncțional de consum (Filipoi și Iancau, 2001).

Anxietățile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare: izolare emoțională, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scăderea nivelului de aspirații; negarea realității, cu retragerea din orice competiție, „îmbolnăvirea” în perioade de examene, perioade de indecizie și de refuz al problemelor stresante; fantasmare, vise cu ochii deschiși, pentru a compensa realitatea sau dimpotrivă pentru a „suferi” ca un veritabil erou neînțeles, o victimă a propriului curaj; raționalizare, de tipul „strugurilor prea acri”.

O altă posibilă motivație a adolescenților care încep să consume droguri este imaginea consumatorului de droguri prezentată de mass-media ca o evadare, o identificarea cu vârsta adultă, cu autoritatea, cu puterea, frumusețea, dragostea, sexul, distracția cât și „prezența pe piață a unui număr crescând de produse psihotrope pune la rândul ei probleme: al banalizării și al farmacomaniei„ (Ferreol, 2000, p.121).

„Încărcătura” emoțională a vârstei poate duce la stări anxioase și depresive, concretizate într-o incidență crescută a tulburărilor comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a tentativelor suicidare.

III. METODOLOGIE

III.1. Obiectivele realizării studiului

Obiective generale:

Determinarea efectelor consumului de droguri asupra stării psihice generale a adolescenților.

Identificarea principalelor tipuri de droguri și modalități de consum practicate la ora actuală în mediul școlar investigat.

Obiective specifice:

Compararea gradului de anxietate prezent la adolescenții consumatori de droguri cu cel al colegilor neconsumatori.

Identificarea nivelelor de depresie existente la adolescenții investigați și a diferențelor induse de consumul de droguri.

Identificarea motivelor care favorizează începerea consumului de droguri în rândul adolescenților.

Determinarea diferențelor existente în nivelul stimei de sine la adolescenții consumatori comparativ cu cei neconsumatori de droguri.

Caracteristicile socio-familiale ale grupului de consumatori investigați.

Principalele tendințe de consum manifestate în mediul școlar investigat.

III.2. Metodologia realizării studiului.

Studiul de față este de tipul anchetei prin chestionar (Clocotici și Stan, 2000), utilizând 4 instrumente standardizate – chestionare structurate – și un chestionar elaborat de candidat, pentru care s-a realizat verificarea fidelității interne. Studiul este de tip transversal, comparativ și diferențial.

Variabilele luate în studiu:

Variabile etichetă:

sexul subiecților

vârsta – cuprinsă între 17-18 ani

Variabile independente:

modul de alegere a eșantionului – alegere aleatoare simplă

mediu – obișnuit, sala de clasă

Variabile dependente:

răspunsul subiecților la probe – măsurate cu ajutorul instrumentelor aplicat

Metoda de lucru:

Instrumentele folosite au fost aplicate în următoarea ordine:

Chestionar de autoevaluare S.T.A.I. X-1 și S.T.A.I.X-2

Scala de depresie BECK

Chestionar Rosenberg

Chestionar privind consumul de substanțe psihotrope (CSP)

După ce au fost selectați, subiecții, au fost introduși într-o clasă unde fiecare a primit câte o filă care conține grilele de răspuns pentru toate cele cinci probe. Apoi li s-au administrat probele pe rând. Timpul acordat complectării chestionarelor fiind nelimitat. Subiecții au fost asigurați de confidențialitatea datelor. Nu s-a cerut specificarea numelui tocmai pentru ca subiecții să fie siguri de aceasta. De asemenea li s-a cerut să completeze probele în mod individual.

Controlul variabilelor exterioare

Eliminarea variabilelor străine: lipsa zgomotelor, sala luminată corespunzator, temperatura normala 20C, testarea subiecților după un curs nesolicitant. Una din problemele cu care ne-am confruntat înainte de a începe cercetarea a fost modul în care îi vom face pe subiecți să răspundă sincer, să se implice în cercetare, datorită problemei delicate pe care aceasta o conține. Am găsit următoarele startegii: nici un profesor sau altă persoană, în afară de examinator nu a fost prezentă în sala în care s-a derulat testarea; înainte de a începe tesatrea s-a purtat o discuție despre problema drogurilor în rândul adolescenților cu subiecții, cum privesc ei această problemă, apoi li s-a specificat caracterul pur științific al cercetării, fiind asigurați pe tot parcursul derulării testării că rezultatele sunt confidențile nefiind obligați să-și treacă numele pe grila de răspuns, iar la finalul testării ei au fost cei care și-au strâns grilele de răspuns, examinatorul neimplicându-se în strângerea lor.

Menținerea constantă a variabilelor care nu au putut fi eliminate: atitudinea examinatorului, instructajele administrate (timpul acordat, condițiile) au fost identice pentru toți subiecții.

Selecția aleatoare a subiecților – simplă – prin tragere la sorți după numărul din catalog (la unele clase din 5 în 5, iar la altele din 2 în 2).

Instrumente utilizate

Chestionar de autoevaluare a anxietății S.T.A.I. X-1 și S.T.A.I. X-2

S.T.A.I. X-1: scală tip Likert în 4 trepte (deloc, puțin, destul, foarte mult), a fost utilizat pentru a măsura dispoziția de moment și cuprinde 20 de afirmații.

Consemnul – Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vre-o descriere și dați acel raspuns care pare să infațișeze cel mai bine felul cum vă simțiți în prezent. Subiecții au fost asigurați de confidențialitatea datelor.

S.T.A.I. X-2: scală tip Likert în 4 trepte (deloc, puțin, destul, foarte mult), a fost utilizat pentru a măsura anxietatea ca trăsătură de caracter (personalitate) și cuprinde 20 de afirmații.

Consemnul: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din partea descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți în general. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiți de obicei. Subiecții au fost asigurați de confidențialitatea datelor.

Scala de depresie BECK: scală care măsoară profunzimea subiectivă a depresiei, dând o estimare cantitativă a intensității simptomatologiei subiective a depresiei. Scala conține 21 de itemi.

Consemnul – Chestionarul conține afirmații grupate. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare grup de afirmații. Alegeți din fiecare grup acea afirmație care descrie cel mai bine starea dvs., începând cu săptămâna trecută și până astăzi (inclusiv). Încercuiți numărul afirmației alese. Dacă credeți că vi se potrivesc mai multe afirmații dintr-un grup, încercuiți-le pe toate. Vă rugăm să citiți cu atenție toate afirmațiile unui grup, înainte de a alege. Subiecții au fost asigurați de confidențialitatea datelor.

Chestionar privind determinarea nivelului stimei de sine Rosenberg: chestionarul cuprinde un număr de 10 de afirmații, cu care subiectului i se cere să își manifeste gradul de acord/dezacord. Afirmațiile se referă la modul în care persoana se privește pe sine însăși, sau la modul în care ea consideră că este privită de către ceilalți.

Consemnul – Mai jos, aveți o listă de afirmații referitoare la sentimentele generale cu privire la propria dumneavoastră persoană. Dacă sunteți perfect de acord cu afirmația, încerciți A (absolut acord), dacă sunteți de acord cu afirmația încercuiți B (de acord), dacă nu sunteți de acord încercuiți C (nu sunt de acord), iar dacă nu sunteți deloc de acord încercuiți D (categoric nu).

Chestionar privind consumul de substanțe psihotrope (CSP): chestionar ce cuprinde 22 de itemi, chestionar construit și validat de noi, care urmărește scoaterea în evidență a consumatorilor de droguri cât și o serie de informații despre consumatori. Itemii pentru constituirea chestionarului au fost selectați după repetate discuții cu diverși consumatori de droguri, cât și sub îndrumarea unor specialiști ai Centrului AntiDrog Arad.

Consemnul – Vă rog să citiți cu atenție fiecare întrebare cu atenție și să răspundeți cât mai sincer. Nu pierdeți prea mult timp cu căutarea răspunsului. Este indicat să dați primul răspuns care vă vine în minte. Nu există răspunsuri bune sau rele. Subiecții au fost asigurați de confidențialitatea datelor.

III.3. Ipotezele studiului:

Ipoteze generale:

Consumul de droguri induce o modificare persistentă a stării psihice la adolescent.

La subiecții investigați consumul de droguri are caracter ocazional, cu scop dezinhibator și socializator.

Ipoteze specifice:

Dacă un subiect consumă droguri, atunci el va prezenta un nivel mai ridicat de depresie.

Dacă un subiect consumă droguri, el va avea un nivel mai redus al stimei de sine.

Dacă un subiect consumă droguri, nivelul său de anxietate va fi mai ridicat.

Cei mai mulți elevi consumatori de droguri provin din familii cu venituri mari.

Cele mai utilizate droguri în mediul investigat sunt marijuana și hașișul.

În liceele cu profil uman există semnificativ mai mulți consumatori de droguri decât în liceele cu profil real.

III.4. Eșantionarea

S-a utilizat un eșantion aleator, alcătuit din 150 de subiecți cu vârsta între 17/18 ani. Subiecții sunt elevi la diferite licee din Arad cu profil real și uman. Subiecții au fost aleși aleator, după numarul din catalog. Tipul de eșantionare utilizat a fost selecția aleatoare simplă, utilizând ca criterii de selecție: vârsta (17-18 ani); încadrarea în mediul școlar (elevi de liceu).

Deoarece la ora actuală nu dispunem de date privind mărimea populației investigate (numărul de elevi de liceu consumatori de droguri) nu putem analiza reprezentativitatea statistică a eșantionului; totuși, prin numărul mare de subiecți investigați considerăm că s-a acoperit suficient aria investigată pentru ca rezultatele obținute să poată fi considerate reprezentative.

III.5. Cotarea și cuantificarea datelor

Calculul scorurilor pentru instrumentele standardizate utilizate: Scala Beck, Rosenberg, S.T.A.I. X-1 și S.T.A.I. X-2 s-a făcut conform prevederilor specifice acestor instrumente. Scorurile rezultate se interpretează după cum urmează:

Pentru scalele de anxietate S.T.A.I. X-1 și S.T.A.I. X-2:

– scorurile de la 20-32 indică lipsa anxietății (ca stare prezentă și ca trăsătură de caracter, respectiv);

– scorurile de la 33-45 indică anxietate slabă (ca stare prezentă și ca trăsătură de caracter, respectiv);

– scorurile de la 46- 58 indică anxietate medie (ca stare prezentă și ca trăsătură de caracter, respectiv);

– scorurile de la 59-71 indică anxietate ridicată (ca stare prezentă și ca trăsătură de caracter, respectiv).

Pentru scala stimei de sine Rosenberg:

– scorurile de la 0 – 15 indică o stimă de sine scăzută;

– scorurile de la 15 – 30 indică un nivel normal al stimei de sine

Pentru scala de depresie Beck:

– scorurile de la 0 – 9 indică lipsa depresiei;

– scorurile de la 10 – 18 indică depresie ușoară

– scorurile de la 19 – 27 indică depresie medie

– scorurile de la 28 – 41 indică depresie ridicată

– scorurile de la 42 -63 indică depresie severă (risc suicidar).

Pentru chestionarul CSP, s-a utilizat următorul mod de cotare:

La întrebarea „structura familiei tale este”, răspunsurile au fost cotate:

– dezorganizată (divorț) = 1

– uniune consensuală = 2

– reorganizată = 3

– organizată = 4

La întrebarea „relațiile între membrii familiei tale sunt” și respectiv „relațiile tale cu familia sunt” răspunsurile au fost cotate:

– conflictuale = 1

– indiferente = 2

– armonioase = 3

La întrebarea „veniturile familiei tale sunt”, răspunsurile au fost cotate:

– scăzute = 1

– medii = 2

– mari = 3

La întrebarea „cât de des consumi droguri” răspunsurile au fost cotate:

– zilnic = 1

– săptamânal = 2

– ocazional (cel puțin o dată pe lună) = 3

La celelalte întrebări răspunsurile au fost cotate utilizând ordinea în care apar ele în chestionar (numărul răspunsului).

III.6. Prelucrarea statistică a datelor

S-a început prin verificarea validității chestionarului elaborat de candidat. Prin validitatea unui instrument de măsurare se înțelege capacitatea instrumentului de a măsura ceea ce urmărește să se obțină din cercetare (May, 1993).

Instrumentele de cercetare psihologică sunt examinate în general sub aspectul mai multor tipuri de validitate:

validitate formală prin care se face trecerea în revistă a calității itemilor de către persoane nespecializate în domeniu;

validitate de conținut: evaluarea itemilor se face de către persoane specializate sau de către experți în domeniu

validitate criterială concurentă: compară instrumentul ce se validează cu un alt instrument, deja validat, care măsoară același concept

validitate criterială predictivă: măsoară gradul de precizie al predicției făcute pe baza instrumentului respectiv pentru viitoare comportamente sau performanțe ale persoanelor investigate;

validitate conceptuală sau de construct: măsoară semnificația teoretică a unui instrument de investigație: în ce grad itemii scalei corespund conceptului supus investigației, îl operaționalizează în mod adecvat.

Factorii care afectează validitatea unui instrument de măsurare:

Gradul de fidelitate, respectiv omogenitatea itemilor (Cronbach ) și stabilitatea măsurătorii (metoda test-retest);

Validitatea convergentă pentru scalele care conțin subscale și calculează scoruri totale;

Validitatea discriminantă tot pentru scalele ce conțin subscale;

Validitatea încrucișată, ce reclamă aplicarea aceluiași test pe două eșantioane diferite și compararea rezultatele obținute; în situația unui test valid ar trebui să fie similare.

Dezirabilitatea socială, care se concretizează prin proiectarea unei imagini despre sine favorabilă, pozitivă sau negativă

Prezența răspunsurilor încrucișate, adică tendința de a răspunde la întrebări în mod docil, tendința de a alege în răspunsuri valorile extreme sau medii, etc.

Calitatea itemilor ce compun instrumentul, referitoare la:

Reprezentativitatea pentru conținutul conceptului măsurat, acuratețea operaționalizării conceptului;

Simplitatea și claritatea itemilor;

Analiza factorială a itemilor;

Gradul de reprezentativitate al eșantionului pe care s-a făcut validarea;

Existența datelor normative ale etalonării testului (norme populaționale, medie, mediană, abatere standard);

Tine seama de limitele inerente memoriei umane.

Din factorii de mai sus, cea mai mare parte nu este aplicabilă (chestionarul nu conține subscale, nu există norme populaționale, chestionarul s-a aplicat o singură dată, etc).

Singura metodă de verificare a validității aplicabile în acest caz o constituie determinarea gradului de fidelitate a chestionarului, omogenitatea inter-itemi prin calculul coeficientului Cronbach .

Fidelitatea unui instrument de măsurare este dată de acordul sau stabilitatea așteptată a măsurătorilor analoge și se poate constata prin:

utilizarea unor forme paralele ale instrumentul de cercetare (chestionar, interviu);

metoda prin înjumătățire (split-half reliability) în care testul aplicat este se împarte aleator în două grupe aproximativ egale;

repetarea aceluiași test pe același eșantion, după scurgerea unei anumite perioade de timp, adică metoda test-retest.

aplicarea unei singure probe, când se cercetează consistența inter-itemi.

Din cauza limitărilor impuse de lipsa de finanțare, s-a optat pentru aplicarea unei singure probe și cercetarea consistenței inter-itemi

Fidelitatea internă sau consistența (omogenitatea) unui instrument de măsurare în cazul aplicării unei singure probe se calculează cu ajutorul coeficientului a lui Cronbach. Se apreciază că acesta este și cea mai performantă metodă pentru estimarea fidelității (preciziei măsurării) unui instrument de cercetare sociologică ori psihologică Coeficientul pune în lumină gradul de congruență al răspunsurilor date de către subiecți la diferite întrebări dintr-un instrument de măsurare care explorează o anumită problemă. Valorile acestui coeficient sunt cuprinse între 0 și 1, în care 1 reprezintă maximul de consistență internă. În general, consistența internă a unui chestionar depinde de numărul de itemi din care se compune.

Fidelitatea influențează puternic validitatea instrumentului de măsurare, adică utilitatea științifică a instrumentului de măsurare. Din perspectiva modernă a cercetărilor evaluative, criteriile validității unui instrument de măsurare sunt:

concordanța cu datele obținute în cercetările anterioare care măsurau același concept;

concordanța instrumentului de măsurare cu măsurătorile alternative sau discordante cu el;

consistența internă a instrumentului de măsurare;

capacitatea predictivă a instrumentului de măsurare.

Rezultatele obținute pentru fidelitatea (consistența) internă a chestionarului realizat pot fi văzute în detaliu în anexe în continuare fiind menționate numai cele semnificative.

Prelucrarea datelor obținute după aplicarea chestionarelor s-a făcut cu ajutorul unui program computerizat specializat (SPSS ver.8.0).

După verificarea tipului de distribuție a datelor cu ajutorul unui test de normalitate (testul Liliefors, selectat deoarece nu se cunoaște media și abaterea standard pentru populația studiată), datele au rezultat a avea distribuție normală.

Ținând cont de faptul că testele standard utilizate (Beck, S.T.A.I. X1 și X2, Rosenberg) calculează scoruri totale, s-a optat pentru aplicarea următoarelor teste statistice:

Calcul de frecvențe, simple și cumulate, exprimate numeric și procentual;

Calculul mediilor și abaterilor pătratice standard pentru datele care permit acest lucru.

Testul de diferență a mediilor T (Student) pentru eșantioane independente, cu variabile de grupare: sex, consumatori/neconsumatori.

Testul de diferență a frecvențelor (2) pentru datele de tip calitativ din chestionarul elaborat de candidat.

Rezultatele au fost considerate semnificative statistic la un prag de semnificație p< 0.05.

Rezultatele au fost prezentate sub formă de grafice și tabele utilizând un editor de text.

IV. INTERPRETAREA REZULTATELOR

IV.1. Verificarea validității chestionarului:

Calculul validității interne a chestionarului CSP a dat un coeficient Cronbach = 0.446, ceea ce reprezintă o omogenitate destul de redusă.

Cel mai important item al chestionarului s-a dovedit a fi întrebarea „ce efecte ale drogurilor au o importanță mai mare pentru tine ?” indicator al motivației pentru care adolescenții recurg la consumul de droguri; cel mai puțin important item al chestionarului s-a dovedit a fi întrebarea „de unde ai aflat prima dată despre droguri?”, probabil datorită faptului că și consumatorii, și neconsumatorii au acces cam la aceleași surse de informație privind drogurile.

IV.2.Descrierea eșantioanelor studiate:

Per total au fost luați în studiu un număr de 70 de bărbați (46.7%) și 80 de femei (53.3%), împărțiți în două grupuri: consumatori (61 subiecți – 40.7%) și neconsumatori de droguri (89 subiecți – 59.3%).

Pentru eșantionul consumatorilor de droguri, vârsta minimă a subiecților cuprinși în studiu a fost de 17 ani, iar cea maximă de 19 ani, cu vârsta medie = 17.67 ani și dev.std. = 0.598.

Pentru eșantionul de populație normală (grup de elevi neconsumatori de droguri), vârsta minimă a subiecților a fost de 17 ani, cea maximă de 18 ani, iar vârsta medie = 17.59 ani, cu dev.std. = 0.493.

Diferența este statistic semnificativă (2 = 11.26, p = 0.0007), ceea ce indică că în liceele cu profil uman există semnificativ mai mulți consumatori de droguri decât în liceele cu profil real.

IV.3. Modificări ale stării psihice induse de consumul de droguri la adolescenți

Nivelul de depresie

66.3% dintre elevii care nu consumă droguri cuprinși în studiu nu prezintă depresie; comparativ, toți elevii consumatori de droguri prezintă un oarecare grad de depresie; cei mai mulți (50.8%) prezintă un grad de depresie medie, iar 13% depresie severă (intensitate clinică) iar un caz depresie cu risc suicidar.

Nivelul stimei de sine (Scala Rosenberg):

.

Se poate observa că cea mai mare parte a elevilor care nu consumă droguri au un nivel normal (84.3%) sau chiar ridicat (13.5%) al stimei de sine. Comparativ, marea majoritate (96.7%) a adolescenților care consumă droguri au un nivel scăzut al stimei de sine.

Putem spune că adolescenții care consumă droguri tind să se disprețuiască pentru „slăbiciunea de caracter” dovedită; la rândul ei, ideea „sunt slab pentru că nu pot rezista” induce un cerc vicios cu ideea „sunt slab, deci nu pot rezista”, repetându-se ciclul abuzului.

Nivelul de anxietat

Anxietatea ca stare de moment

58.4% dintre adolescenții neconsumatori de droguri prezintă un nivel redus al anxietății; comparativ, 60.5% dintre cei care consumă droguri au un nivel ridicat al anxietății.

Anxietatea ca trăsătură de caracter

Rezultatele sunt comparabile, ceea ce indică faptul că un nivel ridicat de anxietate este un rezultat și nu o cauză a consumului de droguri; cu alte cuvinte, anxietatea este indusă de consum, și nu există o „explicație” a declanșării consumului datorită unui anumit tip de personalitate (anxioasă).

Aplicarea testului de diferență a mediilor T (Student) indică:

Consumul de droguri induce la adolescenți modificări persistente ale dispoziției psihice, cu creșterea nivelului de anxietate, scăderea stimei de sine, depresie gravă.

IV.4. Prezența anumitor caracteristici familiale

Structura familiei

Este interesant de observat că printre adolescenții care consumă droguri există un procent mai mic de persoane cu familii dezorganizate (9.8%), comparativ cu lotul celor care nu consumă droguri (17.9%). Nu există așadar o legătură cu proveniența consumatorilor de droguri dintr-un anumit tip de familie.

Diferența nu este statistic semnificativă (2 = 2.75, p = 0.25)

IV.5. Relațiile între membrii familiei

Aici, diferențele sunt statistic semnificative (2 = 7.92, p = 0.01), indicând că în familiile a 89.9% dintre elevii neconsumatori de droguri relațiile sunt armonioase; comparativ în numai 73.8% dintre familiile elevilor consumatori de droguri relațiile între membrii familiei sunt armonioase; în 14.7% din cazuri sunt indiferente (comparativ, numai în 3.4% din familiile neconsumatorilor relațiile sunt indiferente).

Așadar, indiferent de tipul de structură familială, o răceală afectivă a membrilor familiei unii față de alții este un indicator al posibilității de apariție a consumului de droguri la adolescentul din familial respectivă.

IV.6. Relațiile adolescentului cu familia sa

Diferențele sunt puternic semnificative statistic (2 = 13.71, p = 0.001); 40.1% dintre adolescenții care consumă droguri sunt în relații de indiferență față de familie, comparativ cu numai 21.3% dintre adolescenții care nu consumă droguri. De asemenea, numai 31.1% dintre adolescenții care consumă droguri au relații armonioase cu familia (comparativ cu 61.8% dintre adolescenții care nu consumă droguri).

Este greu de spus dacă atitudinea de indiferență este rezultatul sau una din cauzele consumului de droguri; totuși, ținând cont de faptul arătat mai sus că indiferența între membrii familiei este un risc de dezvoltare a consumului de droguri la adolescent, putem spune că și o atitudine de indiferență a membrilor familiei față de adolescent induce riscul de apariție/dezvoltare a consumului de drog la acesta.

IV.7. Veniturile familiei

44.2% dintre adolescenții consumatori de droguri provin din familii cu venituri mari; comparativ, numai 24.7% dintre adolescenții neconsumatori de droguri au familii cu venituri mari. 29.5% dintre adolescenții ce consumă droguri declară că provin din familii cu venituri mici, iar un procent similar (29.2% ) se regăsește printre adolescenții ce nu consumă droguri.

Diferențele sunt statistic semnificative (2 = 7.98, p = 0.018), indicând că există mai mulți adolescenți provenind din familii cu venituri mari care consumă droguri.

Sintetizând putem spune că există un risc crescut pentru consumul de droguri la adolescenții care provin din familii cu venituri mari, în care relațiile între membrii familiei sunt indiferente, iar relația adolescentului cu familia este și ea indiferentă.

IV.8. Anturajul

Persoane consumatoare de droguri în anturaj: așa cum era de așteptat, consumatorii de droguri sunt cei care au în anturajul lor alți consumatori de droguri: toți cei care consumă droguri cunosc la rândul lor alte persoane care consumă droguri. Dintre neconsumatori, mai puțin de jumătate (44.9% – 40 de subiecți) au declarat că cunosc persoane care consumă droguri.

IV.9. Sentimente induse de persoane care consumă droguri

Diferențele sunt statistic semnificative (2 = 78.63, p = 0.00): sentimentele pe care le resimt elevii care consumă droguri față de alte persoane care consumă droguri sunt în principal de admirație (32.8%) și indiferență (67.2%). Comparativ, numai 4.5% dintre elevii care nu consumă droguri resimt admirație față de cei care consumă, sentimentul predominant față de consumatorii de droguri fiind de milă (35.9% dintre subiecți).

IV.10. Oferta de droguri

14.6% dintre neconsumatori declară că li s-au oferit droguri spre cumpărare; la 37.1% li s-au oferit droguri spre consum. Cum era de așteptat, tuturor consumatorilor li s-a oferit drog spre cumpărare sau consum.

IV.11. Tendințe de consum în mediul școlar investigat

Cele mai frecvent consumate droguri

Un singur subiect a declarat că consumă heroină; cele mai utilizate droguri sunt marijuana și hașișul.

IV.12. Frecvența consumului

Marea majoritate (44.3%) declară că, consumă drog doar săptămânal; corelat cu faptul că cele mai utilizate droguri sunt marijuana și hașișul, putem spune că cei mai mulți elevi care consumă droguri nu sunt încă consumatori cronici.

IV.13. Motivele începerii consumului de droguri

Cel mai des invocat motiv este dorința de a trăi experiențe noi; cel mai rar invocat este teama de responsabilități.

IV.14. Motivele continuării consumului de droguri

Cei mai mulți consumatori au declarat că continuă pentru că le face plăcere; o mare parte dintre ei nici nu și-au pus problema renunțării la consum.

IV.15. Efectele care au importanță pentru consumatori

Drogurile sunt consumate de adolescenți în principal datorită efectului lor dezinhibator, care facilitează socializarea; acest lucru se leagă de faptul că locul preferat de cei mai mulți adolescenți pentru consumul de droguri sunt petrecerile (35 de subiecți – 57.7%). Cei mai mulți adolescenți (73.7% – 45 de subiecți) își procură drogurile „de la prieteni” dar o parte destul de mare (10 subiecți – 16.4%) le iau de la școală.

Este interesant că frații adolescenților consumatori de drog sunt în 39.3% din cazuri și ei consumatori de droguri.

Imaginea rezultată este cea a unui mare număr de adolescenți, în principal proveniți din familii cu venituri mari și medii, și în care relațiile între membrii familiei sunt reci, indiferente, adolescenți care au înlocuit tradiționala metodă de „socializare dezinhibatoare prin alcool” prin consumul de droguri ușoare (marijuana, hașiș). Drogurile sunt consumate în grup, cu ocazia petrecerilor, în principal datorită efectelor lor dezinhibatoare.

V. CONCLUZII

Pe total au fost luați în studiu un număr de 70 de bărbați (46.7%) și 80 de femei (53.3%), împărțiți în două grupuri: consumatori (61 subiecți – 40.7%) și neconsumatori de droguri (89 subiecți – 59.3%).

Pentru eșantionul consumatorilor de droguri, vârsta minimă a subiecților cuprinși în studiu a fost de 17 ani, iar cea maximă de 19 ani, cu vârsta medie = 17.67 ani și dev.std. = 0.598.

Pentru eșantionul de populație normală (grup de elevi neconsumatori de droguri), vârsta minimă a subiecților a fost de 17 ani, cea maximă de 18 ani, iar vârsta medie = 17.59 ani, cu dev.std. = 0.493.

În liceele cu profil uman există semnificativ mai mulți consumatori de droguri decât în liceele cu profil real.

66.3% dintre elevii care nu consumă droguri cuprinși în studiu nu prezintă depresie; comparativ, toți elevii consumatori de droguri prezintă un oarecare grad de depresie; cei mai mulți (50.8%) prezintă un grad de depresie medie, iar 13% depresie severă (intensitate clinică) iar un caz depresie cu risc suicidar.

Cea mai mare parte a elevilor care nu consumă droguri au un nivel normal (84.3%) sau chiar ridicat (13.5%) al stimei de sine. Comparativ, marea majoritate (96.7%) a adolescenților care consumă droguri au un nivel scăzut al stimei de sine.

58.4% dintre adolescenții neconsumatori de droguri prezintă un nivel redus al anxietății; comparativ, 60.5% dintre cei care consumă droguri au un nivel ridicat al anxietății.

În familiile a 89.9% dintre elevii neconsumatori de droguri relațiile sunt armonioase; comparativ în numai 73.8% dintre familiile elevilor consumatori de droguri relațiile între membrii familiei sunt armonioase; în 14.7% din cazuri sunt indiferente (comparativ, numai în 3.4% din familiile neconsumatorilor relațiile sunt indiferente). Așadar, indiferent de tipul de structură familială, o răceală afectivă a membrilor familiei unii față de alții este un indicator al posibilității de apariție a consumului de droguri la adolescentul din familial respectivă.

40.1% dintre adolescenții care consumă droguri sunt în relații de indiferență față de familie, comparativ cu numai 21.3% dintre adolescenții care nu consumă droguri. De asemenea, numai 31.1% dintre adolescenții care consumă droguri au relații armonioase cu familia (comparativ cu 61.8% dintre adolescenții care nu consumă droguri).

44.2% dintre adolescenții consumatori de droguri provin din familii cu venituri mari; comparativ, numai 24.7% dintre adolescenții neconsumatori de droguri au familii cu venituri mari. 29.5% dintre adolescenții ce consumă droguri declară că provin din familii cu venituri mici, iar un procent similar (29.2% ) se regăsește printre adolescenții ce nu consumă droguri.

Dintre neconsumatori, mai puțin de jumătate (44.9% – 40 de subiecți) au declarat că cunosc persoane care consumă droguri.

Sentimentele pe care le resimt elevii care consumă droguri față de alte persoane care consumă droguri sunt în principal de admirație (32.8%) și indiferență (67.2%). Comparativ, numai 4.5% dintre elevii care nu consumă droguri resimt admirație față de cei care consumă, sentimentul predominant față de consumatorii de droguri fiind de milă (35.9% dintre subiecți).

4.6% dintre neconsumatori declară că li s-au oferit droguri spre cumpărare; la 37.1% li s-au oferit droguri spre consum.

Un singur subiect a declarat că consumă heroină; cele mai utilizate droguri sunt marijuana și hașișul.

Marea majoritate (44.3%) declară că consumă drog doar săptămânal; corelat cu faptul că cele mai utilizate droguri sunt marijuana și hașișul, putem spune că cei mai mulți elevi care consumă droguri nu sunt încă consumatori cronici.

Cel mai des invocat motiv este dorința de a trăi experiențe noi; cel mai rar invocat este teama de responsabilități.

Cei mai mulți consumatori au declarat că continuă pentru că le face plăcere; o mare parte dintre ei nici nu și-au pus problema renunțării la consum

Drogurile sunt consumate de adolescenții în principal datorită efectului lor dezinhibator, care facilitează socializarea; acest lucru se leagă de faptul că locul preferat de cei mai mulți adolescenți pentru consumul de droguri sunt petrecerile (35 de subiecți – 57.7%). Cei mai mulți adolescenți (73.7% – 45 de subiecți) își procură drogurile „de la prieteni” dar o parte destul de mare (10 subiecți – 16.4%) le iau de la școală.

Frații adolescenților consumatori de drog sunt în 39.3% din cazuri și ei consumatori de droguri.

VI. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI

Numărul mare de consumatori de droguri ușoare din liceele investigate este îngrijorător, deoarece este o realitate cunoscută faptul că majoritatea consumatorilor „ocazionali” de droguri ușoare trec treptat la droguri „grele” ca heroina, devenind consumatori cronici. Cu atât mai mult cu cât este vorba de adolescenți aflați la vârsta la care se definesc opțiunile profesionale și drumul în viață. Utilizarea drogurilor ca mijloc de „dezinhibare” și continuarea consumului în virtutea inerției, în ciuda efectelor dăunătoare pe care le are asupra psihicului, indică nevoia intervenției în vederea conștientizării efectelor pe care le are consumul de droguri pe perioadă îndelungată. Este necesară intervenția psihologului școlar nu numai în cazurile „sociale” care sunt mai vizibile (adolescenți din familii dezorganizate, cu mijloace materiale slabe, etc) ci cu deosebire în cazurile „invizibile” a copiilor proveniți din familii ce dispun de resurse financiare importante și în care problemele de relaționare (între membrii familiei sau între membrii familiei și adolescent) nu implică în mod necesar violența ci doar răceala afectivă. Recurgerea la droguri „ușoare” din cauza disponibilității lor și a existenței posibilităților financiare necesare, în vedere obținerii unor efecte „plăcute”, de dezinhibare socială, fără a fi conștienți de efectele pe termen lung pe care consumul le are asupra psihicului duc la crearea unei clase de consumatori în rândul tinerilor care, odată cu înaintarea în vârstă, vor simți nevoia recurgeri la droguri din ce în ce mai puternice pentru a depăși problemele pe care le-a creat chiar consumul de droguri.

Se recomandă așadar inițierea unor campanii de popularizare a efectelor drogurilor nu numai sub aspectul fiziologic și social, ci și asupra efectelor asupra dispoziției psihice și afective în rândul adolescenților.

VIII. ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE

S.T.A.I FORMA X-1

Instrucțiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiți în prezent.

Anexa 2

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE

S.T.A.I FORMA X-2

Instrucțiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din partea descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți în general. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiți de obicei.

Anexa 3

Chestionar Beck

A.

1.Nu mă simt trist(ă).

2.Mă simt trist(ă).

3.Sunt trist(ă) tot timpul și nu pot scapa de tristețe.

4.Sunt atat de trist(ă) și nefericit(ă) încât nu mai pot suporta.

B.

1.Viitorul nu mă descurajează.

2.Mă simt descurajat(ă) când mă gândesc la viitor.

3.Simt că nu am ce aștepta de la viitor.

4.Simt că viitorul este fără speranță și nimic nu se mai poate îndrepta.

C.

1.Nu am sentimentul ratării.

2.Simt că am avut mai mult ghinion decât persoanele din jur.

3.Dacă îmi privesc viața retrospectiv o văd ca pe o totalitate de eșecuri.

4.Mă simt complet ratat(ă) ca persoană.

D.

1.Obțin aceeași satisfacție din lucruri ca și înainte.

2.Nu mă mai bucur de lucruri ca înainte.

3.Nu mai obțin o satisfacție reală din nimic.

4.Sunt nesatisfacut(ă) sau plictisit(ă) de orice.

E.

1.Nu mă simt in mod particular vinovat(ă) cu nimic.

2.Mă simt vinovat(ă) o bună parte a timpului.

3.Mă simt vinovat(ă) majoritatea timpului.

4.Mă simt tot timpul vinovat(ă).

F.

1.Nu simt sa fiu pedepsit(ă).

2.Simt că s-ar putea să fiu pedepsit(ă).

3.Aștept să fiu pedepsit(ă).

4.Simt ca sunt pedepsit(ă).

G.

1.Nu sunt nemulțumit(ă) de mine.

2.Sunt nemulțumit(ă) de mine.

3.Sunt dezgustat(ă) de mine însumi/însămi.

4.Mă urăsc.

H.

1.Nu cred să fiu mai rău/rea decât alții.

2.Mă critic pentru slabiciunile și greselile mele.

3.Mă blamez tot timpul pentru greșelile mele.

4.Mă acuz pentru tot ce se intimplă rău.

I.

1.Nu am nici o idee de sinucidere.

2.Am idei de sinucidere dar nu vreau să le pun în aplicare.

3.Mi-ar place să mă sinucid.

4.M-aș sinucide dacă aș avea ocazia să o fac.

J.

1.Nu țip mai mult decât de obicei.

2.Acum țip mai mult decât înainte.

3.Țip tot timpul.

4.Obișnuiam să strig dar acum nu mai pot chiar daca aș vrea.

K.

1.Nu sunt mai nervos decât înainte.

2.Mă plictisesc și mă enervez mult mai ușor decât înainte.

3.În prezent mă simt tot timpul irititat(ă).

4.Lucrurile care mă iritau înainte nu mă mai enervează în prezent.

L.

1.Nu mi-am pierdut interesul față de ceilalți oameni.

2.Ceilalți oameni mă interesează mai puțin decăt înainte.

3.Mi-am pierdut interesul față de ceilalți oameni.

4.Mi-am pierdut orice interes față de ceilalți.

M.

1.Mă hotarasc tot la fel de ușor ca înainte.

2.I-au deciziile cu mai mare greutate decât înainte.

3.Am mari dificultați în a mă hotărâ.

4.Nu pot lua nici o decizie.

N.

1.Nu cred că arat mai rau decât înainte.

2.Sunt supărat(ă) că arat batrân(ă) și neatractiv(ă).

3.Simt că modificarile permanente în felul cum arat mă fac neatractiv(ă).

4.Cred că arat urât.

O.

1.Pot lucra tot atât de bine ca și înainte.

2.Fac un efort suplimentar când încep să lucrez ceva.

3.Trebuie să mă forțez ca să fac ceva.

4.Nu mai pot lucra nimic.

P.

1.Dorm ca și înainte.

2.Nu mai pot dormi cum dormeam.

3.Mă trezesc cu 1-2 ore mai repede și readorm greu.

4.Mă trezesc cu câteva ore mai repede și nu mai pot readormi.

R.

1.Nu obosesc mai repede ca înainte.

2.Obsesc mai repede ca înainte.

3.Obosesc fară să fac aproape nimic.

4.Sunt prea obosit(ă) ca să fac ceva.

S.

1.Apetitul meu nu e mai diminuat ca înainte.

2.Pofta mea de mâncare nu e mai bună ca înainte.

3.Apetitul meu este mult mai rău acum.

4.Nu mai am deloc poftă de mâncare.

T.

1.Nu am scăzut în grutate deloc sau aproape deloc.

2.Am pierdut în greutate peste 3 kg.

3.Am pierdut în greutate peste 5 kg.

4.Am pierdut în greutate peste 7 kg.

U.

1.Nu sunt mai supărat(ă) decât până acum în legatură cu sănatatea mea fizică.

2.Mă supară starea mea fizică.

3.Sunt suparat(ă) pe problemele mele fizice și nu mă pot gândi la altceva decât cu greutate.

4.Sunt atât de suparat(ă) de starea mea fizică încât nu mă pot gândi la nimic altceva.

V.

1.Nu simt nici o modificare în interesul pentru sexul opus.

2.Sexul opus mă interesează mai putin.

3.Sexul opus mă interesează mult mai puțin.

4.Mi-am pierdut orice interes față de sexul opus.

Anexa 4

Scala ROSENBERG

Anexa 5

CHESTIONAR CSP

Vârsta _____

1. Sex a) M b) F

2. Profil de învățământ: a) uman b) real

3. Structura familiei tale:

a) organizatã b) dezorganizatã (divorț) c) reorganizatã d) uniune

consensuală

4. Relațiile între membrii familiei tale sunt:

a) armonioase b) conflictuale c) indiferente

5. Relațiile tale cu familia ta sunt:

a) armonioase b) conflictuale c) indiferente

6. Veniturile familiei tale sunt:

a) scăzute b) medii c) mari

7. Cum definești noțiunea de drog? (Facultativ)

_______________________________________________________

8. De unde ai aflat prima datã despre droguri?

a) reviste b) pãrinți c) emisiuni radio/TV d) ore de dirigenție

e) literaturã f) prieteni g) internet

9. Cunoști persoane care sunt consumatoare de droguri?

a) da b) nu

10. Ce sentimente îți stârnește o persoană care este consumatoare de droguri?

a) indiferență b) repulsie c) milă d) admirație

e) teamă

11. Ți-au fost oferite droguri spre cumpãrare?

a) da b) nu

12. Ți-au fost oferite droguri pentru consum?

a) da b) nu

13. Consumi droguri? (cei care vor avea un răspuns negativ se vor opri)

a) da b) nu

14. Cât de des consumi droguri?

a) ocazional (cel puțin o dată pe lună) b) zilnic c) sãptãmânal

15. Ce tip de drog consumi?

a) marijuana b) hașiș c) LSD d) ecstasy e) heroinã f) cocaină

g) barbiturice h) tranchilizante

16. Sub ce formã consumi drogurile?

a) prizat b) injectabil c) orală (fumat)

17. Care este motivul pentru care ai început să consumi droguri?

a) curiozitatea b) prietenii c) timiditatea d) dorința de a trãi experiențe noi

e) teama de responsabilități f) conflicte în familie

g) lipsă de încredere în forțele proprii

18. Care este motivul pentru care continui să consumi droguri?

a) nu mă mai pot lăsa b) î-mi face plăcere c) mă ajută să mă relaxez

d) datorită insistențelor prietenilor e) din plictiseală f) nu m-am gândit

19. Unde sunt locurile preferate în care consumi droguri?

a) la petreceri b) la școalã c) acasã d) la prieteni e) cluburi f) concerte

20. De unde îți procuri drogurile?

a) din școalã b) din zona școlii c) de la prieteni d) culturi proprii

e) farmacii f) cluburi

21. Ce efecte ale drogurilor consideri cã au o importanțã mai mare pentru tine?

a) î-mi dau încredere în mine b) mă liniștesc c) î-mi dau forțã de muncã

d) mă dezinhibă e) mă fac să uit de probleme

f) facilitează socializarea g) î-mi oferă o perspectivă optimistă asupra vieții

22. În familia ta se consumã droguri?

a) mama b) tata c) frații d) nu e) nu știu

VII. BIBLIOGRAFIE

ATKINSON, R. et al. (2002), Introducere în psihologie, Editura Tehnică,

București.

BIRCH, A. (2000), Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, București.

CAMPBELL, R. (2001), Copii noștri și drogurile, Editura Curtea Veche, București.

CIUREZU, T., TIMOFTE, G. (1973), Medicamente psihotrope moderne, Editura Medicală, București.

CLOCOTICI, V., STAN, A. (2000), Statistică aplicată în psihologie, Editura Polirom, Iași.

CRAMER, D., (1994), Introducing statistics for social research. Step-by-step

calculation and computer techniques using SPSS, Routledge, London, and N.Y..

FERRÉOL, G. (2000), Adolescenții și toxicomania, Editura Polirom, Iași.

HOFFMANN, A. (1979), LSD – Mein Sorgenkind, Stuttgard.

HOHN, M., VÎRGĂ, D. (2000), Ghid practic de psihologie experimentală, Editura Tipografia Universității de Vest din Timișoara, Timișoara.

MAY, T., (1993), Social research: issues, methods and process, Open University Press, Bickingham and Philadeplphia.

POSTEL, J. (1998), Dicționar de psihiatrie și de psihopatologie clinică, Editura Univers Enciclopedic, București.

REUCHLIN, M. (1999), Psihologie generală, Editura Științifică, București.

RODRIGUEZ-GARCIA, A. J. (2000), Copilul meu, drogurile și eu, Inspectoratul General al Politiei Române, Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, Brigada Antidrog.

ROMILA, A. (coord.) (2003), Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București.

SÁNCHEZ, L.C., RODRIGUEZ-GARCIA, A. J. (2000), Îndreptar privind alcoolul, tutunul și alte droguri, Inspectoratul General al Politiei Române, Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, Brigada Antidrog.

SROUFE, A., COOPER, R.G., DeHART, G.B. (1991), Child development,

its nature and course, Editura McGraw-Hill, INC., New York.

ȘCHIOPU, U. (coord.) (1997), Dicționar de psihologie, Editura Babel, București.

ȘCHIOPU, U., VERZA, E. (1981), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București.

VERZA, E. (1993), Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, București.

WARREN, M.P. (2000), Behavioral management guide: essential tratament strategies for adult psychotherapy, Editura Jason Aronson Inc. Northvale, New Jersey London.

BIBLIOGRAFIE On-Line

BACIEWICZ, G. J. (2002), Injecting Drug Use, în eMedicine Journal, Nr. 1, Vol. 3, http://www.emedicine.com/med/topic586.html.

FILIPOI, S., IANCAU, M., (2001), Preventia consumului de droguri, în British Medical Journal (Ediția în limba română), Nr. 5, Vol. 8, http://www.bmj.ro/numar/2001nr05/opinii3.html.

REHMAN, Z. (2001), Opioid Abuse, în eMedicine Journal, Nr. 8, Vol. 2, http://www.emedicine.com/med/topic1673.html.