Particularitatile Asistentei Sociale Acordate Persoanelor Varstnice
PARTICULARITĂȚILE ASISTENȚEI SOCIALE ACORDATE PERSOANELOR VÂRSTNICE
ARGUMENT
Motto: „Every man desires to live long,
but no man would be old.”
Jonathan Swift
A defini bătrânețea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieții este cu totul insuficient. Bătrânețea se impune prin a fi un proces mult mai complex, cu implicații care evoluează într-un număr impresionant de domenii cum sunt: demografic, fiziologic, psihologic, moral, antropologic,cultural, juridic, social etc., toate acestea aflându-se într-o strânsă interdependență.
Înțelegerea vârstelor va fi întotdeauna în legătură cu vârsta celui ce speculează acest lucru: „fiecare vârstă se va înțelege mai mult pe sine.”-spune un vechi proverb norvegian. Chiar dacă oamenii ar fi complet dezinteresați, le-ar fi greu să accepte adevărul tuturor vârstelor.
Partea dificilă constă în faptul că nu poți să cunoști problemele fiecărei vârste decât dacă ai ajuns să trăiești mai mult decât media de viață.
Tranziția cu marile sale costuri, cu accentuarea diferențierii veniturilor diferitelor categorii de populație a mărit gradul de dependență al personalelor vârstnice.
Problematica vârstei a III-a fiind foarte variată, este tratată cu mare atenție sub toate aspectele sociale. Bătrânețea are atât aspecte pozitive cât și negative, iar neînțelegerea a ceea ce numim vârsta a III-a ar putea duce la conflictul dintre generații.
Problema vârstnicului în societatea actuală nu mai apare ca o simplă protecție a unei minorități vulnerabile, ci ca un proces de prevenție cu caracter general pentru întreaga societate.
Generația vârstnică, -în cea mai mare parte a ei,- aflată într-o contemporaneitate dinamică în care au fost brutal încălcate demnitățile de om și cetățean, iar structurile
tradiționale s-au pierdut, este traumatizată și nepregătită pentru o bună adaptare.
Îmbătrânirea este un atribut universal al materiei în corelație cu factorul timp. Toate ființele îmbătrânesc, parcurgând în ciclul vieții lor această etapă înainte de a pierii. Îmbătrânirea ființei umane reprezintă astfel o axiomă a biologiei.
În acest sens, Aristotel afirma că bătrânețea este o boală naturală iar Max Burger susține că îmbătrânirea începe de la concepție.
Conform celor de mai sus, C.I Parhon sublinia că bătrânețea începe încă din copilărie, dacă nu odată cu însăși conceperea individului, ceea ce ne îndeamnă la reflecții și căutări în consens cu ideea lui Moor potrivit căruia mai important este să adăugăm viață anilor decât ani vieții.
De-a lungul secolelor, dar cu deosebire în ultimele decenii, se remarcă o creștere continuă a duratei medii de viață a omului, astfel că perioada de bătrânețe s-a prelungit în mod semnificativ, similar cu creșterea procentuală a numărului de vârstnici în ansamblul societății umane. Date statistice atestă faptul că numărul persoanelor de peste 60 de ani în ansamblul populației mondiale a înregistrat o creștere continuă, cu precădere după cel de-al doilea război mondial, ajungând astăzi la peste 500 milioane, comparativ cu 200 milioane în 1950 și mai puțin de 100 de milioane în perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale (C.Bălăceanu-Stolnici, 1998).
La nivelul anului 2025 se estimează că numărul persoanelor vârstnice, la nivel mondial, va fi de 1 miliard, reprezentând aproximativ 14% din populația planetei, iar la nivelul țărilor dezvoltate economic acest procent va evolua chiar până la 23,6% (Balaci, M., 1998).
Este pe deplin justificată, în acest context, preocuparea intensă din ultimele decenii a majorității statelor lumii, pentru soluționarea aspectelor medico-psihologice și socio-economice specifice persoanelor vârstnice, extrem de numeroase și de diverse în același timp, sub aspectul naturii lor demografice, dar și economice, sociale, medicale, culturale, politice, etc. Numeroase semnale statistice populaționale, remarcă creșterea duratei de viață și o îmbătrânire a populației de aproximativ 10-17% in țările dezvoltate si de 3-5% în țările mai puțin dezvoltate.
Piramida populațională în care baza este formată de vârstele tinere, tinde să se transforme, prin scăderea natalității și creșterea numărului populației vârstnice.
Bătrânețea este vârsta declinului fizico-morfologic, metabolic și psihologic al organismului, a deteriorării lui structurale si funcționale, a degradării lui structurale și funcționale, a degradării trupești și psihice.
Bătrânul, chiar sănătos ,este o ființă aparte, deosebită, marcată de fragilitate, de o slabă rezistență în fața agresiunilor de orice fel, de o slabă capacitate de adaptare ,de o mare vulnerabilitate pe care am cunoscut-o ,de care am fost atrasă și interesată permanent, datorită faptului că mulți ani am lucrat efectiv cu aceștia .
Nu am uitat niciodată că omul în vârstă, chiar sănatos, este un bolnav potențial, din cauza multiplelor deficiențe organice, este un individ deficitar, ciudat, curios, mai totdeauna rigid, fixat în formele proprii de viață, pe care nu este dispus să le schimbe și nu de rare ori deranjat de problemele sociale cu care se confruntă.
În viitoarea mea profesie nu voi uita niciodată că :
“A îmbătrâni este singurul mijloc de a trăi mai mult” cum spunea Voltaire
“Bătrânețea este o boală naturală” -Aristotel
“Bătrânețea stimată și onorată de tineri, devine mai ușoară” dupa Cicero.
CAPITOLUL I
VÂRSTNICII REALITATE PSIHOSOCIALĂ UMANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICILOR SOCIALE EUROPENE
I.1. Îmbătrânirea-problemă de interes multiplu, de eterna actualitate
În fiecare an, la 1 octombrie, se celebrează, potrivit REZOLUȚIEI ONU nr.45/106 din1990, ZIUA MONDIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. Această ințiativă a Organizației Națiunilor Unite a urmărit să atragă atenția țărilor membre, guvernelor acestora, asupra problemelor pe care le ridică astăzi și în viitor, îmbătrânirea demografică.
Trebuie subliniat că Prima Adunare Mondială a Națiunilor Unite asupra Îmbătrânirii a avut loc in 1982 la Viena.
Se știe că la propunerea Națiunilor Unite, anul 1982 a fost consacrat persoanelor vârstnice, iar la Viena (în același an în perioada 26 iulie-5 august) s-a desfășurat Prima Adunare Mondială asupra îmbătrânirii, prilej de consacrare a termenului de „vârstnic activ”, precum și de lansare a „Planului internațional de acțiune asupra îmbătrânirii” incluzând numeroase recomandări medico-socio-economice destinate persoanelor vârstnice.
Trebuiesc subliniate preocuparile Organizației Mondiale a Sănătății, care în anul 1988 include problemeleăbătrânirii printre primele cinci probleme de sănătate ale lumii, alături de bolile cardio-vasculare, cancer, SIDA și patologia dependenței de alcool;
Anul 1993 este consacrat, la propunerea Comunității Europene, “persoanelor vârstnice și solidarității între generații”.
Problemele vârstnicilor sunt deosebit de complexe și de numeroase, în acest sens, demograful și economistul francez Alfred Sauvz (1898-1990) afirmâ că secolul XXI va fi al îmbătrânirii demografice. Soluționarea acestora va fi posibilă doar printr-o abordare multidisciplinară care să antreneze specialiști din cele mai diverse domenii de activitate-demografi, statisticieni, eocnomiști, sociologi, psihologi, ecologi, medici, biologi, juriști, urbaniști și arhitecți, filozofi și oameni de cultură, alături de care asistentul social ocupă un loc deosebit de important în explicarea fenomenului și factorilor îmbătrânirii și, mai ales, în găsire de soluții care să atenueze consecințele acestui proces situat în centrul preocupărilor a numeroase organisme internaționale UNESCO, OMS, BIT, Banca Mondială.
Ampla mișcare mondială generată de analiza fenomenului îmbătrânirii în scopul găsirii unor soluții eficiente, a antrenat, de asemenea, cultele religioase precum și numeroase fundații și asociații neguvernamentale.
Initiativei mentionate i-au urmat altele ,lansate de diferite 0rganizatii specializate cum ar fi :ONU, FAO, UNESCO, BIT, PUND (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare) cu participarea Bancii Mondiale.
Au fost adoptate PRINCIPIILE Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice prin REZOLUTIA 46/91, iar în 1992 a fost adoptată strategia practică pentru deceniul 1992-2001 și obiectivele mondiale pentru anul 2002 privind problemele îmbătrânirii Rezoluția 47/86;alte acțiuni inițiate și desfășurate în deceniul care s-a încheiat au fost:
-1993-„Anul Internaționalal Solidarității în Familie”
-1999-„Anul Internațional al Persoanelor vârstnice”
Deviza OMS 1999 „Sa rămânem activi pentru a îmbătrâni frumos”
A trăi într-o lume care îmbătrâneste obligă la :
a recunoaște că persoanele în vârstă sunt o resursă prețioasă și a combate discrininarea față de persoanele vârstnice;
a permite persoanleor vârstnice să participe în mod activ la procesul de dezvoltare;
a asigura persoanelor vârstnice îngrijiri de sănătate satisfăcătoare și promovarea sănătății lor;
promovarea solidarității între generații.
Aprecierea valorii a ceea ce persoanele vârstnice au de oferit înseamnă :
a recunoaște rolul persoaneleor vârstnice în dezvoltare;
a permite persoanelor în vârstă să participe la actvitățile benevole;
a susține contribuția persoanelor în vârstă adusă societății, în special sub forma unor îngrijiri acordate celorlalți;
a încuraja ocaziile de a deprinde o nouă ocupație pe tot parcursul vieții.
Modul de viață care va permite să îmbătrânești rămânând activ se alege timpuriu în viață și cuprinde următoarele elemente :
a participa la viața familială și comunitară;
a avea o alimentație sănătoasă si echilibrată;
a avea o activitate fizică adecvată;
a nu fuma și a evita consumul excesiv de alcool.
Calitatea vieții femeilor și bărbaților poate fi ameliorată prin următoarele mijloace:
a repartiza mai echilibrat munca, îngrijirile și petrecerea timpului liber între bărbați și femei în cursul vieții acestora;
a educa băieții si fetele în așa fel încât să înțeleagă și să evite stereotipurile sexiste;
a combate discriminara față de femei în toate aspectele vieții, inclusiv în privința profesiei, salariului, educației și accesului la îngrijirea sănătății;
Măsurile de cuprins în politicile de sănătate pentru a asigura persoanelor vârstnice cea mai bună stare de sănătate posibilă și activitate maximă.
promovarea binefacerilor unui mod de viață sănătos;
adoptarea unor legi cu primvire la publicitatea făcută acestor produse;
asigurarea accesului persoanelor vârstnice la îngrijirile de sănătate și readaptare;
a daptarea mediului la incapacitățile existente;
A investi într-o populație care îmbătrânește înseamnă :
programarea unor politici care să garanteze un venit suficient persoanelor vârstnice prin sisteme de pensii publice și private fiabile;
înlesnirea accesului la îngrijiri de sănătate adecvate pentru a preveni sărăcia datorită bolii;
adaptarea politicilor de pensii pentru a permite un maxim de alegere individuală;
Premisele actuale privind planul de acțiune asupra îmbătrânirii pentru anii 2000-2004 cheamă la schimbarea atitudinilor, politicilor și practicilor la toate nivelurile, în toate sectoarele, astfel încât să se poată valorifica întregul potențial al celor vârstnici în secolul 21.
Planul tinde să asigure tuturor persoanelor în vârstă securitate, demnitate și participare la viața socială ca cetățeni cu drepturi depline, ținându-se seama totuși de diferențele existente în privința stadiilor de dezvoltare, a etapelor tranziției, ca și de interdependențele dintre state într-o lume în plin proces de globalizare.
Celebrarea “Zilei Mondiale a Persoanelor Vârstnice 2001 s-a facut potrivit Hotărârii OMS,în baza principiilor celor 2 programe “ÎMBĂTRÂNIRE și SĂNATATE” și “Îmbătrânire și Calitatea Vieții”,acțiunea principală fiind “LA CHAINE MONDIALE”(lanțul uman) –reunind astfel la nivel mondial diferitele generații.
“LANȚUL MONDIAL ANUAL” –constituie principala manifestare a mișcării mondiale”Să îmbătrânim rămânând activi”,prima editie a acestei manifestariviza OMS 1999 „Sa rămânem activi pentru a îmbătrâni frumos”
A trăi într-o lume care îmbătrâneste obligă la :
a recunoaște că persoanele în vârstă sunt o resursă prețioasă și a combate discrininarea față de persoanele vârstnice;
a permite persoanleor vârstnice să participe în mod activ la procesul de dezvoltare;
a asigura persoanelor vârstnice îngrijiri de sănătate satisfăcătoare și promovarea sănătății lor;
promovarea solidarității între generații.
Aprecierea valorii a ceea ce persoanele vârstnice au de oferit înseamnă :
a recunoaște rolul persoaneleor vârstnice în dezvoltare;
a permite persoanelor în vârstă să participe la actvitățile benevole;
a susține contribuția persoanelor în vârstă adusă societății, în special sub forma unor îngrijiri acordate celorlalți;
a încuraja ocaziile de a deprinde o nouă ocupație pe tot parcursul vieții.
Modul de viață care va permite să îmbătrânești rămânând activ se alege timpuriu în viață și cuprinde următoarele elemente :
a participa la viața familială și comunitară;
a avea o alimentație sănătoasă si echilibrată;
a avea o activitate fizică adecvată;
a nu fuma și a evita consumul excesiv de alcool.
Calitatea vieții femeilor și bărbaților poate fi ameliorată prin următoarele mijloace:
a repartiza mai echilibrat munca, îngrijirile și petrecerea timpului liber între bărbați și femei în cursul vieții acestora;
a educa băieții si fetele în așa fel încât să înțeleagă și să evite stereotipurile sexiste;
a combate discriminara față de femei în toate aspectele vieții, inclusiv în privința profesiei, salariului, educației și accesului la îngrijirea sănătății;
Măsurile de cuprins în politicile de sănătate pentru a asigura persoanelor vârstnice cea mai bună stare de sănătate posibilă și activitate maximă.
promovarea binefacerilor unui mod de viață sănătos;
adoptarea unor legi cu primvire la publicitatea făcută acestor produse;
asigurarea accesului persoanelor vârstnice la îngrijirile de sănătate și readaptare;
a daptarea mediului la incapacitățile existente;
A investi într-o populație care îmbătrânește înseamnă :
programarea unor politici care să garanteze un venit suficient persoanelor vârstnice prin sisteme de pensii publice și private fiabile;
înlesnirea accesului la îngrijiri de sănătate adecvate pentru a preveni sărăcia datorită bolii;
adaptarea politicilor de pensii pentru a permite un maxim de alegere individuală;
Premisele actuale privind planul de acțiune asupra îmbătrânirii pentru anii 2000-2004 cheamă la schimbarea atitudinilor, politicilor și practicilor la toate nivelurile, în toate sectoarele, astfel încât să se poată valorifica întregul potențial al celor vârstnici în secolul 21.
Planul tinde să asigure tuturor persoanelor în vârstă securitate, demnitate și participare la viața socială ca cetățeni cu drepturi depline, ținându-se seama totuși de diferențele existente în privința stadiilor de dezvoltare, a etapelor tranziției, ca și de interdependențele dintre state într-o lume în plin proces de globalizare.
Celebrarea “Zilei Mondiale a Persoanelor Vârstnice 2001 s-a facut potrivit Hotărârii OMS,în baza principiilor celor 2 programe “ÎMBĂTRÂNIRE și SĂNATATE” și “Îmbătrânire și Calitatea Vieții”,acțiunea principală fiind “LA CHAINE MONDIALE”(lanțul uman) –reunind astfel la nivel mondial diferitele generații.
“LANȚUL MONDIAL ANUAL” –constituie principala manifestare a mișcării mondiale”Să îmbătrânim rămânând activi”,prima editie a acestei manifestari având loc la 20 oct,1999,in cadrulactiuniulor “Anul International al PersoanelorVârstnice”
Promovarea activitatii fizice ca mijloc de intarziere a efectelor imbatranirii,asocierea tuturor generatiilor,multiculturalitatea si concomitenta desfăsurarii măsurilor în acceiași zi pe întreaga planeta,urmarind fusul orar- de unde idea de”Lantul Mondial”.
Anul 2002 este marcat de “Cea de –a doua Adunare Mondiala a Națiunilor Unite asupra îmbătrânirii-ce a avut loc la Madrid.
2002 a fost desemnat de OMS ca fiind “Anul International al Sănătății Mintale;în acest sens sărbătorirea Zilei Mondiale a Persoanelor Vârstnice preia și semnificațiile “Anului”,dat fiind faptul că problemele de sănătate mintală reprezintă parte importantă a morbidității persoanelor de vârsta a treia.
Aprilie 2002 -prin Rezoluția nr.54/262 Adunarea generala a Națiunilor Unite .a organizat cea de a doua Adunare Mondiala asupra Îmbătrânirii.
Este prima oară când Națiunile Unite aduc în atenția lumii ,a guvernelor ,problemele complexe ,care nu mai puteau fi ignorate ,ale unei categorii a populației în creștere constantă :”vârsta a treia”.
Ministerul Sănătății și Familiei din România menționează factorii de risc generali la persoanele vârstnice:
relațiile familiale încordate din cauza dependentei crescute a bătrânilor;
condiționarea îngrijirii vârstnicilor și acordarea serviciilor sociale în mod preferențial în funcție de posibilitățile acestora de a oferi cazare sau sprijin finanaciar ;
izolarea sociala și îndepărtarea cuplurilor tinere.
recomandă intervenția comunității în 3 mari categorii:
servicii sociale (de la posturi de prim ajutor pâna la linii telefonice speciale)
campanii de sănătate
campanii de educare și sensibilizare publică privind persoana vârstnică.
I.2. Conceptele actuale de senescență și îmbătrânire.
Îmbătrânirea reprezintă un proces complex, având implicații în multiple domenii: demografic, medical, psihologic, social, moral, juridic etc., toate aflându-se într-o strânsă interdependență.
Trebuie amintit și subliniat motto-lui Nicolae Iorga ca :”cei mai mulți bătrâni nu stiu să întrebuințeze tinerețea ce le- a rămas”.
În raport cu criteriul cronologic, bătrânețea este plasată, în general, în jurul vârstei de 65-70 de ani, limitele ei variind de la o societate la alta.
Rene Duda, autor al unor documentate lucrări de gerontologie medico-socială (Gerontologie medico-socială, Ed. Junimea, 1983), clasifică bătrânețea considerată ca senescență sau perioadă de regres a organismului, care se încheie cu moartea (p.81-82):
perioada vârstnică între 60-70 de ani;
bătrânețea propriu-zisă, peste 75 de ani.
Același autor menționează distincția existentă în nomenclatura gerontologică între longevivi (persoane care au peste 85-90 de ani) și marii longevivi sau centenarii (persoane care ating vârsta de 100 de ani sau peste).
Îmbâtrânirea individului reprezintă procesul fiziologic care începe în momentul nașterii și care antrenează modificări caracteristice de-a lungul întregii vieți,avand un caracter universal si inevitabil.
Specia umană a carei durata de viață maximă este cuprinsă între 80-100 ani cu variații date de gradul dezvoltării sociale, iar creșterea „speranței de viață", scăderea mortalității și morbidității persoanelor de peste 65 ani, determină o creștere a populației vârstnice cu apariția unor disfuncții socio-economice și boală.
Îmbătrânirea se considera a fi un proces lent, caracterizat prin pierdere treptată a structurii și funcției, cu evoluție lentă și în etape atât de mici încât apare ca fiind rezultatul unor leziuni imperceptibile, adică un proces gradat.
Imbătrânirea, după HAIFLICK, se caracterizează prin patru aspecte fundamentale:
– Deteriorare și dezorganizare.
– Proces progresiv.
– Intervenția unor mecanisme interne (intrinseci).
– Intervenția unor mecanisme caracteristice speciei.
Procesul de îmbătrânire este implicat în toate nivelele de organizare a materiei, de la molecule, la schimburi celulare, la organe. Ritmul de îmbătrânire (vârsta biologică) depinde de:
factori genetici;
factori de mediu: (ecosistem, sistem social, cultural, tehnologic, etc.);
factori patologici (procese infecțioase, degenerative, traumatice, neo-plazice).
S-a încercat stabilirea vârstei biologice după o scală întocmită de Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie – C. David, V. Jucovschi și F. Cuibuș (vezi tabelele 1.1 și 1.2).
Viteza îmbătrânirii la regnul animal diferă de la o specie la alta și este proporțională cu activitatea metabolică iar ritmul îmbătrânirii este diferit de la o persoană la alta și la același individ, de la un organ la altul.
Toate aceste date populaționale, medicale, au impus dezvoltarea unei noi ramuri medicale speciale numită gerontologie – geriatrie.
– Gerontologia (grecescul gerontos = om bătrân, logos = studiu – știință) este ramura biologiei care studiază procesele de îmbătrânire. Ea aplică științele fundamentale la studiul tuturor aspectelor îmbătrânirii (medicale, sociologice, economice, comportamentale).
Geriatria (grecescul gerontos = bătrân și iatros = medic, iatria = tratament) este ramura medicinei care se ocupă cu tratamentul omului vârstnic, abordând sănătatea acestuia din toate punctele de vedere.
DEFINIREA PROBLEMELOR SPECIFICE PERSOANELOR DE VÂRSTA A TREIA
Problema îmbătrânirii, a limitei normale pe care o are desfășurarea normală a vieții, a prelungirii tinereții și a îndepărtării acestei limite naturale nu este o problemă strict științifică și filozofică de interes academic, ea frământă de milenii oameni preocupați de propria lor soartă, devenind astăzi de o importanță majoră socială, sanitară, economică șiculturală.
Dar viața nelimitată nu constituie un ideal universal. Oamenii, diferiți prin personalitate,adaptare și concepție de viață, se deosebesc între ei și prin atitudinea față de îmbătrânire și moarte.
Pe unele persoane, vârsta a treia le sperie în calitatea ei de "anticameră a morții".
Alte persoane, dimpotrivă, văd în ea o "toamnă aurie a vieții", acestea se gândesc la o perioadă a vieții sănătoasă, cu păstrarea funcțiilor mintale, si nu la o vârstă înaintată chinuită de infirmități sau boli. Un alt mod de a risipi teama de bătrânețe este de a-i descoperi "avantajele" și de a-i da o bună folosință, ceea ce se poate obține numai în cadrul social și, de preferință, în cadrul familial.
Omul fiind o ființă biologică, dar și socială, îmbătrânirea sa se caracterizează prin modificări atât pe plan corporal, cât și pe plan psihologic și social, în sfera comportamentului, a afectivității și a gândirii, a conduitei șia atitudinilor, a activității și a relațiilor interpersonale. Totodată, procesul de îmbătrânire poate fi accelerat sau încetinit prin influența factorilor sociali, cumar fi, de exemplu, munca, obiceiurile de alimentație și de viață.
Studiul îmbătrânirii are și un multiplu interes filosofic, cu referire la problematica timpului, îmbătrânirea ne arată caracterul pieritor, efemer, al oricărui lucru, ea ne arată, de fapt, dialectica efectelor trecerii timpului, această trecere fiind atât premisa evoluției și dezvoltării, cât și premisa involuției, decăderii. Spre exemplu, "învechirea" vinului îi conferă calități superioare, în cadrul sistemelor vii pluricelulare, acumularea de experiență, perfecționarea relațiilor interne sau cu mediul sunt însoțite de limita vieții, de creșterea probabilității de moarte.
Importanța socială a îmbătrânirii este expresia modificării cu vârsta capacității de prestație, vis-a-vis de dreptul noilor generații de a muncii și dea avea un cuvâ nt de spus la organizarea și în conducerea societății.
Atâta vreme cât vârstnicii reprezentau o minoritate statistic neglijabilă, această problemă se rezolva automat, în cursul istoriei, longevitatea medie a indivizilor a fost mediocră, cu o pondere marcantă a populației active, dar în ultimele decenii situația s-a schimbat datorită scăderii mortalității perinatale și infantile, dar și datorită introducerii unor medicamente eficace, care au permis recuperarea din boală a vârstnicilor. Ca atare, un număr mult mai mare de indivizi ajung să folosească efectiv "longevitatea potențială" a speciei umane.
După vârsta de 65 de ani, considerată începutul vârstei a treia, caracteristica majoră a procesului de îmbătrânire o reprezintă degradarea cu aspect insiduos, dizarmonic și asincron la nivelul diferitelor aparate și sisteme.
Vârsta a treia este o perioadă normală în ciclul ontogenetic. Această perioadă cuprinde trei stadii:
65-75 de ani, stadiul trecerii spre batrânețe;
75-85 de ani, stadiul bătrâneții medii;
peste 85 de ani, stadiul marii bătrâneți (U. Șchiopu, E. Verza, 1996).
În cadrul procesului individual de îmbătrânire, distingem:
A. îmbătrânirea fiziologică normală, în care vârsta cronologică se identifică cu vârsta biologică;
B. îmbătrânirea patologică (legată de boală), care presupune o degradare rapidă și asincronă a organismului și imprimă un decalaj între vârsta cronologică și vârsta biologică.
TEORII ALE ÎMBĂTRÂNIRII
Teoria genetică a îmbătrânirii se referă în special la ipoteza mutațiilor somatice dată de leziuni ale ADN-ului, prezența proceselor reparatorii și sinteza de ADN nuclear normal. Teoria ia în considerare producerea și apoi acumularea progresivă de proteine alterate ca un rezultat al erorilor survenite în cursul transcripțiilor și traducerilor (la nivel de ADN și ARN) ce asigură proteino-sinteza celulară. Se produc astfel erori „de fabricație" a proteinelor care antrenează încorporări de aminoacizi și structuri polipeptidice greșite (Teoria lui ORGEL modificată de DICE și GOFF).
altă teorie este teoria degradării și reparării ADN-ului. Mecanismul endonuclear de reparare constă în recunoașterea și excizia sau/și a nucleo-tidului alterat și înlocuirea lui folosind drept model lanțul opus neafectat din perechea de lanțuri helicoidale.
Alterarea ADN-ului și ARN-ului e produsă, în general de factori exogeni față de celulă sau organism sau xenobiotici ca razele UV, razele X, razele cosmice, iradierile din elemente radioactive, anumite substanțe genotoxice, dar și factori exogeni în raport cu molecula, precum agitația termică și produsele metabolice.
Se cunosc și alterări ale lanțurilor de ADN spontan prin procesul de „legături încrucișate" (cross linkage – descris de BJORKSEN).
Alterarea genelor, ADN-ului și a proteinelor poate fi dată și de prezența radicalilor liberi (HARMAN), mai ales la mamifere, la care prezența oxigenului este deosebit de importantă.
Radicalii liberi sunt produse intermediare nocive, foarte active, dispunând de un număr impar de electroni. Ei apar mai ales la nivelul mitocondriilor și al pcroxizomilor din citoplasmă, în roiuri și cascade succesive, având o durată de viață scurtă dar cu efecte nocive distructive marcante (CHANGE și colaboratorii). In categoria radicalilor liberi intră: oxigenul atomic, radicalul superoxid, hidroxil și peroxidul de hidrogen.
Radiațiile ionizante, expunerea la lumină, generează prezența de radicali liberi cu efect distructiv și mutagen, intervenind astfel în senescență și carcinogeneză.
Radicalii liberi nu pot fi observați direct „in vivo"; sunt detectați indirect, prin urmele pe care le lasă (foot prints) precum: acumularea de pigment (lipofuscina), etan, pentan sau hidroperoxizi lipidici (PRYOR).
Radicalii liberi influențează procesul de îmbătrânire, atât pe cel normal cât și pe cel patologic, fiind cauza unor boli precum emfizemul pulmonar, arteroscleroza, cancerul, artritele, ciroza hepatică, diabetul zaharat, cataracta, retinopatiile și unele distrofii musculare.
Acțiunea principală a radicalilor liberi se exercită asupra macromo-leculelor din genom, mitocondrii, moleculele de ARN, enzime, molecule structurale lipidicc și proteice.Radicalii liberi sunt nocivi în ordine descrescândă asupra bazelor pirimidinice (tiamina, citozina), apoi asupra bazelor purinice (adenina și guanina) și asupra componentei glucidice (dezoxiriboza).
TEORIA ACUMULĂRII LEZIONALE- se referii la alterarea mecanismelor celulare de control și reglare celulară și cuprinde:
Teoria neuroendocrină a îmbătrânirii care are ca mecanism:
posibil degradarea hormonală crescută;
rata scăzută a sintezei și secreției de hormoni;
sensibilitatea crescută a organelor țintă legată de numărul de receptori
celulari pentru liganzi hormonali;
-legarea liganzilor de receptor sau internalizarea liganzilor.
Teoria imunologică a îmbătrânirii arată că există o corelație între:
– sistemele imunocompetente și îmbătrânire, susținută de faptul că:
– funcția imunologică scade o dată cu vârsta fiind caracteristică o
scădere a răspunsului imun din partea celulelor imunocompetente.
BOYDE – face o corelație între involuția timusului și îmbătrânirea imunologică iar GOIDL și colaboratorii, alături de HARRISON și colaboratorii, arată că îmbătrânirea afectează dominant populațiile limfoide periferice și le menajează pe cele centrale.
– declinul funcției irnunologice este legat de anumite afecțiuni, precum
cancerul.
Numărul de autoanticorpi (anticorpi orientați asupra antigenelor organismului propriu) crește odată cu vârsta.
Teoria modificărilor degenerative extracelulare studiază factorii extracelulari implicați în procesul de senescență, precum:
sinteza defectuoasă a colagenului;
efectul crescut al radicalilor liberi asupra celulelor
alterări structurale ale fasciilor, tendoanelor, ligamentelor osoase,
articulare.
Afecțiuni vasculare de tip arteromatos.
Radicalii liberi sunt nocivi în ordine descrescândă asupra bazelor pirimidinice (tiamina, citozina), apoi asupra bazelor purinice (adenina și guanina) și asupra componentei glucidice (dezoxiriboza).
Modificările colagenului, care prin îmbătrânire devine stabil chimic, insolubil, rigid, asociat cu dispariția elastinei și prezența modificărilor proteo-glicanilor și proteinelor plasmatice, produc alterări ale substanței fundamentale.
Totodată, cu vârsta lipidele, calciul și proteinele plasmatice sunt depozitate în pereții vaselor, fapt ce duce la îngroșarea membranelor bâzâie, alterări ale mușchilor netezi generând ateroscleroza, care e la baza accidentelor vasculare cerebrală, infarctului miocardic și a.-leziunilor renale, vasculare periferice.
Teoria sistemelor și a fiabilității concepută de academician dr. BĂLĂCEANU STOLNICI și dr. ANGHEL consideră că organismul viu e un sistem format dintr-o ierarhie de subsisteme, iar procesul de îmbătrânire determină alterări morfologice de structură sau operaționale, care se adună în timp la toate nivelele organizării sistemice.
Îmbătrânirea poate fi definită în acest context drept o scădere a fiabilității componentelor sistemului și în final se reflectă o scădere a fiabilității întregului sistem. Conform celor spuse mai sus, unele erori sunt de origine exogenă, produse de factori de mediu, iar altele sunt generate de mecanisme interne, care produc îmbătrânirea, dar sunt și ele, victimele procesului de senescență.
MODIFICĂRILE CELULARE ȘI SISTEMICE ÎN PROCESUL DE ÎMBĂTRÂNIRE
Prof. dr. ANA ASLAN definește bătrânețea ca o „distrofie generalizată cu mecanisme patogenice complexe" iar gerontologi contemporani spun că îmbătrânirea este caracterizată printr-o slăbire a homeostaziei în condiții de stres fiziologic, asociată cu descreșterea viabilității și creșterea vulnerabilității individului.
Procesele involutive încep la nivel molecular cuprinzând toate nivelele organismului, între ele existând o relație de feed-back:.
– îmbătrânirea fiziologică debutează cu scăderea funcțiilor de reproducere urmată de scăderea funcției psihice și continuă cu diminuarea funcțiilor vegetative.
– imbătrânirea la nivel celular
Modificările induse de îmbătrânire la nivel celular se remarcă prin scăderea capacității de regenerare celulară, o scădere a celulelor parenchimatoase cu o creștere în grosime a membranei bâzâle a capilarelor.
Principala modificare celulară este dată de apariția disfuncției mito-condriale, iar nivelul cardiolipinei scade semnificativ cu vârsta.
Se cunosc mai multe teorii care încearcă să explice prezența modificărilor celulare legate de senescență.
O primă ipoteză este cea a lui SZILARD numită „teoria mutațiilor" ce emite ideea conform căreia mutațiile acumulate în ADN-ul celulelor somatice induc inactivitatea cromozomială și moartea celulară.
O altă teorie, „catastrofa erorilor" sugerează că îmbătrânirea apare în contextul unor erori cumulative în formarea ARN-uIui și/sau în sinteza proteinelor intracelulare.
Abateri de la valorile standard mai mari sau egale cu 2 permit diagnosticul de îmbătrânire accelerată.
Această scală a fost efectuată după un examen statistic pe 100.000 cazuri. Indicativul s-a tradus astfel:
O – absent; ** – intensitate moderată;
* – incipient; *** – intensitate marcată.
Tabelul n r
Valori standard ale scalei I.N. G. G.
In etapa de presenescență (de tranziție) 45-60 ani, modificările cele mai importante sunt la nivelul tegumentelor și fanerelor urmate de modificări ale aparatului cardio-vascular, sistem auditiv și vizual.
în următoarea etapă (65-75 ani) a vârstnicului, leziunile sunt dominate de afectarea aparatului cardio-vascular urmat de sistemul nervos și analizatori.
Senescența (peste 75 ani) este dominată de modificări la nivelul sistemului nervos urmate de deteriorări ale aparatului cardio-vascular.
în prezent se cunosc mai multe teorii privind procesul de îmbătrânire, dintre care mai importante sunt:
Teoria determinismului genetic.
Teoria „acumulărilor lezionale".
TEORIA DETERMINISMULUI GENETIC
Studiază ipoteza îmbătrânirii programate pe baza unor informații din anumite gene, ce programează senescența și moartea celulară.
HENIKI vorbește despre gene „ceasornic" cum ar fi genele care asigură longevitatea, gene care determină îmbătrânirea accelerată, gene letale etc. Dar s-au descoperit și gene care în perioada evolutivă combat procesele de îmbătrânire, numite gene frenatoare, care la un moment programat devin inactive și se declanșează îmbătrânirea.
La nivelul organismului celulele se replică diferențiat:
– celule mitoticc = celule care se înmulțesc pe toată perioada vieții;
exemplu: celulele sistemului hematopoetic, celulele tractului digestiv, hepa-
tocitele și nefrocitele;
celule cu replicare limitată = cel mult 50 de generații succesive, exemplu: fibrobiaștii;
– celule postmiotică = celule care nu se înmulțesc; exemplu: celulele
sistemului nervos și miocardice, care se distrug într-o proporție zilnică ce
crește cu înaintarea în vârstă.
Moartea celulară poate fi un eveniment programat, numit „apoptoză" sau prin accident nedorit – necroză.
Apoptoză este un program genetic ce exprimă un „proces dorit" care asigură la nivelul celulelor mitotice un „turn-over" și o homeostazie morfologică reprezentând ultima etapă a organogenezei sau diferențierii.
Apoptoză, sau moartea celulară programată, presupune că celula respectivă are un anumit grad de diferențiere și implică obligatoriu intrarea în acțiune a unei gene letale sau a unui stimul aleator.
Modificările întâlnite în apoptoză se desfășoară la nivelul nucleului, cromatina se condensează, iar moleculele de ADN sunt scindate în nucleozoli. Gena letală care produce ligantul se întâlnește doar la celulele programate anterior la sinucidere. Activarea receptorilor de declanșare a apoptozei prin fixarea liganților respectivi, antrenează o cascadă de procese distructive, care presupune intervenția unui număr mare de gene.
Necroza este generată de prezența unor factori chimici sau fizici nocivi, având o anumită intensitate, durată, de unde rezultă caracterul ei patologic. Principalii factori implicați sunt infecțiile virale, bacteriene, toxinele bacteriene, alcoolul, unele medicamente (citostatice), radiațiile, șocul termic, factori mecanici, anoxia, proteine oncogene, unele limfokine (TNF sau TGF-1), glucocorticoizi sau unii neurotransmițători și poate nu în ultimul rând, radicalii liberi.
Necroza se caracterizează prin alterarea structurală a celulei care generează modificări ale mecanismelor somatice, alterarea echilibrului hidro» electrolitic al citosolului. Celula este invadată de ioni (Ca2+ în special) care atrag apa, rezultând o intumescență a celulei.
în funcție de numărul, tipul și localizarea celulelor implicate, a ritmului desfășurării, necroza generează manifestări patologice importante, cu excepția celor funcționale.
Modificările celulare se desfășoară diferențiat în funcție de cele două principale tipuri celulare.
La celulele specializate (postmitotice), precum neuronii, modificările degenerative care apar cu vârsta sunt la nivelul aparatului GOLGI și al altor organite intracelulare. în citoplasmă acestor celule se acumulează treptat lipofitscina (pigmentul îmbătrânirii) formată din resturi materiale în fagozomi; conținând 30-40 % lipide și proteine și interfera cu funcțiile celulare.
Evaluarea cantitativă a lipofuscinei se face microscopic, măsurând procentul dintr-o unitate de suprafață ocupată de pigment sau extrăgându-1 cu solvenți adecvați și dozându-1 la examenul microscopic cu UV (depozitele de lipofuscină apar ca zone fluorescente albastru-verde).
Creșterea medie minimă a lipofuscinei este de 0,06 % din volumul celular pe an.
Alte celule specializate sunt celulele miocardice in care se observa o creștere a lipofuscinei de 0,05 % din volumul celular pe an; viteza depunerii e crescută în deficitul de vitamina E. Dacă se produce o depunere importantă vorbim despre o atrofie bruscă a miocardului.
Cu vârsta numărul celulelor scade cu 30 % și se remarcă o creștere a depozitelor de grăsime care maschează pierderea de masă celulară.
La celulele intermitotice-nediferențiate (celulele stratului bazai epidermic) sau celulele diferențiate (hepatice) se remarcă cu înaintarea în vârstă o limitare a capacității de reproducere.
La nivelul țesutului din organe remarcăm modificări precum:
– creșterea cantității de colagen în țesutul conjunctiv;
– alterarea coloidului și înlocuirea țesutului conjunctiv reticular cu
colagen dens, în tiroidă;
– acumularea de celule brune în ficat;
– creșterea țesutului fibros și acumularea de pigmenți, în suprarenală;
– prezența de celule anormale si nuclei giganți, în rinichi etc.;
ÎMBĂTRÂNIREA TISULARĂ ȘI SISTEM1CĂ
Este bine cunoscut că odată cu înaintarea în vârstă se remarcă dezvoltarea modificărilor distrofo-atrofice în toate țesuturile și organele.
La nivelul sistemului muscular se remarcă o scădere a masei musculare generată de o pierdere celulară și înlocuirea cu depozite grăsoase, inițial.
La nivelul sistemului osteo-articular reținem modificarea conținutului mineral
osos, care scade începând cu vârsta de 40 de ani, realizând o rarefiere osoasă ce produce deformări, tasări urmate de modificarea taliei (ca rezultat al lăsării vertebrelor) dar mai ales prezența fracturilor cu impact socio-economic important.
Modificările componentelor aparatului osteo-articular determină în general, scăderea ponderală, asociată cu diminuarea apei totale, a lichidului intracelular cu modificarea raportului dintre lichidul intra si extracelular.
Modificarea distrofică a țesutului elastic și de colagen antrenează modificări de scleroză vasculară și viscerală.
Scăderea fluxului intra și extracelular de substanțe are impact asupra capacității de difuziune a plămânului, a activității cardiace, digestive, dar mai ales produce alterări la nivelul sistemului nervos.
Procesul de îmbătrânire afectează, de asemeni, sistemul endocrin si imunitar care, în corelație cu modificările țesuturilor și organelor mărește susceptibilitatea la îmbolnăviri și moartea survine uneori brutal.
– o modificarea vâscozității sanguine determină tromboembolii sau hemoragii;
– sensibilitatea aparatului digestiv produce ocluzii, hernii, hemoroizi;
– o sensibilitatea sistemului nervos permite apariția stărilor confuzionale acute produse de o boală somatică gravă sau prin cumul medicamentos.
Modificările structurale funcționale legate de vârstă au consecințe terapeutice diverse.
Procesul de îmbătrânire a unei persoane este rezultatul unor modificări complexe și multiple care încep imediat după concepție și continuă toată viața.
I.3.. Modificări bio-psiho-fiziologice
Procesul de îmbătrânire trebuie privit ca o rezultantă a unor fenomene de o mare diversitate și complexitate:
în privința modificărilor biologice, fenomenul cel mai semnificativ este cel al scăderii energiei instinctelor și a eficienței adaptărilor;
îmbătrânirea celulelor, a țesuturilor și organelor se manifestă în exterior printr-o serie de caracteristici:
modificarea aspecului general al pielii, care își pierde elasticitatea, devine mai subțire, uscată și palidă;
procesul de încărunțire;
un alt aspect ce se resimte odată cu înaintarea în vârsta este cel al mișcărilor:
mișcările devin mai greoaie, lipsite de suplețe și forță;
scade elasticitatea mișcărilor și capacitatea de efort fizic;
scade numărul fibrelor musculare active.
Modificările care apar la nivelul diferiților analizatori:
văzul se de degradează prin scăderea capacității de modificare a cristalinului; consecința directă a acestui fenomen o reprezintă reducerea semnificativă a câmpului vizual și scăderea clarității imaginii; în același timp se micșorează capacității de discriminare a nuanțelor de culori;
auzul se modifică de asemenea; fenomenele de surditate se datorează de cele mai multe ori sclerozării urechii interne; au loc fenomene de surditate psihică ce se manifestă prin faptul că persoana aude dar nu înțelege;
sensibilitatea tactilă se degradează doar după 50-55 de ani; scade mai ales sensibilitatea la cald, rece și durere;
Și la nivelul organelor interne au loc fenomene de degradare:
la nivelul sistemului cardio-vascular: bătăile inimii devin mai slabe și neregulate, pereții vaselor sanguine se îngroașă și se îngustează, valorile presiunii arteriale se măresc; manifestările patologice sunt: infarctul, hipertensiunea arterială, angina pectorală, ateroscleroza;
respirația după 45 de ani devine mai superficială, ceea ce face să rămână aer rezidual în plămâni și să reducă gradul de oxigenare a sângelui, apoi a țesuturilor, organelor etc.; modificările patologice sunt: pneumonia, bronhopneumonia, astmul bronșic;
traseul digestiv și organele aferente sunt afectate de modificările involutive, apărând următoarele consecințe: se realizează deficitar asimilarea și absorbția, se dezorganizează sistemul imuno-protector, se favorizează apariția de anticorpi; manifestările patologice sunt: refluxul gastroesofagian, ulcer gastric, constipația, incontinența anală.
– Degradarea și îmbătrânirea sistemului nervos este legată de reducerea capacității organismului de a satisface exigenețele alimentare foarte mari ale creierului (irigare, oxigenare, alimentare); apar intensificări de mortificare a neuronilor, proces ireversibil; procesul degradării funcționalității creierului determină o scădere lentă a capacității de adaptare a organismului; patologia acestui sistem cuprinde demențele și depresiile.
– La nivelul organismului, odată cu înaintarea în vârstă, apar o serie de transformări. Ele pot fi interpretate în mod diferit în funcție de diversele teorii care încearcă să explice fenomenul de îmbătrânire. Pentru o mai bună înțelegere vom prezenta sub forma unui tabel principalele modificări morfologice și funcționale care apar la nivelul diverselor aparate și sisteme odată cu depășirea vârstei de 60 de ani.
CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA TEORIILOR ÎMBĂTRÂNIRII
Oamenii de știință și oamenii în general au fost întotdeauna fascinați de problemele existenței, atât a lor cît și a Universului în care trăiesc. Ei nu au putut să emită decât anumite ipoteze de lucru încărcate mai mult sau mai puțin cu amprenta timpului la care au fost emise. Asupra apariției vieții s-au emis o serie de teorii cum ar fi evoluția de la materia anorganică la forme organice și apoi la ceea ce numim noi viață. S-ar putea însă la fel de bine ca atât Universul cît și altă formă de viață să fi existat dintotdeauna și să nu dispară niciodată.
Asupra morții este cunoscută afirmația că tot ceea ce este viu trebuie să și moară. Totuși există și alte concepții. Amintim liniile nemuritoare induse de virusuri ADN, dar și faptul că individul moare, dar renaște prin progenituri, deci trăiește în continuare. Moartea este precedată de îmbătrânire, în condiții normale. Este însă surprinzător că organisme complexe trăiesc așa de mult în condițiile unor agresiuni permanente (intrinseci sau extrinseci) la adresa homeostaziei sistemului viu. Cei mai mulți autori consideră că îmbătrânirea are o parte programată și deci cu desfășurare previzibilă, dar și una datorată erorilor produse de factori interni și externi (vezi Figura i). Ca urmare apare o limită maximă de viață ce poate fi atinsă de anumiți indivizi. Sub această limită se întinde o plajă destul de largă în care se sucombă diferit ca urmare a unor șocuri diferite suferite de fiecare individ în parte.
Pe de altă parte, viața are o diversitate de forme de adaptare la mediu, dar și în modul de îmbătrânire și moarte. De aceea este foarte probabil să fie o multitudine de teorii ale îmbătrânirii, necesare toate, și în același timp să se încerce alcătuirea unei teorii compuse care să cuprindă toate aspectele descrise în celelalte teorii.
O dovadă simplă care pledează în acest sens este că teoria îmbătrânirii morfogenetice, pasive și lente, nu elimină validitatea unor evenimente stohastice cum ar fi cele din teoria erorilor în sinteza proteică sau din teoria mutațiilor somatice. Acest s-a dovedit simplu prin evenimentele care previn moartea programată care este legată de reproducție (de exemplu prin castrare – la animale și plante). Se produce o creștere substanțială a duratei de viață, dar îmbătrânirea totuși se produce, chiar dacă mai tîrziu.
Prima teorie de acest gen (compositae theoriae) a fost formulată de Strehler în 1952 și încearcă să analizeze interacțiunile dintre fenomenele de îmbătrânire moleculară, genetică sau celulară.
Viitorul pare deci să confirme existența simultană a mai multor cauze ale îmbătrânirii, reflectate în diverse teorii, întrucât viața are o diversitate de forme de exprimare și una dintre aceste forme este chiar moartea. De aceea cercetările noastre încearcă să se fundamenteze pe existența acestor teorii care se întrepătrund, urmărind același scop – prelungirea duratei maxime de viață, cît și creșterea calității vieții în .
I.4.Psihopatologia senescentei .
Pentru a pune în evidență psihopatologia senesceței se impune prezentarea noțiunilor fundamentale de îmbătrânire psihologică.
Întregul tablou al activității psihice poartă, pe de o parte amprenta experienței de viață parcurse, pe de altă parte marcajul proceselor complexe de reechilibrare ce antrenează forțele compensatoare ale experienței și cele funcționale ale organismului.
Evenimentele din mediul social (socio-profesional, socio-cultural, relațional) care intervin în mod particular în existența vârstnicului au un răsunet în psihismul acestuia, aflându-se la baza unor modificări psihologice sau îmbolnăviri caracteristice involuției.
Nivelul psihofiziologic pune în evidență modificări importante cu consecințe asupra psihologiei persoanelor vârstnice, printre care:
Creșterea timpului de reacție și încetinirea tuturor reacțiilor psihomotorii, aceste modificări favorizând accentuarea la bătrâni a mai multor trăsături temperamentale flegmatice;
Scăderea proceselor inhibitorii; se favorizează astfel iritabilitatea, labilitatea emoțională și logoreea, aspecte frecvent întâlnire la vârstnici;
O fixare mai greoaie a reflexelor condiționate ceea ce are consecințe în reducerea capacității de învățare a persoanei vârstnice
Important pentru practica asistenței geriatrice, este să nu se identifice normalul vârstnicului (fiindcă acesta este variabil în funcție de vârsta)cu normalul considerat etalon al l adultului.
In sfarsit , un alt factor important care participă la determinismul
rnodificărilor psihologice și tulburărilor psihice este conștieniizarea
îmbatraniri, cu incertitudinile pe care le generează privind
perspectivele de viitor.
Ca urmare, bătrânețea integrează în primul rind ca nivel de
coonștiință o criză adaptativă la noile condiții bio-psiho-sociale pe
care le impune perspectiva imbatranirii.
Omul – fiind o ființă integrată în mediul social — psihismul său va
exprima interacțiunile sale cu acest mediu, în îmbătrânire survenind
dereglări de integrare din cauze diferite: schimbări de roluri și
statute, lipsa de înțelegere a anturajului, scăderea capacității de
adaptare a vârstnicului, toate acestea având răsunet în psihismul acestuia.
Specialiștilor:medici geriatri,psihologi,asisenti sociali,, trebuie să treacă în revistă, într-o observație sumară, dar de mare utilitate pentru orientarea si pentru elaborarea unui diagnostic global, complet, a conduitei terapeutice și a prognosticului, cel puțin următoarele funcțiuni psihice:
Nivelul de conștiință(gradul de vigilență)
Capacitatea de orientare
Starea afectivă
Memoria
Gândirea și ideația
Aspectul global al comportamentului;
Modul de integrare in familie și societate(gradul tulburărilor _de integrare)
Trăsăturile de personalitate;
Limbajul
Aceste funcțiuni pot fi păstrate toate sau în parte, fie global alterate.
În general, ,psihologia_ senescenței este caracterizată prin involutia _
inegala si neliniara a diferitelor funcții psihice, cu irnportante diferente individuale și o condiționare polivalentă, ținând de predispozitii înnăscute,
gradul de dezvoltare anterioară psihismului, nivelul performantelor atinse, experiența,nivelul cultural si gradul de instruire.
Psihologia senescenței are trei aspecte generale:
Caracterul diferențial, care privește și senescența în general, îmbătrânirea evidențiind diferențe semnificative, de la o persoană la alțg_si pentru aceeasi persoana de la un sistem la altul, de la o funcție la alta:ca urmare, analiza îmbătrânirii diferitelor funcții psihice înregistrează variații, unele funcții regresând mai repede, altele menținându-se mai mult timp.
Un alt aspect îl constituie polideterminarea senescenței psihologice, acest proces fiind rezultanta interactiunilor subiectului cu_ mediul sau de o anumită structură fizică,biologică si socială. ceea ce face ca _nlvelul îmbatranirii sa depinda mai puțin ce_ vârstă si mai mult de parcularitățile genetice, somatice, morale sau sociale ale persoanei vârstnice.
In sfârșit, al treilea aspect îl constituie caracterul relativ al deficientelor. Spre deosebire de cea patologică, senescența fiziologica se instalează fără seisme prea evidente, dat fiind faptul că organismu] în general si psihicul inspecial antreneaxa rezerve compensatorii si echilibrari specifice deosebit de complexe.
Așa, de pildă, deși maximul inteligenței se situează între 15 și 25 de ani, după această vârstă nu înregistrăm o scădere evidentă ci dimpotrivă, de multe ori obținem performanțe și mai mari sau cel puțin constant superioare, ceea ce se datorește nu aparitiei unor noi capacități, ci îmbunătățirii organizării activității și a perfecționării schemelor de generalizare, sinteză sau abstractizare, vârsta a treia devenind astfel, mai mult și o vârstă a înțelepciunii nu numai o vârstă a „cumulărilor de factori negativi, atât biologici, cât și psihologici".In baza celor subliniate,psihologia senescenței apare ca fiind marcată de o involuție inegală și neliniară. a diverseor fuctii psihice cu importante diferente individuale si oconditionare polivalenta, aceste functii reflectând atât uzura somatică, endocrină și nervoasă a organismului, cat și resursele si calitatea sistemelor homeostatice ale acestuia de a înfrânge diferitele agresiuni ale mediului intern și extern.
Modificarile psihostaziei în îmbătrânire includ note ca: depresia, anxietatea, nozofobia, instabilitatea emoțională, ideile de persecuție care se întâlnesc frecvent, de la forme ușoare, schițate, integrabile geropsihologiei, până la forme accentuate sau severe aparținând geropsihiatriei.
Nivelul psihofiziologic — latură inseparabilă a activității psihice pune în evidență modifigări importante, ca consecințele deosebite psihologiei subiectului vârstnic, din care amintim, pe următoarele:
creșterea timpului de reacție și încetinirea (în consecință) a tuturor reacțiilor psihomotorii: aceste modificări favorizează accentuarea la bătrâni a mai multor trăsături temperamentale flegmatice;
scăderea proceselor inhibitorii: se favorizează astfel iritabilitatea, labilitatea emoțională și logoreea, aspecte frecvent întâlnite la vârstnici;
fixare mai greoaie a reflexelor condiționate, ceea ce are consecințe în reducerea capacității de învățare și deci, de adaptare a persoanei vârstnice;
fragmentarea din ce în ce mai mare a perioadei de somn prin perioadede veghe; vârstnicul are din ce în ce mai multe perioade de veghe în timpul nopții, dar și mereu mai frecvente perioade de somn (moțăieli) în timpul zilei (somnolența diurnă intermitentă a bătrânului).
Senescența senzoriala. La acest nivel de activitate psihică se remarcă diferențe între analizatori și între sectorul central si cel periferic al analizatorului , celulele din receptorii senzoriali încep să se sclerozeze mai repede, proces ce afectează mai precoce și mai profund receptorii văzului și auzului.
Văzul și vederea se degradează, în primul rând prin scăderea elasticității cristalinului; de asemenea, se reduce semnificativ și câmpul vizual, în consecință apărând scăderea clarității imaginii si acomodării vizuale. S-a remarcat o corelație puternică între ateroscleroza, creierului si cea a retinei, examenul oftalmologie devenind, cum se știe, un mijloc de estimare morfologică a stadiului aterosclerozei.
_ Auzul. Scăderea sensibilității auditive (prezbacuzie) este semnificativă după vârsta de 45 de ani; sub aspectul potențialului psihopatologic această scădere este, poate, mai importantă decât a celorlalți analizatori.
Auzul fonematic devenind mai puțin sensibil face ca prelucrarea informațiilor — deci comunicarea — să devină dificilă și deficitară, ceea ce va amplifica sau favoriza (in functie de personalitatea de bază )
insecuritatea,susceptibilitatea,interpretativitateasau chiar idei de persecutie.
In genere, evoluția activității psihice este dominată de amprenta experienței de viață parcurse, de nivelul proceselor complexe constituite si capacitatea de echilibrare și compensatorii de care dispune persoana O asemenea situație este evidentă de la cele mai simple funcții psihice și terminând cu procesele complexe ce-l definesc pe om.
Acest proces este lent între 65-70 de ani și se intensifică între 70-75 de ani ca apoi să capete o relativă stabilizare
Și auzul cunoaște unele modificări asemănătoare. In general scade sensibilitatea auditivă absolută, dar mai evidentă este reducerea sensibilității în planul auzului ibnematic.
În analiza proceselor și însușirilor psihice trebuie să luăm în considerație structura capacității funcționale constituite și experiența cultural-intelectuală acumulată pe parcursul timpului
Motivația ce stă la baza procesului de memorare sau de învățare are un
rol semnificativ șî pentru vârsta senectuții, în gândire, atenție și vorbire se
manifestă o anumită lentoare ce se pune în evidență prin dificultăți de
înțelegere a unui context mai complicat, o scădere a capacității de concentrare, pauze mari în vorbire și tremurul vocii, etc. O serie de modificări sunt și mai evidente în planul afectivității și al personalității. Sunt relativ frecvente de exacerbare a emotivității, irascibilității, frustrării și anxietății ce sunt însoțite de capricii lipsă de cooperare, încăpățânare, negativism, etc. Dar sunt și persoane care își mențin echilibrul psihic, sunt lucide, sunt ușor adaptabile și după o formulă mai veche știu să îmbătrânească frumos.
Fenomenele descrise sunt mai frecvente după 70-75 ani. Fenomenul de diminuare a achizițiilor din plan psihologic sunt puse pe seama a trei factori: ai ezitării, anxietății și interferenței.
Pe versantul psihopatologic tulburările afectivității sunt dominante și își pun amprenta asupra întregului comportament, în acest context sunt frecvente stările depresive ce duc la neadaptare prin dezechilibru ce apare pe plan intern și prin perturbarea relațiilor individului cu cei din jurul său.
S-a acreditat ipoteza că la majoritatea persoanelor în vârstă depresia este însoțită de o stare anxioasă față de ideea morții și regretul față de perioadele fericite trăite în decursul vieții. Asemenea trăiri se accentuează după pierderea partenerului sau a unei persoane apropiate.
Sunt și situații când persoana în vârstă se simte inutilă sau când nu i se acordă atenție de către cei din jur ceea ce imprimă un caracter tragic tristeții și sentimentul de frustrare. In cazurile respective bătrânii devin pesimiști și inhibații ori nefericiți și agitați, dar și într-o situație și alta negativismul se accentuează, iar comportamentul este marcat de inadaptabilitate. Pe aceste considerente se pot descrie două categorii de depresivi: agitații și retardații. Primii sunt nervoși, instabili, acuză frecvent cefalee, insomnie, nemulțumire iar ceilalți sunt muți, inhibați, vorbesc încet și rar, au mișcări stângace și trăiesc sentimentul de abandon.
Tot pe linia tulburărilor afective este și fenomenul de hipertrofie a sinelui ce apare pe baza raportării faptelor din jur la propria persoană și de a-și motiva comportamentul său prin dilatarea drepturilor personale. Când se accentuează aceste fenomene poate apărea sindromul de depersonalizare ce se exprimă prin pierderea identității personale. La aceștia comunicarea este redusă, emoțiile sunt reci și lipsite de vioiciune, faptele se desfășoară „ca în vis" și comportamentul este pueril.
Un asemenea comportament devine mai evident când sindromul depersonalizării se asociază cu isteria ipohondria, mitomania, amnezia ori hipomnezia, delirul etc.
Într-o anumită măsură în cazurile respective se manifestă deteriorări pentru toate funcțiile psihice. Cele mai semnificative se instalează la nivelul gândirii și limbajului deoarece perseverările, lipsa de fluență a ideilor, dificultățile în exprimare ș.a. imprimă un stil specific al comportamentului relațional care îngreunează adaptarea sociala și perturba echilibrul.
Adeseori, depresiunea psihică stă la baza acestor fenomene prin multiple modificări ce le provoacă la nivel biologic, psihologic și social. Populația vârstnică este mai des afectată de această stare, dar i se acordă o importanță mai mică în raport cu perioadele anterioare.
În unele cazuri, comportamentul aberant se manifestă prin părăsirea domiciliului, vagabondaj, consum de alcool și tentative de viol a cărui obiect devin persoane mai tinere, de preferință minore, fapt pus pe seama scăderii funcțiilor sexuale și exaltării libidoului și a admirării posibilităților sexuale ale tinerilor.
În țările dezvoltate se manifestă o grijă mai mare pentru asigurarea unui trai decent persoanelor în vârstă ieșite din activitate. Se iau în considerație programe de subvenționare de la bugetul statului pentru a suplimenta fondurile mai mici și se acordă gratuități pentru unele servicii cum ar fi cele de asistență medicală. Din punct de vedere psihologic sunt importante preocupările tot mai frecvente pentru organizarea plăcută, confortabilă a timpului și organizarea unor forme în care persoanele în vârstă să realizeze activități ce se finalizează cu producerea unor obiecte care să le aducă un venit suplimentar.
Instituțiile pentru bătrâni au în atenție organizarea de programe culturale, artizanale și în genere activități ocupaționale care se pot finaliza sau nu cu produse concrete.
Pe măsură ce omul înaintează în vârstă se centrează tot mai mult pe ideea stagiului terminal dat fiind faptul că, pe de o parte, moartea este concepută ca un fenomen natural, iar pe de altă parte, expectația obiectivă și subiectivă de viață tinde să se dilate. Mediul de viață, atmosfera și climatul afectiv influențează sistemul atitudinal al bătrânului față de moarte.
In practica medicinii geriatrice cunoașterea unor noțiuni generale de psihologie a îmbătrânirii se impune ca un instrument indispensabil, rațiunile acestei cerințe fiind cel puțin urmtăoarele:
_Necesitatea abordării accesibile a pacientului vârstnic, prin facilitarea unui dialog medic-pacient, care să aibă la bază o cât mai completă înțelegere.
Posibilitatea elaborării unui diagnostic precis nu numai psihologic-psihiatric, dar și somatic, evitând de a eticheta drept patologice anu-mite modificări psihologice de vârsta!
Necesitatea angajarii anturajului familial in actiunile terapeutice, familia fiind necesar să fie informată corect si stiintific asupra modificarilor psihologice ale varstnicului, care nu sunt de natură patologică și intenționate, fiind obiective și independente de voința subiectului.
De altfel, cunoștințele de psihologie permit asistentului social o evaluare mai largă, mai completă a pacientului, a dimensiunilor biologice, psihologice și sociologice ale acestuia, în ansamblul lor dinamic ca om total, ceea ce este valabil în general, dar cu atât mai mult în cazul pacientului vârstnic (G. lonescu)
.
Imbătrânirea psihologică este rezultanta modificărilor induse de vârstă in planul biostructurilor. care constituie suportul material al vieții_ psihice, și în acela al desfășurării propriu-zise al funcțiilor psihice. La baza acestor modificări stau factori interni (ereditatea, „uzura" sistemului vietii psihice ) si factorii externi,al mediului ambiant,(ecologici, sociali,culturali).
Evenimentele din mediul social (socio-profesional,socio –cultural,relațional care intervin în mod particular în existența vârstnicului, au rasunet in psihismul acestuia, aflându-se la baza unor modificări psihologice sau îmbolnăviri psihice caracteristice involuției. Intre acestea:
retragerea din activitate ;
renunțarea la unele activități;
scăderea potențialului biologic;
imbolnăviri somatice, invalidări;
scăderea numărului membrilor de familie (plecarea copiilor deveniți adulți, decesul partenerului);
dispariția vechilor prieteni.
Regresiunea senzorială, constând din diminuarea progresivă a auzului,vazului cu efectul scaderii influxului informational,al restrangerii relaționale, provoacă și adâncește modificari psihologice si suferinte psihice,senzația de neputință, izolarea, ideile de prejudiciu.
Studiind problema dificilă a raporturilor dintre scăderea performanțelor psihice și modificările personalității Ia vârstnici, Welford consideră că în această problemă se pot nota următoarele 3 aspecte importante:
La bătrâni se constată un deficit de autocontrol; deficitul memoriei recente joacă un rol important în psihologia bătrânilor, întrucât generează o dezorientare psihică și anxietate.
Trendul modificărilor de vârstă se manifestă mai curând în metoda de lucru,decât în randamentul final.
Diminuarea fortelor produce modificări ale efortului.
Probleme psihodinamice ale îmbătrânirii
Copiaza din foaie
Definirea tulburărilor psihopatologice și afecțiunile specifice perioadei vârstei a treia
Perioada tipica de regresie este cunoscută si ca vârsta a treia, în care domină fragilitatea și involuția etapei de după 65 de ani se caracterizează prin apariția unor probleme clinice și trăirea psihică a stagiului terminal. Desigur, acestea depinde de zestrea nativă a individului, de modul de viață, de educație, de cultură și instrucție, de ceea ce a realizat de concepția despre lume etc. In decursul timpului au fost acumulate informații importante privind bătrânețea, relevându-se faptul că este o vârstă a înțelepciunii, anticameră a morții și a bilanțurilor, de toleranță și împăcare cu lumea, de eliberare de deșertăciune și îndemn pentru o viață cumpătată a celor mai tineri Dacă acestea sunt caracteristicile generale ale vârstei înaintate, trebuie remarcat că sunt unii bătrâni cu tulburări regresive ce se manifestă prin egoism, izolare, agitație, respingerea celor din jur, cu atitudini negativiste și anxioase.
In literatura psihologică și cea medicală se pot remarca o serie de dispute cu privire la conceptul de bătrânețe și respectiv, la perioadele propriu-zise ale involuției. Aceste dispute sunt generate de faptul că, pe de o parte, îmbătrânirea este diferită de la o persoană la alt, iar pe de altă parte, ea este dependentă și de mediul bioclimatic (geografic) în care trăiește omul. Nu trebuie neglijate nici condițiile materiale, nivelul de trai, factorii psihologici, poluarea de orice fel, menținerea unor preocupări profesionale și sociale care, toate influențează îmbătrânirea.
Menționând criteriile utilizate în periodizarea vârstelor anterioare, vârsta a treia poate fi împărțită după tipul fundamental de activitate și după tipul de relații în trei subperioade.
– subperioada de trecere la bătrânețe )65-75 ani);
– subperioada bătrâneții medii (75-85 ani);
subperioada marii bătrâneți sau a longevivilor (după 85);
În această perioadă subidentitățile capătă o nouă configurație și ele se modifică în raport de factorii enumerații mai sus, dar și în funcție de sănătatea psihofiziologică a omului .Astfel fundamentul de activitate și tipul de relații se caracterizează prin restrângerea ariei profesionale, ocupationale și profesionale. Dar rămâne activă subidentitatea maritală. Privite sub raportul contribuției la activitate, al sănătății fizice și psihice putem vorbi de vârste sociale, biologice și psihologice.
Regresiile respective se produc cu precădere în unul din aceste planuri.
Modificările din planul social privesc comportamentele și adaptarea și se datoresc regresiilor din domeniul biologicului și psihologicului.
Tulburari de comportament la vârstnici
Psihologia îmbătrânirii explica modul în care comportamentul uman devine organizat, au dezorganizat-odata cu inaintarea în varsta.Exista transformari normale legate de vârstă,la nivelul mecanismelor psihologice.
Psihologia îmbătrânirii este studiul tipurilor de transformari psihologice care apar de-a lungul perioadei adulte a vieții.Exista 3 tipuri de vârste :
– vârsta biologica-poziția individului referitoare la durata de viață potentiala
– vârsta sociala-gradul în care un individ manifestă comportamente și îndeplinește roluri tipice pentru grupa de vârsta cronologica
– vârsta psihologică-capacitațile comportamentale ale individului pentru a se adapta la mediul de existență,care este influențată de factorii biologici și sociali.
Forțe diferite influențeaza cele 3 tipuri de vârste:
forțe biologice ale îmbătrânirii
îmbătrânirea socială-îmbătrânirea adaptării la rolurile sociale așteptate a fi îndeplinite de o persoană în vârstă într-o anumită societate.
îmbătrânirea psihologică -multe opțiuni comportamentale făcute în timpul adaptării la mediul de existență.
Una din calitățile vârstnicului în ceea ce privește adaptarea la condițiile de existență este speranța ;ea devine un mecanism de lupta pentru supraviețuire.
Cele mai importante probleme psihologice ale vârstei a treia sunt depresia si comportamentul deranjant.
Depresia este o afecțiune caracterizată prin sentimente de tristețe și disperare a caror intensitate poate varia de la forme ușoare la forme grave ,ce pun în pericol viața vârstnicului.
Ea reprezinta o stare de scadere a considerației față de propria persoană asociată cu sentimentul de neajutorare și lipsa de speranță;ea este o forma de răspuns psiho-fiziologic la un stress cronic,aparent imposibil de rezolvat.
Simptomele de depresie cele mai importante pot fi:lipsa de viață și sentiment de moarte iminentă,deficite cognitive, iritabilitate,”viața abia mai pâlpâie”.
Actualmente exista 2 mari sisteme de clasificare de diagnosticare:
Clasificarea Internationala a Bolilor –editia a x-a-ICD X
DSM IV-Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders-IV.
Exista 3 forme de depresie mai frecvente la vârstnici:-
depresia organica (endogena)-produsă de procese biochimice interne,de la nivelul sistemului nervos central
depresia reactivă –apare ca urmare a unui eveniment precipitant sau a unei pierderi majore
depresia secundara-are la origine un traumatism sau o boală ,sau ca o reacție adversă la un tratament sau ca un simptom al unei afecțiuni.
COMPORTAMENTUL PROSOCIAL DERANJANT-pe care îl întalnim la persoana vârstnică(negativist,nesupus)
Definitie: orice comportament sau activitate a pacientului care este percepută de catre personalul de îngrijire sau de familie a fi dăunatoare fizic sau emoțional pentru pacient, pentru alți pacienți din apropiere sau pentru anturaj și care creeaza o stare de disconfort pentru alte persoane din mediul de lucru sau de existentă.
•comportamentul deranjant mai este denumit uneori:
– tulburari de comportament;
– probleme de comportament;
– agitație (prin restrângerea noțiunii la componenta cea mai evidentă);
• pe masura-ce indivizii înaintează în vârstă și devin din ce în ce mai dependenți de familie sau de personalul de îngrijire pot apare anumite comportamente care alterează relația de îngrijire;
• în multe cazuri, comportamentele apar sub forma:
a. agitației;
b. agresivității;
c. violenței;
d. comportamentului abuziv:fizic,verbal;
.a. agitația – presupune utilizarea de cuvinte nepotrivite sau actiuni neexplicate de confuzie sau de nevoile aparente ale pacientului;
– poate conduce la agresiune și violență în cursul cărora pacientul devine un pericol pentru el și pentru anturaj;
– apare de obicei la vârstnici cu afectare cerebrală organică;
b. agresivitatea – de obicei se instaleaza cand pacientul are sentimentul ca a pierdut controlul sau ca i-au fost incalcate drepturile;
– este mai frecvent la pacientii de sex masculine;
– adesea servește ca un debut pentru sentimente de frustrare și de lipsa de putere;
c. violența – poate apare când pacientul manifestă un comportament agresiv față de sine sau de alte persoane;
– pacienți cu un risc ridicat de a prezenta acest comportament sunt cei cu : demență,confuzie,dezorientare,boli acute,toxicitate produsă de anumite medicamente.
d. comportamentul abuziv (fizic sau verbal) față de persoanele care acordă îngrijirea;
– constă în: lovire,mușcare și obscenități.
Clasificare a comportamentului prosocial deranjant-
comportamentul prosocial deranjant poate lua diverse forme:
comportament fizic perturbat:
– lovire;
– violență fizică față de alte persoane;
– comportament auto-destructiv;
– aruncarea obiectelor prin cameră;
– agitație continuă;
opoziție la impunerea de restricții:
– îndepartarea sondei uretro-vezicale Foley sau a cateterului intravenos;
– ieșirea din casă sau din spital fără permisiune;
– pătrunderea în încăperile altora;
opunerea de rezistență la terapie:
– refuzul acceptării administrării medicamentelor;
– refuzul alimentației;
– refuzul ajutorului oferit pentru îndeplinirea activităților cotidiene;
comportament verbal perturbat:
– strigăte sau țipete, amenințări, vocalizări repetitive;
inadaptare situațională prin:
– eliminarea dejecțiilor în locul nepotrivite;
– însușirea fără permisiune a obiectelor altor persoane;
– adunarea de obiecte fără valoare;
– comportament sexual nepotrivit;
Descrierea și încadrarea comportamentului prosocial deranjant poate fi foarte diferită dacă este facută de psiholog,medic psihiatru,asistent social,sau de pacienți, membrii familiei, personalul de îngrijire;și trebuie avut în vedere urmatoarele principii:
• trebuie realizat un echilibru între interesele și nevoile pacientului, pe de o parte, și cele ale persoanelor de îngrijire, pe de alta parte;
• acesta are la baza principiul asigurării celei mai bune calitați a vieții pentru individul vârstnic, într-un mediu cât mai puțin restrictiv;
• un aspect important este reprezentat de tolerabilitate – ce poate fi considerat tolerabil de catre persoana care îngrijește pacientul vârstnic;
• aceasta definește de fapt ce este perceput ca tulburare de comportament și ce nu; de aceea aprecierea caracterului unui anumit comportament este extrem de subiectivă;
• tolerabilitatea depinde parțial de condițiile de viață ale pacientului;
• de exemplu, inversarea ritmului circadian (somnul in timpul zilei si stare de veghe în cursul nopții) sau plimbatul fără scop prin locuință, pot fi considerate drept comportamente excentrice la o persoana care trăiește singură, dar devin inacceptabile la un vârstnic locuind cu o alta persoană sau la un pacient aflat intr-un spital sau un cămin de batrâni ,deoarece perturbă activitățile normale;
• de asemenea tolerabilitatea depinde și de:
– structura psihologică a fiecarei persoane care îngrijește pacientul vârstnic;
– perioada zilei în care se desfășoară comportamentul -ziua este mai bine tolerat de anturaj deoarece personalul este mai numeros și nivelul de activitate este crescut;
– factorii de mediu înconjurator, mai ales cei legați de siguranța pacientului; într-un mediu care îi oferă siguranță, comportamentul pacientului este mai bine tolerat;
• comportamentul deranjant poate fi clasificat în:
– comportament nesupus:
– țipete sau strigăte;
– repetarea fără încetare a întrebărilor
– dezbrăcare în public;
– comportament hipersexual;
– necooperant cu privire la tratament și planul de îngrijire;
– prezintă insomnie;
– tulburari de comportament cu un caracter periculos fizic:
– lovirea persoanelor din jur;uneori autoraănire,automutilare
– aruncarea de obiecte;
– atacuri de panica
– comportament maniacal;
– se simte deprimat;
– are halucinații (auditive sau vizuale);
– are manifestaări paranoide;
• tipurile de comportament deranjant variaza și în functie de locul în care se află vârstnicul și anume:
a. în unitați sanitare speciale – mai ales la pacienți cu demență sau la cei internați în cămine spital (în general cu afectiuni psihice);
– s-au identificat urmatoarele tipuri de.comportamente deranjante:
comportament psihomotor agresiv (fata de sine sau cei din jur):
lovire cu mâna; lovire cu piciorul; împingere; aruncarea de obiecte;
comportament psihomotor neagresiv; plimbatul înainte și înapoi, fără un scop;îmbracaminte nepotrivita (sau se dezbraca în public); mișcare fără țintă;
manipularea fara scop a diverselor obiecte; agitatie;manierisme (afectare în comportament);
comportament agresiv verbal: solicitarea continua a atentiei;negativism;
repetarea propozițiilor și a întrebărilor; țipete; plângeri repetate, nemulțumiri continui;
comportament pasiv; comportament alterat funcțional;
b. în comunitate, în spitale de geriatrie sau în spitale generale -vârstnici cu afecțiuni medicale cu tulburări comportamentale independente de afectiuni psihice;
comportamentele alterate (tulburările comportamentale) cuprind:
– dispozitie alterata -tine de procese mentale interne
– dispozitii disforice – de exemplu anxietate, depresie;
– acceptarea serviciilor de îngrijire
-întelegerea
– complianta; sunt puse de acord in conditiile unui episod acut;
– tulburarile comportamentale si afectiunile psihice adesea coexista cu afectiunile medicale la pacientii vârstnici;
Vârstnicii cu afectiuni medicale însotite de tulburari psihice pot:
– sa NU manifeste comportament problema (de exemplu un pacient cu dementa care este cooperant);
– pacienti cu afectiuni medicale fara tulburari psihice pot:
– sa manifeste un comportament problema care intrerupe actul medical (de exemplu pacienti cu dispozitie depresiva sau cu o complianta scazuta);
– comportamentui non-compliant al pacientilor care poate afecta actul medical consta în refuzul:
– efectuarii testelor diagnostice;
– alimentatiei;
– administrarii medicamentelor;
– recuperarii;
– comportamentul retras sau imobilitatea poate conduce la un status functional redus si chiar la complicatii secundare ca de exemplu:
– embolii;
– malnutritie;
– alterari imune;
– factorii care pot exacerba o tulburare de comportament:
– modificari funcționale legate de alterarea cognitive (intalnita mai frecvent in dementa):
– incapacitatea de a-ți adapta comportamentul normelor sociale (se pot dezbraca in public);
– intelegerea eronata a mesajelor auditive sau vizuale;
– afectarea memoriei de scurta durata – astfel ca nu iși pot aminti instructiunile primite, pot repeat intrebarile, pot cere atentie continua, sau pot solicita lucruri ce le-au fost oferite de curand (spre exemplu, pranzul);
– nu pot exprima dorintele clar sau chiar deloc – de aceea pot striga atunci cand au dureri sau cand pierderea controlului fata de mediul inconjurator;
– sprijin social redus;
– anumite trasaturi de personalitate;
• agresivitatea – se poate produce datorita:
– afectarilor sen;
– mobilitatii reduse;
– frustrarii cu privire la pierderea controlului;
– sentimentelor de invazie a spatiului personal;
– comportamentului altor persoane;
– confuziei;
– singuratatii;
– depresiei;
• violenta – pacientii care sunt dependenti de îngrijirea altora pentru a desfasura activitătile cotidiene comportamente problemă – comportamente motorii de tipul agitației;
– nivelul cognitiv (gândire, învatare, memorie cu probleme) – de exemplu idei sau convingeri proprii referitoare la boala sau la necesitatea instituirii tratamentului;
comportamentele alterate afectează negativ realizarea planurilor de diagnostic si tratament și interferă cu acordarea eficientă a serviciilor medicale.
Dacă Depresiile rcprczintă o clasă de afecțiuni care prin frecvența lor de 8-15% Ia vârstnici (după D.G. Blazer chiar 25-30%) se impun în geriatria practică, în ciuda apartenenței lor la psihiatrie, într-un studiu, A. Aslan si C. Bălăccanu-Stolnici au arătat că din totalul bolnavilor internați între 1975-1977 la Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie, 16,5% au fost spitalizați pentru depresii, dintre care 77,6% erau femei și 22,4% erau bărbați.
I. Din punct de vedere clinic se pot distinge stări (episoade) depresive majore și distimii (stări depresive ușoare, cronicizate).
A. Starea depresivă majoră se caracterizează (după DSM IV) prin:
-Dispoziția depresivă (tristețea) cu sau fără plâns;
-Diminuarea interesului pentru orice activitate sau plăcere;
Insomnia (totală, inițială, mediană sau terminală – cea mai frecventă în melancolie). Rar, în locul ei se instalează o hipersomnie (în formele atipice ale depresiei).
Stări de agitație (cu iritabilitate crescută) sau – în general – de bradipsihie (uneori marcată);
Fatigabilitate, lipsă de energie (ce duce uneori la o stare stuporoasă sau o inerție totală cu mutism);
Diminuarea activităților cognitis'e (memorie, atenție, capacitate decizională);
Sentimentul de culpabilitate sau de devalorizare (grav, motivează suicidul);
Idei sau tentative de suicid;
Scăderea ponderală (până la 5% pe lună) prin anorexie, în depresiile atipice, în schimb, se poate constata o creștere a apetitului (btilimie) cu o sporire ponderală semnificativă.
Pentru definirea unei stări (episod) depresive majore trebuie să se mențină minimum două săptămâni, cel puțin cinci din clementele de mai sus, printre care măcar unul din primele două.
Simptomele respective au în general o fluctuație circadiană (mai ales în melancolie). Intensitatea lor este maximă dimineața (de la orele 5) când există și riscul cel mai mare de suicid.
In schimb, simptomele depresive cedează în cursul după-amiezei (spre seară) – le bien etre de cinq heure.
O stare depresivă majoră, de obicei cu elemente psihotice, evoluând în unul sau mai multe episoade succesive și care cedează ușor la tratamente (electroșoc, antidepresive) este denumită și melancolie sau lypemanie (Esquiroltulburările de comportament se instalează în cadrul demenței .
Asistentul social alături de echipa de îngrijire va avea în vedere recomandările terapeutice -în cazul depresiei (însoțind demența)- depresie având caracterele episodului depresiv major:depresie rezistenta la terapia medicamentoasa,:
– SSRI, antidepresive triciclice noi (lofepramine);
–SSRI, trazodone, nefazodone;
– -terapie electroconvulsivantă (electroconvulso-terapia);
. Terapia unui singur episod depresiv trebuie să dureze circa 6 luni, episoadele recurente necesită terapie mai lungă;
episoadele maniacale:
mania clasică, euphorică: valproat;mania mixtă sau disforică: valproat, carbamazepină;
terapie ajutătoare în caz de psihoză, agitație sau tulburări de somn din depresia ce însoțește demența:
dispoziție depresivă cu elemente psihotice: se asociază
neuroleptice, preferabil doze mici de neuroleptice atipice;
dispoziție depresivă cu tulburări de somn importante: utilizare pe termen scurt a:
zopiclone (Imovane)
zolpidem (Stilnox) – la vârstnici se începe cu 5 mg/zi (1/2 comprimat), maxim lOmg/zi;
benzodiazepine cu acțiune de scurtă durată;
trazodone sau nefazodone ca antidepresiv de primă intenție;
Deși puțin cercetat, stagiul terminal poate fi împărțit astfel: moartea biologică, psihologică și moartea socială.
Moartea biologică se concretizează în procese fiziologice și anatomice de degradare progresivă ce duc la sistarea funcționalității organismului, în principal moartea biologică se produce prin încetarea bătăilor inimii, a activității electrice a creierului și a respirației.
Modificările care apar la nivelul proceselor psihice sunt influențate atât de experiența cultural-intelectuală, cât și de capacitățile funcționale constituite între timp (Șchiopu U., Verza E., 1997).
În ceea ce privește memoria apar câteva fenomene caracteristice: degradarea memoriei este mai pregnantă pentru componenta ei de scurtă durată, memoria de mai lungă durată fiind mai rezistentă dar și în acest caz apar asociații confuzive.
La senescență, gândirea este caracterizată de două aspecte: pe de o parte este vorba de o inflație discretă a subiectivității, pe de altă, de o accentuare a operării în cadrul unor categorii absolute. Se manifestă o mai mare inflexibilitate a ideilor și raționamentelor și, de asemenea, scade treptat fluența ideilor.
Inteligența poate să se manifeste relativ activă. Operativitatea nespecifică se conservă relativ bine în prima etapă a bătrâneții (65-75 de ani). Totuși ritmul ideilor scade, se manifestă momente de vid intelectual, urmate de momente de conștientizare a declinului pe care îl reprezintă aceste momente.
Limbajul reflectă dificultățile gândirii vârstnicului și evidențiază o scădere a fluxului verbal, o lentoare a ritmului și frecvenței vocabularului.
Afectivitatea le senescență poartă amprenta unei linii predominant negative (depresie, apatie, scăderea capacității de rezonanță afectivă) ceea ce reflectă în fapt atitudinea dominantă dezvoltată de vârstinc față de situația se existențială și a slăbirii inhibitorii, fapt ce favorizează un comportament “emoțional”, irascibilitate, labilitate emoțională.
Personalitatea va reflecta trăsăturile senescenței la toate nivelele. Vârstnicul are timp să reflecteze la propriul trecut comparându-l cu prezentul, să-și analizeze dificultățile somato-psihice, familiale, existențiale, sociale. Din acest punct de vedere, bătrânețea este văzută de numeroși teoreticieni ca fiind o perioadă de dezvoltare psihologică (Bireh Ann, 2000).
Principalele sarcini ale acestei perioade de dezvoltare sunt:
Adaptarea la declinul forțelor fizice și al sănătății;
Faptul de a face fașă pensionării și venitului limitat;
Adaptarea la moartea partenerului.
Potrivit lui Erikson (1968) în perioada bătrâneții, individul trebuie să rezolve criza descrisă de autor ca fiind integritatea eului vs. disperare. Pe măsură ce oamenii se apropie de sfârșitul vieții, ei au tendința să privească înapoi și să-și evalueze deciziile și acțiunile care le-au inluențat viața. Această revizuire poate duce în mod ideal la satisfacție și acceptarea faptului că viața trăită este semnificativă și importantă. Astfel de sentimente conduc la o puternică integritate a eului. Persoana a cărei revizuire a vițeii dezvăluire sentimente de regret și dezamăgire că viața a fost nesatisfăcătoare și neîmplinită, va trăi disperarea.
Deși majoritatea oamenilor prezintă aceste două stări psihologice în momente diferite ale viții lor, persoana care dobândește un grad mai mare de integritate are un sentiment de bunăstare și un simț al scopului în viață chiar și în fața morții. Peck (1968) considera că dezvoltarea psihologică continuată și în perioada adultă târzie depinde de capacitatea individului de a face față la trei sarcini evolutive principale.
Ei trebuie să facă față pensionării profesionale. Aceasta implică dezvoltarea sentimentelor de autoapreciere (autovaloizare) și satisfacția în domenii diferite de activitatea de muncă care ave3au o influență centrală în stadiile anterioare ale vieții. Oamenii capabili să-și exprime personalitățile în modalități neasociate cu rolul jucat în activitatea de muncă vor duce o viață fericită, interesantă și bine adaptată în următorii ani.
Declinul fizic este inevitabil la bătrânețe. Oamenii care s-au încrezut în forțele fizice pentru a obține satisfacție și plăcere pot deveni extrem de preocupați de starea corpului lor și deprimați în privința capacităților fizice în declin. Peck consideră caă este imporant ca oamenii mai în vârstă să nu se mai gândească la problemele corpoorale și să învețe să aprecieze relațiile satisfacătoare stabilite cu ceilalți și activitățile mentale creative.
Ajustarea finală pe care trebuie să o facă oamenii vârstnici este legată de mortalitatea umană. Fiecare individ trebuie să recunoască și să acepte că moartea este inevitabilă. Această acceptare trebuie să includă informația că viața lor poate avea semnificații șți după moarte prin copii, prin prieteni și prin contribuțiile pe care le-au adus societății.
Desigur, există destule persoane în vârstă care reușesc să-și conserve luciditatea și echilibrul psihic general și rămân active, cooperante, deschise la nou. Declinul psihic la bătrânețe este condiționat de o serie de factori ce țin atât de natura subiectivă și de structura anatomo-fiziologică a individului, cât și de condițiile de mediu, de rezistență organică și mai cu seamă de cea a sistemului nervos central.
1.5. Patologii asociate prezente la vârstnic.
Simptomul principal al bătrâneții este scăderea capacității de adaptare a organismului (F. Verza).
Patologia cardiovasculară, urmată de cea neurovasculară și psihică, dețin ponderea cea mai importantă a geromorbidității.
-În clinica geriatrică, morbiditatea cardiovasculară ocupă locul central și datorită faptului că bolile cardiovasculare constituie principale cauză de deces la această vârsă, daqr și principala motivație de solicitare a asistenței medicale ambulatorii sau spitalicești. Caird și Kennedy (1976) găsesc că 55% dintre bărbați și 45% dintre femeile în vârstă de peste 65 de ani prezintă o boală cardiovasculară, fie ischemică, fie hipertensivă, vasculară sau de altă natură.
În procesul de îmbătrânire, inima are o poziței centrală, având în vedere că deficitul funcțional efectiv al acestui organ contribuie mult la bolile cronice ale vârstnicilor (Nejat și Greif).
În sfera cardiovasculară la vârstnic, spre deosebire de nevârstinc, se întâlnesc frecvent modificări morfofuncționale de involuție fiziologică manifestate împreună cu modificări patologice, a căror prevalență crește cu vârsta, adesea greu de delimitat; acestea se inluențează reciproc; modificările involutive favorizează agravarea fenomenelor patologice, iar acestea din urmă adâncesc pe cele involutive.
Ateroscleroza în primul rând, apoi alte boli metabolice – obezitatea, diabetul, guta, etc.- se asociază proceselor involutive cardiovasculare, alterând parametrii funcționale ai aparatului cardiovascular, ca și ale altor aparate și sisteme. Interelația ateroscleroză/vârsă este de mult remarcată și explică creșterea incidenței bolilor cardiovasculare pe măsura înaintării în vârstă.
În mod esențial, inima vârsnicilor suferă schimbări fiziologice și morfologice, unele specifice procesului de îmbătrânire (acumularea de lipofuscină în nucleii unora din celulele miocardului, depozite de amiloid, diminuarea numărului de celule din nodul sinuzal), de natură să-i mențină funcționalitatea satisfăcătoare numai în condiții normale, în condiții de solicitare suplimentară prin efort fizic intens și prelungit, pierdere de sânge sau deshidratare, perfuzii parenterale, hipertiroidism, tahicardie, adaptarea se face cu dificultate, fie fără promptitudinea necesară, fie insuficient, fie deloc, ceea ce determină decompensări de tipul insuficienței cardiace congestive, tulburărilor de ritm, ischemiei miocardului.
Din punct de vedere practic, ca o particularitate a îmbolnăvirilor de inimă la vârstnic, trebuie să se aibă în vedere în primul rând, între altele, o mai bună orientare diagnostică și o supraveghere a evoluției sub tratament.
Astfel, unii factori specifici vârstnicului (cum este restrângerea activității fizice) fac ca două dintre cele mai importante simptome cardinale ale bolilor de inimă – dispneea de efort și durerea precordială – să lipsească sau să apară mult estompate, în discordanță cu gravitatea subiacentă.
Unii bătrâni manifestă ca semn primar de insuficiență cardiacă o stare cașetică , cu atrofia marcată a masei musculare, pierderea ponderală și anorexie.
În alte cazuri, întâlnim așa-zisele simptomatologii “de împrumut”; infarcte miocardice evoluând cu simptomatologie a bdominală (simulând abdomenul acut) sau cu fenomene cerebrale (simulând un accident vascular-cerebral).
Mulți bolnavi cu ateroscleroza vaselor abdominale (mezenterice) ajung în servicii de boli contagioase, pentru o simptomatologie care orientează diagnosticul spre o enterită infecțioasă.
Din largul capitol al gerontocardiologiei, pornind de la ponderea acestora în practica asistenței vârstnicului, densitatea mai mare a particularităților de vârstă, și elementele de gravitate evolutivă, trebuie amintit și infarctul miocardic acut. Hipertensiunea arterială a vârstnicului .
Hipotensiunea ortostatică și arterita Horton (cu celule gigante), este o boală vasculară specifică vârstnicului, inclusă de unii specialiști în capitolul de patologie a imunității, deși nu există încă un consens asupra mecanismului imunologic ca unic mecanism patogenic. Alți autori include această boală în grupul afecțiunilor reumatice, deși ea, afectând în mod primar vasele, este integrabilă vasculopatiilor inflamatoare, fiind deci o boală vasculară (Constantin Bogdan, 1997)
CAPITOLUL II
ELEMENTE DEFINITORII IN PROBLEMATICA PSIHOSOCIALA A PERSOANEI VÂRSTNICE
II.1 Problemele psihosociale ale persoanei vârstnice legate de pensionare
În România, există vechi tradiții cu privire la importanța “vârstei a treia” și respectul care trebuie acordat bătrânilor, dar ele încep să dispară treptat, pentru a face loc unor atitudini convenționale care privesc bătrânețea, mai degrabă cu compasiune, decât cu respect.
În perioada comunistă, bătrânii erau primii care stăteau la cozi pentru a face cumpărăturile casei, îngrijind de nepoți în lipsa părinților acestora, ducându-i și luându-i de la școală, reprezentând un sprijin important pentru viața celor mai multe familii. Aceasta nu a împiedicat vechiul regim să acorde un tratament discriminator bătrânilor prin reducerea drastică a resurselor lor materiale, acordarea unor pensii mici, asigurarea unor condiții de viață indecente, lipsa unui sistem de protecție instituționalizată și în general, absența unei politic sociale cu privire la vârstnici.
O mare parte din dificultățile de atunci ale bătrânilor poate fi identificată și în starea lor prezentă, amplificată și mai mult de efectele negative ale tranziției. Bătrânețea reprezintă într-adevăr o problemă de actualitate în țara noastra.
Situația economică dificilă prin care trece astăzi România, determină scăderea nivelului de trai a majorității populației și în primul rând, al vârstnicilor. Bătrânii se confruntă cu greutăți cum sunt: prețul ridicat al alimentelor, medicamentelor sau produselor de strictă necesitate, accesul limitat la multe dintre ele, absența unor condiții locative corespunzătoare.
În aceste condiții, bătrânețea ca problemă socială alimentează, ea însăși, multiple alte efecte sociale.
S-au amplificat cazurile de vagabondaj ale unor categorii de bătrâni lipsiți de orice resurse, venit ori sprijin material, care sunt nevoiți să-și asigure existența cerșind sau apelând la mila unor organizații caritabile, petrecându-și nopțile în parcuri, metrouri, gări, holul unor blocuri sau alte locuri publice.
Neputând beneficia de nici un fel de condiții sanitare, fără posibilitatea de a-și asigura igiena corporală, subnutriți și de multe ori supuși tentatiei de consum de alcool acești bătrâni au nevoie de un sprijin din partea societății.
Adeseori mor înghețați de frig sau de boli, fără a putea fi identificați. La rândul lor, bătrânii care posedă o locuință dar locuiesc complet singuri, abandonați de rude sau prieteni se confruntă cu mari dificultăți materiale, la care se adaugă sentimentele de izolare, teama, frustrare, sentimentul justificat că au fost uitați, abandonați de societate.
Valul crescut de violență care caracterizează astăzi România se răsfrânge și asupra bătrânilor: în afara evacuărilor forțate din locuințe pentru diferite motive, legale sau ilegale, s-au înmulțit cazurile de maltratări fizice, jefuiri de bunuri, sechestrări de persoane, omoruri și chiar violuri. A crescut, de asemenea, numărul cazurilor de sinucidere în rândul acestora și s-au multiplicat cazurile de bătrâni abandonați care mor la domiciliul lor fără să știe nimeni zile și chiar săptămâni întregi.
Mulți dintre aceștia sunt complet izolați de lumea din afară, trăind în propriul lor univers dominat de sărăcie, lipsit de resurse sau de ajutor din partea comunitățiiprin interventia diverselor organisme de protectie si asistenta sociala.
II.1.a Impactul psihologic al pensionării
Evenimentul cel mai des asociat cu perioada bătrâneții este pensionarea, adică retragerea din viață profesională activă.
Pensionarea reprezintă separarea cu caracter instituționalizat a unui individ de poziția sa ocupațională, care-i dă dreptul de a primi în continuare, venituri pe baza anilor anteriori de muncă (Sorin Rădulescu, 2001).
Pensionarea a apărut în Europa la sfărșitul secolului XIX (Germania 1889, Danemarca 1891) apoi, la începutul secolului XX s-a extins și în afara Europei.
La început a fost concepută ca o formă de asistența socială, ulterior s-a trecut la un sistem de creare de fonduri din contribuții făcute în timpul perioadei de muncă, ceea ce a scos-o din sistemul de binefacere integrând-o în contextul dreptului contribuant personal.
Pensia de vârstă s-a generalizat și a crescut progresiv sub influența formelor și calculelor de proporționalitate, a îmbunătățirii sistemului de contribuție la fondul de pensionare.
Pensionarea atrage după sine numeroase schimbări și ajustări în viața individului, din care unele cu caracter negativ și altele cu caracter pozitiv. Rezultatele cercetărilor întreprinse asupra pensionării subliniază faptul că ieșirea din viața activă are, în unele cazuri, efecte negative asupra sănătății și moralului, iar în altele ea îmbunătățește potențialul de sănătate (pentru că bătrânul are mai mult timp pentru a se îngriji) și afectează în mod neglijabil moralul indivizilor.
Pensionarea este unui dintre cele mai importante evenimente ale vieții din societățile industrializate. Datorită accentului pus pe importanța muncii, pensionarea oferă majorității oamenilor un puternic sentiment al pierderii.
Ea implică deplasarea de la rolul precis definit și productiv din punct de vedere economic, la unul care este mai ambiguu și neproductiv economic. Pierderea identității, a rolului social, a siguranței financiare și prestigiului necesită unele ajustări psihologice semnificative.
Frecvența și intensitatea tulburărilor determinate de retragerea la pensie este în relație, în primul rând, cu atitudinea față de pensionare, care are un evident caracter individual, dar ea se înscrie în câteva tipuri generale de reacții.
Atitudinea față de pensionare este și ea, la rândul ei, condiționată de o serie de factori ca: personalitatea individului, sexul și profesia exercitată.
În general se pot determina trei tipuri de reacții în care se pot înscrie indivizii în cadrul confruntării cu acest eveniment (C. Bogdan, 1992):
Reacții echilibrate, de acceptare firească, oarecum resemnată;
Reacții optmiste, în care pensionarea este așteptată și dorită, subiectul urmând să se bucure de un program liber, de odihnă, de posibilitatea de a-și realiza planuri pentru care nu a avut răgaz în perioada de angajare profesională;
Reacții pesimiste (pensionarea este privită ca o “catastrofă”), vârstnicul ia în calcul numai aspectele negative, nesiguranța pentur viitor, perspectiva îmbolnăvirilor și a morții; acest tip de reacție se corelează cu o incidență crescută a tulburărilor ce constituie patologia retragerii din viața activă.
Potrivit unei anchete din 1997 efectuată în București de cercetătorii Institutului pentru Calitatea Vieții, 42% din persoanele care se aflau în ajunul pensionarii erau anxioase; principala lor grijă era să știe dacă vor rămâne în formă după pensionare. Acest aspect era evident la persoanele a căror stare de sănătate era puțin deficitară. Cei care se considerau sănătoși se temeau să nu devină inutili. Un sfert din cei anchetați se gândeau cu îngrijorare la situația lor financiară viitoare. Doar 5% aveau o atitudine pozitivă față de pensionare.
Atitudinea față de pensionare este determinată pe de o parte de factori ca: genul de muncă, stare de sănătate, statutul socio-economic și familial, pe de altă parte, de comportamentele ambivalente existente la fiecare individ.
Astfel, pentru persoanele care au activat decenii întregi într-un mediu profesional și au dobândit o anumită rutină a vieții zilnice, efectele pensionarii pot fi resimțite mult mai dramatic decât în cazul persoanelor care nu au activat, în mod constant, în același domeniu profesional sau care au realizat o împletire echilibrată între rolurile ocupaționale și cele familiale.
Au fost observate o frecvență și o intensitate cu mult mai mari ale tulburărilor datorate retragerii din activitatea profesională la bărbați (C. Bogdan, 1992). În general, bărbații sunt mult mai angajați în activitatea profesională decât femeile, care sunt angajate în paralel în activități casnice, în care se transferă total după încetarea activității profesionale.
Pensionarea înseamnă pentru bărbat o schimbare totală a statutelor și rolurilor acestuia; pierderea acestor roluri, câștigate cu eforturi de-a lungul existenței, se face cu bruschețe și este marcată de o dată calendaristică ce nu-I permite să se adapteze; aceasta duce la o diminuarea a prestigiului și la apariția unor situații de dependență.
Un alt factor care condiționează atitudinea și evoluția sănătății după acest eveniment este profesia exercitată, precum și influențe ale mediului rural sau urban. Astfel, în mediul rural încetării activității nu se face niciodată complet și cu bruschețe. Stresul încetării bruște a activității este atenuat sau nu acționează practic, limitarea angajării în muncă făcându-se progresiv, adaptat restrângerii capacității vârstnicului.
Persoanele foarte active din mediul urban care s-au identificat puternic cu activitatea pe care au desfășurat-o, vor suporta foarte greu momentul pensionării și se vor adapta cu dificultate.
Persoanele care au avut interese mai multe și mai vaste și preocupări extraprofesionale, vor face o trecere mai ușoară în universul acestor preocupări, menținându-și un echilibru bun, adaptându-se mai repede noului statut.
Așadar, alături de aspectele negative ale pensionării existe și consecințe favorabile, mai ales pentru persoanele care reușesc să se adapteze la schimbările produse de statutul nou de pensionar, alegând roluri cu caracter compensator (cel de bunic, de exemplu sau de participant la activitatea unor organizații cu caracter social sau cultural) care le dau încredere în sine, făcându-le să se simtă încă utile. Deși în deceniile trecute sociologii considerau retragerea din viața activă ca un eveniment cu consecințe exclusiv negative, cercetări sociologice recente au demonstrat că mai ales atunci când vârstnicii se află într-o stare bună de sănătate și au un venit adecvat, ei se simt mulțumiți de schimbările produse de pensionare.
II.1.b Patologia pensionării
Tulburările determinate de pensionare debutează, de cele mai multe ori în perioada premergătoare actului pensionării, între 45-55 de ani la femei, între 50-60 de ani la bărbați și se traduc prin apariția unei stări de anxietate progresivă; la aceste vârste subiecții conștientizează scurtarea timpului care îi mai desparte de momentul pensionării, identificat cu panta progresivă a existenței. Gândurile frecvente, în multe cazuri cu caracter obsesiv, având drept obiect pensionarea, devine o sursă de anxietatea, care subminează echilibrul psihic.
Sosirea momentul pensionării care poate (la bărbați, așa cum am văzut) să acționeze un stres major, determinând crize, șocuri cu gravitate imediată, este de cele mai multe ori trăită dureros și este caracterizat de instalarea unor tulburări de adaptare, în care pe prim plan apar anxietatea, apoi insomniile, depresia, nosofobia.
La unii subiecți se instalează, după pensionare, o nevroza așa-zisa “de pensionare” care în evoluție, prin mecanisme psiho-somatice duce la suferințe în zona viscerala (cardio-vasculară, digestivă, respiratorie); pe de altă parte evoluția procesului de senescență este precipitată; pornind din acest moment al pensionării, îmbătrânirea se face cu o viteză crescută.
Prin mecanisme încă incomplet elucidate, în multe cazuri deteriorarea după retragere se înscrie pe o pantă accentuat progresivă până la deces – “moartea psihosomatică a pensionării”-, semnalată de Jores în 1976 (citat C. Bogdan, 1992). Acestea au avut loc în primul an sau în primii doi ani care urmează pensionării și au survenit în legătură cu afecțiuni care nu sunt obișnuit considerate cauze de deces. Cauza reală de deces în aceste cazuri ar fi oprirea bruscă a antrenamentului și pierderea vieții active (moartea profesională generând moartea fizică) pe care însă practica medicală nu le recunoaște drept cauze de deces, deși moartea inițială de factori psihici a fost demonstrată.
Dacă s-au acorda o mai mare atenție problemelor pensionării și s-ar însuși mai multe cunoștințe despre aceste problema, dimensiunile patologiei retragerii ar fi mai mici și sănătatea pensionărilor ar fi în câștig.
Prevenirea patologiei de pensionare
Deși problema nu este simplă pensionarea având un impact puternic asupra multor persoane, dacă acestea ar fi pregătite corespunzător și din timp, efectul impactului ar fi mai mic.
Unii autori consideră că anularea sau atenuarea efectelor stresului de pensionare presupune reglarea următoarelor situații conflictuale:
acceptarea pierderii unui statut social și a rolurilor profesionale;
acceptarea noului statut social mai diminuat, egalizator;
acceptarea îmbătrânirii somatice, psihice și sociale;
acceptarea morții sau a traiectoriei spre moarte.
Necesitatea combaterii sau ameliorării morbidității generate de retragere a dus la edificarea unei metode profilactice denumită pregătire pentru pensionare.
Această pregătire se poate face individual, cel mai bine însă în grup, prin cursuri de preretragere, așa cum au fost experimentate, în diferite țări în colectivități de muncă și care antrenează “pensionabilii”, adică toate persoanele care mai au cinci ani până la ieșirea la pensie.
Pregătirea pentru pensionare include:
o informare largă privind mecanismul îmbătrânirii, ca și modalități de întârziere a procesului de îmbătrânire;
un program susținut de pregătire psihologică care urmărește să disloce convingerea că pensionarea s-ar identifica cu un început al sfârșitului.
Pensionarii trebuie stimulați să-i dea și acestei etape un sens optimist și constructiv. Sentimentul de inutilitate generat de ieșirea din câmpul activității profesionale trebuie să i se opună sensul unei alte utilități sociale, valorificarea experienței acumulate, a înțelepciunii sedimentate în folosul celorlalte generații. Într-un studiu OMS efectuat în 1980 s-a arătat că 28% din pensionarii de vârsta a treia pot fi utili, dacă sunt judicios folosiți.
Teoria promovării activismului, a unui mod de viață care pune în pim plan cultivarea mișcării fizice și a exercițiului intelectual ca mijloace de acces la longevitate în condiții de sănătate cât mai bună, a fost verificată de experiența umană, ca și de cercetarea științifică.
Organizarea timpului liber este o altă măsură de importanță deosebită. Timpul liber trebuie ocupat în mod echilibrat cu activități recreative, instructive, deconectate, aducătoare de satisfacții și bună dispoziție.
II.1.c. Deprivarea socio-economica a persoanei vârstnice
Unul din efectele creșterii proporției persoanelor vârstnice în structura de ansamblu a populației -al îmbătrânirii demografice- , se face simțit și în relațiile dintre generații.
Tradițional familia constituia unitatea stabilă a societății și relațiile dintre generații se reglau după convenții familiale. Modificările induse de evoluția societății contemporane au influențat stabilitatea socială, au restructurat scările de valori, au determinat restrângerea componentei numerice a familiei, a funcțiilor acesteia, funcțiile economice din sânul familiei fiind redistribuite și deseori familia divizată prin separarea de membrii săi vârstnici.
Din ce în ce mai mult asistăm la o dezangajare a familiei privind susținerea membrilor vârstnici, inclusiv în plan afectiv și moral, în planul respectului și al angajamentului, la o desolidarizare și, în același timp, la un proces de separarea locuințelor, caracterizat foarte bine de francezi prin termenul “intimitate la distanță”; la “cunoscutul” abandon al copilului contemporană, adaugă abandonul bătrânilor, fenomen de abuz aflat într-un proces de creștere încă ignorat.
Abandonul bătrânilor
O realitare dureroasă o constituie priliferarea abuzului celor puternici împotriva semenilor lor defavorizați: copii, femei, vârstnici, persoane cu handicap. Proliferarea abuzului se corelează cu o scădere a solidarității atât în celula familială, cât și în diferite grupuri sociale.
Incearca sa- scrii structurat prin bulete ideilede la subpct!
Abuzul contra persoanelor vârstnice
Pe fondul acestor schimbări demografice, sociale, economice, psihologice în mentalitatea și structura familiei, s-au multiplicat aspecte îngrijorătoare, atentate nu numai la demnitatea cât și la securitatea economică, a unor persoane vârstnice și chiar și la existența lor fizică, individualizate în ultimul deceniu ca abuzuri contra persoanei varstnice.
Astfel, dacă anii 1960-1970 sunt considerați deceniul descoperirii abuzului contra copilului, deceniul următor conștientiza un alt abuz, în familie, al unui soț asupra celuilalt, iar deceniul 1980-1990 este cunoscut ca deceniul conștientizării abuzului contra bătrânului, deceniu în care s-au formulat legi și s-au inițiat acțiuni împotriva acestui fenomen (C. Bogdan, 1995).
Primul articol care a semnalat abuzul și violența contra bătrânilor a apărut în Marea Britanie, fiind urmat de o serie de studii care la început s-au axat mai ales pe descriere, definiții și clasificări doar în mică măsură pe aprofundări etiologice și pe soluții de prevenire și combatere.
Se estimează la 10% frecvența abuzurilor în cazul personalelor de peste 60 de ani și la 80% frecvența lor în cazurile când s-au produs deja. Cel mai adesea (86% din cazuri), abuzul este datorat unor rude (membri ai familiei) care locuiesc cu persoana vârstnică, altor persoane din anturajul permanent al acestuia sau care vin întâmplător în contact cu ea și în sfârșit, instituțiile care nu țin seama de condiția de persoana defavorizată a persoanei vârstnice care ignoră sau chiar încalcă drepturile acesteia.
De altfel și Națiunile Unite au atras recent atenția țărilor membre și guvernelor asupra acestor evoluții, consacrând anul 1993 „problema vârstnicului și solidarității între generalii".
Aspectele sociale legate de abuzul persoanei vârstnice sunt corelate de urmatoarele variabile:
creșterii numarului persoanelor vârstnice în structura de ansamblu a populațiilor
și fenomenul îmbătrânirii demografice se fac simțite și în relațiile dintre generații.
Daca tradițional, familia constituia unitatea stabilă a societății și relațiile
dintre generații se reglau după convenții familiale și cutume. Modificările incluse de evoluția societății contemporane au influențat stabililatea socială, au restructurat scările de valori, au determinat scările de valori, au determinat restrângerea componentei numerice a familiei, a funcțiilor acesteia, funcțiile economice din sânul familiei fiind redistribuite și familia divizată prin separare (izolarea) de membrii săi vârstnici. Familia celulară (multigenerațională) tinde, cu deosebire în mediile urbane să devină nucleară (compusă din două generații – părinți și copii).
Din ce în ce mai mult asistăm la o dezorganizare a familiei, privind susținerea membrilor săi vârstnici, inclusiv în plan afectiv, în planul respectului și al recunoștinței și în același timp la un proces de decoabitare, de separare a locuințelor, caracterizat foarte bine la francezi prin eufemismul: „intimite â distance".
Familia contemporană este interesată de cultivarea valorilor pozitive sănătate, tinerețe, prosperitate – tinzând să excludă din sânul ei bătrânețea, boala, moartea, să le „instituționalizeze" izolându-le în spitale și cămine, ignorând că și acestea fac parte din viață, fiind componente existențiale obligatorii.
Cu alte cuvinte, societatea modernă generează bătrânețe, dar tinde să o respingă și o izolează. vârsta peste 75 de ani;
starea biologică, nivelul de sănătate a persoanei vârstnice – disfuncțiile fizice, mentale și psihice;
imposibilitatea de a dispune în fiecare zi de îngrijire, incapacitatea de autoîngrijire;
necesități de îngrijire care depășesc capacitățile îngrijitorului;
lipsa sau insuficiența legislației protective.
S-a încercat să se delimiteze caracteristicile unei posibile victime pentru a se institui în jurul acesteia măsurile preventive de protecție. Ar putea fi vorba mai frecvent de o persoană de peste 75 de ani, cel mai adesea femeie singură, anxioasă, fără roluri în societate, afectată din punct de vedere funcțional de diverse deficite, ținând în casă un copil, tânăr sau adult, victima foarte greoaie, cu mobilitate diminuată, cu trăsături de personalitate negative.
În ultimul timp, atenția celor care studiază abuzul se deplasează dinspre victimă spre persoana care acordă îngrijire, care coabitează cu vârstnicul.
Un studiu recent din aceasta perspective găsește ca printre abuzatori predomina copii persoanei vârstnice. Abuzul frecvent este cel psihologic, urmat de cel fizic; abuzatorii erau dependenți financiar de victime, duceau o viață dezordonată, agitată și aveau probleme financiare și de sănătate psihică.
Studiile dedicate mecanismului abuzului au constatat că abuzurile apar, se multiplică, se adâncesc în special în jurul nevoii de îngrijire, de aici necesitatea ca asistentul medico-social să diagnosticheze îngrijirea inadecvată.
Dificultatea ține de lipsa unor indicatori standardizați, nevoile de îngrijire fiind de o diversitate foarte mare în funcție de starea biologică și materială a subiectului; persoana vârstnică este afectată adesea de tulburări amnezice sau mentale la care se adaugă teama de represalii din partea agresorului.
Unii indici obiectivi ai abuzului, ca asocierea unei proaste igiene cu nutriție
deficitară, neglijarea problemelor de sănătate, căderi frecvente și stare confuzională nu permit diagnosticul de abuz sau neglijență.
Evaluarea socială a abuzului impune interviuri repetate și observație în timp. S-au elaborat în acest scop protocoale utile în cazuri de suspectare a abuzurilor. Ele includ: date demografice, evaluare generală a igienei și nutriției, depistarea rănilor fizice, stilul de viață, evaluare socială și evaluări medicale și financiare, urmate de o concluzie care să precizeze existența sau nu a abuzului.
Ca tipuri de abuz sunt descrise opt categorii de abuzuri implicate în majoritatea definițiilor :
atacul (violența fizică);
alimentație insuficientă sau privare de hrană;
administrare necorespunzătoare de medicamente sau neadminstrarea celor prescrise;
neacordarea ajutorului în activități zilnice de îngrijire;
izolarea involuntară sau ținerea bătrânului în captivitate;
abuzul financiar;
abuzul emoțional, psihologic și verbal;
abuzul sexual.
În ultimii ani sunt semnalate frecvente cazuri de abuzuri financiare, princ are se urmărește determinarea persoanelor vârstnice de a ceda bunurile (bani, locuința, alte valori) în schimbul promisiunii de a i se acorda îngrijire; în multe cazuri s-a constatat că acest contract între cei doi parteneri nu este respectat de cel interesat să obțină avantaje materiale. Fie îngrijirile nu îi sunt acordate potrivit nevoilor, fie calitatea acestora lasă de dorit, fie persoana este neglijată (înfometarea, neadministrarea medicamentelor, privarea de consultul medicului), ceea ce îi grăbește sfârșitul.
În multe cazuri, acceptarea acestui contract care nu va fi onorat este obținută prin presiune psihologică, prin șantaj sau ca urmare a lipsei de discernământ a persoanei vârstnice.
Abuzul moral caracterizat prin nerespectarea demnității persoanei vârstnice, marginalizare și excludere socială, ignorarea drepturilor și libertăților sale, discriminare pe motiv de vârstă; de altfel, abuzul moral se regăsește în toate celelalte tipuri de abuzuri.
Neglijența este un abuz disimulat, greu evidențiabil și de aceea ignorat în dimensiunile sale extinse și cu grave repercusiuni asupra existenței persoanei vârstnice. Neglijența apare ca abuz în familie, la domiciliu, cât și în cadrul instituționalizat.
Abuzul comportamental, psihologic, macină lent rezistența bătrânului, îl intimidează, determinându-l să se lase dominat în interesul abuzatorului. Gama de manifestări a acestui abuz merge de la nerăbdarea de a-l asculta, de la intoleranța față de notele negative proprii îmbătrânirii, lipsa de comunicare, până la injurii, violențe verbale, teroare psihologică.
Abuzul fizic/violența apar sub forme variate de la îmbrânciri, loviri, bătăi, până la crime. Este frecvent în rândul familiei, abuzatorii fiind în primul rând rudele – copii, ginerii și nurorile (circa 30% din cazuri).
În cazul abuzului sexual este vorba de persoane vârstnice de sex feminine supuse din ce în ce mai mult violului de către bărbați tineri sau adulți cu tulburări de comportament sexual, complexați, perverși, asociat sau nu cu tâlhăria.
Abuzul medical dezvăluie aspecte grave, greu de imaginat în cazurile de ucidere a unor vârstnici de către cei care ar fi trebuit să-I ajute să trăiască, să îi îngrijească.
În ultima perioadă de timp a luat amploare abuzul contra persoanelor vârstnice, după ce în deceniile anterioare se delimitaseră abuzurile contra altor grupuri defavorizate (copii, femei). Acest fenomen se poate petrece în două planuri: în familie – abuzatorul fiind de regulă copilul, rudele; în instituțiile de îngrijire – abuzul făcându-se de către personalul de îngrijire.
Factorii de risc ai abuzului includ:
vârsta înaintată,
nivelul de sănătate – disfuncții fizice, mentale și senzoriale, care îi afectează capacitatea de percepție și apărare,
incapacitatea de auto-îngrijire (pierderea autonomiei, socio-dependența) și imposibilitatea de a dispune zilnic de îngrijire, necesități de îngrijire care depășesc capacitățile îngrijitorului, rude cu carențe materiale și concomitent morale, lipsa sau insuficiența legislației protective.
Clasic sunt descrise opt categorii de abuzuri: violența fizică, privarea de hrană, neadministrarea medicamentelor prescrise, abuz emoțional, psihologic și verbal, abuz sexual, neacordarea ajutorului în activități zilnice de îngrijire, izolarea involuntară sau ținerea în captivitate a vârstnicului și abuz financiar.
Abuzul moral se caracterizează prin nerespectarea demnității persoanei vârstnice, marginalizarea și excluderea socială, discriminare pe motiv de vârstă.
Abuzul prin neglijență poate fi:
– involuntar – vârstnicul este lăsat singur, fără ajutor, izolat, uitat,
intenționat, deliberat – vârstnicul este privat cu intenție, de hrană, de îngrijire și de igienă. Acest tip de abuz apare atât în familie, la domiciliu, cât și în cadrul instituționalizării, în cămine de bătrâni.
Abuzul comportamental, psihologic – este mai frecvent, el macină lent rezistența vârstnicului, determin ndu-1 să se lase dominat de abuzator.
Abuzul fizic – violența – apare sub forme variate, de la îmbr ânciri, loviri, până la crime. Criminalitatea cu t âlhărie este foarte frecventă, ca urmarea dificultăților de a se apăra a vârstnicilor și în cazul când aceștia locuiesc singuri, în esență, este vorba de abuz de putere împotriva celui slab.
Abuzul sexual – este asociat uneori cu tâlhăria.
Abuzul financiar (material) – vârstnicii sunt considerați ținte ușoare pentru infractori în raport cu dificultățile lor de a se apăra, atât fizic, cât și privind posibilitățile de a sesiza intențiile mascate ale abuzatorilor, manipulările bunurilor bancare, falsificările unor acte. Cu deosebire abuzul se manifestă în domeniul valorificării locuințelor fie prin însușire, fie prin închiriere – în schimbul ofertei de îngrijire care nu este onorată, vârstnicul fiind instituționalizat. Aceste abuzuri contra persoanelor vârstnice sugerează o degradare a solidarității între generații.
Abuz de instituționalizare poate fi considerată instituționalizarea forțată împotriva voinței vârstnicului, refuzându-i-se de către rude un minim de îngrijire Acest tip de abuz a luat amploare în condițiile h care în țările dezvoltate politica
socială în domeniul vârstei a treiapune un mare accent pe menținerea persoanelor la domiciliu și nu pe insttuționalizare, care este de fapt nu ocrotire, ci expulzare din familie, excludere socială.
Având în vedere cele menționate anterior, se impune inițierea urgentă a unei legislații de protecție de către cei care au misiuneaprotecției sociale a vârstnic
Dar cel mai frecvente sunt următoarele tipuri de abuzuri:
condiții precare de asistență și de îngrijire;
lipsa sau insuficienta instituțiilor adaptate nevoilor personale vârstnice;
discriminări la internare pe motive de vârstă;
spitalizare sau instiuționalizare forțată, împotriva voinței persoanelor vârstnice, practicată de unele familii sau terțe persoane cu complicitatea personalului medical – tratamente și îngrijiri insuficiente și inadecvate;
personal de îngrijire fără pregătire corespunzătoare;
etichetarea (cu ușurință) nefondată pe un diagnostic aprofundat.
În multe cazuri, identificarea și confirmarea abuzului sunt dificile, pe de o parte ca urmare a măsurilor pe care și le iau autorii acr4stora, pe de altă parte, ca urmare a nesemnalizării de către persoana vârstnică a abuzurilor care se comit asupra sa, fie din neputința exprimării, fie din teama de represalii.
Pentru formularea unei strategii profilactice referitoare la abuz, este necesară cunoașterea a cinci teorii care încearcă să explice determinismul violenței:
teoria persoanei vârstnice cu handicap pune accent pe gradul de deteriorare fizică și mentală care duce la dependența și consecutiv la un risc crescut abuz;
teoria psihopatologiei abuzatorului atrage atențiua asupra defectelor de personalitate ale celui care abuzează;
teoria violenței transgeneraționale consideră că violența se transmite din generație în generație și incriminează copii, descendenții (ei însăși victime ale abuzului) care sunt martorii unui comportament anormal în familie, pe care îl considera firesc și îl practică la rândul lor față de părinți când aceștia îmbătrânesc;
teoria stresului susține ca violența apare mult mai frecvent ca o reacție de răspuns în familiile care au trăit o serie de evenimente stresante;
teoria schimbului pretinde că cel care abuzează va continua să o facă atâta timp cât aceasta îi va aduce un câștig.
Toate aceste teorii explică geneza unuia sau alteia dintre aspectele violenței către bătrâni, dar dincolo de toate acestea violența contra bătrânilor se înscrie în ecuația mai largă a relațiilor dintre cel puternic și cel slab, relații care pot fi de protecție – de ajutor sau dimpotrivă de abuz de agresiune.
Un delict aparte care s-a răspândit în prezent în România, îl constituie escrocarea bătrânilor în ceea ce privește propria lor locuință. Există numeroase cazuri în care diferite persoane, de multe ori constituite în adevărate rețele cu caracter legal, deși ele au fost încheiate în condiții mai mult decât dubioase, prin înșelarea bunei credințe a unor vârstnici.
Una dintre cele mai grave forme de violență îndreptată contra bătrânilor o reprezintâ neglijarea, abuzul sau maltratarea din partea propriilor copii.
Reacțiile de agresivitate contra bătrânilor cuprind o multitudine de forme, de la neglijarea trebuințelor lor materiale și spirituale, la administrarea unor calmante sau alcool pentru a-i face mai ușor de manevrat și până la violență propriu-zisă. Maltratarea vârstnicilor reprezintă de fapt, un produs semnificativ al atitudinilor sociale negative manifestate față de acest grup de vârstă. În majoritatea cazurilor, cel care abuza este un fiu sau o fiică, care are o serie de probleme financiare, dificultăți cu propriul partener, consumă alcool și este obligat, atât din punct de vedere moral, cât și legal, să-și întrețină părinții. Adeseori cuplurile care au în îngrijire bătrâni trebuie să se ocupe, în paralele, și de propriii lor copii, situație de natura a complica problemele lor existențiale, dificultăți financiare și cele emoționale, mai ales atunci când părinții au o stare de sănătate deficitară. Totuși nimic nu justifică un astfel de comportament violent din partea copiilor asupra părinților.
Un alt fenomen care a apărut la noi în țară este cel în care, diferite persoane adulte, care nu au relații de rudenie cu victimele se angajează, printr-un contract nescris să îngrijească pe cei vârstnici în schimbul cedării unui spațiu locativ, care ar putea reveni, eventual, după moartea acestora, susținătorilor. Multe dintre aceste “contracte” (angajamente) nu sunt onorate conform înțelegerilor stipulate, astfel ca mulți susținători recurg la tot felul de acte de presiune și violența pentru a obține locuința chiar înainte de decesul persoanei.
Datorită numărului mare de astfel de cazuri, se impun măsuri de profilaxie și combatere a abuzului contra persoanelor vârstnice. Privind profilaxia, educația este măsura de bază. Educația pe de o parte a opiniei publice, a populației cu privire la respectul și prețuirea pe care o datorăm vârstnicilor, iar pe de altă parte a bătrânilor care trebuie învățați cum să-și ia măsuri de protecție necesare.
Este necesară difuzarea si urmarirea respectarii drepturilor persoanelor vârstnice dependente, după modelele existente în țările dezvoltate, adaptând specificului etic valoric romanesc, precum și sensibilizarea opiniei publice, prin mediatizarea studiilor și observațiilor celor care studiază aceste aspecte și stimularea de studii în acest sens.
Suicidul la persoanele vârstnice.
Bătrânețea reprezintă unul dintre stadiile de viață resimțite în modul cel mai dramatic de către majoritatea indivizilor. Dincolo de modificări fizice și psihice, inevitabile și ireversibile induse de bătrânețe, vârstnicii sunt nevoiți să se confrunte cu o serie de evenimente personale și familiale resimțite ca fiind deosebit de stresante. Toate acestea favorizează instalarea unei stări de anxietate, de deprimare care reprezintă una dintre cele mai obișnuite condiții psihiatrice reclamate de către bătrâni.
Ca un corolar al acestor condiții, tendințele de sinucidere în rândul bătrânilor sunt mai ridicate decât în rândul celorlalte categorii de vârstă.
În România, ratele de sinucidere ale bătrânilor depășesc de circa două ori rata sinuciderilor înregistrate, în medie, la nivelul celorlalte categorii de vârstă.
Cele mai multe sinucideri le-au înregistrat bărbații în vârstă de 75 de ani și peste, numărul de sinucideri în rândul femeilor de aceeași vârstă fiind de aproximativ 2,5 – 3 ori mai scăzut decât în rândul bărbaților.
Numărul de sinucideri, atât în rândul bărbaților vârstnici, cât și în rândul femeilor vârstnice, a crescut, cu unele excepții de la an la an, oscilând în jurul cifrei medii de 250-300 sinucideri anual pentru bărbați și circa 120-150 sinucideri anuale pentru femei.
Dintre factorii de risc implicați în conduitele suicidale ale vârstnicilor, pot fi menționați următorii: (S. Rădulescu, 2001)
condiții dificile de existență;
existența unor boli cronice și degenerative grave;
retragerea din viața profesională;
deprivare social economica cronica;
izolarea socială și lipsa de speranță;
pierderea celor apropiați.
Karl Menninger a clasificat motivațiile sinuciderii în două categorii principale:
dorința de a muri;
dorința de a fi omorât.
În raport cu aceasta clasificare, vârstnicilor par a fi mult mai înclinați decât alte categorii de vârsta să privească sinuciderea ca un act voluntar, de eliberare din constrângerile și umilințele la care sunt supuși în viața socială datorită vârstei înaintate pe care o au.
Analiza studiilor care se ocupă de sinuciderile bătrânilor demonstrează că factorul principal care determină un asemenea act îl reprezintă depresia care caracterizează atât bărbații cât și femeile vârstnice atunci când și-au pierdut partenerul (S. Rădulescu, 2001)
În multe cazuri, sinuciderile bătrânilor apar determinate de existența unor boli fizice grave sau a unor tulburări psihice care apar deosebit de frecvent la vârstele înaintate. V. Predescu, St. Nica Udangiu și L. Nica Udangiu (1983), menționează o serie de factori care indica riscul crescut de suicid la bolnavii psihici. Dintre aceștia factori mai reprezentativi pentru vârstnici sunt următorii:
depresie sau boala psihică anterioară;
tipul depresiei (depresia psihotică comportă cel mai mare risc);
tipul de personalitate;
situația de văduvie;
situația de doliu (pierderea unor ființe dragi);
situația de izolare și de singurătate;
abuzul de alcool, alcoolismul;
abuzul de medicamente, toxicomania;
boala somatică gravă, icurabilă, dureroasă;
lipsa unei activități sistematic, a unui serviciu;
pensionarea de vârstă impusă;
inadaptarea cronică;
traiectorie existențială cu un lung șir de traume și eșecuri;
griji financiare, pierderea unor surse de venituri sau bunuri;
alți factori de suprasolicitare, intervenții chirurgicale recente;
homosexualitate, ipohondrie, testament efectuat.
Bătrânețea se confruntă cel mai intens cu problema morții, aceasta problemă putând domina toate celelalte dimensiuni ale existenței. Unii bătrâni, în raport cu bilanțul propriei vieți pot avea sentimentul datoriei împlinite, împăcându-se cu actul morții, alții au sentimentul de a nu fi trăit așa cum trebuie. Aceste sentimente ambivalente se pot regăsi în multe dintre actele de sinucidere ale bătrânilor.
. Atitudinea vârstnicilor față de fenomenul sinuciderilor și față de moarte
Uneori perioada vârstei a treia vine neîndurătoare și cel mai ales dintre oameri devine dintr-o dată incapabil să-și măsoare forțele cu viața. Persoanele aflate în aceste situații recurg adesea la sinucidere, a cărei proporție, de obicei, crește cu vârsta. Oricum, sinuciderea la vârstnici nu a prezentat același interesde studiu ca cea din rândurile tinerilor, de aceea nu se pot trage concluzii edificatoare în ceea ce privește acest fenomen.
În viața unui individ au loc situații "transformatoare ale existenței" cum ar fi: schimbarea locuinței, apariția unui nou membrual familiei, dificultăți conjugale, evenimente care au o influență pozitivă sau negativă asupra mobilității și implicij scurtării vieții.
Cauza majorității sinuciderilor este reprezentată de condiții psiho-sociale nefavorabile, mulți indivizi atingmd la un moment dat un punct când devin dezgustați de viață, iar starea depresivă la care se ajunge îi împinge deseori la sinucidere. Totodată se semnalează la cuplurilede vârstnici cu o conviețuire îndelungată, sinucidereasau decesul supraviețuitorului la scurt timp după decesul primului partener, ceea ce subliniază rolul jucat de afectivitate în aceste situații.
Vârstnicii se văd trăind într-o lume în care nu mai domină valorile, obiceiurile și comportamentul învățat în tinerețe. La acestea se adaugă și conștiința că viitorul nu le mai aparține și, de aici, sentimentul inutilității dea încerca să meargă mai departe în pas cu vremea. Această situație se repetă cu fiecare nouă generație de vârstnici, ducând adesea la sinucideri.
Îmbătrânirea este strâns legată de fenomenul biologic al morții. Din punct de vedere filosofic, apropierea sf ârșitului șinoartea nu ar trebui să producă reacții de nemulțumire. Dar în contradicție cu modul înțelept și echilibrat de a privi viafi și sfârșitul ei inevitabil, decesul,pe care îl promovează filozofia populară, există totuși persoane vârstnice care ar dori ca zilele să ni li se sf ârșească și care se cutremură la auzul cuvântului "moarte". Ei ar dori parcă să repete experiența nefirească a lui Faust sau mitul popular al "vieții fără de moarte". Cu toate acestea rațiunea și înțelepciunea omului trebuie să învingă, el trebuie să fie convins de adevărul că nu putem trăi decât o singură viață și că este bine să ne-o petrecem fără speranțe și visuri utopice.
Adesea, moartea încheie în mod oportun o existență Cei mai favorizați dintre vârstnici se sting într-o clipă, fără să știe nici ei și nici cei din jur, fără să sufere. Despre aceștia A. Schopenhauer spunea că "nu mor, ci mai degrabă încetează de a mai trăi". Referitor la acest sfârșit, grecii foloseau expresia "a muri frumos". Evident, este preferabil un asemenea sfârșit, pe neașteptate, decât să zaci luni sau ani de zile, astfel încât chiar și cei dragi să-ți dorească moartea
Deși sinuciderile vârstnicilor sunt mai greu de prevenit decât cele ale altor categorii de vârstă, specialiștii în prevenirea sinuciderii au elaborat un număr de principii și reguli de prevenție, din care o parte poate fi aplicată și în cazul bătrânilor. Primul pas în intervenția în acest domeniu implică acolo unde este posibil, discuția deschisă cu potențiala victimă a problemelor care-I produc anxietate și suferință.
S-au identificat trei obiective principale care trebuiesc urmărite atunci când se intervine în cazurile de suicid:
încercarea de a reduce intensitatea suferinței și durerii psihice;
ridicarea moralului potențialei victime;
încurajarea sa pentru a o face să revină, chiar dacă numai parțial asupra deciziei sale.
Prezentarea unei liste de opțiuni alternative are ea însăți un efect calmant asupra potențialului sinucigaș, determinându-l să reflecteze asupra altor căi de acțiune decât cele care implica actul suicidal. O asemenea acțiune de prevenire pleacă de la presupunerea că potențialul sinucigaș prezintă o atitudine de ambivalență în ceea ce privește actul său, dorind, în același timp să moară, dar și să trăiască.
Deoarece crizele suicidale pot apare periodic, în Occident au fost create centre speciale de prevenire a sinuciderilor, care funcționează în permanență, fiind larg cunoscute de public.
Prima sarcină a lucrătorilor care activează în aceste centre constă în evaluarea riscului și gradului de probabilitate a sinuciderilor ca și încercarea de descurajare a intențiilor victimei.
În România, în pofida rezultatelor bune obținute de clinicile de geriatrie, situația bătrânilor în general și a celor instituționalizați în special, continuă să rămână dramatică. În cazul bătrânilor instituționalizați chiar personalul de îngrijire tratează cu indiferență problemele legate de sinucidere, considerând, în concordanță cu prejudecățile obișnuite, că vârstnicii “și-au trăit traiul”.
Dependența de alcool
La vârsta a treia, vârstnicul prezintă o formă de evaziune din realitate, determinată de incapacitatea acestora de a se adapta schimbărilor induse de perioada bătrâneții și care nu se pot confrunta prin alte mijloace, cu dificultățile și evenimentele negative care apar în mod inevitabil, în acest stadiu de viață.
Deși pot beneficia de sprijin din partea familiei, copiilor sau a prietenilor unii bătrâni apelează la alcool ca la o cale de evadare. Pentru alții care nu au sau nu mai au sprijinul familiei, alcoolul reprezintă un mijloc de compensare a unor pierderi, (pierderea partenerului de cuplu, a rolurilor active etc.). În acest sens, alcoolismul nu reprezintă obligatoriu, o conduită irațională, ci un comportament de adaptare la o situație considerată fără ieșire, un gen de soluție față de o situație considerată ca fiind insurmontabilă.
Conform cu o serie de clasificări, bătrânii alcoolici se împart în două categorii principale:
cei care și-au început “cariera” de alcoolici în cursul maturității timpurii sau mijlocii, continuând să bea excesiv la vârste înaintate;
cei care au început să consume alcool peste măsură după vârsta de 50 de ani.
Cea mai numeroasă este prima categorie care cuprinde peste 2/3 din bătrânii alcoolici, dinte care o parte trăiește în condiții familiale și sociale care nu justifică consumul excesiv de alcool, decât ca o formă de manifestare a sociabilității.
În ceea ce privește a doua categorie, acesta este formată cu precădere din personale singure, văduve, divorțate sau separate pentru care consumul excesiv de alcool reprezintă o formă de compensare a singurătății.
O mare parte dintre persoanele vârstnice care sunt dependente de alcool prezintă conduite deviante, având conflicte permanente cu familia, vecinii sau autoritățile.
O pondere importantă dintre bătrânii alcoolici o reprezintă bătrânii care nu au nici un adăpost, vagabondând și cerșind pe străzile orașelor. Acești bătrâni rareori tratați în instituții de îngrijire medicală, nu sunt cuprinși în instituțiile speciale pentru bătrâni, iar poliția tinde să-i ignore cu excepția cazurilor de tulburare a liniștii publice ori a unor acțiuni infracționale.
Mulți dintre ei, așa cum a semnalat, deseori, presa din România, mor în stradă fără nici o asistență și fără să li se cunoască numele.
Alcoolismul este considerat e o serie de specialiști ca o manifestare exterioare a unei anumite condiții psihice sau sociale care crează necesitatea alcoolismului. Pentru vârstnici, această condiție implică sentimentele de insecuritate, anxietate sau depresie implicate de vicisitudinile asociate cu perioada bătrâneții. La aceste sentimente se adaugă o serie de obiceiuri sau deprinderi care patentează tendințele spre alcoolism. S-a elaborat un model etiologic pentru înțelegerea principalilor factir care determină sau condiționează conduita alcoolicilor. Un individ alcoolic este un individ care:
răspunde la consumul de alcool într-un anumit mod, probabil fiziologic determinat, prin senzații de ușurare și relaxare intensă;
posedă anumite caracteristici de personalitate cum ar fi: incapacitatea de depășire a deprimării, frustării și anxietății.
Activitățile de prevenție și tratament în domeniul alcoolismului pot fi elaborate din trei puncte de vedere: medical, psihologic și social.
Din punct de vedere medical, tratamentul implica cu precădere îngrijirea alcoolicilor cronici în timpul perioadelor de alcoolism acut; scopul principal este dezintoxicarea pacientului și provocarea unei aversiuni față de alcool. În cazul bătrânilor, semnele alcoolismului sunt, însă, mai greu identificabile, sub aspect psihomedical mulțe simptome cum sunt: coordonare motorie deficitară, deficit de memorie sau depresii de bătrânețe-produc confuzii de diagnoza si conduita terapeutica;
Din punct de vedere psihologic, tratamentul alcoolismului implică ședințe psihoterapeutice individuale sau în grup, împreună cu implicare familiei în psihoterapeutice individuale sau în grup, împreună cu implicarea familiei în cura de ameliorare sau chiar vindecare a varstnicilor cu asemenea probleme;
Din punct de vedere social, există în afara clinicilor speciale de tratament, programe comunitare speciale pentru îngrijirea și reabilitarea varstnicilor alcoolicilor, alături de acțiuni specifice de sănătate publică, la aplicarea cărora participă membrii ai unor organizații voluntare cu caracter neguvernamental.
II.1.c Deprivarea socio-economica a persoanei vârstnice
Una din cele mai discutate probleme de ordin social o constituie cea a modului de asigurare a calității vietii vârstnicului. Tendința actuală, în țările europene, este de a se evita pe cât posibil internarea în spital sau chiar azil, prin crearea condițiilor de viață la domiciliu, chiar în absența adulților susținători. Acestea se pot asigura, schematic, sub 3 forme:
locuințe individuale ieftine,
locuințe individuale însă grupate în aceiași clădire prevăzute cu unele
servicii colective și de asistență socială (apartamente sociale ,cămine,centre de zi)
casa de retragere pentru vârstnici
Vorbind despre vârstnici nu trebuie să omitem una din marile lor probleme și anume cea a îngrijirii, în acest sens, este necesară o organizare eficientă, adecvată a asistenței medicale și a diferitelor prestări sociale și de servicii. Ponderea ridicată a bătrânilor care trăiesc singuri (îndeosebi în mediul rural) impune organizarea unor forme corespunzătoare de ajutor diferențiat la domiciliu.
Pe lângă asigurarea materială, nu este lipsită de importanță și problema respectului pentru vârstnic, asigurarea prestigiului lui social.
De aceea este extrem de importantă cultivarea încă de la vârsta copilăriei a sentimentului de răspundere, de grijă, de delicatele și simpatie față de bătrâni. Nevoia de a ajuta un vârstnic, de a-i face un serviciu Iară a-l jigni, de a-i îndeplini o rugăminte trebuie să se impună în cadrul eticii și comportamentului tinerei generații.
Stadiul de civilizație a unei societăți poate fi apreciat și prin modul în care acesta reușește să rezolve în mod favorabil problemele multiple și dificile ridicate de numărul vârstnicilor în continuă creștere.
Eforturile ca o parte din ce în ce mai mare a populației să atingă vârstele longevității, prin reducerea deceselor premature, se conjugă astfel cu lupta dificilă, pe plan biologic și genetic, pentru prelungirea limitelor actuale ale vieții.
Pe lângă factorii de ordin economic și social care intervin în dinamica procesului de îmbătrânire a populației, trebuie studiate și componentele psihologice și psiho-sociale specifice acestui proces și apreciată măsura în care acestea influențează vârstnicii luați individual, cuplurile de vârstnici și colectivitățile organizate. Tonusul afectiv, ridicai, reactivitatea sănătoasă la intervenția diferiților factori, climatul familial corespunzător, sentimentul de menținere a inserției sociale a vârstnicilor constituie factori care exercită o influență neașteptat de puternică asupra întregii vieti a acestora, inclusiv asupra sănătății si longevității lor.
Precizarea consecințelor pe care le exercită îmbătrânirea populației pe diverse planuri – inclusiv pe cel psihologic si psiho-social – reprezintă un îndreptar pentru fundamentarea științifică a măsurilor pe care le ia statul nostru pentru ocrotirea și asistența mechco-socială a bătrânilor.
Grupele vârstnice de populație, înmagazinează fizice și mintal, social, cultural, psihologic și axiologic tot ce au acumulat în perioada lor tânără și activă.
Prin studii demoscopice, ele pot constitui surse importante de informații retrospective și de bilanț ale colectivității, cu condiția ca „informațiile" să fie bine păstrate și redate în memoria individuală și colectivă a acestora.
îmbătrânirea, ca proces complex bio-psiho-social, este trăită pe plan psihic, afectiv, de către individ, care o consideră ca o agresiune împotriva propriei personalități, în momentul în care el realizează amploarea acestui proces și începe să-și imagineze consecințele privind situația lui socială, familială, profesională.
în cursul evoluției procesului de îmbătrânire, subiectul poate reacționa în cele mai diferite feluri: prin optimism sau pesimism, negare sau chiar indiferență.
Evident, cu timpul, el va accepta psihologic intrarea lui în zona bătrâneții, însă de reacțiile psiho-alective, favorabile sau nefavorabile, va depinde adaptarea lui la noua situație, de vârstnic, de pensionar. ice ale encefalului, datorate scăderii irigației sanguine cerebrale, scăderii capacității de extracție a O2 și tulburările metabolismului glucidic. Imbatranirea see manifesta prin diminuarea continua si accelerata de neuron a a functiei de reproducere neuronala („pierdere neuronala”) , tulburari metabolice ale encefalului datorate scaderii irigatiei sanguine Manifestările clinice consecutive se caracterizează prin stări depresive, tulburări caracteriale și ale intelectului, stări de agilație-delir și ciiiar prin demență senilă. Interrelația acestor stări psihice cu factorii peristaltici, cu aspectele socioculturale și genetice complică foarte mult problema. Situația psiho-socială a bătrânilor a evoluat foarte mult și a îmbrăcat aspecte diferite de-a lungul timpului și la popoare diferite. Astfel, la multe popoare primitive, bătrânii erau uciși sau lăsați să moară iar unu se sinucidcau pentru a nu constitui o povară pentru trib. Asemenea exemple sunt „hiperborecmi" sau unele popoare germanice de la începutul erei noastre. La vechii egipteni, în schimb, bătrânul era situat pe aceeași treaptă de considerație ca și căpetenia, fapt care denotă prestigiul de care se bucura bătrânețea. De asemenea, la vechi evrei sfatul bătrânilor juca un însemnat rol social, acest respect față de bătrânețe transmițându-se și la creștinism, în China veche bătrânețea era considerată o cale către înțelepciune, iar în vechea Indie aspectele de involuție și de suferință induse de bătrânețe erau cu insistență subliniate.La noi în țară zicala „cine n-are bătrâni să-i cumpere" ilustrează înalta apreciere adusă experienței și înțelepciunii bătrânești, câștigate de aceștia de-a lungul anilor.
C. SĂNDULESCU arată că există trei tipuri de manifestare psihologică a bătrâneții la noi. Primul este reprezentat de bătrânul rural, care a trăit în mijlocul naturii, bătrân echilibrat și eficient, care dispare însă ca tip în mod treptat, pe măsura urbanizării satelor.
Al doilea mod îl oferă bătrânul care a trăit în mediul aglomerat al orașelor, tributar, pe alocuri unor mentalități urbane, și acest tip este pe cale de dispariție,și cel de-al treilea tip, în curs de structurare, cel al bătrânului normal, format din înrâurirea condițiilor și concepțiilor actuale de viață și muncă, care va domina compoziția structurală a vârstei bătrâneții la noi, în deceniile următoare.
J. DUBINKAU consideră că ajung la bătrânețe, cu prioritate, persoanele care dispun de suficiente mijloace biologice de dinamism și de afirmare. Bătrânul resimte intens nevoia de cultivare a relațiilor, care să-i compenseze tendințele sale involutive, de retracție sau chiar de antisociabilitate.
II.2. ASPECTE GERONTO-PATOLOGICE ALE VÂRSTNICULUI
.CONSIDERAȚII GENERALE Petre Tutea declara că „ Geriatria actuală nu este stăpânită de preocupări metafizice, dar nu trebuie să ocolească omul integral. Prin ea se încearcă înlăturarea unor suferințe legatede bătrânețe și prelungirea mizeriei existenței omului, doritor să trăiască cât mai mult, chiar degradat. „ În ultimele cinci decenii se remarcă o îmbătrânire demografică a populației globului, prin cresterea proporției persoanelor vârstnice, aceasta fiind mai accentuată în țările dezvoltate.Între anii 1960 – 1990 speranța de viață a crescut în toate țările europene (tabelul nr. 1), tot In secolul XX speranța de viață a crescut cu 25 de ani, ceea ce s-a numit „cadoul secolului". Sursele ONU arată că în prezent persoanele peste 60 de ani au ajuns pe glob la un număr de 500 milioane comparativ cu anul 1940 în care numărul vârstnicilor era de peste
100 milioane, iar în anul 1950 erau aproximativ 200 milioane, în SUA, în
anul 1900, speranța de viață a fost de 47 ani, iar 4 % din populație avea peste
65 de ani în 1999 valorile respective ale mediei de viață din populația
generală au devenit 75 ani (12,2 %), dar în 2001 persoanele peste 65
reprezintă un procent de 12,4 %.
Circa 80 % din saltul menționat este datorat scăderii mortalității materne
și infantile, celelalte 20 % reprezentând progrese în prevenirea și
tratamentului hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat și a altor boli
cronice.
Se consideră că cei 28 de ani câștigați pentru speranța de viață, egalează
o creștere similară obținută într-o perioadă anterioară foarte lungă din istoria
omenirii și anume, între anii 3000 î.H. și 1900.
Alte statistici arată pentru anul 2001 incidența persoanelor cu vârstă de
peste 65 ani, următoarele valori:
Japonia 17,21 %,
Germania 15,88 %,
Franța 16,24 %, Italia 17,69 %,
– Marea Britanic 15,75 %,
și se prevede pentru anul 2020 o creștere de peste 20 % în toate țările.
Tabelul nr. 1. Speranța de viață la naștere în anii 1960 și 1990
n unele țări europene (Date ale Centrului de Calcul și Statistică Sanitară al Ministerului Sănătății).
În România, la recensământul din 1994 din total de 22.731.000 locuitori, 3.843.000 era populație peste 60 de ani, ceea ce reprezintă un procent de 16,9%.
Prognoza în anul 2001 arată că dintr-o populație de 22.600.000 locu
itori, persoanele peste 60 de ani sunt într-un procent de 18-20 % (4.068.000-4.520.000 locuitori) iar persoanele de peste 65 de ani sunt într-
un procent de' 13,54 % din care bărbați 1.225.880, femei 1.773.438
locuitori, iar în anul 2020 vor exista probabil 26 milioane locuitori, din
care 6.102.000 vor fi peste 60 de ani. Populația peste 75 de ani va fi de peste 2 milioane (60 % femei și 40 % bărbați).
Prelungirea duratei de viață a locuitorilor planetei impune o clasificare a etapelor ce circumscriu conceptul de persoane în vârstă, realizând următoarele categorii:
-presenescență: 50-60 ani;
-vârstnic sau trecerea spre bătrânețe: perioada 60 (65)-70 ani;
-bătrân sau bătrânețe medie: 75-85 (90) ani;
Sănătatea se deterioreaza odată cu vârsta , iar observațiile au aratat că gravitatea si complexitatea cazurilor de îmbolnaviri reprezinta elemente ce cresc riscul ca aceste cazuri sa nu fie luate în evidență nici a serviciilor medicale , nici a celor sociale.(Ghid de lucru pentru integrarea serviciilor de îngrijiri sociale și de sănătate pentru vârstnici).
Persoanele în vârstă cu risc crescut de dependenta (de îngrijirile celorlalti) și de marginalizare , ar putea avea mai ușor acces la servicii dacă ele ar fi oferite într-un cadru integrat , medico-social.
Un sistem integrat presupune ca un caz, indiferent de gravitatea lui , să fie evaluat complex, atât din punct de vedere medical , cât sși social și să primească o oferta de servicii integrate , medicale și sociale.
Oferirea de servicii integrate presupune :
rezolvarea mai rapida a cazurilor
o calitate mai buna a serviciilor
o economie pentru ambele sisteme – medical si social .
Vulnerabilitatea psihobiologica a persoanelor vârstnice
Îmbatranire-boala-stare de sănătate. Diferentierea între îmbătrinire și boală ar fi mai mult de interes filozofic, daca nu s-ar lua în considerare reacțiile produse de fiecare concept atật la nivel populational cật și la nivel individual.
• La nivel populațional
– imbătrậnirea este doar un proces deteriorativ care reprezintă stadiul final al intregii omeniri.
-netratabilă
-nu pare a atrage nici o simpatie din partea celorlalți
– nu este considerată ca un obiectiv legitim al atenției medicale
• La nivel individual vậrstnicii sunt percepuți ca:
– persoanele cu afecțiuni: ei adesea atrag simpatia, chiar admirația față de tăria lor de caracter;de aceea, de obicei, individual vậrstnic va avea puține probleme in angajarea interesului medic
• Vârstnicii:
– adesea prezinta multiple leziuni patologice, dar nu toate vor fi simptomatice
– acestea apar pe fondul imbătrậnirii biologice
Pentru specialistul care lucreaza cu persoanele varstnice – aforismul: "imbătrậnirea nu este o boală și boala nu este imbătrậnire",il poate face sa inteleaga mai usor aspectele medico-sociale ale persoanei varstnice.,dar avand in vedere si definiția stării de sănătate (O.M.S.): bunăstare bio-psiho-socială și nu numai lipsa bolii sau a disabilității.
Natura fenomenului de îmbătrậnire
Îmbătrậnirea poate fi considerata drept o acumulare de transformări persistente, care apar intre perioada de concepție și deces, și care pot fi grupate in două componente:
• transformări dăunătoare (senescența)
• transformări benefice, adaptative (majoritatea cercetarilor s-au concentrat asupra primei categorii)
Din punct de vedere fiziologic, cea mai importantă caracteristică a imbătrậnirii umane este VARIABILITATEA.
• deși vậrsta inaintată este asociată cu o scădere progresivă a performanțelor funcționale, nu toate funcțiile se deteriorează cu aceeași viteză și nici cu aceeași intensitate;
– acest fenomen se observă atật la același individ, cật și cậnd se compară mai mulți indivizi intre ei;
-in plus exista o variatie considerabila,intre diferiti indivizi,in ceea ce priveste manifestarile patologiei legate de varsta.
Senescenta poate fi inteleasa ca o reducere a capacitatilor de rezerva impreuna cu alterari ale mecanismelor de control care regleaza activitatile in interiorul si intre cellule,tesuturi si organe sin u doar insuficienta unuia sau mai multor sistem.
Manifestarea târzie a bolilor
Este binecunoscută tendința ca la persoanele vârstnice bolile să se manifeste tărziu și într-un stadiu avansat.Sunt mulți factori care contribuie la nerecunoașterea prezenței unor probleme potențial remediabile la vârsta a treia.
Acești factori țin fie de:
Pacient
Adresabilitatea la medicul de familie
Factorii care țin de pacient:
El poate interpreta greșit semnificația unor simptome
El poate avea standarde scăzute in ceea ce privește nivelul stării de sănătate;
Poate ascunde în mod deliberat anumite simptome deoarece se teme de spitalizare datorită posibilității de a-și pierde independența sau auto-determinarea;
vârstnicii au tendința de a consulta mai puțin medicul multe probleme ameliorabile sunt decelate cu ocazia unor evaluari screening. De exemplu:
afecțiuni locomotorii
disfunctii ale colonului sau vezicii urinare
depresia
confuzia sunt adesea neinregistrate, spre deosebire de afecțiunile:
cardiace
pulmonare
ale sistemului nervos central
unii varstnici pot considera anumite simptome drept normale, mai ales daca sunt de intensitate mică și daca interesează aparatul vizual, auditiv sau genitourinar;
Factori care țin de adresabilitatea catre medical de familie:
vârstnicul poate considera că eforturile diagnostice intense nu sunt justificate;
tratamente necompensate și scumpe pot deveni neadecvate pentru vârstnic
supraestimarea gravitatii prognosticului unor afectiuni-diagnosticul greșit al unei afectiuni terminale poate avea efecte devastatoare atật asupra pacientului cât și a familiei;
pacientii se pot exprima în termeni pe care medicul nu îi înțelege – de exemplu la vârstnici descrierea depresiei de către pacient adesea se concentreaza asupra simptomelor somatice
Manifestarea silențioasa a bolilor
Toate bolile, indiferent de vârsta pacientului, încep cu o perioada variabila în care nu este prezent nici un semn sau simptom. Nu există dovezi că această etapă ar fi semnificativ mai lunga la vârstnici. Prin "manifestarea silentioasă" a bolilor la vậrsta a treia se înțelege absența sau atenuarea manifestarilor tipice, ca de exemplu:
infarctul miocardic fără durere;
peritonita fără durere;
perforarea indoloră a viscerelor abdominale;
infecții afebrile;
tirotoxicoza apatică.
Manifestarea atipică a bolilor la vârstnici
Cunoștintele medicale tradiționale pentru varstnici au derivat din manifestările bolilor intilnite la pacienții tineri sau la adulți;de altfel la aceștia adesea toate manifestarile patologice pot fi atribuite unui singur diagnostic,precum si faptul ca o anumita combinație de semne și simptome este de obicei caracteristică unei anumite stări fiziopatologice (ex. insuficiența cardiacă) sau unei anumite boli.
Cel mai evident mod in care vậrstnicii pot "devia" de la modelul tradițional este faptul că la ei adesea coexistă multiple afecțiuni astfel incit semnele și simptomele care au fost inregistrate pot fi atribuite mai multor boli diferite
Se cunoaste mai mult ca nu semanifesta o singura boală la varstnic care sa domină tabloul clinic al acestuia;
De asemenea,se constata ca pot să fi acuze multiple, fără a fi prezent un simptom major dominant.
Se mai poate constata prezenta un simptom major care să nu fie atribuit in mod direct afecțiunii celei mat importante, sau bolii care este cea mai evidentă clinic datorita:
deteriorarii rezervei funcționale pe masura inaintarii in vărstă la nivelul multor sisteme și organe, și
alterarii răspunsurilor adaptative (diminuarea răspunsului imun, scăderea răspunsului la stimuli hipoxici sau hipercapnici, reducerea percepției dureroase);
patologiei coincidente
afectare (boală) a unui organ (ex. infecție respiratorie) poate precipita decompensarea la nivelul altora (insuficiență cardiacă, confuzie acută, cădere), prin aceasta contribuind la manifestarile atipice ale bolilor;
în același mod, natura reacțiilor adverse medicamentoase poate fi influențată de transformările senescente;
în afara transformarilor farmacocinetice legate de vậrstă, apar și modificări farmacodinamice;
ele sunt in mod special importante la nivelul creierului (multe medicamente pot produce confuzie , chiar Digoxinul care are ca loc primar de acțiune cordul;)
prezența a multiple boli poate de asemenea contribui la manifestarea tirzie și chiar silentioasă in cazul in care o afecțiune la un anumit nivel poate limita simptomele unui alt sistem (ex. AVC sau artroza limiteaza activitatea fizica astfel incit nu apare dispneea decit in momentul cậnd insuficiența cardiacă este foarte avansata).
Marile sindroame geriatrice (giganții geriatriei)
Anumite moduri de manifestare a unor boli sunt specifice pentru vârstnici (cei patru "I”): Imobilitatea; Instabilitatea (căderile); Incontinența; afectarea Intelectului (confuzia)
Acestea au in comun:
cauze multiple;
evoluție cronică;
deprivarea(lipsirea) de independență;
-tratament complex.
Au fost denumite “Giganții Geriatriei”.
Au o importanță imensă in practica geriatrică deoarece:
Sunt foarte frecvent intậlnite;
Prezintă o dificultate aparte in:
Evaluarea cauzelor precipitante;
Identificarea factorilor agravanți tratabili.
Aproape orice boală se poate manifesta clinic prin aceste sindroame
Invers, orice vậrstnic prezentậnd aceste sindroame poate avea orice boală;
Dependenta persoanelor varstnice.
Majoritate persoanelor vârstnice dependente sunt in prezent ingrijite in familie , fapt ce creeaza numeroase probleme : uneori un membru adult in familie trebuie sa renunte la serviciu; ingrijirea creeaza si un stres major in intreaga familie ; timpul liber al celor din familie se reduce semn.ificativ ; familia se izoleaza treptat ; fiind tot mai putin vizitata de rude sau prieteni.
In recomandarea Consiliului Europei privind dependenta, aceasta situatie este definita ca fiind starea in care se gasesc persoanele care, datorita unor cauze legate de diminuarea sau pierderea autonomiei fizice , psihice sau intelectuale , au nevoie de o asistanta si/sau de ajutor , importante pentru a-si indeplini actele curente de viata.
Copiaza pag. Scrsa de mana cu dependenta /886/2000.
In astfel de situatii, îngrijirile la domiciliu reprezinta cea mai buna strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice , nu numai pentru ca este o metoda mai ieftina decat îngrijirea în institutii , dar pentru ca este preferata de persoanele în varsta , reprezentand un atribut esential al calitatii vietii.
Situatia de dependenta poate afecta toate categoriile de vârsta , manifestându-se în mai multe forme tipuri :
situația de dependență temporara, care poate fi eliminata în urma unui program de îngrijire și recuperare adecvat
situația de dependență permanenta , care poate fi ameliorata în urma unui program de îngrijire adecvat la nevoile persoanei
situția de dependenta poate fi prevenita prin analiza persoanei și a cadrului ei de viață.
Bătrânețea nu este , prin ea însăși, cauza dependentei.reducerea capacitatii de adaptare , datorita fragilizării si diminuarii diferitelor funcții fiziologice , determina dependenta care se manifesta ca un proces de mare complexitate ce include componente : medicale ;psihologice ; sociale ; familiale; culturale ; economice.
O persoana autonoma prezinta urmatoarele caracteristici :
* se deplaseaza normal,
* se îmbraca sau se încalță singura ,
* se spală singura ,
* se alimenteaza singura .
* are continenta normala ,
* este orientata din punct de vedere psihic.
AUTOSERVIRE are urmatoarele arii de conținut:
– igiena corporala
– proiectia propriului corp;
– îmbracamintea
– încălțămintea
– hrana
– folosirea bucariei
– vesela și tacâmurile
– locuința
AUTONOMIA PERSONALA în mediul ambient are urmatoarele arii de conținut:
– familia;
– relatiile de familie;
– prietenii
AUTONOMIA SOCIALA : integrarea sociala:
– Spirit de responsabilitate,stăpânire de sine,corectitudine,respectarea normelor de conviețuire sociala;
– formarea și exersarea deprinderilor de a se orienta și deplasa corect în mediul ambient;
– stabilirea unor relatii interpersonale,de orientare în diferitre situatii si unitati sociale;
– autonomie in utilizarea resurselor financiare.
COMPORTAMENTUL SOCIAL cu urmatoarele arii de conținut:
– norme de comportare civilizată;
– relații de adaptare-integrare in micro-macro grupurile sociale
– relațiile între sexe;
– viața de familie
– activități de socializare.
O persoana dependenta prezinta mai multe din caracteristicile urmatoare:
– nu se poate deplasa
– este incapabilă de a se îmbraca singură
– nu se poate alimenta singură
– prezintă incontinență urinară sau fecală
– prezinta dezorientare ce poate antrena o conduita periculoasă pentru sine și pentru cei din jur.
Exista trei categorii de prioritati în acordarea serviciilor integrate medico-sociale de îngrijiri la domiciliu persoanelor vârstnice :
cei care sunt la risc su au nevoie urgenta de îngrijiri pesonale (de exemplu, persoane în vârsta care sunt operate pentru fracturi de col femural și sunt externati direct acasă).
Cei care au o boala cronica si au nevoie de îngrijiri personale (de exemplu persoane în vârsta dupa accident A.V.C./accident vascular cerbral),
Cei care sunt singuri si , pe langa o boală cronică, fizică, dezvoltă și o boală mentală , iar riscul lor este crescut.
Evaluarea, prin intervenții în echipa pluridisciplinara de specialiști , este necesară pentru :
a elabora o strategie de ajutor și îngrijire individualizata , pentru prevenirea agravării dependentei , în conformitate cu vârsta ,cultura, caracterisitcile medicale și stilul de viață al persoanei;
identificarea gradului de dependenta , indispensabil pentru stabilirea tipurilor de îngrijiri și a modalitații de finanțe a acestor îngrijiri , precum si a costului serviciului.
Interacțiunea dimensiunilor Evaluarii Geriatrice (EG)
Evaluarea Geriatrica Globala se bazeaza pe faptul ca investigarea varstnicului se face de catre o echipa multidisciplinara.
Asistentul social va avea cunostiintele medicale necesare in vederea indrumarii si evaluarii medico-sociale a varstnicului.
Evaluarea va parcurge urmatoarele etape:
a. stabilirea motivului (-elor) principal de prezentare la medic trebuie sa definească pierderile funcționale specifice de care suferă pacientul precum și"motivele internării" clasice – este necesar să se abordeze atật perspectiva pacientului cật și a familiei sau a persoanei (-lor) care îl îngrijesc in mod obișnuit.
b. screening inițial al funcțiilor vizuală, auditiva si cognitiva
c. date biomedicale
– antecedente personale patologice – cu menționarea duratei și a impactului asupra funcționalitații fizice și mentale a pacientului;
– date referitoare la starea de nutriție – inclusiv orice modificare a apetitului sau a greutății corporale;
– tratamentele pe care le urmează:
– durata utilizării și eventuale reacții adverse;
– estimarea clearance-ului creatininei pentru stabilirea dozelor optime (dacă este cazul);
– evaluarea impactului fiecărui medicament asupra funcționalitații mentale și fizice a pacientului varstnic – de exemplu: apetit, mers, memorie, performanța sexuală, constipație, incontinență;
d. date psihologice:
– funcția cognitiva – inclusiv episoade confuzionale ca urmare a:
– diverselor medicamente;
– intemărilor in spital;
– intervențiilor chirurgicale (mai ales ca urmare a efectelor anesteziei generale);
– modificărilor survenite in condițiile de viața;
– funcția emoțională – screening pentru depresie, paranoia,anxietate, halucinații, tulburari de personalitate;
– identificarea variatelor moduri de face fața diverselor situații;
– funcția de percepție – inclusiv percepția vizuala, auditiva, evaluarea vorbirii;
e. date sociale
– abilitațile sociale individuale – incluzind:
– statusul marital (prezent și în trecut);
– probleme legate de intimitatea fizică și emoțională;
– acceptarea ajutorului;
– existența unui confident;
– sistemul de sprijin familial:
– numărul și relația de rudenie cu persoanele care ar putea acorda ingrijire;
– utilizarea unor resurse existente la nivel comunitar;
– opinia fața de diverse tratamente medicale ca de exemplu: intervenții chirurgicale, alimentație parenterală, respirație asistată, resuscitare cardiopulmonară;
– existența unor dispoziții legale anterioare: procura sau testament;
f. scale de evaluare funcționala.
– activitați cotidiene de baza ("ADL" = Activities of Daily Living): imbrăcat, imbaiere, dat jos din pat, mers la toaletă, hranire independentă;
– activitați cotidiene instrumentale ("IADL" = Instrumental Activities of Daily Living): efectuarea cumpărăturilor, utilizarea mijloacelor de transport, respectarea schemelor terapeutice și gestionarea independentă a resurselor financiare proprii;
g. examen fizic:
– general:
– evaluarea modificărilor ortostatice ale pulsului și tensiunii arteriale;
– examinarea tegumentelor pentru decelarea transformărilor maligne;
– inspectia mersului, mobilității si a echilibrului in timp ce pacientul intră in cameră și se asează sau se ridica de pe scaun;
– observarea directă a pacientului în timp ce desfăsoară activitățile cotidiene bazale și instrumentale;
– examenul extremității cefalice, a ochilor, urechilor, nasului, cavității bucale si faringelui:
– evaluarea semnelor de traumatisme sau căderi recente:
– prezenta cerumenului in conductul auditiv extern;
– modificari focale la nivelul mușchilor faciali sau extraoculari;
– cataracta;
– prezenta ectropionului pleoapei inferioare;
– noduli tiroidieni;
– sufluri carotidiene;
– uscarea sau leziuni ale cavității bucale;
– obstructia canalelor glandelor salivare;
– examinarea părții superioare a corpului:
– mobilitatea maximă a membrelor superioare;
– examinarea completă a regiunii mamare;
– evaluare cardiopulmonară, carotidiană și vasculară periferică;
h. examinare abdominală, rectală și genitală:
– evaluarea existenței prolapsului rectal și al vezicii urinare;
– pierderea de urină;
– hemie femorală sau inghinală;
– mobilitatea maximă a membrelor inferioare;
– palparea abdominală;
i. evaluare neurologica:
– Examinarea Minimală a Statusului Mental Folstein
(Folstein MMSE=Mini Mental Status Examination)
– evaluarea orientarii, memoriei de scurta durată, atenției, limbajului;
– modificări focale ale forței musculare și ale reflexelor;
– echilibrul;
– sensibilitatea vibratorie;
j. evaluare paraclinică:
– generala: hemograma completa, electroliti,uree,creatinina, glucoza, examen sumar de urină,viteze de sedimentare a hematiilor.
– nutritia: albumina, profilul colesterolului,
functia cognitiva:
– calciul;
– T4 și TSH;
– vitamina B12;
– transaminaze, fosfataza alcalina;
– nivelul sanguine al medicamentelor importante
Asistentul social va participa in cadrul echipei de ingrijire a varstnicului la evaluarea si intocmirea listei de probleme –domeniile de investigare sau caracteristici aale pacientului varstnicc in momentul pregatirii planului de ingrijire.Domeniile de investigare sunt variabile de importanta majora cu influenta asupra evolutiei starii de sanatate a pacvientului varstnic.
Domeniile de investigare pot fi utilizate ca o "lista de probleme" pentru a identifica domenii relevante pentru fiecare individ in parte, apoi pot fi utilizate drept obiective de ingrijire și ca mijioace de monitorizare eficienta a progreselor efectuate de catre varstnic
Ele ofera atat o privire cuprinzatoare asupra pacientului suferind de afecțiuni complexe, cit și un ajutor medicului ,psihologului,asistentului social ,echipei deingrijire pentru a furniza informații și diagnostice corecte pacientului vậrstnic și membrilor familiei sale;
Domeniile de investigare sunt:
a. Diagnostic
– lista de diagnostice
– caracterizarea fiecarui diagnostic după severitate,grad de reversibilitate a bolii,impact asupra funcționalitații organism,ului,nutriție,defecație, continență urinara;
-caracterizarea,funcție cognitivă,emotivitate,rigiditate si mobilitate afectiva.
b. Medicamente utilizate presecise de medicul de familie,specialist.
– listarea tuturor medicamentelor, inclusiv cele luate fără prescripție medicală;
– caracterizarea fiecăruia după:
– locul de excreție (ficat sau rinichi);
– impactul asupra funcției;
– evaluarea dozelor – verificarea nivelelor sanguine (cand este posibil);
c. Nutriție
– stabilirea nivelului bazal pentru:
– ingestie;
– greutate;
– albumina;
daca nivelul bazal este anormal – se va alcatui o lista a factorilor etiologici:
– boli;
– medicamente;
– depresie;
– clasificarea factorilor etiologici dupa gradul de reversibilitate;
d. Continența urinara-
– daca este cazul, lista de factori etiologici:
– boli;
– medicamente;
– schimbarea locului de rezidenta;
– clasificarea factorilor etiologici dupa gradul de reversibilitate;
e. Defecatie
– stabilirea nivelului bazal pentru constipatie și pentru blocarea materiilor fecale;
– daca este cazul, lista de factori etiologici:
– boli;
– medicamente;
– imobilizare;
– depresie, etc.
f. Functie Cognitiva
– stabilirea nivelului bazal pentru:
– memoria de scurta durata;
– afectarea atentiei (delir);
– halucinatii;
– daca este cazul, lista de factori etiologici
– boli;
– medicamente;
– schimbarea locului de rezidenta;
g. Emotivitate
– stabilirea nivelului bazal pentru:
– anxietate;
– agitate;
– sindrom hipoanabolic:
– somnul;
– tulburari de apetit;
– perturbări ale balantei energetice;
– daca este cazul, lista de factori etiologici
– boli;
– medicamente;
– clasificarea factorilor etiologici dupa gradul de reversibilitate;
h. Mobilitate si rigiditate afectiva
– stabilirea nivelului bazal de dependența:afectiva si socialadfata deo anumita persoana – :
– bolipsihice
– medicamente;
– stil de viața;
– incontinenta;
– depresia;
. Cooperare cu Planul de ingrijire
– stabilirea nivelului bazal pentru lipsa de cooperare cu planul de ingrijire: pasiva; activa;
– plan de ingrijire neadecvat nevoilor:
– persoană de ingrijire aflată in incapacitate;
-boli;
– medicamente;
– tulburari de personalitate;
– depresia, etc.;
In afara de domeniile de investigare menționate, un loc important il are oferirea unei diagnoze sociale si instituirea unui ,plan de interventie..
PLANUL DE INTERVENTIE/INGRIJIRE INSTITUIT DE ASISTENTULSOCIAL
• Punerea de acord a standardelor practicii medicale cu preferințele vârstnicului în ceea ce privește terapia reprezinta cea mai importanta etapa în alcătuirea unui plan de îngrijire care să fie atât adecvat pacientului vârstnic cât și realizabil cu succes;
• In cadrul fiecaruia din cele noua domenii de investigare se vor evalua și identifica factorii etiologici reversibili sau cu potential de a fi tratați;
• Se vor face recomandari asistentiale si terapeutice conform standardelor practicii medicale pentru fiecare problema din domeniile de investigare;
Evaluarea pacientului varstnic
• Evaluarea poate fi orientata asupra a patru domenii importante:
evaluare medicala in cazul:
– afectiuni acute; afectiuni cronice; durerea;
– consumul de alcool;
– medicamentele utilizate;
– abuzul de medicamente;
– examen fizic general;
– investigatii (inclusiv examene de laborator);
evaluare psihiatrica:
– evaluare psihiatrica propriuzisa;
– antecedente personale si familiale;
– trasaturi premorbide;
– modificari de personalitate;
– functia neuro-vegetativa;
– evaluare neuro-psihiatrica:
– crize comitiale;
– traumatisme craniene;
– factori de risc de la locul de munca;
evaluarea socială
– anamneza sociala;
– traume din copilarie;
– pierderi majore;
– sistemul de sprijin social;
– modalitati de a face fata problemelor;
– factor cultural;
– legaturile cu familia si comunitatea;
evaluarea mediului de existență a pacientului
– trecerea in revista a problemelor aparute in mediul de existenta anterior
– aspecte ale relatiilor interpersonale;
– teritorialitatea (limitele spatiului personal);
– mediu supra- sau substimulant;
– aspecte ale mediului fizic;
• Evaluarea pacientului care prezinta un comportament prosocial deranjant
presupune urmatoarele etape:
1. definirea si documentarea clara a problemei;
2. evaluarea impactului asupra persoanelor care acorda ingrijirea pacientului;
3. evaluarea medicala;
definirea și documentarea problemei:
– trebuie intervievate mai multe persoane care acorda ingrijirea acientului;
– e necesar a se identifica evenimente care pot precipita comportamentul deranjant
– schimbari in rutina zilnica a varsntnicului
– dupa ce pacientuleste lasat singur;
– cand pacientul este expus la situații noi;
– este important sa se determine daca:
– pacientul prezinta simptome de tip psihotic halucinatii auditive sau vizuale;
-pacientul prezinta o afectiune psihiatrica majora (tulburari afective sau anxietate);
– exista tulburari ale somnului datorita:
– terapiei inadecvate a durerii;
– igienei deficitare a somnului;
– sindromului de apnee in somn;
La un pacient geriatric cele mai frecvente cauze ale tulburarilor
de comportament pot fi clasificate in urmatoarele cinci grupe:
• delirul — afectare cognitiva globala cu alterarea nivelului de constienta sau atenție;
• dementa – afectare cognitiva globala fara alterarea nivelului de constienta sau atenție;
• depresia • dispoziție (stare sufleteasca) deprimata sau interes diminuat, cu un procent de pana la 15 dintre varstnici negasind simptomele legate de dispozitie, dar relatand doar simptome legate de suferințe somatice sau iritabilitate;
• medicamente – prescrise de medic sau luate din proprie initiativa;cu efecte posibile:
– reactii adverse;
– interactiuni medicamentoase;
– sevraj;
– substante cu potential de a crea dependent:
– utilizarea benzodiazepine
– alcool la sexul masculin;
– afectiuni psihice- toate tipurile, mai ales anxietatea si psihoza;
• delirul reprezinta cea mai importanta problema de diagnostic deoarece simptomele comportamentale pot masca o urgenta medicala;
– intarzierea diagnosticarii și tratarii unor cause medicale sau chirurgicale a manifestarilor neuropsihice poate explica, cel putin partial, riscul crescut de deces la pacientii care prezinta delir;
– etiologie posibila a delirului:
– encefalopatia Wernicke; encefalopatia hipertensiva;
– hipoglicemia;
– hipoperfuzia cerebrala;
– hipoxia;
– accidental vascular cerebral (ischemic sau hemoragic);
– meningita-encefalita;
– intoxicatia (inclusiv cu metale grele);
– infectii extracerebrale;sevraj;
– afectiuni metabolice acute;
– traumatisme;
– deficiente (vitaminice);
– endocrinopatii;
– majoritatea episoadelor de delir trebuie sa se remita in circa 4 saptamani;
– dincolo de acest interval persistenta afectarii cognitive arata preexistenta unei demente sau transformarea unei leziuni acute intr-un deficit permanent
depresia este o alta cauza importanta de tulburare de comportament;
– diagnosticul ei poate fi stabilit prin evaluarea urmatoarelor elemente:
– somnul; interesul;
– vinovatia (inclusiv neajutorarea, lipsa de speranta,inutilitatea);
– somatizarea – frecventa la varstnici – de exemplu:
– pacientul este preocupat de constipatie;
– tulburari gastro-intestinale;
– energia; concentrarea;
– psihomotor (agitatie sau retardare); ideatie suicidara;
evaluarea impactului asupra persoanelor care acorda îngrijire pacientului;
– tulburarile de comportament ale pacientului pot fi coplesitoare pentru persoanele care acorda ingrijirea;
– adesea aceste persoane sunt vârstnici cu propriile lor probleme de sănătate;
– e necesară efectuarea de interventii care să reduca sarcina persoanei care acorda îngrijirea:
– includerea pacientului în programul unui spital de zi;
– implicarea și a altor membri ai familiei în îngrijire;
– includerea persoanei de îngrijire într-un grup de sprijin comunitar;
– tratamente acordate direct persoanei de îngrijire;
evaluarea medicală a pacientului
– anamneza poate releva (fie pacientul relateaza, fie examinatorul constată:
– prurit; dementa vasculara;
– afazie; dificultati emotionale;
– strategii alterate de a face față diverselor situații;
– antecedente de afecțiuni cerebrale, epilepsie, boala Alzheimer, boala Parkinson;
– antecedente de psihoza sau tentativa de suicid;
– traumatism cranian sau arsuri în antecedente;
– antecedente de abuz de alcool sau droguri;
– expunere la poluanții de mediu în antecedente;
– antecedente de pierderi repetate ,decese -membri de familie
– pierderi resurse financiare);
– la examenul psihologic – comportament apatic, labil sau inadecvat
– tegumente – echimoze multiple
– arsuri; piele uscata
– neurologic – deficit motor,hemiplegii;
– modificari de postura sau ale expresiei faciale
– examene de laborator:
– electroliti serici – dezechilibrele pot explica tulburarile de comportament
– glicemia – are relevanta mai ales la diabetici;
– electrocardiograma – tulburările de ritm pot genera comportament dranjant;
– tomografia computerizata – pentru a decela cauze tumorale:
-hidrocefalie; tumori;
Complicații potențiale:
– violența; dromomania;perturbarea ritmului circadian;
– autoîngrijire deficitară;căderi;
– malnutriție; depresie;
Capitolul III
CADRUL LEGISLATIV AL ASISTENTEI MEDICO-SOCIALE
A PERSOANEI VÂRSTNICE
III.1. Drepturile persoanei vârstnice
Problematica protecției și promovării drepturilor omului la vârsta a treia a beneficiat de atenție Organizației Națiunilor Unite și a organelor specializate ale acesteia în problemele sociale.
Prin Rezoluția nr. 213 din 1948, ONU a proclamat, cu valoare de principiu, drepturile personalelor de vârsta a treia. În 1969, prin Rezoluția 2542 adoptată de Adunarea Generală ONU, problema vârstnicilor a fost integrată în problematica largă a progresului domeniului social.
În 1982 s-a organizat Conferința Mondială a vârstei a treia, cu scopul de a lansa un program internațional de acțiune destinat asigurării securității economice și sociale a bătrânilor. La 11 decembrie 1980 prin Rezoluția nr.35/129, sesizându-se corelația existentă între problemele generate de îmbătrânire s-a hotărât schimbarea denumirii în Adunarea Mondială a vârstei a treia în Adunarea Mondială asupra Îmbătrânirii. Primele lucrări ale acestui forum s-au desfășurat la Viena în perioada 26 iulie-6 august și au întrunit participanți din 124 de state ale lumii. Planul de acțiune elaborat s-a axat pe dimensiunea umană și socială a dezvoltării umane, vizând înlăturarea conflictului între generații – determinat de diferențele de mentalitate – , pentru respectarea demnității persoanelor vârstnice și eliminarea marginalizării acestora, concomitent cu informarea lor în legătură cu problemele, preocupările și aspirațiile tinerei generații.
La 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 1 octombrie Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice și a adoptat, prin Rezoluția nr. 46, principiile națiunilor unite pentru persoanele în vârstă, principii vizând:
– Independența persoanelor în vârstă;
– Participarea și integrarea lor în viața economică și socială;
– Accesul la îngrijirea sănătății în vederea conservării bunăstării fizice și mentale;
– Accesul la serviciile spitalicești.
Principiul dezvoltării umane se traduce prin dreptul de acces a celor bătrâni la resursele materiale, culturale și spirituale ale societății în vederea asigurării deplinei demnități și securități, oricare ar fi vârsta, sexul, originea etnică, ori handicapul persoanei, departe de exploatare ori de presiuni/abuzuri fizice sau mentale.
La aceste drepturi legiferate se adaugă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Carta Social-Europeană, în scopul completării drepturilor civile și politice și de protecție socială ale persoanelor vârstnice, prin măsuri care să le permită cât mai mult posibil de a rămâne membrii deplini ai societății. Totodată li se garantează dreptul de a-și alege în mod liber felul de viață și de a duce o existență independentă, atâta timp cât ei doresc. Vârstnicilor care trăiesc în instituții li se garantează dreptul la asistență medico-socială adaptată la respectul vieții private și participarea lor la determinarea condițiilor de viață din instituții.
La 21 mai 1999 Comisia Europeană a făcut o importantă comunicare intitulată către o Europă pentru toate vârstele. Promovarea prosperității și solidarității între generații. Această comunicare constituie contribuția pe care Comisia o aduce Anului Internațional al persoanelor vârstnice, proclamat de Națiunile Unite, constând într-o expunere a implicațiilor îmbătrânirii populației asupra:
– Locului de muncă;
– Protecției sociale, sănătății;
– Serviciilor sociale.
Se propune, de asemenea, o strategie cuprinzând măsuri politice eficiente în aceste domenii, bazată pe consolidarea cooperării între toți factorii implicați, ca și pe solidaritate și echitatea între generații (N. Delperee, Despre bătrânețe și filozofie politică, în revisa “Drepturile omului”, nr. 3-4/1999)
Programul amintit subliniază: “Creșterea importantă a numărului de persoane de vârstă foarte înaintată și care necesită îngrijiri va exercita o presiune crescândă asupra sistemelor formale de îngrijire, care vor trebui dezvoltate pentru a face față noii situații. În paralele, ar fi indicat să se elaboreze politici menite să limiteze progresia numărului de persoane vârstnice dependente, prin promovarea unei îmbătrâniri sănătoase, prin prevenirea accidentelor și prin readaptarea în urma bolilor”.
În finalul lucrărilor, Comisia Europeană avansează următoarele concluzii: Ținând seama de amploarea mutațiilor demografice care se profilează în zorii secolului XXI, Uniunea Europeană poate și trebuie să modifice practicile învechite privind persoanele vârstnice. Atât pe piața muncii, cât și după retragerea la pensie, este posibil să se faciliteze și să se consolideze rolul persoanelor care au intrat în cea de-a doua jumătate a vieții. Competențele persoanelor vârstnice reprezintă o imensă rezervă de resurse care, până în prezent, nu a fost recunoscută ți mobilizată suficient. Politici și servicii adecvate de sănătate și de îngrijiri pot preveni, îndrepta și minimaliza dependenta persoanelor vârstnice.
Organizația Mondială a Sănătății din Regiunea Europei, din care fac parte și România, în documentul Strategia sănătății pentru toți până în anul 2000, stabilea o serie de 38 de ținte care trebuiau atinse, iar printre aceste obiective, la punctul 6 se stipula dezideratul după care: speranța de viață trebuie să atingă cel puțin 75 de ani pentru orice națiune europeană. La noi, la 1 ianuarie 1999 speranța de viață pentru femei era de 73 de ani, dar la bărbați de numai 65,2 de ani, ceea ce reprezintă o gravă problemă de democrație națională. (O. Popescu, Dreptul la sănătate și la starea de sănătate, în revista “Drepturile omului”, nr. 2/2000, IRDO).
Trebuie subliniat ca in Franta ,Fundatia nationala de Gerontologie si Secretariatul deStat insarcinat cusecuritatea sociala au elaborat in l987,o Carta a drepturilor si liberatilor persoanelor varstnice dependente:
atentie –copiaza cele 2pag scrise demana care incepe cu
1)Libertatea deaalege-
Da o forma grafica legislatiei!
III.2. Legislația specifică asistenței sociale a persoanelor vârstnice
În noul context social, politic, economic, cultural și moral în care a evoluat România, după 1989, în efortul său de aliniere a legislației sociale romane la standardele internaționale, asistăm la o sensibilă îmbunătățire a situației drepturilor omului și deci a persoanelor de vârsta a treia, în ceea ce privește:
– Dreptul la viață la integritatea fizică și psihică;:
– Dreptul la viața privată;
– Dreptul la libertatea circulației;
– Dreptul la libertatea de gândire;
– Dreptul la conștiință, dreptul la religie;
– Dreptul de opinie și expresie;
– Dreptul de asociere.
1) Deși Constituția României nu inserează drepturi speciale pentru persoanele de vârsta a treia, acestea se bucură pe deplin de întreaga serie de drepturi, potrivit principiului universității, toți cetățenii beneficiază de drepturi și libertăți consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
Convențiile și protocoalele referitoare la drepturile omului, ratificate de România fac parte în temeiul ar.20 din Constituție din legislația internă, deoarece dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor sunt interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
2) Organizarea și funcționarea sistemului național de asistență socială sunt reglementate pe baza legii nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială. În conformitate cu art. 6, sistemul național de asistență se întemeiază pe următoarele principii general:
– respectarea demnității umane – fiecărei persoane ii este garantată dezvoltarea liberă și deplină a personalității;
– universitalitatea – fiecare persoană are dreptul la asistență socială în condițiile prevăzute de lege;
– solidaritate socială – comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura nevoile sociale, pentru menținerea și întărirea coeziunii sociale:
– parteneriatul – instituțiile publice și organizațiile societății civile cooperează în vederea organizării și dezvoltării serviciilor sociale;
– subsidiaritatea – statul intervine atunci când inițiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.
3) Hotărârea Guvernului nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială, adoptată în temeiul art. 107 din Constituție și al art. 40 alin (2) din Legea nr. 7052001 privind sistemul social, prevede realizarea serviciului public de asistență socială la nivel județean, respectiv local, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în dificultate. (art.2, alin. (2)).
În exercitarea atribuțiilor care îi revin în domeniul protecției persoanelor adulte,. Serviciul public local desfășoară următoarele activități:
– evaluează situația socio-economică a persoanei, identifică nevoile și resursele acesteia;
– identifică situațiile de risc și stabilește măsuri de prevenție și reinserție a persoanelor a persoanelor în mediul familial natural și în comunitate;
– elaborează planurile individuale privind măsurile de asistență socială pentru prevenirea sau combaterea situațiilor de risc social, inclusiv intervențiile focalizate pentru consumatorii de droguri, de alcool, precum și pentru persoanele cu probleme psihosociale.
– Organizează acordarea drepturilor de asistență sociala si asigură gratuit consultanță de specialitate in domeniul asistenței sociale, colaboreaza cu alte instituții responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi,
– Organizează și răspunde de plasarea persoanei într-o instituție de asistență socială și facilitează accesul acesteia la alte instituții specializate(spitale,instituții de recuperare ,etc.)
– Evaluează și monitorizează aplicarea măsurilor de asistență sociala de care beneficiază persoana, precum si în respectarea drepturilor acesteia,
Asigură consiliere și informații privind problematica socială (probleme familiale , profesionale , psihologice , de locuință , de ordin financiar , si juridic , etc.)
– Asigură prin instrumente si activități specifice asistenței sociale prevenire și combaterea situațiilor care implica risc crescut de marginalizare și excludere socială , cu prioritate a situațiilor de urgență
4) Asistența socială pentru persoanele cu handicap vârstnice este reglementată prin Legea nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice ,si are în vedere , în primul rând , evaluarea situației persoanelor vârstnice care necesită sprijin.
În conformitate cu art.1, alin(4), sunt considerate pesoane vârstnice , în sensul prezenței legii , persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire:
– la afecțiunile ce necesită îngrijire specială ,
– capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene,condiții de locuit,
– venituri efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții.
5) HG886/2000- Grila nationala de evaluare ap ersoanelor varstnice,care prevede criteriile de incadrare in grade de dependenta a varstnicului. .
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situații de pierdere totala sau partiala a autonomiei, pot fi de natura:
– medicală ,
– socio-medicală ,
– psiho-afectivă.
6) Potrivit Legii pensiilor nr.19/2000 , după cum este prezentat in Capitolul I – Dispozitii generale , in afara pensiilor , asiguratii din sistemul public au urmatoarele drepturi de asigurari sociale:
a) tratament balnear , care nu este suportat de la asigurarile sociale de stat,
b) ajutor de deces
7) Legea nr. 16/2000 , privind infiintarea , organizarea si functionarea Consiliului National al Persoanelor Varstnice, precizeaza inca de la art.1 scopul acestui organism autonom , consultative , de interes public : institutionalizarea dialogului social dintre persoanele varstnice si autoritatile publice , pentru protecita drepturilor si libertatilor acestor persoane.
Atributiile Consiliului National al Persoanelor Varstnice , conform art.4, sunt urmatoarele :
sprijinirea institutiilor statului in aplicarea recomandarilor Adunarii mondiale Persoanelor Varstnice si urmarirea realizarii lor;
propune Guvernului programe privind ameliorarea continua a conditiilor de viata a persoanelor varstnice;
urmărește aplicarea reglementărilor legale privind persoanele varstnice si sesizează organele competente despre abaterile constatate
elaboreaza impreuna cu institutiile de specialitate , studii si analize sociologice in domeniu
sprijină buna funcționare a institutiilor de asistenta sociala si propune masuri de imbunatatire a activitatii acestora;
sprijina organizarea asociativă a presoanelor vârstnice si participarea lor activă la viața socială;
elaborează puncte de vedere la proiectele de acte normative care votează persoanele vârstnice;
reprezintă persoanele vârstnice din România în relațiile cu organizatii similare din alte țări sau cu organizații internationale ale persoanelor vârstnice;
8) Ca o deschidere către societatea civilă , reprezentată prin organizațiile neguvernamentale care au dovedit preocupari pentru organizarea de activități umanitare , in anul 1988 a intrat in viguare Legea 34/1998 privind acordarea de subvenții de la bugetul unităților de asistență socială înființate si administrate de asociații și fundatii cu personalitate juridică româna.Subvențiile sunt acordate de la bugetul de stat si de la bugetele locale pe baza unor criterii care sunt stabilite in acord cu Ministerul Finanțelor Publice.
9) Potrivit prevederilor legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, familiile si persoanele singure au dreptul la un venit minim garanta ca formă de asistență socială. Prevederile acestei legi se fundamentează pe principiul solidarității umane si garanteză persoanelor aflate în situație de risc un venitul minim acordat sub forma ajutorului social lunar .
10) Legea nr. 519/2002………scrie date reprezentative.
Scrie cateva date semnificative! Urmatoarele legi le verifici prin actualizare Lex
11) Alte documente legislative in domeniul asistentei sociale a persoanei in vârsta :
Hotărârea nr. 532 din 01 august 1991 privind reglementarea asistentei medicale cu plata in unitățile sanitare.
Legea nr. 145 din 24 iulie 1997 actualizata pana la data de 26.10.2000 a asigurărilor sociale de sănătate.
Hotărârea nr. 697 din 08 octombrie 1998 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 1998.
Hotărârea nr. 312 din 19 aprilie 1999 petntru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 1999.
Ordin nr. 329 din 19 mai 1999 pentru aprobarea regulamentului de organizare si funcționare a Direcției de Sănătate Publica.
Norma nr. 318/FB din 26 mai 1999 pentru aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 409/1998 privind condițiile de acordare, in mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar si membrii de familie ai acestora.
Ordin nr. 64 din 5 iulie 1999 privind aprobarea Programului de pregătire pentru practicarea ocupației de îngrijitor Ia domicliu.
Ordin nr. 143 din 13 august 1999 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 1999, aprobat prin Hotărârea Guvernului; nr. 312/1999.
Care se schimba la inceputul fiecarui anin functie de bugetul de stat alocat sanatatii,
Legea nr. 17 din 06 martie 2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice.
Ordin nr. 441 din 31 mai 2000 privind aprobarea Normelor metodologice nr. GH/2617/2000 de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 22/1992 privind finanțarea ocrotirii sănătății.
Hotărârea nr. 456 din 02 iunie 2000 pentru aprobarea Planului de acțiune al Programului guvernamental pe anul 2000 si pe eprioada 2001 – 2004.
Norme metodologice din 19 iulie 2000 de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 2000 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2000.
Hotărârea nr. 886 din 05 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei Naționale de Evaluare a Nevoilor Persoanelor Vârstnice.
Hotărârea nr. 165 din 11 ianuarie 2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2001.
Contract-cadru din 11 ianuarie 2004 privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2004
Norme metodologice din 12 ianuarie 2004 de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile aprobării asistentei medicale in cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2004.
Ordin nr. 120 din 08 martie 2001 pentru aprobarea regulamentului de organizare si funcționare a Direcției de Sănătate publica.
Hotărârea nr. 455 din 09 mai 2001 privind aprobarea Planului ele acțiune al Programului de guvernare pe perioada 2001 – 2004.
Hot.Guv. 1215/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale pentru protectia persoanelor cu handicap din Romania
Hot.Guv.1149 pentru aprobarea Normelor metodologoce de aplicare a prevederilor Legii 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginakizarii sociale
Ordonanta de urgenta 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari social e de sanatete
HG 1555/2003 care modifica HG 844 /2002
Legea 519/2002 date semnificative dar legate de varstnici……
Ordonanta nr.68/2003 privind serviciile sociale in MO 619/30 viii 2003.Serviciilesociale reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizare pentru a raspunde nevoilor sociale individuale ,familiale sau degrup,in vederea depasirii unor situatii de dificultate pentru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei ,pentru prevenirea marginalizarii si excluderii sociale si promovarea incluziunii sociale.
Ordinul 122o/890/2003 in MO 17/9.01.2004 –Ordin al MS si al Presedintelui Casei Natuionale de Asigurari de sanatate pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate.
Legea 519?2002
Scrie cateva date esentiale
Ordonanta guvernului nr.30/2004 ce modifica ordonanta deurgenta nr.170/1999 privind acordarea in mod gratuit a asistentei medicale ,medicamente si proteze pentruunelecategorii de persoane prevazute in legi speciale
Mai poti adauga din LEX!
.Atentie!
Capitol trebuie sa il scrii inceapand de sussi nu pe la mijlocul paginii.
Da-i o formagrafica atractiva de citit.Cu sublinieri ,eventualchenarela ceea ce e inportant!
Titlurile si subtitluri sa iasa in evidenta!
Capitolul IV.
Particularitatile asistenței sociale acordate persoanelor vârstnice
IV.1 Specificul asistenței sociale acordata persoanelor vârstnice
Asistența socială a persoanelor vârstnice este privită , uneori , ca o problemă , deși o populație care imbatraneste nu este in mod necesar o problema(M.Marshall, Ed. Alternative,1993).
Pentru cei mai multi dintre oameni, batranetea isi are compensatiile ei , mai ales comparata cu truda si cu privatiunile interbelice(idem).Persoana varstnica constituie un tip de activitate si chiar o sansa pentru asistentul social , care poate lucra cu un grup extraordinar de interesant de adulți : aceeia care s-au adaptat la o schimbare enorma si au depasit o rasturnare totala a vietii lor si nu au nevoie decât de un mic ajutor pentru a continua să-și trăiască viețile … (ibidem).
Unul din avantajele interventiilor medico-sociale specifice populatiei vârstnice consta în faptul ca se realizeaza mult cu putin , putîndu-se obtine foarte mult, cu investitii materiale si umane foarte mici.Utilizarea unui scaun cu rotile , de exemplu , poate ajuta un batran sa se deplaseze , sa-si intalneasca prietenii , sa ramana independent. Dar acest mic ajutor trebuie sa fie ajutorul potrivit.
„Nu are nici un rost sa oferi un fotoliu special cand problema este singuratatea , nici nu are rost asigurarea unui vizitator regulat,cand problema este o alimentatie insuficienta”.
În cazul lucrului cu persoanele vârstnice, asistenta sociala devine un proces foarte creativ.Uneori cunostintele dobandite de asistentul social ii sunt utile doar pentru a gandi noi solutii la problemele noi cu care se confrunta.
Asistenta sociala a persoanelor vârstnice nu poate fi realizată niciodata doar de catre asistentul social singur , ci doar in echipa complexă de specialisti capabili sa ofere consultatii si sprijin medico-psihologic si/sau material.
Observatiile si experienta lucrului cu persoanele vârstnice au aratat ca acestia se “descurca” , in general destul de bine singur , isi pastreaza independenta pana in jurul varstei de 70-75 ani , dupa care – cei mai multidintre ei- incep sa resimta o deteriorare a starii lor fizice si ca atare si a celei socio-economice (tot mai multi bani sunt cheltuiti pentru medicamente , iar intalnirile cu prietenii sunt tot mai rare).
O alta particularitate a interventiilor medico-sociale in cazul persoanelor vârstnice consta in faptul ca acestea se pot realiza atat a) in mod direct , fata in fata, cat si b) indirect (ajutorul din „culise”, orientat catre activitati generatoare de resurse , sau de influentare a opiniei publice).
IV.1. a) OBIECTIVELE ASISTENTEI SOCIALE ACORDATĂ VARSTNICILOR
Serviciile sociale oferite persoanelor de vîrsta a IlI-a au atît un caracter preventiv, cît și intervenționist; ele vizează indivizii de peste 65 ani cu serioase afecțiuni psiho-flzice sau deprivați sociali datorită sărăciei, lipsei locuinței locuinței, izolări sociale etc.
Aceste servicii sociale contribuie la menținerea independenței persoanei în vîrsta, la obținerea și păstrarea unui nivel optim de viața care să-i permită implicarea în viața socială, adaptarea la schimbare, conservarea sentimentului de stimă față de sine, anularea anxietății, a solitudinii.
Dîntr-o altă perspectivă, rnai puțin "globală"-generală, problematica "îngrijirii umane" a vrstnicului poate lua următoarea formă schematică, cu o funcție evident ipotetică si euristică:
SPAȚIUL SOCIAL.
Corecteaza sau adapteaza din cartea lui Miftode!
Starea ecologică-ambientală
SPAȚIUL SOCIAL.
Atentie :Adapteaza sau corecteaza dupa cartea lui Miftode
Ceea ce este scanat pentru ca carculatorul asta e un „CCCAAA
”
Conform standardelor internaționale ale privind sistemul de protectie sociala si asistenta sociala acordat persoanelor de varsta a treia sistemul cuprinde următoarele categorii de servicii:
A) Servicii privind accesul persoanelor în vîrsta la:
informație
transport
escortă (supraveghere)
managementul serviciilor
B) Servicii privind sănătatea:
spital
servicii medicale la domiciliul pacientului
educație sanitară
C) Servicii privind hrana:
– cantină socială
hrană adusă la domiciliu
– educația privind nutriția
D) Servicii privind rezidența:
-facilitarea locuirii independente asistate servicii de îngrijire la domiciliu (îmbrăcare, spălare, sprijinirea locomoției)
-servicii de reparații la domiciliu inclusiv efectuarea curățeniei cămine pentru bătrîni
E) Servicii privind venituri pentru întreținere:
-pensii și pensii suplimentare
-ajutor social
veni-turi indirecte
programe de ipotecare și închiriere
reducerea taxelor
F) Servicii privind activitatea socială (angajarea):
programe pentru ocuparea unor locuri de muncă pentru bătrîni :bancă de date despre locuri de muncă disponibile bătrînilor
G) Servicii de sprijinire a bătrînilor:
– consiliere
linie de telefon directă cu centrul de intervenție
– vizite la domiciliu
avocat personal
H) Servicii de instruire și educare:
– educarea pentru autoîngrijire
educarea pentru ocuparea unui loc de muncă sau realizarea unei acitvități voluntare
Persoană care a depășit vîrsta de 60 de ani a cunoscut experiența pensionării, sau
oricare altă schimbare esențială în viață, datorită pierderii statutului socio-profesional, estompării prestigiului și stimei relaționate cu pierderea sau deteriorarea poziției sociale. Pentru ca această experiență să dobîndească un sens și să nu provoace o criză, asistentul social în asociere cu psihologul ar putea să intervină preventiv, prin pregătirea psihică pentru acceptarea ideii de pensionare și diminuarea hallourilor negative ale pierderii slujbei. In funcție de indicatorii relevanți ai satisfacției generate de pensionare – banii și poziția socială – subiecții pot fi ajutați nu numai să coopereze cu ideea de retragere din activitate dar și să-și completeze agenda săptămînală cu alte genuri de activități.
Corespunzător trăsăturilor psihice specifice vîrstei, indivizii de peste 60 de ani au reticențe față de noi relații, prietenii, preferîndu-le pe cele deja dobîndite. Există cazuri de bătrîni care după pensionare, duc o viață singuratică iar pentru aceștia continuitatea legăturii cu asistentul social prin contacte telefonice, vizite sau plimbări scurte asigură deschiderea spre reciprocitate și acceptarea unor noi relații.
Pentru o anumită categorie de persoane între 65-75 ani, acutizarea unei boli a determinat întreruperea nedorită a activității sociale. Multe dintre acestea preferă să discute noile probleme apărute cu o persoană străină, precum asistentul social, psihologul, pentru a proteja familia. O consiliere a lor poate avea valoare terapeutică, avînd în vedere că destrămarea unor planuri de viitor – datorate deteriorării stării de sănătate și întreruperii intempestive a activității reprezintă o pierdere dureroasă pe care fiecare dintre noi o poate încerca vreodată
. Pune o buleta care vreitu ,sau cum am pus eu steluta
* Asistentul social trebuie să ofere:
– o înțelegere a semnificațiilor multiple ale pensionării;
– ocazii care să-i stimuleze pe bătrîni să-și utilizeze energia și îndemînarea.
Comasurarea eficienței și utilității, poate fi considerată contrapartea
echilibrului psihic și bunăstării a varstnicului..
Asistentul social este obligat, prin deontologia profesională, să înceapă să clădească relația cu varstnicul pe temelia resurselor descoperite: emoționale, de abilitate manuală sau comunicațională, incluzînd în acest efort constructiv pregătirea, instruirea sistematică a bătrînilor. în acest fel contribuie la diminuarea efectelor negative ale experienței pensionării, .
In mod particular persoanele de peste 60 de ani sunt mai constante din punct de vedere emoțional, mai puțin deschise noilor experiențe, sunt mai introspective, însă interesele, atitudinile și structurile de comportament asociate cu rolurile și statusurile în schimbare, sunt elemente care prin modificarea lor periodică explică flexibilitatea varstnicilor.
* Prin intermediul unor modalități de intervenție precum: consiliere individuală, întîlniri cu familia, grupul de ajutorare, pot fi efectuate: clarificări și evaluări corecte ale situației clienților, ierarhizări ale necesităților și priorităților; de asemenea, pot fi sprijiniți varstnicii să-și exprime sentimente și emoții infolosul individual,dar si al societatii..
IV.1. b) CARACTERISTICILE INVESTIGATIEI IN DIAGNOZA SOCIALA A VARSTNICILOR
Investigația sociala a varstnicului poarta amprenta specificitatii si utilizarii urmatoarelor metode folosite in diagnoza sociala
:Observatia
:Ancheta sociala realizată prin interviu, chestionar
biografia sociala , documente sociale, documente medico-legale.
* Observația, în sensul cel mai larg, observația constă în investigarea sistematică, pe baza unui plan dinainte elaborat și cu ajutorul unor instrumente adecvate a acțiunilor și interacțiunilor, evenimentelor, relațiilor și proceselor dintr-un câmpul socia l dat de vaiata varstnicului..
Datorită poziției specifice pe care o deține în metodologia științelor sociale, observația este o metodă criteriu. In investigarea problematicii sociale a varstnicului. Ori de câte ori analizele epistemologice identifică stări critice în dezvoltarea cunoașterii sociale, apar și reevaluări metodico-normative, afirmări ale unor noi direcții în activitatea de culegere a datelor empirice iar acestea sunt practicate și testate mai întâi pe terenul observației. .
Definițiile față de celelalte metode de analiză au facut ca observația varstnicului să
rămână pentru un timp mai săracă în privința tehnicilor care-i sunt specifice, dar aceasta se prezintă ca un simptom al analizelor de evaluare și reevaluare care permit dezvoltarea de noi practici de culegere a datelor.
Diferența se produce în funcție de trei criterii:
– obiectivul observării situatiei varstnicului sau problemelor acestuia;;
– tehnica de observație;
poziția asistentului social – considerat un observator consecvent..
Obiectivul observării este rezultat de comportamentul individual sau/și interacțional al persoanei varstniceși de manifestările psiho-sociale asociate acestuia în procesul relaționării sociale.
Prezentul este timpul efectiv al observării, spre deosebire de anchetă sau documente, care procură date mai ales din trecutul acțiunilor sau interacțiunilor sociale. Practic nu există tip de comportament sau manifestare psiho-socială care să nu fie obiect al observației.
Asistentul social se poate concentra asupra diferitelor fațete ale acțiunilor sau interacțiunilor sociale ale varstnicului: forma (schimbul de mesaje sau raporturi sociale, deplasări în spațiul social, caracteristici fizice ca indici ale unor stări subiective etc.), durata (repartiția în timpul subiectiv și social), frecvența (producerea și reproducerea evenimentelor, experiențelor sau stărilor în timp), intensitatea, succesiunea.
Diferențele în procesul observării de catre asistentul social apar în funcție de modul de înregistrare al comportamentului.varstnicului
Trebuiesc formulate si cunoascute principiile și căile de aplicare a unei tehnici de observare. Pe baza analizelor comportamentelor și atitudinilor manifestate se pot specifica regularități și înregistrări structurale, se descriu și se explică, chiar se poate anticipa diagnoza sociala a varstnicului.,iar din perspectiva obiectivului urmărit tehnicile de observare se deosebesc după modul în care se realizează înregistrarea datelor. Se descriu trei posibilități:
– înregistrarea datelor în procesul observării de către asistentul social sau de către echipa de evaluare
– folosirea unor aparate de tip audio-video;
– implicarea observatorului –asistentului socisal în fluxul relațiilor și schimburilor de semnificații sau ca participant direct și înregistrarea post-festum a datelor.
Un alt criteriu de diferențiere este poziția observatorului-al asistentul social fala de persoanei v arstnice.n raport cu obiectivele sau domeniul observat.al acesteia.
Combinațiile dintre modul de înregistrare a datelor și gradul de implicare al asistentului social se particularizează în trei tipuri de practicare a observației:
observația structurată – constă în utilizarea unor tehnici de măsurare încare se specifică modul de înregistrare a datelor repartizate pe categorii de codificare a manifestărilor varstnicului;
observația participativă constă în implicarea totală sau parțială a asistentului social în situațiile sociale investigate și invocarea introspecției sau/și a memoriei sale sociale pentru înregistrarea post-festum a datelor și informațiilor;
observația nedistorsionată presupune utilizarea unor instrumente tehnice de înregistrare (audio, video sau audio-video) a situațiilor sociale în vederea aplicării ulterioare a unor sisteme de categorizare a informațiilor pentru prelucrări empirice și interpretări teoretice.
Fiecare din aceste practici de observare poate fi aplicată în funcție de disponibilitatea tehnicilor de măsurare sau instrumentelor de înregistrare, specificul domeniului investigat, gradul de pregătire metodologică a asistentului social, problema și modelul teoretico-ipotetic al investigației.
Când urmărim manifestările exterioare ale altor persoane vorbim de observația externă sau extrospectie. Asistentul social este atent la faptele, replicile, expresiile varstnicilor în funcție de ipotezele creionate de acesta, el va selecta îndeosebi unele amănunte pe care un nespecialist le poate neglija,Apoi trebuie să distinga o manifestare caracteristică de una întâmplătoare, ceea ce nu este simplu.
Toate aceste aspecte fac evidentă necesitatea respectării anumitor condiții pentru ca asistentulsocial saă fiae sigur de obținerea unor informații obiective, de valoare științifică. In timpul procesului observatiei.,prin:
a) o primă cerință este aceea de a ne clarifica, de la început, ce urmărim să constatăm. In felul acesta evităm să scăpăm din vedere fapte, reacții importante pentru ipoteza pe care ne-o schițăm în legătură cu persoana observată ori cu fenomenul avut în vedere;
-b)-Trebuie să ne asigurăm de posibilitatea unor observații, pentru a putea discerne ceea ce este esențial, caracteristic, de ceea ce este secundar, în acest sens, este important nu numai numărul de fapte ci și varietatea lor, varietatea condițiilor în care observăm;
-Pentru a putea interpreta corect, se cere să notăm cât mai exact observațiile noastre, dar în așa fel încât să se distingă net faptele de eventualele interpretări. , intenție;
e bine ca persoana observată să nu-și dea seama de această situație pentru a putea reacționa în mod firesc. Pentru a realiza acest lucru trebuie să urmărim subiectul numai în momentele favorabile și în mod discret.,ambianța obișnuită se poate filma subiectul (ca și în laborator), se poate utiliza casetofonul, însă în toate aceste cazuri subiectul va ști că se află sub observație, ceea ce uneori e dăunător. Dacă vrem să evităm această situație, câteodată trebuie să renunțăm chiar și la înregistrarea prin scris, amânând-o după terminarea observației (dar nu mult timp, căci altfel vom omite multe lucruri și aceasta poate diminua enorm valoarea investigației).
Observația nu se încheie cu înregistrarea informațiilor obținute. Principalul constă într-o interpretare corectă a materialului, pentru a nu confunda aparența cu esența, secundarul cu caracteristicul. De aceea, nu este bine să începem observațiile înainte de a fi schițat o ipoteză și soluțiile posibile. Altfel, apare riscul unor informații lipsite de coerență.
Aplicația observației ca metodă de culegere a datelor reprezintă unul din criteriile principale de testare a capacităților de investigare empirică ale unui asistent social.
2. Ancheta sociala pe baza de chestionar
Ancheta sociala este una din cele mai vechi metode de culegere a datelor în asistenta sociale și indiscutabil cea mai frecvent utilizată. S-ar putea chiar spune că a ajuns să fie considerată ca „regina „ asistentei sociale prin excelență, simbolul distinctiv al practicii de cercetare asistentiala..
Ancheta constă în culegerea de date sau informații despre varstnici-entitățile sociale pe baza chestionării orale și/sau scrise în vederea identificării de interrelații (asocieri, raporturi funcționale, covariații etc.) între indicatorii sau variabilele investigate
Procedeul de bază al anchetei pentru culegerea datelor empirice este chestionarea, constând în formularea de către asstentul social a unor enunțuri de tip interogativ sau enunțativ la care se așteaptă reacții, răspunsuri sau oferte de informații din partea unităților de analiză.
Chestionarea se desfășoară pe baza unui program dinainte stabilit, în care sunt induse, într-o ordine specifică, enunțurile și cel mai adesea și variantele de răspuns. Acest program ia forma unui instrument de investigare. Dacă în acest program de investigare sunt formulate instrucțiunile de completare, astfel încât persoana care oferă datele sau informațiile nu are nevoie de prezența unei alte persoane îndrumătoare de speeialitate, atunci avem de-a face cu ancheta pe bază de chestionar
Completarea chestionarului se face în mod independent și în scris de către persoana investigată. Atunci când chestionarea se face oral de către asistentul social pe baza programului dinainte stabilit, acesta notând toate răspunsurile persoanelor investigate, spunem că ancheta se realizează prin interviu.
Ancheta sociala pe bază de chestionar constă în elaborarea chestionarului ca instrument de investigare, și în completarea în mod independent, a răspunsurilor de către persoanele varstnice nvestigate.. Sunt necesare câteva observații:
– într-un chestionar avem de-a face cu o succesiune de întrebări prezentate înscris sau grafic;
– combinarea celor două elemente poate stimula voința celui care trebuie să răspundă la anumite întrebări;
continuarea între scris și grafic trebuie să aibă atât o nuanță logică cât și una psihologică;
formularea întrebărilor se va realiza ținându-se cont și de gradul de pregătire generală și profesională a persoanei vastnice ,de gradul sau de dependenta ;
In cadrul chestionarelor administrative ,conform Legii 416/2001 , Legea nr.82/2003 – răspunsurile la întrebări sunt completate de către persoana varstnica.
Asistentul social va averain vedere ca Există diverse criterii de clasificare a chestionarelor. Primul criteriu se referă la conținutul informațiilor; în raport de care vom avea:
• chestionar de date factuale – cu caracter administrativ și care se referă la fapte obiective susceptibile de a fi observate direct și de către alte persoane;
• chestionar de opinie care se referă la date imposibil de observat și care permit studierea atitudinilor, motivațiilor, dispozițiilor și înclinațiilor, cu alte cuvinte tot ceea ce reprezintă psihologia persoanei, adică trăirile ei subiective.
Asistentul social poate constru un chestionarIONAR DE INVESTIGAȚIE MEDICO-SOCIALA A SINGURĂTĂȚII a carei forma se paote prezenta astfel:
Atentie:renunta la numerotare si scrie cu bulete
I. Date de identificare a persoanei varstnice
Nume, prenume t( Inițiale) ••••••••••••
Vârsta . ••••••••••••
Sexul (M/F)- ••••••••••••
Mediul rural/urban (R/U) ••••••••••••.
.Nivel de școlarizare:
, .. – analfabeți •••••••••••••
școală elementară••••••••••••
școală medie • •••••••••••
studii superioare••••••••••••
Profesia (fostă la pensionari) : "
muncitor ••••••••••••
tehnician-funcționar •••••••••••
intelectual ••••••••••••
fără profesie ••••••••••••
Dacă profesia a corespuns aspirațiilor' subiectului:
– DA••••••••••••
– NU ••••••••••••
9. Starea civila
– căsătorit•••••••••••
– divorțat ••••••••••••
_ vaduv ••••••••••••
celibatar•••••••••••
separat •••••••••••
concubinaj •••••••••••
10. Perioada de la pensionare •••••••••••
11. Adaptare după pensionarei
bună •••••••••••
satisfăcătoare •••••••••••
neadaptat •••••••••••
motivul •••••••••••
. Venituri
– sursa veniturilor •••••••••••
. Număr c op ii
nici un copil •••••••••••
un copil •••••••••••
– doi copii •••••••••••
peste trei •••••••••••
. Relații între copii/familie /r ud e – subiect:
– bune •••••••••••
– satisfăcătoare •••••••••••
– conflict •••••••••••
– motivul ••••••••••••••••••••
••••••••••••••••••••••••••••••••
Perioada de internare •••••••••••
Dacă Internarea, a fost :
permanentă •••••••••
periodica •••••••••
. Vizitatori:
-rude, copii
prieteni.
deloc
. Motivele principale ale internări :
motive economice •••••••
lipsa spațiului de locuit •••
abandon/semiabandon•••••••
din cauza singurătății•••••••
– boală cronică •••••••
. Se poate afirma despre dvs că sunteți o persoană singură?
– DA •••••••
– NU •••••••
20. Trăiti in viața de zi cu zi departe de ceilalți oameni?
– DA•••••••
-NU•••••••
21. Vă simțiți singur, în .mijlocul celorlalți oameni, chiar față
de familia dvs.?
– DA•••••••
-NU•••••••
22.Vă considerati un om normal, dar singur?
– DA•••••••
-NU•••••••
23. Evitați compania-celorlalțil oameni?
– DA•••••••
-NU•••••••
24. Care considerați că au fost.împrejurările în urma cărora ațirămas singur? Specificați:
••••••••••••••••••••••••••••••••
25 De cât timp vă simțiți singur?
•••••••••••••••••••••••••••••••
26Dacă Instalarea singurătății are legătură cu internarea?
– DA•••••••••••••••••••••••••••
motivul:•••••••••••••••••••••••••` Nu••••••••••••••••••••••••••••27. Modul în care subiectul „trăiește" singurătatea:
s-a adaptat – bine •••••••••••••••••••••
– suficient•••••••••••••••••••
– nu s-a adaptat•••••••••••••••••••••
– S-a rnodificat psihic (DA/NU) • • •
. . – are oscilatii de comportament și de conduita socio-afectiva
(DA/NU) •••••••••••••••••••••••••••••
specificați•••••••••••••••••••••••••••
face eforturi pentru a nu deranja pe cei din jur (DA/NU) ••••••••••••••••••••••••••••••••
se poate evidenția o conduită "de apel"( DA/NU) •••••••••
••••••••••••••••••••••••••••••••
Specificați•••••••••••••••
are gânduri negre , obsesia mortii (Da/Nu)•••••••••••
are idei de inutilitate (DA/NU) •••••••••••••
are idei de suicid (DA/NU) •••••••••••••
are stări de înstrăinare, depersonalizare (DA/NU) •••••••••
are idei delirante (DA/NU) •••••••••••••
are acuze hipocondriace (DA/NU) ••••••••
are manii, ticuri, .obiceiuri (DA/NU) •••••••••••.-
are repulsie pentru spitalizare (DA/NU) •••••••••
are tulburări de somn (DA/NU) •••••••••••••
-mănâncă excesiv • • • ••••••••••••
Putin ••••••••••••
refuză ••••••••••••
– a crescut consumul de alcool (DA/NU) •••••••••
tutun (DA/NU) •••••••••
medicamente(DA/NU) •••••••
– are ținută neglijentă (DA/NU) •••••••••••
are dificultăți în a lua de decizii (DA/NU) •••••••
are preocupări excesive pentru propriile gânduri și idei
(DA/NU) •••••••••••
scăderea atenției: – discretă (DA/NU) •••••••••••
– marcată(DA/NU) •••••••••
are efect aplatizat (DA/NU) ••••••••••
vorbește singur (sau cu obiecte, animale) (DA/NU) ••••••••••••••••••••
are accesa de plâns (DA/NU) ••••••••••
are dispoziție depresivă. (DA/NU) ••••••••
– este anxios (DA/NU) ••••••••••
28. Autoaprecierea stării fizice și psihice;
– satisfăcătoare (DA/NU) •••••••
– nesatisfăcătoare (DA/NU) ••••••••
29. Care considerați" că a fost momentul cel mai dramatic trăit până acum?••• ••••••••••••••••••• •••••••
30. Dar cel mai fericit ?••• •••••••••••••• •••••• ••••
31. Cum ati reactionat in cele doua situatii de mai sus?
••••••••••••••••••••••••••1•••
– comportament hlporeactlv(DA/NU) ••••••••
-comportament hiperreactiv(DA/NU) •••••••••
32. Considerați că există un motiv anume care vă împiedică să aveți mal mulți prieteni apropiați?
– DA •••••••••
-NU•••••••••
motivați •••••••••••••••••••••••••••
•••••••••••••••••••••••••••
33. Cum sunteți privit de cei din jurul dvs?
cu respect (DA/NU) •••••••••
cu afecțiune (DA/NU) •••••••••
cu indiferență (DA/NU) •••••••••
compătimit (DA/NU) •••••••••
disprețuit (DA/NU) •••••••••
detestat (DA/NU) •••••••••
nu contează părerea celorlalți (DA/NU) •••••••
34. Cultivați anumite relații numai pentru a nu fi singur (DA/NU)
••••••••••••••••••
35. V-ar place să aveți un animal (pasăre) de care să aveți grijă? (DA/NU) ••••••••••••••••••
36. Cum credeți că s-ar putea rezolva situația dvs de persoană singură (specificati ) •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••1••••••••
37. Considerați că ar fi utilă (necesară) înființarea unui serviciu de asistență socio -medicală pentru persoanele singure, în afara căminului spital? (DA/NU) ••••••••••••••••••••••••••1•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
38. Aveți planuri de viitor (DA/NU) •••••••••••
specificați: ••••••••••••••••••••
••••••••••••••••••••••••••••••
Ancheta sociala efectuata de catre asistebtul social Conform H,G. 886/2000 GRILA NATIONALA DE EVALUARE A NEVOILOR PERSOANELOR VARSTNICE ce prezinta CRITERII DE ÎNCADRARE IN GRADE DE DEPENDENTĂ.
Atentie!Aici scrii ancheta aceia care ti-am dat-o eu cu 12 pag –fisa sociogeriatrica.
Scrie incepand cu datele factuale…nume,
A
prezintă tulburări L'iave
depresie majoră
Pentru fiecare activitate evaluată se identifică trei posibilități:
– activitate făcută fără ajutor, în mod obișnuit și corect;
– nu necesită supraveghere și ajutor.
– activitate făcută cu ajutor parțial și/sau mai puțin corect;
– necesită supraveghere temporară și/sau ajutor parțial.
– activitate făcută numai cu ajutor;
– necesită supraveghere permanentă și/sau ajutor integral.
Evaluarea statusului funcțional și psiho-afectiv se realizează având în vedere condiția obligatorie de integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și instrumentale ale vieții de zi cu zi.
EVALUARE A NEVOILOR PERSOANEI ASISTATE
(Anexă la fișa de investigare socio-medicală)
a Data reevaluării
a Numele și prenumele asistatului .'
a Domiciliul asistatului: stabil / flotant
s,
a Cod numeric personal al asistatului
a Persoana care a contactat Serviciul de Asistenta sociala in vederea asistării bătrânului
Calitatea
Adresa
Telefon
Ancheta socială a asistatului a fost efectuată la data de de către:
Echipa formată din:
Medic
Asistent social––
Psiholog :
Asistent medical
Ingrijitor la domiciul
Kinetoterapeut
Data ultimei vizite efectuate în cadrul programului la domiciliul asistatului/instituția
de către
a Gradul de dependență a persoanei asistate….-
a Schimbări radicale intervenite în situația asistatului de la ultima vizită
a Evaluarea stării de sănătate:
Medic de familie
Internări
Consultații
A. Diagnostic prezent ,
) :
B. Starea de sănătate prezentă
Integritatea psihică și mentală
Consultația medicală efectuată la data de .. .. la
Medicul de familie……………..
Tratamentul Prescris la data de …………..
Efectuat la data de ……………..
Recomandări de specialitate privind recuperarea medicală
a Nevoile identificate la data de: . …sunt:
a Serviciile sociale și socio-medicale de îngrijire apte să răspundă nevoilor identificate
a Dorințele persoanei asistate in cadrul interventiei sociale
a Managementul de caz
a Numărul de vizite efectuate în vederea evaluării nevoilor persoanelor asistate: Concluzii:asistentului social si echipei de evaluare…………………………………………………………………………………
Asistentul social poate participa alaturi de alti profesionisti la evaluarea sociomedicala a unui vrstnic,care prezinta TBC si situatia sociala impune acest lucru.
I
Investigatia medico-sociala a unui asistat varstnic bolnav de TBC care solicita ajutor de urgenta,sau un serviciu social comunitar (ingrijitor la domiciliu)este efectuata prin Interventia asistentului social in rezolvarea problemei sociale a acestuia si care depinde de “ criteriile operatorii “de identificare a factorilor cauzali ce conduc la diagnoza sociala.,prin parcurgerea unui process comun ce inseamna:
A) identificarea si definirea problemei pe baza documentarii
B)construirea unui cadru teoretic provizoriu si operational
C)construirea tehnicilor;
D)culegerea datelor;
E) analiza datelor
F)valorificarea datelor.
Aceste date pot reprezenta un process circular. Investigatia socio- medicala folositoare in ancheta sociala a unui asistat bolnav de TBC are in vedere urmatoarele variabile:
I. Date personale:
– nume, prenume, sex, varsta (data nașterii), domiciliu;
– situatia familială (nr. membri), economico-socială (venit);
1. locuinta – specificậndu-se dacă locuiește singur in curte, apartament etc., cậnd sunt și alți colocatari se va preciza modul in care bolnavul vine in contact cu ei (cameră comună, apartament comun, dependințe, holuri, curte comună etc.), se va aprecia atật posibilitatea cật și intensitatea contactului infectant și durata lui;
2.locul de muncă – scurtă caracterizare a profesiunii și a muncii pe care o depune precum și a locului de munca cu accent deosebit asupra unor evenimente, noxe, receptivitatea la tuberculoză și asupra posibillităților de contact cu alte persoane;
3.antecedente personale: contact T.B.C., fost bolnav T.B.C., alte afecțiuni bronho-pulmonare, boli anergizante, consum exagerat de alcool și tutun, diabet, afecțiuni gastro-intestinale;
4.istoric al bolii din care sa rezulte obligatoriu:
– data aparitiei primelor simptome evocatoare de tuberculoza (intre anumite limite), data cand a putut fi contagios și data prezentării la medic de familie (unde);
– cine a stabilit suspiciunea de TBC (data);
– data precizării diagnosticului;ce unitate sanitară a precizat diagnosticul;
– data internării bolnavului și data confirmării internării in spital (adresa, nr.);
– modul de depistare.
Se va avea in vedere daca asistatul ce solicita ajutorul de urgenta face parte din urmatoarele categorii de bolnavi depistati:
4.1. depistat radiologic integral,dupa ce a fost trimis de medical de familie pentru investigatie.
4.2. pe grupe selectionate: foști bolnavi, leziuni fibroase, contact, silicoze, diabet, gastrici, loc de muncă cu noxe etc.
4.3. pe grupe cu risc: adulți in colectivități de copii, personal din sectorul alimentar, personal ce vine in contact cu publicul.
4.4 ocazională: căsătorie, recruti, angajare, băi.
4.5 prin simptomatologie respiratorie (tuse) de 2-4 săptămậni. Se va specifica cine trimite bolnavul.
4.6 depistare biologică. Se va specifica pentru ce a făcut IDR.
II Focarul epidemic pentru depistarea sursei (cậnd este vorba de o tuberculoză recentă – pleurezie, meningită etc.) sau pentru a depista cazuri secundare.
Contacții familiali: (domiciliali)
Persoanele cu care locuieste :
Contacțiii din afara familiei (vecini, rude, intreprinderi, școli)
In cazul in care asistatul a fost plecat din localitate pe o anumita perioada de timp,se vor consemna:
Contacțiii din alte județe
In cazuri urgente,asistentul social trebuie sa participa alaturi de asistentul de igiena si sanatate publica la efectuarea anchetei socio-epidemiologice pentru copii si adolescenti, in cazul in care solicitantul /asistatul/ beneficiarul de ajutor social este varstnic si doreste acest lucru.;in acest sens el va avea in vedere reperele anchetei socio-epidemiologice pentru copii si adolescenti din fam,ilia varstnicului si cuprinde:
1. Date de identitate ale copilului/copiilor si adolescentilor:
– numele și prenumele copilului /copiilor/adolescentilor;
– data nașterii; domiciliul;
– numărul fișei de luare in evidență (și data).
2. Situația anterioardă îmbolnăvirii:
– contactul in focar TBC cunoscut (gradul de rudenie și diagnosticul caz index);
– vaccinarea BCG la naștere:
– revaccinările BCG și rezultatul testărilor tuberculinice effectuate:
– cicatricea vaccinală (dimensiunea in mm);
– chimioprofilaxie (perioade și motivul).
3. Date privind circulația bolnavulu varstnic/copilului/adolescentilor de la primele semne de boală (cu mentiunea datelor calendaristice);
– aparitia primelor semne de boală (data);
– prima consultatie la medicul de familie și diagnosticul (data);
– consultatii ulterioare la medicul de familie;
– consultatii la policlinică și diagnosticul (data);
– intemarea – unde – data, durata și tratamentele aplicate;
-diagnosticul confirmat (data și unitatea care a confirmat diagnosticul de tuberculoză);
– data inceperii tratamentului tuberculostatic.
4. Investigatii: IDR, Rx, LCR (data și rezultatul):
– la dispensarul medical;
– la policlinică, cabinetui de ftiziologie; la spital;
– eventual necropsia, cu rezultatul.
5. Ancheta în focarul familial:
– condiții de igienă ale locuinței și nivelul sanitar in familie;
– numărul camerelor de locuit;
– numărul persoanelor din care este alcătuită familia;
– numărul contacților in colectivitatea preșcolară, școlară sau la locul de muncă.
6.Rezultatul anchetei pentru descoperirea sursei contaminante sau a persoanelor contaminate:
– tabel nominal de contact (domiciliari și ocazionali) și rezultatul controlului;
– control radiologic la adulți ;
– bk la cei cu imagine radiologică suspectă sau la cei cu leziuni tuberculoase active;
– IDR la copii și tineri intre 0-24 ani;
– Controlul radiologic la copiii cu IDR la 10 mm sau mai mult;
– sursa: in familie – extrafamilială – loc de muncă – ocazională;
– cunoscută (in evidentă, grupa dispensarială, bK);
– Descoperită cu ocazia anchetei (bK);
– Amănunte despre sursă: caractere bacteriologice, posibilitățile de intậlnire cu imbolnăvitul, cậnd?
Alte cazuri noi descoperite cu ocazia anchetei:
– in familie ;
– extrafamiliale.
7.Concluziile echipei de evaluare a starii de sanatate a asistatului/beneficiarului de ajutor social,precum si concluziile starii de sanatate a copilului/copiilor/adolescentilor asistatului
8.Recomandari privind evolutia cazului.
Investigatia sociala pentru acordarea ajutorului de urgenta persoaneivarstnice in cauza,bolnava de TBC(care se cosidera a fi indreptatita sa primeasca ajutorul de urgenta si in cazul contaminarii membrilor de familie)porneste de la faptul ca asistatul trebuie sa adreseze Primariei de Sector(in care are resedinta confirmata de Buletinul de Identitate), cu o cerere de ajutor social ,in care specifica datele personale, sustinand obiectiv acordarea ajutorului social in temeiul articcolului 28.alin.1 din legea 416/2001.Cererea va scrisa de mana petentului.
Actele necesare care vor fi atasate la cerea de ajutor social vor fi urmatoarele:
-buletin de identitate al titularului si al celorlalti membri ai familiei
– actul din care sa rezulte calitatea titularului de tutore,sau curator,daca este cazul (copie)
-certificat de nastere al copiilor – certificat de casatorie
-adeverinta de elev,student,eliberate in acceasi luna in care se depune cerea de ajutor social,in care trebuie specificat daca beneficiaza de bursa,tipul si cuantumul acesteia;
-hotararea de adoptie sau incredintare
-hotararea judecatoreasca actualizata privind obligatia de intretinere
-certificat eliberat de administratia financiara pentru fiecare adult ca nu sunt inregistrati cu venituri impozabile ( timbru fiscal de 3000 lei).
-certificat Directia venituri –buget local pentru fiecare membru adult,cu timbru fiscal in valoare de 20000 lei
– adeverinta de la agentia locala de somaj,pentru fiecare adult,ca nu a refuzat un loc de munca
-certificat de deces(unde este cazul)
-contract de inchiriere,de cumparare –vanzare a locuintei
– fisa de calcul pentru stabilirea chiriei in copie
-fisa suprafata locuintei in copie
-talonul de plata a ajutorului de somaj
-talon de pensie
-declaratie notariala pe propria raspundere pentru venit,comuna pentru familie
-cerere-tipizata conform anexei 2 din normele metodologice de aplicare aLegii 416/2002 prin HG.1099/2002
Asistentul social va proceda la efectuarea anchetei sociale la domiciliul solicitantului/beneficiarului unde va efectua urmatoarea ancheta sociala.
Continutul acesteia :
Urmare verificarii efectuate la domiciliul /resedinta/locuinta d-lui/d-nei……….adresa……………..s-a constatat urmatoarele:
A)Date privind familia /persoana singura.
1.Componenta familiei si veniturile acesteia:;
Numele si prenumele/CNP/Relatia de rudenie? Ocupatia/
Veniturile familiei:sursa si Cuantum,precum si alte venituri declarate.
Total venituri………….
B)Locuinta –tipul locuintei /numar de camere/suprafata locative(mp)/dotarea locuintei cu bunuri de folosinta indelungata
-Conditii de igiena……………..
-incalzirea locuintei:system centralizat de furnizare a energiei termice/gaze naturale/lemne/carbuni/combustibili petrolieri
Familia locuieste impreuna cu alte familii,cu alte personane………………….
Familia detine in proprietate/folosinta: terenuri-tipuri de terenuri/cladiri/spatii locative(altele decat locuinta)/alte bunuri.
C)Starea de sanatate a familiei……D)Nevoi speciale ale membrilor familiei……..
E) Descrierea situatiei pentru care se solicita ajutorul de urgenta(cause,pagube inregistrate,evaluarea pagubelor)
F)A beneficiat de alte ajutoare pentru situatia prezentata:in bani/in valoare de…….sau in natura (tipul/valoarea/sursa)
G)Alte aspecte constatate………………
H) Optiunea beneficiarilor de acordare a ajutorului de urgenta :in bani sau in natura(se vor mentiona produsele solicitate : alimente,medicamente,imbracaminte, aprobari,etc)
K))Propuneri: suma……………………..Mod de acordare a ajutorului social.Cererea de ajutor de urgenta va fi aprobata de PRIMAR
Asistentul social va cunoaste etapele investigarii problemelor psihopatologice ale varstnicului.
Etapele in investigarea dementei sunt:
Atentie-copiaza pag2 toata ceea ce este scris demana.
IV.2 Serviciile Sociale acordate varstnicilor
Definitia Serviciilor sociale-conform Ord.Urg.nr 68/2003 este reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale ,familiale sau de grup,in vederea depasirii unor situatii de dificultate penru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei pentru prevenirea marginalizarii siexcluderii sociale si promovarea incluziunii sociale.
Serviciile Sociale pot fi asigurate de :
-Autoritatile Administratiei Publice Locale
-persoane fizice
-persoane juridice publice ori private .
Pentru alinierea la practicile utilizate de tarile membre ale Uniunii Europene in domeniul asistentei sociale este necesara aplicarea unui sistem de servicii sociale , bine proiectat si aplicat cu profesionalism , care sa fie in masura sa poata sprijini eficient persoanele aflate in dificultate.
Un rol important revine , in acest sens , institutiei mass-media care participa la schimbarea mentalitatilor si reformularea unor concepte , principii si mecanisme de functionare ale asistentei medico-sociale.
Se impune , de asemenea, reconsiderarea rolului si importantei traditionale a comunitatii in rezolvarea problemelor sociale , apelandu-se la initiativa si resursele locale pentru solutionarea cazurilor ivite in interiorul ei.
Responsabilizarea autoritatilor pe plan local contribuie la posibilitatea incheierii de contracte cu organizatiile neguvernamentale care pot oferii servicii comunitare de calitate in conditii avantajoase.
Organizarea programelor de servicii comunitare de catre administratia lpublica locala , in colaborare cu societate civila, realizeaza un liant in asigurarea de alternative la institutionalizarea celor aflati in dificultate, sustinand si sporind sansele de integrare sociala ale acestor presoane
Scrie cele 3 pagini de mana cu serviciile sociale
SERVICIILE COMUNITARE
Atentie………scriece este scrisdemana siincepe culegea 17/2000 ,prima parte cu pers,beneficiariobagila legislatia lui 17/2000 ,restul scrii la paragraful asta.
Accesul la serviciile comunitare trebuie sa se realizeze fara discriminare , prin asigurarea uinei informari publice intense , pri transparenta totala din partea consiliilor locale si prin actiuni de educatie a populatiei pentru a solicita , daca este nevoie , sa beneficieze de aceste servicii.
In cazul persoanelor vârstnice aflate in situatie de pierdere totala sau partiala a autonomiei , ca urmarea a unor cauze de natura medicala , socio-medicala ori psiho-afectiva , nevoile acestora se stabilesc pe baza grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice care prevede criteriile de incadrare in gradele de dependenta.
Grila nationala este aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 886/2000
Serviciile pentru persoanele vârstnice se realizeaza cu consimtamantul acestora si au in vedere :
ingrijire temporara
ingrijire temporara sau permanenta intr-un camin pentru pesoane vârstnice
ingrijirea in centre de zi , cluburi pentru varstnici , casa de ingrijire temporara , apartamente si locuinte sociale, precum si alte asemenea institutii.
INSTITUTIONALIZAREA VÂRSTNICULUI
Decizia de institutionalizare este un act de mare raspundere
.Exista opinii relative la institutionalizare ,inclusiv pareri intemationale,care considera ca aceasta nu este decât o forma mascata de "izolare a bătrânului",pe care o promovează familia si uneori si societatea.
Plasamentul unei persoane vârstnice intr-o instituție este o decizie de viata,importanta,care angajează viitorul persoanei si are repercursiuni morale,afective si financiare.
Plasamentul intr-institutie de asistenta sociala a vârstnicului poate fi considerat:
1) ca o deresponsabilizare a familiei,având ca motivații:
-de ordin obiectiv- prin dificultatea familiei adulte de a se ocupa de ingrijirea a 2-3 generatii,copiii proprii, restrangerea condițiilor de locuit ,deteriorarea psihica si fizica a varstniccului care necesita îngrijiri si supraveghere permanenta;
-de ordin subiectiv -prin relaxarea legaturilor parentale, tendința tinerilor de a uita grija si datoriile pe care le au fata de vârstnicii lor,o anumita psihologie egocentrista,individualist exagerat,pragmatism unidirectionat,care respinge aspectele triste ale vietii,ca batrinetea ,invaliditatea,moartea.
2) Un plasament corect trebuie sa se facă potrivit nevoilor sociomedicale a persoanei vârstnice si cu consimțământul acesteia.
Aceasta separare a motivațiilor obiective si subiective devine utila,fiindca ajuta la orientarea acțiunilor pentru atenuarea sau eliminarea factorilor subiectivi. Practic, in ordinea "urgentei sociale" pentru institutionalizare sunt: vârstnicii locuind singuri fără venit,fara familie,din momentul in care nu se mai pot autoservi corespunzător si in lipsa unor alte forme de ajutor,rude indepartate,prieteni,vecini, personae angajate contra cost,per ora/saptamanal;vârstnici trăind singuri sau in familie ,cu tulburări psihice cu grad de periclitate antisociala ca agitatie,agresivitate,stari grave, delirante; vârstnici țintiți la pat ,cu incontinenta ano-vezicale,fara condiții de ingrijire in mediul familial.
Internarea intr-o instituție de asistenta sociala pentru vârstnic se poate face :
a)camin de pensionari
b)centre de ingrijire si asistenta
c)alte forme de instituții autorizate private (asociatii,ONG)
.
Internarea se poate face:
-pe termen lung- practic pana la sfârșitul vieții in cazul celor ce provin de la domiciliu,sau a cazurilor internate in spitale si au devenit irecuperabili,sau nu pot fi externați din cauza lipsei familiei(in acest caz personalul medical aflat in spitalul de boli cronice.sau urgenta au obligația de a anunța Direcția Generala de Asistenta Sociala aSectorului,municipiu,oras despre situația vârstnicului,sau un ONG -cu atribuții -competente in prevenirea abandonului vârstnicului)
-pe termen mediu -pe o anumita perioada de timp (ancheta sociala evidențiază lipsa condițiilor care sa asigure securitatea medico-sociala a vârstnicului ,desi aceasta le ignora).
Rolul si responsabilitățile asistentului -social in instituționalizarea vârstnicului
I)Asistentul social va intervene in familia asitatului in 2 moduri(de la caz la caz):
l)daca institutionalizarea este indicate ,acesta va insista pentru pregătirea asistatului din punct de vedere psihologic spre a se evita sau atenua tulburările de adaptare
2)va impiedica insitutionalizarea forțată a unui vârstnic care poate fi îngrijit in mediul familial si la care anticipează tulburări serioase de adaptare;fie prin a explica familiilor care regreta decia de internare ,ca aceasta este indicate in cazul unor bolnavi cu dementa ,incontinenta,escare greu tratabile, imobilizare indelungata. Va anunța si explica familiilor respective si alternativele posibile la institutionalizarea vârstnicului.
II)Asitentul social va avertiza familia asupra crizei de adaptare si a posibilelor evoluții grave a asistatului după internare,spre a impiedica familiile sa impute acest lucru mai târziu echipei de ingrijire. Admitera unei personae vârstnice intr-o instituție pe termen lung înseamnă o privațiune multipla,ale cărei efecte negative privind sănătatea psihica a acesteia si consecutive somatica trebuiesc neutralizate.Institutionalizarea vârstnicului
înseamnă "privare fizica" a persoanei,orizontul acesteia restrangandu-se circulatia , rămânând doar la nivelul instituției.Se poate vorbi si despre "privarea informaționala " a persoenei varstice institutionalaizata, sub aspectul ca acest lucru pate favoriza regresiunea si retragerea in sine,izolarea si instalarea depresiei majore a vârstnicului.
In cadrul institutionalizarii,sentimental de "inutilitate sociala"-devine un "agent patogen" al deteriorării psihointelectuaale si fizice a bătrânului si poate fi ușor eliminate prin ergoterapie (ateliere de pictura ,artizanat,artterapie,tricotat,lucru covoare,activitate de sera si gradina)
Se va lua in calcul un lucru important in institutionalizarea vârstnicului ":privarea afectiva",care ii apasă pe bătrân .Asistentul social va avea in vedere 2 obiective in acest sens;
l) modelele de consiliere si susținere (După Mentheneveau),comunicare
persuasive,cu respectarea demnității umane a varstnicului,a drepturilor persoanelor vârstnice. Asistentul social va trebuie sa se substituie in cazurile in care familia lipsește cu desăvârșire ,sau prezintă un dezinteres total pentru persoana in vârsta.
2)Favorizarea contactelor in instituția de asistenta sociala si in afara acesteia(pentru cei ce se deplasează) cu rudele,prietenii,cunoscutii prin incurajarea neostentativa (adesea prin evitarea ironizării) a simpatiilor pentru sexul opus,care trebuie sa intelegem ,nu sunt interzise persoanelor vârstnice. Va facilita si promova legaturile vârstnicului cu familia
din care provine ,ccu vecinii de camera ,de plimbare ,de banca.,de petrecerea timpului liber.
III) Nu toți vârstnicii internați pun probleme medicale .O parte din ei sunt doar "bătrâni",cu polideficienta de varsta,cu un diagnostic care poate fi formulat ca:"uzura cronogena",ei pot avea infirmități stabile,mono sau plurihandicapuri.
Conform legislației in vigoare persoana vârstnica este definita de legea 17/2ooo;persoana vârstnica cu certificate de handicap eliberat conf.Legii Io2/1999 si revizuite prin Legea 519/2oo2 devine beneficiara Serviciilor Sociale stipulate de Legea 17/2000)
Asistentul social va trebui sa răspundă in orice moment nevoilor socio-medicale ale persoanei institutionalizate,inclusive acordarea de prim ajutor medical ,de la anunțarea medicului geriatru pana la tranportarea vârstnicului la cea mai apropiata unitate
IV)Asistentul social va participa la activitatea specifica obligatorie din căminele –de pensionari si centrul de ingrijire si asistenta – animația. Obiectul acesteia este organizarea vieții celor asistati ,indeosebi în tocmirea programelor sociale,culturale,instructive recreative"aspecte esentiale ale vârstnicului institutionalizat pe termen lung",cu efecte curative si mai ales profilacice deosebite.
V).Asistentul social va participa alături de echipa de îngrijire a vârstnicului prin folosirea arsenalului:medicamentos,psihologic, terapie prin „rude" ,hobby terapie,folosirea de apartamente terapeutice , terapie ocupationala si spirituala (sprijinirea participării vârstnicului la slujbe religioase in vederea pregătirii asistentei morții vârstnicului in demnitate).
ACTE NECESARE ÎNTOCMIRII DOSARULUI DE INTERNARE IN CĂMIN de pensionari in CENTRNtrul de ingrijire si asistenta
-Cererea din partea solicitantului ;
-Declarație pe propria răspundere ca nu are copii sau intretinatori legali ;
-In cazul in care are intretinatori legali aceștia trebuie sa dea o declarație cu motivele pentru care nu isi pot ingriji parintele si sa prezinte eventualele acte medicale daca sunt bolnavi ;
-Recomandare medicala din care sa rezulte tipul de instituție care este indicata potrivit stării de sănătate ;
-Certificat medical din care sa rezulte ca s-au efectuat analizele medicale : R.B. W., Radiografie plămâni. Test SIDA ;
– Adeverința care sa precizeze ca Nu suferă de boli infecto-contagioase ;
– Adeverința de venit impozabil (Act de stare materiala de la Circa Financiara);
– Copie biletin de identitate ;
– Copie certificat de naștere ;
– Copie certificat de căsătorie ;
– Copie hotărâre de divortsau certificat de deces ( după caz )
– Talon de pensie recent – ( daca este pensionar);
– Situația locativa ( după caz ):
– copie contactul casei proprietae personala ; – copie contractul de vânzare – cumpărare ; –copie act de donație ;
– copie act de moștenire ;–
– copie contract de închiriere ;
– Ancheta sociala de la primăria de sector ;. -Dosar cu șina ;
Persoanele care solicita internarea trebuie sa aibă mutație definitiva in București se stipuleaza prin Ordinul nr.91/2002 al S.S.P.H., Ordinul nr.22/martie 2003 A.N.P.H. si H.G. nr.329/martie 2003.
. – In Centrul de îngrijire si Asistenta , se internează la cerere persoane varstnice cu handicap, care nu se pot autoservi si necesita o permanenta îngrijire, in limita locurilor libere.
Persoanele internate in Centrul de îngrijire si Asistenta care au venituri proprii sau susținători legali, plătesc o contribuție băneasca de intretinere lunara rcalculata in baza costului mediu lunar stabilit prin Ordinul nr.79/2002 al S.S.P.H., H.G. 503/05.2003.
Costul mediu lunar poate fi modificat in cursul anului, incepand cu luna imediat următoare celei in care intervin indexări privind salariile si pensiile.
Condiții si procedura de internare in Centrul de ingrijire si asistenta:
-Cererea din partea solicitantului sau reprezentantului legal.
-Certificatul de încadrare inr-un grad de handicap eliberat de Comisia de
Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap – Sector.
-Declarație pe proprie răspundere ca solicitantul nu are copii sau
intretinatori legali.
-In cazul in care are intretinatori legali, aceștia trebuie sa dea o declarație
cu motivele pentru care nu isi pot ingriji părintele si sa prezinte
eventualele acte medicale daca sunt bolnavi.
-Certificat medical din care sa rezulte ca s-au efectuat analizele medicale:
C.".– • '
RBW, radiografie plămâni, test SIDA.
-Adeverința medicala care sa precizeze ca NU suferă de boli infecto
contagioase.
-Adeverința de venit impozabil (act de stare materiala de la Circa
Financiara).
-Copie Buletin .Identitate.
Copie certificat tiastere.
Copie certificat căsătorie.
. Copie hotărâre divorț sau certificat deces (după caz).
Talon de pensie recent (daca este pensionar).
Situația locativa (după caz)
copie contractul casei proprietate personala
copie contractul de vanzare-cumparare
copie act donație
copie contract inchirier
Ancheta sociala (fisa sociomedicala geriatrica de la primăria de sector.
. Dosar cu șina.
A. Dosarul se depune la registratura D.G.A.S. Sector .
B. Dosarul se instrumentează (in funcție de situația concreta a fiecărui . solicitant) de către:
Serviciul de asistenta sociala a persoanei cu handicap
Serviciul de asistenta sociala a personelor varstnice din cadrul D.G.A.S. Sector sau judetean.
Internarea se face in temeiul dispoziției Primarului Sectorul l, in calitatea
acestuia de ordonator principal de credite (finanțarea C.I.A. se face de la Consiliul Local Sectorul ).
Centrul de îngrijire si Asistenta asigura, in condițiile prevăzute de legislatia in vigoare următoarele servicii: -cazarea, hrana, echipamentul si cazarmamentul necesar;,medicatie permanenta,consiliere psihologica.
Ancheta sociala efectuata pentru acordarea varstnicului posibilitatea de a benefivcia de prvederile Legii 208/1998 –legea ajutor la cantinasociala .
Conform acestei legii,persoanele varstnice trebuie saindeplineasca urmatoareleconditii:
Cateva cuvinte din lege
IV.2 a Servicii sociale comunitare acordate persoanelor varstnice
Conceptul de comunitate
Comunitatea reprezinta cea mai mica unitate morfologica a speciei umane ,prezentandu-se in general ca un grup social uman de mici dimensiuni in care membrii sai au relatii nemijlocite , de cunoastere reciproca.
Comunitate prezinta o relative autarhie si include /desfasoara la scara redusa ,toate activitatile proprii unui sistemsocial(economice,culturale,religioase,politice).
Comunitatea este parte integranta a societatii ,de o complexitate mai reusa ,dar in acelasi timp reprezinta o forma naturala de organiazare sociala.
Ferdinand Tonnies(1887) –arata ca exista o distinctie neta intre comunitate si societate.:
-comunitatea prin autenticitatea ei este ca un organism viu,bine articulate si integrat,in care relatiile intre oameni sunt bazate pe trairi commune,obiceiuri,datini comun acceptate,mostenite,unele avand character normative si in care statusul indiviziloreste mai degraba atribuit decat dobandit;
-societatea reprezinta un agregat artificial,insa extreme de complex,alcatuit dintr-un volumfoarte mare de indivizi,drept pentru care este intemeiata pe relatii impersonale,conventionale si contractuale,in care statusul este bazat pe merit si mai degraba dobandit
.
INGRIJIREA IN COMUNITATE-caracteristici generale
Ingrjirea in comunitate are ca obiectiv asigurarea sprijinului si serviciilor de care are nevoie persoanele afectate de diverse probleme(imbatranire,boli mentale,deficiente fizice si senzoriale)pentru a deveni apte sa traiasca cat mai independent in propriile locuinte,ori in mediul “obisnuit”al comunitatii.
In situatia in care starea de sanatate a persoanei varstnice nu permite obtinerea consimtamantului acesteia pentru acordarea ingrijirilor , decizia se ia de catre serviciul social al consiliului local sau de catre directia de asistenta sociala din cadrul directiilor generale de munca si solidaritate sociala judetene si a municipiului Bucuresti, pe baza anchetei sociale si a recomandarilor medicale facute de familie , prin consultarea medicului specialist , cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective , sau in lipsa acestora , cu acceptul unui alt membru de familie.
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
servicii sociale , privind , in principal, ingrijirea persoanei , prevenirea marginalizarii sociale si sprijinirea pentru reintegrarea sociala , consiliere juridica si administrativa , sprijin pentru plata unor servicii si obligatii curente, ingrijirea locuintei si gospodariei , ajutor pentru menaj, prepararea hranei;
servicii socio-medicale , privind , in principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale , readaptarea capacitatilor fizice si psihice , adaptarea locuintei la nevoile personei vârstnice si antrenarea sa in activitati economice , sociale si culturale , precum si ingrijirea temporara in centre de zi , azile de noapte sau alte cenre specializate;
servicii medicale , sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale la domiciliu sau in institutii de sanatate : consultatii si ingrijiri stomatologice , administrarea de medicamente , acordare de materiale sanitare si de dispozitive medicale;
servicii de consiliere in vederea prevenirii marginalizarii sociale si pentru reintegrare sociala , asigurate de asistentii medico-sociali ca drept fundamental al persoanei vârstnice.
Ingrijirea in comunitate pune accentul pe o serie de schimbari care vizeaza:
-sa determine ca persoanele respective sa duca o viata cat mai normal posibil in propriile locuinte,ori in mediul obisnuit al comunitatii;
-sa ofere tipurile adecvate de support care sa ajute persoanele sa atinga maximum posibil de independenta si prin achizitionarea ori dobandirea deprinderilor esentiale de viata ,sa-si realizeze pe deplin propriul lor potential;
-sa ofere mai multe informatii individului privind viata si serviciile de care are nevoie;
-antreneaza restructurari esentiale la nivelul seviciilor de sprijin,care trebuie sa satisfaca noi standarde:
a)flexibilitate si sensibilitate in raport cu nevoile persoanelor beneficiare si ale celor care le ingrijesc;
b)formularea unei game de optiuni pentru beneficiare;
c)asigurarea interventiilor strict necesare,in vederea dezvoltarii independentei beneficiarilor;
d)concentrarea asupra celor cu nevoile cele mai mari
Ingrijirea in comunitate prezinta urmatoarele avantaje:
-Promovarea alegerilor si a independentei persoanelor ingrijite,intr-unmediu de viata cat mai aproape de al celorlati membri ai comunitatii;
-Tendinta de individualizare a serviciilor furnizate cu dificultati,in raport cu nevoile lor speciale;
-Implicarea intregii comunitati in procesul de ingrijire,ceea ce determinas o mai buna acceptare a persoanelor cu handicap,evitarea etichetarii si stigmatizarii;
-Promovarea activitatilor unor echipe complexe,interdsciplinaritate care orienteaza si acorda support pe parcursul procesului de ingrijire.
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt :
servicii sociale , privind, in principal, ingrijirea persoanei , prevenirea marginalizarii sociale si sprijinirea pentru reintegrare sociala , consiliere juridica si administrativa , sprijin pentru plata unor servicii si obligatii curente , ingrijirea locuintei si gospodariei , ajutor pentru menaj , prepararea hranei.
Servicii socio-medicale , privind , in principal , ajutorul pentru realizarea igienei personale , readaptarea capacitatilor fizice si psihice, adaptarea locuintei la nevoile persoanei vârstnice si antrenarea sa in activitati economice , sociale si culturale , precum si ingrijirea temporara in centre de zi , azile de noapte , sau alte centre specializate ;
Servicii medicale sub forma consultatiilor si ingijirilor medicale la domiciliu sau in institutii de sanatate : consultantii si ingrijiri stomatologice , administrarea de medicamente , acordarea de materiale sanitare , si de dispozitive medicale ;
Servicii de consiliere in vederea prevenirii marginalizarii sociale si pentru
reintegrarea sociala , asigurate de asistentii medico-sociali ca drept fundamental al persoanei vârstnice.
Orice persoană :rebuie să aibă.posibilitatea de a opta pentru un serviciu sau altul în funcție de nevoile proprii, fie că de exemplu are o invaliditate fizică, fie că este orb. bătrân, suferă de o boala terminală sau este infestat cu virusul HIV.
Pentru toate aceste persoane și pentru altele aflate în situații asemănătoare, de multe ori, societatea a pus etichete excluzându-le din viața să activa și luându-le șansa de a cuce un trai decent în sânul comunității. De aceea, a oferi oportunități egale pentru toți trebuie să fie un obiectiv principal al furnizorilor de servicii comunitare.
Pentru a realiza acest obiectiv, organizațiile respective trebuie să ofere informații clare și comprehensive în legătură cu tipul serviciilor ce vor fi furnizate, de către cine și în ce condiții, într-o forma la care toți potențialii beneficiari să aibă acces.
Totodată cei care solicită îngrijiri comunitare trebuie să fie informați asupra drepturilor și responsabilităților ce le revin în cazul în care vor fi beneficiari ai serviciilor comunitare. Prin aceasta li se dă posibilitatea să-și exprime dorințele, propunerile sau1 nemulțumirile.
Pot exista persoane care solicită servicii speciale în funcție de nevoile individuale și atunci serviciile comuniiare vor fi acordate în mod diferențiat adaptate însă nevoilor și ținându-se totodată cont ce standardele de calitate przute pentru toți beneficiarii.
A acorda șanse egale în domeniul îngrijirilor comunitare înseamnă nu numai a acorda îngrijirile stricte ci, și în cazul în care comunitatea nu poate acoperi nevoile de îngrijire ale persoanei, aceasta să poată fi trimisă altor organizații sau organisme care ar putea să ajute la soluționarea nevoilor ei.
Organizațiile furnizoare de servicii de îngrijiri comunitare trebuie să păstreze în permanență legaturi de colaborare cu alte organizații guvernamentale și neguvemamentale cât și cu autoritățile locaie pentru a preîntâmpina și acoperi toate nevoile comunității creând astfel posibilitatea că nevoile persoanelor să poată fi luate în considerare, deci să existe șanse reale și egale pentru toți
.
SERVICII COMUNITARE ASIGURATE PERSOANELOR IN CAMINE
Atentie……….copiaza ceea ce este scris demana
.DEFINITIA SERVUCIILOR DE INGRIJIRE LA DOMICILIU
In comunitate -Serviciile de ingrijire la domiciliu pot fi acordate în comunitate persoanelor dependente pe cat posibil, în propriile case.
Ingrijirile comunitare fac parte din viata comunitatii si cuprinde, pe de o parte, membri ai familiei varstnicului –desemnand reteaua-informală de servicii de îngrijire la domiciliu:-; organizații publice (medicale și sociale) care ingrijesc persoanele dependente la domiciliul acestora.
In general, îngrijirile la domiciliu efectuate acasă" reprezinta o alernativă față de "îngrijirea spitaliceasca ,iar varstnicii pot fi integrați în comunitatea lor mai curanddeat in termen lung.
Varstnicii cu probleme deosebite .": cu un anumit handicap care sunt persoane dependente sunt ajutați să rămână în casele lor,prin furnizarea de servicii de îngrijire la domiciliu.si satisfacerea nevoi sunt:
» nevoia de a fi informat privind disponic:". constă; care sunt criteriile pe care treb_: beneficia de acel serviciu; cum se fi acesta…);
» nevoia de îngrijiri personale; • nevoia de suport practic ce e » nevoia de a avea suport emoțional și de a :a;ea unui serviciu .
Stabilirea tipurilor de servicii sociale necesare menținerii la domiciliu a pci ioanelor vârstnice dependente, a timpului necesar prestării fiecărui tip de serviciu în pane și a costurilor/tip serviciu s-a realizat pe baza evaluării socio-medicale – de către o echipă formată din 2 asistenți sociali, un medic geriatru și un îngrijitor persoană \;-irsinică – a gradului de dependență și a nevoilor persoanei vârstnice, la domiciliul acesteia.
FURNIZoRII SERVICIILOR SOCIALE LA DOMICILIU
Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt furnizare de două categorii de rețeie:
a. Rețeaua informală constituită din rude. vecini, prieteni;
b. Rețeaua formală constituită din profesioniștii care pot aparține unor organizații de stat,
neguvernamentale sau private:
^z) servicii medicale (medici generaliști, as.medicale, îngrijitori la domiciliul; b) servicii sociale (asistenți sociali, etc.).
a. Rețeaua informală
Cea mai mare parte a îngrijirilor comunitare, adică .mai mult ce 90%, este furr.izatâ de familie, prieteni și vecini.
Acești furnizori de servicii, denumiți îngrijitori informai:, sunt deosebiți de profesioniștii care lucrează în sectorul/orma/.
îngrijitorii informai! renunță la timpul lor. renunță la performanța meserie: lor, . câteodată renunță la slujba lor sau. alteori, își iau o slujbă unde să aibă un program redus de lucru pentru a se dedica îngrijirii unei persoane din familie.
Deseori, persoana dependentă are nevoi complexe și multiple. Câteodată, aceste nevoi nu pot fi satisfăcute de către rețeaua informa:ă sau există cazuri care nu dispun în anturajul lor de nici un ajutor neoficial (rude. prieteni, vecini care sâ-i poată ajuta).
De multe ori. această rețea informală de ajutor nu poate să rezolve rnai ales cazurile complexe, grave.
Ideale ar fi posibilitățile:
că rețeaua de profesioniști să poată prelua cazurile cele mai dificile:
că serviciile formale furnizate cu profesioniști să se adreseze, în funcție ce nevoi,
atât persoanelor cu probleme, cât și îngrijitorilor neoficiali ai acestora (susținerea ion.
b. Rețeaua formală
Serviciile medicale sunt furnizate de medicii generaliști și asistentele medicale
comunitare (asistente medicale de teren cu diverse specializări in: pediatrie, geriatrie,
psihiatrie).
Serviciile sociale sunt furnizate In principal ce asistenți sociali și de îngrijitori la domiciliu.
Efortul tuturor acestor categorii de profesioniști este integrat '.r. echipe multidisciplinare.
.
De exemplu, echipa formată din medic generaiist, asistent social, asistent medical și îngrijitor la domiciliu este o echipa multidisciplinară.
In conformitate cu dispozițiile art.28 din Leg. 17/2000 privind Asistența socială a persoanelor vârstnice și cu dispozițiile Grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor \arsinice, aprobată prinHGR 886/2000.
s 190.000 lei (cost servicii/8 h) : 8h = 23.750 lei – cost ser\icii/h
^ Cheltuieli materiale totale(pamperși, mănuși menaj, halat îngrijitor, materiale de
curățenie) pentru prestarea serviciilor/pers, vârstnică/h = 1.250 lei i oictl costuri/asistat vârstnic: 25.000 Iei/h.
Costurile au vor depăși 20% din veniturile nete ale vârstnicului îngrijit la Domiciliu.
:BENEFICIARII INGRIJIRILOR LA DOMICILIU
Oamenii obișnuiți folosesc serv persoane cărora li s-a întâmplat să aibă ne1, se descurce sau să se îngrijească singure.
Beneficiarii pot avea vârste diferite fizică, fie psihică, și, din această cauză, nu perioadă limitată de timp, fie toată viața.'.e de îngrijiri la domiciliu. Aceștia sunt speciale, adică nu pot, într-un fel sau altul, să e la copii la bătrâni; pot să aibă o boală, fie : să se descurce cu greu viața de zi cu zi, fie pe o perioada de timp ,temporar,sau permanent.
DREPTURILE BENEFICIARILOR DE SERVICII
Persoanele dependente care beneficiază de serviciile de îngrijiri la domiciliu trebuie să trăiască cu demnitate, înconjurați de respectul celor care îi susțin, fără a le fi diminuare în vreun fel drepturile că cetățeni, pe cât de activi le permite să fie condiția lor fizică și psihică.
Indiferent de vârstă sau de handicapul cu care se confruntă, clienții au dreptul fundamental la autodeterminare și individualitate, îngrijirile ce li se acordă vor permite beneficiarilor să își atingă capacitatea maximă – fizic, intelectual, spiritual, emoționa! și social – chiar atunci câne au o boală în evoluție, cum ar fi demența.
a) Dreptul de a rămâne în propria casă
Furnizorii de servicii de îngrijire la domiciliu trebuie să aibă servicii flexibile, disponibile, care să corespundă preferințelor beneficiarilor și care să fie oferite in colaborare cu alți furnizori ('rude. vecini, prieteni) sau alte organizații furnizoare de servicii, pentru a se asigura că beneficiarii pot rămâne în propriile case atât timp cât doresc și ața: timp cât starea sănătății le permite.
b) Dreptul beneficiarilor de a-și păstra stilul de viață ales
Serviciile furnizate trebuie să țină cont de modul de viață și de nevoile culturale, religioase, rasiale, spirituale și emoționale ale beneficiarilor.
Fiecare client are dreptul să obțină informatii despre serviciile de care beneficiaza(criteriile de eligibilitate, maniera de furnizare, etc.).îngrijirea și tratamentul trebuie furnizate numai in conditii optime pentru a seobtine efecte pozitive.asupra varstnicului.
Clienții vor avea parte de o îngrijire adecvată furnizat! și supervizată de personal calificat.
Serviciile sunt furnizate cu respect într-o manieră plină ce sensibilitate. Intimitatea beneficiarilor acestor servicii, în special în ce privește îngrijirea intimă, va fi respectată.
Ingrijirea nu e niciodată coercitiva'ș'i nu va duce la abuzuri ,retineri. Nimic nu se face din ceea ce ar reduce stima de sine a clienților. Chiar in cazul celor mai vulnerabili,beneficiarii varstnici sunt încurajați să facă propriile alegeri în legătura cu serviciiie pe care le primesc.
De câte ori este posibil, serviciile vor-fi furnizate 'de o maniera continuă. Când aceste servicii nu vor mai corespunde nevoilor clientuiui si e nevcie de alte forme7de îngrijire (spital, centre de ingrijire si asistenta), trecerea la o altă formă de îngrijire va fi făcută p'e cât de ușor posibil.
în concluzie, serviciile de îngrijire la domiciliu își propun:
• să răspundă nevoilor clienților;
o să fie ușor accesibile;
• să fie furnizate de o manieră în care clientul să fie o parte ;::ivă în deciziile care se iau
privind fiecare etapă a procesului de îngrijire:
' să nu facă discriminări privind rasa. religia sexul, vârsta persoanei care va primi aceste servicii;
să fie flexibile și să lucreze în colaborare cu alte organiiaiii pentru a putea acoperi nevoile diverse ale oamenilor;
să își informeze beneficiarii despre drepturile pe care le r_ și despre gama de servicii disponibilă din care aceștia pot să aleasă:
să recunoască drepturile celor ce furnizează servicii și ale îngrijitorilor informali;
să aibă proceduri clare de management al riscului;
• să recunoască dreptul beneficiarilor de a face plângert și de a-i informa asupra modalităților prin care pot să facă acest lucru
Prin acordarea serviciilor sociale de ingrijire la domiciliu se asigura SANSE EGALE PENTRU TOȚI beneficiarii varstnici.
In contextul preocupărilor generale asupra creșterii bunastarii si vieții oamenilor un rol important este acordat în principal respectarii drepturilor fundamentale ale omului. Respectarea nediferențiată a drepturilor fundamentale ;al.e omului înseamnă implicit acordarea de șanse egale pentru toți.
La prima vedere sloganul " șanse egale pentru :oțf :;:e a fi utopic, însă, dacă ne raportăm la domeniul îngrijirilor comunitare atunci aceata formulare își pierde din conotație.
în cadrul îngrijirilor comunitare se oferă fiecăruia pos::.:itatea de a se simți egal cu ceilalți semeni, indiferent de sex. vârstă, rasă, națicnaliuti. religie, orientare politica, situație materială, statut social sau orice altceva ce ar pu:ti fi considerat că sursă de discriminare.
PRINCIPII CARE STAU LA BAZA FURNIZĂRII SERVICIILOR DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU
Serviciile sociale din cadrulAdministratiei Publice locale,judetene,de sector ,precum si organizațiile care oferă servicii de îngrijiri la domiciliu vor avea, că principală preocupare, creșterea calității vieții clienților prin furnizarea de servicii de o înaltă calitate.
Bunăstarea beneficiarilor ar trebui să fie în centrul preocupărilor pentru orice standard de calitate care se stabilește. E bine că standardele de îngrijire să recunoască și să respecte dreptul la intimitate și demnitate al indivizilor, diversitatea și individualitatea, să le reducă dependență prin oferirea posibilității de a face propriile alegeri, oferincu-le astfel contreijgasupra propriilor vieți pe cât posibil.
Indivizii trebuie să primească îngrijirea exact la nivelul'pe care situația lor o cere. Serviciile trebuie să satisfacă întregul lanț de nevoi fizice., clinice, personale, sociale, spirituale și sociale ale acestora.
PRINCIPIILE ÎNGRIJIRII se traduc prin:
Realizare – clienții vor fi ajutați să atingă potențialul lor maxim din punct de vedere fizic, intelectual, emoțional și social.
Demnitate – a păstra respectul de sine al clientului, mai ales în cazul celor care sânt dependenți de îngrijire din partea altor persoane.
Autonomie – respectarea dreptului clienților de a lua propriile decizii și de a face propriile alegeri (exceptând cazurile în care viața clientului sau a celor din jur este pusă în pericol).
Independența – preocuparea pentru menținerea independenței personale a clientului, incluzând gradul ce risc care îl implică.
Stima – recunoașterea calităților, experienței, fiecărei persoane.
Calitatea experienței – nevoia de a încuraja, de a da posibilitatea beneficiarilor varstnici sa fie implicați într-o mare varietate de activități pe cât de mult este posibil; acest lucru este important mai ales pentru cei care nu mai pot să-și părăsească locuința.
Varstnicii își păstrează dreptul lor de cetățeni, indiferent de starea fizică și psihică în care se află.
Aceste principii de îngrijire pot fi considerate și că o serie de drepturi ale clientului. îngrijirea acordată ar trebui să răspundă nevoilor sociale, personale sau medicale ale fiecărui individ. Ea va fi furnizată pe baza unei evaluări prealabile, evaluare pe care o considerăm că pe un drept al celor care solicită serviciile sociale..
Serviciile de îngrijiri la domiciliu sunt accesibile oricărei persoane aflate în nevoie fără deosebire de rasă, stare de boală, stil de viață, religie sau sex.
Modelul de ingrijire la domiciliu agreat și dezvoltat de mai multe organizații neguvernamentale ir. România este modelul care utilizează primele patru categorii de profesioniști în care roiul cheie în procesul de îngrijire este deținut de îngrijitorii la domiciliu.
O "celulă" a echipei este formată dimr-un grup de 6-8 îngrijitoare, o nursă comunitară, un asistent social și un medic generalist.
îngrijitorul la domiciliu oferă servicii de îngrijiri' de tip infirmier.
Nursa comunitară oferă servicii de îngrijire și de coordonare a procesului pentru îngrijitorii la domiciliu.
Asistentul social este implicat în evaluarea socială a cazurilor, elaborarea planurilor de îngrijire, suportul și consilierea clienților.
Medicul generalist (medicul de familie) este medicul în raza căruia (sau pe lista căruia) este beneficiarul serviciilor noastre; echipa nu are un alt medic care să duplice serviciile.
Preluarea cazurilor și acordarea serviciilor
Solicitările de servicii din partea potențialilor clienți vor fi preluate de către secretarul recepționist (dacă cererea este telefonică) sau de către coordonatorul de îngrijiri.
Evaluarea cazurilor este responsabilitatea asistentului social, a asistentei rr.edicale și a coordonatorului de îngrijiri.
Această echipă, la care se adaugă coordonatorul de proiect, este responsabilă de selectarea cazurilor eligibile și predarea acestora echipei de profesioniști (de îngrijire).
După o informare prealabilă, predarea cazurilor noi îngrijitorilor la domiciliu va fi făcută de un profesionist cunoscut de client la domiciliul acestuia (asistent! medicală, asistent social, coordonator de cazuri).
îngrijitorii la domiciliu vor acorda clienților serviciile înscrise în planul de îngrijire. Serviciile cerute în plus de către clienți vor fi evaluate și discutate pentru fiecare caz în parte.
Orice cerere din partea clienților pentru servicii suplimentare va f: transmisă coordonatorului de echipă sau coordonatorului de caz și se va lua o hotărâre de modificare a planului de îngrijire, dacă este necesar.
Inngrijitorii la domiciliu vor fi coordonați de coordonatorul de îngrijiri ș: îndrumați profesional de asistentele medicale.
Coordonatorul de ca- este persoana care menține legătura între diferiți profesioniști din organizație care furnizează servicii aceluiași client.
Coordonatorul îngrijirilor este persoana din echipă abilitată să integreze serviciile oferite de către organizație cu alte servicii (furnizate de alte organizații, familie, instituții, etc.).
Responsabilul de echipa (coordonatorul de proiect) are sarcina de a controla, evalua și îndruma munca tuturor membrilor echipei: asistente medicale, asistenți socia.i. etc
LISTA SERVICIILOR SOCIALE DE TIP INFIRMIER
Persoanele desemnate să realizeze îngrijirile de bază vor efectua următoarele activități:
ajută clientul la dezbrăcare/îmbrăcare;
ajută clientul să se așeze, să se mobilizeze, să se ridice din pat sau să se culce;
ajută-clientul să bea și să mănânce;
participă la activități de îngrijire corporală (toaletă, duș. baie, toaletă intimă, toaletă bucală, îngrijirea'unghiilor și a părului);
ia măsuri de prevenire a escareior și supraveghează starea de sănătate a pielii;
supraveghează starea generală de sănătate a clientului, urmărind evoluția funcțiilor vitale (temperatură, puls, respirație, tensiune arterială);
aplică unguente și administrează picături;
efectuează mici pansamente care nu necesită cunoștințe despre sterilizare;
pregătește medicamentele și ie administrează conform instrucțiunilor asistentei medicale;
schimbă punga de urină, dacă clientul are sondă:
pune plosca/urinarul și le cură;ă după utilizare;
schimbă lenjeria de pat cu clieruu! în pat sau fără;
curăță resturile de materiale folosite și aruncă deșeurile;
propune măsuri vizând prevenirea accidentelor domestice;
efectuează muncă menajeră legată direct de mediul clientului.
ECHIPELE INTERDISC1PLINARE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Organizațiile furnizoare de servicii de îngrijiri la domiciliu sunt într-o fază de început.
în cadrul acestor organizații, există 3 grupe de personal:
A. Echipa de conducere care include directorul executiv și managerii (coordonatorii de proiecte.)
ATRIBUȚIILE DIRECTORULUI DE ÎNGRIJIRI
Face parte din conducerea instituției, are drept de semnătura pentru actele legate de activitatea funcției si se subordonează Compartimentului Managementului îngrijirilor de Sănătate din Cadrul Direcției de Sănătate Publica.
Are in subordine directa asistentii medicali șefi de secție sau compartimente.
Reprezinta institutia in relatia cu alte institutii privind activitatea personalului din subordine
Raspunde material,moral si juridic de daunele aduse institutiei , personalului ,pacientilor/clientilor ,prin deciziilor luate si activitatea desfasurata.
Organizeaza , coordoneaza ,controleaza si raspunde de activitatea de ingrijire din cadrul institutiei.
Coordoneaza,controleaza si raspunde de activitatea asistentilor sefi de sectie si deleaga sarcini acestora.
Controleaza si evalueaza periodic calitatea activitatii asistentilor medicali si a altor categorii de personal cu pregatire medie sanitara si elaboreaza programe si propuneri de imbunatatire a acesteia.
Stabileste, pentru personalul in subordine, impreuna cu asistentii medicali sefi de sectie necesarul si continutul programelor de perfectionare organizate pe plan local.
Stabileste nevoile de participare la programele de educatie comuna organizate in afara institutiei pentru personalul in subordine.
Stabileste criteriile de evaluare a cunostintelor profesionale si a calitatii activitatii, pentru personalul din subordine.
Controleaza si evalueaza periodic activitatea personalului ,propune si participa la acordarea calificativelor profesionale, pe care le avizeaza..
Participa la elaborarea proiectului de buget anual al unitatii si face propuneri privind repartizarea acestuia in functie de prioritati(activitati, ingrijire, programe de educatie continua, dotare cu echipamente, instrumente materiale consumabile, reparatii etc.) Este membru al Comisiei de Aparatura medicala si de modernizarea si optimizarea activității personalului din
subordine :si face in acest sens propuneri concrete conducerii instituției.
Prezintă periodic Consiliului de Administrație, note informative privind
activitatea asistenților medicali si a altor categorii de personal cu pregătire medie
sanitara.
Participa si inițiază activități de cercetare in domeniul îngrijirilor.
Organizează saptaminal si ori de cite ori este nevoie, intilniri de lucru
cu asistenții medicali șefi de secție, in care se analizează activitatea din saptamina
anterioara si stabilesc activitățile următoare.
buleta
Coordonează si controlează prin sondaj îndeplinirea atribuțiilor
profesionale, de către asistenții medicali si alte categorii de personal cu pregătire
medie sanitara, privind:
indeplinirea atribuțiilor ce decurg din rolul propriu, conform competentelor profesionale;
îndepliniră atribuțiilor ce revin in cadrul rolului delegat, conform prescripției medicului;
respectarea normelor privind prevenirea si combaterea infecțiilor nozocomiale;
asigurarea primirii in condiții optime a inventarului moale existent in dotarea instituției, secțiilor, a pacienților/clienților;
corectitudinea înregistrării datelor in dosarul de îngrijire a pacientului;
comportamentul etic fata de membrii echipei, fata de pacient si aparținătorii acestuia;
repartizarea personalului pe secții, pentru asigurarea calității activităților de ingrijire si in concordanta cu nevoile instituției;
respectarea programului de activitate;
corectitudinea predării/preluării serviciului;
modul de desfășurare a pregătirii practice a viitorilor asistenți medicali;
respectarea normelor de protecția muncii si prevederilor regulamentului de ordine interioara;
organizarea si desfășurarea activităților de educație pentru sănătate;
respectarea realizării obiectivelor propuse in planul de activitate;
starea de igiena a pacienților, secțiilor, compartimentelor si_a spatiilor aferente serviciilor de ingrijire din instituție;
asigurarea si utilizarea eficienta si in bune condiții a instrumentarului, echipamentelor, mobilierului si saloanelor, etc.
IV.2b.Responsabilitatea asistentului social in acordarea de servicii comunitare pentru persoane varstnice
Principii generale
R.L. Gold și H.J. Gans au distins trei roluri diferite ale asistentului social:in comunitate:
Participant total implicat emoțional și comportamental în situații sociale și care post-festum se manifestă ca cercetător, înregistrând date și informații.
Cercetător exterior situațiilor sociale, care culege date cu ajutorul unuiinstrument special destinat înregistrării de observații.
Cercetător- participant care este numai parțial implicat în situațiile sociale în așa fel încât să poată produce și înregistra date și informații.
Dezvoltarea auto-ajutorului integral.
Natura auto-ajutorului integral
Prin intențiile și scopurile sale, auto-ajutorul integral face parte din serviciile oferite de organizațiile de asistență socială. Este evident astfel că profesioniștii joacă un rol important In asigurarea unui nivel adecvat de resurse și sprijin. Factorii care afectează gradul în care o activitate este considerată integrală includ caracterul preocupării și nivelul de susținere profesională. Auto-ajutorul integral este inițiat și implementat ca parte a programelor și facilitărilor promovate de serviciile sociale.
Criterii ce influențează decizia de dezvoltare a auto-ajutorului integral
Se pune întrebarea în ce circumstanțe este de preferat să abordăm auto-ajutorul integral? In acest caz trebuie să ținem cont de două considerații: 1} cerința de a proteja, a ajuta sau a veni în întâmpinarea nevoilor specificeale clientului și 2) necesitatea de arespecta drepturile acestuia. Trebuie să luăm în considerare gradul spre care asistentul social dorește să-și îndrepte activitatea de auto-ajutor facilitat sau independent. Dar considerentul principal este cerința ca asistentul social să preia inițiativa dată fiind lipsa de cunoștințe, abilități sau resurse ale potențialului practicant al auto-ajutorului. Această activitate are patru aspecte:
1. Fără inițiativa asistentului social nevoiile nu vor fi satisfăcute.
Acest criteriu poate fi privit ca un raționament ce guvernează dezvoltarea auto-ajurtorului integral și poate fi justificat atunci când potențialul practicant nu are capacitatea de a începe singur activitatea de auto-ajutorare.
2. Cerințe de protejare, spriiin sau întîmpinare a nevoitor speciale.
Sunt circumstanțe în care aceasta este o considerație prevalentă iar implicarea asistentului social poate fi statutară. Se poate spune că riscul de a răni clientul sau pe ceilalți poate crește la un nivel inacceptabil dacă nu este menținută implicarea în activitate a asistenței sociale.
3. Cerințe de maximizare a implicării oamenilor m procesul de ajutorare.
Auto-ajutorarea integrală este prevăzută în situațiile în care clientul va beneficia de participarea pozitivă în ajutorarea reciprocă. Aceasta merge în paralel cu necesitatea ca în întreaga sa activitate asistentul social să păstreze constantin minte drepturile clientului, incluzând dreptul la nivele de opțiune adecvate, autonomie si autodeterminare în felul în care profesioniștii
sunt implicați în viața varstnicului.
4. Să activeze munca în direcția auto-aiutorului. facilitat sau autonom atunci când e necesară.
Ca regulă generală, este de preferat ca asistentul social sa lucreze în direcția ușurării și/sau autonomiei mai puțin în cazul primelor două criterii menționate anterior dacă există un motiv specific ca să nu se procedeze astfel. Aceasta este echivalentă cu principiile generale ale împuternicirii ce vor fi discutate ulterior.
Doua forme de auto-ajutorare integrală:
în ceea ce-i privește pe asistenții sociali, diferența naioră es'.e între stabilirea unei activități, presupunând că va rămâne integrală și dezvoltarea ei. cu scopul deplasării activității către o mai rnare independență ș. aotoncrrve.
1. Auto-ajutorul integral permanent
Construirea auto-aiutorului prin intermediul asistentei sociale
Accentul activității integrale se pune pe auto-ajutor ca parte a politicii asistenței sociale și trebuie deci să examinăm modalitățile de a creaiizare a auto-ajutorului prin intermediul asistenței sociale. Raționamentul pentru dezvoltarea auto-ajutorului integral este similar aceluia a! as;stentei sociale în sine și anume faptul că unii oameni nu se pot descurca fără ajutor profesional într-o formă sau alta, însă ajutorul trebuie oferit în așa fei încă: să minimalizeze dependența acestora și să maximizeze calitatea vieții lor
Unități specializate de auto-aiutor
*
Unitatea de auto-ajutorare trebuie sa fie permanentă ca să o permită oamenilor s-o folosească spre a trece de la o mai mică spre o mă:i mare independență față de ajutorul asistentului social profesionist .
In cazul unui camin de bătrâni de pildă poate exista o unitate de auto-ajutor care să se ocupe de promovarea independenței în rândul rezidenților ca un mod de a preveni efectele dăunătoare ale traiului instituțional. Cu alte cuvinte, auto-ajutorui, auto-îngrijirea și ajutorul reciproc ar trebuie să constituie caracteristici esențiale ale politicii unei instituții și ale activitâțiilor zilnice din domeniu
Grupuri pentru persoanele cu nevoi specializate
Este vorba de grupul de auto-ajutorare intensivă înființat de unul sau mai mulți asistenți sociali pentru oamenii care au nevoie de o anumită îngrijire sau ajutor in situatii de abuz, pe lângă celelalte activități în care aceștia sunt implicați. .
Asemenea grupuri merg pe principiul că oamenii care au fost abuzați pot fi capabili de a-i ajuta pe alții aflați în aceeași situație, sau într-o situație asemănătoare cu a lor. astfel de grup trebuie să-și găsească un loc sigur ca să permită celorlalți care se afla în afara experienței dureroase să-i poată aborda. In al doilea rând, dimpotrivă, experiențele membrilor pot fi atât de dureroase încât un grup de supraviețuitori trebuie sprijinit de cineva care a trăit o experiență similară și care poate să-i ajute pe alții să-și depășească teama de a fi ulterior abuzați. In acest caz asistenții sociali se confrunta cu greutățile sau posibilitatea eșecului unui grup dacă în grup nu sunt implicați și profesioniști, . Consilierea este o condiție
esențială pentru fiecare membru și merge în paralel cu întrunirile de grup. Prin
prezența lor asistenții sociali oferă sprijin profesional și consultație în egală
măsură fiecăruia în mod confidențial. Tot astfel asistenții sociali sunt mai
folositori pentru unii membrii ai grupului atunci când ședințele se confruntă cu
probleme emoționaleS-a constatat că apar probleme atunci când membrii participă simultan în mai mult de un singur grup. Experiența sugerează că ar putea fi probleme de compatibilitate dacă. de exempiu. tinerii sunt prezenți laolaltă cu vârstnicii. De aceea este nevoie să se potrivească ritmul grupului cu experiențele și capacitățile membrilor ceea ce în practică este mai dificil datorită anumitor factori. ,în afară de grupurile supraviețuitorilor, problema auto-ajutorăni integrale merge până la aranjamente făcute de asistenții sociali ca o victimă să întâlnească o aita atunci când se crede că ajutorul reciproc poate fi util.
2. Auto-ajutorul integral tranzitiv:
Munca în direcția ușurării sau independentei activității
în timp ce auto-ajutorarea implică uneori trecerea de la activitatea susținută la cea facilitată sau chiar independentă, acest lucru nu se întâmplă în mod obligatoriu și nici nu'este întotdeauna de dorit: pot exista anumiți factoricare necesită ca unii aistati să primească ajutor intensiv. Auto-ajutorarea integrală este In acest caz opțiunea preferată atunci când există factori specifici care o fac neplăcută sau nedorită de către consumatorii" serviciilor sociale de a lua inițiativa și de a se ajuta ei înșiși în mod direct
Abilitarea și auto-ajutorarea – un proces problematic
Abilitarea poate fi definită ca fiind procesul prin care individul, grupul sau comunitatea devin capabili să-și controleze propriile situații și sâ-și realizeze scopurile, fiind astfel capabili să-și îmbunătățească calitatea propriilor vieți. O persoană se poate simți capabilă atunci când fie a realizat sau înțeles ceva, atunci când fie obține o nouă slujbă sau urmează un curs de calificare, ori atunci când are oportunitatea de a face carieră. Abilitarea (imbunătățirea capacității) poate fi aplicată atât clienților/beneficiari, cât și asistenților sociali,dar in această privință asistentul social acționează ca negociator care inițiază activitatea și crează o accesibilitate multi-disciplinară profesionala .
Procesul de abilitare a asistenților sociali la nivelul comunitatiiare in vedere urmatoarele elemente:
1. Paradoxul puterii
Conceptul de abilitare prin intermediul auto-ajutorului implică paradoxul că profesioniștii exercită putere prin obligația de a asigura resursele inițiale și stimulul sugerării direcției spre care se îndreaptă activitățile în același timp însă ei încearcă să stea retrași și să lase practicanții auto-ajutorării să definească ceea ce vor face.
2. AcceptareAe privind DEFINIREA obiectiveOR abilităriI
în mod normal apare o dilemă în practica abilitării pentru dezvoltarea auto-ajutorului și anume: ar trebui oare ca asistenții sociali să-și promoveze propriile obiective stabilite de ei sau să accepte dintru început opiniile despre activitate pe care au stabilit-o părinții înșiși. Cea mai potrivită abordare ar fi de a se menține deschis dialogul între asistenții sociali și utilizatori (auto-ajutorării) despre această problema chiar de la începutul activității.
3. Dezvoltarea personală și competența profesională
Este important să se dezvolte o părere despre abilitate prin procesul de auto-ajutorare care să admită aceste două aspecte (dezvoltare personală și competență profesională) ca teme comune pentru asistentul social și per:ru utilizatori, decât separați de rolurile de profesioniști și utilizatori.
4. Un proces deschis față de o singură activitate
Activitățile obișnuite sunt percepute ca procese în care aspectele personale și profesionale menționate mai sus se dezvoltă într-un mod deschis. Viitorul acestor procese este modul în care profesioniștii și practicanții auto-ajutorului schimbă rolurile și responsabilitățile în cursul evoluției proiectului.
5. Un acces replicabil
Se constată că sănătatea, educata, asistența socială și agențiile de voluntariat împreună cu grupuri de auto-ajutorare ale părinții conlucrează pentru a dezvolta facilități pentru vărstnici..
6 Pentru educarea comunității
Educația comunitară ar trebui în mod voluntar negociată, o activitate pe care neprofesioniștii o pot iniția ca o măsura de reeducare a inegalității sociale, promovare a schimbării și abilitare a oamenilor
Probleme în practica auto-ajutorului integral
1. Claritatea condițiilor pentru practica auto-ajutorului integral efectiv
Profesioniștii trebuie să aprecieze de la început condițiile care nfluențează alegerea acestei abordări pentru auto-ajutorare și să evalueze de timpuriu situația. Specificarea scopului activității trebuie făcută cu grijă pentru a diminua riscul probabilității eșecului prin diluarea efortului sau lipsa clarității asupra â ceea ce se întâmplă. Trebuie apreciat că paradoxul activității de abilitare ca formă de auto-ajutor integral este acela că activitatea Lor PResupune mai degrabă redobândirea puterii de către oameni, decât o formă de cunoaștere a ceea ce oamenii posedă pentru a-i face capabili.
2 Recunoașterea auto-ajutorului ca un proces personal și colectiv
Activitatea de auto-ajutorare este preocupată de sporirea personala și dezvoltarea individului ca și de felul în care grupurile se angajează colectiv în activități de auto-ajutorare. Este greșită impresia că dezvoltarea auto-ajutorului integral este un simplu proces în care indivizii se implică separat de alte persoane.
3. Maxima participare a practicanților în derularea procesului
Trebuie evitat ca porfesioniștii să dicteze agenda unei activități, aceasta implicând riscul de a nu exista O ASOCIATIE AL beneficiarior de sevicii . Implementarea auto-ajutorului necesită o îndemânare atentă a însăși procesului de dezvoltare.
4. Acceptarea ca auto-ajutorul să fie ales și reglat de că:re practicanți
în centrul procesului de auto-ajutorare stă principiul că asistentul social nu impune acest proces unei persoane, iar indivizii au posibilitatea de a participa. Odată implicați, aceștia trebuie să aibă controiu! asuors procesului -ritmul activității trebuie stabilit de către practicant
5. Stabilirea unei scale de timp potrivită
Trecerea de la activitatea integrală la activitate independentă cere timp. Dezvoltarea auto-ajutorului este lentă. Este necesar să se dezvolte o reiea de contacte într-o anumită zonă. să se combată neîncrederea oamenilor în oficialități, să se construiască încredere și să se evitare atitudinea rnatronală sau patronală față de oameni.
6. Profesioniștii trebuie să sprijineorganizatiile să învețe din experiență
Ținând cont că dezvoltarea unui proiect de activitate de auto-ajutorare duce la moduri noi și instructive de abordare a unui tip de serviciu sau problematică, trebuie să existe căi de alimentare constructivă în această experiență din partea organizațiilor de asistența socială.asupra â ceea ce se întâmplă.
IV. 3.Responsabilitatea asistentului social in acordarea serviciilor integrate de ingrijiri la domiciliu pentru persoanele varstnice
Accesul la serviciile de ingrijiri la domiciliu se face pe baza unor criterii de eligibilitate in care gradul de dependenta, este esential.
Persoanele vârstnice,singure , lipsite de sprijin la domiciliu (prieteni , vecini) care necesita ajutor din parte comunitatii se pot afla intr-una din urmatoarele situatii:
– necesita ingrijiri temporare dupa spitalizare in vederea recuperarii
au suferit operatii si se externeaza din spital , dar nu au acasa ajutor ingrijire;
convalescenti dupa A.V.C (accident vascular cerebral)
– sunt bolnavi in stare terminala care necesita ingrijiri de durata , cum ar fi :
– bolnavi cronici , care din cauza bolii nu-si pot desfasura activitatile (hranire, toaleta personala, etc.) , fiind imobilizati la pat.
Un rol important in cadrul echipei interdisciplinare de ingrijiri la domiciliul persoanelor vârstnice il are asistentul social.
Buleta… Inainte de a studia implicarea asistentului social in domeniul de interes dezbatut , este important a cunoaste cateva prevederi ale Codului Etic al Profesiei de Asistent Social , care sta la baza activitatii profesionale de asistenta sociala.
Acest cod este un set de reguli care reflecta principiile generale de conduita profesionala.
Scopul codului etic este :
de a identifica valorile fundamentale care stau la baza misiunii asistentei sociale;
de a stabili un set de standarde de conduita in practica asistentei sociale ;
de a clarifica responsabilitatile si actiunile profesionalistilor care stau la baza rezolvarii conflictelor etice;
In ceea ce priveste principiile etice , ele reprezinta totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare activitatii asistentului social (Codul Etic al Profesiei de Asistent Social , cap. I << Valori si principii etice >> ). Acestea au la baza valorile fundamentale ale asistentei sociale :
furnizarea de servicii in beneficul clientilor;
demnitatea si unicitatea persoanei;
autodeterminarea;
importanta relatiilor interumane;
integritatea persoanei si competenta.
Un alt aspect pe care il cuprinde Codul este cel al standardelor etice.
Acestea privesc , in primul rand , responsabilitatile etice ale asistentului social fata de clienti :
angajamentul;
autodeterminarea;
contractul,competenta;
competenta culturala si diversitatea sociala;
evitarea conflictelor de interese;
confidenteialitatea si viata privata;
accesul la dosare;
contactul fizic ;
limbajul;
plata serviciilor;
intreruperea si incheierea relatiei cu clientul.
In al doilea rand , sunt mentionate responsabilitatile etice ale asistentilor sociali fata de colegi , iar acestea ar privi:
respectul
confidentialitatea
colaborarea interdisciplinara si consultarea
prevenirea disputelor dintre colegi
orientarea clientilor catre alte servicii
incompetente
comportament lipsit de etica
In al treilea rand , sunt mentionate responsabilitatile etice ale asistentilor sociali ca profesionisti :
supervizarea si consultarea
educatia , formarea si evaluarea subordonatilor;
angajamentul fata de insitutia angajatoare
conflictele de munca
discriminarea
conduita privata
reprezentarea
onestitatea
Un al patrulea set de responsabilitati etice ale asistentului social sunt cele fata de profesie si privesc :
integritatea profesionala si promovarea profesiei
evaluarea si cercetarea
Ultimul tip de responsabilitati mentionate in cod sunt cele privitoare la societate , legate de :
actiunea sociala si politica;
participarea politica;
asistenta de urgenta;
In ceea ce priveste asistenta sociala oferita varstnicului in dificultate , munca asistentului social se duce atat direct cu acesta. Cat si indirect , prin asigurarea sistemului de relatii sociale indicat de starea acestuia si prin sprijinirea materiala si cu informatii , pentru a face fata cerintelor situatiei speciale in care se afla.
Existenta sau aparitia unei situatii de risc medico-social, indiferent de natura ei , care –in primul rand- prevenirea agravarii situatiei psihofiziologice a persoanei si evitarea apratitiei unei grave dezadaptari sociale.
Unele masuri ce se vor lua sunt de ordin medical si psihopedagogic, iar prin intermediul lor se urmareste ameliorarea deficientei insesi sau a consecintelor ei psihofiziologice :kinetoterapie , interventii chirurgicale , aparate de corectare a deficientei (ortopedice), psihoterapie, ergoterapie etc.
Rolul asitentului social in aceasta faza este de a informa persoana de gravitatea situatiei si de masurile urgente care trebuie luate , a-i oferi acesteia toate informatiile de care are nevoie si a-i clarifica toate nelamuririle. El trebuie sa continue acest proces oferind indrumare si sprijin pentru ca asistatul sa beneficieze de masurile necesare.
Asistentul social trebuie sa se preocupe si de relatiile sociale ale vârstnicului ingrijit la domiciliu , ajutandu-l sa-si contacteze prietenii , sau invitand persoane/voluntari care ii pot tine companie , ii pot face lecturi sau conversatie.
O alta atributie a asistentuluim este de a furniza suport emotional , cand acesta este necesar.
Tinand cont de faptul ca nu exista un model „ideal” de a reactiona al oamenilor pusi fata in fata cu o astfel de situatie dificila , asistentul social nu trebuie sa incerce sa –si impuna proprii idei in rezolvarea problemei social e a clientului /beneficiarului.
Asistentul social va intra in contact cu diferiti specialisti : medici ,juristi, psihologi , asistenti medicali,ingrijitori la domiciliu, asistenti personali ai persoanelor cu handicap, atat pentru lucrul direct cu clientul , cat si pentru a cunoaste el insusi evolutia acestuia si cerintele care trebuie satisfacute.
Se formeaza astfel o echipa multidisciplinara , in cadrul careia fiecare dintre specialisti , deci si asistenutl medico-social, participa la luarea deciziilor care vizeaza bunastarea clientului , utilizand valorile profesiei si experienta profesionala.(idem).
In cadrul evaluarii, asistentul medico-social descopera nevoile reale pe care le implica situatia respectiva; de abia dupa acest pas important , el poate orienta clientului sfaturi adecvate si sa o indrume spre serviciile existente care pot raspunde trebuintelor repsective.
Evaluarea nevoilor persoanei aflata in situatie de risc medico-social crescut se realizeaza in doua etape :
evaluare initiala : varstnicii pot beneficia de serviciile de ingrijiri la domiciliu , fiind orientati catre acestea din mai multe surse
evaluare integrata a nevoilor : in funtie de nevoile fiecarui beneficiar se ofera servicii conform unui plan de ingrijire acordat efectiv , in termen de maxim 72 ore de la solicitare.
Procesul de evaluare este bine sa se desfasuare la domiciliul clientului, pentru a se avea o imagine completa asupra mediului in care traieste .
Este de preferat ca cel mult doua persoane sa participe la evaluare , pentru ca investigatiile din teren sa nu devina greoaie si obositoare nici pentru client , nici pentru specialisti.
Fisa de evaluare socio-medicala trebuie sa cuprinda urmatoarele date :
date personale
evaluare sociala (date despre conditiile de locuit . despre vecini,prieteni, date despre situatia economica a clientului).
evaluarea starii de sanatate (diagnostic prezentat , starea de sanatate evidentiata prin investigatii paraclinice relevante , recomandari de tratament si recuperare).
Evaluarea gradului de dependenta (grila):
activitati de baza ale viatii zilnice
activitati instrumentale /de manipulare a diverselor obiecte
evaluarea statusului senzorial si psihoafectiv al vârstnicului
rezultatele evaluarii , cu incadrare in gradele de dependenta
servicii sociale si socio medicale recomandate , in functie de nevoile de identificare
dorintele persoanei varstnice
dorintele specialistilor care se ocupa de client
oferta locala de servicii care poate acoperi nevoile identificate
concluzii si recomandari finale
echipa de evaluare.
In urma evaluarii pentru o identificare corecta si reala a nevoilor ce decurg din situatia clientului , asistentul social ii ofera sprijin emotional si il informeaza despre drepturile sale legale , indemnandu-l si sprijinindu-l la o implicare activa in procesul de recuperare.
Buleta…… Aistentul social are competenta in a prezenta persoanei varstnice dependente LISTA SERVICIILOR DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
propuse beneficiarului
în baza nevoilor socio-medicale identificate conform fișei de evaluare
socio-medicală (geriatrică)
Acestea sunt :l.Servicii de îngrijire personală:
• Igienă corporală
– toaleta parțială
– toaleta totală
– toaleta bucală
– îngrijirea mâinilor și picioarelor
– pieptănat
– bărbierit
– îmbrăcat/dezbrăcat
alimentația
igiena eliminărilor. mobilizare.schimbarea poziției în pat, transfer pat-scaun și culcat invers,deplasare în interior (în casă, la toaletă, însoțit, cu sau fără mijloace ajutătoare)
deplasare în exterior(coborârea de scări, plimbare în jurul locuinței, însoțire în afara locuinței
• comunicare( utilizare telefon, sonerie)
• supravegherea administrării medicamentației prescrise de medicul de familie/ medic specialist
2. Servicii menajere și gospodărești
pregătirea și prepararea hranei
igiena patului
spălatul și călcatul hainelor proprii
spălatul vaselor• mică gospodărie(aspirarea covoarelor, ștcrgca^prafului, întreținerea curățeniei în locurile de acces ale vârstnicului)
efectuarea cumpărăturilor din locurile cele mai apropiate de locuința vârstnicului (pentru asigurarea hranei zilnice, medicamente și altele asemenea)
plata unor servicii sau obligații curente
3. Servicii de asistență socială:
• servicii de informare, consiliere, asigurarea legăturii cu alte servicii, instituții
• însoțirea sau reprezentarea vârstnicului în diverse situații de ordin social
Buleta Asistentul socialva intocmi PLAN DE INTERVENTIE INDIVIDUALIZAT al persoanei varstnice
ACTVITATE MEDICALA
-Dispensarizare cu tratament medical
-Tratament chirurgical
-Tratament orthopedic
CONSILIERE PSIHOLOGICA
Obiective
Evaluare
Terapia ocupationala
Actiuni profesionale legate de hobby-urile persoanei varstnice.
ACTIVITATI SPECIALZATE DE ASISTENTA SOCIALA
-ajutor material
-consiliere juridical
-legatura cu ONG
-ajutor social de urgenta prin Serviciul de Asistenta sociala a Persoanei si familiei din cadrul Primariilor
-actiuni de petrecere a timpului liber(loisir).
MANAGEMENTUL CAZULUI
ECHIPA IMPLICATA IN ACTVITATILE DE ASISTENTA SOCIALA
REEVALUAREA CAZULUI
Modalitatea de abordare a reevaluarii
Buleta PSIHO TERAPIA varstnicului efectuata de asistentul social vaurmari urmatorii parametri:
Analiza problemelor siplanificarea terapiei
A.Analiza problemelor
1.Descrierea domeniilor problematice:
– Comportamente observabile
– Cognitie
– Emotii
– Elemente particulare
2.Analiza conditiilor Care mentin comportamentul problematic si formularera ipotezelor
– Antecedente
– Consecinte
– Ipoteze
3.Analiza motivatiei
– in raport cu problemele (discrepanta intre auto si heterodescriere si dortinta de schimbare din partea varstnicului)
4.Trairi si comportamnete neproblematice (active sau resurse)
5.Relatii sociale actuale
B. Conditii socioculturale
– Modificari recente in constelatia existentiala
C.Clasificarea diagnostica
– anamneza(antecedente heredocolaterale psihiatrice si somatice)
– istoria problemelor psiho-sociale actuale ale varstnicului
– Psihodiagnostic
– Psihopatologie DSM IV
– Status somatic(particularitatile organiceinlegatura cu problema psiho-sociala)
D.PLANIFICAREA TERAPIEI
– Selectia metodelor terapeutice
– Continutul si planificarea procedelor de interventie psihologica.
– Programe psihologice individualizate
– Modalitati si perioade de reevaluare psihologica a cazulu
Teste psihologice utilizate de sistentul social in evaluarea varstnicului
Atentie!
iMMSE se introduce aici luat de la pag 139
demaijos ,inclusiv interpretarea si CDR de mai jos –pag 144
E.REEVALUAREA PSIhologica acazului
i
Buleta…….Rolul asistentului social in recuperarea si reabilitarea geriatrica copiezi din pag 2. ceea ce e scrisdemana
EXAMINAREA MINIMALĂ A STĂRII MINTALE MINI MENTAL STATE EXAMINATION (MMSE^
Ce zi a săptămânii este?
Ce dată este azi?
Ce lună este?
Ce anotimp este?
în ce an suntem?
Unde ne aflăm acum?
La ce etaj suntem?
în ce oraș suntem?
în ce județ suntem?
10. în ce țară santem?
11. Repeta cuvintele: "lămâie, cheie, balon"
12 (Examinatorul va pronunța cuvintele îatr-un ritm de unul/secundă)
13. .(în caz de dificultăți, repetă de 5 ori cuvintele.)
14. Scade 7 din 100 și fa cinci scăderi
15.
16,
17. (Orice scădere corectă = o bifare)
18.
19. îți reamintești cele trei cuvinte pe care te-ai spus?
20 ("Lămâie, cheie, balon")
21.
Ce este acesta? (arată un creion)
Ce este acesta? (arată un ceas) O
Repetă următoarele: "nici dacă, nici parcă, pentru că" D
Urmează o comandă din 3 stadii: l)la această bucată de hârtie, D
2)împăturește-o în două și 3)pune-o jos" O
(maxim 3 puncte) D
Citește ce este scris pe această hârtie și D
supune-te comenzii scrise ('închide ochii")
29.Scrie o propoziție (pe care o dorești) ne această hârtie , D_
30. Copiază acest desen pe o foaie hârtie (2 pentagoaoe care D
formează un unghi între ele, câte un colț din fkcare intersectându- se
pentru a forma un model de diamant).
Total (0-30)
ADMINISTRAREA Șl COTATIA PENTRU MMSE
Orientare
-Pentru toți acești itemi, nu se acceptă decât răspunsul exact. Totuși, atunci când e vorba de schimbările de anotimp sau de lună, sau de etaj, se va permite pacientului să corecteze un răspuns greșit, întrcbându-1"sunteți sigur?".
-Singurele toleranțe admise privesc:
* pentru întrebarea numărul 6: atunci când pacientul vine dintr-un alt oraș, se poate considera corect răspunsul de spitalul orașului (deoarece numele spitalului poate îî necunoscut pacientului); dacă examenul este realizat în cabinet, întrebați numele medicului,
** pentru întrebarea numărul 8: dacă numele județului si regiunii sunt identice (ex.: Brașov), în acest caz trebuie să se întrebe: "în ce regiune este situat acest județ?". |
• Fiecare răspuns corect valorează un punct.
Dacă răspunsul este fals sau nu există nici un răspuns, se calculează zero puncte.
• Se vor acorda 1 secunde pentru fiecare ăspuns.
-Invitare
Să se spună cele 3 cuvinte grupate, unul pe secundă, în fața bolnavului, articulând corect.
Se vor acorda 20 de secunde pentru răspuns.
Calculați un punct pentru fiecare cuvânt repetat corect la prima încercare.
Dacă subiectul nu repetă cele 3 cuvinte la prima încercare, acestea se vor spune din nou până când vor fi repetate corect.
Intr-adevăr, proba de amintire nu poate fi analizată decât dacă cele 3 cuvinte au fost bine înregistrate.
• Maxim: 6 incercări.
-Atenție și calcul
Trebuie să i se dea subiectului maximul de șanse, căci este vorba de o probă dificilă chiar pentru subiecții martori. Pentru aceasta, se va face următorul instructaj: «acum, vreau să vă cer să numărați înapoi din 7 în 7 începând de la 100: Cât face 100 – 7?». Dacă răspunsul e incorect, punctul nu este acordat și se corectează subiectul: «nu, este 93. Și acum, cât fac 93 – 7?»; și așa mai departe pentru 5 scăderi. ** Se vor nota numărul de litere date în ordinea corectă:
Această cifră nu trebuie să figureze în scorul global. .
– Amintire
A se acorda 10 secunde pentru răspuns.
Calculați l punct pentru răspunul corect.
Nu este admisă nici o toleranță, pentru că succesiunea a fost controlată în afara înregistrării.
– Limbaj
• In general: calculați l punct pentru răspunsul corect și acordați 10 secunde pentru fiecare răspuns.
* Trebuie să se arate un creion (și nu un stilou sau un pix). Nici un alt răspuns decât creion nu este admis.
** Nici un alt răspuns decât ceas sau ceas de mână nu este admis.
*** Fraza trebuie pronunțată cu voce înaltă, clar, în fața bolnavului; nu calculați l punct decât dacă repetarea este în întregime corectă. : .
**** Calculați l punct pentru fiecare item executat corect. Dacă subiectul se oprește și întreabă ce trebuie să facă, nu trebuie să repetați consemnul, dar spuneți: «faceți ceea ce v-arn spus».
***** Calculați l punct dacă fraza înseamnă un subiect și un verb, fără să țineți seama de greșelile de ortografie sau de sintaxă. Acordați 30 de secunde.
Praxiile constructive
• Calculați l punct dacă toate unghiurile sunt prezente și dacă figurile se întretaie pe 2 laturi diferite. Se pot acorda mai multe încercări și un timp de un minut.
Acest text face parte din monografia "DEMENTELE -.DIAGNOSTIC siTRATAMENT MODERN", autori: Cătălina Tudose, F.Tudose, O.Bajenaru, editura INFOMEDICA, 1999,
CDR CLINICAL DEMENTIA RATING
CDR
Domeniu evaluat
Fări demență CDK O
i/iag. nesigur/diferit CDU 0,5
Demenți ușoară CDK l
Demență moderată CDK 2
Demență gravă CDR 3
Memorie
Orientare
Raționamentui și rezolvarea problemelor
Abilități sociale
Activități
casnice și
diurne
îngrijire personală
Fără pierdere de memorie sau
foarte ușoară tulburare de memorie care apare inconstant
00
Perfect oriental
OQ
Rezolvă bine problemele
curente; judecăți corecte în
raport cu comportamentul
anterior
00
Grad normal de independență la
nivelul locului de muncă, în
aprovizionare, în activități
comerciale sau financiare în
cadrull unui grup social sau
asociații
OQ
Viața la domiciliu, timpul liber
și interesele Lnlelccluale suni
bine conservate
00
Tulburări ușoare de memorie
constante, amintirea parțială a
evenimentelor, tulburări de memorie
"benigne"
0,5 O
Perfect orienta cu excepția unei ușoare dificultăți în percepția timpului
0,50
Foarte ușoară dificultate în a rezolva
problemele, de a sesiza asemănările sau
diferențele
0,5 O
Ușoare dificultăți în păstrarea
independenței la nivelul locului de
muncă, în aprovizionare, în activități
comerciale sau financiare în sânul
unui grup social sau asociații
0,5 O
Viața la domiciliu, timpul liber și
interesele intelectuale suni ușor
modificate
0,5 O
Pierdere de memorie moderată, mai
accentuată pentru evenimentele
recente: aceasta tulbură activitățile
cotidiene
10
Dificultăți moderate In perceperea
orientării temporale și alopshice la
locul de examinare, dar poale cunoaște o oarecare dezorientare spațială și în fara acestuia
10
Dificultate moderată în a sesiza
problemele, asemănările, diferențele,
raționamentul social este în general
conservat
10
Incapabil să funcționeze independent
la locul de muncă sau în activitățile
curente, dar continuă să desfășoare
unele din ele și pare normal la prima
vedere
10
Scădere ușoară dar reală a activităților
obișnuite, sarcinile mai dificile sunt
abandonate, timpul liber și interesele
mai complicate suni abandonaie
IO
Trebuie să fie îndemnai pentru a se îngriji
10
Pierdere gravă a memoriei: doar ce a fost
învățat de mult este reținut: lucrurile noi
sunt rapid uitate
2Q
Dificultate gravă îii perceperea timpului,
în general dezorientat temporal și deseori
spațial
20
Dificultate netă în a sesiza problemele,
asemănările, diferențele, raționamentul
social este în general alterat
2Q
Nu funcționează independent în afara
domiciliului, pare că este sănătos pentru a
fi trimis să facă activități în afara
domiciliului
20
Doar sarcinile foarte simple suni
execulale, interese foarte limitate care nu
durează
20
Are nevoie de ajutor pentru a se îmbrăca,
pentru a-și menține igiena, pentru a-și
păstra efectele personale
20
Pierdere gravă a
memoriei: se păstrează
doar fragmente
3Q
Oriental doar în raport cu propria persoane
30
Incapabil de a face un
raționament sau de a
rezolva problemele
30
Nu funcționează
independent în afara
domiciliului, pare prea
bolnav pentrua fi trimis
să facă activități în afnra
domiciliului
30
Nici o activitate
semnificativă la
domiciliu
30
Are nevoie de un ajutor
important la nivelul
igienei personalejadcsea
inconlinent
30
Buleta
Rolul asistentului social in promovarea sanatatii varstnicului la nivel comunitar
FACTORI
MASURI INDIVIDUALE
MASURI PUBLICE
In viața intrauterină
asigurarea unei alimentații echilibrate
femeilor însărcinate si celor care
alăptează
renunțarea la fumat și consum de alcool
în timpul sarcinii
dezvoltarea de activități de promovare a sănătății pentru tinerele femei educație pentru o alimentație echilibrată începând din copilărie
In timpul copilăriei
Tabagismul
alăptarea sugarului cel puțin în primele 4
luni de viată la sân
asigurarea unei alimentații echilibrate a
copilului dar și a exercițiilor destinate
dezvoltării psihice
vaccinarea la timp conform schemelor
naționale si păstrarea unei igiene
riguroase a mâinilor si alimentelor
încetarea fumatului- este benefică la
orice vârstă
Instruirea copiilor referitor la riscurile
tabagismului
promovarea alăptării la sân și adoptarea de legi împotriva reclamelor care fac publicitate pentru folosirea laptelui praf fără o prescripție medicală asigurarea accesului nediscriminator la programele de vaccinare ameliorarea condițiilor de locuit pentru familii, pentru a evita supraaglomerarea
Interzicerea tuturor formelor de publicitate făcute fumatului Interzicerea vânzării de țigări copiilor Dezvoltarea de programe de prevenire a fumatului în scoli si licee
Alcoolul
Activitatea fizică
Consumarea alcoolului sa se facă
moderat
Cereți ajutorul specialiștilor în cazul în
care credeți că beți prea mult
Faceți cu regularitate exerciții fizice din copilărie și până la bătrânețe, practicați mersul pe jos cât mai mult posibil și nu va dați în lături să efectuați activități domestice zilnic, pentru ca și ele reprezintă o forma de exercițiu fizic
Interzicerea reclamelor pentru produse alcoolice si a vânzării acestora minorilor
Includerea exercițiilor fizice în programele școlare încurajarea instalării la locurile de muncă de spații pentru efectuarea de exerciții fizice după orele de program încurajarea persoanelor vârstnice să facă exerciții fizice
Alimentația
Bolile adulților
Consumați alimente bogate în fibre și
sărace în grăsimi animale și sare
Mențineți-vă o greutate normală în raport
cu vârsta și tratați obezitatea din stadiul
ei incipient
Ajustați-vă modul de viață după modul sugerat anterior
Folosiți toate mijloacele de prevenție posibile (nu evitați să vă vaccinați) Consultați medicul periodic și nu numai când sunteți bolnav
Dezvoltarea de programe de educație care să explice legătura dintre o alimentație sănătoasa si sănătate
Aplicarea de programe de prevenție bine conduse și evaluate Asigurarea accesului la îngrijiri de calitate pentru femeile gravide Dezvoltarea de programe de protecție a mediului de viată
Integrarea socială
Securitatea pensiilor
Continuați să participați la viața familiei voastre, a comunității în care trăiți Depistați orice formă de discriminare pe criterii de vârstă și luați atitudine împotriva lor
Continuați să învățați toată viata și instruiți-vă copii și nepoții
Informați-vă despre măsurile publice și particulare care vă pot ajuta să aveți un venit garantat pe tot parcursul vieții activităților care să mențină coeziunea socială Acces la instruire la orice vârstă Promovarea solidarității între generații
Garantați dreptul la pensie în conformitate cu munca depusă și cu starea de sănătate a fiecărei persoane
Scrii aici asistentamortii
Copiata din mat.scris
Curs 18 pag 3 si 3`
IV. 2. b) Standarde de calitate ale serviciilor sociale comunitare acordate persoanelor varstnice
Serviciile medico-sociale pentru persoanele varstnice tintesc in mod expres catre asigurarea urmatoarelor standarde de calitate :
facilitarea demersurilor pentru obtinerea drepturilor legale de protectie medico-sociala.
Facilitarea acordarii de medicamente si asistenta medicala.
Spitalizarea sa se acorde vârstnicilor numai pe perioade necesara reabilitarii sanatatii acestora si sub nici un pretext sa nu constituie unica lor solutie de viata ;
In situatia in care vârstnicul nu mai este capabil sa-si mentina traiul independent in propriul camin , sa fie ajutat si ingrijit la domiciliu de catre persoane calificate in acest sens , iar daca acest lucru nu este posibil, institutionlizarea sa se faca in unitati mici , care sa faciliteze exersarea unor drepturi habituale , fapt ce i-ar securiza sentimentul demnitatii sale;
Asigurarea posibilitatii de relationare a vârstnicilor cu persoane din generatii diferite , pentru diminuarea sentimentului de insingurare;
Preocuparea continua din partea asistentului medico-social, de a-i asigura vârstnicului un climat socio-culturat pozitiv , care sa-i stimuleze tonusul psihic si sa-i mentina active interesele si preocuparile;
Asigurarea asistentei juridice gratuite pentru persoanele vârstnice , in scopul oferirii acestora a unei protectii legale egale cu persoanele din celelalte categorii de varsta si sprijinirea lor in actiuni cu caracter social-juridic demarate uneori abuziv de catre rude ori cunostinte (tutela, interdictie,etc.)
Stimularea si sustinerea ONG-urilor si organizatiilor de voluntari pentru protectia varstnicilor si pentru promovarea de noi forme de sprijin care sa corespunda nevoilor individuale ale batranilor.
La acest capitol vom mai lucra.!
CAPITOLUL V
CERCETARE PERSONALA privind asistenta sociala a persoanelor varstnice.
STUDIU DE CAZ
A.Loc de desfasurare a cercetarii asupra serviciilor sociale comunitare acordate persoanelor varstnice in cadrul Serviciului de Asistenta Sociala aPersoanelor Varstnice Sector1.
B.Lotul de cercetat si caracteristicile acestuia
C.Metodologia cercetarii
I.Obiectivele cercetarii
II.Ipotezele cercetarii
III.METODE SI TEHNICI DE INVESTIGARE SOCIALA:
-Ancheta sociomedicala-fisageriatrica
.Elementele de evaluare psiho-sociala pentru acordarea deserviciisocialecomunitare
Referatul social
Biografia sociala
-.Managementulcazului
Atentie ……..scrii ceea ce este scrisdemana
Studiu de caz Nr. 1
REFERAT SOCIAL
Evaluare sociomedicala a Familiei BAZGA-str.Mendeleev.nr.41.sect.1
Subsemnata –inspector de specialitate la Centrul de Servicii Sociale Comunitare pentru Varstnici ,va aduc la cunostiinta rezultatele anchetei sociale prin utilizarea fisa de evaluare a nevoilor persoanei varstnice (conform H.G.886/2000) pentru Familia BAZGA –domiciliata in Sect,1-str.Mendeleev nr.41.
Definirea si documentarea problemei
-Ancheta sociala s-a efectuat ca urmare a cererii nr.19379/9iulie 2003 adresata Primariei Sectorului 1 de catre Domnul Serbu Gheoghe Vergil ,domiciliat in Constanta ,str.Puskin nr. 12 si inregistrata la DGAS sub nr.8532/l5 iulie 2003, in care solicita institutionalizarea sotilor Bazga, domiciliati in str. Mendeleev Nr. 41, sector 1
-Domnul Serbu Gheorghe Vergil este proprietarul imobilului in care locuieste familia Bazga , redobandit prin sentinta civila 985/1-06-1999/Dosar 392/1999 Sectia IV Civila Tribunal Bucuresti.
-Din declaratiile sotilor Bazga reiese faptul ca ocupa apartamentul de 2 camere din imobilul de la adresa de mai sus din 1957 in baza unui contract de inchiriere cu ICRAL Herastrau preluat de DGAFI ( Nr. 22569 /27-10-1999 )si ca au contribuit de-a lungul anilor la intretinerea lui;
-Evaluarea situatiei sotilor Bazga s-a efectuat la data de 23.07.2003 in prezenta nepoatei Doamnei Bazga , (aflata pentru 3 zile la Bucuresti ) – Doamna VILCIU ELENA, domiciliata in IASI,str. C.I. Bratianu nr.26,bloc B1,sc B, apart. 18 Telefon 0232424772-pensionara- identificata cu B.I. seria BT/368074 Politia Iasi.(care de altfel a semnat fisa de evaluare sociomedicala a familiei Bazga);
Evaluarea modului de existenta a familiei Gazga
-La data de 23 iulie 2003-Familia Bazga a primit citatia nr.52659 de la Judecatoria Sectorului 1 in dosarul nr.8848/2003 in proces cu Serbu Gheorghe Vergil cu notificari prin care este instiitata ca nu are titlu locativ pentru spatiul pe care il ocupa in strada Mendeleev Nr. 41.
-Din investigatiile intreprinse la vecinii familiei Bazga, rezulta faptul ca toti locatarii imobilului situat la adresa de mai sus au primit citatii de prezentare in proces cu Dl.Serbu Gheorghe Vergil la Judecatoria Sectorului 1 .
-Apartamentul de doua camere in care locuieste familia Bazga este spatios, a suferit un incendiu in anul 1995, este degradat sub aspect igienico-sanitar( igrasie ,zugraveli si tencuiala extrem de deteriorate, grup sanitar partial functional, tavan ars, tamplarie arsa.
Starea civila a familiei Bazga
-Doamna Bazga Jenita este casatorita legitim cu Bazga Costache din 1957, cu perioade nedeterminate declarative de despartire “de facto “.
BAZGA JENITA nascuta in comuna Durnesti, judetul Botosani, CNP [anonimizat]
-Nu are copii si nici un venit rezultat din pensie de asigurari sociale de stat, deoarece a fost casnica
-Are o nepoata –Doamna Vilciu Elena –domiciliata in Iasi , strada C.I.Bratianu Nr. 26, Bl. B1, Sc. B , Ap. 18, tel. 0232424772, pensionara si declarative suferinda , dar care isi viziteaza rar matusa (de 2-3 ori pe an) .
-Periodic, prin Serviciul se Asistenta a Persoanei si Familiei i s-a acordat ajutoare materiale si financiare conf.Legii 416/2001 privind venitul minim garantat,iar ca urmare a cererii nr 1660 din 14 feb.2003 beneficiaza de un ingrijitor la domiciliu –in conformitate cu Legea 17 /2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice-art.13.
-Din declaratiile vecinilor, Doamna Bazga mai este ajutata de catre acestia si de Partidul Romania Mare ,uneori de cateva asociatii,dar sporadic;
– Poseda un carucior pentru deplasare primit ca donatie,(nu stie de unde !)pe care refuza sa-l foloseasca corespunzator;
-Situatii conflictuale dese cu sotul sau,care atrage uneori interventia vecinilor;
-BAZGA COSTACHE nascut la data de 26 august 1903, Com.Ruginoasa, jud.Iasi CNP [anonimizat], cu domiciliul stabil in strada Mendeleev nr.41 sect.1 cu un venit lunar de 1241000 lei, rezultat din pensia de asigurari sociale de stat.
-La data de 26 august 2003 implineste 100 de ani.
-Status psiho-medical corespunzator varstei,cu pastrarea autonomiei (grad de dependenta III B), iar pana in februarie 2003 a fost asistent personal al sotiei sale care a prezentat certificat de persoana cu nevoi speciale conform Legii 519/2002-
-Este casatorit legitim cu Bazga Jenita ,dar cu perioada de timp neprecizate de despartire de” facto”.Are o fiica rezultata dintr-o relatie anterioara ,care se numeste MIRU VALERIA ,actualmente pensionara, fara adresa cunoscuta, despre care afirma ca nu doreste sa stie ceva ,deoarece starea conflictuala intre tata si fiica a dus la arestarea Domnului Bazga(informatie obtinuta de la nepoata Doamnei Bazga)
-Isi doreste sa fie sarbatorit de catre Primaria Sectorului (“asa cum am vazut la televizor si sa spun si eu ce am facut pana la varsta de 100 de ani!”).
-Declarativ , nu beneficiaza de serviciu social comunitar
– La data de 23 iulie 2003 Familia BAZGA a primit citatiile cu numerele 8848/2003 si 52659 de la Judecatoria Sectorului in proces cu Serbu Gheorghe Vergil, pentru evacuarea neconditionata din imobil si obligarea paritilor la plata sumei de 3917448 lei ce reprezinta c/valoarea lipsei de folosinta a imobilului prin ocuparea spatiului de catre pariti, pe ultimii trei ani, si pe viitor, care sa fie actualizata cu indicele de inflatie.
-Familia BAZGA nu doreste institutionalizarea (conform declaratiei semnate pe fisa de evaluare sociomedicala anexata) motivand ca se simt bine in apartamentul pe care il ocupa din anul 1957,argumentand ca au intretinut apartamentul, cat si subsolul imobilului.
-Declara ca nu au putut lua legatura cu proprietarul imobilului, datorita faptului ca acesta in anul 1999 le-a promis ca-i tolereaza in apartamentul detinut si in present.
EVALUARE MEDICALA a familiei GAZGA
Bazga Costache
Ateroscleroza cerebrala .Sindrom de involutie cerebrala cu tulburari …………
Insuficienta circulatorie vertebrobazala .
Cataracta bilaterala.
BCI
Reumatism.
(Dr. Grigore Stefania)
Gazga Jenita
Hemiplegie stanga spastica sechelara post AVC
ischemie predominant faciobrahiala
Cataracta bilaterala
(Dr. Grigore Stefania)
Doamna Bazga a beneficiat de certificat de expertiza a medicala a persoanelor cu handicap Nr. 1313/17.07.2001, avand asistent personal pe sotul dansei, iar in urma revizuirii medicale din 27.11.2002, in conformitate cu prevederile Legii 519/2002, si ORD MSF 725/1.10.2002, avand dg. Hemiplegie stanga spastica sechelara post AVC ischemic, predominant faciobranhiala , primind certificate Nr. 1947/27.11.2002, cu mentiunea “Boala , nu handicap “.
EVALUARE PSIHOLOGICA a familiei GAZGA
Gazga Jenita
-Personalitate revendicativ-demonstrativa ,amprentat somatic ,dar cu pastrarea cognitiei in parametrii psihici specifici varstei.
-Examinare minimala a statului mental Folstein-MMSE-negativ
Bazga Costache
-Deteriorarea functiilor psihice corespunzator varstei (comportament deranjant+depresie Episoade ……………., pierderea capacitatii pentru realizarea intimitatii, scaderea respectului de sine.)
-Fara deteriorarea functionala marcata, cu pastrarea autonomiei de deplasare.
-Se semnaleaza abuzz fizic din partea Dlui Bazga asupra sotiei-………….
EVALUAREA NEVOILOR SOCIALE
Nevoile sociale pot fi satisfacute pe perioade scurte (3-4 luni) de catre serviciul social comunitar (Ingrijitor la domiciliu), de care beneficiaza din 16-II-2003.
Nu doresc institutionalizarea.
EVALUAREA SPRIJINULUI SOCIAL
Periodic, prin Serviciul de Asistenta Sociala a Persoanei si Familiei s-a acordat in anul 2003 urmatoarele ajutoare de urgenta prin :
Dispozitia 74/28.01.2003 cu 1.500.000 Lei
Dispozitia 848/21.04.2003 cu 5.000.000 Lei
Ajutoarele materiale de la diverse asociatii, fundatii, publicatii (Adevarul)
Ajutoarele materiale exprese trimise de la Departamentul Social al Partidului “Romania Mare “-ultimul ajutor l-a primit in data de 28.VII.2003 constand in alimente (Ulei, zahar,peste,masline,biscuiti, detergenti)
Ajutor pentru menaj, mancare oferit de vecinii de apartament
Ingrijiri la domiciliu-oferit de Bratu Floarea-Salariat la Centrul de Servicii Sociale Comunitar
Medicul de familie Grigore Stefania Bd. Cristian Tell Nr. 18,
Tel. 0723548841
DORINTELE FAMILIEI
Familia Bazga nu doreste institutionalizarea (conform declaratiilor anexate)
motivand ca se simt bine in apartamentul pe care il ocupa din anul 1957, argumentand ca au intretinut apartamentul in care locuiesc, cat si subsolul imobilului.
Sustin ca nu au putut lua legatura cu proprietarul imobilului, datorita faptului ca din anul 1995 acesta le-a permis ca-i tolereaza in apartament .
Bazga Costache implineste 100 ani la 26.08.2003.
Status medical corespunzator varstei , cu pastrarea autonomiei (grad de dependenta III B)
Are o fiica despre care declara ca nu stie nimic(stare conflictuala de mai multi ani , soldata cu arestarea dlui Bazga in tinerete –informatie oferita de nepoata dnei Bazga
Isi doreste sa fie sarbatorit de catre Primaria sector (Asa cum am vazut la televizor si sa spun si eu ce am facut in viata ! ) la data de 29 August 2003.
Declarativ , nu este beneficiarul niciunui serviciu social comunitar
MANAGEMENTUL DE CAZ
Monitorizare pe o perioada de 3 luni prin oferirea serviciilor sociomedicale de 1 ingrijitor la domiciliu alternativ.
Inscriere la Cantina de ajutor social pe aceasta perioada
Consiliere psihologica in vederea mentinerii respectului de sine a sotilor si pentru a li se oferi o imagine pozitiva asupra vietii.
Consiliere periodica in vederea incheierii contractului de inchiriere cu proprietarul imobilului, pentru a nu fi evacuate din imobil
Legatura saptamanala cu MF pentru a stabili momentul oportun de internare a sotilor intr-un camin-spital.
ACTIUNI INTREPRINSE
Ancheta sociala
Adresa trimisa dlui Serban –scrisoare recomandata
Adresa membrilor de familie
Acordarea unui Nr. de 4 ore suplimentare ingrijitorului de familie in zilele de Sambata
ANEXEZ URMATOARELE ACTE:
Adresa
Adresa
Catre,
Domnul SERBU GHEORGHE VERGIL
Constanta- str.Puskin nr.12.
Ca urmare a cererii nr.19379/9.o7.2003-adresata de dumneavoastra Primariei Sectorului 1 ,in care solicitati o ancheta sociala in vederea institutionalizarii Familiei BAZGA JENITA si COSTACHE- domiciliati in strada Mendeleev nr.41,sect.1,va comunicam urmatoarele:
La data de 23 iulie 2003 s-a efectuat ancheta sociala la domiciliul Familiei Bazga,in prezenta Doamnei VILCIU ELENA, domiciliata in IASI-str.C.I.Bratianu nr.26,bl B1,sc B,apar.18,care este nepoata Doamnei Bazga,venita temporar (3 zile) in Bucuresti.
Sotii BAZGA refuza institutionalizarea;anexam in acest sens declaratiile date pe fisa de evaluare sociomedicala a ambilor in prezenta nepoatei Doamnei Bazga. Mentionam faptul ca institutionalizarea persoanei varstnice se face cu consimtamantul persoanei interesate ,conform Legii 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice ,art. 7.
Sotii Bazga declara fapul ca se simt bine in apartamentul in care locuiesc din anul 1957 si a contribuit la intretinerea lui de a lungul anilor.
Privitor la situatia juridical a apartamentului ocupat de sotii Bazga situate in imobilul al carui proprietar sunteti,exista modalitati legale de solutionare a cazului.Familia Bazga- sunt in evidenta Centrului de Servicii Sociale Comunitare pentru Varstnici din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala a Sectorului 1.
Nr…../28.07.2003
Catre ,
DR.GRIGORE STEFANIA-medic de familie
Policlinica Cristian Tell
Va adresam rugamintea de a ne sprijini in evaluarea medicala a FAMILIEI BAZGA-domiciliata in Bucuresti,sector 1,str.Mendeleev nr.41 –care sunt inscrisi pe listele dumneavoastra ca pacienti,conform H.G.886/2ooo –fisa de evaluare sociomedicala (geriatrica) a nevoilor persoanei varstnice.
Doamna BAZGA JENITA –CNP [anonimizat] a avut dosarul de persoana cu handicap (nevoi speciale) nr787/28.05.2002,valabil pana in luna noiembrie 2002 ,iar la revizuirea acestuia a obtinut certificatul nr.1947/27.noiembrie 2002 cu diagnosticul: “Hemiplegie stanga spastica sechelara post AVC ischemic predominant facio-brahiala “ ,cu urmatoarea concluzie:”Boala ,nu handicap “,conform Legii 519/2002 modif.775/24.10.2002-Dr.Modoran-Comisia de Expertiza a Sectorului 1.
Nu are venit provenit din pensie de asigurari sociale de stat.
Domnul BAZGA COSTACHE –CNP [anonimizat]- implineste la 26 august 2003 -100 de ani si prezinta depresia specifica varstei ( predomina agresivitatea asupra sotiei imobilizata la pat).
Are venit lunar rezultat din pensia de asigurari sociale de stat in valoare de 1241000 lei.
Ancheta sociala efectuata la domiciliul familiei BAZGA in prezenta unei nepoate a Doamnei BAZGA,(aflata temporar in Bucuresti)a scos in evidenta faptul ca cei 2 soti nu doresc institutionalizarea. Conform Legii 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice institutionalizarea varstnicului se face cu consimtamantul acestuia –art.7.
Doamna Bazga este in evidenta Centrului de Servicii Sociale Comunitare pentru Varstnici din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala Sector.
STUdiu de Caz 2 GUTU –trebuie scris
Studiu de caz Nr. 3
Către,
Serviciul Asistență Socială a Persoanelor cu Handicap
Vă înaintăm spre soluționare dosarul cu nr. 4637/28.05.2003, al d-nei Ivan Maria domiciliată în Str. Sf. Maria nr. 35, telefon 665.66.43 care solicită internarea în cămin spital.
Dosarul cuprinde următoarele acte:
Certificat de „boală, nu handicap” nr. 1518/25.08.2003, emis de Comisia de Expertiză Medicală pentru Persoane cu Handicap ))original;
Cerere adresată Primăriei cu nr. 4237/28.05.2003;)original
BI seria AF nr. 845711 – copie xerox;
Certificat de deces al soțului – copie xerox;
Certificat de căsătorie – copie xerox;
Certificat naștere – copie xerox;
Talon pensie nr.26562 cu 2.041.000 lei
Bilet de trimitere cămin – spital eliberat de Dr. Grigorescu Mariana medic familie – original
Ancheta sociomedicală nr.4237-28.05.2003
Adeverință medicala in care rezulta ca nu prezintă boli contagioasa, eliberata de medicul de familie Dr. Grigorescu Mariana – original
Adeverință medicala eliberata de MF. Grigorescu Mariana – original
Copie xerox fax. Primăria sect.1 înregistrată la DGAS cu nr.3577-22.05.2003
Adresa nr.129-4.o6.2003 către Medic de Familie Dr .Grigorescu Mariana – original
Certificat medical nr.1 cu analizele VDRL,HIV,Rx. pulmonar – original
Certificat eliberat de Secția Financiara sect.1 cu nr.44656/30.05.2003 – original
Declarație notariala nr.174o-2.06.2003
Certificat cu nr.8973-30.05-2003 eliberat de Direcția de Taxe si Impozite locale sect.1 – original
Bilet de ieșire din spital FO nr.6573-o7.03.2003 Spitalul de Urgenta – original
Rx pulmonar
Rezultatele analiza de laborator efectuate la Medicover – cod cerere nr.2010646538,2010646604 )rez .HIV=,cod 20106466o4
Menționăm că a refuzat îngrijitor la domiciliu.
Studiu de caz Nr.3
SUBIECT:
P.A. are 70 de ani și este pensionară-pensie limită de vârstă. ANTECEDENTE SOCIALE:
A lucrat pe macara/ buldozer și a ieșit la pensie în urmă cu 20 de ani-pensie 1041266 lei. în urmă cu 2 ani a murit soțul ei și de atunci nu își mai aduce aminte nimic.
Vecinii au făcut reclamație pentru că ea făcea zgomot mare și ziua și noaptea, țipa și arunca cu tot ce prindea în mână, au chemat salvarea și a fost internată. După câteva luni a fost externată cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă.
PROBLEME IDENTIFICATE:
degradarea stării fizice și psihice;
datorii la întreținere;
nu este încadrată în grad de handicap;
nu beneficiază de asistent personal;
nu are cine să aibă grijă de ea, îi gătește vecina R.M
igienă precară;
risc habitual;
nu beneficiată de tratament adecvat diagnosticului;
pierderea autonomiei și imposibilitatea autoservirii;
lipsa voinței dată de boală;
imposibilitatea deplasării din cauza bolii și apariția escarelor.
EVALUAREA CAZULUI:
nevoie de menaj;
nevoia unui tratament adecvat;
nevoia unui asistent personal specializat în acordarea îngrijirilor paleative ;
nevoia de hrană;
nevoia de igienă personală;
MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE:
căutarea unei soluții optime pentru rezolvarea problemei; căutarea unui asistent personal pentru îngrijirea asistatei; căutarea unei Organizații care să-i acorde o masă gratuită;
căutarea unui sprijin suport în legislația existentă pentru acordarea unui tratament adecvat diagnosticului existent și posibilitatea compensării sau gratuității acestuia; înaintarea unor demersuri pentru acordarea subvenției pentru căldură; înaintarea unor demersuri pentru încadrarea într-un grad de handicap;
REZULTATE OBȚINUTE:
Găsirea unei Organizații care să-i acorde o masă gratuită odată la două zile;
încadrarea în gradul I de handicap;
găsirea unui asistent personal pentru îngrijirea asistatei;
acordarea tratamentului gratuit pentru ameliorarea bolii;
tratarea escarelor;
acordarea subvenției pentru căldură.
Rezerva De adaugat la gerontopatologie4. longeviv sau bătrânețe avansată (vârsta a IV-a): peste 85 (90) ani. Persoanele în vârstă se caracterizează prin aspecte clinice, paraclinice particulare, au o fragilitate imunologică, metabolică, circulatorie, osoasă, ceea ce creează o polipatologie caracterizată prin prezența bolilor cronice ce pot
avea faze de acutizare.
F Patolo^nrcmnicâ la vârstnici este dominată de^J
"=> ateroscleroză, cu localizările importante" coronariană, cerebrală,
periferică;
<=!> scleroză cerebrală, cu deficiențe neurologice și mentale; <=> osteoporoza cu complicațiile sale sau osteomialagia; "=> artropatii degenerative, discopatii cu localizare variabilă, trenantă; "=> emfizem pulmonar;
•=> boli de nutriție precum diabet zaharat, gută, obezitate, denutriție; "=> tulburări endocrine, hiperparatiroidie primară; "=> afecțiuni hepatice generate de consumul de alcool, medicamente
hepatotoxice, virusuri; <=> tulburări de dinamică musculară: a peretelui abdominal și paraverte-
bral (atonia), ce antrenează modificări de poziție, ptoză viscerală,
hernii, ocluzii;
"=> procese involutive legate de sex (adenomul de prostată, menopauză); => procese tumorale cu localizări diverse mai ales pe tubul digestiv,
organe genitale și hematologic.
Patologia acută a vârstnicului, atunci când se produce, are de cele mai multe ori o evoluție severă cu fenomene generale nervoase și toxice. Vindecarea este lentă sau cu dezechilibre diverse. Principalele afecțiuni acute întâlnite la vârstnici sunt:
•=> pneumonia cu semne clinice, cel mai des, fruste;
"=> bronhopneumonia cu fenomene toxice uneori dificil de diagnosticat;
<=> infecții urinare ce evoluează doar cu manifestări generale toxice;
"=> accidente coronariene însoțite de dureri cu intensitate redusă sau cu
tulburări de ritm, lipotimii.
Polipatologia vârstnicului poate favoriza suferințe variate astfel: <=> modificarea poziției de la elino la ortostatism poate determina
hipotensiune ortostatică, accidente vasculare ischemice; ^> sensibilitatea la frig poate genera boli acute frecvente cu localizare
diversă;
^> sensibilitatea la cald favorizează accidente cerebrale, sincope; "=> sensibilitatea la traumatisme este cauza fracturilor frecvente; ^ sensibilitatea la efort determină ades insuficiență cardiacă sau insuficiență
cardio-pulmonară;
CAPITOLUL VI.
Concluzii si propuneri
A merge impreuna cu persoanele in varsta si spre persoanele in varsta este datoria tuturor.factorii de decizie implicati in protectia vârstnicilor trebuie sa actioneze mai intens pentru a schimba efectiv mentalitatea fata de ei , pentru a le restitui locul care le revine in comuintatea umana. De asemenea este necesar ca formele de asostenta medicala si sociala prevazute legal, sa li se asigure in mod garantat , diversificat si personalizat, pentru ca varstnici sa se poate bucura, realmente , pe deplin de o viata demna traita in dreptate si libertate.
Si in Romania se simte tot mai acuta necesitatea dezvoltarii unui sistem de protectie sociala eficient, care sa raspunda nevoilor complexe ale unei societati grav afectate de implicatiile angajarii pe calea unor reforme politice si economice radicale: promovarea unui sistem democratic pluralist si trecerea la o economic de piata.
Asistenta sociala, componenta importanta a sistemului de protectie sociala trebuie sa devina un factor activ in promovarea unei «tranzitii cu "fata umana" sau cel putin cu costuri sociale cat mai scazute cu putinta» (E.Zamfir, 1995,p. 118)
In acest context, putem afirma ca rolul asistentei sociale trebuie sa devina acela de agent al schimbarii. Pentru a indeplinii acest rol se impune atat dezvoltarea unor servicii sociale diversificate, care sa raspunda nevoilor imediate ale populatiei cat si implicarea asistentei sociale in initierea unor schimbari la nivelul politicilor sociale.
Plecand de la "principiile de excelenta" ale lui Peters si Waterman, consideram ca managerul si procesul managerial, in orice organizatie ce functioneaza in sfera serviciilor de asistenta sociala trebuie sa aiba in vedere urmatoarele principii:
• centrarea pe actiune pentru a fi in masura sa se adapteze rapid nevoilor clientilor si transformarilor permanente din cadru comunitatii. Aceasta impune adoptarea ca forma preferata de management, managementui strategic caracterizat prin flexibilitate in revizuirea si corectarea "din mers" a programelor de interventie desfasurate la nivelul organizatiei.
Pentru a fi in masura sa actioneze, organizatia trebuie sa aiba misiunea si valorile clar definite si in concordanta cu valorile si scopul profesiei de asistenta sociala.
Cunoasterea si intelegerea contextului (extern si intern) in care va functiona organizatia trebuie sa reprezinte o preocupare importanta a managerului serviciilor de asistenta sociala.
Procesul de luare a deciziilor trebuie sa tina in permanenta seama de faptul ca deciziile privind adoptarea unui anunut program de interventie, tehnici, activitati.etc., va avea implicatii asupra vietii individului, grupului, comunitatii. De aceea se impune ca in orice adoptarea oricarei decizii sa primeze "interesul clientului."
• apropierea de client trebuie considerat principiul fundamental in managementui serviciilor de asistenta sociala.
Clientui trebuie sa reprezinte nu "un obiect al muncii" ci scopul pentru care exista agentia. Este vital ca orice program de asistenta sociala sa porneasca de la cunoasterea nevoilor reale ale celor pe care ii serveste . Organizatia este cea care trebuie sa se alinieze la nevoile clientilor si nu invers.
• autonomie si spirit antreprenorial. Pentru a putea raspunde nevoilor clientilor organizatiile trebuie sa incurajeze atat introducerea noului in programele deja existente, dar sa isi indrepte atentia si spre abordarea unor noi arii de actiune, sa diversifice si sa imbunatateasca in permenenta calitatea serviciilor oferite. Acest principiu a fost elementul care a permis (si trebuie sa o faca si in continuare) gasirea si adoptarea la scara larga a unor metode noi, mai eficiente de interventie in practica asistentei sociale.
• productivitate prin oameni. Indeplinirea misiunii organizatiei depinde in mod esential de calitatea pregatirii teoretice si practice a celor ce-si desfasoara activitatea in cadrul organizatiei. Managerului ii revine astfel, un rol esential in gasirea unor forme de pregatire si/sau de reactualizare a aptitudinilor si cunostintelor angajatilor, avand in vedere experienta limitata cu care se confrunta practica asistentei sociale in Romania.
In plus, existenta unei relatii de dependenta intre performantele angajatilor si calitatea serviciilor oferite clientilor impune gasirea unor forme corespunzatoare de motivare a angajatilor. In acelasi timp insa, managerul trebuie sa nu piarda din vedere consumul psihologic si emotional la care sunt expusi angajatii prin confruntarea zilnica cu problemele "celor in nevoie".
Atunci cand este vorba de oamenii organizatiei, managerul trebuie sa stie ca "Oamenii sunt cei care determina calitatea si cantitatea performantelor organizatiei. Nici o organizatie nu poate fi mai buna decat oamenii pe care ii are" (Drucker J992.p.l45)
• centrarea pe valori. Una din conditiile supravietuirii si dezvoltarii unei organizatii de servicii sociale este indeplinirea misiunii si respectarea valorilor stabilite. Misiunea si valorile trebuie sa reprezinte temelia pe care se construiesc planurile strategice si operationale ale organizatiei; forta care determina directia de miscare a agentiei.
Este important ca managerul sa nu piarda contactul cu realitatea, cu cei ce merg "pe teren" si cu cei ce beneficiaza de serviciile oferite. El trebuie sa stie cu claritate pentru cine actioneaza , de ce actioneaza si cum actioneaza, daca si in ce masura actiunile intreprinse conduc catre indeplinirea misiunii.
Managerului ii revine in acest sens responsabilitatea transformarii misiunii in activitati specifice ceea ce presupune cunoasterea si intelegerea in profunzime a misiunii si valorilor organizatiei:
• ramai la ceea ce cunosti. Nici o organizatie nu poate raspunde tuturor problemelor sociale ce pot exista la un moment dat in societate. Este de preferat ca organizatia sa se concentreze spre acele domenii care-i sunt familiare si la care poate face fata cel mai bine.
A ramane la ceea ce cunosti, nu inseamna a te impotrivii noului sau nevoii de schimbare, ci inseamna analizarea si luarea in calcul a tuturor elementelor ce pot duce la succesul sau esecul deciziei de extindere sau diversificare a activitatii.
• forme simple, personal de incredere. Mentinerea unor dimensiuni organizationale reduse si simple poate constitui un factor important in mentinerea flexibilitatii si posibilitatii de a actiona rapid si conform cu nevoile clientilor.
Mentinerea unor structuri organizationale simple se refera si la existenta unor nivele de autoritate si control capabile sa permite autonomia si libertatea de actiune a unui numar cat mai mare al angajatilor, ca o conditie a esentiala in practica asistentei sociale.
• comportament flexibil si ferm in acelasi timp La nivelul unei agentii de servicii sociale managerul trebuie sa instituie un echilibru sensibil intre o atitudine flexibila care sa incurajeze initiativa, deschiderea spre nou si schimbare. Dar in acelasi timp managerul trebuie
In acest scop , alaturi de o angajare a statului , atent in promovarea si apararea binelui comun, trebuie sustinute si valorificate initiativele si actiunile de voluntari .
Din punct de vedere economic este imperios necesara ajutorarea materiala a celor lipsiti in prezent de orice forma de venit , precum si acelor cu venituri foarte mici .este , de asemenea, necesara imbunatatirea conditiilor de locuit ale vârstnicilor cu adaptar care sa corespunda nevoilor fizice si medicale , dar care sa-i satisfaca in primul rand din punc de vedere a conditiilor igienico-sanitare.
Evolutia protectiei persoanelor varstnice in viitor depinde de masura in care societatea se implica in rezolvarea problemelor acestora .este necesar nu doar sa se modernizeze si sa se completeze cadrul legislativ protectiv , dar sa se si garanteze aplicabilitatea reala a tuturor prevederilor legale , precum si informarea permanenta a vârstnicului in legatura cu drepturile care-i revin , precum si facilitarea accesului la obtinerea acestora.
Se impune major si o schimbare a mentalitatii generatiei tinere printr-o informare a sa despre problematica varstei a treia.
Batranetea trebuie considerata asa cum este ea de fapt un izvor de experienta si intelepciune, de dragoste s daruire .Varstnicii trebuie inconjurati cu respect si afectiune de catre toti membrii societatii in mijlocul carora traiesc.
In situatia in care starea de santate a persoanei vârstnice nu permite obtinerea consimtamantuui acesteia pentru acordarea ingrijirilor , decizia se ia de catre serviciul social al consiliului local sau de catre directia de asistenta socialadin cadrul directiei generale de munca si solidaritate sociala judetene si a municipiului Bucuresti, pe baza anchetei sociale si a recomandarilor medicului de familie , prin consultarea medicului specialist , cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau , in lipsa acestora , cu acceptul unui alt membru de familie.
S-a urmărit, cu deosebire, creșterea sensibilizării opiniei publice și a forurilor decizionale guvernamentale pentru protecția cât mai deplină a persoanelor vârstnice obligate, în marea lor majoritate, să se confrunte cu marginalizarea și chiar excluderea din viața economico-socială.
Paradoxal, deși marii geneticieni ai linii experimentează inocularea genelor responsabile de creșterea longevității, în numeroase societăți bătrânii sunt considerați o “povară” din punct de vedere material sau medical. Situația ideală menită să confere viață anilor o constituie bătrânul trăind integrat organic într-o familie în deplinătatea funcțiilor ei, care-I asigură atât un nivel de trai decent, cât și îngrijirea și tratamentele necesare. (Constantin Bogdan, 1997)
Această posibilitate dobândește o valoare deosebită pentru viața bătrânului care, pe măsură ce trec anii, suferă o regresie treptată a tuturor facultăților sale fizice și psihice. În astfel de situații, lipsa unui mediu familial îl marchează profund accelerând procesele degenerative. În momentele dificile de viață, pentru vârstnic este esențială solidaritatea grupului familial devenit garantul unor condiții optime. Familia poate asigura materializarea prescripțiilor medicale și îndeplinește acțiuni de ocrotire recuperatorii. Conlucrarea familiei ocrotitoare a vârstnicului cu medicul de familie, asistentul social, biserica, instituții guvernamentale și ONG-uri reprezintă o soluție remarcabilă pentru înseninarea anilor și răsplătirea sacrificiilor celor aflați la vârsta a treia.
O anchetă realizată în țările Comunității Europene a relevat preferințele vârstnicilor înșiși privind cea mai potrivită denumire, majoritatea răspunsurilor grupându-se în jurul denumirilor de “persoane vârstnice” și “vârsta a treia”, fiind respinși termenii de “bătrâni” și “vârstnici”.
Este bine cunoscut că în trecut persoanele în vârstă erau foarte respectate. În această privință, poetul latin Ovidiu scria: Mare era odinioară respectul față de capul cărunt . . . Dar astăzi? Dacă ne oprim puțin și analizăm situația actuală, constatăm că la puține popoare bătrânețea este stimată și pusă în valoare; în schimb, la altele este marginalizată din cauza unei mentalități care pune pe primul loc folosul imediat și productivitatea omului. Datorită acestei atitudini, așa-numita vârstă a treia sau a patra este adesea subapreciată, iar bătrâii înșiși sunt determinați să se întrebe dacă existența lor mai este încă utilă.
Înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată. Ea constituie etapa definitiva a maturității umane și este expresia binecuvântării divine.
Trebuiesc adaugate maisus laanexe
ANEXE
I.S.T.P.H. •
Județul/Sector
COMISIA DE£5CPERTIZA MEDICALA A PERSOANELOR CU HANDICAP
ANEXA IV
CERTIFICAT*
de expertiza medicala a persoanelor cu handicap care necesita protecție speciala.
Comisia de expertiza medicala a persoanelor cujhandicap constituita in baza Ordonanței c-, urgenta a Guvernului nr. 10271999, examinând pe £/?Z-(?-/3-" Y £W/7>f numeri(^xCj>c/^>^/^âgrgfd^at in etajul
, posesor al actului ev
_ , apartamentul.
identitate seria (?f* . numaru!
3. pensie de invaliditate; 4. pensie limita de vârsta
l
2. Social
3. Profesional
E. Valabilitate: 6 luni/12 luni/ permanent; Termen de revizuire
F. Documentația de prezentat Ia revizuire
S-a eliberat prezentul conform O.U.G. nr. 102/1999. modificata si completata prin O.U.G. nr
* Se va completa cu litere de tipar sau la mașina de scris.
** 1. Senzorial; 2. Somatic; 3. Audit; 4. Vizual; 5. Mental; 6. Neuropsihic; 7. HIV; 8. SIDA; 9. Boli rare; 10. Altele
La punctul B se taie rubricile care nu sunt valabile.
Acest desen se introduce la testul MMSE
BIBLIOGRAFIE
Abraham, P.,
Cracuin, A., : Legislație in asistența sociala
Vol. II (reglementări interne)
Editura Național, București
2000.
Aders, F.G.M., : Dezvoltarea comunitară.
Munca socială în comunitățile de cartier, Editura Aternative, București , 1995.
Balaci, M., : Demografia vârstei a treia,
Editura Medicală , București
1998
Belu, M. , : Protecția juridică a
drepturilor omului la vârsta a
treia , în revista “Drepturile
omului”, nr.3/1995, IRDO, București.
Bocancea, C. ,
Neamțu, G., : Elemente de asistență socială
Bogdan, C. , : Geriarie, Editura Medicală,
București , 1997.
Bogdan, C., : Abuzul contra persoanelor vârstnice, în revista “Drepturile omului”, nr 3-1995, IRDO, București.
Bogdan, C.,: Drepturile persoanelor vârstnice cu tulburări mentale, în revista “Drepturile omului”, nr 4/1999, IRDO, București
Butler, A.,
Pritchard, C., : Bolile mentale , Editura Alternative, București,1993.
Coulshed, V., : Practica asistenței sociale , Editura Alternative, București 1993.
Delperee, N., Ș Despre bătrânețe și filozofie politică, în revista “Drepturile omului”, nr.3-4/1999, IRDO, București-
Marshall,M., : Asistența socială pentru bătrâni, Editura Alternative, București, 1993.
Mănciu, F., :
Epureanu, V., : Asistența socialî în România, Editura ALL, București,1996
Miftode, V., : Teorie ți metodă în asistența socială, Editura Axis, Iași, 1995.
Miftode, V., (coord), : Dimensiuni ale asistenței sociale, Editura Eidos, Botoșani 1995.
Miftode, V., : Fundamentele asistenței sociale, Editura Eminescu, București, 1999.
Neculau, A.,
Ferreol, G., : Aspecte psihosociale ale sărăciei, Editura Polirom, Iași, 1999.
Rădulescu, S., : Sociologia problemelor sociale ala vârstelor, Editura Lumina Lex, Bcurești, 2000
Rășcanu, R., : Psihologie medicală și asistență socială, Editura Stiință&Tehnică , București , 1997.
Răpșcanu , R.: Metode și tehnici de asistență socială , Editura Pro Humanitate, București , 2000
Pașa, F.,
Pașa , L., : Cadrul juridic și organizatoric al asistenței sociale în România, Editura Polirom , Iași , 2003.
Pop, M., (coord) : Dictționar de politici sociale , Editura Expert , București,2002.
Popescu, E., : Pedagogia socială în fața problemelor șomajului și ale populație vârstnice , Editura Didactică și Pedagogică , București, 1999.
Popescu, o., : Dreptul la sănătate și starea de sănătate , În revista “Drepturile omului”, nr.2/1999 , IRDO, București.
Tudose, F., : Tinerețe fară bătrânețe. Un ghid de sănătate pentru Vârstnici , Editura Cris Book Universal, București, 1993.
Verza, E.,
Verza, E., F., : Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate , București, 2001 .
Vrăbiescu, A.,
Gusic, V., : Strategii și măsuri în favoarea persoanelor Vârstnice, în revista “Drepturile omului”, nr.4/1999, Irdo, București.
Zamfir, C.,
Vlăsceanu, L., : Dicționar de sociologie , Editura Babel, București, 1993.
* * * Legea privind înființarea,
organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, în revista , “Drepturile omului”, nr.2/2000, IRDO,Bucuresti.
* * * Lege privind asistența socilă a persoanelor vârstnice, în revista “Drepturile omului”, nr.2/2000, IRDO, București.
RUBINGTON, E.,
WEINBERG, M., : Tlie Study of Social Problems, Oxford Univesity Press,
London 1971.
BOCANCEA, C., NEAMTU,G, Elemente de asistența sociala, Ed. Polirom, 1999;
***, Les meditations du travail social, Les Editons de la Chronique Sociale, Lyon, 1995;
MANOIU, F., EPUREANU. V.,Asistenta sociala în Romania, Bucuresti, 1992;
MENTHONNEX, A., Le service social et l'intervention sociale, Geneve, 1995;
MIFTODE, V., Teorie si metodã în Asistența Sociala, Ed. Fundația Axis, 1995;
MIFTODE, V., Fundamentele Asistenței Sociale, Ed. Eminescu, 1999;
RUBINGTON, E.,WEINBERG, M.,Tlie Study of Social Problems, Oxford University Press, London, 1971.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Particularitatile Asistentei Sociale Acordate Persoanelor Varstnice (ID: 164294)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.