Copilul Roman Lipsit DE Protectie In Relatie CU Deschiderea Europeana

CAPITOLUL I

A. Importanța temei

România este semnatar a mai multor convenții internaționale care au ca și scop protecția copilului.

Sărăcia, disoluția familială, incapacitatea familiei de a-și îndeplinii funcția economică au determinat numeroși cetățeni ai României să aleagă emigrația.

Copilul Român, în relație cu deschiderea Europeană a României se poate dovedii în anumite condiții un mare perdant.

Dependent de adult, de dragostea și de suportul său, copilul are nevoie de protecție suplimentară.

România ca și structură administrativo nu-a dovedit pregătită pentru ce a urmat. Copii săi au devenit pe toate nivelurile mult mai vulnerabili, iar legislativ și logistic s-a dovedit că administrativ nu existau metode pentru a intervenii și stăpânii fenomenul.

Chiar și la o simplă analiză a efectelor asupra copilului, determinate de deschiderea României spre ,, lume ” de la 1989 și aceea spre Uniunea Europeană din anul 2007, se dovedește că există mai multe situații în care copilul poate fi afectat de fapt și de drept, fiind neglijat din punctul de vedere al nevoilor sale pentru dezvoltare și acela al drepturilor sale fundamentale, consfințite în majoritatea statelor.

Tema este de actualitate, chiar dacă încă nu cunoaștem dimensiunea fenomenului. Tangențial, dacă luăm în considerare că doar la Primăria Oradea și doar în anul 2007, s-a transcris 214 certificate de naștere ( 4, 2 din total nașteri înregistrate) și 20 de certificate de căsătorie ( 10,8 3 % din total), încheiate în străinătate, începem să avem o imagine de ansamblu.

Există mai multe situații relativ noi, în care copilul de azi poate fi pus în pericol:

Copii rămași acasă, după plecarea unui părinte sau a ambilor părinți în străinătate.

Copilul plecat cu părinții în străinătate și care nu se bucură de drepturi, asemenea unui cetățean al uniunii.

Copilul victimă a exploatării în străinătatea.

Copilul născut în străinătate și părăsit de aparținători după naștere.

Ipoteze:

Deschiderea României spre ,, lume ” și în special aceea de după 1 ianuarie 2007, spre Uniunea Europeană, a determinat creșterea pericolului ca un număr semnificativ de copii să se găsească în situații de risc și/ sau de dificultate.

Copilul părăsit în țară de familie sau în străinătate, este supus unei atitudini abuzive, iraționale, discreționare a părinților. Acești copii pot devenii victimele incapacității instituționale manifeste în statul Român.

Obiective:

Analiza fenomenelor sociale noi apărute ca urmare a fenomenului migrator;

Analiza influenței pe care o are massmedia în reflectarea fenomenului

Analiza pe documente, a actelor juridice care clarifică situația copilului aflat într-o situație de instabilitate, datorită plecării părinților, sau strămutării sale în afara granițelor României ;

Analiza vitezei de reacție și a modului în care autoritățile au acționat în fața unor situații noi sau inedite

Realizarea unei diagnoze asupra celor mai importante dimensiuni ale fenomenului de părăsire a copilului de către părinții plecați în străinătate.

Dezvoltarea, pe baza datelor identificate, a unor strategii, programe care pot contribui la

reducerea fenomenului adandonului copilului în țară de către părinții plecați în străinătate sau chiar în instituții din străinătate.

Pentru realizarea studiului într-o maniera comprehensiva, s-a dezvoltat o abordare metodologica mixta care combină:

cercetare calitativa prin rapoarte de caz dublate de interviuri cu părinții sau cu responsabilul de caz.

cercetare cantitativă- un sondaj de opinie în rândul copiilor

analiza documentației reprezentanta de texte legislative si alte studii si analize pe tema migrației, a copiilor rămași acasă, diverse statistici disponibile.( UNICEF, SOROS, Salvați copii, etc)

.

B. EVOLUȚIA UNUI FENOMEN

1 Informația

a. Calitatea informația poate fi influențată prin persuasiune sau manipulare.

Prin persuasiune înțelegem acțiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva, sau opinia generală, să facă sau să aleagă un lucru.

Prin manipulare înțelegem acțiunea de a influenta prin mijloace specifice opinia publica, sau o persoană, astfel incit persoanele manipulate sa aibă impresia ca acționează conform ideilor si intereselor proprii. In realitate insa ele preiau o părere (argumentare,idee,evaluare)care nu le aparține,ci le-a fost indusa prin diferite mijloace. Manipularea mai poarta si numele de ,,violență simbolică” .Nu suntem bătuți, bruscați,forțați sa credem sau sa facem ceva. Cunoscându-ni-se felul de a fi,specificul vârstei sau alte particularități, putem fi determinați sa credem ceea ce o persoana sau un grup de persoane si-a propus sa ne facă sa credem.

Azi suntem îndreptățiți să credem că informația a fost supusă manipulării și persuasiunii la două niveluri, astfel macrosocial:

Presa a promovat plecarea în străinătate a românilor, prezentând cazuri de succes, făcând apologia întoarcerii la sărbători a ,, stranierilor” cu bani. Până și în prognozele Băncii Naționale, apărute în presă apăreau informații despre influența infuziei de capital, indusă de această categorie de persoane, asupra indicatorilor economici.

În vreme ce microsocial, părinții își lămureau copii că este în interesul lor să plece ca și familie, sau părinții în mod independent, pentru a aduce bani sau pentru a trăii ca și grup social, mai bine.

In statisticile oficiale, din occident Românii își făceau simțită prezența, în vreme ce în țară nu există o statistică clară privind fenomenul migrației. Astfel în anualul statistic pe 2007, stat, al Institutului Național de Statistică din Italia, sunt înregistrați Oficial 470 de mii de români și bulgari înregistrați oficial.

,, Astăzi, grație dezvoltării fără precedent a mijloacelor de informare în masă, a capacităților noilor tehnici de comunicare, a relativ recentului vector informațional aflat în plină expansiune- Internetul – , informația se răspândește și este receptată mai rapid ca oricând pe întreaga planetă. ( Tratat de Dezinformare, Vladimir Volkov)

Inițial doar presa a vorbit de cazuri particulare, în vreme ce autoritățile nu observau dimensiunile fenomenului.

Fig nr. 1 Fenomenul migrației din România, între anii 2001- 2004

În aceeași perioadă, anul 2004, anualul statistic înregistrează că din totalul populației : 65,9 % o reprezentau salariații, 0,1 % patronii, 18, 4 % lucrătorii pe cont propriu, 13, 9 % lucrătorii nerenumerați și 1,7 % membrii unei societăți agricole sau al unei cooperative.

Un exemplu de persuasiune și manipulare îl putem găsii azi în pressă, pentru a nu ne face a ne simții mai puțin amenințați de efectele xenofobiei, manifeste în unele comunități din străinătate, astfel:

,, Romanii constituie cea mai numeroasa comunitate străina din Italia, in 2008 numărul lor ridicându-se la 1.016.000, adică dublu fata de anul precedent. Dar spre deosebire de ceea ce gândesc foarte mulți, nu este vorba de oameni fără pregătire sau fără mijloace de trai. 9 la suta dintre ei au o locuința proprietate personala la Roma, ei achiziționând in 2007 aproximativ 10.000 de imobile, iar in 73,3 la suta din cazuri ei vin in Italia pentru a munci, releva raportul organizației "Caritas", dat publicității pe 12 iunie, si intitulat "Romani .imigrație si munca in Italia. Statistici, probleme si perspective".

Potrivit raportului, transmis de Il Messaggero și citat de Rompres, numărul cetățenilor romani prezenți in Italia – care se cifra la numai 8.000 in anul 1990 – a crescut de peste o suta de ori in mai puțin de 20 de ani. Numai in provincia Roma trăiesc 100.000 de romani, din totalul celor 200.000 din întreaga regiune Razio, regiunea cu cel mai mare număr de romani, urmata de Lombardia, unde trăiesc 160.000 si de Piemonte, unde exista 130.000 de romani.

72 la suta dintre romanii prezenți in Italia au obținut aici o diploma de studii superioare, aproape toți (90 la suta) au un venit mediu lunar de 1.030 de euro, considera ca munca este fundamentala pentru integrare, studiază limba italiana si vor sa romana in Italia. 52 la suta dintre romani au o părere buna despre italieni, o apreciere care insa nu este importantă prin reciprocitate de aceștia, care, in proporție de 65 la suta nu doresc sa aibă un roman in familie.

Potrivit organizației Caritas, este necesar sa se depășească ecuația "imigrat egal infractor", deoarece numai o plângere din cinci este făcuta împotriva unui străin cu acte legale. Potrivit Raportului pe anul 2007 referitor la criminalitatea din Italia, elaborat de Ministerul de Interne, 71 la suta dintre imigrații care comit infracțiuni sunt ilegali, iar procentajul denunțurilor împotriva celor cu acte in regula înregistrate in 2006 au fost de aproximativ 6 la suta. In 2006, romanii ale căror victime sunt adesea româncele au reprezentat procentul cel mai ridicat in diferitele cazuri de infracțiuni înregistrate (omucideri, violente sexuale, furturi, jafuri, estorcări); iar o treime dintre plângerile împotriva minorilor au fost făcute mai ales la adresa tinerelor românce de etnie rromă acuzate de furt si aproape o mie dintre minorii identificați au trecut prin centrele de primire provizorii. De asemenea, romanii se număra printre primii si in ce privește numărul minorilor neînsoțiți, abandonați sau vânduți de părinți sau care au fugit de acasă. Cu toate acestea, potrivit datelor Oficiului Național Antidiscriminarii Rasiale (UNAR), care colaboreaza cu instituția similara din România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), si cu asociațiile romanilor, romanii sunt adesea mai mult victime decât infractori. Intr-adevăr, sesizările pe care le fac ei evidențiază lipsa de informare, de asistenta legala si de formare profesionala, exploatare la locul de munca, mai cu seama in sectorul edilitar, primatul in accidentele de munca mortale si hartuiri sexuale suferite de femei in timpul muncii lor ca îngrijitoare sau menajere. Romanii sunt deseori victime ale unor atitudini de intimidare din partea siguranței publice, întâmpina dificultatea de natura birocratica si sunt împiedicați să beneficieze de serviciile sociale, conchide ziarul citat.

2. Cine sunt cetățenii români

In ceea ce privește dobândirea cetățeniei de câtre copiii născuți pe teritoriul altor state, legea prevede ca toți cei născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni români, sunt cetățeni români.

Sunt, de asemenea, cetățeni români cei care:

a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar daca numai unul dintre părinți este cetățean

român;

b) s-au născut in străinătate si ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia româna.

Art. 1 din Legea nr. 21/ 01. 03. 1991, Legea Cetățeniei Române se prevede că:

Cetățenia română este legătura și apartenența unei persoane fizice la statul român.

Cetățenii români sunt egali în fața legii; numai ei vor fi admiși în funcțiile publice civile și militare.

Cetățenii României se bucură de protecția statului român. (LEGE Nr. 21 din 1 martie 1991)

Art. 4 al Legii 21 / 1991 prevede că cetățenia română se dobândește prin:

a) naștere;

b) adopție;

c) acordare la cerere.

Iar la articolul 5 se prevede că prin naștere: Copiii născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni români, sunt cetățeni români.

Sunt, de asemenea, cetățeni români cei care:

a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinți este cetățean român;

b) s-au născut în străinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia română.

c) copilul găsit pe teritoriul statului român este cetățean român, dacă nici unul dintre părinți nu este cunoscut.

Prin adopție

La articolul 6 este prevăzut că cetățenia română se dobândește de către copilul cetățean străin sau fără cetățenie prin adopție, dacă adoptatorii sunt cetățeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani. În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetățean român, cetățenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comțenia română se dobândește prin:

a) naștere;

b) adopție;

c) acordare la cerere.

Iar la articolul 5 se prevede că prin naștere: Copiii născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni români, sunt cetățeni români.

Sunt, de asemenea, cetățeni români cei care:

a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinți este cetățean român;

b) s-au născut în străinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia română.

c) copilul găsit pe teritoriul statului român este cetățean român, dacă nici unul dintre părinți nu este cunoscut.

Prin adopție

La articolul 6 este prevăzut că cetățenia română se dobândește de către copilul cetățean străin sau fără cetățenie prin adopție, dacă adoptatorii sunt cetățeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani. În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetățean român, cetățenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situația în care adoptatorii nu cad de acord, instanța judecătorească competentă să încuviințeze adopția va decide asupra cetățeniei minorului, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimțământul acestuia. Dacă adopția se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetățean român, minorul dobândește cetățenia adoptatorului.

În cazul declarării nulității sau anulării adopției, la articolul 7 se stipulează că : copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetățean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia în străinătate. În cazul desfacerii adopției copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetățenia română pe data desfacerii adopției, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia în străinătate.

În capitolul C. la articolul 8 se specifică faptul că prin acordare la cerere cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții:

a) s-a născut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, locuiește în mod legal, continuu și statornic pe teritoriul statului român de cel puțin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetățean român, de cel puțin 5 ani;

b) dovedește prin comportarea și atitudinea sa loialitate față de statul și de poporul român;

c) a împlinit vârsta de 18 ani;

d) are asigurate mijloacele legale de existență;

e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român;

f) cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsura suficientă pentru a se

integra în viața socială;

g) cunoaște prevederile Constituției României.

În articolul 9 a legii 21/ 1991 este prevăzut că, copilul născut din părinți cetățeni străini sau fără cetățenie și care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândește cetățenia română o dată cu părinții săi. În cazul în care numai unul dintre părinți dobândește cetățenia română, părinții vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetățenia copilului. În situația în care părinții nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimțământul acestuia. Copilul dobândește cetățenia

română pe aceeași dată cu părintele său.

Cetățenia română, potrivit articolului 10. din Legea 21/ 1991, se poate acorda și persoanei care a avut această cetățenie și care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinește în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) și e). părinții care se repatriază și solicită redobândirea cetățeniei române hotărăsc și în privința cetățeniei copiilor lor minori. În situația în care părinții nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimțământul acestuia. redobândirea cetățeniei de către unul dintre soți nu are nici o consecință asupra cetățeniei celuilalt soț. Soțul cetățean străin sau fără cetățenie al persoanei care se repatriază și redobândește cetățenia română poate cere dobândirea cetățeniei române în condițiile Legii nr. 21/ 1991.

Capitolul 4 din Legea Cetățeniei Române, prevede cum se face dovada cetățeniei române, astfel:

În atic. 21 se prevede că dovada cetățeniei române se face cu actul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, pașaportul ori cu certificatul; prevăzut la art. 20 alin. 2. Cetățenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedește cu certificatul său de naștere, însoțit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau pașaportul oricăruia dintre părinți. În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în pașaportul unuia dintre părinți, dovada cetățeniei se face cu oricare dintre aceste acte. Dacă dovada cetățeniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în condițiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidență a populației. Dovada cetățeniei copiilor găsiți se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naștere.

În articolul 22 din Legea Cetățeniei Române sunt prevăzute și condițiile prin care se obțin dovezi cu privire la cetățenii Români, majori sau minori. Aceste dovezi se pot solicita în caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetățenie pentru cetățenii români aflați în străinătate.

Pentru a putea fi repatriați copii români, Hotararea de Guvern nr. 1443 din 02.septembrie.2004 privind metodologia de repatriere a copiilor romani neînsoțiți și asigurarea masurilor de protecție speciala in favoarea acestora In temeiul art. 108 din Constituție, republicata, si al art. 19 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului,    Guvernul României adopta prezenta hotărâre, prin primul articol se prevede că hotărârea stabilește procedura de repatriere a copiilor in tara, de identificare a părinților sau a altor reprezentanți legali ai lor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea in tara a acestora, precum si serviciile de protecție speciala competente sa asigure protecția in regim de urgenta a copiilor neînsoțiți, repatriați.       
    Prin articolul 3 misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României in străinătate, sunt responsabile de aplicarea prevederilor prezentei hotărâri in ceea ce privește demersurile pentru transmiterea datelor primite de la autoritățile străine in vederea identificării in tara a copiilor si a familiei acestora si efectuarea de demersuri pe ranga autoritățile locale străine in vederea obținerii unei masuri de protecție adecvate pana la momentul repatrierii lor.
   Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României in străinătate, sunt responsabile de aplicarea prevederilor prezentei hotărâri in ceea ce privește demersurile pentru transmiterea datelor primite de la autoritățile străine in vederea identificării in tara a copiilor si a familiei acestora si efectuarea de demersuri pe ranga autoritățile locale străine in vederea obținerii unei masuri de protecție adecvate pana la momentul repatrierii lor.

Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României in străinătate, de indata ce intra in posesia unei informații privind existenta in tara de reședința a unor copii aflați in situația prevăzuta la art. 2, trebuie sa solicite autoritarilor locale străine competente datele de identificare a copiilor in cauza, precum si alte informații utile in vederea repatrierii, in special:
    a) daca copilul in cauza poseda pașaport sau alt document de identitate;
    b) daca este stabilita data repatrierii, iar in caz afirmativ, când si in ce condiții;
    c) orice alte informații de natura a facilita identificarea copilului si protejarea acestuia.
    Misiunile diplomatice sau oficiile consulare vor întreprinde demersurile prevăzute la art. 3 si in cazul in care semnalarea prezentei copilului pe teritoriul statului de reședința vine din partea copilului, a familiei acestuia, a unei organizații neguvernamentale sau a unei autoritatea locale cu competente in asistenta si protecția minorilor, precum si in cazul in care autoritățile romane sau alte persoane le in cunostinteaza despre aceasta.
   Art 5 (1) Pentru identificarea copiilor si a familiilor acestora, misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României in străinătate, transmit Direcției generale de pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației si Internelor, prin intermediul Direcției generale afaceri consulare a Ministerului Afacerilor Externe, informațiile obținute potrivit art. 4.
    (2) In situația in care copilul in cauza nu dispune de pașaport sau de un alt document de identitate, Direcția generala de pașapoarte asigura identificarea acestuia si comunica misiunii diplomatice sau oficiului consular, prin intermediul Direcției generale afaceri consulare, cel târziu in termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării, avizul pentru eliberarea documentelor de calatori in vederea repatrierii.
   

3. Radiografia unei situații

Un exemplu, autoritățile locale din Franța au înregistrat numeroși copii neînsoțiți pe teritoriul acestei tari, care comiteau acte de delincventa sub forma de furt, cerșetorie sau prostituție. În urma unor analize asupra provenienței geografice a acestor copii, a reieșit ca mai mult de o treime dintre aceștia si anume, 841 de copii, sunt originari din România. Dintre copiii din România 675, adică peste 80%, au comis acte de delincventa (conform datelor din 2001-2003 obținute de la asociația Parada din Franța).

Autoritățile reacționează prin Ordinul nr. 219 din 15 iunie 2006 privind activitățile de identificare, intervenție si monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se afla la munca In străinătate

In temeiul prevederilor art. 12 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor masuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, aprobata cu modificări prin Legea nr. 198/2005, ale art. 33 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistenta sociala, ale art. 106 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, precum si ale art. 152 si 159 din Codul familiei, potrivit prevederilor art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si funcționarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale si Familiei, secretarul de stat al Autoritarii Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului emite acest ordin, prin care :

Art. 1

(1)Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor si orașelor, denumite In continuare SPAS, persoanele cu atribuții de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si direcțiile generale de asistenta sociala si protecția copilului de la nivelul sectoarelor municipiului București vor identifica cazurile de copii ai căror părinți se afla la munca In străinătate, In termen de 3 luni de la publicarea prezentului ordin.

(2)Identificarea prevăzuta la alin. (1) se va face permanent pentru toate cazurile de copii lipsiți de grija părintească pe perioada în care părinții lor lucrează în străinătate.

În relația cu Franța se adoptă Hotărârea nr. 1237/ 2007 , din 10/10/2007 , pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea protecției minorilor români neînsoțiți pe teritoriul Republicii Franceze și a întoarcerii acestora în țara de origine, precum și în vederea luptei împotriva rețelelor de exploatare a minorilor, semnat la București la 1 februarie 2007. , după ce s-a ratificat Legea nr. 294 din 07/07/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 din 11/07/2006 , pentru ratificarea Acordului dintre România și Spania privind cooperarea în domeniul protecției minorilor români neînsoțiți în Spania, repatrierea lor și lupta împotriva exploatării minorilor, semnat la Madrid la 15 decembrie 2005

În 25 ianuarie 2007 Bogdan Panait, șeful Autorității Naționale Pentru Protecția Drepturilor Copilului spunea: ,, Copiii lăsați acasă de câtre părinții plecați la muncă în străinătate se confrunta cu probleme cum ar fi abandonul școlar, traficul de copii si, uneori, chiar si sinuciderile. Majoritatea copiilor care au părinții plecați la munca in străinătate sunt îngrijiți de rude, iar aproape 3.000 de copii beneficiază de o măsura de protecție. Potrivit datelor furnizate de ANPDC, numărul copiilor lăsați in tară este de aproape 40.000.

In peste 14.300 de familii, ambii părinți sunt plecați la munca, in aproximativ 13.400 de cazuri, doar unul dintre părinți, iar din peste 2.700 de familii, părintele unic întreținător. Aproape 36.700 dintre copiii care au rămas in tara sunt îngrijiți de rudele pana la gradul IV, in jur de 280 de copii beneficiază de asistenta maternala, iar 290 de copii sunt protejați in centrele de plasament. Abandonul școlar, traficul si, in unele cazuri, sinuciderile reprezintă problemele cu care se confrunta acești copii”

La jumătatea anului 2007, aproape 350.000 de copii aveau cel puțin un părinte plecat la munca in străinătate. Aproape o treime dintre aceștia sunt din Moldova, iar peste jumătate provin din zona rurală, indică un studiu dat publicitarii, de UNICEF România. In același timp, potrivit raportului, aproape jumătate dintre acești copii (157.000) aveau doar tatăl plecat, circa 67.000 aveau doar mama plecata, iar 126.000 de copii aveau ambii părinți plecați în străinătate.
Cei mai mulți copii, circa 100.000, ai căror părinți au părăsit țara, locuiesc in Moldova, urmata de Muntenia, Transilvania, Crisana- Maramures- Banat și Oltenia, fiecare cu cate 50-55 de mii de copii fără părinți în țară. In București, estimările indica aproximativ 30.000 de copii cu părinți migrați, iar in Dobrogea sunt circa 10.000 de copii. Județele in care migrația este cea mai intensa sunt Vrancea, Bacău, Neamț si Suceava. In nord si nord-vestul tarii (Bistrița, Maramureș, Satu Mare si Sălaj) si regiunea Banatului (Caras, Timiș si Arad) s-au constatat, de asemenea, cifre mari care reprezintă copii lăsați in tara de părinții plecați la muncă. Cei mai mulți părinți care pleacă peste granița, la munca, au sub 40 de ani, atât mamele, cat si tatii (78%, respectiv 63%), iar in privința educației, majoritatea celor care pleacă au studii medii (58% dintre mame si 64% dintre tați).
De asemenea, 36% din mamele care pleacă au educație primara, comparativ cu 23% dintre tați. Doar șapte procente dintre mame si 13% dintre tați au studii superioare. Potrivit analizei, doar șapte procente dintre părinți informează autoritățile despre intenția lor de a pleca in străinătate si, de obicei, aceștia nu își pregătesc copiii înainte de plecare.

Cea mai importanta motivație a părinților care pleacă la muncă sunt, in mod evident, banii. Procentajele arata, însă, că în jur de o treime dintre imigranți declară ca nu si-au îmbunătățit situația financiară și nici standardul de viata. Exista si cazuri – trei procente – in care situația economica a familiei s-a înrăutățit după emigrație.

Recent în 16 aprilie 2008 apăreau noi semne alarmante pe această temă. ,, Aproape 350.000 de copii sânt afectați de fenomenul migrației, iar aproape o treime dintre ei au rămas fără ambii părinți, potrivit studiului realizat de Gallup pentru UNICEF. Adică de patru ori mai mult decât au raportat primăriile din țară, care au descoperit doar în jur de 85.000 de copii ai căror părinți sânt plecați în străinătate. Motivul este faptul că părinții nu au declarat la serviciile de asistență socială din cadrul primăriilor intenția de a pleca sau cu cine își lasă copiii, deși un ordin din 2006 le condiționează obținerea unui contract de muncă de această declarație. Mai mult, pentru 45% dintre ei, separarea de copii nu a fost un argument împotriva plecării din țară. ”

Nici la capitolul menținerea relației cu copiii rămași singuri părinții români care au emigrat nu stau prea bine, potrivit studiului UNICEF,, Cei mai mulți dintre ei au venit cel mult o singură dată în vizită acasă, în ultimul an, iar 32% nu și-au văzut deloc copiii în acest interval.

Cercetarea sociologică, realizată în perioada aprilie-octombrie 2007, pe un eșantion de peste 2.000 de persoane din întreaga țară, estimează că doar 7% dintre părinți informează autoritățile despre intenția lor de a părăsi țara și în grija cui o să lase copiii.”

„La prima raportare după emiterea ordinului, în septembrie 2006, primăriile au raportat un număr de doar 18.000 de părinți care au plecat afară și au lăsat copiii aici, ceea ce nu putea să arate situația reală. Așa că am decis să le cerem situația cu toți copiii rămași singuri, indiferent dacă părinții i-au declarat la primărie sau nu“, a declarat Elena Tudor, directoare la ANPDC.

Tot potrivit aceleiași surse, Serviciul social este obligat să verifice săptămânal situația minorilor, iar dacă constată că nu sânt asigurate condiții decente pentru copil, să dispună darea lor în plasament până la întoarcerea părinților“, potrivit proiectului de lege. Totodată, cei care părăsesc țara fără a anunța autoritățile vor fi amendați cu 1.000 de lei.

Un alt oficial Ion Ghizdeanu a abordat tangențial, aceeași temă, el declara că ,, România va avea un deficit de forță de muncă estimat la 400.000 de persoane la nivelul anului 2013, deși se va înregistra o încetinire a migrației, potrivit președintelui Comisiei Naționale de Prognoză (CNP). Acesta afirma că, din estimările Comisiei Naționale de Prognoză , aproape două milioane de români din populația activă sunt la muncă în străinătate, dintre care doar 250.000 de persoane sunt plecate oficial cu contracte de muncă, iar peste 1,5 milioane au plecat pe cont propriu, unii de mai bine de un an, alții în mod repetat, pentru perioade mai scurte.” Adevărul este că nu se puteau realiza studii, pentru un fenomen complex de la mi de kilometrii distanță. Cu prilejul alegerilor pentru Parlamentul European a izbucnit scandalul, autoritățile descoperind subit, că românii nu au reprezentanțe diplomatice, cu atât mai puțin specialiști în cercetarea fenomenelor sociale.

Presa în tot intervalul continuă să prezinte cazuri cutremurătoare. Doar câteva exemple, spicuite la o simplă căutare pe internet:

Poliția din Italia a operat 18 arestări în cursul unei investigații privind activități de pedofilie. Printre cei arestați se numără cetățeni italieni și români, suspectați că ar avea legături cu abuzuri cărora le-au căzut victime circa două sute de copii.

Poliția afirmă că victimele erau copii între 8 și 16 ani.

Unii dintre ei fuseseră ținuți captivi în apartamente din Roma. Se crede că cei mai mulți sunt copii orfani sau din familii foarte sărace, care erau atrași de pe străzile marilor orașe italiene sau din taberele cu imigranți români.

De altfel, operațiunea, desfășurată la primele ore ale dimineții, s-a concentrat asupra unei astfel de tabere, unde au fost arestați șase cetățeni români.

O polițistă implicată în acest raid spune că există dovezi că o femeie provenind din România și-ar fi vândut copilul acestei rețele de pedofilie cu 7 sute de euro. Printre cei 40 de copii identificați deja se numără un tânăr român de 16 ani care a mărturisit că și-ar fi ucis unul dintre clienți.

Între cei 12 italieni arestați se află și un antrenor de fotbal din Roma, acuzat că s-ar fi filmat în timp ce întreținea relații sexuale chiar cu unii dintre copii care îi urmau cursurile.

Forțele de ordine afirmă că, deși operațiunea s-a concentrat asupra capitalei, rețeaua de pedofilie se extinde în întreaga Italie. Este căutat și un grup din Napoli, suspectat că îi aduce pe copii la comandă, în diverse orașe, obținând profituri substanțiale de pe urma serviciilor furnizate pedofililor.

18. 04. 2006

Două cupluri de români, suspectate că voiau să vândă doi bebeluși pentru 5.000 de euro fiecare, au fost arestate joi în nordul Franței și vor fi puse sub acuzare sâmbătă, a anunțat justiția, sursa AFP.

Autoritățile au deschis o acțiune judiciară pentru trafic de ființe umane, abandonarea unui copil nou-născut sau pe cale de a se naște, substituirea sau ascunderea de copii, iar cei patru români, pentru care a fost cerută plasarea în detenție, urmează să compară sâmbătă în fața unui judecător, precizează parchetul într-un comunicat.

Arestați la Denain, în nordul țării, într-o tabără de nomazi, cele două cupluri, în vârstă de aproximativ 20 de ani, "sunt suspectate că au propus vânzarea, în schimbul sumei de 5.000 de euro fiecare, a unor nou-născuți sau copii pe cale de a se naște", adaugă comunicatul. La 11 noiembrie, ei ar fi propus vânzarea a două fetițe gemene – copiii unuia dintre cele două cupluri – unor romi.

Ei ar fi propus, de asemenea, cumpărarea unui copil care nu era încă născut. Denunțați imediat, aceștia au fost arestați cu mobilizarea a 60-70 de persoane, a precizat jandarmeria, care a subliniat că ancheta s-a orientat, înainte de arestarea lor, către mai multe regiuni din Franța pentru a-i găsi. "Romii cărora le-a fost propusă cumpărarea copiilor au notat numărul de înmatriculare a mașinii", a adăugat sursa citată.

11 11. 2007

Romii plecați din România sunt, din nou, pe prima pagină a ziarelor din străinătate. De această dată, mai multe echipe de jurnaliști de la tabloide din Marea Britanie au făcut o anchetă în orașul ialomițean Țăndărei. Concluzia: 150 de copii de etnie Romă din localitate au abandonat școala, iar acum sunt folosiți la cerșit și furat pe străzile din Londra.

Relatare, echipă Realitatea TV a fost la Țăndărei .

“Când auzea de noi că suntem țigani, nu ne primea nicăieri, atunci am plecat în Anglia să vindem ziare”, povestește Ion Gherasim. Acesta a fost începutul, în urmă cu 8-9 ani. În Țăndărei au mai rămas însă peste 4.000 de rromi. Mirajul Occidentului nu i-a sedus pe toți.

“După cum se spune: noi furăm, omorâm, noi cerem. De ce nu se face un raport să vadă câți au fost arestați în Anglia pentru furt și dacă sunt arestați pentru altele?”, susține Traian Drăgușin, bulibașă de Țăndărei.

Se știe doar că romul e descurcăreț, așa că cei care și-au luat inima-n dinți și au ajuns la Londra, s-au adaptat ușor printre “mister”, “gentlemen”,”sir” și “lady”.

Copiii pe care i-au dus cu ei acolo sunt însă adevăratul ajutor. “Dacă iei o găină, întreb cât costă. Aia spune în engleză și copilul traduce”, spune un localnic.

Asta pentru că cei mai mulți dintre copiii romi fac și grădinița și școala în Anglia. Acolo primesc o bursă lunară, iar părinții lor au șanse mult mai mari să obțină acte. Romii povestesc – unii cu mândrie, alții cam dezamăgiți – că mulți dintre cei mici vorbesc deja engleza cursiv, însă nu știu o boabă de română sau roma.

Jurnaliști britanici susțin că cei 150 de copii din Țăndărei au fost racolați de o grupare de traficanți de persoane. Infractorii ar fi câștigat milioane de lire sterline trimițându-i la furt și cerșit. Săptămâna trecută polițiștii britanici au organizat o acțiune în urma căreia au reținut mai mulți minori.

“În parte, 70-80 din cei 150 se află încă la domiciliile părinților din Țăndărei, iar ceilalți nu sunt doar în Anglia, sunt și în Spania”, a declarat Ion Manolache, comandant Poliția Țăndărei.

“S-a dovedit că copiii ce i-a ridicat urma să meargă la școală. Copiii ăia care au fost ridicați nu au fost pe stradă la cerșit”, a mai spus bulibașa.

Romii au o explicație și pentru abandonul școlar: sărăcia. Fac doar patru clase pentru că școala este la ei în cartier. Apoi, mai bine îi trimit în străinătate pentru a câștiga un ban…cinstit.

Sursa: Realitatea TV 28. 01. 2008

Un cuplu de români a încercat să își vândă copilul nou-născut personalului spitalului din orașul spaniol Osuna (Andaluzia, sud), după ce au fost dezamăgiți că acesta nu era băiat, relatează cotidianul Ideal, în ediția electronică de miercuri.

Cei doi români au fost arestați de Garda Civilă în localitatea La Roda de Andalucia. Părinții își abandonaseră copilul nou-născut în spital, pentru simplul fapt că era fetiță.

Cuplul a încercat, fără succes însă, să ofere bebelușul angajaților spitalului, în schimbul unei sume de bani. Ulterior, tânăra a părăsit centrul medical, fără să ia însă și fetița cu ea.

Garda Civilă a demarat o anchetă în acest caz. ( 20. 02. 2008

4 România o țară și mai multe realități

România este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene de la data de 1 ianuarie 2007. Libera circulație constituie libertatea fundamentală din cadrul pieței interne și a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene. Aceasta se poate referi la persoane, mărfuri, servicii și capitaluri. Libera circulație a persoanelor constă în eliminarea tuturor discriminărilor între cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene și cetățenii celorlalte state membre, ce stau sau muncesc pe teritoriul statului respectiv. Aceste discriminări se referă la condițiile de intrare, deplasare, recunoașterea pe bază de reciprocitate a calificărilor si a diplomelor dobândite pe teritoriul statului ai cărui cetățeni sunt, precum și condițiile de muncă, angajare sau remunerație. Protocolul adițional nr. 4 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, adoptat la Strasbourg în 1963, la care România a aderat prin Legea nr. 30/1994, în art. 2 reglementează libertatea de circulație în litera și spiritul actului internațional precizat, cu sublinierea posibilității restrângerii acestui drept în zone determinate, atunci când interesul public o cere într-o societate democratică. Suprimarea controalelor de frontieră în interiorul Uniunii Europene, prin Acordurile de la Schengen, a consolidat libera circulație la nivel european. La nivelul legislației românești, problema libertății de circulație a fost reglementată prin diverse acte normative. Constituția României, adoptată în 1991, modificată în 2003, garantează cetățenilor români, în art. 24, dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate, fiecărui cetățean român fiindu-i asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară. ( Libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene- Asist.univ. Alexandru Stoian).

Regulamentul 1612/68, Directiva 73/148/CEE, Directiva 90/364/CEE, Directiva 90/365/CEE, Directiva 93/96/CEE – Membrii familiilor (șotiile si copii sub 21 de ani) indiferent de naționalitate au dreptul de rezidenta cu un cetatea al unui stat membru care își desfășasoară activitatea pe teritoriul unui alt stat membru. Aceste drepturi sunt deduse si nu sunt independente de dreptul membrului de familie din UE.

Membrii de familie. Șotia unui lucrător care este cetățean al unui stat membru al Comunității, copiii acestuia care nu au împlinit 21 de ani sau cei aflați în întreținere au dreptul de a se stabili împreuna cu acel lucrător (Articolul 4 al Directivei 68/360 ) , cu condiția ca acesta să dețină condiții decente de locuit (Regulamentul 1612/68 Articol 10 ( 1 ) ).

Membrii familiilor cetățenilor Acordului European pot solicita autoritarilor naționale intrarea sau rezidență într-unul din statele membre în calitate de persoane dependente de un lucrător independent. Cât privește legea imigrației din Marea Britanie, persoanele dependente nu pot fi decât soția si copiii sub 18 ani. Aceștia trebuie sa facă dovada legăturii cu solicitantul principal, iar acesta trebuie sa dovedească ca dispune de mijloacele materiale de a întreține si de a găzdui membrii familiei sale prin efortul propriu si fără a apela la fondurile publice.

România a fost ultima țară care a deschis negocierile pentru aderare, în capitolul Libera Circulație a Persoanelor, chiar în urma Estoniei și Bulgariei.

După o serie de fapte reprobabile produse de cetățeni români în Italia, și nu numai, pe agenda politică internă a acestui stat s-a înscris, și amenință să se externalizeze, cu efecte nedorite pentru România. introducerea vizelor și renegocierea la Bruxelles a directivei privind libera circulație, Roberto Maroni (Propunerea ministrului de interne în guvernul Berlusconi, partidul de extrema dreaptă Liga Nordului).

Fapt îmbucurător totuși pentru România, marți, 27.05.2008, la Bruxelles, consilierul federal Eveline Widmer-Schlumpf a semnat protocolul de extindere a acordului privind libera circulație a persoanelor asupra Bulgariei și României. Din partea președinției Consiliului Uniunii Europene, a semnat Secretarul de Stat sloven, domnul Matjaž Šinkovec. (Acord privind libera circulație a persoanelor: semnarea Protocolului de extindere asupra Bulgariei și României). Dincolo de un drept, și de un plus de imagine, românii au câștigat un drept, pe care-l vor folosii în funcție de ceea ce sunt și au învățat să fie.

Fig, nr. 2 Raportul dintre numărul de emigranți si acela de imigranți în Europa, anul 2007

Emigrația este un fenomen universal, nu este nou și are efecte colaterale numeroase. România nu a fost pregătiră pentru valul de plecări a populației active, ca urmare corectează greșelile din mers.

Un fenomen grav cu care se confruntă România ultimilor ani îl constituie, migrația adulților la muncă în străinătate. Acest lucru a indus un deficit pe piața forței de muncă și a devenit o piedică în calea dezvoltării. Acești adulți îndeplinesc mai multe roluri sociale. Ei sunt părinți și copii, și pleacă lăsând acasă două categorii de aparținători, care sunt dependenți de ei.

Ce îi determină să plece ne putem întreba.

Sărăcia, lipsa unui status, marginalizarea, dorința de afirmare, modificarea sistemului de valori.

,, Procesul de transformare economică, politică și socială a fost însoțit de o creștere explozivă a nivelului sărăciei.

Dacă în 1989 un procent estimat de 7% din populație era sub pragul sărăciei, rata sărăciei a atins un procent de 44% în 2000 (Carta Albă a Guvernului). “Colapsul economic a fost principala sursă a sărăciei structural economice, distribuția sărăciei cauzată de creșterea inegalității în distribuția resurselor și protecția socială inadecvată jucând de asemenea un rol important.” (Raportul Național al Dezvoltării Umane România 2001-2002, UNDP).

Migrația către țările vest europene reprezintă soluția comună față de sărăcie. Un număr din ce în ce mai ridicat de tineri percep migrarea ca unica șansă a unei vieți mai bune. Un sondaj de opinie desfășurat în octombrie 2002 evidenția faptul că 17% din persoanele intervievate au răspuns că în următoarele 12 luni intenționează să plece în afara țării pentru a munci (Fundația pentru o Societate Deschisă, Barometrul de Opinie Publică, octombrie 2002).

Ca indicator al acestei tendințe de migrare, numărul repatrierilor a crescut de la 5.507 persoane în 1995, la 12.442 de persoane în 2000 (Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2001).

De aceea, deschiderea granițelor a însemnat nu doar creșterea cooperării economice, culturale și politice a României cu alte state, dar și extinderea criminalității organizate. Traficul de ființe umane este recunoscut ca una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu factori multiplii care o încurajează și, de asemenea, cu multiple efecte negative la nivelul individului sau al societății. Traficul de ființe umane este strâns legat de situația socio-economică complexă a țărilor de origine, dar și de existența unei “piețe” (cereri) în țările de destinație.

La nivel regional se estimează că 10% – 15% din numărul persoanelor traficate îl reprezintă adolescente sub 18 ani traficate în scopul prostituției. Copiii sub 13 ani, atât fete cât și băieți, sunt traficați din Albania, Moldova și România în țările vestice în special în scopul exploatării prin muncă. De asemenea, numărul copiilor neacompaniați și a femeilor care migrează a crescut, aceștia având un grad ridicat de risc de a fi traficați (Trafficking in Human Beings in South Eastern Europe, UNICEF, UNOHCHR, OSCE-ODIHR, 2003). ”

Conform studiului Comandat de UNICEF și executat de Gallup, Analiză la nivel național asupra

fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate 2008 există mai multe cauze care operează la originea fenomenului si pe mai multe niveluri. Aceste niveluri de cauzalitate sunt intercondiționate si uneori se amplifica reciproc1. Studiul de fata căuta sa identifice principalii factori de la baza fenomenului prin perspectiva următoarelor niveluri:

Nivelul cauzelor imediate – care se refera la dorința/decizia părinților de a obține venituri mai bune si astfel sa îmbunătățească statusul material si economic al familiilor lor,

Nivelul cauzelor subiacente – care se refera pe de o parte la serviciile sociale de baza iar pe de cealaltă parte la cunoștințele, atitudinile si practicile atât ale familiilor cât si ale comunitarilor cu privire la fenomen si la drepturile copiilor,

În fine, nivelul cauzelor profunde care se refera la valori si opinii ale românilor cu privire la chestiunea migrației dar si a rolurilor si comportamentelor familiale.

Daca migrația este direct afectata de cauzele imediate, mai ales migrația pentru munca, fenomenul „copiilor singuri acasă” este mai degrabă influențat de cauzele subiacente. În plus, cauzele profunde determina o matrice a valorilor culturale si a cutumelor românilor fata de migrație.

Fig. nr. 3 Numărul copiilor i din familii dezocupate din statele europene

Fig . nr. 4 Riscul de sărăcie pe grupe de vârstă ale populației, analiză comparativă cu alte state ale Europei.

Exista mai multe moduri de a defini sărăcia si săracii si de a aprecia modul de repartizare regională a sărăciei comunitare. Sărăcia si inegalitatea nu sunt unidimensionale.

Fig. nr. 5 Rata sărăciei, pe regiuni istorice din România

Sărăcia nu este singurul indicator care împinge populația pentru a pleca în străinătate, trebui avuți în vedere și alți indicatori, astfel:

Indicatori ai excluziunii la nivel comunitar:

Riscul de excluziune de la ocupare.

Ponderea populației in agricultura din total populație ocupata

Ponderea ridicata a populației ocupate in sectorul public din total populație ocupata

Riscul de excluziune de la locuire (accesul la diferite utilitați, supraaglomerarea, siguranța locuirii)

Riscul de excluziune de la educație (peste 30% populație de 15 ani si peste fără nici o școala absolvita sau doar cu școala primara absolvita)

Riscul de excluziune de la sănătate, cu accent pe rata mortalității infantile.

Efectele asupra copiilor lăsați în grija bunicilor, sau a unor terțe persoane sunt imprevizibile pe termen lung.

Pe termen scurt aceste efecte se concretizează în aspecte medicale, educaționale, psihologice și emoționale. Semnele neglijenței se pot concretiza în aspecte

fizice: probleme medicale netratate, îmbrăcăminte neadecvată, igienă precară, care pot duce la punerea în pericol a stării de sănătate, dar și la excluziune și marginalizarea copilului,

comportamentale: absenteism sau abandon școlar, mici infracțiuni;

psihice: oboseală cronică, teama de separație, acțiuni suicidale.

5. Copilul și nevoile sale

Pornind de la celebra Piramidă a lui Maslow, copilul are următoarele nevoi:

Nevoi fiziologice;

Nevoia de siguranță și securitate;

Nevoia de apartenență și dragoste;

Nevoia de respect și stimă de sine;

Nevoia de autodezvoltare.

–

După cum se poate observa, doar conștientizând ce presupun aceste nevoi, fără studii aprofundate, un părinte absent, chiar dacă câștigă foarte bine în străinătate poate să intervină doar în satisfacerea nevoilor de bază.

Familia funcțională are menirea de a venii în satisfacerea nevoilor tuturor membrilor săi în egală măsură. Una dintre condițiile puse pentru a considera familia ca fiind funcțională, este aceea de a oferii protecție. Plecarea părinților poate declanșa în copil o traumă.

Funcționarea creierului este afectată negativ de trăirile emoționale generate de traumă. Ca urmare a traumei, dezvoltarea individului este frânată, stopată sau chiar se produce o regresie. ( Familii și copii în dificultate, Ana Muntean , 2001).

Dupa V. Pavelcu, daca motivele se exprima in emotii, ele sa si formeaza si dezvolta prin trairi emotionale. Emotiile depind de semnificatia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc in ambianta si in propriul organism. Procesele emotionale se dezvolta si in legatura cu amintiri sau circumstante imaginare. Reactiile, tensiunile si desfasurarile emotionale sunt efectul confruntarii dintre cerintele subiectului si datele reale sau prezumtive ale vietii lui intr-un anumit cadru obiectiv. Dacă cerintele interne –trebuinte si motive- sunt satisfacute efectul emotional emotional este pozitiv implicand placere, satisfactie aprobare, entuziasm.

W. Cannon, prin cercetarile sale neurofiziologice, a confirmat pe alta cale, asertiunile lui Ch. Darwin dovedind rolul energizor indispensabil pentru adaptare, al factorilor emotionali. ( Psihiatrie, sub redactia V.Predescu, Vol I)

Creierul funcționează la capacitate maximă doar când individul trăiește pe plan afectiv o stare de relaxare și confort, iar anxietatea se păstrează la un nivel inferior, referindu-se doar la reușita sarcinii care absoarbe total individul .

Potrivit teoriei curgerii nevoile secundare sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor, aceștia dezvoltându-se în mod ideal, atunci când sunt feriți de vitregiile realității.

Cadrul dezvoltării propice al copilului este dependent și indus de realizarea funcțiilor parentale ( Familii și copii în Dificultate, Ana Muntean , 2001).

Nevoile copilului depind de vârsta acestuia, rolul părintelui in raportul cu copilul se modifică în funcție de expectanțele și nivelul de dezvoltare al copilului. Pentru copilul care nu are un suport parental, realitatea ,, îngheață ” la momentul plecării adultului, ca urmare el nu mai poate evolua.

La copil esențiale sunt de dragoste și securitate. Prin această nevoie se dezvoltă atașamentul și afectele. Dragostea conferă sentimentul de siguranță. La fel de importante sunt și experiențele noi, care-l stimulează. Așa cum copilul are nevoie de hrană, pentru a-și consolida fizicul, tot așa are nevoie și de experiențe pozitive, pentru o bună dezvoltare cognitivă. Nevoia de a fi apreciat și de a-i fi recunoscute capacitățile, de a se raporta la sistemul de valori al adultului este maximă la vârsta copilăriei. Nevoia de a avea responsabilități, pe care să le realizeze, în raport cu vârsta și cu gradul de dezvoltare. Nevoile de bază, fiziologice ale copilului, a căror satisfacere permite supraviețuirea și dezvoltarea. ( Familii și copii în Dificultate, Ana Muntean , 2001).

Despărțirea de un părinte sau de ambii, constituie un eveniment psihotraumatic pentru copil, chiar dacă acesta se va mobiliza pentru a se adapta la situația dată. Copii realizează diferit în aceeași situație.

Unii vor încerca să visceralizeze suferința, alții pot părea asimptomatici.

Fenomenele extreme, cum este acela de suicid de dorul mamei pot fi explicate prin pierderea unei legături semnificative în grupul familial, a unei relații care s-a dovedit consistentă, care a reușit să-i satisfacă nevoile, care s-a manifestat prin contacte sociale suficiente și frecvente și pe care nu l-a putut compensa prin ceea ce a primit în continuare.

Dezvoltarea cognitivă insuficientă a copilului, s-ar putea să nu permită ca acesta să înțeleagă nevoia părintelui, să nu aprecieze ce aduce acesta în schimbul despărțirii, sau să nu aprecieze acest efort.

Lipsa unui mediu securizat, la plecarea părintelui/părinților, existența unor persoane semnificative pentru copil, care să întrețină senzația de continuitate și siguranță pot duce la perturbări majore în dezvoltarea copilului. Sentimentele copilului pot merge de la îngrijorare, anxietate, dezamăgire, la o gravă suferință, vizibilă sau nu.

Suferința poate fi ascunsă, sub un comportament dificil sau apariția tulburărilor cu caracter comportamental. Pot apărea: semne vizibile de stress, boală, ticuri, scăderea nivelului de reușită școlară, dezamăgirea evidentă, lipsa interesului pentru viață, dependența de unele substanțe, avarismul, închiderea în sine sau agresivitatea exacerbată, lipsa de respect pentru alții, și în special pentru vârstnici.

6 Copilul separat de familia sa e o persoană vulnerabilă

Vulnerabilitatea se definește ca o noțiune legată de relația pe care oamenii o au cu mediul, cu forțele sociale și cu instituțiile, precum și cu valorile culturale care îi sus]in sau li se opun. Ea reprezintă „caracterul multidimensional al riscurilor, prin concentrarea atenției asupra totalității relațiilor dintr-o situație socială dată, care constituie o condiție care, în combinație cu forțele mediului, produce un dezastru“ Excluziunea socială este definită nu doar ca suferință provocată de sărăcia materială, ci ea denotă și izolarea tipică de rețelele sociale, politice și civice care îi ajută pe oameni să ducă o viață reușită în societatea modernă și să contribuie la aceasta, fiind în același timp stăpânii propriului destin. ( Pere Paupard- Reprezentant UNICEF România discurs în raportul Copii la limita speranței- O analiză focalizată asupra copiilor vulnerabili excluși și discriminați. )

,, Fundamentul legii 272/ 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului îl reprezintă faptul ca părinții sunt primii responsabili pentru creșterea, îngrijirea si dezvoltarea copilului. În îndeplinirea responsabilităților care le revin, părinții sunt îndreptățiți sa primească sprijinul de care au nevoie din partea comunității si a autoritarilor locale ale căror eforturi de îndeplinire a obligațiilor ce le revin de multe ori eșuează.

Autoritatea Naționala pentru Protecția Drepturilor Copilului va susține, prin toate demersurile pe care le va întreprinde, mobilizarea serviciilor publice de asistenta sociala si sprijinirea acestora în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor destinate ameliorării vulnerabilității copiilor cu părinți migrați.

De asemenea ANPDC își va asuma în continuare rolul de liant între instituțiile centrale care trebuie sa se implice în crearea rețelelor sociale locale de care sa beneficieze toți copiii, inclusiv cei ai căror părinți sunt plecați la munca în străinătate. ”(Gabriela Tonk Subsecretar de Stat, Autoritatea Naționala pentru Protecția Drepturilor Copilului )

7. Eforturi comune, valori comune

Comisia Europeană a desemnat anul 2007 ca fiind “ anul European al egalității de șanse pentru toți” .

În acest fel s-a desemnat o direcție prioritară, prin care s-a dublat a efortul de a promova egalitatea și nediscriminarea în Uniunea Europeană proaspăt lărgită.

Dincolo de nivelul afirmațiilor politicienilor, și de voința politică exprimată prin politica comunitară, prin Legii și luări de poziții, este necesar în primul rând a-i face pe oameni mai conștienți de dreptul lor inalienabil de a se bucura de un tratament egal și de o viață fără discriminare pe de o parte și mai deschiși în a se cunoaște, dincolo de etichetări și de aparențe.

Cele patru teme cheie ale anului 2007 au fost: drepturi, reprezentare, recunoaștere și respect. Anul European al nediscriminării a fost punctul central al unei strategii complexe realizată în scopul combaterii discriminării, celebrării diversității și promovării egalității de șanse pentru toți. Activitățile din acest an se vor concentra pe aspecte legate de discriminarea unor persoane care suferă datorită originii rasiale sau etnice, religiei sau credinței, vârstei, orientării sexuale sau disabilităților, toate fiind baze ale discriminării care pot fi adresate la nivel european.

Copilul este o persoană cu drepturi sporite, la nivel de normă juridică, aparent privilegiat, ca și proceduri de intervenție specifică în criză și protejat prin definiție în grupul de apartenență.

Carta Națiunilor Unite are la bază următoare principii:

• demnitatea și drepturile membrilor familiei sunt fundamentul libertății, justiției și al păcii;

• respectarea demnității și a valorii ființei umane și promovarea progresului social și a standardelor pentru o viață mai bună;

• recunoașterea și declararea universală a faptului că fiecare este îndreptățit să i se respecte toate drepturile și libertățile fără nici o dinstincție legată de rasă, culoare, limbă, religie, orientare politică sau alte opinii, naționalitate sau origini sociale, proprietate sau status;

• copilul trebuie să beneficieze de asistență și îngrijirii speciale;

• familia este structura fundamentală a societății și mediul natural pentru dezvoltarea și bunăstarea tuturor membrilor; în mod particular copiilor trebuie să li se ofere asistența și protecția necesară, astfel încât să fie pregătiți și capabili să își asume mai târziu responsabilități în comunitate;

• pentru o dezvoltare deplină și armonioasă a personalității, copii trebuie să crească într-un mediu familial adecvat, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere;

• copilul trebuie să fie pregătit pentru o viață independentă în societate, beneficiind de o creștere în spiritul ideilor proclamate în carta Națiunilor Unite și în particular să se dezvolte în spiritul păcii, demnității, toleranței, libertății, egalității și solidarității

Cele mai importante declarații internaționale, centrate pe drepturilor copilului ca urmare a extinderii perspectivei îngrijirii particulare a copilului, au fost dezvoltate începând cu anii 90:

• Declarația de la Geneva privind drepturile copilului, din 1924;

• Declarația privind drepturile copilului adoptată de Națiunile Unite la 20 noiembrie 1959. Declarația indica faptul că fiecare copil, datorită imaturității fizice și mentale are nevoie de îngrijire și protecție specială incluzând o protecție juridică adecvată, atât înainte, cât și după naștere;

• Convenția internațională privind drepturile economice, sociale și culturale a Națiunilor Unite (adoptată, deschisă pentru semnături și ratificată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin rezoluția 2200A (XXI), la 16 decembrie 1966) face referire, în articolul 10, la instrumentele specifice agențiilor și serviciilor, precum și a organizațiilor internaționale care au activități în domeniul bunăstării copilului;

• Declarația Națiunilor Unite privind principiile sociale și legale rederitoare la protecția și bunăstarea copilului, cu referire specială la plasament copilului într-o familie substitutivă și adopția națională și internațională, a fost adoptată de Adunarea Generală prin rezoluția 41/85 la 3 decembrie 1986; regulile privind standardele minime pentru administratia delincvenței juvenile și declarația privind principiile legale și sociale includ, de asemenea, referiri la protecția femeii și copilului în situații de criză și conflict armat.

Convenția Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, recunoaște nevoile specifice ale fiecărei țări în domeniul protecției drepturilor copilului și de aceea include următoarele precizări:

• în toate țările de pe glob sunt copii care trăiesc în condiții dificile; acești copii au nevoie de o atenție deosebită;

• fiecare popor are tradiții și valori culturale specifice privind protecția și dezvoltarea armonioasă a copilului;

• pentru îmbunătățirea condițiilor fiecărui copil, în fiecare țară de pe glob, în special în țările în curs de dezvoltare, este importantă cooperarea internațională în domeniu.

Prin Legea 18/1990, România a ratificat Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile copilului

Constituția României este legea fundamentală a țării, statuează în articolului 11 din Titlul I, cap I se statuează :

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea acesteia.

Astfel potrivit constituției cap. I :

(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

.Conform Cap. II. Art. 22 din legea fundamrntală

(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. Iar conform art. 24 (1) și dreptul la apărare este garantat.

În conformitate cu art. 25 din cap. II

(1) Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară. (Pentru a le asigura protecție copiilor, autoritățile cer părinților să depună în dosarul prin care obțin contractul de muncă în alte țări un document, semnat de primarul localității, cu privire la îngrijirea copiilor rămași în țară, Rămâne însă problema persoanelor care pleacă din țară fără să anunțe autoritățile .

Iar conform artic 26. (1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată, adr până unde se poate merge cu acest principiu când e vorba de respectarea drepturilor copilului din această familie.

În conformitate cu art 27 (1), cap II Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

În art 28. (b) se prevede o excepție, dacă e necesară,, înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane ,, , legile organice ar trebui să prevadă aceste spăețe. Articolul 32 (1) dă Dreptul la învățătură, care este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.

Tot în Legea fundamentală se prevede , la art. 33 că :

(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile Legii.

(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită.

( art 34. 1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

Art 35 (1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, iar art 42 consemnează la art (1) că Munca forțată este interzisă ( dar unii părinți o impun copiilor lor)

În artic. 45 se recunoaște dreptul la accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate. Dar pentru copilul sub 15 ani, aceasta poate presupune condamnarea la muncă ,, la negru ,, conf. Artic 49 (4) minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.. Legea fundamentală reținând la art. 49. ( 3) doar că exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.

Art 48 (3) prevede că copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie Dar cei cărora nu le e stabilită paternitatea sunt net defavorizați..

La art 50 Constituția prevede : persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.

Copilul prin vârstă, grad redus de capacitate și dezvoltare este o persoană frecvent supusă abuzului și discriminării.

În sens juridic, în România copilul este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplina de exercițiu, în condițiile legii (Legea nr. 272/2004 din 21/06/2004). Copilul Român în Uniunea Europeană extinsă, dincolo de încălcarea drepturilor sale din țară, devenite ,, tradiționale” este în primejdie să:

crească fără părinți, aceștia plecând pentru varii perioade de timp ,, la muncă în străinătate”,

își urmeze părinții în străinătate în speranța unui trai mai bun, dar să-i fie pus-ă creșterea și dezvoltarea în primejdie în statul de rezidență

fie traficat, vândut, exploatat de rețele interne sau internaționale.

Copilul este și el un cetățean al României și al Uniunii Europene din 01. 01. 2007 și are dreptul la o egalitatea de șansă.

Anul 2008 a fost declarat Anul european al dialogului intercultural.

În acest an urmărește: promovarea dialogului intercultural ca instrument care să-i ajute pe cetățenii europeni și pe toți cei care trăiesc in Uniunea Europeană să obțină cunoștințe și aptitudini de a acționa într-un context mai deschis și mai complex , conștientizarea de către cetățenii europeni și toți cei care trăiesc în Uniunea Europeană a importanței dezvoltării unei cetățenii europene active, care să respecte diversitatea culturală și să se bazeze pe valorile comune.

Una dintre aceste valori este dreptul de a te naște și de a avea consfințite și apărate drepturile pe toată perioada vieții, oriunde te-ai afla.

Capitolul II

Studiul a avut la bază 80 de subiecți, copii cu vârsta între 14- 18 ani. S-a preferat alegerea în acest fel a eșantionului, pentru că au capacitatea de exercițiu parțială, și opinia lor se va simții nu peste puțină vreme, pe piața muncii, în comunitate, în politica natalistă, sau vor fi părinții care vor trebui să decidă dacă pleacă sau nu.

Eșantionul:

Fig. nr 6 Categoriile de vârstă ale respondenților

S-a preferat alegerea unui număr mai mare de respondenți mai maturi, aflați mai aproape de capacitatea de exercițiu.

Fig. nr 7, Sexul persoanelor din eșantion

S-a preferat un număr mai mare de băieți, din considerentul că ei procentual, au o tendință mai mare de mobilitate socială

Fig. nr 8 Mediul de proveniență

Întrucât statistic există o tendință mai mare a tinerilor din mediul rural în a emigra, s-a preferat alegerea în eșantion a unui număr mai mare de copii din mediul rural

Fig. nr. 9 Originea etnică

In eșantionare s-a încercat a se păstra proporția statistică dintre etnii, dar am favorizat etnia rromă, întrucât , copii acestor părinți sunt periclitați.

1 Cum apreciați veniturile actuale ale familiei dvs.?…

Fig. nr 10. Aprecierea veniturilor în funcție de etnie

În grupul format din etnia română arar două persoane foarte mulțumite, ele trăiesc la oraș și consideră că au un standard bun de viață. Proporțional, românii și maghiarii pot face în aceeași măsură cumpărături de bunuri de larg consum, dacă fac economii.

Copii romi au ales doar ultimele două obțin, chiar dacă, doi dintre ei trăiesc în imobile impozante.

Fig. Nr 11 Aprecierea veniturilor în funcție de mediul de proveniență

Copii din mediul urban au o imagine mai bună, despre situația materială a familiei.

Fig nr 12 Aprecierea situației familiei în funcție de sex

Fetele sunt mai nemulțumite de situația lor ca și băieții

Venitul minim lunar pe persoana sub care familia nu ar putea supraviețui…

Fig. nr. 13 Suma necesară familiei pentru a supraviețui, în funcție de criteriul apartenenței la sex

Fig. nr 14. Suma considerată ca fiind necesară supraviețuirii, după criteriul apartenenței etnice

Fig. nr 15 . Suma considerată ca fiind necesară supraviețuirii, după criteriul mediului de provenientă

Fig. nr. 16. Caracterizarea nivelului de trai, în comparație cu alții

Fig. nr 17. Existența cu titlu personal a unui telefon mobil

Copii au majoritar telefoane mobile, grupul celor care nu au, constituie totuși o minoritate semnificativă.

Fig. nr 17. Existența cu titlu personal a unui PC

Majoritar copii au PC, leptopuri, totuși numărul celor fără de calculator, este mai mare ca si a celor fără telefon mobil. O parte a copiilor au contractat aparatul prin programul socail ( 2), iar trei dintre copii l-au primit de la părinți, rude, din străinătate.

Fig. nr 18. Ce cred copii că e important în legătură cu originea

Fig. nr. 19. Cât de importantă e frumusețea în reușită

Copii știu ce doresc, pornesc de la o scală de valori promovată în societate. In această societate, frumusețea este o condiție pentru reușită, școala nu în aceeași măsură. .

Fig. nr. 20. Importanța școlii în Reușită

Fig nr 21 Importanța muncii pentru a reușii

Fig. nr 22. Rolul părinților în viața copiilor

Fig. nr 23. Ce sentimente ar nutri, dacă părinții lor pleacă în străinătate.

Cazuri și Necazuri

RAPORT PRIVIND SITUAȚIA COPILULUI

N. C.

1. Numele și prenumele copilului: N. C. , născut la data de 21.07.2007, în Beiuș, jud. Bihor, din părinții NECUNOSCUT, și N M, cu domiciliul în comuna D, dar cu ultimul domiciliu în comuna T județul Bihor în prezent este plecată în străinătate.

2. Personalitatea, starea fizică și mentală a copilului:

Conform adeverinței medicale eliberate de către Dr. Galoș Felicia, medic primar pediatru în cadrul Spitalului Clinic de Copii „Dr. Gavril Curteanu”, copilul este clinic sănătos.

3. Antecedente sociomedicale și educaționale ale copilului: Copilul N. C. , a prezentat episoade cu internări lungi de timp în Spitalul Clinic de Copii Dr. Gavril Curteanu” Oradea, nefiind vizitat de mamă și nici de rude până la gradul IV.

4 Condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit: Copilul, N. C. , a fost părăsit de mamă în Spitalul Clinic de Copii „Dr. Gavril Curteanu” Oradea. În prezent copilul se află în plasament în regim de urgență la asistentul maternal profesionist în com. A, jud. Bihor, începând cu data de 05.10.2007 .

Date referitoare la situația familiei copilului: umita N M-I, mama copilului, este născută la data de 26.08.1987, în Mun. Arad, jud. Arad, din părinții M și M, , cu domiciliul în comuna D , județul Bihor, dar faptic a locuit în comuna T, în prezent se află plecată în străinătate. Copilul N. C. , provine în urma unei relații pasagere a mamei, care în prezent se află în plasament în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, începând cu data de 05.10.2007 .

6.Condițiile de locuit ale familiei: N M-I, are domiciliul în comuna D, județul Bihor, dar faptic a locuit în comuna T, în prezent se află plecată în străinătate.

7. Venitul familiei : Nu se cunosc date privind venitul numitei N M-I.

8. Propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care ar putea fi plasat copilului: Având în vedere faptul că mama nu dorește reintegrarea copilului în familie, rudele până la gradul IV nu doresc plasamentul acestuia, iar Primăria comunei D solicită luarea unei măsuri de protecție specială pentru copil, propunem înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență cu plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist .

Dificultăți: Va fi dificilă reevaluarea. Și în cazul deschiderii procedurii de adopție, cauza va trena în instanță.

RAPORT PRIVIND SITUAȚIA COPILULUI

D M

1. Numele și prenumele copilului: D M, născut la data de 14.03.2005, în Oradea, jud. Bihor, din părinții NECUNOSCUT și D G, cu domiciliul în comuna Ivești, județul Galați.

2. Personalitatea, starea fizică și mentală a copilului:

Conform adeverinței medicale eliberate de către Dr. Vancsik Olga, medic primar pediatru în cadrul Spitalului Clinic de Copii Oradea, copilul este clinic sănătos.

3. Antecedente socio-medicale și educaționale ale copilului : Copilul a fost crescut până la vârsta de 9 luni la Spitalul Clinic de Copii Oradea.

4. Condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit: Copilul, D M, a fost părăsit de mamă în data de 17.03.2005 în Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Oradea, de unde a fost transferat în data de 28.03.2005 la Spitalul Clinic de Copii Oradea, nefiind vizitat de mamă, și nici de rude până la gradul IV. În prezent copilul se află în plasament o terță familie , din 20.12.2005.

5. Date referitoare la situația familiei copilului:

D G, mama copilului, este născută la data de 10.07.1982, în Ivești, din părinții F și I, având, cu domiciliul în comuna Ivești, județul Galați. D G dintr-o relație pasageră a dat naștere t copilulului în cauză.

6. Condițiile de locuit ale numitei D G

În urma verificărilor efectuate de către reprezentanții Primăriei Comunei Ivești și Poliția Ivești, județul Galați, reiese faptul că numita D G a ieșit din țară în luna Iulie, 2005.

Conform anchetei sociale întocmită de Primăriei Comunei Ivești, la adresa susmenționată locuiesc bunicii materni a copilului în cauză. Locuința este proprietatea personală a soților D F și I, este formată din patru camere, modest mobilate, întreținute corespunzător, condițiile de igienă sunt corespunzătoare.

În casă locuiesc 5 persoane: D F, bunicul matern, în vârstă de 50 ani, D I, bunica maternă, în vârstă de 48 ani, D M, în vârstă de 14 ani, mătușa maternă, D F, mătușa maternă, în vârstă de 20 ani.

Veniturile familiei provin din munci ocazionale, exploatarea terenului agricol (0,44ha teren și 0,06 vie), creșterea animalelor în gospodărie, alocațiile de stat pt. 2 copii, în cuantum 90 RON/lună și alocația familiei complementare, în cuantum de 64 RON/lună.

7. Situația economică a numitei D G: Nu se cunosc date referitoare privind veniturile numitei

Rudele până la gradul IV nu doresc plasamentul copilului D M, nici nu-l vizitează fapt ce reiese și din declarațiile acestora, dată cu ocazia reevaluărilor.

Primăria Comunei Ivești cât și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați solicită luarea unei măsuri de protecție specială din partea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor.

8. Propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care ar putea fi plasat copilul: se propune menținerea unei măsuri de protecție specială, și deschiderea procedurii de adopție.

RAPORT PRIVIND SITUAȚIA NUMITEI

F. R

I. DATE DE IDENTITATE

Numele și prenumele: F. R

Data și locul nașterii: 11.11.1976, în Batăr, jud. Bihor

Numele tatălui: E

Numele mamei: I

Domiciliul: com. B, dar efectiv locuiește în com. T., sat G. N. , județul Bihor.

ISTORICUL PROBLEMEI

Copilul Fk D, născut la data de 30.08.1993 în Oradea, din părinții: tata Fk R și mama F R a plecat în cursul anului 2006 în Franța, împreună cu tatăl acestuia. Copilul s-a prezentat de bunăvoie la Comisariatul din Comuna Meyzeim, acuzându-și tatăl, Fk R, de violență repetată. Copilul nu mai dorește să locuiască cu tatăl său, exprimându-și dorința de a se întoarce în România la mama, F. R. În prezent copilul se află sub tutela Tribunalului de minori care l-a dat spre asistență reprezentanților Ajutorului Social pentru Copii al Departamentului Rhone, IDF.

III. SITUAȚIA FAMILIEI F. R

Membrii familiei:

Din relația de concubinaj a numitei F. R cu numitul Fk R a rezultat copilul Fk D. Copilul s-a născut la data de 30.08.1993 în Oradea, care în prezent se află împreună cu tatăl acestuia în Franța.

F. R mai are trei copii dintr-o relație ulterioară de concubinaj: F Ru, născut la data de 11.07.1997 în Salonta, este elev în clasa a III-a la Școala cu clasele I-IV din G. N. ; Fechete Florin, născut la data de 30.03.1999 în Oradea, este elev în clasa a III-a la Școala cu clasele I-IV din G. N. ; Fechete Abel, născut la data de 09.08.2001 în Salonta, este elev în clasa I-a la Școala cu clasele I-IV din G. N. .

Condițiile de locuit: F. R are domiciliul legal în sat Batăr (com. Batăr) nr.282, dar în prezent locuiește în sat G. N. (com. T.) într-o casă compusă din trei camere, bucătărie și anexe gospodărești, mobilată, utilată și întreținută corespunzător. Casa este proprietatea părinților numitei F. R. În casă locuiesc 6 persoane.

Venitul lunar al familiei este de 315 RON/lună: Familia numitei F. R beneficiază de venitul minim garantat în cuantum de 240RON/lună. Venitul lunar al familiei se completează cu alocația de stat pentru cei trei copii, în cuantum de 75 RON/lună.

IV. OPINIA MAMEI, F. R,REFERITOARE LA SITUAȚIA COPILULUI

F. R a declarat în scris că dorește reintegrarea copilului Fk D în familia naturală, își asumă răspunderea pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului în România.

V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI:

Având în vedere faptul că mama deține condițiile necesare pentru creșterea copilului și dorește reintegrarea acestuia în familie, propunem reintegrarea copilului Fk D, născut la data de 30.08.1993 în familia naturală din comuna T., sat G. N. , județul Bihor.

RAPORT PRIVIND SITUAȚIA NUMITEI

F. R

I. DATE DE IDENTITATE

Numele și prenumele: R. B

Data și locul nașterii: 15.10.1964, în Alesd, jud. Bihor

Numele tatălui: E

Numele mamei: E

Domiciliul: com. T, dar pleacă frecvent și pentru lungi perioade de timp în străinătate.

ISTORICUL PROBLEMEI

Numita R. B a fost căsătorită cu R. B, acesta a decedat. Din această relație au rezultat 8 copii, dintre care doi sunt nevăzători. Pe cel mai mic dintre copii mama l-a lăsat în maternitate, în urmă cu 15 ani . Față de acest copil s-a luat o măsură specială de protecție, fiind în plasament într-un centru rezidențial.

Cu ocazia vizitelor de reevaluare, rudele refuzau să stea de vorbă cu asistenții sociali și să dea relații, în special cu privirea la sora nevăzătoare a copilului. Mama nu a fost găsită, timp de 2 ani acasă. Potrivit rudelor, tocmai se internase în spital sau presta munci în altă localitate. După sărbătorile pascale, mama a fost găsită. S-a întors din Belgia cu bani și construiește încă o cameră. A mărturisit că a renunțat la ajutorul social pentru a nu putea fi monitorizata de primărie. Trei copii minori au rămas acasă cu un frate de 18 ani. Din discuțiile cu referentul social, am fost informați că aveau o suspiciune în legătură cu plecarea mamei, dar copii se descurcă…

IV. OPINIA MAMEI, F. R,REFERITOARE LA SITUAȚIA COPILULUI

R. B. Dorește menținerea plasamentului pentru fiul său R.C.

V. CONCLUZII ȘI PROPUNERI:

Având în vedere faptul că mama deține condițiile necesare pentru creșterea copilului, dar nu dorește reintegrarea și faptul că mama a declarat că va pleca din nou în străinătate, este necesară monitorizarea copiilor rămași acasă și menținerea plasamentului pentru copilul pentru care s-a luat o măsură de protecție.

RAPORT PRIVIND SITUAȚIA NUMITEI

F. R

I. DATE DE IDENTITATE

Numele și prenumele: R. T

Data și locul nașterii: 18.04.1967, în județul Mures

Numele tatălui: Natural

Numele mamei: T

Domiciliul: com. Crăciunești, Județul Mures, aflată probabil în Ungaria

ISTORICUL PROBLEMEI

Numita R. T a dat naștere în urmă cu 5 ani la un copil, minora R. M , în Budapesta și a fugit din spital. S-a făcut sesizarea, de către autoritățile maghiare pe cale consulară. Copilul a fost înregistrat, mama identrificată și se încearcă reintegrarea copilului în familia lărgită. Dacă acest lucru nu este posibil, se va stabilii o măsură specială de protecție într-un centru rezidențial.

CONCLUZII

Potrivit statisticilor oficiale în județul Bihor există următoarea situație, raportată:

Există unele rezerve impuse de lipsa unor intrări, la primării cu comunități de rromi importante , cu privire la validitatea cifrei oficiale.

Concluzii

– fenomenul migrației s-a extins mult mai ales în ultimii 10 ani. Conform prognozelor analizate ne putem aștepta ca pe viitor fenomenul migrației sa continue, în special prin plecarea ambilor părinți.

– Fenomenul poate determina disoluții ale căsătoriei, pentru a prevenii acest lucru pleacă și soția.

-Copii rămași în grija unor rude pot fi puți în pericol, deoarece acesta rămâne fără reprezentant lega.

– se pleacă în rețea: cu cât o persoana / copil minor are mai multe cunoștințe, rude, membri ai familiei în străinătate, cu atât sunt șanse mai mari sa părăsească tara;

– majoritatea adulților care pleacă la munca în străinătate doresc sa se întoarcă (chiar si cei care au deja acte), însa copiii care pleacă însoțiți sau neînsoțiți de un adult si ajung în centre de primire sau sunt înscriși la o școala, cu mare probabilitate nu vor reveni în țara: acest fenomen se poate considera un model recent al migrației.

– motivul plecării sunt în principal câștigurile financiare, care nu pot fi obținute de familii în tara. Dorința de a câștiga bani are la baza valorile locale, conform cărora exista o competiție permanenta între rude si vecini în ceea ce privește nivelul de trai.

– banul este mai presus pentru membrii comunitarii decât terminarea școlarizării. Copii cred ca pot obține bunăstarea si fora sa aibă o calificare într-o meserie.

– nici migrația adulților si nici cea a minorilor nu e privita ca o problema, ci ca un mijloc de realizare pentru familie si de dezvoltare pentru spațiul comunitar. Riscurile plecării sunt neglijate.

– sistemul de educație a dezamăgit, copii și părinții îl percep ca pe o obligație și un obicei neprofitabil.

– contrar ipotezelor inițiale, nu părinții cei mai săraci pleacă, pentru ca ei, respectiv familia lor, nu au bani nici pentru transportul pana la destinație.

– copiii au informații reale atât despre pericolele cât si despre oportunitățile pe care le au în momentul în care pleacă în străinătate, doar ca nu discuta acest subiect si nu realizează consecințele plecării lor.

– cazuri de trafic de copii nu sunt cunoscute în Oradea și județul Bihor, ceea ce înseamnă ca acei copii care sunt implicați în forme de trafic în străinătate, ajung în mâna traficanților în țara de

destinație. Acest pericol îi așteaptă, în primul rând pe minorii plecați neînsoțiți.

Propuneri

Alcătuirea unor echipe multidisciplinare, la nivelul comunităților, care să culeagă informațiile și să intervină eficient.

Rolul dascălului să fie regândit, astfel încât el să devină o instituție, o persoană de referință pentru copil în adevăratul sens al cuvântului.

Deschiderea unor centre de zi, pe lângă lăcașe de cult, Cămine culturale, pentru a valorifica spațiul, și pentru a dezvolta în copii solidaritatea socială.

Organizarea unor echipe, formate din voluntari, pentru a verifica veridicitatea faptelor.

Simplificarea procedurilor și a protocoalelor de intervenție.

BIBLIOGRAFIE

Constantinescu, M., Iorgovan, A., Muraru, I., Tănăsescu, S., „Constituția României „ revizuită, comentarii și explicații, București, Editura All Beck, 2004

Ciofu, Carmen, ,, Interacțiunea părinți-copil” Editura Medicală Amaltea, București, 1998

Cristea, Dumitru, „Tratat de Psihologie socială, Editura Pro-Transilbania”- București, 2000

Chelcea, S., „Personalitate și societate în tranziție”, Editura Știință și tehnică, București 1994

Fischer, Gottfried; Piedesser, Peter, ,, Tratat de psihotraumologie”, Editura, 2001

Gorgos, Constantin, ,, Dicționar Enciclopedic de Psihiatrie”, Editura Medicală, București, 1987.

Gâlea, I., Dumitrașcu, M. A., Morariu, C., „Tratatul instituind o Constituție pentru Europa”, București, Editura All Beck, 2005

Killen, Kari, Copilul Maltratat, ,, Editura Medicală”, București , 1999.

Miftode, Vasile, Colectiv de Redacție: ,, Revista de Cercetare și Intervenție Socială”, Universitatea "Al.I.Cuza" Iasi, Departamentul de Sociologie si Asistenta Sociala/ Holt Romania, Editura Lumen 2006

Marcelli, Daniel, ,, Tratat de Psihopatologia copilului” , Editura Fundației Fundației Generația, 1999

Marcelli, Daniel, Berthaut, Elise, ,, Depresie și Suicid la adolescență”, Editura Polirom, 2007

Muntean, Ana- ,, Familii și copii în dificultate”, note de curs, Editura Mitron, Timișoara, 2001

Predescu V- Psihiatrie, vol I, Ed. Medicală, București, 1989.

Roth -Szamoskozi , Maria, ,, Protecția Copilului: Dileme, concepții și metode, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 1999.

Selejan-Guțan, B., Protecția europeană a drepturilor omului, București, Editura All Beck, 2004

Volkov, V, Tratat de Dezinformare, De la calul Troian la internet, Iași, Editura Antet

Harta saraciei in Romania, Metodologia utilizata si prezentarea rezultatelor Raport elaborat la cererea Comisiei Nationale Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale de catre Universitatea Bucuresti si Institutul National de Statistică, PDF http://www.caspis.ro/downloads/metodologie%20harta%20saraciei.pdf

Programul integrat pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială – ROGRESS 2007-2013

România și Convenția ONU cu Privire la drepturile Copilului, al treilea și al patrulea raport periodic http://www.copii.ro/Files/Raport%20Geneva_200710164458906.pdf

Primăria Oradea, Serviciul de stare civilă- Raport de activitate

Institutul Național de Statistică , Raport Iunie 2005

Fundația F R R C F, Studiu asupra fenomenului migrației în Tara Oașului Septembrie 2005, PDF Studiu asupra fenomenului migrației în Tara Oașului Septembrie 2005

Prganizația Salvați Copii, Raport privind traficul de copiii- România, 2003

UNICEF România, raport anual 2006, PDF.

UNICEF- ,, Copii la limita speranței, O analiză focalizată asupra copiilor vulnerabili, excluși și discriminați din România” 2006, PDF

UNICEF, „ Situația abandonului copiilor din România” , 2005, PDF

Studiu Gallup, Solicitat de Comisa Europeană pe tema ,,Drepturile copilului”, realizat în februarie 2008

Raport Soros- Migrație si dezvoltare- 2007 PDF

LEGISLAȚIE

Legea Cetățeniei Române, nr. 21/1991 modificata si completata potrivit prevederilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 43 din 29 mai 2003

Lege nr. 272/2004. din 21/06/2004 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004

Legea 1443/ 2. 09. 2004, privind metodologia de reoatriere a copiilor români

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2005, ale art. 33 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, ale art. 106 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și ale art. 152 și 159 din Codul familiei,
potrivit prevederilor art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

Legea 18/1990, de ratificare a Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile copilului

Hotărârea 679 / 2003 și ordinul 35/ 2003- privind organizarea Direcției de asistență socială.

Hotărâre nr. 1.058 din 8 septembrie 2005,privind aprobarea Planului național de acțiune pentru implementarea legislației în domeniul protecției drepturilor copilului, Emitent: Guvernul , Publicat în Monitorul oficial, nr 856 din 22 septembrie 2005 .

Lege nr. 294 din 07/07/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 din 11/07/2006 , pentru ratificarea Acordului dintre România și Spania privind cooperarea în domeniul protecției minorilor români neînsoțiți în Spania, repatrierea lor și lupta împotriva exploatării minorilor, semnat la Madrid la 15 decembrie 2005

Hotărâre nr. 1237/2007 , din 10/10/2007 , pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea protecției minorilor români neînsoțiți pe teritoriul Republicii Franceze și a întoarcerii acestora în țara de origine, precum și în vederea luptei împotriva rețelelor de exploatare a minorilor, semnat la București la 1 februarie 2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 701 din 17/10/2007.

Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului Ordin nr. 219 din 15/06/2006, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 23/06/2006, privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate, Guvernul României.

Hotărâre nr. 1443 din 02/09/2004Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 873 din 24/09/2004privind metodologia de repatriere a copiilor români neînsoțiți și asigurarea măsurilor de protecție specială în favoarea acestora

Organizația Națiunilor Unite Protocol din 06/09/2000 Publicat in Monitorul ficial, Partea I nr. 601 din 25/09/2001Protocol facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă*)

ANEXA la Hotărârea Consiliului Local nr. 174/2008, Direcția de Evidență a Persoanelor a municipiului Oradea, Raport privind activitatea desfășurată in anul 2007 de către Direcția de Evidentă a Persoanelor a municipiului Oradea

htp:// eurostat.ec.europa.eu/portal/page

http://www.unicef.org/romania/ro/media_8657.html

http://www.romanian-portal.com/ca/eng/article.asp?id=7693

http://www.actrus.ro/reviste/3_2005/a29.pdf

http://www.cotidianul.ro/40_000_de_copii_singuri_acasa-21139.html

http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-06-13&id=7747

http://www.muncainstrainatate.anofm.ro/files/Acord%20privind%20libera%20circulatie%20a%20persoanelor.doc

http://www.cotidianul.ro/350_000_de_copii_au_ramas_singuri_acasa_dupa_valul_de_romani_emigranti-43722.html

http://www.ziare.com/7__din_copiii_romani_au_parintii_plecati_la_munca_in_strainatate_-290666.html

http://www.antena3.ro/Italia-Politia-din-Milano-a-arestat-o-romanca-pentru-ca-incerca-sa-si-vanda-copilul_ext_49278_ext.html

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/04/060419_italia_pedofilie.shtml

http://www.informatiazilei.ro/sute-de-copii-romani-de-etnie-roma-ajung-in-marea-britanie-la-furat-si-la-cersit/1398

http://www.istat.it/salastampa/comunicati/non_calendario/20080207_01/testointegrale20080207.pdf

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/04/060419_italia_pedofilie.shtml http://www.mediafax.ro/justitie/doua-cupluri-romani-arestate-franta-voiau-vanda-doi-bebelusi.html?4727;1042409

http://www.informatiazilei.ro/sute-de-copii-romani-de-etnie-roma-ajung-in-marea-britanie-la-furat-si-la-cersit/1398

http://www.gandul.info/actualitatea/spania-romani-arestati-dupa-ce-au-incercat-sa-isi-vanda-copilul-nou-nascut.html?3927;2401523

http://www.actrus.ro/reviste/3_2005/a29.pdf

http://europa/eu.int/comm/enlargement/negotiations/chapters/chap2/index.htm

http://www.copii.ro/Files/Raport%20Geneva_200710164458906.pdf