Implicatiile Ciupercilor Xilofage din Genul Fomes In Pierderile de Masa Lemnoasa

Agronomie

Implicatiile Ciupercilor Xilofage din Genul Fomes In Pierderile de Masa Lemnoasa

Byadmin ianuarie 1, 2024

Bibliografie

BOBEȘ, I., COMES, I., DRĂCEA, [NUME_REDACTAT]., LAZĂR, AL., 1972 – Fitopatologie. Ed. Didactică și Pedagocică, București.

BONTEA, Vera., 1985, 1986 – Ciuperci parazite și saprofite din România. Ed. [NUME_REDACTAT], București: vol.I și vol. II. Ed. Univ. “Ștefan cel Mare” Suceava.

BUZDUGAN, I., 2003 – Pedologie. Ed. Univ. “Ștefan cel Mare” Suceava.

CENUȘA, R., 1996. Probleme de ecologie forestieră – Ed. Univ. “Ștefan cel Mare” Suceava.

CHIFU, TH., TOMA, M., DĂSCĂLESCU, D., 1965 – Contribuții la cunoașterea macromicetelor din Moldova (II). An. șt. Univ. ”Al. I. Cuza” Iași, sec.II a., XI, 2.

GIURGIU, V., – 1972 – Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Ed. Ceres, București.

GRUDNICKI MARGARETA, 2006 – Fitopatologie forestieră, lucrări practice, Ed. Universității “[NUME_REDACTAT] Mare” din Suceava.

GRUDNICKI MARGARETA, 2006 – Fitopatologie forestieră. Ed. Univ. „Ștefan cel mare” Suceava.

DONIȚĂ, N., și colab., 1992 – [NUME_REDACTAT]. Ed. Tehnică-Agricolă. București.

IACOB, Viorica., HATMAN, M., ULEA, E., PUIU, I., 1999 – Fitopatologie generală. Ed. Cantes, Iași.

MARCU OLIMPIA, 2005 – Fitopatologie forestieră. Ed. Silvodel, Brașov.

MITITIUC, M., 1980 – Fitopatologie. Ed. Univ."Al. I. Cuza" Iași.

MITITIUC, M. și IACOB VIORICA, 1997 – Ciuperci parazite pe arbori și arbuști din pădurile noastre, Ed. Universității “Al. I. Cuza”din .

ONEA și ROGOBETE, 1977 – Pedologie generală și ameliorative, Ed. Didactică și [NUME_REDACTAT].

PÂRVU, M., 1996 – Fitopatologie – Ed. Sincron, Cluj – Napoca.

POPESCU Gh., 1993 – Fitopatologie, Ed. [NUME_REDACTAT].

TĂNASE, C., MITITIUC, M., 2001 – Micologie. Ed. Univ. "Al.I.Cuza" Iași.

ROȘU, C., LALĂU-DĂNILĂ, C., 1997 – Stațiuni forestiere. Ed. Univ. „Ștefan cel Mare” Suceava.

MILESCU, I., 1997 – Istoria pădurilor. Ed. Ceres. București

MILESCU, I., și colab. 2006 – Cartea silvicultorului. Ed. Univ. „Ștefan cel Mare” Suceava.

Amenajamentul ocolului silvic [NUME_REDACTAT], http://www.bucovina-forestiera.ro/1998/giurgiu

www.ecomagazin.ro/padurea-si-binefacerile-ei

Barbu, N., 1976 [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] si Enciclopedica, [NUME_REDACTAT], G.C.,Bisby’s, 1971. Dictionary of the fungi. [NUME_REDACTAT] Institute, Keu,

Blada, I., 1963. Contributii la cunoasterea bolilor si daunatorilor duglasului in R.P.R. [NUME_REDACTAT] nr. 6

[NUME_REDACTAT], 1985. Ciuperci parasite si saprofite din Romania. [NUME_REDACTAT] Romane. Bucuresti, vol. I.

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Implicatiile ciupercilor xilofage din genul Fomes in pierderile de masa lemnoasa

INTRODUCERE

„Când privești munții noștri cu păduri, fără să vrei te gândești la veșnicie, mii de oameni au privit, s-au bucurat de splendida lor înfățișare. Așa erau și pe vremea întemeierii [NUME_REDACTAT], așa erau când Traian a străbătut cu legiunile sale în inima Daciei, așa erau când antecesorii noștri din epoca de piatră descopereau primele rudimente ale civilizației…” (C. C. Giurescu, 1976).

Pădurea fiind principalul stâlp de echilibru al mediului, tot ce lezează pădurea, lezează mediul și implicit viața umană.

Pentru supraviețuirea pădurii, întreaga populație trebuie nu numai să o ocrotească , ci s-o și ajute: prin refacere, ameliorare, gospodărire chibzuită, extindere (Ing. V. Giurgiu).

Starea sănătății arborilor și arbuștilor din zonele forestiere și spațiile verzi depind în mare măsură de factorii abiotici ( temperatură, umiditate, sol, lumină s.a) și de factori biotici ( viruși, bacterii, ciuperci, animale, s.a). Dintre factorii biotici un rol de seamă asupra creșterii și sănătății arborilor și arbuștilor îl au ciupercile în general și cele parazite în special ( Mititiuc. M, [NUME_REDACTAT], 1997).

Ciupercile parazite trăiesc pe seama unor organisme vegetale vii, în special arbori, pe care se instalează profitând de rănirile accidentale ale acestora, sau prin penetrarea directă a țesuturilor, cauzându-le boli infecțioase grave sau mai puțin grave.

Pierderile cele mai mari de masă lemnoasă în cadrul pădurii țării noastre sunt cauzate de ciupercile ce produc degradarea și putrezirea lemnului, urmate de cele ce produc colorarea lemnului, boli ale scoarței sau micoze pe frunze.

~ CAPITOLUL I ~

SITUAȚIA TERITORIAL – ADMINISTRATIVĂ

1.1. Localizarea unității de producție în spațiul geografic și administrativ

Studiul, are in vedere U.P.III Ilișești, de pe raza Ocolul silvic Solca, care se află în administrarea [NUME_REDACTAT] a Pădurilor, prin [NUME_REDACTAT] Suceava. Unitatea de gospodarire, aparține [NUME_REDACTAT]-Europene, [NUME_REDACTAT], din pădurile [NUME_REDACTAT], fiind situată în partea centrală a județului Suceava, în partea sud-estică a orașului Solca.

Suprafața fondului forestier însumează 1470,5 ha și este împărțită în 5 unități de producție.

Teritoriul unităiții, se află în raza comunelor Drăgoiești, [NUME_REDACTAT], Pârteștii de Jos și Botoșana.

1.2.1. Vecinătăți, limite, hotare

Vecinătățile și limitele Ocolului silvic [NUME_REDACTAT] 1.1

Hotarul pădurii este materializat cu semnale uzuale utilizate la delimitarea fondului forestier proprietate publică a statului, precum și cu borne de hotar.

1.2.2. Trupuri de padure (bazinete) componente

Padurile din raza unitatii de gospodarie sunt constituite dintr-un masiv forestier ce se intinde si in ocoale vecine.

Masivul paduros este constituit din ami mute trupuri distincte impartite in mod conventional in bazinete dupa principalele cursuri de apa care le strabat.

Bazinetele cu parcelele aferente sunt prezentate in tabelul urmator:

Trupuri de padure (bazinete) componente

Tabelul 1.2.

In cuprinsul UP se afla 2473,2 ha de padure cedate detinatorilor particulari, conform legii 18/1991 si legii 1/2000. Terenuri acoperite cu vegetatie forestiera, situate in afara fondului forestier nu sunt.

1.3. Organizarea teritoriului

1.3.1. Constituirea unitatii de productie si protectie

Unitatea de gospodarie U.P. III Ilisesti s-a covnstituit in vederea sistmatizarii teritoriului si organizarii productiei in conformatate cu prevederile normativelor de amenajare a padurilor.

In conformitate cu prevederile Conferintei I de amenajare, unitatea de gospodarie isi pastreaza limitele, numarul si denumirea aceleasi ca si la amenajarea anterioara.

Suprafata unitatii de protectie a cunoscut modificari in deceniul de aplicare a ultimului amenajament, ca urmare a retrocedarilor de suprafete catre fostii proprietary, scazand de la 214.4 ha ce reprezenta suprafata SUP M si SUP K in anul 1996, la 133.8 ha care reprezinta suprafata SUP M in 2006.

1.3.2.Constituirea si materializarea parcelarului si subparcelerului

Marcarea parcelelor a fost facut a prin borne din piatra cioplita. Bornele sunt amplasate la intersectia liniilor parcelare, la intersectiile acestora cu limita padurii, in punctele de contur caracteristice.

Numerotarea bornelor a fost facuta in ordinea lor in cuprinsul unitatii de productie, cu cifre arabe, inscriindu-se si numarul unitatii cu cifre romane.

Operatia de reactualizare a bornelor si a parcelarului a fost efectuata de personalul de teren al ocolului.

In ceea ce priveste subparcelerul, acesta s-a mentinut in mare parte ca la amenajarea precedenta.

Intersectiile dintre limitele subparcelare,precum si intersectiile acestora cu liniile parcelare au fost marcate pe arbori cu o banda inelara de vopsea.

1.4. Studiul stațiunii și al vegetației forestiere

1.4.1. [NUME_REDACTAT] punct de vedere morfologic, teritoriul studiat, ocupa regiunea carpatica cu culmi orientate de la NV spre SE (la S) si de la V la E in partea mijlocie.

Regiunea carpatica este reprezentata prin zona flisului si anume prin partea lui externa, caracterizataprin faciesul marginal al cretacicului si paleogenului.

Regiunea carpatica are un caracter esential detritic al depozitelor de flis ( gresii,marne,argile, conglomerate )cu o succesiune ritmica si o cutare intense a acestora pana la cute – solzi si panze de sariaj.

Marea majoritate a rocilor analizate cu ocazia executarii profilelor de sol principale au o reactie neutra ca urmare a alternantei marnelor cu gresii.

Materialul parental fiind constituit din roci relative moi, usor degradabile, a favorizat formarea unor soluri profunde, cu un continut mic de schelet, deci cu un volum edafic de la mijlociu la mare lasand spatiu sufficient pentru dezvoltarea sistemului radacelar al speciilor forestiere.

1.4.2. [NUME_REDACTAT] UP III Ilisesti este situat in partea de sud- est a [NUME_REDACTAT], la est de orasul [NUME_REDACTAT] fiind cuprins intre latitudinile nordice 47º 33’ si 47º 40’ si longitudinile estice 25º 55’ si 26º 02’.

Dupa raionarea geografica acest teritoriu apartine tipului Obcine, inchizand munti de mica inaltime, dezvoltati in zona marginala a flisului.

Teritoriul incadrat in tipul Obcinelor se caracterizeaza printr-o energie de relief mai pronuntata spre V (100-200 m) ce scade spre est , dominat in vest de maguri si culmi formate prin eroziune selective.

[NUME_REDACTAT] cuprinde podisuri structuralo-erozive, monoclinale, cu fragmentare deluroasa, cu vai mai largi insotite de terase si versanti cu procese de alunecare. In acest tinut orografic se incadreaza partea sud-estica si estica a unitatii analizate.

Repartiția suprafețelor pe categorii de altitudine

Tabelul 1.3

Conform datelor prezentate in tabelul de mai sus, 91% din suprafata unitatii este cuprinsa, ca altitudine, intre 401 m si 600m.

In raport cu inclinarea terenului , suprafata unitatii este structurata conform datelor prezentate in tabelul urmator.

Repartiția versanților pe categorii de înclinare

Tabelul 1.4

Inclinarea majoritara a versantilor este moderata 1290,7 (88%), fiind cuprinsa intre 1-150. Bine reprezentata este si categoria repede (16-30), care se intalneste pe o suprafata de 178,0 ha (12%).

Expozitia generala a unitatii de gospodarire este partial insorita avand o pondere de 60%.

In tabelul urmator e reprezentata situatia unitatii de gospodarire pe categorii de expozitii.

Repartiția versanților pe categorii de expoziție

Tabelul 1.5

In cuprinsul unitatii predominantă este versantii, cu expoziții parțial însorite si umbrite.

1.4.3. [NUME_REDACTAT] unitatii de productie studiate se afla situat in bazinele a teri paraie mari ([NUME_REDACTAT], Ilisesti si Solonet) toate fiind afluenti de dreapta ai raului Suceava. Alte paraie mai importante sunt Dragoiesti, Iliseasca, Bahrina, Varvata, Ursoaia, Ulmoaia si Muncelu.

Alimenarea paraielor din aceasta zona este predominant superficiala (60% din plopi si zapezi), cea subterana fiind moderata. Desi alimentarea subterana este redusa cantitativ, ea are un regim mult regulat asigurand prin aceasta permanenta paraielor atunci cand sursele superficiale sunt deficitare. Ploile si zapezile prezinta mari oscilatii in timpul anului, ele fiind dealtfel acelea care determina variatii in regimul scurgerii. Astfel, primavara (prin topirea zapezilor ) si vara (din ploi) aportul surselor de suprafata este dominat, pe cand toamna, dar mai ales iarna, alimentarea este asigurata aproape apxclusivitate de apele subterane.

Densitatea retelei hidrografice 1,1 km/km2.

In raport cu raionarea acestora teritoriul acestei unitati de productie apartin zonei cu umiditate bogata, raionele apelor freatice localizate in gresii si flis, avand urmatoarele caracteristici ;

-cedare relative rapida a rezervelor de ape freatice;

-apele freatice din depozitele deluviale reprezinta resursele cele mai bogat, avand totodata un regim variabil;

-apele freatice sunt situate de abicei deasupra nivelului albiilor fluviale, mcea ce creaza conditii favorabile de drenaj si alimentare a raurilor.

1.4.4. [NUME_REDACTAT] regionarea climatica sende topoclimate din [NUME_REDACTAT], teritoriul UP III Ilisesti se incadreaza in zona climatului temperat continrntal, sect de provincie climatica cu influente baltice, tinutul climatic al muntilor josi.

Tinutul climatic al muntilor jsi este reprezentat prin subtinutul climatic al [NUME_REDACTAT], districtul cu vegetatie de padure si pajisti montane, toptclimatul complex al obcinilo Bucovinei, topoclimatul elementar de culme secundara si de vale, caracterizat de un regim mai moderat al oscilatiilor temperaturii aerului.

Partea estica corespunde mai mult tinutului climatic al Podisului deluros al Moldovei, mai précis districtului Nordic c clima mai rece si cu pelungirea sezonului plios sub inflenta activitatii ciclonice din Europa.

Date climatice

Tabelul 1.6

Principalele elemente care caracterizează climatul regiunii sunt următoarele:

a) Temperatura aerului

Valorile medii ale temperaturii aerului (oC)

Tabelul 1.7

Din tabelul 1.5 si 1.6 se observă ca temperatura medie anuală pe unitatea de relief este de 7,3oC la munte și de 8,4 în subcarpați. Temperatura medie a lunii celei mai calde se înregistrează în luna iulie și este de 18oC pentru ținutul climatic al munților iar pentru ținutul climatic al subcarpaților este de 19,50C. Pentru luna ianuarie temperatura minimă este de -3,60C în ținutul munților și de -3,30C în ținutul subcarpaților. Data medie a primului îngheț 19.X in zona montană și 25.X în zona subcarpaților, iar data ultimului îngheț este la sfârșitul lui aprilie (21.IV – 10.IV).

Perioada de vegetație începe atunci când temperatura este mai mare de 100C. Durata medie a perioadei de vegetație este de 271 – 274 zile, începutul perioadei fiind în jurul datei de 22.III, iar sfârșitul perioadei de vegetație în 20.X. Temperatura maximă absolută este de 36,80C și s-a înregistrat în data de 17.08.1952, iar temperatura minimă absolută este de -28,60C și s-a înregistrat în data de 25.01.1942, amplitudinea medie anuală fiind cuprinsă între 21,6oC ÷ 23,5oC.

b) Precipitații atmosferice

Valorile precipitațiilor medii anuale

Tabelul 1.8

Din tabel se observă că cea mai mare cantitate de precipitații s-a înregistrat în lunile iunie și iulie fiind de 120,4 mm la munte și 110,1 mm în subcarpați, iar cea mai mică în luna ianuarie, 38,6 la munte și 17,8 în subcarpați, media anuală fiind cuprinsă între 814,9 mm – 640 mm. Atât în zona montană, cât și în zona subcarpatică în sezonul de vegetație cad precipitații care reprezintă 58% și respectiv 75% din totalul anual. Data medie a primei ninsori este 15.XI, iar data medie a ultimei ninsori 30.III, numărul anual de zile cu ninsori fiind de 30-40 zile, iar durata medie a stratului cu zăpadă este de circa 90-131 zile.

c)Evaporația potențială

Valori medii ale evapotranspirației potențiale

Tabelul 1.9

d) Indicele de ariditate [NUME_REDACTAT]

Tabelul 1.10

e) [NUME_REDACTAT] și viteza vânturilor

Tabelul 1.11

Vânturile dominante bat din sectorul nord – vestic și din sectorul vestic, cu o viteză medie de 2,6 km/s și respectiv 4,0 km/s, și realizează viteze mari în timpul iernii.

Vânturile produc doborâturi în general de arbori izolați sau în mici ochiuri, rar pe suprafață mai mare, și aceasta în condiții favorizate (sol umed, zăpadă umedă și abundentă în coroana arborilor).

Datele prezentate pentru fiecare factor climatic diferențiază climatul regiunii în care sunt situate pădurile Ocolului silvic Solca în raport cu zona geomorfologică – montană, subcarpatică și de dealuri.

Conform „ Monografiei geografice a R.P.R.” teritoriul este situat în:

– sectorul de climă de munte – clima munților mijlocii, favorabilă pădurilor, caracterizat prin oscilație moderată a temperaturii aerului, umiditate relativă ridicată în timpul verii și precipitații abundente;

– sectorul de climă de dealuri, favorabilă pădurilor de foioase.

1.5. [NUME_REDACTAT] vederea elaborarii studiului statiunii pentru fundamentarea masurilor silvotehnice preconizate de amenajament, s-a efectuat o cartare stationala la scara mijlocie, care a constat in amplasarea unei retele de profile principale (30 profile), din 3 prelevandu-se probe de sol pentru analize de laborator, precum si efectuarea in fiecare arboret a unor profile de control.

1.5.1. Evidenta si raspandirea tipurilor de sol

Conditiile geologice, geomorfologice si climatice, precum si cele de vegetatie au condus la formarea unei game restranse de soluri, cele mai raspandite fiind argiluvisoluri. Evidenta tipurilor de sol identificate in unitatea de productie este prezentata in tabelul urmator:

Evidența tipurilor și subtipurilor de sol

Tabelul 1.12.

Conform cartarii stationale efectuate, in raza unitatii de gospodarire, cele mai reprezentative soluri sunt cele brun luvice tipice.

1.5.1.2 Descrierea tipurilor si subtipurilor de sol

Sol brun luvic tipic- a fost identificat pe versanti moderati pe expozitii diverse; se caracterizeaza printr-un profil de tipul Ao-El-Bt-C; s-a format pe gresii silicioase, mai rar luturi; este un sol puternic acid, cu Ph=4,6-5,3, moderat la intens humifer, cu un continut de humus de 3,3-13,5% pe grosimea de 5-6 cm, oligomezobazic cu un grad de saturatie in baze V=31-44%, mijlociu foarte bine aprovizionat cu azot total la suprafata (0,28-0,69%) si foarte slab aprovizionat in profunzime (0,03-0,04%)s lutos, edafic mare, de bonitate superioara pentru fag brad si molid. Bonitatea superioara este data de volumul edafic mare, cu un regim de umiditate normal si de troficitate mijlocie.

Solul brun luvic pseudogleizat sau gleizat. Pe langa subtipul tipic descris anterior, pe teritoriul UP-ului s-au mai identificat subtipurile pseudogleizat si gleizat.

Solul brun eumezobazic tipic- s-a format pe roci bogate in minerale calcice si feromagneziene, gresii calcaroase, pe versanti cu expozitii si pante diverse , puternic acid si slab alcalin cu pH = 4,5-7,1 moderat foarte intens humifer, cu un continut de humus de 5-15 cm de 7,2-9,3% mezobazic la eubazic, cu un grad de saturatie in baze 54-85% foarte bine aprovizionat in azot total (0,37-0,47g%), luto nisipos lutos de bonisate superioara si mijlocie pentru fag, brad si molid. [NUME_REDACTAT] structura este glomerulara, iar in Bv prismatica. Bonitatea superioara se realizeaza pe soluri cu volum edafic mare si frecvent pe versantii umbriti si subumbriti, iar cea mijlocie pe soluri cu volum edafic mijlociu ca urmare a prezentei scheletului pe profil la nivelul de semisheletic (25-50) sau cand solul sete profund cu volum edafic mare, dar este situat pe versanti insoriti cu pante de peste 30%, unde evapotranspiratia este puternica si creaza un deficit de umiditate in sol.

Clasa luvisoluri

Este reprezentată aici prin tipurile de sol, preluvosol și luvosol din care tipul luvosol este majoritar pe circa 24% din suprafața ocupată de această clasă.

Tipul preluvosol se definește prin orizontul Ao sau Am urmat de orizontul B argic(Bt) având culori cu valori și crome peste 3,5 (la umed) și grad de saturație în baze (V peste 53%).

Se întâlnesc în zonele de podiș, deal și piemont. S-au format în condiții de relief de podiș, deal, piemont și câmpii umede, la altitudini cuprinse de cele mai multe ori între 150 și 800 m. Profilul este de tipul Ao-Bt-c sau Cca. [NUME_REDACTAT] este gros de 20-40 cm și are culoarea deschisă (brun-deschis), iar orizontul Bt este gros, uneori, de peste 100 de cm.

Preluvosolurile, în general, au fertilitate bună. Totuși, ca și în cazul celorlalte soluri din zonă, cu care se asociază, potențialul lor productiv este puternic condiționat de textură, conținutul de schelet, compactitate, etc. Cele mai productive sunt preluvosolurile cu textură lutoasă, profunde situate în etajul bioclimatic al gorunetelor, care prezintă un regim de umiditate mai echilibrat.

B. Clasa cambisoluri

Această clasă se regăsește pe circa 69% din suprafața ocolului ceea ce reprezintă o suprafață de peste 9144 ha. Din cadrul acestei clase s-au identificat tipurile: eutricambosol (57%) și districambosol (12%).

Tipul eutricambosol se definește prin orizontul Bv având culori cu valori și crome peste 3,5 (umed) și grad de saturație în baze (V%) peste 53%.

Se întâlnesc în zona montană inferioară și uneori mijlocie din [NUME_REDACTAT], Meridionali, și Occidentali, în Subcarpații și [NUME_REDACTAT]. Eutricambosolurile s-au format în condiții bioclimatice destul de variate, însă, de obicei, pe terenuri cu drenaj extern bun și îndeosebi pe materiale parentale bogate în elemente bazice (marne, conglomerate, gresii calcaroase și bauxite).

Vegetația sub care s-au format aceste soluri este alcătuită din păduri de foioase, de amestecuri de rășinoase cu foioase și foioase (în special brad), cu floră de tip mull.

Solificarea, deși se manifestă în condiții de climat până la foarte umed, se caracterizează printr-o alterare, levigare și debazificare slabă și printr-o acumulare de humus cu grad de saturație în baze ridicat. Această situație se datorează rocilor de formare cu caracter bazic, care se opun levigării și debazificării intense și reliefului, în general, cu drenaj extern bun, pe care o parte din apa de precipitații scurgându-se, nu participă la formarea solului, deci aceasta decurge ca și când ar avea loc în condiții de climă mai puțin umedă și ca atare formarea de Bv.

Eutricambosolul tipic are următoarea formulă de profil:Ao-Bv-C. [NUME_REDACTAT] este gros de 10-40 cm și are culoarea brun roșcată. [NUME_REDACTAT] este gros de 20-150 cm, are culoarea brună cu nuanță gălbuie la majoritatea subtipurilor cu valori și crome peste 3,5 (la umed), după care este urmat de materialul parental C.

Tipul districambosol s-a format în condiții de relief montan, pe roci foarte variate (granite, șisturi cristaline, gresii și conglomerate) toate având caracter acid. Clima umedă și răcoroasă, cu media anuală a precipitațiilor de 800-1200 mm și a temperaturi de 3-6 0C.

Vegetația nativă este reprezentată prin păduri de molid, molid-brad, fag-rășinoase, păduri cu floră acidofilă (Luzula luzuloides, Oxalis acetosella), uneori și cu mușchi verzi și chiar [NUME_REDACTAT].

Districambosolurile tipice au profil:Ao-Bv-C sau R. [NUME_REDACTAT] gros de 10-30 cm și deschis la culoare (brun). [NUME_REDACTAT] are grosimi de 20-70 cm, culoare brună cu nuanțe gălbui, culori cu valori și crome peste 3,5 (la umed); grad de saturație cu baze sub 53% și este urmat de un orizont R (rocă dură) sau C (rocă afânată, moale).

1.6.Studiul statiunii si al vegetatiei

1.6.1. Metode si procedee de culegere si prelucrare a datelor de teren

Studiul statiunii si al vegetatiei forestiere s-a facut in cadrul lucrarilor de teren (descrierea unitatii amenejistice) si a celor de redactare a amenajamentului, avand ca scop determinarea si valorificarea tuturor informatiilor care conduc la cunoasterea conditiilor naturale de vegetatie, a masurilor de gospodarie in concordanta cu conditiile ecologice si cu cerintelesocial economice.

Culegerea si prelucrarea datelor pentru descrierea parcelera s-a facut in conformitate cu prevederiledin ,,Norme tehnice pentru amenajarea padurilor’’ nr. 5/1986 si ,,Indrumarul pentru amenajarea padurilor’’ editia 1984.

Descrierea unitatilor amenajistice s-a facut prin parcurgerea terenului, datele fiind determinate prin masuratori si estimatii.

Datele de teren au fost consemnate in fisa unitatii amenajistice si in fisa profilului de sol, prin coduri si denumiri oficializate.

Pentru elaborarea studiului statiunii, lucrarile de teren s-au efectuat prin amplasarea canevasului profilelor de sol si studiul acestora. Deoarece s-a avut in vedere realizrea unei cartari stationale la scara mijlocie (1:500000), in teren au fost amplasate un numar de 30 de profile principale de sol, din 3 din acestea preliminandu-se probe de sol pentru determinari de laborator. S-au facut determinari si observatii necesare pentru caracterizarea solurilor din punct de vederemorfologic, fiziochimic, al regimului de aprovizionare cu apa si substante nutritive, al relatiilor cu substratul litologic, cu relieful, cu clima si vegetatia, in vederea stabilirii tipurilor de statiuni.

In afara profilelor principale de sol s-au studiat si profile de control, care s-au efectuat in fiecare unitate amenajistica.

Descrierea vegetatiei forestiere s-a facut pe arborete. Studiul si descrierea arboretelui a constat in determinarea si inregistrarea caracteristicilor de ordin ecologic, dendrometric, silvotehnic si fotosanitar, de interes amenajistic, precum si indicarea masurilor necesare in deceniul urmator pentru fiecare arbore, tinand seama de starea arboretului si de functiile atriuite acestuia.

Determinarea caracteristicilor enumerate mai sus s-a facut pe etaje si elementede arbore, precum sip e ansamblul arboretelui.

Elementele texatorice s-au determinat prin amplasarea in fiecare arboret a unor piete de proba (sondaje) representative, in care s-au facut masuratori si estimatii conform normelor in vigoare.

Inventarierea fondului forestier a urmarit determinarea marimii,structurii, si cresterii acestuia, pornind de la stabilirea caracteristicilor dendrometrice ale fiecaruia din arboretele componente. Inventarierea a avut ca scop reglementarea procesului de productie si protectie cat si acela al efectuarii unui control al fondului de protectiesi al evolutei sale.

Arboretele pentru care s-au intocmit recent acte de punere in valoare a masei lemnoase destinate exploatarii prin taieri definitive, nu au mai fost inventariate, in amenajament preluandu-se date din documentele ocolului.

Pentru arboretele neexploatabile, ca si pentru cele exploatabile ce nu intra in planul decenal de recoltare a produselor principale, pentru determinarea volumelor s-a aplicat un procedeu simplificat si anume procedeul tabelelor de productie in baza indicilor de densitate stability printr-un numar adecvat de sondaje.

Calculul volumelor arboretelor exploatabile din suprafata periodica in rand s-a realizat prin metoda seriilor de volume.

1.6.2. Tipuri de stațiuni

Teritoriul unitatii de productie este situat in trei etaje fitoclimatice:

– etajul monan de amestecuri, FM2;

– etajul monan – premontan de fagete, FM1+FD4;

In conceptia padurii ca ecosistem terestru, statiunea forestiera reprezinta componenta de natura anorganica, locul de viata al biocenozei sau mediul fizic al ecosistemului.

1.6.3. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune

In U.P. III Ilisesti s-au identificat urmatoarele tipuri de statiuni:

Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune

Tabelul 1.13.

Majoritatea statiunilor sunt favorabile formatiunilor forestiere din cuprinsul unitatii de gospodarire.

1.7. Tipuri de pădure

Arboretele existente pe cuprinsul Ocolului silvic Solca sunt încadrate tipologic în 45 tipuri naturale de pădure, ceea ce ilustrează variabilitatea deosebită a pădurilor din aceasta zonă și nu numai.

Predomină tipurile naturale de pădure de productivitate superioară (74% din suprafață), urmate de tipurile de pădure de productivitate mijlocie (26%). Tipurile de pădure de productivitate inferioară ocupă o suprafață nesemnificativă (55,3 ha). Principalul tip natural de pădure, de departe dominant în spațiul ecologic al Ocolului sil vic Solca, este "Brădeto-făgetul normal cu floră de mull" (221.1; productivitate superioară; pe 47% din suprafață), urmat la distanță mare de corespondentul său de productivitate mijlocie, "Brădeto-făgetul cu floră de mull de productivitate mijlocie" (221.2; pe 6% din suprafață). O participare mai mare o are și "Șleaul de deal cu gorun și fag de productivitate superioară" (531.2; pe 5% din suprafața totală a ocolului).

Tipul de pădure cel mai reprezentativ – 221.1 – a fost identificat, pe versanți cu expoziție diferită și înclinare de regulă moderată și moderată spre repede. Solurile sunt eutricambosol și districambosol, mijlociu profunde la profunde, cu textură mijlocie și slab scheletice. Arboretele sunt constituite din brad și fag, amestecate în proporție variabilă. Diseminat apare paltinul de munte. Consistența naturală este 0,8-0,9, productivitatea superioară. Totuși, fagul rămâne ceva în urmă la vârste înaintate. Arborii sunt bine conformați, cu trunchiuri drepte, cilindrice și bine elagate. Ambele specii dau lemn de lucru de calitate superioară în procent ridicat. Regenerarea se produce cu ușurință, îndeosebi după anii de fructificație. Semințișul de fag este, de obicei, mai abundent, iar bradul se regenerează în pâlcuri.

~ CAPITOLUL II ~

OBICTIVELE SI LOCUL IN CARE S-AU DESFASURAT OBSERVATIILE

2.1. Obiective propuse

Observatiile efectuate în cadrul Ocolului silvic Solca a urmărit stabilirea stării sănătății pădurii și în special determinarea volumului de lemn deteriorat din cauza ciupercilor xilofage și implicit pierderea de natură economică.

Obiectivele urmărite:

prezentarea unor aspecte fitopatologice privind speciile de agenți patogeni din Ocolul silvic Solca, U.P. III Ilișești, cantonul silvic în parcela 28A și 28C.

impactul produs de ciupercile xilofage din genul Fomes asupra arborilor atacați;

estimarea volumului de masă lemnoasă afectat de ciuperci;

efectele de natură economică produse de ciuperci la nivelul arboretului;

2.2. Localizarea observațiilor

Observațiile au fost efectuate în perioada 2007 – 2008, pe raza Ocolul silvic Solca, U.P. III Ilișești în u.a – urile 28A și 28C, fiind păduri de amestec, de brad cu fag și molid. În următoarea figură este prezentată harta cu cele două suprafețe amenajistice în care s-au făcut observații, suprafețe care fac parte din cantonul Ilișești.

Figura 2.1. Harta U.P.III Ilișești (28A, 28C)

După cum se poate observa din figura de mai sus (harta cu suprafețele de probă unde s-au făcut observații) cele două suprafețe de probă sunt în apropierea unei sosele drum. Parcela 28A este delimitată în partea de nord-vestica, de sosea, iar parcela 28C se afla la nord de parcela 28Cîn interiorul parcelei 95A având o suprafață mai mică.

2.3. Metode utilizate

observația

Observația constă în a considera cu atenție susținută un fapt exterior gândirii, în scopul de a-i sesiza existența și manifestările.

Etape și faze de lucru în desfășurarea observațiilor științifice:

a) Sesizarea, descrierea și înregistrarea rapidă a datelor
reprezentative ale obiectivului sau fenomenului observat. Însușiri necesare:
intuiție, imaginație creatoare, capacitate de sinteză, forță de sistematizare.

b) Măsurarea și cuantificarea datelor observate sau transformarea unor informații calitative în informații cantitative, însușiri necesare: rigoare și
precizie, înalt nivel de pregătire profesională.

documentarea din literatura de specialitate;

stabilirea suprafețelor de probă;

observații efectuate în teren;

pentru estimarea atacului produs s-au parcurs suprafețe de probă și s-au determinat:

specia;

diametru la 1,30 m;

înălțimea;

clasa Kraft.

semnalarea tuturor defectelor și notarea acestora în carnetul de teren;

determinarea principalilor agenților fitopatogeni în teren;

identificarea agenților fitopatogeni în laborator;

prelucrarea datelor după metodele specifice.

~ CAPITOLUL III ~

BIOLOGIA SI ECOLOGIA SPECIILOR DIN GENUL FOMES

3.2.1. Fomes marginatus

Fomes marginatus (Fr.) Gill.syn. Fomitopsis pinicola (Sow. [NUME_REDACTAT].) Karst. —iasca de cioată a rășinoaselor. Ciupercă frecventă pe tulpini doborâte și pe cioate, mai ales la rășinoase, pe molid și mai rar la foioase, pe fag, în arborete amestecate, alături de Fomes fomentarius. Se întâlnește pe tulpini ale arborilor debilitați, în curs de uscare. Produce o putrezire roșie a duramenului.

Agentul patogen

Corpurile fructifere sunt multianuale, semicirculare, în formă de console, cu dimensiuni de 3-15 x 3-30 cm si 2-8 cm grosime; fața superioară relativ netedă, acoperită cu o crustă la început brun cu o margine mai deschisă (gălbuie), apoi se înnegrește și crapă rămânând o margine roșiatică; fața inferioară gălbuie, cu pori foarte fini, de 0,2-0,25 mm (3-4/mm2), care în stare proaspătă se înroșesc la atingere. Himenoforul este alcătuit din tuburi de 3-8 mm lungime și dispuse în straturi, bazidiosporii sunt eliptic-alungiți, netezi și de 6-8 x 3.5- 4 (µm). Trama este la început moale, apoi suberos-lemnoasă și cu o culoare gălbuie (culoarea lemnului) ca și stratul de tuburi.

Evoluția bolii

Produce putrezirea arborilor uscați, a celor doborâți și a cioatelor. în primele stadii de putrezire lemnul se colorează în brun-pal, iar ulterior se închide la culoare și devine brun-închis. Lemnul putrezit prezintă crăpături longitudinale și transversale printre care se văd xilostromele (pânze miceliene albicioase), se desface în cuburi, devine friabil și se sfărâmă între degete. Putregaiul este localizat în duramen (foarte rar se extinde și în album) ([NUME_REDACTAT] 2006).

[NUME_REDACTAT] marginatus

3.2.2. Fomes fomentarius – iasca fagului

Este cea mai răspândită specie xilofagă a foioaselor. Vegetează mai ales pe fag dar și pe carpen, ulm, frasin, plopi, alun, producând putrezirea albă a lemnului. Se întâlnește atât pe arborii vii, cât și pe cioate.

[NUME_REDACTAT] apare de obicei la partea superioară a tulpinii, în care ciuperca pătrunde prin cioturi, ramuri rupte sau răni de orice natură. Ciuperca atacă albumul, apoi pătrunde în duramen unde are loc atacul principal, care se extinde pană la baza tulpinii. Lemnul putrezit se colorează mai întâi în brun-închis, apoi apar dungi albe din ce în ce mai numeroase, până ce tot lemnul intră într-o putrezire alba-uscată. între lemnul putrezit și cel sănătos sau chiar în cuprinsul lemnului putrezit, apar linii subțiri, negre sau vineții. Lemnul putrezit devine casant, friabil și se crapă în sensul razelor medulare, radiind apoi în sens tangențial. În crăpături, se găsesc pâsle de micelii albe – gălbui mai subțiri sau mai groase, permițând desfacerea lemnului în fragmente mai mult sau mai puțin regulate.

Putrezirea înaintează repede, așa încât în 2-3 ani distruge inima trunchiului precum și o parte din album, devalorizând arborii aproape total.

Atacul se continuă și în arborii uscați în picioare, pe care se formează cel mai mare număr de fructificații, ca și pe buștenii debitați din arbori infectați și păstrați în condiții de umiditate excesivă.

Corpul sporifer

Corpurile sporifere sunt multianuale, lemnoase, sesile, în forma de pălărie sau copită, izolate sau reunite în etaje, de 10-30 cm diametru (uneori și 50 cm) și 5-15 cm grosime; fața lor superioară este bombată, în tinerețe fiind pâsloasă, apoi neteda, acoperită cu o crustă alb-cretacee, cu diferite nuanțe de cenușiu, până la negru – cenușiu, concentric zonată; fața inferioră este netedă, plană, la început cenușie apoi brună, cu numeroși pori mici rotunzi. Himenoforul formează tuburi în straturi ce nu se desprind ușor de restul corpului sporifer, fiind strâns concrescute între ele; fiecare strat are până la 1 cm și culoare ruginie; substanța din tuburi diferă de cea a pălăriei; carnea pălăriei este ruginie până la brună, de consistența plutei, fibroasă (furnizează iasca de cea mai bună calitate) ([NUME_REDACTAT], 2006).

Fomes fomentarius

Pe langa speciile de ciuperci din genul Fomes au fost identificate si alte specii precum Armillarea mellea, Melampsorella caryophyllacearum syn. M. cerastii (Pers.) Wint., Nectria ditissima F.c. Cylindrocarpon willkommii (Lind.) Wr. Ganoderma applanatum (Pers.) Pat.

~ CAPITOLUL IV ~

ANALIZA DATELOR DIN TEREN APARȚINÂND U.P. III ILISESTI

4.1. Descrierea suprafețelor de probă

Studiul a fost efectuat în cadrul a două unități amenajistice diferite ca vârstă aparținând U.P. III Ilișești, din ocolul silvic Solca. Unitatea amenajistică 28A are vârsta medie de 90 ani și unitatea amenajistică 28C are vârsta medie de 95 ani. Principalele caracteristici ale celor două unități amenajistice sunt prezentate în tabelele 4.1 și 4.2.

Descrierea amenajistică a unității amenajistice 28A

Tabelul 4.1

Descrierea amenajistică a unității amenajistice 28C

Tabelul 4.2

Fiecare suprafață de probă din cele două unități amenajistice măsoară 500 m2 , are o rază 12,62 m și o formă circulară.

În fiecare u.a s-au luat câte 4 suprafețe de probă, iar arborii au fost inventariați. 4.1.1. Suprafața de probă numărul 1( u.a. 28A)

Tabelul 4.3

Suprafața de probă numărul 1 cuprinde în cadrul ei 19 arbori. Dintre aceștia 5 arbori sunt sănătoși și 14 arbori prezintă atacul unor ciuperci xilofage.

Se observă în cadrul suprafeței de probă că exemplarele de fag sunt puternic atacate, iar cele de brad de sunt asemenea puternic atacat, dar într-o proporție mai mică decât exemplarele de fag. Acest fapt se datorează vârstei înaintate a arboretului care face componența suprafeței de probă și este de 90 ani.

După cum se observă din tabelul 4.3 exemplarele de fag sunt atacate în proporție mare de ciuperca Fomes fometarius (46,15 %), urmată fiind de ciuperca Nectria ditissima (23,08%), in timp ce ciuperca Armilaria mellea ce atacă bradul, ocupa (15,39%). În proporții mai mici întâlnim ciupercile Melampsorella cerastii (7,69 %), Fomes marginatus (7,69 %).

[NUME_REDACTAT] fometarius înregistrează o pondere insemnata, datorită faptului ca aceasta atacă speciile de foioase, iar fagul este prezent în proporție de 68,42%. De asemenea prezența arborilor cu lăbărțare la bază indică prezența putregaiului roșu de rădăcină.

Proporția arborilor atacați este prezentată în figura 4.1.

Figura 4.1. Proporția arborilor sănătoși și a celor atacați

1 – arbori sănătoși

2 – arbori atacați

Proporția ciupercilor pe specii este prezentată în figura 4.2.

Figura 4.2. Distribuția ciupercilor pe specii

1 – Fomes fometarius (46,159%)

2 – Nectria ditissima(23,08)

3 – Armillaria mellea (15.39 %)

4- Fomes marginatus (7,69)

5 – Melampsorella cerastii (7,69%)

Din figura de mai sus se observă că Fomes fomentarius are o pondere de 46,15% fiind principala ciupercă xilofagă care debilitează arboretul observat. Urmează apoi cu Nectria ditissima 23,08 % și apoi în proporții egale de 7,69 % Fomes marginatus, Melampsorella cerastii.

În figura 4.3 este prezentată proporția ciupercii Fomes fomentarius în comparație cu alte specii de ciuperci.

Figura 4.3. Proporția ciupercii Fomes fometarius, comparativ cu alte specii de ciuperci

1- Fomes fometarius

2,3,4,5- Alte ciuperci

Prezența ciupercii Fomes fometarius într-o proporție mare în această suprafață de probă comparativ cu alte specii de ciuperci se explica prin faptul ca în arboretul observat majoritatea arborilor sunt reprezentati de specia fag, arbori debilitați și usor de infectat.

Fomes fometarius pe trunchi de fag

( U.P. III Ilișești, original )

4.1.2. Suprafața de probă numărul 2 (u.a. 28A)

Tabelul 4.4

Suprafața de probă numarul 2, cuprinde 17 arbori dintre care 5 sunt sănătoși și 12 prezintă atacul unor ciuperci xilofage. Exemplarele de brad după cum se observă din tabelul 4.4 sunt atacate de ciuperca Armillaria mellea și mai puțin de Fomes marginatus, iar exemplarele de fag sunt atacate de ciuperca Nectria ditissima și Ganoderma applanatum. Nectria ditissima este o ciupercă care apare pe arborii răniți în timpul exploatării și conduce la deprecierea lemnului.

În această suprafață se observă că pe langă exemplarele de arbori care fac parte din primele clase Kraft avem și două exemplare de brad care fac parte din clasa IV Kraft . Deprecierea acestor arbori a apărut datorită atacurilor ciupercilor precum și datorită unor vătămări provocate de insecte sau în urma lucrărilor de exploatare.

Fotografiile urmatoare reprezinta arbori ce prezint pe trunchiurile lor scurgeri de rasina si rani:

Arbore ce prezinta scurgeri de rasina

( U.P. III Ilișești, original )

O măsura care ar trebui luată pentru a preveni o propagare mai puternică a ciupercilor ar fi cea de scoatere a exemplarelor de arbori debilitați prin intermediul lucrărilor de igienă.

Figura 4.4. Proporția arborilor sănătoși și a celor atacați

2 – arbori sănătoși

1 – arbori atacați

Distribuția ciupercilor pe specii în cadrul acestei suprafețe de probă este prezentată în figura următoare.

Figura 4.5. Distribuția ciupercilor pe specii

1 – Armillaria mellea (60 %)

2 – Nectria ditissima (20 %)

3 – Ganoderma aplanatum (10 %)

4 – Fomes marginatus (10 %)

Proporția atacului ciupercii Armillaria mellea în comparatie cu celelalte ciuperci, in această suprafață de probă este prezentat în figura 4.6.

Proporția ciupercii Armillaria mellea în comparație cu alte specii de ciuperci

1 – Armillaria mellea

2 – Alte specii

4.1.4. Suprafața de probă numărul 3 (u.a. 28C)

Tabelul 4.6

Această suprafață de probă conține 15 arbori din care 6 sunt sănătoși , iar restul de 9 prezintă infecții cu ciuperci xilofage identificate prin prezența corpurilor sporifere ale ciupercilor pe tulpinile arborilor.

[NUME_REDACTAT] fomentarius este prezentă pe arborii a căror tulpini prezintă răni de exploatare sau produse de insecte. Exemplarele de brad prezintă în mare parte atacuri cu ciuperca Armillaria mellea, care uneori este însoțită și de ciuperca Fomes marginatus.

Arborele numarul 6 este atacat de ciuperca Ganoderma applanatum întâlnită cel mai frecent pe foioase. În figura de mai jos este prezentată proporția atacului din supafața de probă numarul 3.

Fig. 4.10. Proporția arborilor sănătoi și a celor atacați

1 – arbori sănătoși

2 – arbori atacați

Figura 4.11. Distribuția ciupercilor pe specii

1 – Fomes fomentarius(57,14 %)

2 – Armillaria mellea (14,29%)

3 – Nectria ditissima (14,29%)

4 – Fomes marginatus (14,29%)

SCIMBA GRAFICUL IN LOC DE PIRANMIDE CERCURI

Fig. 4.12. Proporția ciupercii Fomes marginatus în comparație cu alte specii de ciuperci

1- Fomes marginatus

2 – Alte specii

4.1.5. Suprafața de probă numărul 4 (u.a. 28C)

Tabelul 4.8

Suprafața de probă numărul 5 are în componența sa 18 arbori, dintre care 66,67% sunt exemplare de brad.

Aceștia sunt atacați atât de ciuperca Fomes marginatus cât și de Armillaria mellea, iar un exemplar de brad prezintă atac cu Melampsorella cerastii. Acest exemplar are pe tulpină și pe ramuri racile. De asemenea unele exemplare de brad prezintă scurgeri de rășină. În figura de mai jos este evidențiată proporția arborilor atacați (55,56%) și a celor care nu prezintă atacuri (44,44%).

Figura 4.13. Proporția arborilor sănătoși și a celor atacați

1 – arbori sănătoși

2 – arbori atacați

În figura 4.14. este prezentată distribuția ciupercilor pe specii și evidențiază faptul ca principalul atac este al ciupercii Fomes marginatus, urmat de cel produs de Armillaria mellea, Fomes fomentarius, Melampsorella cerastii

Fig. 4.14. Distribuția ciupercilor pe specii

1 – Fomes marginatus

2 – Armillaria mellea

3 – Fomes fomentarius

4 – Melampsorella cerastii

~ CAPITOLUL V ~

DETERMINAREA PIERDERILOR DATORATE PREZENȚEI ATACULUI CIUPERCILOR XILOFAGE

5.1. Pierderile datorate prezenței atacului ciupercilor xilofage

Ciupercile xilofage întâlnite în cadrul celor două suprafețe de probă observate produc în general degradări însemnate lemnului arborilor.

În această lucrare s-a considerat atacată doar porțiunea de trunchi cuprinsă între partea de la baza acestuia, până în zona apariției corpului sporifer al ciupercii pe trunchi. Lemnul atacat are puține întrebuințări fiind folosit în unele cazuri ca lemn de foc, pentru că prin atac își pierde calitățile mecanice și nu mai poate fi folosit ca sortiment valoros și în acest fel pierderile economice sunt însemnate.

Prezența ciupercii încă de la nivelul rădăcinii pune în pericol stabilitatea arborilor, aceștia devenind vulnerabili la acțiunile vântului.

Tabelele 5.1 și 5.2 conțin centralizarea arborilor în funcție de rană și corpul sporifer. Majoritatea rănilor de pe trunchiurile arborilor atacați au fost produse în timpul lucrărilor de exploatare, însă există și arbori ce au răni produse de insecte sau de vânat.

De asemenea arborii care prezintă răni prezintă și corpuri sporifere ce aparțin ciupercilor studiate în această lucrare.

Agenții fitopatogeni care prezintă cel mai mare grad de răspândire pe trunchiul arborilor sunt: Armillaria mellea atât pe brad cât și pe molid, Melampsorella cerastii pe brad, Fomes fomentarius pe fag și Nectria ditissima pe fag.

Pentru prevenirea atacurilor se recomandă crearea de arborete în amestec, aplicarea la timp a operațiilor culturale, extragerea exemplarelor deperisate,cojirea sau defrișarea cioatelor, eviatrea rănirii arborilor cu ocazia scoaterii materialului rezultat din tăierile de igienă,exploatare etc.

Determinarea volumului de masă lemnoasă deperisată în cele 2 subparcele

În tabelul de mai jos sunt prezentați toți arborii care au fost observați în cadrul celor 8 suprafețe de probă ale unităților amenajistice și care prezintă răni si corpuri sporifere.

Determinarea volumului de masă lemnoasă deperisat în u.a. 28A și 28B

Lasa in tabel doar suprafetele din text 5 suprafete in loc de 8 si fa totalul la acestea Tabelul 5.1

D – diametrul la 1,30 m (cm);

H – înălțimea arborilor (m);

VA – volumul arborilor (m3);

LAf – distanța pe trunchiul arborelui de la rană până la corpul sporifer (m);

PAf – distanța pe trunchiul arborelui de la rană până la corpul sporifer exprimată în procente din înălțimea totală a arborilor;

VnAf – volumul de masă lemnoasă neafectat de ciuperci.

După cum se poate observa, tabelul de mai sus cuprinde un număr de 141 de arbori din care 78 sunt brazi iar 63 sunt fagi. Pentru fiecare dintre aceștia arbori s-a calculat volumul total și procentul din trunchiul arborelui ce este afectat.

Volumul arborilor a fost preluat din “Biometria arborilor din România”, de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (1997), din tabelele de cubaj cu două intrări, în funcție de diametrul de bază și înălțime, precum și procentele volumelor cumulate pe fus.

Procentele folosite la detreminarea volumului cumulat s-au obținut prin interpolarea valorilor luate din “Biometria arborilor din România”, de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (1997), pentru fiecare specie în parte.

Aceste valori care sunt exprimate în procente reprezintă volumele cumulate până la diferite înălțimi pe arbore, cum ar fii:0,1*h; 0,2*h; 0,3*h; 0,4*h; 0,5*h; 0,6*h; 0,7*h; 0,8*h; 0,9*h, unde h reprezintă înălțimea totală a arborilor. Aceste procente au fost determinate în funcție de indicele de formă k0,5 mediu care pentru brad are valoarea medie de 0,733 iar pentru fag are valoarea de 0,685.

Din tabelul de mai sus se observă că volumul de masă lemnoasă pierdut din cauza ciupercilor xilofage în cele 8 suprafețe de probă din u.a 28A este de 74,65m3.

Figura 5.1. Reprezentarea volumului de lemn afectat și neafectat din u.a. 28A si 28C

1 – Volumul de lemn neafectat

2 – Volumul de lemn afectat

Figura 5.2. Reprezentarea procentuală a volumului de lemn afectat și neafectat din u.a. 28A si 28C

1 – Volumul de lemn neafectat

2 – Volumul de lemn afectat

CONCLUZII

Ciupercile xilofage, prin frecvența atacului și localizare, pot afecta alături de alți factori biotici și abiotici calitatea lemnului.

În urma observațiilor efectuate în teren, în cadrul ocolului silvic Solca, U.P. III Ilisesti în parcelele 28A si C s-au semnalat următoarele : sa corespund cu textul pe care l-am corectat

în u.a. 28A s-au realizat 4 suprafețe de probă, această parcelă având următoarea compoziție : 6BR 2FA 2MO;

în u.a. 28C s-au realizat de asemenea 4 suprafețe de probă, compoziția acestei parcele fiind : 8BR 2MO ;

în toate cele 8 suprafețe de probă s-au inventariat 141 de arbori din care 62 arbori sanatosi si restul afectati ;

proporția pe specii a arborilor inventariați este următoarea : 78 de exemplare de brad, 63 de exemplare de fag.

speciile de ciuperci xilofage identificate în cadrul unităților de probă sunt următoarele : Armillaria mellea, Melampsorella cerastii, Fomes marginatus, Fomes fomentarius, Ganoderma applanatum și Nectria ditissima ;

proporția atacului ciupercilor pe specii în suprafețele de probă este următoarea :

Fomes fometarius (46,52)

Armillaria mellea 14,72%)

Nectria ditissima (18,56%)

Fomes marginatus (12,75 %)

Melampsorella cerastii (5,46%)

Ganoderma applanatum (2 %)

în cadrul observațiilor din teren corelate cu munca de birou s-a putut constata că ciuperca Armillaria mellea deține un procent important din totalul arborilor infectați ;

lemnul atacat de aceste ciuperci și-a pierdut atât valoarile calitative putând fi folosit doar ca lemn de foc, cât și cele mecanice fiind predispus la rupturi și doborâturi de vânt.

atacul acestor ciuperci xilofage duce la o însemnată pierdere de masă lemnoasă, odată cu înaintarea în varstsă.

proporția de material lemnos atacat de ciupercile xilofage în cadrul celor doua u.a.-uri 28A respectiv 28C, este de 74,65 m3 lemn, din totalul de 408,688 m3 de lemn.

Se recomandă ca pentru prevenirea daunelor produse de ciupercile xilofage să se facă următoarele :

să se realizeze arborete de amestec, acordând atenție sporită speciilor din toate etajele arboretului, inclusiv ale subarboretului și păturii ierbacee precum și o atenție deosebită tuturor etapelor și fazelor ciclului silvicultural, nu doar la regenerare;

menținerea în arborete a unui număr limitat de arbori bătrâni, morți, scorburoși, iescari (1-3 arbori la hectar), luând toate măsurile ce se impun din punct de vedere fitosanitar și al asigurării protecției publicului (ONF, 1993; Rameau, 1999) ;

restrângerea tăierilor rase, îndeosebi a celor pe suprafețe mari (de peste 2 ha);

formarea de arborete cu structuri orizontale puternic mozaicate, prin aplicarea așa numitului tratament al codrului neregulat ;

față de amplificarea fără precedent a consecințelor negative ale hazardelor naturale, cum sunt cele produse de furtuni și zăpadă, trebuie să se întreprindă măsuri radicale pentru ameliorarea biodiversității și, respectiv, creșterea rezistenței arboretelor la factori distrugători, combinând regenerările naturale, care trebuie să predomine, cu regenerarea artificială.

.