Sinteza Unor Derivati Functionalizati Ai Acidului Ent Kaur 16 En 19 Oic

Politehnica

Sinteza Unor Derivati Functionalizati Ai Acidului Ent Kaur 16 En 19 Oic

Byadmin ianuarie 1, 2024

SINTEZA UNOR DERIVAȚI FUNCȚIONALIZAȚI AI ACIDULUI ENT-KAUR-16-EN-19-OIC

LISTA ABREVIERILOR

Ac2O – anhidridă acetică

AcOH – acid acetic

CSS – cromatografie în strat subțire

d – dublet

eq – echivalent

E.P. – eter de petrol

Et2O – eter dietilic

EtOAc – acetat de etil

EtOH – alcool etilic

GCMS – cromatograf. cu gaze cuplat cu detector de masă

IR – infra roșu

LiAlH4 – litiu aluminiu hidrură

m – multiplet

Me – metil

MeOH – metanol

Ph – fenil

s – singlet

t – triplet

h – ore

- reflux

RMN – rezonanță magnetică nucleară

PhI(OAc)2 – iodozobenzendiacetat

LiBr – bromură de litiu

NaIO4 – periodat de sodiu

ADNOTARE

Numele și prenumele autorului: Lunganu Maria.

Denumirea tezei: Sinteza unor derivați funcționalizați ai acidului ent-kaur-16-en-19-oic.

Specialitatea: Științe exacte, Chimie

Structura tezei: introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 133 referințe, volum total de 45 pagini, 26 figuri și X anexe. Rezultatele obținute au fost publicate în 2 lucrări științifice.

Cuvinte cheie: sinteză, diterpenoide, compuși ent-kaurenici, compuși biologic activi, oxidare.

Scopul tezei: constă în izolarea diterpenoidelor ent-kaurenice din deșeuri uscate, provenite de la prelucrarea florii-soarelui deoarece acești compuși posedă un spectru larg de activitate biologică, inclusiv anti-microbială, anti-inflamatoare, cardio-vasculară, diuretică, citotoxică și anti-SIDA , și funcționalizarea lor ulterioară, cu obținerea altor derivați ent-kauranici biologic activi.

Obiectivele lucrării: Izolarea prin extracție a diterpenoidelor ent-kaurenice și ent-trachilobanice din deșeuri uscate, provenite de la prelucrarea florii-soarelui; separarea cromatografică a acizilor ent-kaurenic și ent-trachilobanic izomeri; funcționalizarea acidului ent-kaur-16-en-19-oic conform sintezei propuse; determinarea structurii compușilor cu ajutorul spectroscopiei RMN, GCMS și IR.

Metodologia cercetării științifice: include metode bine cunoscute ale chimiei organice fine. Toate etapele preconizate au avut ca scop obținerea unor compuși cunoscuți cu proprietăți valoroase și a compușilor noi potențial biologic activi. Compușii noi sintetizați au fost caracterizați prin aplicarea metodelor spectrale moderne de cercetare.

ANNOTATION

Name of author: Lunganu Maria.

Thesis title: Synthesis of functionalized derivatives of ent-kaur acid-16-en-19-oic.

Specialty: Exact sciences, Chemistry.

Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 2 references, total 45 pages, 1 figure and 1 annex. The results have been published in two papers.

Keywords: diterpenoids, ent-kauranes, biological activity, synthesis, oxidation.

The purpose of this thesis: is isolation of the ent-kauranic diterpenoids from dry waste of sunflower processing, compounds which presents a broad spectrum of biological activities, including anti-microbial, anti-inflammatory, cardiovascular, diuretics, cytotoxic and anti-AIDS, and their subsequent functionalization, to getting a new ent-kauranic derivaties with potential biological activity

Objectives of work: Isolation of the tetracyclic ent-kauranic and pentacyclic ent-trachilobanic diterpenoids from dry waste of sunflower processing by extraction; chromatographic separation of the ent-kaurenic and ent-trachilobanic isomeric acids; functionalization of the ent-kaur-16-en-19-oic acid under the proposed scheme; establishing the structure and stereochemistry of the compounds on the basis of their spectral data.

Research methodology: include well-known methods of organic chemistry. All envisaged steps aimed to obtain known and new valuable compounds. The structure and stereochemistry of the compounds were determined by using modern spectral methods.

INTRODUCERE

Terpenoidele constituie una din cele mai numeroase și importante clase de compuși naturali, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Mulți compuși terpenici posedă activitate biologică pronunțată și reglează diferite procese vitale ale lumii animale și vegetale, inclusiv a organismelor marine și a microorganismelor. Terpenoidele și-au găsit vaste aplicații practice, folosindu-se în industria alimentară, farmaceutică, a tutunului și, aplicarea lor clasică fiind industria parfumerică și cosmetică.

Din multitudinea compușilor terpenici un interes deosebit prezintă diterpenoidele ent-kauranice, care posedă un spectru larg de activitate biologică. Totodată, acești compuși pot servi ca substanțe inițiale potrivite pentru sinteza terpenoidelor superioare.

Actualitatea temei

E bine cunoscută proprietatea compușilor naturali de a avea o relație strânsă: structură – activitatea biologică. Modificarea terpenoidelor introducând diferite grupe farmacofore sau chiar o schimbare în structura scheletului hidrocarburii prin scăderea sau creșterea numărului de cicluri, influențează foarte puternic activitatea biologică a compușilor. Din acest motiv, transformarea chimică a substanțelor naturale este o direcție importantă și promițătoare în chimia medicinală. Varietatea structurilor diterpenoidelor ent-kauranice cât și conținutul relativ mare a unora dintre acești compuși în surse naturale accesibile, reprezintă o bază foarte atractivă pentru transformările chimice ulterioare.

Compușii ent-kaurenici joacă un rol important în biosinteza gibberilinelor – importanți regulatori de creștere ai plantelor [1]. În ultimii ani, s-a observat un interes sporit față de diterpenoidele date, datorită potențialului înalt de aplicare, în special în domeniul farmacologic. Cercetările diferitor plante, utilizate în medicina netradițională au demonstrat că activitatea anti-microbială, anti-inflamatoare, cardio-vasculară, diuretică, citotoxică și anti-SIDA în mare parte se datorează prezenței diterpenoidelor ent-kauranice în conținutul acestora.

Importanța temei

Diterpenoidele ent-kauranice au fost izolate din diferite surse vegetale, în special, din plante din Asia și America de Sud. Totuși, un loc aparte îi revine florii-soarelui, în care conținutul de ent-kaureni e net superior altor surse vegetale, un factor important fiind și accesibilitatea plantei [2-12]. Florea-soarelui este cultivată pe scară industrială, și reprezintă o sursă ieftină de materie primă, iar obținerea acestor compuși nu afectează sub nici o formă producerea de ulei. Astfel, reprezentații de bază ai acestei clase de compuși, acizii ent-kaurenoic și angeloilgrandifloric, de rînd cu o altă diterpenoidă pentaciclică, acidul ent-trachilobanoic, compuși biologic activi, pot fi izolați în cantități sporite din deșeurile uscate provenite de la prelucrarea florii-soarelui Helianthus annuus L [13, 14].

Scopul tezei constă în izolarea diterpenoidelor ent-kaurenice din deșeuri uscate, provenite de la prelucrarea florii-soarelui, compuși ce se caracterizeză printr-un spectru larg de activități biologice, inclusiv anti-microbială, anti-inflamatoare, cardio-vasculară, diuretică, citotoxică și anti-SIDA, și funcționalizarea lor ulterioară, cu obținerea altor derivați ent-kauranici biologic activi.

Obiectivele tezei

Izolarea prin extracție a diterpenoidelor ent-kaurenice și ent-trachilobanice din deșeuri uscate, provenite de la prelucrarea florii-soarelui;

Separarea cromatografică a acizilor ent-kaurenic și ent-trachilobanic izomeri;

Funcționalizarea acidului ent-kaur-16-en-19-oic și determinarearea compușilor obținuți conform sintezei propuse;

Determinarea structurii compușilor cu ajutorul spectroscopiei RMN, GCMS și IR.

În calitate de materie primă pentru investigațiile efectuate au servit bețele și inflorescențele de floarea-soarelui, uscate și în prealabil mărunțite.

Metodologia cercetării științifice a inclus metode bine cunoscute ale chimiei organice fine. Toate etapele preconizate au avut ca scop obținerea unor compuși cunoscuți cu proprietăți valoroase și a compușilor noi potențial biologic activi. Compușii noi sintetizați au fost caracterizați prin aplicarea metodelor spectrale moderne de cercetare.

Capitolul 1. DITERPENOIDELE ENT-KAURANICE: IZOLARE, PROPRIETĂȚI, TRANSFORMĂRI CHIMICE

1.1 Biosinteza

În ciuda diversității impunătoare privind structurile și sursele naturale, diterpenoidele ciclice au la bază același precursor biosintetic – izoprenoida 2Е,6Е,10Е-geranilgeranil pirofosfat (GGPP) [15]. Etapele biosintezei GGPP-ului sunt prezentate în Fig. 1.1.

Fig. 1.1. Biosinteza geranilgeranil pirofosfatului (GGPP).

Dacă e să ne referim doar la biotransformările GGPP-ului realizate în natură, ce conduc la formarea diterpenoidelor tetraciclice, procesul de ciclizare este inițiat de protonarea legăturii duble a unității izopropilidenice inițiale a GGPP-ului [3], formindu-se doi intermediari biciclici de tipul dihidronaftalenei (Figura 1.2, structurile I CCP și II ent-CCP). Astfel, rezultă două serii de enantiomeri care se deosebesc între ei prin configurația inversată a atomilor de carbon din centrele C-5, C-9 și C-10. Din seria „normală” fac parte structurile în care joncțiunea inelelor A și B este identică cu cea a steroidelor, în timp ce, din seria „enatio” (notată prin „ent-”), fac parte structuri ce reprezintă imaginea în oglidă a structurilor corespunzatoare din seria „normală”.

Fig. 1.2. Biosinteza copalil pirofosfaților.

Reacțiile continuă cu participarea enzimei copalil fosfat-sintaza. Ciclizarea intramoleculară a diastereoizomerului „nornal” CCP I generează carbocationul III (Fig.1.3.), care este stabilizat, fie prin regruparea carbocationului, ceea ce conduce la formarea scheletului kauranic (calea а), fie prin eliminarea unui proton din C-15 și formarea scheletului beieranic (calea b). Evident, kaurenul și beierenul sunt izomeri. Ciclizarea intramoleculară a ent-CPP II, care debutează cu participarea enzimei kauren-sintaza, conduce la carbocationul IV (Fig. 1.4.), care este, de asemenea, stabilizat pe două căi: prin regruparea carbocationului, rezultând ent-kaurenul (calea а), și/sau eliminarea unui proton din C-15 cu formarea ent-beierenului (calea b).

Fig. 1.3. Biosinteza kaurenului și beierenului.

Fig. 1.4. Biosinteza ent-kaurenului și ent-beierenului.

Astfel, dacă ne referim doar la ciclizarea GGPP-ului, deja există patru variante posibile realizate în natură, care conduc la grupele diterpenoidice corespunzătoare (kauran, beieran, ent-kauran, ent-beieran). Totuși, din punct de vedere al răspândirii și ambundenței în natură, primul loc îi revine diterpenoidelor ent-kauranice, ent-kauranilor.

1.2. Izolarea și proprietăți biologice.

Ent-kauranii reprezintă un grup important de diterpenoide tetraciclice având la bază scheletul 1, care cuprinde un fragment perhidrofenantrenic (inelele A, B, și C) conjugat cu ciclopentan (inelul D). Un progenitor din acest grup de diterpenoide este (-)-ent-kauranul 2 (Fig. 1.5.). Nomenclatura, numerotarea, precum și geometria diterpenoidelor kauranice au fost stabilite după IUPAC [16]. Majoritatea ent-kauranilor sunt caracterizați prin unghiuri de rotație optice negative, cu excepția structurilor cu o legătură dublă între C9 și C11 [17].

Fig. 1.5. Structuri ce caracterizeză grupul ent-kauranic.

Diterpenele ent-kauranice pot fi găsite într-o serie de diferite specii de plante care aparțin mai multor familii, cum ar fi Asteraceae [18-26] (Wedelia spp., Mikania spp., Oyedaea spp., Baccharis spp., Solidago spp.,Vernonia spp., Xanthium spp., Eupatorium spp., Espeletia spp.), Annonaceae [27-29] (Annona spp.,Xylopia spp., Mitrephora spp.), Euphorbiaceae [30, 33] (Beyeria

spp., Croton spp., Ricinocarpus spp.,Suregada spp.), Celastraceae [34, 35] (Tripterygium spp.), Apiaceae [36] (Alepidea spp.), Velloziaceae [37] (Vellozia spp.), Lamiaceae (Labiatae) [38, 40] (Rabdosia spp., Isodon spp., Sideritis spp.), Fabaceae [41] (Copaifera spp.), Rutaceae [42] (Phebalium spp.), Chrysobalanaceae [43] (Parinari spp.), Jungermanniales [44] (Jungermannia spp.), Erythroxylaceae [45] (Erythroxylum spp.) și Rhizophoraceae [46] (Bruguiera spp.), și altele.

După cum s-a menționat mai sus, ent-kaurenul 3 (Fig. 1.5.) este, în esență, un metabolit primar ce determină caracteristicile structurale ale întregului grup de diterpenoide ent-kauranice. Următoarea poziție intermediară importantă în biosinteza gibberellinelor și câteva alte diterpenoide kauranice este ocupat de acidul ent-kaurenoic 4 (Fig. 1.6.), care, de asemenea, apare des în surse naturale. Totuși, în ceea ce privește acumularea în surse naturale de origine vegetală, printre ent-kaurenoide, liderul este steviolul 5. Astfel, în prezent terpenoidele 4 și 5, sunt reprezentanți nativi cel mai ușor accesibili dintre ent-kaurenoide.

Fig. 1.6. Structurile acidului ent-kaurenoic și a steviolului.

Steviolul 5 poate fi considerat unul dintre primele ent-kaurenoide izolate din surse naturale exhaustive caracterizate. Încă din 1908, K. Dieterich a izolat două substanțe dulci dintr-un extract apos din frunze de S. rebaudiana, caracterizat ca fiind de 150-180 de ori mai dulce decât zaharoza, a studiat hidroliza lor și le-a numit glicozide [47] . La începutul anilor 1930, M. Bridel și R. Lavieille au publicat o serie de articole privind compoziția chimică a S. rebaudiana [48, 49]. În special, izolarea și cristalizarea unei substanțe dintr-un extract alcoolic din frunze, caracterizând-o ca fiind de 300 de ori mai dulce decât zaharoza, fiind clasificată ca o glicozidă ce conține trei fragmente de D-glucoză și o grupă hidroxil (fenolică sau carboxilică). Efectuând hidroliza enzimatică a acestei glicozide, Bridel și Lavieille au obținut o substanță care a fost numită steviol, și au sugerat că aceasta este un aglicon. Prin tratarea acestei substanțe cu acid sulfuric, s-a obținut un compus care a fost considerat a fi un izomer al steviolului și, prin urmare, denumindu-l isosteviol. În 1950-1960, un grup de cercetători condus de E. Mosettig, au publicat o serie de lucrări [50-52], în care glicozida izolată inițial de Bridel și Lavieille din frunze de S. rebaudiana și produșii de hidroliză care confirmau structurile steviolului 5, steviozidei 6 și isosteviol 7 (Fig. 1.7.).

Inițial ent-kaurenul 3 a fost aparent izolat cam în același timp ca și steviolul, în 1928, fiind menționat ca hidrocarbură cu compoziția C20H32 izolată din uleiurlei eterice de Agathis australis [53]. Cu toate acestea, datorită faptului că compusul era optic inactiv s-a considerat a fi, cel mai probabil, un produs de izomerizare termică sau alcalină.

Mai tîrziu, în Noua Zeelandă în 1948 s-au continuat experiențele, dar mai aprofundat [54], fiind izolată o hidrocarbură C20H32 ce prezenta activitate optică, rotind spre stinga planul luminii, și a fost denumită (-) kauren 3.

Fig. 1.7. Structurile, steviosida 6 și isosteviolul 7.

În general, diterpenoidele ent-kauranice se caracterizează printr-o gamă diversă de activități biologice. Mulți dintre ent-kaurani fiind răspunzători de gestionarea creșterii plantelor, unii prezentînd proprietăți antimicrobiene, antiparazitare, citotoxice, antitumorale, anti-HIV, steroidogenice, antifertilitate, hipotensivă și antiinflamatorie și altele. Iată cîteva date privind activitatea biologică a ent-kauranilor publicate din 1997.

Dezvoltarea intensivă a metodelor spectrale de investigare a compușilor organici, în primul rând, rezonanța magnetică nucleară (RMN) și spectrometria de masă, în a doua jumătate a secolului 20, a stimulat progrese rapide în cercetările care vizează izolarea diferiților metaboliți și determinarea structurilor lor.

Fig. 1.8. Structurile ent-kauranoidelor izolate din diferite specii de Isodon.

Varietatea bogată și caracterul rafinat al structurilor diterpenoidelor kaurenice izolate din surse naturale, cît și proprietățile biologice ale unora, sunt extrem de impresionante. De exemplu, în ultimele trei decenii, aproximativ 500 de diterpenoide noi au fost izolate doar din plante de genul Isodon (sau Rabdosia). Plantele din genul Isodon, care sunt utilizate pe scară largă în medicina populară chineză, include mai mult de 150 de specii și reprezintă una dintre cele mai bogate surse naturale de diterpenoide, predominînd ent-kauranii [70].

Mulți ent-kaurani sunt compuși polihidroxilați, un exemplu este triolul 8 (Fig. 1.8), care a fost izolat în 2008 din Isodon henryi [71]. Similar altor kaurani din specia de Isodon, acești compuși au prezentat activitate antitumorală. O altă serie de diterpenoide ent-kauranice 9-19 (Fig. 1.8) ce conțin grupe OH în C-7 și C-14 au fost izolate din Isodon pharicus și, de asemenea, prezintă activitate antitumorală [72, 73]. Kauranul 19 a fost izolat prin cromatografia pe coloană, iar apoi, a

Fig. 1.8. Continuare

fost obținut și prin condensarea kauranului 17 cu acetaldehidă. Diterpenoidele ent-kauranice 20 și 21, ce conțin fragmente esterice în C-17, au fost izolate din specii de Isodon sculponeata [74] (Fig. 1.8).

Alt grup de cercetare, de asemenea, a studiat compoziția chimică a aceleiași specii [75] izolînd, pe lîngă 14 compuși kauranici bine cunoscuți, o serie de diterpanoide ent-kauranice neraportate anterior 22–27 (Fig. 1.8.).

Fig. 1.8. Continuare

Cinci ent-kaurani noi 28-32 au fost izolați din Isodon sinuolata [76], trei dintre aceștia (28, 30, 31) au prezentat activitate antitumorală. Grupului diterpenoidelor ent-kauranice izolate din Isodon japonicas, i s-a alăturat recent un nou membru 33, care conține grupe OH la С-1, С-7 și C-13 (Fig. 1.8.) [77].

Trecînd la alte plante ce conțin diterpenoide din clasa dată, e necesar de menționat metabolitul 34, avînd o structură remarcabilă, ce implică o punte peroxidică izolat pentru prima dată în 2008 din Jungermannia atrobrunnea, de rînd cu alți compuși ent-kauranici 35-41 (Fig. 1.9.) [78].

Fig. 1.9. Structurile ent-kaurenoidelor izolate din Jungermannia atrobrunnea.

Plantele din speciile Alibertia macrophylla sunt bine cunoscute ca fiind surse naturale de triterpenoide, dar recent, diterpenoida ent-kauranică 42 (Fig. 1.10.) a fost izolată pentru prima dată din această sursă [79]. Un compus hibrid 43, conținînd ent-kauren și fragmente de liganzi a fost izolat din plantele din specii Aristolochia constricta. Un alt hibrid, 44, care conține ent-kauren și rest de acid 3-metoxybutanoic, a fost izolat din frunzele de Coespeletia moritziana [80]. În 2010, cercetătorii au izolat și caracterizat ent-kauranii 45-47 din Rubus corchorifolius [81], la fel au relatat kaurenoidul 48 (Fig. 1.10.) izolat din plante din specia Suregada [82]. Medicina populară chineză folosește pe scară largă plantele Siegesbeckia pubescens. S-a relatat că proprietățile terapeutice ale acestor plante, precum și a celor de Isodon, sunt datorate ent-kauranoidelor conținute în partea aeriană a plantelor [83]. În 2010, au fost raportate [84] patru diterpenoide noi, 49-52 din grupa ent-kauranilor (Fig. 1.10), izolate din S. pubescens. Un compus foarte interesant, 53 a fost găsit printre metaboliții plantelor din genul Polyalthia [85]. Acest compus are o structură alcatuită din două resturi de ent-kauran, acest fapt întîlnindu-se destul de rar în cadrul diterpenoidele native (Fig. 1.10.).

Fig.1.10. Structurile ent-kauranilor izolați din speciile de plante Alibertia macrophylla, Aristolochia constricta, Coespeletia moritziana, Rubus corchorifolius, Siegesbeckia pubescens Suregada și Polyalthia.

1.2.1. Acidul ent-kaurenic și metaboliții săi

Acidul ent-kaurenic 4 este una dintre terpenoidele ent-kauranice prezente cel mai abundent în sursele naturale, deși nu se găsește în comercializare. Se întîlnește în specii de plante ca Wedelia [86], Mikania [87], Annona [88], Xylopia [89] si Helianthus [2], astfel, cuantificarea lui în speciile date [2, 63, 64, 88-91], ne permite utilizarea lor în calitate de materie primă la obținerea acidului dat.

Acidul 4 este unul dintre compușii intermediari implicați în biosinteza diverselor diterpene ent-kauranice, inclusiv a giberelinelor, un grup de fitohormoni de creștere. Prin urmare, nu este surprinzător că mulți ent-kaurani și derivați ai acestora acționează ca regulatori de creștere în plante [92].

Acidul ent-kaurenoic 4 posedă un spectru larg de activități biologice, cum ar fi antiinflamatoare, antibacteriană, antifungică și altele [17]. Este important de menționat că, acidul ent-kaur-16-en-19-oic 4 a fost raportat ca un inhibitor al proteinei tirozinfosfatazei 1B (PTP1B) și a fost folosit ca remediu pentru tratarea diabetului de tip 2 și a obezității [93]. De asemenea, s-a dovedit selectiv și destul de citotoxic pentru liniile de celule MCF-7, SF-268, MCF-7 și HepG2, și prezintă activitate inhibitorie împotriva enzimelor prolil-endopeptidazei (PEP) și trombinei [94]. Compusul 4 a demonstrat activitate antifungică în cazul Botrytis cinerea [95] și mai ales împotriva COX-2 cu un IC50 de 127,6 µM [96]. Acidul ent-kaur-16-en-19-oic 4 posedă efecte anti-alzheimer și antioxidant [97], la fel, prezintă o remarcabilă activitate inhibitorie împotriva streptococilor mutanți: Streptococcus mutans Ingbritt 1600, S. mutans OMZ175, S. mutans P20, S. mutans P6, S. mutans D1), S. sobrinus 6715, S. sobrinus P7, S. sobrinus S2, S. sobrinus S17), S. cricetus HS-6, S. cricetus P12, S. cricetus S2 si S. cricetus S38 [98]. Acidul 4 posedă un puternic efect inhibitor asupra proliferării liniilor de celule (HLC) în cazul cancerului de ficat la om [99, 100], este genotoxic și mutagen în cazul leucocitelor din sângele uman periferic (PBLs), și a drojdiei (Saccharomycescerevisiae) [101], și este un citotoxic activ (ED50 = 17,4 µg/mL) împotriva HCT-15 COLADCAR, ED50 = 15,5 µg / mL împotriva UISO-SQC-1, și ED50 = 19,5 pg/mL împotriva-OVCAR-5) [102]. Acidul ent-kaur-16-en-19-oic 4 inhibă hiperalgezia mecanică inflamatorie cauzată de caragenina acută și PGE2 induse și cronice, și CFA-indusă [103], și posedă efect antimicrobian împotriva Bacillus cereus și Mycobacterium tuberculosis [104].

Derivatul acidul ent-kaurenic, acidul 15α-angeloyl-ent-kaur-16-en-19-oic (acidul angeloilgrandifloric) a fost izolat din părțile aeriene a specilor de plante Helianthus debilis [11, 105], H. simulans [11], din speciile H. giganteus și H. angastifolius [10]. Acest compus a fost izolat din inflorescențe de H. annuus L. [9], din frunze verzi de H. annuus cv. SH-222 [8] și din deșeuri uscate de floarea soarelui (H. annuus L.) [14].

Acidul angeloilgrandifloric prezinta o activitate repelentă slabă [6], de asemenea, acesta este un inhibitor al contracției uterine spontane (SUCI). Cercetarile In vitro au demonstrat că acidul angeloilgrandifloric inhibă contracțiile uterine spontane la cobai (SUCI +) la o concentrație de 1,2 pg / ml [106]. Acest compus a arătat activitate citotoxică pe gama de celule SF-268, MCF-7 și HepG2 [4], fiind citotoxic activ (ED50 = 17,4 pg / ml împotriva HCT-15 COLADCAR, ED50 = 15,5 pg / ml împotriva UISO-SQC-1 și ED50 = 19,5 pg / ml împotriva OVCAR-5) [102].

Trebuie remarcat faptul că, în pofida multor ani de cercetări fructuoase a diferitor grupuri de cercetare din toate țările dezvoltate, care vizează izolarea terpenoidelor din surse naturale și stabilirea structurilor și proprietăților acestora, numarul ent-kauranilor noi descoperiți e în continuă creștere. Substanțele recent găsite posedă, de obicei, structuri mai complicate în comparație cu cele cunoscute anterior. Aceste substanțe prezintă activități biologice de diferite tipuri și oferă o bază promițătoare pentru sinteza unui spectru larg de compuși hibrizi ce nu se întâlnesc în natură, care se pot combina în diferiți metaboliți, în derivații lor sintetici, medicamente, etc.

1.3. Transformări chimice ale diterpenoidelor ent-kauranice

Marea varietate a structurilor din clasa diterpenoidelor ent-kauranice și conținutul relativ mare a unora dintre acești compuși în surse naturale disponibile alcătuiesc o bază foarte atractivă pentru transformările chimice ulterioare. Ca multe alte clase de compuși naturali, diterpenoidele ent-kauranice sunt destul de greu de clasificat dint punct de vedere structural. Cu toate acestea, unele trăsături caracteristice structurale ale kaurenoidelor pot fi distinse.

1.3.1. Funcționalizarea grupei carboxil în ent-kaurani

În ent-kaurani, grupa carboxilica din pozitia C-4 este ecranată steric de grupele metil C-18 și C-20 și prin urmare, este mai puțin reactivă decât grupul analog în acizi carboxilici. În investigațiile timpurii, grupa carboxilică în diterpenoidele ent-kauranice a fost esterificată cu diazometan [107] și esterul rezultat a fost redus pînă la alcoolul primar respectiv. Una dintre primele lucrări [108] referitor la această schemă de transformare a diterpenoidelor ent-kauranice a fost raportată în 1964, în care diacidul kauranoic 53 izolat din Ricinocarpus stylosus a fost supus metilării secvențiale, reducerii, oxidării, olefinării pentru a produce o gamă largă de derivați 54-60 (Fig. 1.11.).

De asemenea, trebuie remarcat faptul că, primele investigații a transformărilor chimice a ent-kauranoizi au avut ca scop determinarea structurii de compuși, în special, configurațiilor absolute. De exemplu, geometria steviolului 5 în partea referitoare la joncțiunea ciclurilor A, B, și C în steviolul 5, a fost stabilit după cum urmează (Fig. 1.12). În primul rând, hidrogenarea cu un catalizator de Pd / C a fost utilizată pentru a transforma steviolul 5 în dihidrosteviol A (61) în timp ce steviozida 9 a fost hidrogenată cu oxid de platină pentru a obține dihidrosteviol B (62) [52].

Fig. 1.11. Structurile diacidului ent-kauranoic 53 și derivații săi 54-61.

Fig. 1.12. Sinteza stevanilor 63 și 64 din dihidrosteviolilor 61 și 62.

Apoi, au fost efectuate o serie de reacții de transformare a epimerilor stevan A (64) și respectiv stevan B (65). Deoarece unghiul optic de rotație și punctul de topire al stevanului A (64) a fost aceleași ca și cele ale (-)-α-dihidrokaurenului, s-a concluzionat [52] că structura steviolului 5 se caracterizează prin joncțiunea trans a inelelor A și B și joncțiunea cis al ciclurilor B și C.

Transformările chimice pentru stabilirea structurilor este încă folosită cu succes în zilele noastre în cazul ent-kauranilor. În 1999, doi compuși au fost izolați împreună cu steviolul 5 din scoarța copacului Mangrove Bruguiera gymnorhiza [109] și structurile lor au fost stabilite pe baza următoarelor transformări (Fig. 1.13). Oxidarea primului compus cu reactivul Jones (CrO3-H2SO4) a condus la steviol 5. Reducerea primului compus cu borohidrură de sodiu a generat al doilea compus, care la rîndul sau, a fost obținut prin reducerea steviolului 8 cu alumohidrura de litiu (LAH). Oxidarea compusului al doilea cu CrO3-piridină a dus la primul compus. Din aceste rezultate, sa ajuns la concluzia [109] că primului compus îi corespunde structura 19-aldo-13-hidroxi-ent-kaur-16-enă 66, iar al doilea compus 13,19-dihidroxi-ent-kaur-16-enă 67.

Fig. 1.13. Contrasinteza steviolului 5 din ent-kaurenii 66 și 67.

Fig. 1.14. Derivații acidului ent-kaurenoic 4 (compușii 68-80) [50, 51] și acidului grandiflorenic 81 (compușii 82⎯89) [51].

Funcționalizarea grupei carboxil în ent-kaurani folosind diazometanul nu este, nici pe departe, cea mai bună metodă de esterificare, această grupă find cel mai frecvent funcționalizată cu ajutorul clor anhidridelor: POCI3, PCI3, sau SOCI2 Cu toate acestea, interacțiunea acestor reagenți cu kaurenoidele polifuncționale este frecvent însoțită de reacții secundare nedorite. De exemplu, prepararea clor anhidridei acidului ent-kaurenoic 4 poate fi însoțită de hidroclorurarea dublei legături [110]. Totuși, clor anhidridele acizilor carboxilici care conțin fragmente labile în mediu acid, se pot obține ușor printr-o metodă care utilizează un amestecul de CCl4-PPh3 [111]. Folosind această abordare, cloroanhidrida acidului ent-kaurenoic a fost sintetizată inițial în 1974, cu un randament bun și utilizată pentru a obține o serie de esteri [112]. În ultimii ani, această metodă a fost de asemenea folosită cu succes pentru a sintetiza (Fig. 1.14.) o serie mare de amide a acidului ent-kaurenoic 68-80 [113, 114] și a amidelor acidului grandiflorenic 82-89 [114]. O metodă în sinteza esterilor acidului ent-kaurenoic este O-alchilarea în mediu bazic. De exemplu (Fig. 1.15.), reacțiile acidului ent-kaurenoic 4 cu diferite halogenuri într-un mediu KOH-acetonă dă esterii 90-94 [110] și reacțiile steviolului 8 cu halogenuri de alchil într-un amestec de KOH-DMSO a produs compușii 95 și 96 [115].

O altă alternativă pentru metoda cloranhidridei pentru modificarea acidului ent-kaurenoic a fost propusă în [116], unde a fost utilizată reacția steviolului 5 catalizată cu etilendiamină de un amestec PyBOP-DIEA în DMF pentru a obține diamidă 97 (Fig. 1.16.).

Fig. 1.15. Esterii acidul ent-kaurenoic 4 (compușii 90–94) [47] și steviolului 5 (compușii 95 și 96) [52].

Trebuie de remarcat faptul că funcționalizarea grupei carboxil a ent-kauranilor poate schimba în mod semnificativ activitatea biologică a metabolitului inițial. De exemplu, activitatea citotoxică a esterului metilic a acidului 15-oxo-ent-kaurenoic 99 este de 35 de ori mai mare decât cea a acidului inițial 98 (Fig. 1.16.) [117].

Fig. 1.16. Diamida steviolului bazat 97 [53], acidul 15-oxo-ent-kaurenoic 98 și esterii lor metilici 99 [54].

Rolul acestei grupe carboxilice este chiar mai important în cazul derivaților semisintetici, cum ar fi ent-kaurenoidului B (100) [118]. Într-adevăr, oxidarea grupării aldehide în derivatul 101, care este un agent anticancerigen foarte activ, pînă la gruparea carboxil (102) (Fig. 1.17.) duce la pierderea completă a acestei proprietăți [118].

Fig. 1.17. Modificarea ent-kaurenoidului eriocalixin B (100).

Totuși, grupa carboxil, în unele cazuri, este necesară pentru manifestarea activității biologice. De exemplu, esterul metilic al dihidrosteviolului 103 și esterul metilic al 15-oxo-steviolului 104 (Fig. 1.18.), în contrast cu acizii inițiali, sunt complet lipsiți de proprietăți repulsive în raport cu afidele Schizaphis graminum Rondani, dăunători ai culturilor de cereale [119].

Fig. 1.18. Esterul metilic al dihidrosteviolului 103 și 15-oxo-steviolului 104.

1.3.2. Funcționalizarea legăturilor C = C și C = O.

Una dintre primele transformări chimice raportate privind diterpenoidelor ent-kaurenice a fost reducerea legăturilor duble С-16 = С-17, care a fost utilizat inițial în 1948, pentru a reduce ent-kaurenul 3 la ent-kauranul 2 [54]. În 1963, această metodă a fost utilizată pentru a reduce steviolul 5 pîna la dihidrosteviol A (62) [52], și mai târziu a fost stabilit că hidrogenarea legăturilor С-16 = С-17 din steviol 5 elimină mutagenicitatea acestui compus [120].

Într-adevăr, legătura dublă în ent-kaurenoide joacă un rol important în activitatea lor biologică. După cum a fost menționat mai sus, reducerea legăturii duble în eriocalixin B (100) conduce la pierderea completă a activității antitumorale [117].

O direcție atractivă și promițatoare în funcționalizarea ent-kaurenilor o reprezintă oxidarea dublei legături. De regulă, această reacție este efectuată utilizând acidul meta-cloroperbenzoic (MCPBA). De exemplu, această abordare a fost utilizată pentru sinteza derivaților epoxidici ai acidului ent-kaurenoic 4 [18, 121], steviolului 5 [120, 122, 123] și izomerilor de 15-enă 105 [124], episideridiolului 106 [125] (Fig. 1.19.), etc.

Fig. 1.19. Acidul 13-hydroxi-ent-kaur-15-en-19-oic 105 și episideridiolul 106.

Fig. 1.20. Produșii de oxidare a acidului ent-kaurenoic 4 (compușii 107–111) [59].

Alternativ, oxidarea poate fi efectuată prin hidroxilare, care a fost folosită pentru a obține derivații acidului ent-kaurenoic 107-111 (Fig. 1.20.) [121], și ozonoliza, dar acesta din urmă este în mod frecvent însoțită de reacții secundare nedorite. De exemplu, ozonoliza derivaților amestecați din steviol 5, crește legătura С-16 = С-17, scindează legătura С15-С16 cu formarea oxo-diacidului 113 [52] (Fig. 1.21.).

Fig. 1.21. Ozonoliza steviolului 5 cu formarea derivaților 112 și oxo-diacidului 113 [12].

Fig. 1.22. Linearolul ent-kauranic 114 și derivații săi 115–125 [64].

Ozonoliza legăturilor С-16 = С-17 în compusul ent-kauranic 4 a dus la formarea cetonei 115, în timp ce oxidarea de MCPBA a condus la epoxidul 116 (Fig. 1.22.) [126]. În plus, calea cloranhidridei a fost folosită pentru a sintetiza o serie mare de eteri 117-125 (Fig. 1.22.).

Recent, a fost raportat [127] hidroformilarea legăturii С-16 = С-17 în esteri metilici al acidului ent-kaurenoic 4 și acidul grandiflorenic 81 catalizată de rodiu. Trebuie de remarcat faptul că formarea aldehidelor corespunzătoare (126, 127) a fost însoțită de izomerizarea acizilor 4 și 81, cu formarea derivaților 128 și 129, respectivi, cu legături duble endociclice (Fig. 1.23.).

Fig. 1.23. Produșii de hidroformilare a esterilor metilici al acidului ent-kaurenoic 4 (compușii 126 și 128) și acidului grandiflorenic 81 (compușii 127 și 129) [65].

Pentru a studia citotoxicitatea ent-kauranilor asupra unor celule canceroase umane, derivații 130, 131 au fost recent sintetizați prin adiție electrofilă la dubla legătură [128].

Fig. 1.24. Adiția elecrofilă la legătura dublă a acidului ent-kaurenoic 4 [66]anticancerigen.

S-a stabilit că această modificare (Fig. 1.24.) a dus la dispariția completă a efectului. Prezența unei grupe oxo în poziția α față de legătura С-16 = С-17 în ent-kauren favorizează activarea acestei legături. De exemplu, reacția acidului 15-oxo-ent-kaurenoic 98 (Fig. 1.16.) cu diazometan, metilarea grupei carboxiliceeste urmată de o cicloadiție 1,3-dipolară a diazometanului la legatura С-16 = С-17, conduce la formarea unui derivat pirazolinic 133 cu randament cantitativ (Fig. 1.25.) [117]. Cu toate acestea, transformarile ulterioare a ent-kaurenilor prin funcționalizarea α-oxo metilenică nu a fost dezvoltată, întrucât s-a constatat că această porțiune conferă activitate citotoxică la derivați.

Fig. 1.25. Derivații acidului 15-oxo-ent-kaurenoic 98.

Fig. 1.26. Derivații acidului ent-kaurenoic 4 și acidului grandiflorenic 81, care prezintă (compușii 138, 139, 141 ) și nu prezintă (compușii 133, 136, 137, 140, și 142) activitate citotoxică.

Rezultatele experimentelor, a fost sugerat [129] că inducerea apoptozei în celulele canceroase prin ent-kauren 134 (Fig. 1.25.) este direct legat de reacția legăturii С16 = С17 cu grupările tiol ale proteinelor din celulă. Această concluzie a fost confirmată suplimentar prin lipsa de activitate citotoxică în ent-kauren 135 lipsit de α-oxo metilen (Fig. 1.25.) [129]. Trebuie remarcat faptul că acest fragment explică și activitatea biologică a sesquiterpenelor [130] și alcaloizilor indolizidinici [131].

Dovezi suplimentare în cazul influenței înjumătățiirii α-oxo metilenice privind activitatea antitumorală a diterpenoidelor este că, într-o serie de derivați ai acidului ent-kaurenoic 4, acidului grandiflorenic 81, acidului 15α-acetoxi-ent-kaurenoic 136 și acidul 16α-hidroxi-ent-kaurenoic 137, numai compușii 138, 139 și 141 expunînd activitate citotoxică. Trebuie de remarcat, că acești trei compuși induc doar apoptoza celulelor canceroase [117]. Funcționalizarea grupării oxo sau a legăturii duble în acidul ent-kaurenoic 4, duce la pierderea activității citotoxice. Într-adevăr, acetatul 136, alcoolul 137, α-oxopyrazolina 133 și α-feniletilcetona 142 (Fig. 1.26.) nu prezintă nici o astfel de activitate [117].

De asemenea, activitatea antitumorală este inerentă în multe ent-kaurenoide cu fragmente α-oxo metilenic, care sunt izolate din plante din genul Isodon (familia Labiatae) [132, 133].

Capitolul 2. METODOLOGIA CERCETĂRII

Unghiul de rotație specific a fost măsurat cu polarimetrul Jasco P 2000 în soluție de cloroform. Spectrele de absorbție în infraroșu (IR) au fost înregistrate pe spectrofotometrul (Perkin-Elmer) Spectrum-100 FTIR în bromură de potasiu. Spectrele de rezonanță magnetică nucleară 1H și 13C RMN au fost înregistrate pe spectrometrul Bruker AM-400 (400.13 MHz) în CDCl3. Valoarea deplasărilor chimice este dată în sistemul δ ppm față de semnalul TMS sau în coraport cu semnalele CHCl3 (δH 7.26 și δC 77.00 ppm).

Pentru monitorizarea procesului chimic a fost folosit gaz-cromatograful Agilent-7890A (coloana capilară HP-5ms (30 m/0.25 mm)) cuplat cu spectrometru de masă MSD 5975C (GC/MS).

Pentru cromatografia de eluare pe coloană s-a utilizat silicagel Merck Si gel 60 (70–230 mesh, ASTM). Eluarea coloanelor s-a efectuat cu eter de petrol (p.f. 45-55ºC) s-au amestec de eter de petrol – acetat de etil în proporție crescîndă de AcOEt. Cromatografia în strat subțire a fost realizată pe plăci de silicagel Fluka (cu indicatorul fluorescent 254 nm) – detecția cromatogramelor a fost efectuată cu soluție de 0.1% sulfat de ceriu (IV) în 2 N sulfuric acid.

Prelucrarea produselor de reacție a inclus: extracția exhaustivă cu eter etilic, spălarea cu apă până la reacție neutră, iar în cazul extractelor acide spălarea cu apă, soluție de bicarbonat de sodiu și din nou cu apă. Extractele organice au fost uscate pe sulfat de sodiu anhidru, filtrate, iar solventul distilat în vid.

2.1. Obținerea extractului din deșeuri uscate de Floarea-Soarelui.

Deșeurile de floarea-soarelui uscate și mărunțite (800 g) au fost plasate în Soxhlet și extrase cu eter dietilic timp de 2 ore. După distilarea solventului, s-au obținut 85 g de extract sub forma unei mase dense de culoare brună, care atunci când este încălzit la ~ 50 °C, se lichefiază. O parte din extract (24 g) a fost dizolvat în eter dietilic și tratat cu soluție apoasă de 5% KOH (40 ml). Faza apoasă a fost separată și acidulată cu soluție de 10% H2SO4 (20 ml), apoi se extrage cu eter dietilic, se spală cu soluție salină până la neutru și se concentrează în vid, generind 18 g de ulei galben-maro. Parte acidă (18 g) a fost percolat pe coloană cu silicagel (300 g) și eluată cu amestec de eter de petrol și acetat de etil, obținându-se mai multe fracții. Prima fracție, cea mai nepolară, corespunde amestecul de acizi izomeri ent-kaur-16-en-19-oic (4) și ent-trachiloban-19-oic (143) (6.19 g, 35%). A doua fracție corespunde acidului 15α-angeloil-ent-kaur-16-en-19-oic (144) (3.11 g, 17%).

Acidul 15α-angeloil-ent-kaur-16-en-19-oic (angeloylgrandifloric) 144, cristale albe, mp 195–197°C (în EtOAc). IR (ν, cm-1): 3206-2450, 1705, 1255, 1040, 1010, 890. 1H NMR (400 MHz, δH): 0.95 (s, 3H), 1.25 (s, 3H), 1.88 (4, 3H, J = 1.0 Hz), 1.96 (dq, 1H, J = 8, 1.0 Hz), 2.78 (m, 1H), 5.42 (m, 1H), 5.09 (bs, 1H), 5.20 (bs, 1H) and 6.08 (qq, 1H, J = 8, 1.0 Hz). 13C NMR (100 MHz, δС): 40.4 (t, C-1), 18.9 (t, C-2), 35.3 (t, C-3), 43.7 (s, C-4), 56.5 (d, C-5), 20.6 (t, C-6), 37.3 (t, C-7), 47.8 (s, C-8), 53.1 (d, C-9), 39.7 (s, C-10), 20.7 (t, C-11), 32.5 (t, C-12), 42.7 (d, C-13), 37.9 (t, C-14), 82.5 (d, C-15), 155.8 (s, C-16), 110.3 (t, C-17), 28.7 (q, C-18), 185.2 (s, C-19), 15.9 (q, C-20), 168.3 (s, C-1'), 128.6 (s, C-2'), 137.4 (d, C-3'), 15.9 (q, C-4'), 18.6 (q, C-5'). Datele corespund cu cele din literatură [105, 134].

2.2. Separarea cromatografică a amestecului de acizi ent-kaur-16-en-19-oic 4 și ent-trachiloban-19-oic 143.

Amestecul de acizi (4) și (143) recristalizat (1.74 g) a fost percolată pe coloană cu SiO2 (50 g) impregnat cu AgNO3 și eluat cu soluție de 1%-2% acetat de etil în eter de petrol obținindu-se 0.47 g de acid ent-trachiloban-19-oic (143) (28%) și 1.26 mg de ent -kaur-16-en-19-oic (4) (72%).

Acidul ent-kaur-16-en-19-oic (4), cristale incolore, m.p. 177-179 °С (în hexane), [α]D -105° (с 2.3, CHCl3). IR, (ν, cm-1): 2937, 1686, 1258, 874, 794, 635, 530. 1H NMR (400 MHz, δH): 0.95 (3Н, s, H3-20), 1.00-1.16 (4H, m, 2CH2), 1.24 (3Н, s, H3-18), 1.46-2.18 (10Н, m), 2.64 (1Н, bd. s, Н-13), 4.74 (1Н, s, НА-17), 4.80 (1Н, s, НВ-17).13C NMR (100 MHz, δС): 15.6 (q, C-20), 18.5 (t, C-11), 19.1 (t, C-2), 21.9 (t, C-6), 29.0 (q, C-18), 33.2 (t, C-14), 37.8 (t,C-3), 39.7 (s, C-10), 39.7 (t, C-12), 40.7 (t, C-1), 41.3 (s, C-4), 41.3 (t, C-7), 43.8 (d, C-13), 44.3 (s, C-8), 49.0 (t, C-15), 55.1 (d, C-9), 57.1 (d, C-5), 103.4 (t, C-17), 155.9 (s, C-16), 184.8 (s, C-19). Datele corespund cu cele din literatură [7].

Acidul ent-trachiloban-19-oic (143), cristale incolore, m.p. 124-126°С (în hexane), [α]D -43° (с 1.5, CHCl3). IR (ν, cm-1): 2846, 1691, 1443, 1261, 1178, 1022, 798, 630, 535. 1H NMR (400 MHz, δH): 0.56 – 0.58 (2H, m), 0.81-0.83 (2Н, m), 0.87 (3Н, s, 20-H3), 0.97-1.02 (3Н, m), 1.13 (3Н, s, H3 -17), 1.21 (3Н, s, 18-H3), 1.23-2.14 (14Н, m). 13C NMR (100 MHz, δС): 12.5 (q, C-20), 18.7 (t, C-2), 19.8 (t, C-11), 20.6 (t, C-12), 20.7 (q, C-17), 21.8 (t, C-6), 22.4 (s, C-16) 24.3 (d, C-13), 28.9 (q, C-18), 33.2 (t, C-14), 37.9 (t, C-3), 38.9 (s, C-10), 39.3 (t, C-7), 39.4 (t, C-1), 40.8 (s, C-8), 43.7 (s, C-4), 50.4 (t, C-15), 52.8 (d, C-9), 57.0 (d, C-5), 184.5 (s, C-19). Datele corespund cu cele din literatură [32].

2.3.Funcționalizarea acidului ent-kaur-16-en-19-oic 4 cu PhI(OAc)2/LiBr

Într-un balon mic se introduc acidul ent-kaurenic (0.35mmol), PhI(OAc)2 (1 eqv) și acid acetic glacial (5 ml) și se agită până la dizolvarea componentelor, apoi se adaugă LiBr (20 mmol %). Reacția decurge 18 h la temperatura de 95°C în regim de agitare. Culoarea gălbuie a amestecului reactant devine brun-roșietică spre sfirșitul reacției. Apoi, amestecul este răcit și extras cu Et2O (30 ml × 3), iar faza organică este spălată cu soluție saturată de tiosulfat de sodiu, apă și soluție de NaHCO3. Stratul organic este uscat pe Na2SO4 anhidru și concentrat la presiune redusă. Produsul crud (220 mg) a fost supus cromatografie pe coloana cu SiO2 (22 g). De pe coloană au fost eluați cu amestec EP/EtOAc următorii compuși: amestec de bromuri izomere 145 și 146 (18 mg, 13 %), compusul 147 (45 mg, 40%), compusul 148 (4 mg, 2%), compusul 149 (31 mg, 25 %).

Amestecul de bromuri 145 și 146 (18 mg) au fost recromatografiate pe coloana cu SiO2 (2g), obținîndu-se compușii 145 ( 11 mg) și 146 (6 mg).

Acidul 17-bromo-16E-ent-kaur-16-en-19-oic 145: amorf, 1H NMR (400 MHz, δH): 0.94 (3Н, s, H3-20), 1.24 (3Н, s, H3-18), 3.02 (1Н, bd. s, Н-13), 5.81 (1Н, s, Н-17). 13C NMR (100 MHz, δС): 15.6 (q, C-20), 18.9 (t, C-11), 19.1 (t, C-2), 21.8 (t, C-6), 28.9 (t, C-12), 29.0 (q, C-18), 37.8 (t, C-3), 39.1 (t, C-14), 39.7 (s, C-10), 40.7 (t, C-1), 41.1 (t, C-7), 43.1 (d, C-13), 43.7 (s, C-4), 45.2 (s, C-8), 49.0 (t, C-15), 55.0 (d, C-9), 56.9 (d, C-5), 94.6 (s, C-17), 151.0 (s, C-16), 183.1 (s, C-19).

Acidul 17-bromo-16Z-ent-kaur-16-en-19-oic 146: amorf, 1H NMR (400 MHz, δH): 0.94 (3Н, s, H3-20), 1.24 (3Н, s, H3-18), 2.76 (1Н, bd. s, Н-13), 5.87 (1Н, s, Н-17). 13C NMR (100 MHz, δС): 15.6 (q, C-20), 18.4 (t, C-11), 19.0 (t, C-2), 21.8 (t, C-6), 29.0 (q, C-18), 32.7 (t, C-12), 37.8 (t, C-3), 39.6 (s, C-10), 40.2 (t, C-14), 40.6 (t, C-1), 40.9 (t, C-7), 43.6 (s, C-4), 43.7 (s, C-8), 44.0 (d, C-13), 49.5 (t, C-15), 54.7 (d, C-9), 56.9 (d, C-5), 95.3 (s, C-17), 152.5 (s, C-16), 183.7 (s, C-19).

Acidul 17-bromo-15α-acetoxi-16Z-ent-kaur-16-en-19-oic 147: amorf, 1H NMR (400 MHz, δH): 0.95 (3Н, s, H3-20), 1.00-1.16 (4H, m, 2CH2), 1.23 (3Н, s, H3-18), 1.46-2.18 (10Н, m), 2.06 (3Н, s, H3-22), 3.02 (1Н, bd. s, Н-13), 5.81 (1Н, s, Н-17). 13C NMR (100 MHz, δС): 15.7 (q, C-20), 18.9 (t, C-11), 19.0 (t, C-2), 20.7 (t, C-6), 21.2 (t, C-22), 28.7 (t, C-12), 28.8 (q, C-18), 34.7 (t, C-7), 36.6 (t, C-14), 37.6 (t, C-3), 39.8 (s, C-10), 40.5 (t, C-1), 41.9 (d, C-13), 43.6 (s, C-4), 48.5 (s, C-8), 52.4 (d, C-9), 56.5 (d, C-5), 82.78 (s, C-15), 104.7 (s, C-17), 151.3 (s, C-16), 171.0 (s, C-21), 183.1 (s, C-19).

Acidul 15α-acetoxi-ent-kaur-16-en-19-oic 148: amorf, 1H NMR (400 MHz, δH): 0.96 (3Н, s, H3-20), 1.23 (3Н, s, H3-18), 2.02 (3Н, s, H3-22), 3.02 (1Н, bd. s, Н-13), 5.25 (2Н, bd. s, Н2-17). 13C NMR (100 MHz, δС): 15.8 (q, C-20), 18.4 (t, C-11), 19.0 (t, C-2), 20.8 (t, C-6), 21.2 (t, C-22), 28.8 (q, C-18), 32.6 (t, C-12), 34.7 (t, C-7), 37.2 (t, C-14), 37.7 (t, C-3), 39.9 (s, C-10), 40.6 (t, C-1), 42.5 (d, C-13), 43.7 (s, C-4), 47.5 (s, C-8), 53.0 (d, C-9), 56.7 (d, C-5), 83.0 (s, C-15), 110.0 (s, C-17), 155.4 (s, C-16), 171.0 (s, C-21), 183.9 (s, C-19).

Acidul 17-bromo-16α-acetoxi-ent-kauran-19-oic 149: amorf, 1H NMR (400 MHz, δH): 0.94 (3Н, s, H3-20), 1.23 (3Н, s, H3-18), 2.05 (3Н, s, H3-22), 2.47 (1Н, bd. s, Н-13), 3.88 – 4.36 (2Н, d.d, Н2-17). 13C NMR (100 MHz, δС): 15.4 (q, C-20), 18.6 (t, C-11), 19.0 (t, C-2), 21.8 (t, C-6), 22.2 (t, C-22), 25.4 (t, C-12), 28.9 (q, C-18), 34.7 (d, C-17), 37.1 (t, C-14), 37.7 (t, C-3), 39.6 (s, C-10), 40.5 (t, C-1), 41.8 (t, C-7), 43.7 (s, C-4), 44.0 (d, C-13), 45.0 (s, C-8), 52.7(s, C-15), 55.4 (d, C-9), 56.6 (d, C-5), 90.0 (s, C-16), 170.9 (s, C-21), 183.9 (s, C-19).

2.4. Funcționalizarea acidului ent-kaur-16-en-19-oic 4 cu NaIO4/LiBr

Într-un balon mic se introduc acidul ent-kaurenic (0.54mmol), NaIO4 (30 mmol %) și acid acetic glacial (5 ml) și se agită până la dizolvarea componentelor, apoi se adaugă LiBr (20 mmol %). Reacția decurge 18 h la temperatura de 95°C în regim de agitare. Culoarea gălbuie a amestecului reactant devine brun-roșietică spre sfirșitul reacției. Apoi, amestecul este răcit și extras cu Et2O (30 ml × 3), iar faza organică este spălată cu soluție saturată de tiosulfat de sodiu, apă și soluție de NaHCO3. Stratul organic este uscat pe Na2SO4 anhidru și concentrat la presiune redusă. Produsul crud (180 mg) a fost supus cromatografiei pe coloană cu SiO2 (18g). De pe coloană au fost eluați cu amestec EP/EtOAc următorii compuși: amestec de vinil-bromuri izomere 145 și 146 (23 mg, 10 %), compusul 147 (70 mg, 32%), compusul 148 (38 mg, 20 %), compusul 149 (27 mg, 12 %).

Acidul 15α-hidroxi-ent-kaur-19-oic 149: cristale incolore, m.p. 219-221 oC, [α]D25 -103° (c, 0.50, CHCl3). IR, liquid film, (ν, cm-1): 3415-2725, 1690, 1620, 895. 1H NMR (400 MHz, δH): 0.96 (3Н, s, H3-20), 1.25 (3Н, s, H3-18), 2.75 (1Н, bd. s, Н-13), 3.80 (1Н, bd. s, Н-15), 5.08 (1Н, s, НА-17), 5.22 (1Н, s, НВ-17). 13C NMR (100 MHz, δС): 15.9 (q, C-20), 18.4 (t, C-11), 19.1 (t, C-2), 21.0 (t, C-6), 29.1 (q, C-18), 32.8 (t, C-12), 35.5 (t, C-7), 36.2 (t, C-14), 37.8 (t, C-3), 40.1 (s, C-10), 40.6 (t, C-1), 42.3 (d, C-13), 43.5 (s, C-4), 47.7 (s, C-8), 53.4 (d, C-9), 57.3 (d, C-5), 82.7 (d, C-15), 108.3 (t, C-17), 160.4 (s, C-16), 183.7 (s, C-19).

Capitolul 3. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Transformările chimice ale substanțelor naturale, la general, și a diterpenoidelor ent-kauranice în special, este o direcție importantă și promițătoare în chimia medicamentelor. Cu toate acestea, există cel puțin trei factori care împiedică investigațiile în acest sens. Primul factor este conținutul lor extrem de scăzut în sursele naturale, majoritatea diterpenoidelor se găsesc în cantități forte mici. Al doilea impediment constă în prezența mai multor centre reactive în aceste molecule, ceea ce complică cursul sintezei chimio- și regioselective. Al treilea factor este susceptibilitatea de a se supune izomerizării scheletului, foarte caracteristică pentru ent-kaurani. Cu toate acestea, marea varietate de diterpenoide ent-kauranice izolate, cât și ambundența relativ mare a unora dintre acești compuși în surse naturale disponibile reprezintă bază foarte atractivă pentru transformările chimice ulterioare.

În acest context, acidul ent-kaur-16-en-19-oic 4, se potrivește cum nu se poate mai bine. Conținutul relativ mare în sursele naturale accesibile, precum floarea-soarelui, cît și gama largă de activități biologice prezentate, face din acestă diterpenoidă un substrat cu un potențial sintetic forte înalt.

Astfel, acizii ent-kaurenoic 4 și angeloilgrandifloric 144, de rînd cu o altă diterpenoidă pentaciclică, acidul ent-trachilobanoic 143, compuși biologic activi, sunt izolați în cantități sporite din deșeurile de florea-soarelui Helianthus annuus L. printr-o metodă simplă [CJM 2010]. Conform metodei, deșeurile de floarea-soarelui uscate și mărunțite, sunt plasate în Soxhlet și sunt extrase cu eter dietilic. După distilarea solventului, se obține extractul sub forma unei mase dense de culoare brună, care la încălzire se lichefiază. O parte din extract a fost dizolvat în eter dietilic și tratat cu soluție apoasă de 5% KOH. Faza apoasă a fost separată și acidulată cu soluție de 10% H2SO4, apoi se extrage cu eter dietilic, se spală cu soluție salină până la neutru și se concentrează în vid, generînd un ulei galben-maro. Acesta a fost percolat pe coloană cu silicagel și eluat cu amestec de eter de petrol și acetat de etil, obținându-se mai multe fracții. Prima fracție, cea mai nepolară, corespunde amestecul de acizi izomeri ent-kaur-16-en-19-oic 4 și ent-trachiloban-19-oic 143 (35%). A doua fracție corespunde acidului 15α-angeloil-ent-kaur-16-en-19-oic 144 (17%). Datele spectrale ale acestor acizi corespund cu cele din literatură [7, 32, 105, 134].

Următorul pas a constat în funcționalizarea acidului ent-kaur-16-en-19-oic 4 printr-o serie de reacții diastereoselective de dihidroxilare a legăturii duble. Însă, în cazul substratului nostru, reacțiile cu PhI(OAc)2/LiBr și/sau cu NaIO4/LiBr, n-au fost nici pe departe selective, dimpotrivă. Dar acest lucru poate fi privit mai mult ca pe un plus, deoarece compușii obținuți sunt foarte interesanți, fiind polifunctionalizați cu totul neașteptat.

În primul caz, acidul ent-kaurenic 4 a interacșionat cu sistemul PhI(OAc)2/LiBr în acid acetic glacial. Produsul crud de reacție a fost supus cromatografiei pe coloană cu SiO2 . De pe coloană au fost eluați 5 compuși majoritari: amestecul de bromuri izomere 145 și 146 (13 %), acidul 17-bromo-15α-acetoxi-16Z-ent-kaur-16-en-19-oic 147 (40 %), acidul 15α-acetoxi-ent-kaur-16-en-19-oic 148 (2 %), acidul 17-bromo-16α-acetoxi-ent-kauran-19-oic 149 (25 %). Toți compușii izolați sunt noi și judecînd după nivelul de funcționalizare, sunt potențial biologic activi. Structura acestora a fost determinată cu ajutorul datelor spectrale.

Amestecul de bromuri izomere 145 si 146 a fost recromatografiat, în rezultat obținindu-se doi produși de substituție la legatura dublă, acizii 17-bromo-16E-ent-kaur-16-en-19-oic 145 și 17-bromo-16Z-ent-kaur-16-en-19-oic 146.

Fig. 3.1.

Datele spectrale ale bomurilor prezintă semnale specifice acidului ent-kaurenic 4. În spectrul 1Н RMN al compusul 145 sunt prezente semnalele singlet ale grupelor metil din pozițiile C-18 (0.95ppm) și C-20 (1.24 ppm), semnalul triplet al protonului din poziția C-13 (3.02 ppm), semnalele dublet monoprotonice ale sistemului AB al grupei metilen din poziția C-15 (2.03 ppm și 2.05 ppm). Semnalul singlet al protonului din C-17 apare în cîmp mai puternic (5.81 ppm), în comparație cu bromura 146, ceea ce corespunde izomeriei E. Spectrul 13С RMN confirmă prezența în molecula acestui compus a grupelor metil din pozițiile C-18 (28.90 ppm) și C-20 (15.60 ppm), a 9 grupe metilen, inclusiv, din poziția C-15 (48.91 ppm). Deasemenea, din spectru carbonic observăm semnalele carbonilor cuaternari din pozițiile C-4 (43.65 ppm), C-8 (45.24 ppm), C-10 (39.68 ppm) și a carbonului tetrasubstituit C-16 (151.02 ppm) de la legatura dublă. Tot aici, depistăm semnalul grupei caboxilice din poziția C-19 (183.12 ppm).

În spectrul 1Н RMN al compusului 146 sunt prezente semnalele singlet ale grupelor metil din pozițiile C-18 (0.95 ppm) și C-20 (1.24 ppm), semnalul triplet al protonului din poziția C-13 (2.76 ppm), semnalele dublet monoprotonice ale sistemului AB al grupei metilen din poziția C-15 (1.97 ppm și 2.12 ppm). Semnalul singlet al protonului din C-17 de la legatura dublă apare în cîmp mai slab (5.87 ppm), în comparație cu bromura 145, ceea ce corespunde izomariei Z. Spectrul 13С RMN confirmă prezența în molecula acestui compus a grupelor metil din pozițiile C-18 (28.90 ppm) și C-20 (15.57 ppm), a 9 grupei metilen, inclusiv, din poziția C-15 (49.54 ppm). Deasemenea, din spectru carbonic observăm semnalele carbonilor cuaternari dietrasubstituiți din pozițiile C-4 (43.59 ppm), C-8 (43.68 ppm), C-10 (39.62 ppm) și a carbonului cuaternar C-16 (152.51 ppm) de la legatura dublă. Tot aici, depistăm semnalul grupei caboxilice din poziția C-19 (183.65 ppm).

Compusul 147 reprezintă un produs de substituție în poziția C-15 și la legatura dublă. În spectrul 1Н RMN sunt prezente semnalele singlet ale grupelor metil din pozițiile C-18 (0.96 ppm) și C-20 (1.24 ppm), semnalul singlet al grupei metil din gruparea acetoxi (2.06 ppm), semnalul triplet al protonului din poziția C-13 (3.12 ppm), semnalele singlet ale protonilor din C-15 ( 5.16 ppm) și C-17 de le legatura dublă (6.38 ppm). Spectrul 13С RMN confirmă prezența grupelor metil din pozițiile C-18 (28.90 ppm), C-20 (15.74 ppm) și OAc (21.11 ppm), a 8 grupe metilen, din pozițiile C-1 (40.61 ppm), C-2 (19.00), C-3 (37.67 ppm), C-6 (20.80 ppm), C-7 (34.74 ppm), C-11 (19.00 ppm), C-12 (28.71 ppm), C-14 (36.60 ppm). Deasemenea, din spectru carbonic observăm semnalele carbonilor tetrasubstituiți din pozițiile C-4 (43.68 ppm), C-8 (48.58 ppm), C-10 (39.90 ppm) și a carbonului cuaternar C-16 (151.36 ppm) de la legatura dublă. Tot aici, depistăm semnalul grupelor acetoxi din poziția C-15 (170.96.85 ppm) și carboxilică din poziția C-19 (183.52 ppm). Configurația grupei OAc din poziția C-15 a fost confirmată în baza experimentului NOESY RMN, care indică corelații între următorii atomi de hidrogen din pozițiile H-9↔H-15↔H-17 și H2-14↔H-13↔H2-12. Experimentul NOESY a confirmat orientarea atomului de hidrogen H-15 (Fig. 3.2).

Fig. 3.2.

Conform datelor spectrale, compusul 148 corespunde acidului 15α-acetoxi-ent-kaur-16-en-19-oic, cunoscut în literatură și ca acid acetoxi-grandifloric. Datele spectrale ale acestui compus corespund cu cele din literatura [136].

Compusul 149 reprezintă un produs de adiție la legatura dublă. În spectrul 1Н RMN sunt prezente semnalele singlet ale grupelor metil din pozițiile C-18 (0.94 ppm) și C-20 (1.23 ppm), semnalul singlet al grupei metil din gruparea acetoxi (2.05 ppm), semnalul triplet al protonului din poziția C-13 (2.47 ppm), semnalele dublet monoprotonice ale sistemului AB al grupei metilen din poziția C-15 (1.71 ppm și 2.03 ppm) și semnalele dublet de dublete monoprotonice ale sistemului AB al grupei metilen din poziția C-17 (3.89 ppm și 4.35 ppm). Spectrul 13С RMN confirmă prezența grupelor metil din pozițiile C-18 (28.87 ppm), C-20 (15.40 ppm) și OAc (22.24 ppm), a 9 grupe metilen, din pozițiile C-1 (40.50 ppm), C-2 (18.93), C-3 (37.68 ppm), C-6 (21.83 ppm), C-7 (41.79 ppm), C-11 (18.63 ppm), C-12 (25.38 ppm), C-14 (37.13 ppm). Deasemenea, din spectru carbonic observăm semnalele carbonilor tetrasubstituiți din pozițiile C-4 (43.67 ppm), C-8 (45.00 ppm), C-10 (39.62 ppm), C-16 (90.01 ppm). Tot aici, depistăm semnalul grupelor acetoxi din poziția C-16 (170.86 ppm) și caboxilică din poziția C-19 (183.87 ppm). Configurația grupei OAc din poziția C-16 s-a considerat a fi α și a fost confirmată în baza experimentului NOESY RMN, care indică corelații între următorii atomi de hidrogen din pozițiile H2-17↔H2-15, fiind polifunctionalizați cu totul neasteptat.

A doau încercare de a funcționaliza acidul ent-kaurenic 4 deja, în sitemul NaIO4/LiBr [135], a generat 5 compuși majoritari: amestecul de bromuri izomere 145 și 146 (10 %), acidul 15α-acetoxi-ent-kaur-16-en-19-oic 148 (32%), acidul 17-bromo-16α-acetoxi-ent-kauran-19-oic 149 (17 %) si acidul grandifloric 150.

Compusul 150, acidul 15-hidroxi-ent-kaur-16-en-19-oic este o diterpenoidă naturală foarte des întîlnită în plante. Datele spectrale ale acestui compus corespund cu datele din literatura [105].

CONCLUZII

A fost efectuată izolarea acizilor ent-kauranic (4) și ent-trachilobanic (143) reieșind din deșeuri uscate, provenite de la prelucrarea florii soarelui;

A fost realizată separarea cromatografică a amestecului de acizi izomeri ent-kaur-16-en-19-oic (4) și ent-trachiloban-19-oic (143);

Au fost obținuți 5 compuși polifunctionalizați noi, reieșind din acidului ent-kaurenic 4 și PhI(OAc)2/LiBr;

Au fost determinate structurile compușilor cu ajutorul spectroscopiei RMN,GCMS și IR.

BIBLIOGRAFIE

[1] Helliwell, C. A.; Chandler, P. M.; Poole, A.; Dennis, E. S.; Peacock, W. J. Proc. Natl. Acad. Sci. U. S. A., 2001, 98, 2065.

[2] Pyrek, J. St. Tetrahedron, 1970, 26, 5029.

[3] Elliger, C. A.; Zinkel, D. F.; Chan, B. G.; Waiss Jr., A. C. Experientia, 1976, 32, 1364.

[4] Morris, B. D.; Foster, S. P.; Grugel, S.; Charlet, L. D. J. Chem. Ecol., 2005, 31, 89.

[5] Mitscher, L. A.; Rao, G. S. R.; Veysoglu, T.; Drake, S.; Haas, T. J. Nat. Prod., 1983, 46, 745.

[6] Mullin, C. A., Alfatafta, A. A., Harman, J. L., Everett, S. L. and Serino, A. A. J. Agric. Food Chem., 1991, 39, 2293.

[7] Gao, Y.; Zheng, C.-D.; Li, Y.; Fan, C.; Tu, G.-H.; Gao, J.-M. Chem. Nat. Compd., 2008, 44, 773.

[8] Macías, F. A.; López, A.; Varela, R. M.; Torres, A.; Molinillo, J. M. G. J. Chem. Ecol., 2008, 34, 65.

[9] Suo, M. R.; Tian, Z.; Yang, J. S.; Lu, Y.; Wu, L.; Li, W. Acta Pharm. Sinica, 2007, 42, 166.

[10] Bohlmann, F.; Jakupovic, J.; King, R. M.; Robinson, H. Phytochemistry, 1980, 19, 863.

[11] Herz, W.; Kulanthaivel, P.; Watanabe, K. Phytochemistry, 1983, 22, 2021.

[12] Herz, W.; Kulanthaivel, P. Phytochemistry, 1984, 23, 1453.

[13] Ungur, N.; Grinco, M.; Kulcițki, V.; Barba, A.; Bizicci, T.; Vlad, P. F. Chem. J. Mold. 2008, 3, 2, 105.

[14] Grinco, M.; Chetraru, O.; Kulcițki, V.; Barba, A.; Boico, A.; Vlad, P. F.; Ungur, N. Chem. J. Mold. 2010, 5, 1, 106.

[15] MacMillan, J. and Beale, M.H., in Comprehensive Natural Product Chemistry, Barton, D., Nakanishi, K., and Meth_Cohn, O., Eds., Oxford: Elsevier, 1999, 2, 217.

[16] Giles, P.M., Pure Appl. Chem., 1999, 71, 4, 587.

[17] Ghisalberti, E.L., Fitoterapia, 1997, 68, 4, 303

[18] Bohlmann, F.; Adler, A.; Schuster, A.; Gupta, R.K.; King, R.M.; Robinson, H. Phytochemistry 1981, 20, 1899.

[19] Bohlmann, F.; Kramp, W.; Jakupovic, J.; Robinson, H.; King, R.M. Phytochemistry 1982, 21, 399.

[20] Le Quesne, P.W.; Honkan, V.; Onan, K.D.; Morrow, P.A.; Tonkyn, D. Phytochemistry 1985, 24, 1785.

[21] Roque, N.F.; Giannella, T.L.; Giesbrecht, A.M.; Barbosa, R.C.S.B.C. Rev. Latinoam. Quim. 1987, 18, 110.

[22] Metwally, M.A.; Dawidar, A.M.; Abou-Elzahab, M.M. Pharmazie 1985, 40, 736.

[23] Kos, O.; Castro, V.; Murillo, R.; Poveda, L.; Merfort, I. Phytochemistry 2006, 67, 62.

[24] Herz, W.; Sharma, R.P. J. Org. Chem. 1976, 41, 1021.

[25] Przybylska, M.; Ahmed, F.R. Acta Crystallogr., Sect. B: Struct. Sci. 1977, B33, 366.

[26] Klecakova-Karlickova, J.; Jahodar, L. Ceska Slov. Farm. 2005, 54, 141

[27] Hasan, C.M.; Healey, T.M.; Waterman, P.G. Phytochemistry 1982, 21, 1365.

[28] Chang, F.R.; Yang, P.Y.; Lin, J.Y.; Lee, K.H.; Wu, Y.C. J. Nat. Prod. 1998, 61, 437.

[29] Zgoda-Pols, J.R.; Freyer, A.J.; Killmer, L.B.; Porter, J.R. Fitoterapia 2002, 73, 434.

[30] Bandara, B.M.R.; Wimalasiri, W.R.; Macleod, J.K. Phytochemistry 1988, 27, 869.

[31] Hogg, R.W.; Knox, J.R. Aust. J. Chem. 1987, 40, 469.

[32] Cannon, J.R.; Chow, P.W.; Jefferies, P.R.; Meehan, G.V. Aust. J. Chem. 1966, 19, 861.

[33] Jahan, I.A.; Nahar, N.; Mosihuzzaman, M.; Shaheen, F.; Atta-Ur-Rahman; Choudhary, M.I. J.Nat. Prod. 2004, 67, 1789.

[34] Duan, H.; Takaishi, Y.; Momota, H.; Ohmoto, Y.; Taki, T.; Jia, Y.; Li, Y. J. Nat. Prod. 1999, 62,1522.

[35] Duan, H.; Takaishi, Y.; Momota, H.; Ohmoto, Y.; Taki, T.; Tori, M.; Takaoka, S.; Jia, Y.; Li, Y. Tetrahedron 2001, 57, 8413.

[36] Somova, L. I.; Shode, F. O.; Moodley, K.; Govender, Y. J. Ethnopharmacol. 2001, 77, 165

[37] Pinto, A.C.; Pinchin, R.; Prado, S.K. Phytochemistry 1983, 22, 2017

[38] Kubo, I.; Ganjian, I.; Kubota, T. Phytochemistry 1982, 21, 81.

[39] Li, L.M.; Li, G.Y.; Huang, S.X.; Li, S.H.; Zhou, Y.; Xiao, W.L.; Lou, L.G.; Ding, L.S.; Sun, H.D. J. Nat. Prod. 2006, 69, 645.

[40] Ghoumari, H.; Benajiba, M.H.; Azmani, A.; Garcia-Granados, A.; Martinez, A.; Parra, A.; Rivas, F.; Socorro, O. Phytochemistry 2005, 66, 1492.

[41] Cunha, K.M.A.; Paiva, L.A.; Santos, F.A.; Gramosa, N.V.; Silveira, E.R.; Rao, V.S. Phytother. Res. 2003, 17, 320.

[42] Ghisalberti, E.L.; Pennacchio, M.; Alexander, E. Pharm. Biol. 1998, 36, 237.

[43] Braca, A.; Abdel-Razik, A.F.; Mendez, J.; Morelli, I. Fitoterapia 2005, 76, 614.

[44] Kondoh, M.; Nagashima, F.; Suzuki, I.; Harada, M.; Fujii, M.; Asakawa, Y.; Watanabe, Y. Planta Med. 2005, 71, 1005.

[45] Santos, C.C.; Sousa-Lima, M.A.; Braz-Filho, R.; Simone, C.A.; Silveira, E.R. Magn. Res. Chem. 2005, 43, 1012.

[46] Han, L.; Huang, X.; Sattler, I.; Dahse, H.M.; Fu, H.; Lin, W.; Grabley, S. J. Nat. Prod. 2004, 67, 1620.

[47] Dieterich, K., Pharmazeutische Zentralhalle, 1908, 50, 435

[48] Bridel, M. and Lavieille, R., J. Pharm. Chim., 1931, 14, 99.

[49] Bridel, M. and Lavieille, R., J. Pharm. Chim., 1931, 14, 369.

[50] Mosettig, E. and Nes, W.R., J. Org. Chem., 1955, 20, 7, 884.

[51] Wood, H.B., Allerton, R., Diehl, H.W., and Fletcher, H.G., J. Org. Chem., 1955, 20, 7, 875.

[52] Mosettig, E., Beglinger, U., Dolder, F., Lichti, H., Quitt, P., and Waters, J.A., J. Am. Chem. Soc., 1963, 85, 15, 2305.

[53] Hosking, J.R., Rec. Trav. chim., 1928, 47, 578

[54] Briggs, L.H. and Cawley, R.W., J. Chem. Soc, 1948, 1888.

[55] Yang, Y.L.; Chang, F.R.; Wu, C.C.; Wang, W.Y.; Wu, Y.C. J. Nat. Prod. 2002, 65, 1462.

[56] Zamilpa, A.; Tortoriello, J.; Navarro, V.; Delgado, G.; Alvarez, L. Planta Med. 2002, 68, 277.

[57] Tirapelli, C.R.; Ambrosio, S.R.; Coutinho, S.T.; de Oliveira, D.C.R.; da Costa, F.B.; de Oliveira, A.M. J. Pharm. Pharmacol. 2005, 57, 997.

[58] Kim, S.; Na, M.K.; Oh, H.; Jang, J.P.; Sohn, C.B.; Kim, B.Y.; Oh, W.K.; Ahn, J.S. J. Enzyme Inhib. Med. Chem. 2006, 21, 379.

[59] Block, L.C.; Santos, A.R.S.; Souza, M.M.; Scheidt, C.; Yunes, R.A.; Santos, M.A.; Monache, F.D.; Filho, V.C. J. Ethnopharmacol. 1998, 61, 85.

[60] Cheenpracha, S.; Yodsaoue, O.; Karalai, C.; Ponglimanont, C.; Subhadhirasaku, S.; Tewtrakul, S.; Kanjana-opas, A. Phytochemistry 2006, 67, 2630.

[61] Costa-Lotufo, L.V.; Cunha, G.M.A.; Farias, P.A.M.; Viana, G.S.B.; Cunha, K.M.A.; Pessoa, C.; Moraes, M.O.; Silveira, E.R.; Gramosa, N.V.; Rao, V.S.N. Toxicon 2002, 40, 1231.

[62] Cavalcanti, B.C.; Costa-Lotufo, L.V.; Moraes, M.O.; Burbano, R.R.; Silveira, E.R.; Cunha, K.M.A.; Rao, V.S.N.; Moura, D.J.; Rosa, R.M.; Henriques, J.A.P.; Pessoa, C. Food Chem. Toxicol. 2006, 44, 388.

[63] Bresciani, L.F.V.; Cechinel-Filho, V.; Yunes, R.A. Nat. Prod. Lett. 2000, 14, 247.

[64] Bresciani, L.F.V.; Yunes, R.A.; Burger, C.; Oliveira, L.E.; Bof, K.L.; Cechinel-Filho,V. Z. Naturforsch., C: J. Biosci. 2004, 59C, 229.

[65] Zhang, Y.; Liu, J. W.; Jia, W.; Zhao, A. H.; Li, T. Int. Immunopharmacol. 2005, 5, 1957

[66] Liu, J.J.; Huang, R.W.; Lin, D.J.; Peng, J.; Zhang, M.H.; Pan, X.L.; Hou, M.; Wu, X.Y.; Lin, Q.; Chen, F. Cancer Invest. 2006, 24, 136.

[67] Ambrosio, S. R.; Tirapelli, C.R.; da Costa, F.B.; de Oliveira, A.M. Life Sci. 2006, 79, 925.

[68] Muller, S.; Tirapelli, C.R.; Oliveira, A.M.; Murillo, R.; Castro, V.; Merfort, I. Phytochemistry 2003, 63, 391.

[69] Aslan, I.; Kilic, T.; Goren, A.C.; Topcu, G. Ind. Crops Prod. 2006, 23, 171.

[70] Sun, H._D., Huang, S. X., and Han, Q. B., Nat. Prod. Rep., 2006, 23, 5, 673.

[71] Zhao, Y., Yang, L.B., Huang, Sh. X., Xiao, W.L., Pu, J.X., Li, L.M., Han, Q.B., and Sun, H.D., Chin. Chem. Lett., 2008, 19, 9, 1096

[72] Zhang, J.X., Wang, Y.X., He, Z.A., Yan, F.L., and Sun, H.D., Chin. Chem. Lett., 2009, 20, 2, 201.

[73] Zhao, Y., Pu, J.X., Huang, X.Sh., Yang, L.B., Xiao, W.L., Li, L.M., Ding, L.Sh., and Sun, H.D., Chin. Chem. Lett., 2010, 21, 1, 81.

[74] Wang, F., Li, X._M., and Liu, J._K., Chem. Pharm. Bull., 2009, 57, 5, 525.

[75] Li, L._M., Li, G._Y., Pu, J._X., Xiao, W._L., Ding, L._Sh., and Sun, H._D., J. Nat. Prod., 2009, 72, 10, 1851.

[76] He, F., Xiao, W._L., Pu, J._X., Wu, Y._L., Zhang, H._B., Li, X._N., Zhao, Y., Yang, L._B., Chen, G._Q., and Sun, H._D., Phytochemistry, 2009, 70, 12, 1462.

[77] Di, X.M., Yan, F.L., Feng, Ch., Xie, R.J., Hou, R.J., and Sun, H.D., Chin. Chem. Lett., 2010, 21, 2, 200.

[78] Lou, H._X. QuJ., B., Zhu R._L., Zhang Y._L., Guo H._F., Wang X._N., Xie Ch._F., Yu W._T., Ji M, J. Nat. Prod., 2008, 71, 8, 1418.

[79] Lopes, M.N., Silva, V.C., Oliveira, A.B., and Silva, V., Helv. Chim. Acta, 2007, 90, 9, 1781.

[80] Peca, A., Alarcyn, L., and Usubillaga, A., Avanc. Quim., 2008, 3, 3, 95.

[81] Chen, X.X., Zhou, Sh._D., Ou, Y._W., Xiao, S._Y., Lin, W._H., Cao, Y., Zhang, M., Zhao, L._Ch., and Li, L._F., Helv. Chim. Acta, 2010, 93, 1, 84.

[82] He, S._L., Yan, R._Y., Zuo, L., and Chen, R._Y., Planta Med., 2009, 75, 6, 641.

[83] Xiong, J., Ma, Y.B., and Xu, Y.L., Phytochemistry, 1992, 31, 3, 917.

[84] Wang, R., Chen, W._H., and Shi, Y._P., J. Nat. Prod., 2010, 73, 1, 17.

[85] Saepou, S., Pohmakotr, M., Reutrakul, V., Yoosook, Ch., Kasisit, J., Napaswad, Ch., and Tuchinda, P., Planta Med., 2010, 76, 7, 721.

[86] Batista, R.; Chiari, E.; Oliveira, A.B. Planta Med. 1999, 65, 283.

[87] Alves, T.M.A.; Chaves, P.P.G.; Santos, L.M.S.T.; Nagem, T.J.; Murta, S.M.F.; Ceravolo, I.P.; Romanha, A.J.; Zani, C.L. Planta Med. 1995, 61, 85.

[88] Oliveira, B.H.; Sant'ana, A.E.; Bastos, D.Z.L. Phytochem. Anal. 2002, 13, 368.

[89] Melo, A.C.; Cota, B.B.; Oliveira, A.B.; Braga, F.C. Fitoterapia 2001, 72, 40

[90] Vilegas J.H.Y.; Marchi, E.; Lancas, F.M. Phytochem. Anal. 1997, 8, 74.

[91] Batista, R.; Braga, F.C.; Oliveira, A.B. Rev. Bras. Farmacogn. 2005, 15, 119.

[92] Vieira, H.S.; Takahashi, J.A.; Pimenta, L.P.S.; Boaventura, M.A.D. Z. Naturforsch., C: J. Biosci. 2005, 60C, 72.

[93] Na, M. K.; Oh, W, K.; Kim, Y. H.; Cai, X. F.; Kim, S. H.; Kim, B. Y.; Ahn, J. S. Bioorg. Med. Chem. Lett., 2006, 16, 3061.

[94] Diderot, N. T.; Silvere, N.; Yasin, A.; Zareen, S.; Fabien, Z.; Etienne, T.; Choudhary, M. I.; Rahman, A.-U. Biosci. Biotech. Biochem., 2005, 69, 1763.

[95] Cotoras, M.; Folch, C.; Mendoza, L. J. Agric. Food Chem., 2004, 52, 2821.

[96] Dang, N. H.; Zhang, X. F.; Zheng, M. S.; Son, K. H.; Chang, N. W.; Kim, H. P.; Bae, K. H.; Kang, S. S. Arch. Pharm. Res., 2005, 28, 28.

[97] Jung, H. A.; Lee, E. J.; Kim, J. S.; Kang, S. S.; Lee, J.-H.; Min, B.-S.; Choi, J. S. Arch. Pharm. Res., 2009, 32, 1399.

[98] Yatsuda, R.; Rosalen, P. L.; Cury, J. A.; Murata, R. M.; Rehder, V. L. G.; Melo, L. V.; Koo, H. J. Ethnopharmacol., 2005, 97, 183.

[99] Hsieh, T. J.; Wu, Y. C.; Chen, S. C.; Huang, C. S.; Chen, C. Y. J. Chin. Chem. Soc., 2004, 51, 869.

[100] Zhang, Y. H.; Peng, H. Y.; Xia, G. H.; Wang, M. Y.; Han, Y. Acta Pharmacol. Sin., 2004, 25, 937.

[101] Cavalcanti, B. C.; Ferreira, J. R. O.; Moura, D. J.; Rosa, R. M.; Furtado, G. V.; Burbano, R. R.; Silveira, E. R.; Lima, M. A. S.; Camara, C. A. G.; Saffi , J.; Henriques, J. A. P.; Rao, V. S. N.; Costa-Lotufo, L. V.; Moraes, M. O.; Pessoa, C. Mutation Res./ Gen. Toxicol. Environm. Mutag., 2010, 70, 153.

[102] Rios, M. Y.; Leon, I. Chem. Nat. Compd., 2006, 42, 497.

[103] Mizokami, S. S.; Arakawa, N. S.; Ambrosio, S. R.; Zarpelon, A. C.; Casagrande, R.; Cunha, T. M.; Ferreira, S. H.; Cunha, F. Q.; Verri, Jr., W. A. J. Nat. Prod., 2012, 75, 896.

[104] Wilkens, M.; Alarco n, C.; Urzu a, A.; Mendoza, L. Planta Med., 2002, 68, 452.

[105] Ohno, N.; Mabry, T. J.; Zabelt, V.; Watson, W. H. Phytochemistry, 1979, 18, 1687.

[106] Lu, Z.-Z.; Xue, H.-Z.; Tu, Z.-B.; Konno, C.; Waller, D. P.; Soejarto, D. D.; Cordell, C. A.; Fong, H. H. S. J. Nat. Prod., 1987, 50, 995.

[107] Baddeley, G.V., Jarvips, M.W., Jefferies, P.R., and Rosich, R.S., Aust. J. Chem., 1964, 17, 578.

[108] Henrick, C.A. and Jefferies, P.R., Aust. J. Chem., 1964, 17, 915.

[109] Subrahmanyam, C., Rao, B.V., Ward, R.S., and Hursthouse, M.B., Phytochemistry, 1999, 51, 83.

[110] Boeck, P., Sa, M.M., Souza, B.S., Cercena, R., Escalante, A.M., Zachino, S.A., Filho, V.C., and Yunes, R.A., J. Braz. Chem. Soc., 2005, 16, 1360.

[111] Lee, J.B., J. Amer. Chem. Soc., 1966, vol. 88, no. 14, p. 3440

[112] Croft, K.D., Ghisalberti, E.L., Jefferies, P.R., Knox, J.R., Mahoney, T.J., and Sheppard, P.N., Tetrahedron, 1974, 30, 3663.

[113] Vieira, H.S., Takahashi, J.A., de Oliveira, A.B., Chiari, E., and Boaventura, M.A.D., J. Braz. Chem. Soc., 2002, 13, 151.

[114] Boaventura, M.A.D., Pereira, R.G., Oliveira_Freitas, L.B., Reis, L.A., and Silva Vieira, H., J. Agric. Food Chem., 2008, 56, 9, 2985.

[115] Khaibullin, R.N., Strobykina, I.Yu., Kataev, V.E., and Musin, R.Z., Zh. Obshch. Khim., 2009, 79, 10, 1703 (Russ. J. Gen. Chem. (Engl. Transl.), 79, 10, 2197).

[116] Lin, L._H., Lee, L._W., Lin, Sh._Y., and Lin, P._Y., Chem. Pharm. Bull., 2004, 52, 9, 1117

[117] Hueso_Falcon, I., Giron, N., Velasco, P., Amaro_Luis, J.M., Ravelo, A.G., de las Heras, B., Hortelano, S., Estevez_Braun, A., Bioorg. Med. Chem., 2010, 18, 4, 1724.

[118] Zhao, Yu., Niu, X._M., Qian, L._P., Liu, Z._Y., Zhao, Q._S., and Sun, H._D., Eur. J. Med. Chem., 2007, 42, 4, 494.

[119] Nanayakkara, N.P.D., Klocke, J.A., Compadre, C.M., Hussain, R.A., Pezzuto, J.M., and Kinghorn, A.D., J. Nat. Prod., 1987, 50, 3, 434

[120] Pezzuto, J.M., Compade, C.M., Swanson, S.M., Nanayakkara, N.P.D., and Kinghorn, D.A., Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 1985, 82, 8, 2478.

[121] Batista, R., Garcia, P.A., and Castro, M.A., Miguel Del Corral, J.M., Feliciano, A.S., and De Oliveira, A.B., J. Braz. Chem. Soc., 2007, 18, 3, 622.

[122] Mori, K., Nakahara, Y., and Matsui, M., Tetrahedron, 1972, 28, 12, 3217.

[123] Terai, T., Ren, H., Mori, G., Yamaguchi, Y., and Hayasashi, T., Chem. Pharm. Bull., 2002, 50, 7, 1007.

[124] Avent, A.G., Hanson, J.R., Hitchcock, P.B., and de Oliveira, B.H., J. Chem. Soc. Perkin Trans. 1, 1990, 10, 2661.

[125] Bellino, A. and Venturella, P., J. Nat. Prod., 1988, 51, 6, 1246

[126] Bruno, M., Rosselli, S., Pibiri, I., Piozzi, F., Bondi, M.L., and Simmonds, M.S.J., Phytochemistry, 2001, 58, 3, 463.

[127] Peixoto, A.F., Melo, D.S., Fernandes, T.F., Fonseca, Y., Gusevskaya, E.V., Silva, A.M.S., Contreras, R.R., Reyes, M., Usubillaga, A., Santos, E.N., Pereira, M.M., and Bayon, J.C., Appl. Catalysis, A, 2008, 340, 2, 212.

[128] Cavalcanti, B.C., Bezerra, D.P., Magalhaes, H.I.F., Moraes, M.O., Lima, M.A.S., Silveira, E.R., Camara, C.A.G., Rao, V.S., Pessoa, C., and Costa_Lotufo, L.V., J. Appl. Toxicol., 2009, 29, 7, 560.

[129] Piaz, F.D., Nigro, P., Braca, A., Tommasi, N.D., and Belisario, M.A., Free Rad. Biol. Med., 2007, 43, 10, 1409.

[130] McMorris, T.C., Kelner, M.J., Wang, W., Moon, S., and Taetle, R., Chem. Res. Toxicol., 1990, 3, 6, 574.

[131] Weenen, M.H., Nkunya, M.H., Bray, D.H., Mwasumbi, L.B., Kinabo, L.S., Kilimali, V.A., and Wijnberg, J.B., Planta Med., 1990, 56, 4, 371

[132] Xiang, W., Li, R.T., Wang, Z.Y., Li, S.H., Zhao, Q.S., Zhang, H.J., and Sun, H.D., Phytochemistry, 2004, 65, 8, 1173.

[133] Hanson, J.R., Tetrahedron, 1967, 23, 2, 793.

[134] Leong, Y-W.; Harrison, L. J. Phytochemistry, 1997, 45 (7), 1457.

[135] Lourdusamy, E., Tanveer M. A. S., Arumugam, S., Organic Latters, 2005, 7, 22, 5071.

[136] Brieskorn, C. H., Poehlmann, E., Chem. Ber. 1969, 102, 2621.

ANEXE