Rolul Aeronavelor cu Aripa Rotativa

1. 1. ROLUL AERONAVELOR CU ARIPă ROTATIVă

Caracteristicile elicopterelor le permit acestora să execute o varietate de misiuni și să ia parte la operațiuni care pot include una sau mai multe dintre acestea. Astfel, mai multe tipuri de elicoptere pot fi chemate să joace un anume rol în cadrul aceleași misiuni. În plus față de aceasta, versatilitatea elicopterelor le permite să execute o largă varietate de misiuni, de mai mică sau mai mare importanță.

Elicopterele din cadrul Inspectoratului General de Aviație din cadrul Ministerului Afacerilor Interne asigura rapiditatea executării unei game variate de misiuni aeriene, nefiind afectate de relief. Această abilitate de a exploata terenul face ca problemele cauzate de necesitatea aterizării pe o suprafață amenajată sa dispară.

Tipuri de misiuni:

1. Cercetarea si observarea.

1.1. Misiunile de cercetare implică asigurarea de informații particulare neinfluențate de alte activități aeronautice, dar numai din cadrul anumitor zone. Cerințele cercetării impun răspunsuri specifice. Exemple tipice sunt rutele, zonele sau raioanele de cercetat, fotografierea aeriana și supravegherea radar.

1.2. Misiunile de observare sunt folosite, în mod normal, pentru a menține sub supraveghere o anumită zona in scopul de a detecta, urmări, si raporta anumite acțiuni. Elicopterele de observare pot asigura supravegherea zonelor inaccesibile sau neacoperite de trupele terestre.

Operațiunile aeromobile. Conceptul fundamental al operațiunilor aeromobile implica folosirea elicopterelor pentru a creste mobilitatea forțelor de la sol.

.

Scopul acestui subcapitol este de a furniza un ghid pentru echipajele de elicoptere pentru a mari rata succesului misiunilor.

Operațiile de asistență umanitară furnizează ajutor de urgență pentru victimele dezastrelor naturale sau cauzate de om și sunt inițiate în a răspunde guvernelor locale sau străine sau cererilor agențiilor internaționale pentru ajutorul imediat. Operațiile de reducere a dezastrelor includ: asistență medicală, tratamente medicale, reinstalarea legii și ordinii, evaluarea capabilităților și stricăciunilor și controlul populației. Unitățile de aviație pot furniza suport logistic în mutarea diverselor materiale necesare în zonele cerute, extragerea sau evacuarea victimelor, asistarea restabilirii comunicațiilor de urgență și furnizarea de servicii SMURD pentru sprijinul operațiunilor medicale. Abilitatea unităților de aviație de a fi detașate rapid și capabilitatea de a opera efectiv în orice tip de mediu le fac ideale pentru acest tip de misiuni.

0302. Introducere.

Deși exista anumite proceduri pe care echipajul le poate utiliza pentru succesul misiunii lor, trebuie înțeles ca succesul depinde de interacțiunea echipajului de la bordul aeronavei. Mai specific, succesul misiuni se raportează în funcție de antrenament, experiență și tactica adoptată.

0303. Contramăsuri.

Zborul mulat. Cea mai eficienta contramăsura care se poate aplica este folosirea tehnicilor de zbor mulat. Aceasta contramăsura permite echipajului sa opereze fără a fi detectat de mijloacele electronice sau vizuale. Pentru mascare elicopterul se poate folosi de teren iar echipajul poate opera fără a fi detectat sau amenințat de armamentul inamicului. Eficacitatea acestei tehnici depinde de cat de extinse sunt cunoștințele despre teatrul de acțiuni al forțelor inamice si de posibilitățile de mascare ale terenului. Când echipajul executa zbor mulat trebuie sa supravegheze spațiul inconjurator si sa minimizeze posibilitatile de descoperire ale aeronavei. Reflexiile cauzate de rotor, suprafete vitrate sau parti metalice lucioase pot fi evitate prin zborul in teren framantat sau umbrit. Folosirea corecta a terenului framatat si umbrit va preveni stralucirea cauzata de rotor, cupola sau metal. Proiectia pe cer a elicopterului poate fi mascata folosindu-se corect fundalul terenului. Când elicopterul este la punct fix, trebuie luat in considerare ca rotorul poate antrena de praf/zăpada si astfel posibilitatea de demascare este mărită.

Timpul de expunere. Daca devine necesar operarea la altitudine sau deasupra terenului care nu permite mascarea elicopterului, timpul de expunere trebuie micșorat. Acest timp trebuie sa fie mai mic decât timpul necesar inamicului pentru descoperirea si încadrarea elicopterului. Dupa o perioada de expunere elicopterul trebuie sa coboare catre o altitudine de siguranta sau o pozitie mascata. Aceasta procedura trebuie sa previna succesul descoperirii elicopterului de catre sistemele de armament inamice. Expunerea repetata deasupra aceluias punct trebuie evitata. Daca s-a constatat ca inamicul a detectat pozitia elicopterului sau dupa cateva expuneri succesive, elicopterul trebuie mutat in alta pozitie, deasupra unei cote care este mascata. Aceasta masura nu permite inamicului sa aloce suficient timp pentru plasarea (ghidarea) focului artileriei pe aeronava sau angajarea in lupta a armamentului de apararea aeriana.

Previziunea. Când traversezi un camp de lupta este esential ca sa fie cunoscute rutele alternative, zonele de aterizare si pozitiile de atac. Aceasta contramasura ofera echipajului flexibilitatea necesara sa evite sisteme de armament inamice sau suprafetele acoperite de armament antiaerian necunoscute. De asemeni miscarea aeronavei trebuie sa fie inclusa in grupuri mici, folosind rute multiple catre obiectiv. Aceasta contramasura micsoreaza detectarea si reduce abilitatea inamicului in a produce distrugeri masive.

Comunicatii. Interceptarea comunicatiilor si bruiajuj radio efectuate de inamic pot primejduii realizarea sau buna functionare a operatiunii de aviatie. Informatia poate fi obtinuta de la echipajele care din neglijenta nu folosesc procediurile de securitate radio. Ca o contrmasura pentru a evita obtinerea de informatii tactice de catre inamic echipajele trebuie sa conceapa scenariu misiunii in detaliliu in asa fel incat sa micsoreze la maxim comunicatiile radio. Cu toate acestea comunicatiile radio securizate pot fi inca folosite.

Repozitionare. Inamicul dirijeaza recunoasterea pentru detectarea tintelor pe care artileria si focul aeronavelor proprii poate fi directionat. Ca o contramasura, unitatile de aviatie trebuie sa-si foloseasca mobilitatea pentru a-si modifica frecvent pozitia in cadrul campului tactic. Aceasta cerinta se aplica de asemeni si elementelor de suport pentru aviatie localizate in interiorul raionului de lupta.

Protectia NBC. Contaminarea NBC este una din cele mai serioase amentintari intalnite in actiunile elicopterelor. Protectia NBC inadecvata va limita si restrictiona sub toate aspectele conducerea operatiunilor. Câmpul de lupta poate fi contaminat cu agenti chimici si/sau radiatii nucleare. O contramasura esentiala impotriva amenintarii NBC este sa echipezi echipajul si personalul de sustinere de la sol cu echipament adecvat. Ghidul pentru decontaminarea elicopterelor – volumul 2, cap.6. In concluzie, amenintarea si efectele armelor NBC pot incetini operatiunile de pace ale elicopterelor.

Anihilarea apararii aeriene inamice. Contramasurile trebuiesc dezvoltate sa degradeze sau sa distruga capabilitatile de aparare aeriana ale inamicului. Aviatia trebuie sa se bazeze pe artilerie antiaeriana, sustinerea aeriana tactica si pe propriile elicoptere de atac pentru anihilarea apararii aeriene inmice. Bruiajul electronic, capcanele termice si dipolii opt fi folosite sa diminueze performatele sistemelor de aparare aeriana inamice.

Tactica aer-aer. Pe timpul conducerii unei operatiuni aeriene este posibil ca un elicopter sa intalneasca in lupta un elicopter inamic ori alta aeronava. Deși relativ noi si incomplet implementate de toate natiunile tacticele aer-aer pentru elicoptere sunt dezvoltate, ceea ce poate creste semnificativ facorul de supravietuire al elicopterelor inlupta aeriana. O gama larga de masuri active si pasive pot fi adoptate incluzand selectarea armelor care sa ridice propria capacitate de aparare a elicopterelor functie de rolul lor.

Tehnica in asteptare. Inamicul ar trebui angajat dincolo de raza efectiva a armelor sale. Similar rutele de zbor ar trebuii planificate când este posibil sa ramana inafara razei sistemelor de arme inamice.

Echipamentul de supravietuire al aeronavei. Fiecare din procedure de mai sus sporesc factorul de supravietuire dar succesul deplin poate fi indeplinit când aeronava este echipata cu sisteme de supravietuire. Sistemele care pot fi utilizate pe elicoptere include:

Vopsea slab reflexiva a radiatiei infrarosii;

Dispozitive de racire a gazelor arse;

Sisteme de lansare a capcanelor termice si dipolilor;

Contramasura pasiva in infrarosu;

Sistem de avertizare radar;

Detedtare lasnsare/apropiere racheta;

Detector optic de avertizare iradiere laser.

Bruiajul radar;

Blindaj pentru echipaj si componentele vitale;

Masuri de protectie electro-optice.

Aceste dispozitive si alte masuri sunt incluse in constructia aeronavei

Introducere. Controlarea spatiului aerian creste operationalitatea promovind siguranta, eficienta si flexibilitatea in folosirea acestuia. ATP-40: Doctrina si Procedurile pentru Controlul Spatiului Aerian pe Timp de Criza si Razboi, este autoritatea usprema pentru controlul spatiului aerian in cadrul NATO, prevederile acestuia fiind considerate ca necesare in Planurile de Control a Spatiului Aerian Regional. In cadrul NATO controlul Spatiului Aerian consta într-o combinare de metode de control procedurale care sa permita forțelor NATO sa lupte cu inamicul, minimizind riscul utilizarii spatiului aerian de catre aliati.

0602. Sistemul de Controlare a spatiului aerian.(ACS) Un sistem de control a spatiului aerian este un conglomerat de organizatii, personal, politici, proceduri si facilitati necesare pentru a aplica functiile de controlare a spatiului aerian. Autoritatea de Control a spatiului aerian este subordonata comandamentului aerian care are cea mai mare responsabilitate pentru sistemul de control in aria specificata. Sistemul de Control a spatiului aerian utilizeaza un sistem de cai aeriene si coridoare pentru tranzitul aeronavelor proprii si poate stabili zone si arii de restrictii. Pentru a ajuta identificarea si pentru reducerea riscului coliziunii pot exista restrictii de inaltimi si viteze in functie de numarul aeronavelor care pot zbura in formatie. Caile aeriene, coridoarele zonele si restrictiile sun cunoscute de catre toti ca Mijloace de Control a spatiului aerian. Autoritatea de Control a spatiului aerian este responsabila pentru publicarea unui plan de control a spatiului aerian care descrie ACS si da detalii pentru orice ACM preplanificat. Un ordin din partea ACS valabil pentru o anumita perioada specificata promulga acele ACM care vor fi activate ulterior. Citeva din cele mai utilizate ACM in operatiunile elicopterelor sunt

Zona de operatiuni restrictionata. O asemenea zona este stabilita cu scopul de a rezerva spatiul aerian pentru activitati specifice in care operatiunile unuia sau a mai multor utilizatori de sptiu aerian sunt restrictionate (ex. traseele orbitale pentru realimentare, zonele de asteptare pentru apropierea terminala, zonele de aterizare sau desantare-delestare, zonele de operatiuni amfibii).

Zona libera pentru folosirea armamentului. O astfel de zona (WFZ), este o zona de aparare aeriana stabilita in jurul punctelor cheie care merita o protectie speciala din partea mijloacelor de apararea aeriana terestre, altele decit bazele aeriene, unde se poate trage in orice tinta neidentificata pozitiv ca „amica”.

Zona de aparare a bazei. O astfel de zona (BDZ) este o zona stabilita in jurul bazelor aeriene pentru a pozitiona sistemul de aparare aeriana.

Zona de control a Spatiului Aerian cu trafic intens. O astfel de zona (HIDACZ) este spatiul aerian cu dimensiuni definite , desemnate de ACA, in care sunt concentrate numeroase si variate arme/ utilizatori de spatiu aerian.

Nivelul de coordonare. Nivelul de coordonare (CL) este o masura consultatorie stabilita pentru cresterea constientizarii echipajului asupra conflictelor dintre traficul lent si cel rapid. Pentru separarea aeronavelor lente, inclusiv a elicopterelor , de cele cu viteza mare de deplasare, un nivel de coordonare consultativ va fi stabilit pentru toata aria de desfasurarea a operatiunilor. CL se aplica peste intraga arie , atit in interiorul cit si in exteriorul cailor aeriene si a zonelor de restrictie. Inaltimea CL difera de la o forma de operatie la alta si chiar de la o zona la lata din cadrul unui AOA. Miscarea rapida a aeronavelor ar trebui sa se desfasoare peste acest CL; cu toate acestea toate aeronavele ramin proprii responsabili pentru evitarea coliziunilor.

Rute de tranzit. O ruta de tranzit (TR) este un coridor temporar, cu dimensiuni stabilite, inaintea ariei pentru micsoarea riscurile dintre aeronavel amice apartinind defensivei amice sau forțelor terestre (AAP6). Aceste rute sunt bidirectionale prin zonele forțelor prietene inaintate. Aceste rute trebuie sa evite WFZ si BDZ.

Rute de zbor standardizate pentru aeronavele militare. (SAAFR) sunt stabilite pentru traiectele elicopterelor in zonele inaintate cu suport direct pentru operatiunile terestre

Ruta temporara de risc minim. (TMRR) este o ruta temporara utilizata pentru traficul aeronavelor intre TR sau granita din spate a zonei inaintate si operatiunile lor de suport direct pentru operatiunile terestre. TMMR pot fi de asemenea stabilite intre cimpurile lor de aterizare si zona lor de operatiuni sau pentru acomodarea operatiunilor majore in zona de responasabilitati a Corpurilor.

Coridoarele speciale. Coridoarele speciale (SC) sunt stabilite pentru aclimatizarea cerintelor speciale ale zborului pe ruta ale unor misiuni specifice cum ar fi operatiunile aeromobile.

0603. Centrul de coordonare a sprijinului cu foc. Pentru a usura de catre comandanti si echipele acestora a planificarlor in comun la toate nivelurile si pentru a coordona activitatile din spatiul aerian, un asemenea centru trebuie infiintat. Acest centru trebuie sa detina comunicatiile necesare si trebuie sa implementeze celule de control in cadrul forțelor terestre si a utilizatorilor de spatiu aerian. Scopul centrului este , in practica, o functie normala a celor mai multe complexe de operatiuni chiar si atunci cind nu exista un asemenea centru oficial.

0604. Ordinul de control al armamentului. Ordinul de control al armamantului (WCO) este ordinul care proclama starea de control a armamantului.

0605. Starea de control a armamentului. Urmatoarele stari de control sunt utilizate pentru a comunica criteriile prin care Comandantul Apararii Aeriene utilizeaza angajarea tragerilor asupra tintelor:

Armamentul liber. „Armamentul liber” este un ordin de control al starii armamentului ce impune un statut prin care sistemul de armament poate executa tragerea asupra oricarei tinte neidentificata pozitiv ca fiind „amica”. „Armamentul liber” este o comanda pentru mijloacele de aparare de suprafata sau a ariilor protejate de linii de aparare inaintate.

Armamentul limitat. Este un ordin ce impune o stare prin care sistemele pot executa trageri doar asupra tintelor care au fost identificate ca ostile.

o) Armament pe pozitie. Este un ordin ce impune starea prin care sistemele executa foc pentru autoaparare sau ca raspuns al unui ordin oficial. In special , „armament pe pozitie” este utilizat pentru Nivele de Risc Minim si Rute de Tranzit (asociate in mod normal cu un FEZ sau MEZ)

0606. Operatiuni de siguranta a elicopterelor. Comandantii se vor asigura ca toate elicopterele care opereaza in zona de conflict sunt echipate, dirijate si controlate pe cit este posibil pentru a se asigura siguranta si eficacitatea operatiunilor in cadrul planului de control aerian regional. Subiecte importante includ:

Operatii într-o zona de control aerian de densitate ridicata (HIDACZ). Elicopterele vor avea deseori de operat fara HIDACZ si echipajele au nevoie sa fie informate de zona de aparare aeriana si zona artileriei din posibila lor zona de actiune.

Nivelul de coordonare. Toate echipajele trebuie sa fie informate de nivelul de coordonare corespunzator cu aria lor de operatii.

Identificarea amicului sau inamicului / Caracteristica de identificare selectiva. Modul identificarii amicului sau inamicului / Caracteristicii de identificare selectiva (IFF / SIF) va fi promulgata de catre ACA si toti membrii echipajelor elicopterelor trebuie sa fie informati despre aceasta. Metodele de proceduri speciale vor trebui elaborate pentru fiecare elicopter fara IFF.

Acest capitol descrie caracteristicile generale ale elicopterelor folosite în conducerea operațiunilor de uscat. Oricum fiecare tip sau categorie de elicopter are caracteristici proprii, speciale care îl fac potrivit rolului său primar. Un rezumat al performanțelor caracteristice elicopterelor în operațiuni pe uscat, este prezentat în Volumul II, Capitolul 1.

0102.Caracteristici:

Versatilitatea. Majoritatea elicopterelor sunt folosite într-un număr mare de sarcini (vezi Capitolul 2 -Roluri). În timp ce fiecare tip de elicopter este realizat pentru efectuarea anumitor sarcini, acesta va fi capabil să efectueze și alte sarcini până la un anumit grad.

Mobilitate. Caracteristicile de suprafață precum apa, mlaștini, păduri, obstacolele naturale sau realizate de om, dealurile nu intimidează libertatea de acțiune a elicopterului. Este rareori restricționat în alegerea ariei de operare, odată ce poate folosi zone limitate de aterizare(LS) și cerând o pregătire foarte mică, iar câteodată chiar deloc. Majoritatea elicopterelor pot încărca și descărca încărcături externe sau personale atunci când împrejurimile nu permit aterizarea.

Flexibilitate. Sarcina și mobilitatea elicopterului și abilitatea acestuia de a se desfășura rapid ca răspuns la schimbări îi dă acestuia flexibilitatea necesară în lupta pe uscat. Elicoperele înarmate au avantajul de-a nu fi constrânse în linie la apariția problemei așa cum sunt sistemele de foc direct de pe uscat. Acest lucru le dă abilitatea necesară de a-si dobândi propriile ținte si să se angajeze în acțiuni în limita armelor disponibile. Această integritate tactică înzestrează elicopterele de luptă pe uscat cu un grad înalt de flexibilitate.

Viteza executiei. Elicopterele se desfășoară de obicei în imediata apropiere a forțelor de susținere care pot astfel exploata mobilitatea și flexibilitatea elicopterelor pentru a realiza îndeplinirea rapidă a sarcinilor. Această viteză de execuție poate fi mai departe evidențiată dacă este dat un ordin de prevenire care să permită astfel un timp de planificare și odihnă, și de plasare a elicopterelor și a echipajelor într-o înaltă alertă de promtitudine. Folosirea promtitudinii zăbovite poate reduce timpul de reacție, dar acesta este scump în resurse și poate fi justificat numai în cazul sarcinilor cu prioritate. Elicopterele nu trebuie să fie folosite în transportul terestru când viteza de execuție nu este importantă și transportul terestru poate realiza misiunea în mod satisfacător. În plus, în unele cazuri, timpul cerut pentru pregătirea încărcăturii și/sau pentru a încărca elicopterul poate modifica avantajul de viteză al elicopterului în transportul terestru. Acest avantaj va fi redobândit de elicopter după parcurgerea unor distanțe mai lungi sau a unui teren dificil.

Surpriza. Din cauza vitezei elicopterului, a libertății sale relative de mișcare, abilitatea de a opera la altitudine mică pe timp de zi sau noapte și folosirea terenului mascat pentru a evita detectarea, poate interveni deseori elementul surpriză. Acest avantaj poate fi pierdut dacă reflecțiile radar sunt culese de un radar aerian de apărare, sau dacă scânteierea fuselajului/carlingii este detectată de inamic. Acolo unde zgomotul câmpului de luptă este mic, surpriza se poate pierde datorită motorului sau zgomotului de rotor. Oricum, de obicei este dificil să localizezi cu precizie un elicopter numai din zgomotul său propriu.

Vulnerabilitate. Deși unele elicoptere moderne au o capacitate mare de a supraviețui pe campul de luptă și pot fi echipate cu dispozitive pasive și active de protecție proprie, majoritatea rămân foarte vulnerabile unui număr mare de arme. Expunerea lor la arme cunoscute sau suspecte poate avea drept rezultat o pierdere neacceptată de elicoptere. Elicopterele pot supraviețui dezactivării rolurilor sale ce sunt realizate pentru a fi utilizate împotriva amenințării și preferabil ca parte a unei echipe cu arme combinate. Elicopterele mult mai bine protejate pot fi folosite în apropierea inamicului, spre deosebire de cum este prevăzută practica normală, câștigurile din misiunile lor justifică riscurile implicate. Toate elicopterele vor avea drept scop să rămână ascunse achizițiilor electronice sau vizuale. Astfel de amenințări ale elicopterelor pe câmpul de luptă, și măsurile care pot fi luate pentru a se împotrivi lor, sunt acoperite în detaliu în Capitolul 3.

0103. Limite:

a. Limita Performanței. Performanța elicopterelor va fi afectată de:

Altitudine și Temperatură. Puterea motorului și ridicarea rotorului sunt afectate de densitatea aerului. O reducere a densității aerului cauzate de o altitudine înalta și/sau de o temperatură înaltă poate produce o reducere semnificativă în manevrare și greutate.

Greutate și Cerințe. Greutatea expusă în kilograme, reprezintă masa încărcăturii pe care un elicopter o poate transporta pe o distanță dată. Dacă distanța ce trebuie parcursă este mai mare, combustibilul trebuie adăugat ținând cont de greutate.

Incarcaturile acrosate. In conditii obisnuite, atunci cand situatia tactica permite elicopterele se piloteaza la viteza de croaziera optima. Cand este transportata o incarcatura acrosata, de obicei este necesar sa se reduca viteza de zbor pentru a preveni instabilitatea incarcaturii in zbor. Incarcatura acrosata va reduce deasemenea manevrabilitatea elicopterului si va impiedica posibilitatea zborului dupa conturul reliefului. Nu in ultimul rand, acrosarea incarcaturii este o modalitate mai eficienta de transport decat in cazul transportului in cargo. Ca regula generala, transportul prin acrosare exterioara este mai avantajos decat transportul in cargo pentru distante de pana 120 Km.

Operatii pe timp de noapte. Desi exista avantaje tactice in operarea pe timp de noapte, se impune o preplanificare riguroasa si exista cativa factori limitativi in folosirea elicopterelor. Dezvoltarea dispozitivelor de vedere pe timp de noapte, iluminarea tactica a campului de lupta, a sistemelor de navigatie si a avionicii a determinat reducerea progresiva a limitarilor care impuneau ca in mod normal elicopterele ar fi trebuit sa opereze:

la altitudini mari urmand cai directe;

la viteze reduse;

cu marirea distantelor intre aeronave prin esalonare atat in timp cat si in spatiu;

cu reducerea capabilitatii pentru anumite misiuni;

pentru locuri de aterizare cu pregatirea locului, dirijare la aterizare sau iluminare.

b.Limitari cauzate de factori meteorologici:

Elicopterele sunt capabile sa opereze sub baza norilor si in conditii de vizibilitate mai redusa decat avioanele. Vizibilitatea scazuta poate impiedica sau preveni descoperirea operatiilor aeriene de catre mijloace aeriene neechipate cu sisteme speciale de detectie. Pe timpul operarii in conditii de vizibilitate redusa, recunoasterea, identificarea si descoperirea vizuala de care inamic este mai redusa dar elicopterele raman totusi vulnerabile posibilitatilor de descoperire cu ajutorul radarului sau a senzorilor termici.

Majoritatea elicopterelor pot fi pilotate fara referinta vizuala a solului dar deasemenea ele trebuie pilotate la o inaltime minima de siguranta fata de obstacole. Elicopterele trebuie sa poata executa coborarea catre un loc de aterizare, la vedere sau instrumental, folosind mijloace de ghidare electronica de la bord sau de la sol.

Unele elicoptere au restrictii care interzic sau limiteaza zborul in conditii de givraj sau ninsoare.

Vantul puternic la suprafata ar putea conduce la faptul ca pornirea si oprirea rotorului portant sunt periculoase si in cazuri extreme acest factor poate duce la suspendarea operatiunilor aeriene cu elicopterele.

c. Securitatea. Elicopterele, la sol, trebuie aparate impotriva amenintarilor terestre si aeriene. Securitatea unitatilor de elicoptere la locurile de adunare este in mod normal asigurata folosind resursele unitatilor de sprijin. Autoapararea elicopterelor aflate pe o baza aeriana impotriva amenintarii terestre ar putea fi puternic limitata de numarul personalului disponibil. Este necesara o atenta alegere a locurilor de adunare pentru a dispune de avantajul terenului, de ajutorul altor unitati terestre din vecinatatea apropiata si de integrarea intr-un plan de aparare intocmit de conducerea esalonului superior. Protectia activa a elicopterelor impotriva actiunilor aeriene inamice poate fi asigurata de un sistem de aparare antiaeriana in timp ce protectia pasiva se obtine prin mascarea si dispersia aeronavelor la locurile de adunare. Dispersia prezinta unele probleme in organizarea suportului tehnic si poate uneori complica apararea locala. Comandantii vor trebui sa analizeze situatia tactica si cerintele conflictuale ale momentului pentru a determina care este cea mai periculoasa amenintare. In orice situatie bazele de elicoptere trebuie sa fie localizate in asa fel incat sa se obtina un maxim de protectie impotriva amenintarilor terestre si aeriene. Camuflarea este mult mai complicata pentru elicoptere din cauza inerentei lipse de mobilitate a acestora, imposibilitatea de a stabili locul de adunare in teren framantat si de marimea si cantitatea echipamentului de intretinere necesar.

d. Suportul logistic. In mod normal intretinerea elicopterelor solicita o cantitate mare de servicii si personal tehnic. De fiecare data cand o unitate de elicoptere este detasata, in mod frecvent, va fi necesar sa se foloseasca capacitatea de transport a acestora pentru detasarea personalului tehnic si echipamentului. De asemenea cateva elicoptere ar putea fi stabilite pentru transportul combustibilului si a munitiei, sau pentru a recupera si salva echipajele aeronavelor prabusite. Aceasta reducere temporara a efectivelor si a suportului disponibil al pesonalului de intretinere trebuie luata in considerare pentru a asigura o angajare optima a elicopterelor in lupta.

e. Disponibilitatea Sistemului de mentenanta i se solicita suficienta flexibilitate pentru a permite ca la un moment dat sa poata asigura o crestere a intensitatii operatiilor aeriene. De exemplu, intensificarea operatiilor pentru o perioada scurta de timp poate fi folosita pentru a profita de pe urma conditiilor meteo favorabile sau pentru a asigura suplimentarea temporara a misiunilor. In orice caz reducerea disponibilitatii serviciului de mentenanta poate sa apara dar acest fapt nu trebuie sa influenteze modul de realizare a lucrarilor de intretinere minime si obligatorii. Din cauza cresterii ratei zborurilor si a lipsei pieselor de schimb poate aparea necesitatea aprovizionarii prin demontarea componentelor necesare la un moment dat de pe alte aeronave pentru a mari astfel numarul de elicoptere disponibile practica folosita si cunoscuta sub numele de “canibalizare”.

f. Considerații asupra echipajelor. Elicopterele din noua generație sunt potrivite pentru operațiuni de 24 de ore si se supun acelorași criterii ca si unitatile de vânătoare din forțele aeriene. Deci, standardele pentru forțele ACE din cadrul forțelor aeriene, Volumul II, specificate de SHAPE, se aplica pentru forțele de elicoptere la dispoziția NATO. Forțele de reacție rapida vor menține o încadrare echipaje/aeronava de 1,5 / 1 pe timp de pace, iar forțele de apărare un minim de 1,2 / 1. cu atât mai mult, consecințele oboselii echipajului pot fi serioase, iar gradul de oboseala ce poate fi tolerata in operațiuni date trebuie luate in considerație.

g. Condițiile NBC. Chiar daca echipamentul de protecție pentru echipaje este disponibil, condițiile actuale sau viitoare Nucleare, Biologice sau Chimice pot impune limitări in operațiile efectuate de elicoptere.

0104. Sumar. In orice operațiune efectuata de elicoptere, scopul trebuie sa fie acela de a exploata avantajele si capabilitățile elicopterelor si de a minimiza efectele limitărilor aeronavelor, echipajului sau sprijinului. Comandanții si operatorii trebuie, in acest caz, sa acționeze in consecința, luând in considerare acești factori, cu atenție speciala acordata caracteristicilor fiecărui tip de elicopter in parte.