Relația Dintre Stres Si Personalitate

„ RELAȚIA DINTRE STRES SI PERSONALITATE ”

CUPRINS :

ABSTRACT……………………………………………………………………………… 4

CAPITOLUL 1: Cadru teoretic………………………………………………………….

1.1 Introducere…………………………………………………………………………… 5

1.2 Scopul lucrării………………………………………………………………………………………………… 5

1.3 Stresul…………………………………………………………………………………………………………… 5

1.3.1 Definiții……………………………………………………………………………………………………… 5

1.3.3 Factori stresori……………………………………………………………………………………………. 5

1.4 Personalitatea…………………………………………………………………………………………………. 7

1.4.1 Definiții ale personalității……………………………………………………………………………… 7

1.4.2 Delimitări conceptuale…………………………………………………………………………………. 8

1.5 Relația dintre stres și personalitate…………………………………………………………………….. 9

1.5.1 Studii care demonstrează relația dintre stres și personalitate…………………………….. 9

CAPITOLUL 2: Metodologia cercetării…………………………………………………………………

2.1 Obiectivele cercetării……………………………………………………………………………………… 12

2.2 Ipotezele cercetării………………………………………………………………………………………… 13

2.3 Întrebări explorative de cercetare………………………………………………………………………. 13

2.4 Descrierea lotului cercetării……………………………………………………………………………… 13

2.5 Descrierea instrumentelor………………………………………………………………………………… 13

2.5.1 Big Five Marker………………………………………………………………………………………….. 13

2.5.2 Scala Stresului Perceput……………………………………………………………………………….. 14

2.6 Procedura………………………………………………………………………………………………………. 14

CAPITOLUL 3: Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării………………………

3.1 Rezultate……………………………………………………………………………………………………….. 15

3.2 Concluzii……………………………………………………………………………………………………….. 22

3.3 Implicații științifice………………………………………………………………………………………… 24

3.4 Dezavantaje și limite……………………………………………………………………………………….. 24

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………. 25

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………… 26

ABSTRACT:

Cercetarea de față se înscrie în domeniul Psihologiei și este o cercetare bazată pe două concepte fundamentale pentru acest domeniu: Stresul și Personalitatea. Studiul investighează relația dintre aceste două concepte cheie. Sunt aduse noi date și argumente în spijinul teoriilor elaborate, cercetarea propunând noi direcții de studiu ale relației dintre cele două concepte. Lucrarea este abordată din perspectiva studenților, care sunt un instrument de lucru accesibil, fapt ce a determinat centrarea lucrării pe aplicarea instrumetelor (PSS și BFM) pe un lot de 30 de studenți la specializari legate de domeniul educațional.

Cuvinte cheie: stres, personalitate, trăsături de personalitate.

În prima parte sunt redactate informații legate de trecerea în revistă a literaturii de specialitate, întrebările explorative de cercetare, baza cercetării explorarea fenomenelor organizaționale și studii care au fost făcute legat de personalitate și stres, respectiv de relația dintre cele două.

În a doua parte sunt prezentate informații legate de design-ul cercetării, instrumentele utilizate, rezultatele și implicațiile științifice pe care acestea le oferă pentru viitoarele cercetări.

CAPITOLUL 1: Cadru teoretic

Introducere

În ceea ce privește această cercetare s-a bazat pe următoarele caracteristici: dorința de a explora fenomene organizaționale precum: cauze, efecte, mod de manifestare al stresului, legătura dintre stres și personalitate și de la rezolvarea unor probleme organizaționale care se regăsește în literatura de specialitate, unde Kyriacou (2001) spunea s-a demonstrat că profesioniștii (din domeniul educațional) sunt mai stresați decât cei din alte domenii și au tendința de a arăta acest lucru în mod individual. Prin intermediul literaturii de specialitate și metodologiei am vrut să obțin rezultate cu implicări științificepentru viitoarele cercetări.

Scopul lucrării

Scopul lucrării este reprezentat de definirea conceptelor cheie, prezentarea anumitor aspecte din literatura de specialitate care sunt relevante pentru cercetare, relatarea unor studii similare care determină gradul de corelație al conceptelor din ipoteze și prezentarea unor rezultate concludente pentru cercetare.

Stresul

Definiții

Stresul continuă să fie unul din cele mai discutate concepte din istoria științei. Un cercetător anonim parodia impreciziile din studiile care abordau stresul și scria: „stresul este ceea ce este atât cât și cauză și rezultat a ceea ce este” („Vingerhoets și Marcelissen”, 1998).

Stresul continuă este definit în termeni diferiți: ca stimul extern, răspuns al organismului, interacțiunea dintre persoană și mediu, fiecare din aceste modele își are limitele sale decurgând din ambiguități conceptuale, metodologie inadecvată ș.a.

Hans Selye „părintele stresului” îl definește ca pe o reacție generală nespecifică a organismului la acțiunea externă a unor factori sau agenți stresori de natură variată (fizică, chimică, biologică și psihică).

Lazarus și Folkman (1984) în teoria cognitivă a stresului îl definesc ca fiind un „efort cognitiv și comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depășesc resursele personale”.

Definiția cercetătorului român Mihai Golu spune că stresul este o stare de tensiune, încordare, disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă de frustrare sau reprimare a unor motivații (trebuințe, dorințe, aspirații), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme.

În 1998, Derevenco prezintă o definiție psiho-biologică a stresului, inspirată de teoria cognitivă a stresului elaborată de școala lui Lazarus. Astfel, în această definiție accentul este pus pe „dezechilibrul biologic psihic și comportamental dintre cerințele (provocările) mediului fizic, ambiental sau social și dintre resursele (reale sau percepute ca atare) ale omului, de a face față (prin capacitatea de a crea mecanisme de adaptare) acestor cerințe și situații conflictuale ” (apud Iamandescu, 1998).

Conform unei definiții personale prezentate în lucrări anterioare despre stres (Iamandescu, 1993a, 1998b, 1999c), stresul psihic reprezintă un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacții psihice și a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea comportamentelor organismului) în legărură cu excitația internă sau externă exercitată de o configurație de factori declanșanți (agenți stresori) ce acționează intens, surprinzător, brusc și persistent având uneori un caracter simbolic „de amenințare, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (percepuți sau anticipați ca atare de subiect). Alteori, agenții stresori mai pot reprezenta excitanți psihici cu rezonanță afectivă majoră (pozitivă sau negativă) sau surse de suprasolocitare a proceselor cognitive (atenție, gândire etc.) și coloționale dar cu mențiunea că stresul psihic are la bază în primul rând o participare afectivă pregnantă.

Există două definiții care în literatura de specialitate sunt prezentate ca fiind în contradicție și prin intermediul cărăra putem înțelege ce este stresul de fapt: „stresul nu este nici verb , nici substantiv, nici adjectiv, este o evadare din realitate ” (Stepoe, 1991 apud Baban, 1998), contrar „teoria stresului a influențat gândirea și cercetările medicale, în toate ramurile sale, mai intens și mai rapid decât oricare altă teorie propusă” (Henry, 1980 apud Baban 1998).

1.3.3 Factori stresori

Lazarus arată că efectele factorilor stresori depind nu numai de proprietățile acestora dar și de două atribute care aparțin personalității subiectului, respectiv calitatea răspunsurilor emoționale și strategiil de apărare mobilizate de subiect. Vulnerabilitatea la stres reprezintă un pattern dinamic de interacțiune al unor trăsături stabile de personalitate, este un element favorizant pentru apariția bolilor psihice dar și pentru cele psihosomatice (câteva exemple de trăsături de personalitate care conferă vulnerabilitate la stres sunt: impulisvitate, rigiditate, încăpățănare etc.).

Din cauza modificărilor semnificative (economice, tehnologice) s-a înregistrat o creștere substanțială a nivelului de stres, care a atras după sine demararea unor serii de cercetări cu privire la soluționarea unor aspecte precum: identificarea cauzelor stresului muncii, mijloace de evaluare a stresului, înțelegerea relațiilor stresului cu alte concepte, boli, etc., dezvoltarea unor strategii de reducere sau cel puțin de control al acestuia.

Reacția la stres este subiectivă și dependentă de evaluarea pe care o face persoana (aici se observă relația dintre stres si personalitate), de capacitatea de ajustare sau de intervenția unor mediatori/moderatori personali specifici.

Un scop principal al diagnozei stresului ocupațional se axează pe: măsurarea și cunoașterea cauzelor/antecedentelor stresului, factorii de personalitate ca factori individuali ai stresului ocupațional, nivelul stresului și actorii acestuia (mediatori, moderatori).

Stresorul este orice stimul fizic sau psihic la care un individ răspunde. Cerințele pe care individul trebuie să le îndeplinească în organizații și condițiile în care aceasta lucrează pot constitui de multe ori stresori.

O altă definiție a factorilor de stres este prezentată astfel „factorii de stres sau stresorii sunt evenimente sau condiții ale mediului, suficient de intenși sau frecvenți care solicită reacții fiziologice și psihosociale din partea individului” (Eliot și Eidorfer, 1982 apud Baban, 1998).

Personalitatea

1.4.1 Definiții ale personalității

„Personalitatea…esența dinamică a oricărui om, mereu disponibilă și în continuă desfășurare, cu progresul și involuțiile ei, în dialectica existenței” (Minulescu, 2007).

Personalitatea reprezintă una dintre cele mai complexe concepte studiate, unul din cele mai complexe fenomene din univers, de fapt este o realitate complexă deoarece are în componența sa componente diferite ca funcționalitate, structură și finalitate. Personalitatea este dinamică deoarece dispune de trăsături relativ stabile, cunoaște o evoluție în timp (unul dintre cele mai studiate concepte din istoria psihologiei dar nu numai de psihologie). Ca urmare personalitatea nu poate fi cercetată numai de o singură știință, este nevoie să intervină o abordare multidisciplinară.

Antropologul american Ralph Linton atrăgea atenția în cartea sa „Fundam cu mențiunea că stresul psihic are la bază în primul rând o participare afectivă pregnantă.

Există două definiții care în literatura de specialitate sunt prezentate ca fiind în contradicție și prin intermediul cărăra putem înțelege ce este stresul de fapt: „stresul nu este nici verb , nici substantiv, nici adjectiv, este o evadare din realitate ” (Stepoe, 1991 apud Baban, 1998), contrar „teoria stresului a influențat gândirea și cercetările medicale, în toate ramurile sale, mai intens și mai rapid decât oricare altă teorie propusă” (Henry, 1980 apud Baban 1998).

1.3.3 Factori stresori

Lazarus arată că efectele factorilor stresori depind nu numai de proprietățile acestora dar și de două atribute care aparțin personalității subiectului, respectiv calitatea răspunsurilor emoționale și strategiil de apărare mobilizate de subiect. Vulnerabilitatea la stres reprezintă un pattern dinamic de interacțiune al unor trăsături stabile de personalitate, este un element favorizant pentru apariția bolilor psihice dar și pentru cele psihosomatice (câteva exemple de trăsături de personalitate care conferă vulnerabilitate la stres sunt: impulisvitate, rigiditate, încăpățănare etc.).

Din cauza modificărilor semnificative (economice, tehnologice) s-a înregistrat o creștere substanțială a nivelului de stres, care a atras după sine demararea unor serii de cercetări cu privire la soluționarea unor aspecte precum: identificarea cauzelor stresului muncii, mijloace de evaluare a stresului, înțelegerea relațiilor stresului cu alte concepte, boli, etc., dezvoltarea unor strategii de reducere sau cel puțin de control al acestuia.

Reacția la stres este subiectivă și dependentă de evaluarea pe care o face persoana (aici se observă relația dintre stres si personalitate), de capacitatea de ajustare sau de intervenția unor mediatori/moderatori personali specifici.

Un scop principal al diagnozei stresului ocupațional se axează pe: măsurarea și cunoașterea cauzelor/antecedentelor stresului, factorii de personalitate ca factori individuali ai stresului ocupațional, nivelul stresului și actorii acestuia (mediatori, moderatori).

Stresorul este orice stimul fizic sau psihic la care un individ răspunde. Cerințele pe care individul trebuie să le îndeplinească în organizații și condițiile în care aceasta lucrează pot constitui de multe ori stresori.

O altă definiție a factorilor de stres este prezentată astfel „factorii de stres sau stresorii sunt evenimente sau condiții ale mediului, suficient de intenși sau frecvenți care solicită reacții fiziologice și psihosociale din partea individului” (Eliot și Eidorfer, 1982 apud Baban, 1998).

Personalitatea

1.4.1 Definiții ale personalității

„Personalitatea…esența dinamică a oricărui om, mereu disponibilă și în continuă desfășurare, cu progresul și involuțiile ei, în dialectica existenței” (Minulescu, 2007).

Personalitatea reprezintă una dintre cele mai complexe concepte studiate, unul din cele mai complexe fenomene din univers, de fapt este o realitate complexă deoarece are în componența sa componente diferite ca funcționalitate, structură și finalitate. Personalitatea este dinamică deoarece dispune de trăsături relativ stabile, cunoaște o evoluție în timp (unul dintre cele mai studiate concepte din istoria psihologiei dar nu numai de psihologie). Ca urmare personalitatea nu poate fi cercetată numai de o singură știință, este nevoie să intervină o abordare multidisciplinară.

Antropologul american Ralph Linton atrăgea atenția în cartea sa „Fundamentul cultural al Personalității”, apărută în 1945 asupra faptului că personalitatea, ca realitate psihologică, reprezintă o preocupare veche ca specia umană.

„Conceptul modern de personalitate și studierea procesului de formare a personalității sunt fenomene foarte recente, mai noi chiar decât studiile de despre cultură și societate” (Linton, 1968, p.116 apud Zlate, 2006)

Allport spunea că personalitatea reprezintă o organizare dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic (Allport, 1981,p. 40 apud Zlate, 2006).

Eysenk (1953) spunea că personalitatea este organizarea mai mult sau mai puțin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenței și fizicul unei persoane, această organizare determină adaptarea sa unică șa mediu.(apud Zlate, 2006)

1.4.2 Delimitări conceptuale

Individul desemnează entitatea vie care nu poate fi dezmembrată fără a-și pierde identitatea, astfel spus, caracterul indivizibil al organismului, de fapt acesta reprezintă totalitatea însușirilor biologice (ereditare sau dobândite) care asigură adaptarea în mediul natural (Zlate, 2006)

Individualitatea se referă la faptul că pe parcursul existenței individului are loc un proces de diferențiere și diversificare a organizării structural-funcționale. Însușirile biologice suferă transformari, se specializează și se integrează astfel rezultă note distinctive și originale.

Persoana reprezintă conceptul care este corespondent în plan social a individului în plan biologic.

„Individul uman, ca entitate concretă, într-un cadru relațional dat așa cum este perceput de cei din jur, poartă numele de persoană” (Neculau, 1987,p.59, apud Zlate, 2006).

Conceptul de personalitate: „așa cum organizarea structural funcțională a individului se diferențiază și se specializează în timp, tot așa ansamblul însușirilor psihice ale persoanei suportă de-a lungul timpului un proces de structurare în urma căruia nu numai că se diferențiază între ele dar se și valorizează, devenind unice” (Zlate, 2006).

Relația dintre Stres și Personalitate

În ceea ce privește personalitatea studiile arată că există cinci caracteristici de personalitate care se comportă ca moderatori ai relației cu stresul: locul de control, robustețe, optimism/pesimism, afectivitate negativă și stimă de sine.

Studii care demonstrează relația dintre stres și personalitate

Analiza sistematică a rolului personalității în procesul stresului și relația dintre stres și personalitate a început în ultimul deceniu, odată cu maturizarea teoriei psihologice a stresului. Pentru a argumenta recurgem la decupaj din literatură.

Abordarea diferențelor individuale trebuie să constituie una din cele mai importante paradigme a stresului (Cohen și Edwards, 1989, Costa și McCrae, 1990, Bolger, 1990 apud Baban 1998).

Se constată în ultimii ani o creștere a interesului cercetătorilor spre rolul personalității, dar nu sunt pe deplin înțelese iar cercetările care au luat în studiu acest rol al personalității de cele mai multe ori au utilizat doar una sau două variabile de personalitate.

Deseori rolul personalității în stres este investigat din perspectiva unor trăsături statice, specifice modelului trăsăturilor care nu permite surprinderea relațiilor dinamice persoană-mediu (Contrada, Leventhal și O’Leary, 1990 apud Baban 1998).

O serie de cercetări cu privire la surse diferite de stres și consecințele lor în cazul profesorilor și studenților există, iar cercetătorii au utilizat diferite metode pentru a explica relațiile (complicate) dintre sursele psihologice ale stresului și alte constructe strâns legate cum ar fi: mecanismele de adaptare, trăsături de personalitate, reacții emoționale, mediu, efecte, epuizare. Acesta este un studiu complex (o meta-analiză) actualizează datele recente de cercetare internațională privind nivelul de stres al cadrelor didactice și constituie un pas modest spre a permite altor cercetători să înțeleagă relațiile dintre stres și alte constructe din cadrul ciclului de stres.

Rezultatele studiului ar trebui să ofere profesioniștilor din domeniul educațional (studenți, profesori, educatori) sau altor profesioniști o viziune clară asupra stresului, mecanismelor de adaptare și procesul de epuizare. De asemenea acest studiu investighează dovezile corelaționale ale stresului cu alte constructe între anii 1998 și 2003

Pentru a înțelege conceptul de stres cercetătorii au pornit de la definiția „stresul este o interacțiune particulară între persoană și mediu, apreciată sau evaluată de către persoană ca fiind utilizate în exces resursele sale personale ca o consecință a perturbării/întreruperii rutinei de zi cu zi” ( Lazarus și Folkman, 1984 apud Montgomery, Rupp, 2005).

Cercetările au arătat că profesorii sunt expuși unui număr mare de surse de stres: elevii/studenții care nu dispun de motivație. De exemplu: menținerea disciplinei în clasă, presiunea timpului, rezolvarea cerințelor, expunerea la schimbări majore, evaluarea de către ceilalți, relațiile dificile cu colegii, sarcini administrative sau manageriale (aceste caracteristici sunt valabile și pentru studenți ceea ce este relevant pentru cercetarea de față).

Din studiu reiese că „principalele surse de stres cu care se confruntă un cadru didactic va fi unic pentru el/ea și va depinde de interacțiunea complexă dintre: personalitate, valori, competențe, circumstanțe. Mai mult decât atât mecanismele de adaptare, trăsăturile de personalitate și structura mediului pot influența interactiv gradul în care situațiile stresante sunt percepute și influențează bunăstarea emoțională și cognitivă a profesorului” (Kyriacou, 2001 apud Montgomery și Rupp, 2005).

„Prin intermediul literaturii s-a dovedit că trăsăturile de personalitate influențează gradul în care el/ea caută suport social atunci când se confruntă cu un eveniment stresant” ( Huoston și Vavak, 1991, Ouccelli și Zola, 1985, Clark, 1984 apud Montgomery și Rupp, 2005).

De asemenea pentru a sublinia un alt aspect important se susține tot din teorie faptul că trăsăturile de personalitate precum și caracteristicile demografice (genul, vârsta, etnia) mediază abilitatea de a menține rețele de suport sociale și facilitează evaluarea cognitivă a factorului de stres.

Stresul nu este văzut ca situațional sau personal (caracteristici personale), de fapt reprezintă interacțiunea dintre cele două

„În ultimii zece ani de cercetare în cadrul învățământului s-a stabilit că nivelul ridicat de stres al profesorului este asociat cu suferința psihologică care poate fi mediat prin diferite mecanisme de adaptare și trăsături de personalitate” (Chan, 1988 apud Montgomery și Rupp, 2005).

Identificarea rolului diferențelor individuale în studiul stresului subliniază importanța care trebuie acordată personalității.

Care este paradigma care surprinde cel mai bine esența personalității? Răspunsul nu este unul simplu deoarece personalitatea este studiată în diverse paradigme, cu diferite semnificații și la diverse nivele: concret (răspunsul comportamental), abstract (inconștientul), greu accesibil (genetic).

Există teorii legate de personalitate, prima teorie este Teoria Trăsăturilor. Trăsăturile își conturează ca obiectiv identificarea unui set de variabile personale care pot să surprindă esența personalității.

Trăsăturile nu sunt definite contextual deoarece personalitatea este considerată a fi independentă față de situații. În consecință în paradigma teoriei trăsăturilor investigarea personalității în procesul stresului implică continuitatea, consistența și stabilitatea comportamentelor chiar în contexte diferite. Un exemplu pentru această teorie este reprezentat de modelul Big Five (cu cei cinci factori ai personalității).

De asemenea din abordarea genetică a personalității (o altă teorie) reiese faptul că temperamentul poate fi asociat cu starea de stres din cel puțin două puncte de vedere: „al perceperii situațiilor și al tipului de reacție la stres, acest lucru este o bază pentru cercetarea de față și în al doilea rând relația dintre temperament și stres se exprimă în nivelul performanței: în situațiile de subactivare perfomanțele introverților vor fi mai bune decât ale extroverților” (Baban, 1998).

Pe baza acestei teorii am formulat una din ipotezele cercetării, cea legat de relația între nivelul de stres și extraversie.

Abordarea paradigmei psihodinamice a personalității în studiul stresului pornește de la trei axiome: vulnerabilitatea la stres își are sursa în experiențele traumatizante din copilăria timpurie, de cele mai multe ori sursa și natura stresorului nu sunt accesibile conștiinței pentru că fac parte din structura ascunsă a psihiculuși pot fi măsurabile prin chestionare de auto-evaluare. Ultima axiomă legată de procesele incoștiente (mecanisme defensive) operează ca factori proiectori împotriva experiențelor aversive.

„Semnificația personalității în studiul stresului depinde de modul de definire a stresului. Dacă stresul este conceptualizat ca factor extern sau răspuns nespecific, studiul personalității nu își găsește relevanța” (Baban, 1998).

Diferențele individuale sunt cercetate în mod sistematic doar după ce stresul a fost definit ca o stare consecutivă a interacțiunii persoană-mediu. Astfel diferențele individuale devin mediatori ai relației dintre situațiile de viață și consecințele lor.

Studiul personalității în stres trebuie să devină o regulă și nu o excepție. S-a demonstrat faptul că surse ale diferențelor individuale sunt următoarele: diferențe genetice (de exemplu: factori fizici), diferențe demografice (educație, vârstă, profesie, factori culturali) și diferențe dispoziționale (anxietate, stimă de sine, temperament, abilități cognitive).

Diferențele individuale se manifestă în toate secvențele procesului stresului respectiv în: expunere, coping, evaluare, răspuns de scurtă durată și consecințe de lungă durată.

În concluzie în urma studiului prin intermediul literaturii de specialitate se observă că studiile citate au ca participanți persoane adulte, în special studenți dar pe langă aceștia și profesori, iar detaliile studiilor recomandă necesitatea unei investigații mai complexe privind impactul variabilelor de personalitate în evaluare, în vederea unei tranșări mai clare a acestei relații.

Atât rezultatele cât și teoria se pot utiliza pentru cercetătorii din alte domenii care încearcă să înțeleagă relația dintre stres (nivelul de stres), emoțiile negative și alte variabile ale personalității de exemplu: trăsăturile de personaltate. Această cercetare își propune înțelegerea și descoperirea relației dintre stres și personalitate, ceea ce reprezintă un pas către o performanță mai bună a profesorilor (din literatura de specialitate) și a studenților (din cercetarea prezentă) și un grad mai ridicat de concentrare.În urma teoriei se poate concluziona faptul că relația dintre stres și personalitate este o temă de interes și de actualitate. Este bine știut faptul că stresul apare atunci când individul trebuie să facă față cu succes unor situații care depășesc posibilitățile sale de moment.

CAPITOLUL 2: Metodologia cercetării

2.1 Obiectivele cercetării

Obiectivul general al acestei lucrări reprezintă realizarea unui profil al stresului specific celor care studiază în domeniul educațional prin intermediul literaturii de specialitate.

Obiectivele specifice se referă la identificarea nivelului de stres experimentat de cei care studiază în domeniul educațional (de exemplu: psihologie, pedagogie, psiho-pedagogie) și al doilea obiectiv se referă la identificarea relației dintre cei cinci factori ai personalității și nivelul de stres în cazul studenților.

2.2 Ipotezele cercetării

Ipoteza 1: Cu cât nivelul de stres este mai ridicat cu atât răspunsurile în chestionarul de personalitate au orientare negativă.

Ipoteza 2: Persoanele de gen feminin sunt mai stresate decât cele de gen masculin.

Ipoteza 3: Extistă legătură între extraversie și nivelul ridicat de stres.

Ipoteza 4: Studenții care studiază în domeniul educațional au un nivel de stres ridicat.

2.3 Întrebări explorative de cercetare

Cercetarea a pornit de la câteva întrebări explorative de cercetare pe baza cărora am dezvoltat ipotezele:

RQ1: Să identificăm percepția stresului în populația studenților;

RQ2: Cât de afectați sunt cei care au vechime în domeniu de muncă de stres?

RQ4: Care sunt efectele unui nivel ridicat de stres și dacă întradevăr acestea se reflectă în personalitatea unui individ?

2.4 Decrierea lotului cercetării (Participanți)

Lotul de studiu (am ales varianta lot deoarece există un număr mai mic de participanți, dacă participanții erau în număr mai mare atunci discutam despre eșantion).

Este alcătuit din 30 de participanți (15 de gen feminin, 15 de gen masculin), cu vârste cuprinse între 21 și 30 ani și care urmează studii în domeniul educațional respectiv (psihologie, pedagogie, psihopedagogie), lotul a fost extras din cadrul Universității SNSPA, București respectiv studenți la psihologie, din cadrul Universității UPG, Ploiești studenți la pedagogie și psiho-pedagogie.

2.5 Descrierea instrumentelor

2.5.1 Big Five Marker (BFM)

După dezvoltarea a numeroase teorii cu privire la personalitate și decenii de cercetări în domeniu, comunitatea științifică internațională se apropie de un consens cu privire la o teorie generală asupra trăsăturilor de personalitate: Modelul Celor Cinci Factori (Golberg, 1992)

Popularitatea Modelului celor Cinci Factori a dus la dezvoltarea unui număr mare de instrumente pentru evaluarea psihologică .

În acest moment în România există o serie de instrumente pentru evaluarea psihologică din perspectiva acestui model atestate de Colegiul Psihologilor. O alternativă la metodele consacrate de evaluare psihologică este reprezentată de proiectul International Personality Item Pool (Goldberg, 1999).

Acest proiect își propune dezvoltarea de itemi pentru evaluarea psihologică a unei game foarte largi de variabile specifice studiului personalității. IPIP-50 este una din scalele care poate fi descărcată gratuit. Cei 50 de itemi sunt prezentați sub forma unor afirmații scurte (câte zece itemi pentru fiecare din cele cinci dimensiuni).

Proba conține 50 de itemi sub forma unor afirmații scurte referitoare la caracteristici și comportamente pe care participanții le evaluează folosind o scală Likert de la unu la cinci, în funcție de cât de mult îi caracterizează.

2.5.2 Scala Stresului Perceput (PSS)

Întrebările din această scală se fereră la sentimentele și gândurile pe parcursul ultimei luni . În fiecare caz vi se va cere să indicați încercuind cât de des te-ai simțit sau gândit într-un anumit fel, acestea sunt instrucțiunile pentru chestionarul de stres (Scala Stresului Perceput).

Nu este un test diagnostic, scorurile înalte indică un nivel de stres ridicat și prelungit ceea ce reprezintă un factor de risc pentru boli.

Întrebările au caracter general, de exemplu: „În ultima lună cât de des a-ți simțit că…”, astfel pot fi aplicate la diferite populații (Pașcanu, Lupaș, Ardelean, Spătărel, Stoleru, 2009).

2.6 Procedura

Participanții au fost rugați să răspundă în manieră scrisă, aplicarea instrumentelor utilizate cuprinând și patru întrebări la începutul fiecărui chestionar legate de gen, vârstă, domeniul în care lucrează/studiază și experiența profesională (în cazul în care există, cei care nu au avut experiență profesională au notat cu 0).

Subiecții au fost informați privitor la scopul cercetării și au fost asigurați de confidențialitatea informațiilor relevate pe parcursul demersului de cercetare cât și ulterior acestuia.

În ceea ce privește ordinea administrării instrumentelor folosite, trebuie menționat că s-a urmărit un grad de particularitate progresiv, începându-se cu probele privitoare la evaluarea stresului (astfel am aplicat Scala Stresului Perceput), continuând cu instrumentul de investigare în aria personalității, cu scalele referitoare la extraversie, agreabilitate, conștinciozitate, stabilitate emoțională (neuroticism scăzut) și intelect (cultură/deschidere).

Primul pas pentru această cercetare a fost să utilizez literatura de specialitate pentru a avea o bază teoretică, urmat de aplicarea chestionarelor pentru a confirma sau infirma ipotezele cercetării.

De asemenea, pentru a crea o bază de date am utilizat programul de lucru statistic SPSS-PC.

CAPITOLUL 3: Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

3.1 Rezultate

Supunem analizei, discutării și interpretării rezultatelor obținute în urma investigației efectuate:

Analiza descriptivă a caracteristicilor eșantionului:

Eșantionul cuprinde subiecți din ambele sexe, reprezentanții celor două sexe fiind în proporții egale (50%) (Anexe, imaginea 1, tabel 1)

Majoritatea subiecților (46,7%) au o vechime în munca de stres foarte mică, sub 1 an, în timp ce la polul opus se află cei cu o vechime mare, de 4 ani (3,3%), respectiv 5 ani (6,7%). Cei cu o vechime de 1 sunt în proporție de 23,3%, în timp ce subiecții cu vechime de 2, respectiv 3 ani sunt în proporție de câte 10% fiecare (ANEXE, imaginea 2).

Analizând eșantionul în ceea ce privește vârsta, se constată că vârsta medie este de 22,77 de ani. Rezultatele se abat de la medie în plus sau în minus cu 1,87 ani.

Modul (valoarea modală) este unic având valoarea de 22. Acest lucru semnifică că vârsta cel mai frecvent întâlnită la persoanele din eșantion a fost de 22 de ani.

Vârsta minimă a fost de 20 de ani, în timp ce vârsta maximă a fost de 27 de ani.

Analizând eșantionul în funcție de nivelul stresului perceput, se constată că scorul mediu obținut este de 20,90. Nivelul stresului perceput se abate de la valoarea medie în plus sau în minus cu 5,604. Modul ne arată că scorul de 26 este cel mai des întâlnit la persoanele din eșantion.

Am verificat normalitatea distribuției variabilei.

Pentru aceasta am folosit testele Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk. Întrucât eșantionul analizat are doar 30 subiecți, pentru analiza normalității distribuției se pretează mai mult testul Shapiro-wilk, astfel că am citit rezultatele obținute la acest test.

În cazul nivelului stresului perceput, întrucât nivelul de semnificație p(Sig.) este mai mare de 0,05 (p=0,500), putem spune că această variabilă este normal distribuită.

Scorul mediu în ceea ce privește stabilitatea emoțională se situează la valoarea de 28.82, valoarea cea mai des întâlnită fiind 26. Analizând distribuția valorilor, se observă că acestea se abat de la medie în plus sau în minus cu 5,12.

Din analiza normalității distribuției variabilei se constată că se infirmă ipoteza nulă, dovedind astfel că variabila este normal distribuită.

Analizând eșantionul în funcție de extraversiunea subiecților se constată că scorul mediu obținut este de 34,77. Rezultatele se abat de la medie în plus sau în minus cu 7,319. Modul ne arată că scorul de 26 este cel mai des întâlnit la persoanele din eșantion.

Valorile extreme sunt puțin prezente. Am verificat normalitatea distribuției pentru nivelul extraversiunii. Având în vedere că nivelul de semnificație p(Sig.) este mai mare de 0,05 putem spune că această variabilă este normal distribuită.

Scorul privind deschiderea către experiență ia valori cuprinse între 25 și 50. Valoarea medie a scorului este de 38.00, în timp ce scorul care apare cel mai frecvent la subiecți este de 40. În cazul acestei variabile, întrucât nivelul de semnificație p(Sig.) este mai mare de 0,05 (p=0,504), putem spune că această variabilă este normal distribuită.

Analizând eșantionul în funcție de agreabilitatea subiecților, se constată că scorul mediu obținut este de 38,97. Rezultatele se abat de la medie în plus sau în minus cu 6,46.

Modul ne arată că scorul de 45 a fost cel mai des întâlnit la persoanele din eșantion.

Informațiile de mai sus, coroborate cu rezultatele testului Shapiro-Wilk, ne arată că variabila „agreabilitate” nu are o distribuție normală.

Scorul privind conștiinciozitatea ia valori cuprinse între 27 și 42. Valoarea medie a scorului este de 35,40, în timp ce scorul care apare cel mai frecvent la subiecți este de 35.

În cazul acestei variabile, întrucât nivelul de semnificație p(Sig.) este mai mare de 0,05 (p=0,731), putem spune că această variabilă este normal distribuită.

Analiza corelațională

Corelația dintre vârstă, pe de o parte, și nivelul stresului și personalitatea subiecților, pe de altă parte.

Pentru a determina relația dintre vârstă și nivelul stresului am folosit coeficientul de corelație Pearson. Prin analiza de corelație bivariată, bazată pe coeficientul de corelație Pearson, s-a observat o legătură directă, însă de intensitate mică și nesemnificativă statistic între cele două variabile, r=0.238, n=30, p=0,205. Astfel, o vârstă mai mare nu este însoțită de un nivel ridicat al stresului sau invers.

Pentru a determina relația dintre vârstă și stabilitatea emoțională am folosit, și de această dată, corelația Pearson. Pentru aceasta am pornit de la 2 ipoteze, și anume:

Ipoteza H0: Nu există o legătură semnificativă între cele două variabile

Ipoteza H1: Există o legătură semnificativă între cele două variabile

Rezultatul analizei a arătat lipsa unei legături semnificative statistic între cele două variabile, r=-0.188, n=30, p=0,320.

Și în cazul relației dintre vârstă și extraversiune putem spune că nu există o legătură semnificativă statistic (r=-0,019, N=30; p=0,920). Vârsta este în legătură indirectă cu deschiderea către experiență. Valoarea corelației Pearson de -0,469 ne arată că această legătură este moderată și semnificativă statistic (p=0,009). Pe măsură ce vârsta crește, scade gradul de deschidere către experiență.

Prin analiza de corelație bivariată, bazată pe coeficientul de corelație Pearson, s-a demonstrat lipsa unei legături semnificative între vârstă și agreabilitate, r=-0.272, n=30, p=0,147.

În cazul relației dintre vârstă și conștiinciozitate, rezultatele analizei statistice ne arată, ca și în situațiile anterioare, lipsa unei corelații semnificative statistic (r=-0.072, n=30, p=0,707).

b) Corelația dintre vechime, pe de o parte, și nivelul stresului și personalitatea subiecților, pe de altă parte.

Pentru a determina relația dintre vechime și nivelul stresului am folosit coeficientul de corelație Pearson.

Prin analiza de corelație bivariată, bazată pe coeficientul de corelație Pearson, s-a observat o legătură directă, însă de intensitate mică și nesemnificativă statistic între cele două variabile, r=0.282, n=30, p=0,131. Astfel, o vechime mai mare nu este însoțită de un nivel ridicat al stresului sau invers.

Pentru a determina relația dintre vechime și stabilitatea emoțională am folosit, și de această dată, corelația Pearson. Pentru aceasta am pornit de la 2 ipoteze, și anume:

Ipoteza H0: Nu există o legătură semnificativă între cele două variabile

Ipoteza H1: Există o legătură semnificativă între cele două variabile

Rezultatul analizei a arătat lipsa unei legături semnificative statistic între cele două variabile, r=-0.306, n=30, p=0,100.

În cazul relației dintre vechime și extraversiune putem spune că nu există o legătură semnificativă statistic (r=-0,048, N=30; p=0,802).

Vechimea este în legătură indirectă cu deschiderea către experiență. Valoarea corelației Pearson de -0,484 ne arată că această legătură este moderată și semnificativă statistic (p=0,007). Pe măsură ce vechimea crește, scade gradul de deschidere către experiență.

Și în cazul relației dintre vechime și agreabilitate s-a observat o legătură indirectă, de intensitate mică spre moderată, dar semnificativă statistic (r=-0.384, n=30, p=0,036). O vechime mai mare este însoțită de o agreabilitate mai redusă.

În cazul relației dintre vechime și conștiinciozitate, rezultatele analizei statistice ne arată lipsa unei corelații semnificative statistic (r=-0.128, n=30, p=0,501)

c) Corelația dintre nivelul stresului și trăsăturile de personalitate

Analiza de corelație bivariată, bazată pe coeficientul de corelație Pearson a arătat că între nivelul stresului perceput și stabilitatea emoțională este o relație indirectă, semnificativă statistic, de intensitate moderată (r=-0.459, n=30, p=0,011). Astfel, un nivel ridicat al stresului este însoțit de un nivel scăzut al stabilității emoționale.

Pentru a determina relația dintre nivelul stresului și extraversiune am folosit tot corelația Pearson.

Pentru aceasta am pornit de la cele 2 ipoteze, și anume:

Ipoteza H0: Nu există o legătură semnificativă între cele două variabile

Ipoteza H1: Există o legătură semnificativă între cele două variabile

Rezultatul analizei a arătat lipsa unei legături semnificative statistic între cele două variabile, r=-0.010, n=30, p=0,959.

În cazul relației dintre nivelul stresului perceput și deschiderea către experiență putem spune că există o legătură semnificativă statistic, de intensitate moderată (r=-0,476, N=30; p=0,008). Un nivel scăzut al stresului este însoțit de un nivel ridicat al deschiderii către experiență și invers.

Nivelul stresului perceput este și el în legătură indirectă cu agreabilitatea. Valoarea corelației Pearson de -0,412 ne arată că această legătură este moderată și semnificativă statistic (p=0,024). Pe măsură ce nivelul stresului perceput crește, scade agreabilitatea.

În cazul relației dintre nivelul stresului perceput și conștiinciozitate, rezultatele analizei statistice ne arată lipsa unei corelații semnificative statistic (r=-0.282, n=30, p=0,131).

Nivelul stresului și personalitatea comparativ între cele două genuri:

Ipotezele testului t:

H0: Nu există o diferență semnificativă între variabile

H1: Există diferență semnificativă între variabile.

Se observă că în nici unul dintre cazuri nu există diferențe semnificative statistic între media scorurilor obținute de subiecții de gen feminin și media scorurilor obținute de subiecții de gen feminin. Putem spune că genul nu influențează în vreun fel nivelul stresului perceput sau personalitatea indivizilor.

Analiza de regresie multiplă:

Indicatorii mărimii efectului sunt R și R2 ajustat; în cazul nostru, R=0,617 și, conform lui Cohen (1988), vorbim despre un efect moderat al caracteristicilor de personalitate asupra nivelului stresului perceput.

Coeficientul de determinare R2 =0,38, ceea ce înseamnă că 38% din varianța variabilei dependente poate fi explicată de varianța variabilelor independente. Putem spune că 38% din nivelul stresului perceput poate fi explicată de caracteristicile de personalitate.

Analiza de moderare:

Într-o regresie ierarhică, predictorii potențiali au fost asociați în blocuri. Genul participanților, ca variabilă moderatoare, a fost introdusă prima, apoi au fost introduse cele cinci componente ale personalității (stabilitatea emoțională, extraversiunea, deschiderea către experiență, agreabilitatea și conștiinciozitatea).

Modelul final a indicat că nici una dintre variabile, moderate de gen, nu se constituie în predictori semnificativi statistici ai nivelului stresului perceput.

În regresia ierarhică ce urmărește influența trăsăturilor de personalitate, moderate de vârstă, asupra nivelului stresului perceput, predictorii potențiali au fost asociați în blocuri. Vârsta participanților, ca variabilă moderatoare, a fost introdusă prima, apoi au fost introduse cele cinci trăsături de personalitate (stabilitatea emoțională, extraversiunea, deschiderea către experiență, agreabilitatea și conștiinciozitatea).

Modelul final a indicat că nici una dintre variabile, moderate de vârstă, nu se constituie în predictori semnificativi ai nivelului stresului perceput.

3.2 Concluzii

Pentru atingerea obiectivelor cercetării și verificarea ipotezelor, au fost utilizate date culese de la un număr de 30 subiecți.

Instrumentele statistice folosite pentru prelucrarea datelor au fost: analiza statistică descriptivă, testul t pentru eșantioane independente, corelația Pearson, analiza de regresie multiplă și analiza de moderare.

Rezultatele obținute ne-au ajutat să concluzionăm următoarele:

O vârstă mai mare nu este însoțită de un nivel ridicat al stresului sau invers;

Rezultatul analizei a arătat lipsa unei legături semnificative statistic între vârstă și stabilitatea emoțională; și în cazul relației dintre vârstă și extraversiune putem spune că nu există o legătură semnificativă statistic;

Vârsta este în legătură indirectă cu deschiderea către experiență. Legătura este moderată și semnificativă statistic. Pe măsură ce vârsta crește, scade gradul de deschidere către experiență;

Nu există o legătură semnificativă statistic între vârstă și agreabilitate;

În cazul relației dintre vârstă și conștiinciozitate, rezultatele analizei statistice ne arată, ca și în situațiile anterioare, lipsa unei corelații semnificative statistic;

O vechime mai mare nu este însoțită de un nivel ridicat al stresului sau invers;

Rezultatul analizei statistice a arătat lipsa unei legături semnificative statistic între cele două variabile;

În cazul relației dintre vechime și extraversiune putem spune că nu există o legătură semnificativă statistic;

Vechimea este în legătură indirectă cu deschiderea către experiență. Legătura este moderată și semnificativă statistic. Pe măsură ce vechimea crește, scade gradul de deschidere către experiență;

Și în cazul relației dintre vechime și agreabilitate s-a observat o legătură indirectă, de intensitate mică spre moderată, dar semnificativă statistic. O vechime mai mare este însoțită de o agreabilitate mai redusă;

În cazul relației dintre vechime și conștiinciozitate, rezultatele analizei statistice ne arată lipsa unei corelații semnificative statistic;

Un nivel ridicat al stresului este însoțit de un nivel scăzut al stabilității emoționale;

Nu există o legătură semnificativă statistic între nivelul stresului și extraversiune;

În cazul relației dintre nivelul stresului perceput și deschiderea către experiență putem spune că există o legătură semnificativă statistic, de intensitate moderată. Un nivel scăzut al stresului este însoțit de un nivel ridicat al deschiderii către experiență și invers;

Nivelul stresului perceput este și el în legătură indirectă cu agreabilitatea. Legătura este moderată și semnificativă statistic. Pe măsură ce nivelul stresului perceput crește, scade agreabilitatea;

În cazul relației dintre nivelul stresului perceput și conștiinciozitate, rezultatele analizei statistice ne arată lipsa unei corelații semnificative statistic;

Nu există diferențe semnificative statistic între media scorurilor obținute de subiecții de gen feminin și media scorurilor obținute de subiecții de gen masculin în ceea ce privește nivelul stresului și trăsăturile de personalitate;

Dintre trăsăturile de personalitate, doar „Extraversiunea” are o contribuție semnificativă statistic la predicția nivelului de stres perceput. Celelalte componente ale personalității (stabilitatea emoțională, deschiderea către experiență, agreabilitatea și conștiinciozitatea) nu sunt predictori semnificativi ai criteriului;

Modelul final al regresiei ierarhice a indicat că nici una dintre variabilele ce definesc personalitatea, moderate de gen, nu se constituie în predictori semnificativi statistici ai nivelului stresului perceput;

De asemenea, modelul final a indicat că nici una dintre variabilele ce definesc personalitatea, moderate de vârstă, nu se constituie în predictori semnificativi ai nivelului stresului perceput.

3.3 Implicații științifice

Atât rezultatele cât și teoria se pot utiliza pentru cercetătorii din alte domenii care încearcă să înțeleagă relația dintre stres (nivelul de stres), emoțiile negative și alte variabile ale personalității de exemplu: trăsăturile de personaltate.

Această cercetare își propune înțelegerea și descoperirea relației dintre stres și personalitate, ceea ce reprezintă un pas către o performanță mai bună a profesorilor (din literatura de specialitate) și a studenților (din cercetarea prezentă) și un grad mai ridicat de concentrare.

3.4 Dezavantaje și limite

Limitele sunt reprezentate de posibilitate redusă de extrapolare (trecere de la o idee la alta, mai complexă , cu o sferă mai largă) a rezultatelor.Lot redus, insuficient pentru generalizarea rezultatelor.Adesea lotul de participanți nu este reprezentativ pentru populație, lotul a fost extras doar din două orașe: Ploiești și București.

De asemenea un alt dezavantaj a fost că studiul a avut la bază voluntariatul, doar cei care au fost interesați fără să primeasca bonificație au completat chestionarele și au acceptat să participe la cercetare.

ANEXE:

Imaginea 1

Tabel 1

Imaginea 2

BIBLIOGRAFIE:

Albu, M. (1998). Construirea șu utilizarea testelor psihologice, Editura Clusium, Cluj-Napoca;

Baban A., (1998), Stres și Personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Cohen, S., Kamarek, T., Mermelstein, R., PPS Scale , A global measure of perceived stress. Journal of Health and Social Behaviour, 24, 386-396 apud Baban A., (1998), Stres și Personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Golberg L.R.,(1992) The development of Markers for the Big-Five Factor Structure, Psychological Assesment, 4(1),26-42;

Iamandescu I.B., (2005), Stresul psihic-factor modulator complex al sănătății, Editura Infomedica, București;

Lazarus R.S. & Folkman S.,(1991), The concept of Coping. In Stress and Coping: an Anthology, Columbia University Press, New York;

Minulescu M, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Garel Publishing House, București;

Montgomery C., Rupp, A.A. ;, (2005), A Meta-Analysys for Exploring the Diverse Causes and Effects of Stress in Teachers, Canadian Journal of Education;

Pașcanu R., Lupaș C., Ardelean L., Spătărel D.. Stoleru M., (2009) Calitatea vieții la personalul din domeniul sănătății mintale, SNPCAR, vol. 12, nr.4;

Rusu S., Maricuțoiu P.R., Macsinga I., Vîrgă D., Sava A.F.,(2012), Evaluarea personalității din perspectiva modelului Big Five. Date privind adaptarea chestionarului IPIP-50 pe un eșantion de studenți români, volumul 10

Selye N., (1976) The Stress of Life, McGraw-Mill, New York;

Vasile C., (2014) Social stress in romanian teachers, Procedia Behavioral Sciences 127 776-780 PSI WORLD;

Zlate M., (2006), Fundamentele Psihologiei, Editura Universitară, București;

BIBLIOGRAFIE:

Albu, M. (1998). Construirea șu utilizarea testelor psihologice, Editura Clusium, Cluj-Napoca;

Baban A., (1998), Stres și Personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Cohen, S., Kamarek, T., Mermelstein, R., PPS Scale , A global measure of perceived stress. Journal of Health and Social Behaviour, 24, 386-396 apud Baban A., (1998), Stres și Personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Golberg L.R.,(1992) The development of Markers for the Big-Five Factor Structure, Psychological Assesment, 4(1),26-42;

Iamandescu I.B., (2005), Stresul psihic-factor modulator complex al sănătății, Editura Infomedica, București;

Lazarus R.S. & Folkman S.,(1991), The concept of Coping. In Stress and Coping: an Anthology, Columbia University Press, New York;

Minulescu M, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Garel Publishing House, București;

Montgomery C., Rupp, A.A. ;, (2005), A Meta-Analysys for Exploring the Diverse Causes and Effects of Stress in Teachers, Canadian Journal of Education;

Pașcanu R., Lupaș C., Ardelean L., Spătărel D.. Stoleru M., (2009) Calitatea vieții la personalul din domeniul sănătății mintale, SNPCAR, vol. 12, nr.4;

Rusu S., Maricuțoiu P.R., Macsinga I., Vîrgă D., Sava A.F.,(2012), Evaluarea personalității din perspectiva modelului Big Five. Date privind adaptarea chestionarului IPIP-50 pe un eșantion de studenți români, volumul 10

Selye N., (1976) The Stress of Life, McGraw-Mill, New York;

Vasile C., (2014) Social stress in romanian teachers, Procedia Behavioral Sciences 127 776-780 PSI WORLD;

Zlate M., (2006), Fundamentele Psihologiei, Editura Universitară, București;