Realizarea Unui Audio Streaming Server
Cuprins
Capitolul 0. Scopul proiectului
Capitolul I. Componente hardware a proiectului
I.1. Prezentarea tehnologiei radio
I.1.1. Radio prin unde (scurtă istorie)
I.1.2. Principiile funcționării a radioului
I.1.3. Radioul AM
I.1.4. Radioul FM
I.1.5. Radio prin internet
1. Microfonul
1.1 Clasificarea microfoanelor
1.2 Caracteristici electrice și acustice ale microfoanelor
1.3 Câteva tipuri de microfoane:
2. Difuzoare
3. Emițător FM
IV. Realizarea unui audio ”streaming” server
1. Instalarea SHOUTcast
1.1 Codul de instalare (linux)
1.2 Deschiderea fișierului de configurare
1.3 Opțiuni Obligatorii
1.4 Stabilirea parolei
1.5 Stabilirea portului folosit la ascultare
1.6 Configurarea setărilor de log
1.7 Activarea statisticilor în timp real
1.8 Activarea procesului de log în timp real
1.9 Stabilirea numărului ultimelor cântece rulate
1.10 Activarea procesului de log pentru modificările în sistemul de fișiere
1.11 Activarea procesului de log pentru cererile http
1.12 Activarea procesului de log pentru W3C
1.13 Stabilirea adresei IP a sursei
1.14 Stabilirea adresei IP a destinației
1.15 Stabilirea portului proxy/yp.SHOUTcast.com
1.16 Stabilirea înregistrărilor inverse în DNS
1.17 Configurarea retransmiterii
1.18 Stabilirea parolei admin
1.19 Activarea auto deconectării utilizatorilor
1.20 Stabilirea timpului de așteptare al sursei
1.21 Configurarea directorului pentru conținut
1.22 Stabilirea unui fișier intro
1.23 Stabilirea unui fișier de rezervă
1.24 Stabilirea unui format al titlului
1.25 Stabilirea formatului URL
1.26 Stabilirea stării publice a sursei stream-ului
1.27 Permiterea retransmiterii
1.28 Permiterea retransmițătorilor să afișeze public sursa
1.29 Stabilirea Meta-Intervalului
1.30 Stabilirea timpului maxim de ascultare
1.31 Configurarea fișierului ban
1.32 Configurarea listei adreselor IP rezervate
1.33 Stabiliți dacă doar utilizatorii Rip pot accesa server-ul dvs.
1.34 Stabilirea variabilelor unice
1.35 Stabilirea variabilelor obișnuite de configurare
1.36 Stabilirea numărului de procesoare utilizate
1.37 Stabilirea intervalului dintre date
1.38 Stabilirea formatului de afișare XML
2. Pornirea streaming-ului cu server-ul SHOUTcast
2.1 Copierea unui fișier mp3 în directorul cu conținut
2.2 Pornirea server-ului Shoutcast
3. Configurarea SHOUTcast Trans
3.1 Deschiderea fișierului de configurare al SHOUTcast Trans
3.2 Stabilirea unui playlist
3.3 Crearea playlist-ului
3.4 Stabilirea adresei IP și a portului server-ului
3.5 Stabilirea parolei pentru server-ul SHOUTcast
3.6 Configurarea informațiilor referitoare la stream
3.7 Configurarea fișierului log
3.8 Configurarea redării shuffle
Cod 3.9 Configurarea stream-ului
3.10 Configurarea efectului cross fade
3.11 Activarea folosirii etichetelor ID3
3.12 Stabilirea stării publică
3.13 Configurarea interacțiunii cu utilizatorii
4. Pornirea și folosirea SHOUTcast Trans
4.1 Pornirea Shoutcast Trans și Shoutcast Server
4.2 Ascultarea stream-ului dvs.
5. Utilizare avansată a SHOUTcast
5.1 Djcontrol
5.2 Reîncărcarea playlist-ului
5.3 Omiterea cântecelor din playlist
V. Interconectarea a tehnologii menționate
VI. Prezentarea funcționalității a sistemului nou
VII. (ANEXĂ) Poze de la sistemul obținut
Capitolul 0. Scopul proiectului
În zilele contemporane telecomunicația primește un rol cât mai important. Ne informăm de la internet (pagini de socializare), pliante, ziare, reviste, televiziune și de la radio. Cu ajutorul calculatorului ne putem realiza și noi foarte ușor anunțuri pe internet, reclamă la un ziar, pliante dar mai puțin o emisiune la un radio.
Scopul acestui proiect este să ne familiarizăm de lumea digitală a radioului. Scopul meu este să ne realizez, cu folosirea resurselor pe care obicei are toate lumea acasă, un sistem broadcasting audio.
Cu ajutorul acestui intermediu de comunicare previzionez că în viitor ar putea folosi și în scop educațional. De exemplu studentul (la regim de învățământ la distanță) pornește un calculator acasă sau oriunde, caută la internet interfața (site-ul) radioului creat pentru clienți (ascultători) și ascultă cursuri predate de profesori ori live ori deja înregistrată. Mai mult, prin intermediul interfeței se poate pune întrebări chiar în timpul emisiuni sau se poate descărca bibliografia, pozele, etc.
Pe de o altă parte se poate folosi și la alte scopuri de exemplu cele mai recunoscuți Dj-s sau cântăreți interpretează un mini concert pentru suporterii ei. Cu această intermediu recuperăm timp și cheltuieli. O altă modalitate de a folosi sistemul menționat, la un campus cu mulți studenți se poate realiza un radio local cu scop informativ și/sau pentru distracție.
Capitolul I. Componente hardware a proiectului
În acest capitol facem cunoștință cu componente folosite la realizarea sistemului. Va fi prezentat separat fiecare cu descrierea și funcționalitatea lor eventual o scurtă istorie.
I.1. Prezentarea tehnologiei radio
I.1.1. Radio prin unde (scurtă istorie)
Prima transmisie radio din istorie a fost realizată de Guglielmo Marconi în 1894. Semnalele radio emise atunci s-au propagat în spațiul cosmic, cu viteza luminii, pentru mai bine de 115 de ani. Undele radio transmise atunci au trecut prin dreptul lui Sirius în 1903, pe lângă Vega în 1919 și dincolo de steaua Regulus în 1971. În prezent, semnalul a trecut deja pe lângă mai bine de 1,000 de stele. Orice posibilă ființă inteligentă care locuiește pe o planetă ce orbitează în jurul vreuneia din cele mai bine de 1000 de stele, și care posedă un receptor foarte bun, ar fi putut să recepționeze semnalul emis de Marconi, aflând astfel de existența Pământului și a speciei umane.
Majoritatea enciclopediilor de știință și tehnică ne spun că în 1895 Guglielmo Marconi (prezentat în Figura nr. 1), un inventator italian în vârstă de doar 20 de ani, a creat un dispozitiv capabil să transmită și să recepționeze unde radio pe distanțe de maximum 1 kilometru.
Îmbunătățirile ulterioare ale antenei sale și apariția unui amplificator primitiv de semnal i-au permis lui Marconi să înregistreze un patent în Marea Britanie pentru “telegraful fără fir”. În 1897 a reușit să transmită semnale unor nave aflate la 29 de kilometri de țărm, pentru a izbuti doar 4 ani mai târziu să transmită semnale radio peste Atlantic. A fost răsplătit cu premiul Nobel pentru fizică în 1909 pentru munca sa în domeniul transmițătoarelor și receptoarelor radio.
Aceasta este povestea pe care o puteți citi în majoritatea lucrărilor de popularizare a fizicii. Adevărul este însă că un fizician sârbo-croat, Nicola Tesla (Figura nr. 2) a pus bazele radioului încă din 1896.
Marconi a folosit ideea lui după mai mulți ani, dar Tesla s-a luptat pentru recunoașterea întâietății sale până la moartea sa în 1943, când justiția a invalidat patentul lui Marconi și l-a recunoscut pe Tesla drept inventatorul radioului.
Pentru operatorii radiourilor de pe navele maritime a reprezentat un adevărat miracol de Crăciun. În locul punctelor și liniilor codului Morse operatorii au ascultat acordurile melodioase ale unui violonist ce interpreta “Silent Night”. Se întâmpla în 1906, în Ajunul Crăciunului și era vorba de una din primele transmisii muzicale pe calea aerului. Trecuseră doar 11 ani de la prima transmisie “fără fir” a lui Marconi și doar 5 de la semnalul transmis peste Atlantic.
Folosind un alternator de înaltă frecvență, un fizician născut în Canada – Reginald A. Fessenden – realiza o istorică transmisie în Ajunul Crăciunului, reușind să transmită sunetele unei viori, dar și vocea omului. Un alt eveniment rămas în cărțile de istorie ca una dintre primele transmisii radio a avut loc în 1910, când Lee de Forest, inventatorul unui tip de tub cu vid botezat triodă, a reușit o transmisie pe calea aerului chiar din clădirea Operei Metropolitane din New York.
Totuși, ideea de a folosi radioul ca un mediu public de transmisie audio prinde contur de-abia în 1916, când un inginer de la Westinghouse – pe numele său Frank Conrad – a transmis în eter niște înregistrări pentru un prieten. Un director de la Westinghouse a auzit despre transmisia lui Conrad și a intuit potențialul ideii. Era vorba despre un mediu disponibil maselor – ceea ce însemna audiente uriașe. Însemna un public ce urma să asculte transmisiile radio produse și vândute de către Westinghouse. În 1920, postul de radio Westinghouse KDKA a început să transmită în mod regulat. În același an a transmis prin radio rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA înainte ca acestea să poată fi citite în ziarele vremii. A fost o mare realizare în epocă, începutul oficial al transmisiilor radio profesioniste.
I.1.2. Principiile funcționării a radioului
Undele radio au cea mai mare lungime de undă și transportă cea mai puțină energie dintre toate componentele spectrului electromagnetic. În timp ce în cazul luminii vizibile vorbim de lungimi de undă care reprezintă fracțiuni minuscule dintr-un țol, în cazul undelor radio lungimea de undă variază astfel de la valori în jur de 19 centimetri, continuând cu lungimi egale cu cea a unei sticle de apă, a automobilelor, vapoarelor, munților și ajungând până la lungimi de undă de dimensiuni enorme, mai mari chiar decât diametrul planetei noastre.
Heinrich Hertz este cel care a descoperit undele radio, în anul 1888. Primul post comercial de radio a început să emită la Pittsburgh, în statul american Pennsylvania, la data de 2 noiembrie 1920. Ulterior, în 1932, o descoperire majoră aparținând lui Karl Jansky de la Laboratoarele Bell a dezvăluit faptul că atât stelele, dar și alte obiecte din spațiul cosmic emit unde radio. Era momentul de naștere a radioastronomiei, un domeniu al astronomiei care presupune eforturi considerabile. Oamenii de știință au nevoie de antene uriașe pentru a detecta semnalele radio slabe, de lungimi mari de undă, undele radioelectrice provenind din spațiul cosmic. De pildă, enorma antenă concavă a observatorului de la Arecibo măsoară 305 metri în diametru, adică aproximativ cât 3 terenuri de fotbal. Oamenii de știință pot utiliza semnalele recepționate de o rețea de antene separate pentru a se concentra asupra unor anumite zone ale spațiului cosmic. Astfel de aranjamente de antene se comportă asemenea unui colector unic, de dimensiuni gigantice. Un exemplu vine din New Mexico, (Figura nr. 3,4) o rețea de 27 de antene parabolice aranjate sub forma unui "Y" gigant, cu fiecare braț capabil să se "desfășoare" pe 13 mile!
Cercetătorii au împânzit planeta cu astfel de rețele de receptoare radio. Una dintre cele mai mari se întinde din Hawaii până în Insulele Virgine, acționând similar unui teleobiectiv atât de puternic încât o minge de baseball de pe suprafața Lunii i-ar umple întregul câmp vizual.
Multe dintre marile descoperiri din astronomie au fost posibile datorită existenței undelor radio. Pulsarii, existența norilor giganți de plasmă extrem de fierbinte, care sunt printre cele mai mari obiecte din Univers și quasarii, toate au fost descoperite folosind undele radio. Undele radio furnizează și o serie de alte informații utile despre sistemul nostru solar și despre planeta noastră. Obiectele astronomice care posedă un câmp magnetic produc de obicei unde radio. Un exemplu este chiar Soarele nostru. Astfel, satelitul STEREO al NASA este capabil să monitorizeze emisiile de unde radio de la nivelul coronei solare. Senzorii WAVE ai navetei spațiale WIND înregistrează undele radio emise la nivelul ionosferei unei planete, precum "exploziile" radio ale lui Jupiter, cu lungimi de undă în jur de 15 metri.
Undele radio sunt peste tot împrejurul nostru, aducând divertismentul, știrile și informația științifică în casele noastre. Nu putem auzi aceste unde radio. Atunci când vă potriviți aparatul de radio pe frecvența postului favorit, el va recepționa undele electromagnetice cu respectiva frecvență și le va transforma în vibrații mecanice la nivelul unui difuzor pentru a r radio profesioniste.
I.1.2. Principiile funcționării a radioului
Undele radio au cea mai mare lungime de undă și transportă cea mai puțină energie dintre toate componentele spectrului electromagnetic. În timp ce în cazul luminii vizibile vorbim de lungimi de undă care reprezintă fracțiuni minuscule dintr-un țol, în cazul undelor radio lungimea de undă variază astfel de la valori în jur de 19 centimetri, continuând cu lungimi egale cu cea a unei sticle de apă, a automobilelor, vapoarelor, munților și ajungând până la lungimi de undă de dimensiuni enorme, mai mari chiar decât diametrul planetei noastre.
Heinrich Hertz este cel care a descoperit undele radio, în anul 1888. Primul post comercial de radio a început să emită la Pittsburgh, în statul american Pennsylvania, la data de 2 noiembrie 1920. Ulterior, în 1932, o descoperire majoră aparținând lui Karl Jansky de la Laboratoarele Bell a dezvăluit faptul că atât stelele, dar și alte obiecte din spațiul cosmic emit unde radio. Era momentul de naștere a radioastronomiei, un domeniu al astronomiei care presupune eforturi considerabile. Oamenii de știință au nevoie de antene uriașe pentru a detecta semnalele radio slabe, de lungimi mari de undă, undele radioelectrice provenind din spațiul cosmic. De pildă, enorma antenă concavă a observatorului de la Arecibo măsoară 305 metri în diametru, adică aproximativ cât 3 terenuri de fotbal. Oamenii de știință pot utiliza semnalele recepționate de o rețea de antene separate pentru a se concentra asupra unor anumite zone ale spațiului cosmic. Astfel de aranjamente de antene se comportă asemenea unui colector unic, de dimensiuni gigantice. Un exemplu vine din New Mexico, (Figura nr. 3,4) o rețea de 27 de antene parabolice aranjate sub forma unui "Y" gigant, cu fiecare braț capabil să se "desfășoare" pe 13 mile!
Cercetătorii au împânzit planeta cu astfel de rețele de receptoare radio. Una dintre cele mai mari se întinde din Hawaii până în Insulele Virgine, acționând similar unui teleobiectiv atât de puternic încât o minge de baseball de pe suprafața Lunii i-ar umple întregul câmp vizual.
Multe dintre marile descoperiri din astronomie au fost posibile datorită existenței undelor radio. Pulsarii, existența norilor giganți de plasmă extrem de fierbinte, care sunt printre cele mai mari obiecte din Univers și quasarii, toate au fost descoperite folosind undele radio. Undele radio furnizează și o serie de alte informații utile despre sistemul nostru solar și despre planeta noastră. Obiectele astronomice care posedă un câmp magnetic produc de obicei unde radio. Un exemplu este chiar Soarele nostru. Astfel, satelitul STEREO al NASA este capabil să monitorizeze emisiile de unde radio de la nivelul coronei solare. Senzorii WAVE ai navetei spațiale WIND înregistrează undele radio emise la nivelul ionosferei unei planete, precum "exploziile" radio ale lui Jupiter, cu lungimi de undă în jur de 15 metri.
Undele radio sunt peste tot împrejurul nostru, aducând divertismentul, știrile și informația științifică în casele noastre. Nu putem auzi aceste unde radio. Atunci când vă potriviți aparatul de radio pe frecvența postului favorit, el va recepționa undele electromagnetice cu respectiva frecvență și le va transforma în vibrații mecanice la nivelul unui difuzor pentru a crea undele sonore pe care le auzim.
Înainte de a intra în amănunte privind modul în care funcționează radioul, lăsați deoparte faptul că sunteți atât de obișnuiți cu un asemenea dispozitiv și gândiți-vă o clipă cât de misterios ar fi părut un aparat de radio unui om chiar inteligent din trecutul nu prea îndepărtat, când încă undele electromagnetice erau necunoscute, o cutie care produce sunete inteligibile! Oricât ai căuta înăuntrul lui, nu vei găsi niciun sunet, chiar de mergi cu disecția până la nivelul cel mai profund al pârților componente. Unii filozofi moderni au folosit această analogie pentru a sugera că nu vom găsi niciodată cauza conștiinței, pentru că ar fi produsă de creierul uman așa cum sunetul este produs de radio.
Undele radio reprezintă un tip de radiație electromagnetică, o formă de energie care își schimbă proprietățile, și oscilează foarte rapid. Undele radio au două caracteristici înrudite: frecvența și lungimea de undă. Frecvența exprimă de câte ori într-o secundă unda oscilează, deci își schimbă puterea (amplitudinea) asociată. Lungimea de undă reprezintă distanta dintre două maxime ale oscilației undelor electromagnetice și este dată de relația dintre viteza de deplasare a undei (300000 de km/s în cazul tuturor undelor electromagnetice care se deplasează prin aer) împărțită la valoarea frecvenței anterior descrise. Undele radio de frecvențe joase (Figura nr. 5) au lungimi de undă mari (100 de metri), în timp ce undele radio de frecvență înaltă (Figura nr. 5) au asociate lungimi de undă scurte (de ordinul centimetrilor).
În esență, radioul folosește o tehnologie foarte simplă. Folosind componente electronice ieftine se pot construi emițătoare și receptoare radio simple. Orice configurație de dispozitiv radio pentru emisie-recepție presupune existența unui transmițător și a unui receptor. Rolul transmițătorului este de a prelua un anume tip de mesaj, cum ar fi vocea unui solist, imagini în cazul unui receptor TV sau date pentru modem urile radio, să îl codifice sub forma unei unde electromagnetice sinusoidale și să îl transmită prin aer sub forma undelor radio. Rolul receptorului este, desigur, recepția acestor unde radio precum și decodificarea și extragerea mesajului util din structura lor. Atât emițătorul, cât și receptorul folosesc antene pentru a radia (transmite), respectiv recepționa undele electromagnetice.
I.1.3. Radioul AM
Puteți vedea în Figura nr. 6 mai jos, pașii parcurși de o undă sonoră de la microfonul artistului, pe calea aerului, până în casele dumneavoastră. Trebuie remarcat că elementele reprezentate grafic prin numerele 3-5, și anume generatorul de semnal, modulatorul și emițătorul sunt localizate la nivelul stației de radio de unde se emit programele în eter, pe când cele de la 6 la 10 (antena receptoare, amplificatorul, demodulatorul, filtrul și difuzorul) se regăsesc în orice receptor radio AM (aparatul de radio). Schema de mai jos presupune și prezentă unui semnal audio live, deci vocea unui artist este preluată printr-un microfon (1), amplificată (2) și transmisă generatorului de semnal.
Echipamente folosite la acest tip de transmisie:
1. Microfonul
Vibrațiile sonore generate de artist acționează asupra microfonului, unde sunetul este convertit într-un semnal electric foarte slab. Odată cu înălțimea tonului redat de artist, crește și frecvența undei sonore asociate.
2. Amplificatorul
Acest semnal electric este amplificat. Se poate vedea pe figură că semnalul de intrare este mai plat (de amplitudine mai mică) decât cel de ieșire. Amplitudinea mărită a semnalului de ieșire indică faptul că acesta este mult mai puternic. De remarcat și că frecvența semnalului de intrare și a celui de ieșire sunt identice.
3. Generatorul semnalului purtător
Generatorul de undă creează un semnal radio de înaltă frecvență. Frecvența acestui semnal este de câteva ori mai mare decât frecvența undei sonore. Acest semnal va "purta" semnalul audio prin atmosferă și se mai numește, pe scurt, și "purtătoare".
4. Modulatorul
Amplitudinea semnalului purtător (“înălțimea” sinusoidei din desen) este alterată, sau modulată, termenul preferat în jargonul tehnic, pentru a reflecta schimbările de amplitudine ale semnalului audio original. Trebuie remarcat cum o copie a semnalului audio este vizibilă în jumătățile superioară și inferioară ale undei purtătoare. De la modalitatea de modulație a semnalului util, în acest caz modulația în amplitudine, provine acronimul AM, care desemnează o anumită bandă de frecvențe în care emit stațiile radio care folosesc această tehnologie.
5. Emițătorul
Semnalul radio (electric la nivelul acesta) ajunge la antena emițătoare și la nivelul acesteia se generează câmpul electromagnetic corespunzător, o undă radio, care se propagă înspre exterior omnidirecțional.
6. Antena receptoare
O antenă recepționează unda radio undeva în aria de acoperire a emițătorului. Dacă antena este foarte departe de emițătorul radio, semnalul recepționat va fi foarte slab.
7. Amplificatorul
Semnalul recepționat, de amplitudine redusă, este amplificat.
8. Demodulatorul
La acest nivel semnalul radio este înjumătățit. Din moment ce ambele componente conțin aceeași informație audio, doar una este necesară.
9. Filtrul
Semnalul este trecut printr-un filtru, care îndepărtează componenta purtătoare a acestuia. Ceea ce rămâne este semnalul audio propriu-zis.
10. Difuzorul
Semnalul audio astfel obținut generează vibrații ale diafragmei difuzorului, generând unde sonore echivalente cu vocea artistului transmisă din locația stației radio.
I.1.4. Radioul FM
Radioul FM funcționează similar radioului AM. Diferența apare la modalitatea de alterare, deci de modulație (Figura nr. 7) a undei purtătoare. În cazul radioului AM (Amplitude Modulation), amplitudinea (puterea) semnalului variază pentru a încorpora componenta informațională de sunet. În cazul FM-ului (Frequency Modulation) frecvența semnalului purtător este cea care variază.
Semnalele FM au un mare avantaj în față semnalelor AM. Ambele sunt susceptibile să sufere mici variații de amplitudine. În cazul unei transmisii AM, acestea generează ceea ce numim “paraziți”, un semnal radio nedorit. În cazul unei transmisii FM, micile variații de amplitudine nu influențează calitatea semnalului recepționat, deoarece componenta audio este codificată prin schimbări ale frecvenței purtătoarei, astfel că receptorul FM poate ignora modificările de amplitudine, neapărând distorsionări ale semnalului original.
Suntem așadar la momentul în care un semnal electric pleacă spre antena unei stații radio. Trebuie să realizăm că semnalul este un curent electric, practic electroni în mișcare printr-un fir metalic, de obicei cupru. Atomii constituenți ai firului de cupru au ceva în comun – toți au 1 sau 2 electroni pe orbitalul superior, electroni care nu au o legătură foarte strânsă cu restul atomului. Este nevoie de o foarte redusă cantitate de energie pentru a îndepărta electronul de atomul părinte. Cu suficientă energie, electronii de pe ultimul nivel ai tuturor atomilor se vor mișca la unison. Vor trece de la atomul inițial la unul vecin și așa mai de parte.
Să revenim la semnalul radio. Electronii au o mișcare de du-te vino, creând un câmp electromagnetic în jurul firului metalic. Aceștia urmează aceeași mișcare și în antena emițătoare, generând un câmp electromagnetic în jurul acesteia. Diferența este că dacă firul este ecranat (izolat), pentru a reține câmpul electromagnetic în interior, în cazul antenei acest lucru nu se petrece, iar câmpul electromagnetic generat este radiat în toate direcțiile cu viteza luminii. Călătorește până întâlnește antenele miilor de receptoare din zonele limitrofe, iar la recepție se petrece fenomenul invers câmpul electromagnetic prezentat în Figura nr. 8 generează un curent electric în antena receptoare, curent care este amplificat și procesat de către aparatul de radio.
Transmisiile AM și FM se situează:
Semnalele radio AM sunt cele din zona 550 kHz – 1600 kHz.
Radioul FM emite între 88 MHz și 108 MHz.
Distanță de acoperire a emisiilor AM și FM
Toate undele electromagnetice călătoresc în linie dreaptă prin mediile de transmisie uniforme așa cum este și cazul atmosferei inferioare. De aceea, majoritatea undelor radio străbat mediul înconjurător până când întâlnesc zone muntoase sau până când curbura scoarței terestre nu mai permite semnalului să ajungă la receptorul de la o potențială destinație. Este motivul pentru care majoritatea emițătoarelor sunt montate în vârful clădirilor foarte înalte sau în zone cu relief înalt – crestele munților și dealurilor, pentru a putea deservi o suprafață (pe care literatura de specialitate o numește “arie de acoperire”) cât mai mare.
Totuși, în cazul undelor radio de frecvență joasă (sub 30 MHz), fenomenul de reflexie care apare la contactul cu particulele încărcate electric din componența ionosferei, ajută la propagarea undelor pe suprafețe mult mai mari. În loc să treacă prin ionosferă și să ajungă în spațiul cosmic asemenea undelor de înaltă frecvență, undele radio de frecvență joasă sunt reflectate înapoi către Pământ. Ca bonus, condițiile superioare de reflexie de la orele dimineții creează premisele unor transmisii de o calitate superioară la matineu, mărind aria de acoperire a unui turn de transmisie la câteva mii de kilometri. Deși stațiile FM oferă înaltă fidelitate, cele AM au o arie de acoperire mult superioară.
RDS – Radio Data System este un serviciu de transmisii de date în banda FM 87,5 -108 MHz. RDS este utilizat de posturile de radio ce emit în banda FM pentru a transmite informații privind denumirea și tipul programului, numele postului (ProFM, Europa FM, etc.), precum și alte date referitoare la trafic sau starea vremii. Prin intermediul RDS, sunt disponibile 20 funcții, dintre care 5 sunt utilizate în mod curent :
PI – Programme Identification;
PS – Programme Service name;
AF- Alternative Frequency list ;
TP- Traffic Programme;
TA – Traffic Announcement;
RDS a fost dezvoltat în Europa începând cu anul 1975. În 1984, EBU (European Broadcasting Union) a standardizat serviciul RDS prin documentul EBU 3244. În 1990, CNELEC (Comite Europeen de Normalisation Electrotechnique) a transpus EBU 3244 în standardul EN 50067:1990. În 1992, standardul RDS fost revizuit, devenind EN 50067:1992. Pentru a veni în întâmpinarea cererilor unor producători, standardul RDS a fost rescris în 1998, acesta devenind EN 50067:1998.
În SUA, datorită particularităților specifice, nu s-a putut implementa standardul European RDS. Astfel că, în 1990, un grup de lucru format din Asociația Națională a Societăților de radiodifuziune (NAB) și Comisia Națională pentru standarde radio (NRSC) a hotărât să creeze un nou standard bazat pe cel european EN 50067:1990. Conform noului standard publicat în 1993, serviciul se numește RBDS (Radio Broadcast Data System) și nu RDS (Radio Data System).
Lățimea de bandă a unui canal din banda FM (87,5 – 108 MHz), este de 100 KHz. Pe primii 15 KHz se transmite semnalul mono audio (L+R). Pe frecvența de 19 KHz se transmite semnalul pilot utilizat de receptor la demodulare. Între 23 KHz și 53 KHz se transmite semnalul stereo (L+R).
Semnalul RDS (Figura nr. 9) modulează în amplitudine o subpurtătoare cu frecvența de 57 KHz (3 x 19 KHz – frecvența pilot). Frecvența purtătoare este suprimată. Semnalul radio (mono sau stereo) este însumat cu semnalul RDS la intrarea în blocul modulator al emițătorului FM.
Informația transmisă prin Radio Data System este codificată pe un cuvânt cu lungimea de 16 biți (information word). La acești 16 biți se mai adaugă un cuvânt cu lungimea de 10 biți – cuvânt de control al erorilor de transmisie (control word). Cele două cuvinte formează un bloc. 4 blocuri formează un grup cu lungimea de 104 biți (Figura nr. 10). Cel mai semnificativ bit dintr-un cuvânt este transmis primul.
Funcțiile RDS
1. AF – Alternative Frequencies list – permite schimbarea automată a frecvenței de recepție la trecerea dintr-o zonă în alta. Mai precis, atunci când un post emite în zone adiacente pe frecvente diferite, la trecerea dintr-o zonă în alta, receptorul se acordează automat pe noua frecvență.
2. CT – Clock Time and date
3. DI – Decoder Identification – indică modul de operare pentru receptor (stereo, mono, etc).
4. ECC – Extended code country
5. EON – Enhanced Other Networks
6. EWS – Emergency Warning System
7. IH – In House Application
8. MS – Music Speech switch
9. ODA – Open Data Application
10. PI – Programme Identification
11. PIN – Programme Item Number
12. PS – Programme service – denumirea postului radio (ProFM, etc)
13. PTY – Programme Type – tipul programului (sportiv, știri, etc.)
14. PTYN – Programme TYpe Name.
15. RP – Radio Paging
16.RT – RadioText – permite transmiterea unor mesaje scurte (numele melodiei, numele interpretului, etc.)
17. TA – Traffic Announcement identification
18 . TDC – Transparent Data Channels
19. TMC – Traffic Message Channel
20. TP – Traffic Programme identification
I.1.5. Radio prin internet
Radioul pe Internet începe sa fie tot mai popular de către ascultătorii radio din întreaga lume, existând o ofertă senzațională și completă de posturi de radio live, care acoperă practic toate stilurile muzicale cunoscute până în prezent, aparte de știrile de ultima oră și alte informații utile. De multe ori, stațiile de radio pe internet sunt sponsorizate de către rețele de comunicații cu tradiție, care profită de aceasta cale pentru a-și promova mai larg interesele și politica de difuzare. Partea cea mai interesantă, când referim la radioul pe internet, este că putem accesa orice post pe care ne dorim, de oriunde din lume, cu condiția să avem o conexiune internet stabilă. În special pentru persoanele aflate departe de casă, radioul pe internet poate fi calea cea mai bună de a te informa corect și a asculta cu plăcere muzica preferată.
Din punct de vedere tehnic, stațiile de radio pe internet folosesc unul sau mai multe codec uri audio standard, care oferă suport pentru formate audio de tip MP3, Ogg, Vorbis, Windows Media Audio, RealAudio sau AAC. Protocoalele pentru transport sunt de obicei de tip TCP sau UDP și, mai puțin pentru conexiunile foarte slabe.
Urmând exemplul mai experimentaților colegii din Occident, și în România posturile mari de radio precum și alte posturi independente au ieșit puternic pe internet în ultimii ani, astfel încât în prezent există și pentru limba română o ofertă impresionantă de posturi de radio care oferă de toate, de la muzică preferată la știri și multe altele.
Printre directoarele web care includ o selecție foarte bogată de posturi de radio din întreaga lume, accesibile imediat, fie prin playerul default al calculatorului dumneavoastră, fie prin miniplayerul oferit de website-ul în cauza, se numără Shoutcast Radio (shoutcast.com), directorul Live365 (live365.com), dar și website-uri românești de succes precum Radio Romania NET (romaniaradio.ro). În ce privește calitatea sunetului, aceasta va depinde de o serie de factori tehnici precum calitatea plăcii de sunet a propriului calculator, conexiunea internet, dar și pachetele de servicii oferite de furnizor. De obicei însă mai toate stațiile de radio care se respectă vor oferi o calitate destul de asemănătoare cu aceea cu care ne-au obișnuit deja posturile tradiționale de radio FM.
Posturile de radio pe internet promovează de multe ori și trupe sau artiști în prima audiție, oferă o mare varietate de stiluri și genuri muzicale și merită ascultate non-stop dacă sunteți interesați ai muzicii românești și internaționale. Nu ezitați să vă căutați muzica preferată și pe aceasta cale pentru că veți găsi cu siguranță tot ceea ce vă doriți cu doar câteva click uri.
Studio i-NET (Figura nr. 11) este un sistem de codare/transmisie/decodare a semnalului audio peste internet.
Noutatea oferita de Studio i-NET, este posibilitatea transmiterii unor semnale de sincronizare date între emițător și receptor, astfel încât dacă este utilizat între o stație de radio centrală și o stație locală, sistemul permite și sincronizări pentru difuzările de publicitate, identice ca funcționalitate cu conexiunile satelit. Studio i-NET este alcătuit din două programe software i-NET Transmiter și i-NET Receiver care rulează pe calculatoare cu sisteme de operare Windows XP. Calitatea de codare se setează din interfețele de lucru ale i-NET Transmiter, urmând ca sistemul complementar de decodificare al semnalului (i-NET Receiver) să-și adapteze decodificarea la caracteristicile semnalului audio primit.
Primul post de radio cu transmisie exclusiv digitală, prin transmisie HD Radio și transmisie stream audio pe internet, One FM, a fost lansat oficial 09 Aug. 2012 de SBS Broadcasting Media și va transmite în București pe frecventa 100,6 Mhz.
Prin tehnologia HD Radio, ascultătorii vor beneficia de un sunet clar, fără bruiaje sau pierderi de semnal, precum în cazul transmisiei analogice. Un alt beneficiu al acestei tehnologii este posibilitatea de transmitere de până la patru programe, folosind aceeași frecvență, precum și transmiterea de informații de tip text pe ecranele receptoarelor.
"Transmisia digitală HD Radio prezintă unele avantaje, cum ar fi faptul că emite în aceeași bandă, pe același canal deja alocat operatorului de radiodifuziune, nu necesită alocare suplimentară de frecvență, nu necesită modificarea infrastructurii, ci păstrează o mare parte din structura existentă, permite instalarea mai multor streamuri audio, pe același canal putându-se aloca în același timp patru canale digitale, standardul este perfect compatibil cu transmisia analogica existentă", a declarat Daniel Klinger, director tehnic SBS Broadcasting Media.
Radioul digital le oferă utilizatorilor o calitate îmbunătățita a sunetului, o recepție cristal, în banda de FM ajungând-se la o calitate CD iar pentru banda AM, la o calitate a sunetului FM.
În prezent, transmisia digitală poate fi recepționata doar in București, emisia realizând-se cu un transmițător de tip Nautel, de fabricație canadiană, același tip de emițător fiind instalat și în Craiova, pentru care se așteaptă finalizarea procedurilor de autorizare pentru începerea transmisiunilor.
I.2. Echipamente audio
Pentru a se realiza un sistem portabil cu capabilități de primire inclusiv trimitere a semnalului audio avem nevoie de câteva echipamente de specialitate. În continuare o să prezint echipamentele esențiale pentru transmiterea semnalului de audio.
I.2.1. Microfonul
Clasificarea microfoanelor
Ele sunt singurele aparate electroacustice capabile sa capteze oscilațiile sonore naturale, din care motiv sunt denumite și surse de semnal primare. Microfoanele captează semnalele produse în spațiul înconjurător transformând oscilațiile acustice (mecanice) în oscilații electrice, obținându-se la bornele acestora semnale electrice de audiofrecvență.
Ele se pot clasifica după mai multe criterii :
Din punct de vedere al principiului constructiv
După principiul de funcționare
După caracteristicile de directivitate
După dependenta de ieșire
Din punct de vedere al principiului constructiv
Din punct de vedere al principiului constructiv întâlnim două tipuri de microfoane. Microfoanele cu cărbune utilizate în telefonie, care funcționează pe principiul comandării unei surse de curent continuu și microfoanele utilizate în electrostatică, funcționând pe principiul transformării energiei.
După principiul de funcționare
După principiul de funcționare întâlnim:
b1.) Microfoane cu rezistență variabilă
microfoane cu cărbune
b2.) Electrodinamice
microfoane cu bobină mobilă
microfoane cu bandă
b3.) Electroacustice
microfoane condensator
microfoane cu electret
b4.) Piezoelectrice
microfoane cu cristal
c.) După caracteristicile de directivitate
După caracteristica de directivitate întâlnim microfoane cu caracteristica de directivitate simplă și microfoane cu caracteristica de directivitate compusă.
d.) După impedanța de ieșire
După impedanța de ieșire se disting două tipuri de microfoane de impedanța mică și de impedanță mare.
Microfoanele din primul tip au impedanța de 50Ω, 150 Ω, 200-500 Ω ; microfoanele din al doilea tip au impedanța cuprinsă între 20K Ω-50K Ω.
Caracteristici electrice și acustice ale microfoanelor
Cele mai importante caracteristici electrice care influențează esențial calitatea transmisiunilor sonore sunt: sensibilitatea, caracteristica de frecvență, distorsiunile, zgomotul propriu și impedanța de ieșire.
Pentru a se putea analiza în mod unitar transformarea de către diferite microfoane a oscilațiilor acustice în semnale electrice este util a se stabili o caracteristică, prin care să se exprime sensibilitatea în funcție de frecvență și direcția din spațiu a oscilațiilor acustice.
Caracteristica se numește caracteristica de directivitate și este trasată grafic prin diagrame de directivitate.
Caracteristicile de directivitate sunt de trei feluri :
de forma circulară
de forma cardioidei
de forma cifrei opt sau dublu sferică
Sensibilitatea este calitatea microfonului de a transforma cât mai eficient energia acustică în energie electrică. Ea se exprimă cantitativ prin raportul dintre valoarea tensiunii efective U, obținută la bornele microfonului și valoare presiunii acustice P ce se exercită asupra microfonului (Figura nr. 12)
Caracteristica de frecvență sau răspunsul microfonului reprezintă nivelul tensiunii la bornele microfonului în funcție de frecvență, la aplicarea unei oscilații acustice de intensitate constantă. Neuniformitatea caracteristicii de frecvență reprezintă valorile extreme (maximă și minimă) a tensiunii date de microfon în raport cu tensiunea de referință. Ca nivel de referință se consideră nivelul debitat de microfon la frecvență de 1KHz și un nivel acustic de 30dB.
Valorile admisibile ale abaterii caracteristicii de frecvență sunt date în prospectul microfonului și ele depind de calitatea acestuia.
Distorsiunile neliniare pot afecta în mod neplăcut audiția. Ele apar datorită deformării formei sinusoidale a semnalului, deformări ce duc la apariția armonicilor. Urechea umană este sensibila la distorsiunile neliniare, pe care la 2% le sesizează. Distorsiunile mai mari de 10% fac audiția neplăcută.
În tehnica modernă a microfoanelor s-au obținut distorsiuni sub 0,5% în banda de 20-20000Hz (cazul microfoanelor HI-FI pentru studiouri).
Raportul semnal/zgomot este parametrul care pune în evidența zgomotul propriu al microfonului. El reprezintă raportul dintre tensiunea utilă și cea de zgomot pentru o presiune acustică stabilită. Ea se exprimă în dB.
În cazul microfoanelor de calitate se obține la o presiune de 1µbar raportul semnal/zgomot de 60dB (adică de 1000 de ori).
Rezistență internă a microfoanelor depinde de principiul de funcționare și de tipul constructiv al acestora. În majoritatea cazurilor, rezistența internă este chiar impedanța de ieșire a microfonului.
De valoarea rezistenței interne depinde și nivelul tensiunii de zgomot. Se știe că la o rezistență mică, zgomotul este scăzut. De aceea se preferă microfoane cu rezistență internă mică. La acestea se pot conecta și cabluri de legătură mai lungi fără a afecta calitatea semnalului.
Câteva tipuri de microfoane:
a.) Microfonul dinamic (Figura nr. 13) cu bobină mobilă este compus dintr-un magnet permanent, o bobină circulară mobilă și o membrană realizată din mase plastice.
Fața membranei este în contact direct cu masa de aer. În spatele membranei este fixată o bobină cilindrică. Ea se află între polii magnetului, adică în flux magnetic constant creat de polii acestuia. Dacă în masa de aer apar vibrații acustice, acestea vor acționa asupra membranei deplasând-o. Odată cu aceasta se va deplasa și bobina mobilă a cărei mișcare va aduce la intersectarea liniilor câmpului magnetic generat de magnet.
Prin intersectarea liniilor câmpului magnetic la capetele bobinei va apărea o tensiune electromotoare indusă de audiofrecvență.
Caracteristica de frecvența a microfonului dinamic depinde în cea mai mare măsură de formă și dimensiunile membranei, precum și de forma constructivă a microfonului. În diferite microfoane cu bobină mobilă forma membranei utilizate poate fi: circulară, semisferică, conică, eventual sector sferic.
Sensibilitatea microfoanelor cu bobină mobilă este cuprinsă între 0,1…0,2mV/µbar, iar nivelul tensiunii de ieșire este cuprins între 0,1…0,5mV. Datorită nivelului mic al tensiunii de ieșire este necesară montarea după cel mult 2m de cablu a unui preamplificator sau a unui transformator de microfon.
Caracteristica de frecvență a microfoanelor cu bobină mobilă diferă de la un tip la altul. Microfoanele de calitate medie cu bandă cuprinsă între 80…12000Hz, au o abatere de ±4…6dB. Cele semiprofesionale au bandă de frecvență între 60…16000Hz, cu o abatere de ±4dB.
Distorsiunile acestui tip de microfon nu depășesc 2%. În cazul microfoanelor semiprofesionale HI-FI distorsiunile sunt de 0,5…1,5% în banda de frecvență dată.
Microfonul cu bandă
Microfonul cu bandă este tot un microfon care se aseamănă funcțional cu microfonul cu bobină. La acest tip de microfon, locul bobinei circulare este luat de o folie subțire de aluminiu. Ea se află situată între polii unui magnet. Când banda este antrenată de oscilațiile acustice, mișcând-se într-un câmp magnetic, în ea se induce o tensiune electromotoare de audiofrecvență.
Rezistența internă proprie a benzii este foarte mică, în general 0,1Ω. Din acest motiv tensiunea de la bornele ei este deosebit de mică și nu se poate transmite prin cablu nici măcar 1 m. De aceea în interiorul microfonului se incorporează un transformator. Acesta are rolul, pe de o parte, de a ridica în secundar tensiunea de audiofrecvență, iar pe de altă parte, de a realiza adaptarea rezistenței foarte mici la impedanța cablului de microfon.
Transformatoarele de microfon utilizate au în general un raport de transformare de 1 /45. În felul acesta se obține o impedanță de ieșire în jur de 200Ω.
Microfoanele cu bandă au în general caracteristici calitative bune, motiv pentru care sunt utilizate în tehnica studiourilor. Ele sunt folosite atât pentru vorba cât și pentru muzică.
Una din caracteristicile specifice ale microfonului cu bandă, este aceea că în cazul surselor apropiate de microfon se produce o accentuare a frecvențelor joase, care în cazul vocii, introduce o tentă sonoră ireală. În cazul transmisiunilor muzicale, acest efect este utilizat pentru favorizarea instrumentelor solo din domeniul frecvențelor joase.
Sensibilitatea microfoanelor cu bandă este în jurul valorilor de 0,1mV/µbar. Caracteristica de frecvență a microfoanelor de calitate medie de acest tip este 30…14000Hz, cu o abatere de ±6dB, iar a microfoanelor profesionale 30…16000Hz, cu o abatere de ±4dB.
Nivelul propriu este mai mic decât al microfoanelor cu bobină mobilă 0,2µV, iar distorsiunile sunt cuprinse între 0,5…1,5%.
Microfonul condensator
Dintre toate microfoanele ce acționează pe principii electroacustice, microfonul condensator este cel mai bun transductor.
Principiul lui de funcționare este deosebit de simplu. El se bazează pe variația capacitații în funcție de oscilațiile sonore.
Constructiv el este format dintr-o incintă acustică ce formează armătura fixă și o membrană de masă plastică metalizată ce formează armătura mobilă a condensatorului. Odată cu vibrațiile membranei mobile sub influența oscilațiilor sonore, se modifică corespunzător și capacitatea electrică.
Între cele două armături se formează o pernă de aer care readuce membrană mobilă după încetarea presiunii în poziția inițială. Pentru mărirea elasticității pernei se practică în armătură fixă mici orificii. Acestea nu afectează esențial capacitatea microfonului.
Armăturile condensatorilor sunt polarizate printr-un rezistor de ordinul unui mega ohm, de către o sursă de curent continuu. Când oscilațiile sonore determină mișcarea membranei, capacitatea se modifică, deci prin sarcina electrică a celor două armături, și prin rezistor va trece un curent proporțional cu variația capacitații. De la bornele rezistorului se va culege tensiune de audiofrecvență.
Amplitudinea vibrațiilor membranei bine tensionate este deosebit de mică, astfel inerția ei este neglijabilă. Din acest motiv distorsiunile armonice ale microfonului condensator sunt foarte mici.
Rezistența internă a microfonului condensator este foarte mare, iar nivelul semnalului de ieșire foarte mic având o valoare de 0,05…1mV. Acest nivel foarte mic nu permite conectarea unui cablu de o lungime acceptabilă fără a nu afecta raportul semnal/zgomot. Deoarece utilizarea unui transformator de microfon nu este posibilă, datorita rezistentei interne mari, s-a recurs la un preamplificator. Acesta are o impedanță de intrare de 100…200Ω și se conectează chiar în carcasă microfonului.
Lungimea cablului de legătură dintre capsulă microfonului și preamplificator este de 3…4cm.
În prezent datorită dezvoltării circuitelor integrate, aceste preamplificatoare, au un gabarit mic, având totodată și un raport semnal/zgomot foarte bun.
După cum rezulta de mai sus caracteristica de frecvență și raportul semnal/zgomot ale microfonului condensator sunt într-o strânsă dependență de performanțele preamplificatorului cu care este prevăzut.
Cu preamplificatoarele fabricate în prezent, microfoanele profesionale au o bandă de 20…20000Hz cu abaterea de 1dB și un raport semnal/zgomot de 65…75dB.
Rezistența de ieșire a acestui tip de microfon este nominalizata la 200Ω. Nivelul semnalului de ieșire este de 5…10mV valoare ce permite conectarea microfonului cu un cablu ecranat mai lung, fără a influența semnificativ raportul semnal/zgomot.
Sensibilitatea microfoanelor condensator este intre 0,1…0,3mV/µbar. Nivelul zgomotului este dependent de tipul preamplificatorului incorporat.
Microfonul cu electret
Electretul este un strat subțire izolant, care pe ambele fețe este încărcat cu sarcini electrice de semne opuse. Electretul se realizează în felul următor: izolantul topit este supus unui câmp electrostatic foarte puternic sub acțiunea căruia se produce polarizarea moleculelor. Se lasă apoi folia izolantă să se răcească în acest câmp. În acest fel se obține o folie încărcată cu sarcini electrice de semne opuse, pe cele doua fețe, creându-se între acestea un câmp electrostatic, asemănător câmpului magnetic permanent.
Funcționarea și construcția microfonului cu electret este asemănătoare microfonului condensator.
Folia de electret (care înlocuiește folia metalizată de la microfonul condensator) se metalizează pe una din fețe și va constitui armătura mobilă a condensatorului. Armătura fixă, rigidă, se realizează din metal și are o formă constructivă asemănătoare cu cea de la armătură fixă a microfonului condensator. Peste armatura fixă se așază fața nemetalizată (izolată) a foliei electretului.
Între folia electret și armătura fixă există un strat de aer de ordinul milimetrilor. Volumul aerului închis de folii se mărește prin practicarea unor orificii de mici dimensiuni în armătură fixă. Odată cu creșterea volumului de aer se mărește și elasticitatea membranei microfonului și implicit și sensibilitatea lui.
Deoarece grosimea foliei de electret este foarte mică, capacitatea electrică este mai mare ca în cazul microfonului clasic cu condensator (capacitatea crește de aproximativ trei ori). De asemenea scade și valoarea rezistenței interne ușurându-se problema realizării preamplificatoarelor. Existența câmpului electric în folia de electret face inutilă tensiunea mare de polarizare, necesară microfoanelor condensator.
Microfoanele cu electret de calitate medie au caracteristica de frecvența cuprinsă între 20…20000Hz, cu abatere de ±3dB. Impedanțele uzuale sunt: 50Ω, 250Ω, 600Ω si 1000Ω.
Raportul semnal/zgomot la construcțiile mai simple este 45…55dB, iar tipurile de calitate 60…65dB.
Dimensiunile reduse a microfonului cu electret folosite la casetofoane au determinat constructorul să folosească o folie de electret cu suprafață mică 1…1,5cm².
Prin reducerea suprafeței membranei, microfonul este mai puțin sensibil la frecvențe joase, asigurând o liniaritate bună a caracteristicii de frecvență numai pentru frecvențele mai mari de 100…150Hz. În felul acesta s-au putut elimina zgomotele datorate vibrațiilor mecanice din conținutul semnalului util.
Microfoanele cu electret de bună calitate au suprafața membranei de 2…5cm². Sensibilitatea in cazul acestora este de 0,5…1mV/µbar.
Amplificarea tensiunii de valoare mică ce provine de la capsula microfonului cu electret se realizează cu preamplificatoare moderne prevăzute cu tranzistoare cu efect de câmp(TEC), cu circuite discrete sau cu circuite integrate. Aceste preamplificatoare de regula sunt incorporate în microfon.
I.2.2. Difuzoare
Difuzorul transformă variațiile energiei electrice în energie acustică, adică în sunet, îndeplinind același rol pe care îl are la scară mai mică microreceptorul telefonului (casca telefonică). De aceea primele difuzoare aveau același mod de construcție (fig. 1) ca și micro-receptoarele, dar realizate la o scară mai mare. în interiorul unui magnet permanent este plasată o bobină prin care circulă curentul de audiofrecvență provenit de la amplificator. O membrană metalică vibrează în ritmul variațiilor câmpului electromagnetic rezultat, pro-ducând astfel sunetele corespunzătoare. Aceste oscilații ale aerului se transmit prin intermediul membranei unei pâlnii de formă conică. Datorită rigidității membranei, fidelitatea redării sunetului este influențată defavorabil. Pentru acest motiv, ameliorarea difuzoarelor a impus vibrații ale membranei cât mai libere. Prima construcție, cu paletă liberă, este reprezentată în figura 2. Ca membrană servește un con de carton fixat elastic și mișcat de o armătură datorită unui curent, audio de excitație, aflat în câmpul unui magnet permanent. Astfel se produce mișcarea liberă, a conului. Un alt progres a fost realizarea difuzorului dinamic (fig. 3 și 4). Armătura care vibrează liber în câmpul magnetului se compune dintr-o bobină solidară cu membrană, care, în cazul difuzorului electrodinamic, este situată în interiorul unui electromagnet excitat cu curent continuu, în timp ce la difuzorul permanent dinamic, bobina oscilează în câmpul unui magnet permanent.
Principiul de funcționare a difuzoarelor descrise constă în transformarea oscilațiilor curentului electric în oscilații de natură mecanică, transformare bazată pe principiul electromagnetic al interacțiunii dintre curentul electric și câmpul magnetic. Pe alte principii se bazează difuzoarele cu cristal (fig. 5) și cele electrostatice (fig. 6). Difuzorul piezoelectric (cu cristal) funcționează pe baza efectului piezoelectric, adică unele cristale (cuarț, sare Seignette) se încarcă cu sarcină electrică sub acțiunea unei forte mecanice și invers, își modifică grosimea în funcție de sarcină electrică. Astfel, la aplicarea unui curent alternativ, apare variația alternativă a grosimii, care se transferă unei membrane, după cum reiese din figura 5. Difuzorul electrostatic folosește forțele de atracție și de respingere electrostatice, care acționează o membrană în câmpul unui condensator când tensiunea oscilează. Plăcile condensatorului sunt găurite, astfel încât variațiile de densitate ale aerului pot părăsi dispozitivul sub formă de sunet.
Ultimele două tipuri de difuzoare descrise reproduc bine frecvențele înalte și, datorită acestui fapt, sunt folosite în instalațiile de înaltă fidelitate (high fidelity; Hi-Fi) împreună cu difuzoarele electrodinamice.
3. Emițător FM
Este un dispozitiv care transformă semnalul audio în unde radio de tip FM.
Schema bloc a unui emițător FM
Un montaj realizat după schema menționată:
IV. Realizarea unui audio ”streaming” server
Transmitere Radio prin Streaming cu SHOUTcast
Server-ul SHOUTcast poate fi găsit ca media-sound/SHOUTcast-server-bin. Îl puteți instala cu următoarea comandă:
1. Instalarea SHOUTcast
1.1 Codul de instalare (linux)
# emerge shoutcast-server-bin
Server-ul SHOUTcast va fi acum instalat. Pasul următor este configurarea acestui nou server.
Server-ul SHOUTcast fiind instalat, trebuie configurat. Fișierul de configurare poate fi găsit în /etc/shoutcast/sc_serv.conf. Să începem configurarea acestuia. Asigurați-vă că aveți drepturi root și deschideți fișierul de configurare cu editorul dvs. favorit. Am ales vi pentru acest exemplu. Acum vom deschide fișierul cu vi:
1.2 Deschiderea fișierului de configurare
# vi /etc/shoutcast/sc_serv.conf
Astfel vom deschide spre vizualizare fișierul de configurare al server-ului SHOUTcast. Veți vedea astfel fișierul de configurare și diferitele opțiuni pe care le puteți folosi. Să aruncăm o privire asupra modului în care putem folosi aceste opțiuni.
1.3 Opțiuni Obligatorii
Stabilirea unei limite de utilizatori
MaxUser.
Numărul maxim permis de ascultători simultani. Calculați o valoare rezonabilă pentru lățimea de bandă maximă de care dispuneți (de ex. dacă aveți o conexiune DSL de 256kbps pentru upload, și doriți să transmiteți la 24kbps, veți alege 256kbps/24kbps=10 maximum ascultători.) Stabilind o valoare mai mare, doar risipiți memorie RAM și deteriorați transmisia atunci când se conectează mai mulți utilizatori decât puteți suporta dvs.
MaxUser=10
Aici se stabilește numărul maxim de utilizatori. Așa cum se vede și mai sus, este greșit să stabiliți 100 utilizatori pentru 256kbps upload (Această valoare este stabilită de mine, pentru că lățimea mea de bandă upload este atât). Dacă rulați un server SHOUTcast ce va servi un LAN, probabil veți stabili o valoare MULT mai mare (putem spune spre 100). Ține-ți minte să nu abuzați în alegerea numărului de utilizatori, indiferent de lățimea de bandă de care dispuneți. Lățimea de bandă este destul de costisitoare pentru ISP și ofertanții de servicii, și unii vă vor anula contul, vă vor taxa la prețuri mai mari, sau ambele.
1.4 Stabilirea parolei
În timp ce server-ul SHOUTcast nu cere unui ascultător o parolă, o parolă este cerută pentru transmisia prin intermediul server-ului și pentru a realiza administrarea acestuia via interfață web. Acest server trebuie să conțină doar litere și cifre, și este același server pe care cel care transmite va trebui să îl introducă în plugin-ul Winamp SHOUTcast Source. Această valoare nu poate fi nulă.
Password=a_hard_to_crack_password
Aici stabiliți parola. Parola în sine este un text pur. Pentru rațiuni de securitate este puternic recomandat să nu folosiți parole pe care le utilizați la accesul componentelor critice ale sistemului sau a altor informații sensibile. Stabiliți-o cât mai aliator, cu o combinație de litere și cifre. Această parolă va fi cea pe care SHOUTcast Trans (sau oricare alt ofertant de conținut media) o va folosi pentru a se conecta și a oferi conținut media în regim streaming.
1.5 Stabilirea portului folosit la ascultare
PortBase.
Acesta este numărul portului pe care server-ul dvs. va rula. Valoarea, precum și valoarea +1 trebuie să fie disponibile. Dacă vă apare o eroare fatală când DNA (server-ul SHOUTcast – nota trad.) inițiază un socket la pornire, asigurați-vă că nimic altceva de pe mașină nu rulează pe același port (telnet localhost număr-port – dacă apare connection refused atunci este sigur că folosiți acel port). Porturile cu număr mai mic de 1024 pot cere privilegii root pe mașinile *nix. Portul implicit este 8000.
PortBase=8000
Această valoare stabilește la ce port utilizatorii se vor conecta pentru Server-ul dvs. SHOUTcast. Implicit este 8000, așa cum este implicit pentru marea majoritate a programelor cu facilități mp3 server (xmms, winamp, etc.). Ca mai sus, dacă doriți să folosiți un port mai mic de 1024, va trebui să aveți drepturi root. Totuși, mă opun împotriva folosirii unui port mai mic decât 1024 pentru Server-ul dvs. SHOUTcast.
1.6 Configurarea setărilor de log
LogFile: fișierul folosit pentru procesul de log. Poate fi '/dev/null' sau 'none' sau nimic pentru a opri procesul de log. Implicit este ./sc_serv.log pe sisteme *nix sau sc_serv_dir\sc_serv.log pe win32.
Notă: pe sisteme win32 dacă nu este precizată nici o cale, locația va fi accesai cu a executabilului, în sistemele *nix este în directorul curent.
LogFile=/var/log/SHOUTcast.log
Aici se stabilește locația fișierului log pentru server-ul SHOUTcast. În fișierul ebuild este stabilit ca /dev/null, deci va trebui să îl schimbați pentru a putea obține un log real. L-am stabilit pentru locația cunoscută /var/log. Puteți avea log-ul unde doriți.
1.7 Activarea statisticilor în timp real
RealTime arată o linie de stare, care este actualizată în fiecare secundă cu ultimele informații despre stream-ul curent (doar pentru sistemele *nix și win32 în consolă)
RealTime=0
Aceasta afișează și trimite informații referitoare la cântecul curent spre consolă în fiecare secundă. Opțiunea este dezactivată în fișierul ebuild astfel încât daemon-ul SHOUTcast să ruleze cât mai discret posibil. Stabiliți la 1 această valoare dacă doriți aceste noi informații în fiecare secunda. Totuși, recomand folosirea paginii cu statistici.
1.8 Activarea procesului de log în timp real
ScreenLog controlează dacă procesul de log este afișat pe terminal sau nu pe sistemele consolă *nix și win32. Este folositor să dezactivați opțiunea când rulați aplicații server în fundal fără propriile lor terminale. Implicit este 1.
ScreenLog=0
Opțiunea este dezactivată implicit în ebuild, pentru a rula daemon-ul cât mai discret posibil. Va înregistra orice eveniment (conectări, deconectări, etc.) și le va afișa așa cum ele se întâmplă în timp real. Totuși, deoarece fișierul log face același lucru, îl recomand pe acesta din urmă.
1.9 Stabilirea numărului ultimelor cântece rulate
ShowLastSongs specifică câte cântece să fie afișate în pagina /played.html. Implicit este 10. Înregistrări acceptate sunt de la 1 la 20.
ShowLastSongs=10
Așa și cum se dorește, prin această valoare vom stabili câte din cele mai recent rulate cântece rulate /played.html vor fi afișate. Dacă stabiliți o valoare mai mare de 20, trebuie probabil să vă gândiți la mai multă cafea.
1.10 Activarea procesului de log pentru modificările în sistemul de fișiere
TchLog decide dacă fișierul log al server-ului DNA ar trebui să înregistreze accesul la directoare al diferitelor IP-uri. Adăugirile și ștergerile oricum vor apare, indiferent de această setare. Implicit este da.
TchLog=yes
Această setare activează sau dezactivează procesul de log pentru modificările directoarelor de către DNAS (Distributed Network Audio Server), sau SHOUTcast pe scurt. Se recomandă celor care doresc a avea cel mai sigur logging. Utilizatorii obișnuiți particulari/întâmplători probabil nu au nevoie de aceasta.
1.11 Activarea procesului de log pentru cererile http
WebLog decide dacă accesările spre http:// pe acest server DNA vor fi supuse procesului de log. Mulți utilizatori lasă off deoarece plugin-ul DSP folosește cererile http:// pentru actualizarea titlurilor și astfel ascultătorul este înregistrat, ceea ce ar putea duce la ocuparea unui spațiu mare pentru fișierul log. Dacă doriți să vedeți utilizatori accesând-vă în admin.cgi sau paginile index, reporniți procesul de log. Luați aminte că această setare NU afectează cantorii XML de statistici pentru accesările paginilor http:// .Implicit este nu.
WebLog=no
Această opțiune specifică dacă doriți să se efectueze procesul de log pentru accesările server-ului HTTP oferit de SHOUTcast. Încă odată, se recomandă celor care doresc cel mai sigur proces de log posibil, dar nerecomandat pentru utilizatorii particulari/întâmplători.
1.12 Activarea procesului de log pentru W3C
W3CEnable pornește procesul de log W3C. Log-urile W3C conțin înregistrări ale fiecărei piese rulate pentru fiecare ascultător, în genul server-ului httpd, incluzând contorizarea numărului de octeți transferat de fiecare utilizator. Aceste date pot fi interpretate cu programe ca Analog și WebTrends, sau oferite unor terți ca Arbitron și Measurecast pentru sistemele lor de raportare. Implicit este Da (activat).
W3CEnable=Yes
W3CLog specifică numele fișierului log pentru procesul de log W3C. Fișierul log implicit este sc_w3c.log, în același director de unde se pornește server-ul DNA.
W3CLog=/dev/null
Această primă opțiune activează procesul de log W3C. Acest tip de log este ușor de interpretat de către programele amintite mai sus. Această soluție este foarte recomandată celor care doresc să aibă cele mai cuprinzătoare statistici posibile. A doua opțiune specifică locația unde va fi ținut fișierul log W3C. Este setat la /dev/null în ebuild.
Configurarea Rețelei
1.13 Stabilirea adresei IP a sursei
SrcIP, interfața de ascultat pentru conexiunile sursă active (sau pentru a face conexiuni-releu active în cazul retransmiterii). Poate și de obicei va fi ORICARE sau 127.0.0.1 (Stabilind 127.0.0.1 va putea face ca celelalte mașini să fie capabile în a transmite folosind server-ul dvs. SHOUTcast)
SrcIP=ANY
Variabila SrcIP stabilește adresa IP a sursei conținutului streaming. Aceasta poate fi un alt server (retransmitere), localhost (obișnuita), sau altă adresă IP suportată de interfața dvs. Stabilirea ca localhost previne orice alt server în a folosi server-ul dvs. SHOUTcast ca sursă de transmisie. Implicit este ANY și va determina server-ul dvs. să caute sursa în oricare IP. Ca manieră sigură, este bine să stabiliți aici ceva specific.
1.14 Stabilirea adresei IP a destinației
DestIP, adresa IP ce va fi ascultată de clienții activi (și pentru a contacta yp.SHOUTcast.com) poate și de obicei va fi ORICARE. Dacă mașina dvs. are mai multe adrese IP, stabiliți la adresa pe care o doriți a fi accesată de către clienți.
DestIP=ANY
Aceasta determină ce adresă IP din interfața dvs. va fi folosită de utilizatori pentru a se conecta. Poate fi localhost (dacă sunteți anti-social și doriți să transmiteți doar către dvs.), o adresă IP privată (de exemplu, 192.168.0.101, pentru găzduire dintr-o rețea locală), sau adresa IP externă a dvs. (de exemplu, 209.204.249.201, pentru transmiterea către o WAN, dar nu o LAN). În multe cazuri, puteți asculta propriul stream folosind 127.0.0.1 în locul a ce este listat aici. ANY permite server-ului dvs. SHOUTcast să se lege la toate adresele IP disponibile, de la toate interfețele.
1.15 Stabilirea portului proxy/yp.SHOUTcast.com
Yport, portul pentru conectarea la yp.SHOUTcast.com. Pentru cei aflați în spatele unor webproxy-uri, modificați această valoare spre un alt port (666 poate fi, vizitați www.SHOUTcast.com dacă aveți probleme). Altfel, lăsați la 80. Lucrăm activ la re-deschiderea portului 666, dar până acum singurul port funcționabil este 80.
Yport=80
Această valoare are 2 funcții. Prima este portul cu care ne conectăm la yp.SHOUTcast.com. yp.SHOUTcast.com este o pagina a Nullsoft pentru server-e publice pentru ca utilizatorii să știe unde să se conecteze. Utilizatorii pot căuta stația dvs. de pe această pagină. Al doilea scop este folosirea la web-proxy-uri. Stabiliți valoarea la numărul port-ului folosit pentru conexiuni proxy, și setați DestIP către proxy-ul dvs. pentru streaming.
1.16 Stabilirea înregistrărilor inverse în DNS
NameLookups. Specificați 1 pentru a realiza căutarea DNS inversă la conexiuni. Această opțiune poate mări timpul pentru conectare la server-ul dvs., dacă server-ul dvs. DNS este greoi. Implicit este 0 (nu)
NameLookups=0
Cu această opțiune se specifică dacă doriți sau nu să realizați căutări inverse ale DNS-urilor clienților. Aceasta va înregistra va prelua o adresă IP și va returna numele de domeniu corespondent. Folosiți-o pentru procesul de log, pentru a crea un raport mult mai detaliat.
1.17 Configurarea retransmiterii
RelayPort și RelayServer specifică dacă doriți să fiți un server retransmițător. Server-ele retransmițătoare acționează ca un client al altui server, și retransmit. Setați RelayPort la 0, RelayServer la nimic, sau lăsați aceste rânduri comentate pentru a dezactiva modul retransmitere.
RelayPort=8000
RelayServer=192.168.1.58
Această opțiune specifică dacă acționați ca un server de retransmitere. Server-ele de retransmitere sunt des folosite pentru astfel încât conexiunea să ocupe o lățime de bandă mai mică, pentru a transmite doar unui client, și folosirea lățimii mare de bandă a acestuia pentru a servi mai mulți clienți. RelayPort specifică port-ul și adresa IP a server-ului SHOUTcast prin care doriți să retransmiteți. Comentați liniile dacă nu aveți în plan folosirea server-ului dumneavoastră ca retransmițător.
Configurarea server-ului
1.18 Stabilirea parolei admin
AdminPassword. Această parolă (dacă este specificată) modifică comportamentul Password în a fi o parolă doar pentru trasmitere, și limitează sarcinile HTTP de administrare la această parolă specificată. Transmițătorul, cu parola de mai sus, încă se poate loga și vizualiza utilizatorii conectați, dar doar Admin Password va dobândi dreptul de a elimina, interzice și specifica host-urile rezervate. Implicit este nedefinit (Password permite controlul atât pentru sursă, cât și pentru admin)
AdminPassword=adminpass
Stabilirea acesteia va crea un trasmițător și un administrator. Transmițătorul se poate loga cu Password, și vizualiza conexiunile. Totuși, pentru a elimina/interzice/administra server-ul, trebuie să aibă parola Admin. Această opțiune creează situații mai specifice pentru server-ul dvs. Aceasta este recomandată instanțelor unde administratorul de sistem nu este aceeași persoană cu trasmițătorul.
1.19 Activarea auto deconectării utilizatorilor
AutoDumpUsers determină dacă ascultătorii sunt deconectați, dacă sursa stream-ului se întrerupe. Implicit este 0.
AutoDumpUsers=0
Această opțiune specifică dacă utilizatorii sunt eliminați sau nu, dacă stream-ul se întrerupe pentru orice motiv. Valoarea este stabilită la 0, astfel încât clienții se vor deconecta singuri, sau vor încerca să acceseze stream-ul. Folosiți opțiunea dacă vă așteptați la întreruperi scurte la orice moment.
1.20 Stabilirea timpului de așteptare al sursei
AutoDumpSourceTime specifică cât de mult, în secunde, este permis sursei stream să fie idle, înainte ca server-ul să o deconecteze. 0 va lăsa sursa stream-ului idle nedefinit înainte de a o deconecta. Implicit este 30.
AutoDumpSourceTime=30
Această opțiune specifică când server-ul SHOUTcast va renunța în a aștepta o sursă (în principal un server retransmițător) de la care să primească conținut stream. Orice valoare în intervalul 30-60 ar trebui să fie destul de rezonabilă pentru aceasta.
1.21 Configurarea directorului pentru conținut
ContentDir specifică locația directorului de pe disc de unde se va furniza conținut stream. Subdirectoarele sunt suportate începând cu server-ul DNA 1.8.2.
ContentDir=/opt/SHOUTcast/content/
Parametrul ContentDir specifică unde se va plasa conținutul cerut. De exemplu, dacă doriți să faceți un anunț către angajați sub formă de stream, puteți folosi această posibilitate pentru scopul dvs. Fișierul ebuild SHOUTcast Server stabilește pentru dvs. locația /opt/SHOUTcast/content. Pentru a o folosi, puneți un mp3 în directorul cu conținut, și apoi îndreptați browser-ul spre http://example.com:[port]/content/mp3name.pls. Server-ul SHOUTcast va crea automat un playlist al streaming-ului media compatibil mp3, și îl va oferi la cerere. Folosiți această posibilitate ca alternativă la SHOUTcast Trans pentru streaming-ul de conținut media.
1.22 Stabilirea unui fișier intro
IntroFile poate specifica un fișier mp3, care va emis către ascultători chiar atunci când aceștia se conectează, înainte de a auzi stream-ul curent. Ține-ți seamă de faptul că fișierul intro TREBUIE să aibă aceleași valori samplerate/channels (rată sampling/număr canale) ca și stream-ul live, pentru o funcționare corespunzătoare. Deși valoarea bitrate POATE varia, puteți folosi '%d' pentru specificarea velorii bitrate în fișier (de ex. C:\intro%d.mp3 va fi C:\intro64.mp3 dacă emiteți la 64kbps).Implicit este fără IntroFile
IntroFile=c:\intro%d.mp3
Această opțiune vă permite configurarea unui fișier intro. De fiecare dată când utilizatorii se conectează, vor auzi rulând acest fișier. Așa și cum arată, bitrate-ul stream-ului și cel al cântecului intro trebuie să coincidă, altfel vor apare probleme. Puteți, totuși, să introduceți ceva similar cu intro128.mp3 și intro64.mp3, și va rula intro128.mp3 pentru utilizatorii conectați la un stream de 128kbps, și intro64 pentru cei conectați la 64kbps.
1.23 Stabilirea unui fișier de rezervă
BackupFile poate specifica un fișier mp3 care va transmis către ascultători continuu atunci când sursa stream-ului se deconetează. Parametrul AutoDumpUsers trebuie să fie 0 pentru a folosi această opțiune. Atunci când sursa stream-ului se reconectează, ascultătorii se vor bucura de transmisia live. Ține-ți seama că fișierul backup TREBUIE să aibă aceleași valori samplerate/channels (rată sampling/număr canale) ca și stream-ul live, pentru o funcționare corespunzătoare. Deși valoarea bitrate POATE varia, puteți folosi '%d' pentru specificarea valorii bitrate în fișier (de ex. C:\backup%d.mp3 va fi C:\backup32.mp3 dacă emiteți la 32kbps). Implicit este fără BackupFile.
BackupFile=C:\intro%d.mp3
Această opțiune este similară celei de mai sus, dar fișierul va fi rulat când stream-ul se termină, nu atunci când utilizatorii se deconectează. Opțiunea va merge doar dacă AutoDumpUsers are valoarea 0.
1.24 Stabilirea unui format al titlului
TitleFormat specifică un format-șir sub care titlul este trimis ascultătorului. De exemplu, un șir ca 'Justin Radio' determină titlul 'Justin Radio', chiar atunci când sursa schimbă titlul. Puteți folosi pâna la un '%s' în șir, ce vă va lăsa să aveți titlul de la sursă. De exemplu, dacă pentru dvs. TitleFormat este 'Justin Radio: %s', iar titlul plugin-ului sursei este 'Billy plays the blues', titlul afișat pe net va fi 'Justin Radio: Billy plays the blues'.
Notă: funcționează doar pe server-e care nu sunt retransmițătoare. Implicit este fără un format al șirului.
TitleFormat=Chris Gentoo Beats: %s
Această opțiune stabilește un titlu constant pentru server-ul dvs. SHOUTcast. Folosiți-o dacă stream-urile sursă diferă de numele server-ului dvs. SHOUTcast. NU va funcționa cu server-e retransmițătoare.
1.25 Stabilirea formatului URL
URLFormat specifică un format-șir sub care componenta URL este trimisă ascultătorului. Comportament asemănător TitleFormat (vezi mai sus). Implicit este fără un format al șirului.
URLFormat=http://www.server.com/redirect.cgi?url=%s
Această opțiune este la fel ca TitleFormat cu excepția faptului că componenta URL listat mai sus este folosită în locul componentei URL a sursei stream-ului.
1.26 Stabilirea stării publice a sursei stream-ului
PublicServer poate fi întotdeauna, niciodată, sau implicit (implicit, da). Orice altă setare decât implicit va suprascrie starea publică a sursei plug-in-ului sau a unui server SHOUTcast care este retransmis.
PublicServer=default
Această opțiune specifică dacă doriți sau nu să fiți listați ca un server public, chiar dacă server-ul retransmițator/plug-in-ul sursă sunt listate astfel.
1.27 Permiterea retransmiterii
AllowRelay determină dacă unui alt server SHOUTcast i se v-a permite sau nu să retransmită acest server. Implicit este Da.
AllowRelay=Yes
AllowRelay determină dacă alte server-e au permisiunea de a retransmite conținutul dvs. Dacă credeți nu veți folosi niciodată retransmisia, stabiliți acest parametru la Nu.
1.28 Permiterea retransmițătorilor să afișeze public sursa
AllowPublicRelay, când este setat pe Nu, va spune oricărui server retransmițător să nu listeze server-ul în directorul SHOUTcast (care nu e public), oferit de server-ul retransmițător, cu parametrul Public setat pe implicit. Implicit este Da.
AllowPublicRelay=Yes
Opțiunea AllowPublicRelay specifică dacă doriți sau nu să fiți afișați în directorul public al SHOUTcast, pentru server-ul prin care retransmiteți și în care este deja afișat. Ține-ți seama de faptul că opțiunea PublicServer poate suprascrie această setare.
1.29 Stabilirea Meta-Intervalului
MetaInterval specifică cât de des, în bytes, sunt trimise meta-datele. Ar trebui să lăsați această valoare la implicit, care este 32768, dar opțiunea este oferită oricum.
MetaInterval=32768
Lăsați așa cum este.
Configurarea Accesului
1.30 Stabilirea timpului maxim de ascultare
ListenerTimer este o valoare în minute din timpul maxim permis unui ascultător conectat. Dacă cineva este conectat pentru mai mult timp decăt aceast interval de timp, în minute, este deconectat. Când nu este definit, nu este o limită de timp precizată. Implicit este nedefinit.
ListenerTimer=600
Nu sunt sigur de ce aveți nevoie de acest parametru. Astfel, dacă un utilizator este conectat de prea multe minute, deconectați-l. Singurul lucru la care mă gândesc este de a elimina utilizatorii fără activitate, sau pe cei despre care considerați că fac alte lucruri în afară de a asculta muzica dvs. Valoarea este măsurată în minute.
1.31 Configurarea fișierului ban
BanFile este un fișierul text sc_serv care citește și scrie în/din lista clienților cu acces interzis la conectarea la server. Este generat automat prin interfața web.
BanFile=sc_serv.ban
Aceste este numele fișierului ce conține lista clienților care au acces interzis la server-ul dvs. Implicit este sc_serv.ban, dar puteți folosi ce nume doriți în această setare.
1.32 Configurarea listei adreselor IP rezervate
RipFile este fișierul text sc_serv care citește și scrie în/din lista cu IP-urile clienților cărora le este permisă *ÎNTOTDEAUNA* conectarea la server (folositor pentru server-ele retransmițătoare). Acest fișier este generat automat prin interfața web. Țineți seama de faptul că dacă server-ul dvs. este PLIN, și cineva cu un IP rezervat se conectează, server-ul DNA va forța persoana cu cea mai mare perioadă de ascultare să iasă, pentru a face loc pentru noua conexiune.
RipFile=sc_serv.rip
Așa de nemilos cum și sună, Rip înseamnă de fapt "IP Rezervat". Folosiți această opțiune pentru prietenii dvs. sau pentru alte persoane pe care le considerați mai importante decât utilizatorii aleatorii. Dacă în mod curent emiteți pentru numărul maxim de utilizatori posibili, și unul din membrii dvs. cu IP rezervat încearcă să intre, va elimina utilizatorul cu cea mai mare perioadă de ascultare din server, pentru a putea intra.
1.33 Stabiliți dacă doar utilizatorii Rip pot accesa server-ul dvs.
RipOnly, când este setat pe Da, va permite doar adreselor IP care se găsesc în lista RIP să se conecteze și să retransmită. Orice altă conexiune pentru ascultare va fi interzisă. Doar pentru server-ele a căror singur scop este asigurarea alimentării cu conținut tuturor retransmițătorilor publici, este cu adevarat folositoare opțiunea. Stabilirea acestei valori la Yes forțează server-ul să intre în mod Private, întru-cât listarea acestui server în director ar fi fără rost. Implicit este Nu.
RipOnly=No
Această opțiune permite doar membrilor RIP să se conecteze la server-ul dvs. SHOUTcast. Puteți folosi opțiunea, de asemenea, pentru stream-ul unui radio privat, sau să faceți în așa fel încât doar anumite server-e de retransmitere să poată accesa stream-ul dvs.
Configurări Globale
1.34 Stabilirea variabilelor unice
Unique: atribuie un nume variabilei care va fi folosită în orice element de configurare legat de un fișier. Folositor pentru server-e care rulează mai multe server-e SHOUTcast cu parametrii de configurare asemănători, în afara numelor fișierelor log, a fișierelor ban, etc. Orice parametru ce desemnează o cale poate include caracterul $, care va substitui $ pentru variabila atribuită. Reține-ți că variabila unică poate fi folosită doar după ce este definită, așa că nu încercați să folosiți substituția unei variabile unice într-o cale, înainte de a o defini. De exemplu, puteți seta:
Unique=my_server și apoi defini Log=/usr/local/SHOUTcast/$.log într-un fișier configurație existent. Implicit este Unique=$, astfel că implicit orice fișier cu $ în nume, nu va substitui nimic.
În esență, dacă rulați multe servere SHOUTcast, va fi neplăcut să schimbați toate fișierele log/ban/etc., în ceva unic pentru fiecare configurație. Astfel, puteți stabili Unique pentru orice, și $ va fi înlocuit cu oricare Unique stabilit. De exemplu, dacă un fișier are Unique=Jazz iar altul Unique=Rock, atunci Log=/var/log/$.log va produce /var/log/Jazz.log pentru unul din fișiere și /var/log/Rock.log pentru celălalt. Foarte folositor când utilizați mai multe server-e SHOUTcast având configurații similare.
1.35 Stabilirea variabilelor obișnuite de configurare
Include: dispune sc_serv să citească fișierul de configurare precizat, începând cu linia de la care este inserată declarația Include, și să proceseze ca și cum fișierul inclus ar fi parte a acestuia. Rețineți că toți parametrii de configurare din fișierul de configurare al server-ului DNA sunt procesați de la primul la ultimul, deci dacă un element este definit de două ori în configurație, ultimul element procesat va fi acela care va produce efecte. Pentru acest motiv, este o bună idee să folosiți Includes ca primă variabilă într-un fișier de configurare.
Exemplu:
Include=/usr/local/SHOUTcast/common.conf
Setarea implicită nu este aplicabilă.
Dacă rulați mai multe servere SHOUTcast și doriți să folosiți variabile de configurare similare, fără a le particulariza pentru fiecare fișier de configurare, puteți stabili acest lucru într-un punct al fișierului, care va conține setări similare multiplelor configurații.
Configurarea Optimizărilor
1.36 Stabilirea numărului de procesoare utilizate
CpuCount este folosit pentru a limita explicit server-ul DNA în a controla un numărfinit de procesoare în sistemele multiprocesor. Implicit, SHOUTcast creează un fir de execuție pentru fiecare procesor detectat pe sistemul gazdă, și împarte egal utilizatorii pentru toate firele. În cazul în care SHOUTcast nu determină corect numărul de procesoare în sistemul gazdă, sau dvs. doriți pentru un anumit motiv să forțați server-ul DNA în a nu utiliza alte procesoare, vă puteți folosi de acest parametru. Comportamentul implicit este de a folosi atâtea procesoare câte sunt detectate de server-ul DNA în sistemul dvs.
CpuCount=1
În sistemele multiprocesor, folosiți această setare pentru a forța server-ul SHOUTcast să folosească un număr de CpuCount procesoare. Implicit este alocarea unui fir de execuție fiecărui procesor, și ascultătorii peste aceste fire de execuție. Dacă setați această valoare mai mică decât numărul dvs. de procesoare, aceasta va elibera procesoarele pentru alte operații.
1.37 Stabilirea intervalului dintre date
Sleep definește mărimea firelor de execuție client pentru trimiterea datelor. Server-ul DNA 1.7.0, per fir client, va trimite până la 1,024 octeți de date per socket (sau mai putin, depinzând de intervalul disponibil), și apoi va trece în sleep în perioada de timp oferită, înainte de repetarea întregului proces. Reține-ți că făcând această valoare mai mică veți mări considerabil ocuparea procesorului pe mașina dvs. Creșterea valorii reduce ocuparea procesorului, dar creșterea acestei valori prea mult va provoca întreruperi. Valoarea ce pare optimă pentru stream la 128kbps este 833 (833 microsecunde pe cerere client), determinată în testele noastre. Nu recomandăm stabilirea acesteia sub 100, sau oricare mai mare de 1,024. Dacă aveți o mașină mai înceată, setați acest număr atăt de mic cât să evitați întreruperi. Valoarea implicită este 833.
Sleep=833
Server-ul SHOUTcast va folosi valoarea sleep în determinarea pasului dintre trimiterile de date. Mai mare valoarea, mai lung pasul, mai mică valoarea, mai scurt pasul și o mai mare ocupare a procesorului server-ul SHOUTcast va determina. Pe sistemele mai încete, așa și cum vă dați seama, ați dori să reduceți această valoare, astfel ca server-ele SHOUTcast să trimită cu frecvență mult mai mare către utilizatori. Cel mai bine este lăsați așa cum este.
1.38 Stabilirea formatului de afișare XML
CleanXML elimină unele spații libere și sfârșit de linii din output-ul XML care pune în încurcătură unele interpretoare XML (prost scrise). Dacă obțineți erori în interpretarea XML, încercați activarea acestei opțiuni. Implicit este Nu (fără).
CleanXML=No
Probabil nu trebuie să vă îngrijorați prea mult cu această setare doar dacă folosiți interpretoare XML modificate pentru a crea statistici diferite pentru server-ul dvs. Dacă interpretorul XML nu poate trata corect spațiile libere și sfârșitul de linii, setați parametrul la Da, și totul va merge.
Concluziile Configurării
Server-ul dvs. SHOUTcast ar trebui să fie configurat acum. Pentru afacerile care folosesc SHOUTcast, recomand activarea procesului de log W3C, pentru că este ușor parsabil, și recomandat pentru crearea unor statistici diverse. Ar trebui de asemenea să activați AdministratorPassword. Ar mai trebui să activați unele din opțiunile de configurare globală, dacă creeați mai multe server-e SHOUTcast.
Având configurarea realizată, vom lucra acum la pornirea și rularea SHOUTcast. Vom începe cu o simplă cerere de conținut stream, pentru o pornire simplă, apoi mai târziu vom lucra cu SHOUTcast Trans (care presupune mai multă implicare).
2. Pornirea streaming-ului cu server-ul SHOUTcast
Inițializarea streaming-ului la cerere
Streaming-ul la cerere, așa cum am arătat în capitolul despre configurare, setează automat playlist-uri la cerere pentru fișierele mp3 din directorul cu conținut. Fișierul ebuild al server-ului SHOUTcast are precizată locația pentru toate fișierele mp3 cerute în /opt/SHOUTcast/content. Să pornim prin creearea unei simple cereri de streaming mp3.
În primul rând va trebui să luăm fișierele mp3 de undeva și să le punem în directorul cu conținut. Vom lua acest fișier sample.mp3 dintr-un director /Mp3 creat.
2.1 Copierea unui fișier mp3 în directorul cu conținut
# cp sample.mp3 /opt/SHOUTcast/content/
# cd /opt/SHOUTcast/content/
# ls
sample.mp3
Ok, deci fișierul este copiat acum. Acum va trebui să pornim server-ul nostru SHOUTcast astfel încât fișierul să poată fi accesat.
2.2 Pornirea server-ului Shoutcast
# /etc/init.d/shoutcast start
* Starting Shoutcast Server…
*******************************************************************************
** SHOUTcast Distributed Network Audio Server
** Copyright (C) 1998-2004 Nullsoft, Inc. All Rights Reserved.
** Use "sc_serv filename.ini" to specify an ini file.
*******************************************************************************
[ ok ]
Micul banner este acolo să fim siguri că nimic nu va pica (astfel știți că server-ul dvs. chiar a pornit). Server-ul dvs. SHOUTcast este acum pornit ! Din cauza naturii conținutului la cerere, îl veți putea accesa DOAR dintr-un browser. MPlayer/XMMS/ altceva nu vor fi capabile să îl ofere ca stream așa cum este. Eu folosesc kmplayer pentru a accesa stream-ul direct din browser-ul meu.
Unele persoane au configurat XMMS în a-și recunoaște tipurile de formate audio, deci browser-ul dvs. ar putea folosi XMMS astfel încât să ruleze conținutul streaming rezultant. Acum, că puteți lucra cu conținutul la cerere, vom configura SHOUTcast Trans pentru a crea un server de streaming radio adevărat.
3. Configurarea SHOUTcast Trans
Introducere în SHOUTcast Trans
SHOUTcast Trans provine de la SHOUTcast Trans(coder), și este capabil să (de)codeze fișiere mp3 la cu valori bitrate mai mici sau mai mari. SHOUTcast Trans funcționeză pe fișiere stream mp3, care se găsesc într-un playlist specificat în fișierul de configurare. Vom începe să configurăm SHOUTcast Trans, pentru a putea avea o stație radio streaming reală și foarte bună. Începem prin deschiderea fișierului de configurare al SHOUTcast Trans, care se întâmplă să se găsească în /etc/shoutcast/sc_trans.conf.
3.1 Deschiderea fișierului de configurare al SHOUTcast Trans
(Mai întâi instalați SHOUTcast Trans)
# emerge shoutcast-trans-bin
(Apoi, deschideți fișierul de configurare al SHOUTcast Trans)
# vi /etc/shoutcast/sc_trans.conf
Acum, că avem fișierul de configurare deschis, vom începe să configurăm sursa stream-ului.
Configurarea SHOUTcast Trans
3.2 Stabilirea unui playlist
PlaylistFile (cerut CHIAR ȘI DACĂ RETRANSMITEM) – fișierul playlist (pentru a-l crea, folosiți find /path/to/mp3/directory -type f -name "*.mp3" > playlist_filename.lst
PlaylistFile=/opt/SHOUTcast/playlists/playlist.lst
Această opțiune transmite SHOUTcast unde să găsească propriul conținut stream media. Această opțiune necesită un fișier existent, deci să mergem mai departe și să creăm un playlist. Voi crea unul foarte repede din directorul meu /Mp3, menționat mai devreme.
3.3 Crearea playlist-ului
# find /Mp3 -type f -name "*.mp3" > /opt/SHOUTcast/playlists/playlist.lst
Acum, că am creat playlist-ul, orientăm fișierul de configurare către acesta, și SHOUTcast Trans va ști ce fișiere să ruleze ca stream.
3.4 Stabilirea adresei IP și a portului server-ului
Serverip/ServerPort este server-ul destinație către care emitem.
Serverip=127.0.0.1
ServerPort=8000
Prin această opțiune decidem unde să trimitem conținutul streaming. În acest ghid, vor fi adresa IP și portul server-ului SHOUTcast configurat și instalat anterior (DestIP și PortBase).
3.5 Stabilirea parolei pentru server-ul SHOUTcast
Password este parola din sc_serv pe care o trimiteți.
Password=parola_stabilită_în_sc_serv.conf
Este aceeași parolă pe care ați stabilit-o în configurarea server-ului SHOUTcast.
3.6 Configurarea informațiilor referitoare la stream
StreamTitle/URL/Genre definește datele care vor apare în director și în informațiile referitoare la stream.
StreamTitle=Chris Gentoo Beats
StreamURL=http://www.gentoo.org
Genre=JPOP Electronica And More!
Această opțiune stabilește numele stream-ului dvs. (de ex. Radio One), locatorul (de ex. http://www.radio-one.com), și Stilul acestuia (de ex. Electronica Trance Tribal).
3.7 Configurarea fișierului log
Logfile, facultativ, indică un fișier text în care va log-a sc_Trans. O comandă kill -HUP va forța închiderea și redeschiderea acestui fișier (dar de asemenea,va înceta procesul de log în consolă)
LogFile=/var/log/sc_Trans.log
Acest parametru va indica fișierul log pentru SHOUTcast Trans. Tot procesul dvs. de log este stocat aici.
3.8 Configurarea redării shuffle
Amestecarea cântecelor în playlist
Shuffle=1
Decidem dacă dorim sau nu ca playlist-ul să ruleze căntece în mod aleatoriu de fiecare dată. Cei mai mulți vor trece aici 1. Dacă veți dori să acceptați cereri de cântece, treceți aici 0 și vă voi explica mai târziu cum să faceți asta.
Cod 3.9 Configurarea stream-ului
Bitrate/SampleRate/Channels – valori recomandate:
8kbps 8000/11025/1
16kbps 16000/11025/1
24kbps 24000/22050/1
32kbps 32000/22050/1
64kbps mono 64000/44100/1
64kbps stereo 64000/22050/2
96kbps stereo 96000/44100/2
128kbps stereo 128000/44100/2
Bitrate=128000
SampleRate=44100
Channels=2
Quality ia valori de la 1 la 10. 1 este cea mai bună, 10 este cel mai rapid.
Quality=1
Bitrate stabilește bitrate-ul stream-ului dvs. Aceste poate fi de la 8000 (8kbps) până la 128000 (128kbps). SampleRate stabilește sampling rate pentru stream. Aceasta poate fi oricare între 11025 (11025khz) și 44100 (44100khz). Channels stabilește pe câte canale veți transmite stream-ul. Acesta poate fi oricare de la 1 (mono) la 2 (stereo). Quality stabilește calitatea stream-ului. Acest parametru este controlat cumva de Bitrate/SampleRate/Channels. Aici veți stabili cât de compresat va fi stream-ul. 1 vă dă cea mai bună calitate, 10 vă dă cea mai mare viteză. Amintiți-vă de calitatea conexiunii dvs. când stabiliți aceste valori ! Folosiți ghidul oferit pentru a vă da seama cu ce parametri trebuie să oferiți mp3-urile prin streaming.
3.10 Configurarea efectului cross fade
Mode=0 pentru lipsă, 1 pentru 100/100->100/0, 2 pentru 0/100->100/0
CrossfadeMode=1
Lungimea în milisecunde.
CrossfadeLength=8000
Această opțiune stabilește crossfading-ul cântecelor. Treceți 0 și veți dezactiva crossfading-ul. Dacă treceți 1, Cântecul 1 va fi suprapus la terminare de Cântecul 2. Dacă treceși 2, va fi invers. Lungimea este durata în milisecunde în care se va întâmpla crossfading-ul.
3.11 Activarea folosirii etichetelor ID3
UseID3=1
Această opțiune stabilește dacă dorim sau nu să folosim etichete ID3 pentru informații referitoare la mp3.
3.12 Stabilirea stării publică
Public determină daca această stație va fi afișată în director sau nu
Public=0
Această opțiune stabilește dacă stream-urile vor fi listate public când retransmitem către un server. Ține-ți minte că opțiunea PublicServer poate suprascrie acest parametru în sc_serv.conf.
3.13 Configurarea interacțiunii cu utilizatorii
Puneți ceva informații aici pentru intercațiunea utilizatorilor (AOL IM, ICQ, IRC)
AIM=AIMHandle
ICQ=
IRC=SHOUTcast
Aici se stabilesc informațiile referitoare la modul în care puteți fi contactat dvs., dj-ul. Puteți preciza canale AIM sau ICQ pentru cerințe de cântece sau orice altceva. Puteți configura propriul dvs. canal IRC, pentru a putea lua legătura cu mai mulți utilizatori simultan.
Concluzii ale instalării SHOUTcast Trans
SHOUTcast Trans este gata acum să transmită ca stream prin server-ul dvs. SHOUTcast. Acum vom porni streaming-ul mp3-urilor dvs.
4. Pornirea și folosirea SHOUTcast Trans
Pornirea SHOUTcast Trans
Așa cum folosesc deseori SHOUTcast Trans cu SHOUTcast Server, am tendința de a porni SHOUTcast Trans, care în schimb pornește pentru dvs. SHOUTcast (mult mai ușor). Deci mergem înainte și pornim SHOUTcast Trans.
4.1 Pornirea Shoutcast Trans și Shoutcast Server
# /etc/init.d/shoutcast_trans start
* Starting Shoutcast Server…
*******************************************************************************
** SHOUTcast Distributed Network Audio Server
** Copyright (C) 1998-2004 Nullsoft, Inc. All Rights Reserved.
** Use "sc_serv filename.ini" to specify an ini file.
*******************************************************************************
[ ok ]
* Starting Shoutcast Trans… [ ok ]
Conectarea la stream-ul SHOUTcast Trans
Acum că SHOUTcast Trans este pornit, vom începe să ascultăm stream-ul. Eu folosesc MPlayer în acest exemplu pentru rularea stream-ului.
4.2 Ascultarea stream-ului dvs.
# mplayer -cache 1024 http://127.0.0.1:8000/
…
Playing http://127.0.0.1:8000/.
Connecting to server 127.0.0.1[127.0.0.1]:8000 …
Name : Chris Gentoo Beats
Genre : JPOP Electronica And More!
Website: http://www.gentoo.org
Public : no
Bitrate: 128kbit/s
Cache size set to 1024 KBytes
Connected to server: 127.0.0.1
Cache fill: 9.38% (98304 bytes) Audio file detected.
==========================================================================
Opening audio decoder: [mp3lib] MPEG layer-2, layer-3
MP3lib: init layer2 and 3 finished, tables done
mpg123: Can't rewind stream by 156 bits!
AUDIO: 44100 Hz, 2 ch, 16 bit (0x10), ratio: 16000->176400 (128.0 kbit)
Selected audio codec: [mp3] afm:mp3lib (mp3lib MPEG layer-2, layer-3)
==========================================================================
Checking audio filter chain for 44100Hz/2ch/16bit -> 44100Hz/2ch/16bit…
AF_pre: af format: 2 bps, 2 ch, 44100 hz, little endian signed int
AF_pre: 44100Hz 2ch Signed 16-bit (Little-Endian)
AO: [oss] 44100Hz 2ch Signed 16-bit (Little-Endian) (2 bps)
Building audio filter chain for 44100Hz/2ch/16bit -> 44100Hz/2ch/16bit…
Video: no video
Starting playback…
Asta a fost cumva rapid. Variabila -cache a fost introdusă pentru a suprascrie cumva setările privitoare la buffer-ul meu mare. Și iată! Acum ascultați stream media! În capitolul următor, vă vom arăta cum să folosiți la ceva mai mult server-ul dvs. SHOUTcast.
5. Utilizare avansată a SHOUTcast
Utilizarea în mediul bussiness
În mediul bussiness se poate folosi SHOUTcast în numeroase moduri:
Folosirea conținutului stream la cerere, pentru a face mai interesante anunțurile zilnice
Pentru a face anunțurile publice în regim stream disponibile cum se întâmplă, astfel încât clienții dvs. să știe ce se întâmplă, la locul faptei! Apoi arhivați-le ca conținut stream la cerere, pentru referințe viitoare. Realizați interviuri ca media stream și arhivațile în conținut stream la cerere.
Există multe posibilități despre cum să utilizați server-ul SHOUTcast pentru afaceri. Folosiți streaming-ul media în direct, în locul unui text vechi plictisitor!
DJ-ing cu SHOUTcast
Server-ul SHOUTcast este unul din cele mai populare atât pentru DJ-ii noi cât și veterani. Pentru cei începători, există câteva posibilități de creștere a experienței trăite de utilizatorii server-ului dvs. Să aveți un cântec intro este cheie. Dă utilizatorilor o idee despre ceea ce este stația dvs. Asigurați-vă că îl includeți! Anunțați server-ul dvs. la yp.SHOUTcast.com (așa cum am descris în paragraful de configurare al server-ului SHOUTcast), astfel încât toți să știe unde sunteți. Unul din lucrurile ce dau unicitate este posibilitatea de a primi cereri. În configurarea acesteia, în primul rând opriți Shuffle în sc_Trans.conf. Să aveți, spun eu, 10 cântece pregătite pentru a porni. Apoi începeți să primiți cerințe de cântece. Când cineva cere un cântec, doar adăugați-l la sfârșitul playlist-ului, și apoi puteți folosi acest script pentru a controla modul de operare al playlist-ului de către SHOUTcast Trans:
5.1 Djcontrol
#!/bin/bash
case "$1" in
"reload")
kill -s USR1 `cat /var/run/SHOUTcast_Trans.pid`
;;
"next")
kill -s WINCH `cat /var/run/SHOUTcast_Trans.pid`
;;
*)
echo "Invalid command"
;;
esac
Când ați adăugat cântecul în playlist, trebuie să informați SHOUTcast Trans că playlist-ul dvs. s-a schimbat, cu o nouă intrare de tip cerință.
5.2 Reîncărcarea playlist-ului
# djcontrol next
Acum ar trebui să informați utilizatorii să știe după ce cântec va porni cântecul cerut. Sau, dacă doriți, puteți sări pasul cu:
5.3 Omiterea cântecelor din playlist
# djcontrol reload
Fiți atenți să nu săriți prea mult, cum nu exista un control anterior. Odată ce ați marcat cântecul acestora, rularea cerinței începe. Primesc 5 sau aproximativ cerințe înainte de a începe rularea lor. În acest fel nu trebuie să reluați parcurgerea listei de la început. Dacă începeți să duceți lipsă de cereri și vă așteptați ca ora de cerințe să fie neacoperită, doar copiați playlist-ul următoarei sesiuni peste playlist-ul cu cerințe și reîncărcați lista. Odată ce cântecul curent s-a terminat, se va rula noul playlist.
V. Interconectarea a tehnologii menționate
VI. Prezentarea funcționalității a sistemului nou
VII. (ANEXĂ) Poze de la sistemul obținut
VII. (ANEXĂ) Poze de la sistemul obținut
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Realizarea Unui Audio Streaming Server (ID: 163323)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.