Impactul Produs de Cariera din Localitatea Poieni Asupra Mediului

[NUME_REDACTAT] Gh., Cercetări pentru redarea în folosință agricolă a terenurilor degradate prin exploatări miniere în zona Căpuș-Aghireș, Teză de doctorat, [NUME_REDACTAT] Timișoara, 1981.

Blaga N. și colab., Activitatea enzimatică a unor protosoluri antropice din Transilvania formate pe nivelarea hadelor de la exploatările miniere de suprafață, Buletinul USAMV Cluj-Napoca nr.53/1997Brejea R., Domuța C., Refacerea și protecția terenurilor din carierele de bauxită din [NUME_REDACTAT] Craiului. [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009. ISBN 978-973-759-876-9.

Brejea R. Monitorizarea și reconstrucția ecologică a terenurilor la carierele de bauxita. [NUME_REDACTAT] Timișoara 2008. ISBN 978-973-625-680-6

Brejea R. Tehnologii de protecție sau refacere a solurilor. [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009. ISBN 978-973-759-937-7

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C. Technical solutions regardind the rehabilitation of the degraded soils as a result of the bauxite exploitation in the [NUME_REDACTAT] Mountains. [NUME_REDACTAT] din Oradea. [NUME_REDACTAT] din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului, Volumul XI, ISSN 1224-6255. Pag.47-55, 2006.

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C. Recultivarea terenurilor degradate datorită exploatării bauxite. Recultivation of terrains deteriorated by explotation of bauxite. [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] Universității din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului, Volumul X, ISSN 1224-6255. Pag. 43 -50 , 2005;

Brejea R., Wehry A., Sabău N.C. Refacerea terenurilor ocupate de microcariareale rezultate în urma exploatării bauxitei din [NUME_REDACTAT] Craiului. The reconvery of thefieldes occupied by micricarrieres resulted from the explotation of bauxite in padurea [NUME_REDACTAT]. . [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] Universității din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului, Volumul X, ISSN 1224-6255. Pag. 39 -42, 2005;

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C., Degradarea ternurilor datorită exploatării minereului de bauxită din [NUME_REDACTAT] Craiului.[NUME_REDACTAT] din Oradea, [NUME_REDACTAT] din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului. Vol VII. ISBN 1224-6255 Pag. 109-118, 2002;

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C., Posibilități de amenajare a terenurilor degradate rezultate de la exploatarea bauxitei din [NUME_REDACTAT] Craiului – Al XXII – lea [NUME_REDACTAT] de Geomorfologie – Relieful și [NUME_REDACTAT], Oradea, 7-8 aprilie– 2006;

Dumitru M. și colab., Unele elemente de refacere ecologică a terenurilor afectate de exploatări miniere, Publicațiile SNRSS, [NUME_REDACTAT] Naționale de [NUME_REDACTAT], Tulcea, 1994.

Domuța C., Agrotehnica terenurilor în pantă din nord-vestul României, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2005.

Domuța C., Agrotehnica diferențiată, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2006

Fodor D., Exploatari miniere la zi, Litografia I.M.Petrosani, 1975

Fodor D., Influența industriei miniere asupra mediului înconjurător și redarea în circuitul economic a terenurilor degradate, Revista “Mine, petrol, gaze” nr.78/1989.

Fodor D., Impactul industriei miniere asupra mediului, [NUME_REDACTAT] Deva, 2001.

[NUME_REDACTAT] si FinantelorAgentia Nationala pentru [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – Dezvoltarea zonelor miniere “Sa construim un viitor durabil”

Nastea S. și colab., Degradarea terenurilor agricole ca urmare a exploatărilor terenurilor miniere la zi măsurile de recultivare a lor, [NUME_REDACTAT] vol.11 nr.4/1973.

[NUME_REDACTAT]., Depoluarea solurilor și a apelor subterane, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]-Napoca, 1997

Paraschiv I., Protectia mediului in zonele miniere – curs, [NUME_REDACTAT] Mare, 1994.

[NUME_REDACTAT].C. și colab., Relațiile dintre zăcămintele metalifere și poluarea din [NUME_REDACTAT], Proceedings of the 4th [NUME_REDACTAT] Congress, June 25-30, Băile-Felix, 2001.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Popa, 2007, ,,Refacerea ecologică a solurilor degradate prin lucrări miniere la zi” [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] N.C., Domuța C., Berchez O., Geneza, degradarea și poluarea solului, Partea I – geneza solului, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 1999.

Sabău N.C., Domuța C., Berchez O., Geneza, degradarea și poluarea solului, Partea II – degradarea și poluarea solului, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2002.

http://www.greenagenda.org/cet/strategii/poieni.pdf

http://www.agir.ro/buletine/199.pdf

Pagina principala

[NUME_REDACTAT] situația actuală din Romania majoritatea localităților și în special cele rurale au nevoie de sprijin din exterior pentru a depăși situația de criză în care se afla. Numai cu resusrse proprii ar fi necesara o perioadă foarte îndelungată de timp care să duca la regenerarea localităților. În această situație se află majoritatea localităților miniere din România, localități în mare parte monoindustriale și a caror dependență față de exploatarea miniera a fost majora și în toate domeniile vieții prin asigurarea surselor de venituri pentru familii și instituțiile locale, serviciilor și utilităților.

Industria minieră din România, în lunga sa existență a afectat într-un mod foarte serios toți factorii de mediu, motiv pentru care se pune astăzi foarte serios problema reabilitării acestora și redarea în circuitul economic a terenurilor degradate. .

Folosirea în exploatarea la zi și în subteran a unor explozivi mai puțin poluanți și optimizarea parametrilor de forare–împușcare, ținând seama de apariția gazelor și prafului în suspensie. Cercetarea și adoptarea unor tehnologii de împușcare ce pot să asigure reducerea intensității și amplitudinii undelor seismice, prin care să se realizeze seismoprotecția obiectivelor civile și industriale din zona minelor și în special a carierelor. Urmărirea stabilității și comportării în timp a carierelor, haldelor și iazurilor de decantare, executarea de lucrări de consolidare pentru fixarea carierelor, haldelor și iazurilor aflate într-o stare incertă de stabilitate.

Pentru toate carierele de volum mai mic sau mai mare, soluția finală valabilă constă în recuperarea terenului și a peisajului prin repopulare vegetală Aceasta impune aplicarea unuia sau a mai multor procedee de stabilizare fizică, chimică și vegetală. Ultima este, fără discuție, cea mai grea, pentru că un mare număr de factori defavorabili concură la împiedicarea nașterii și dezvoltării vieții vegetale. Repopularea vegetală reclamă, în consecință, o fertilizare oportună a terenului și în mod deosebit alegerea tipului de vegetație care va fi folosit.

Regularizarea cursului superior al pâraielor ce preiau apele din cariere prin executarea de rigole betonate. Rigolele trebuie să fie executate cu minicascade pentru oxigenarea apelor, fapt ce va duce și la precipitarea ionilor metalici sub formă de oxizi. Realizarea unor noi stații de epurare a apelor uzate, retehnologizarea și eficientizarea celor existente.

Instalarea în cadrul fiecărei zone miniere a unei rețele de supraveghere a atmosferei, formată din puncte de recoltare a pulberilor sedimentabile și în suspensie. Urmărirea dinamicii suprafețelor de teren afectate de exploatarea minieră precum și a celor eliberate de sarcini tehnologice și reamenajarea acestora; în primul rând se impune realizarea de plantații forestiere pe spațiile libere de construcții din incinta minelor și uzinelor de preparare și pe conturul acestora. Implementarea în regiunile miniere a unor sisteme eficiente de monitorizare continuă a factorilor de mediu. Desigur, cele prezentate nu epuizează soluțiile de reabilitare a factorilor de mediu, dar se constituie în posibile variante de luat în considerare în studiul diferitelor cazuri concrete.

Aplicarea unora dintre măsurile prezentate ar duce la o reechilibrare geoecologică a spațiilor afectate prin activitățile de extracție și prelucrare a substanțelor minerale utile. Complexitatea și anvergura lucrărilor de refacere a sistemului ecologic din zonele miniere ale României trebuie cuprinse într-un program bine structurat, realizat la nivel național și pentru care eforturile de investiții se vor ridica la sute de milioane de dolari. Derularea acestui program se va face pe o perioadă de timp de 5 până la 10 ani, având ca scop principal redarea în circuitul economic a terenurilor degradate de activitățile miniere.

Eforturile mari, necesare a fi depuse pentru realizarea acțiunilor de îmbunătățire a mediului ambiant, de refacere a terenurilor, de creștere a interesului turistic pentru fostele zone și localități miniere și de deschidere a unor noi căi spre dezvoltarea industriilor alternative mineritului, trebuie să fie susținute atât de unitățile miniere, de autoritățile locale și județene, cât și de [NUME_REDACTAT], prin alocarea resurselor necesare și prin stimularea și susținerea finanțării acțiunilor din aceste zone, prin programe internaționale adecvate.

Prezenta lucrare prezintă o carieră de piatră din localitatea Poieni, județul Cluj, impactul produs de aceasta asupra factorilor de mediu precum și măsurile de refacere care să contribuie la reducerea fenomenului de poluare și reabilitarea zonei.

Capitolul I

Poluarea mediului datorită exploatărilor miniere la zi

1.1 Poluarea aerului

În exploatările la zi există două categorii de poluanți produși de activitatea minieră: praf și gaze (poluați chimici).

Sursele de poluare a aerului cu acești componenți sunt:

gazele emise în atmosferă de utilajele care deservesc cariera;

praful rezultat la împușcare și incarcarea minereului în carieră;

praful produs de transporturile tehnologice.

Determinările efectuate pentru aflarea concentrațiilor de praf și a pulberilor sedimentabile

în apropierea incintelor expoatărilor în carieră au dus la următoarele rezultate:

concentrațiile medii de praf pe probe momentane variază între 2,6-15,3 mg/m3;

concentrațiile medii de praf pe durata unui schimb variază între 4,33-20,0 mg/m3

Măsurătorile efectuate în localitațile învecinate cu exploatările la zi au dus la următoarele concluzii:

concentrațiile medii de praf determinate pe probe momentane variază între 5 și 11 mg/m3, concentrația admisă fiind de 0,5 mg/m3;

concentrațiile medii de praf determinate pe probe de durată variază între 0,5 și 10,5 mg/m3, iar concentrația admisă de normele în vigoare fiind de 0,15 mg/m3.

Cele mai ridicate concentrații de praf s-au determinat în zona carierelor. Cantitatea de pulbere sedimentabilă variază între 19,60 și 71,7 mg/m3 pe lună, depășind concentrația admisă de normele în vigoare (17 mg/m3 pe lună) de până la maxim 4 ori.

Exploatarea dacitului la zi influenățează atmosfera prin schimbări de temperatură, lumină, umiditate, precipitații, vânt, influențează direct microclimatul și mezoclimatul zonei. Dereglarea microclimatului se produce prin creșterea temperaturii la nivelul solului, reducerea umiditații relative a aerului, scăderea capacitații de atenuare a vitezei vânturilor, creșterea amplitudinii temperaturilor.

Treptele și formele principale de relief diferențiaza radiația solara, orienteaza circulația atmosferică locală, iar marea varietate a suprafețelor subiacente (morfologia, declivitatea, utilizarea terenurilor, spațiul ocupat de păduri), determină o apreciabilă diversitate a topoclimatelor naturale: de dealuri subcarpatice, de depresiuni subcarpatice și intercolinare, de dealuri piemontane, al culoarelor de vale.

Carierele de piatră au modificat mult topoclimatele naturale (s-au creat noi trasee pentru apele de suprafață, s-au redus suprafețele forestiere, de lunci, de versanți și de culmi, au aparut noi topoclimate de carieră și de haldă).

Perimetrele exploatărilor la zi din cariere reprezintă un potențial de poluare al aerului prin pulberile emise care staționează, formând în timpul iernii nori leticulari deasupra stratului de inversiune, iar vara opacizează masa de aer din jur mărind radiația indirectă în condițiile filtrării celei directe.

1.2. Poluarea apelor

Sursele de poluare a apei sunt specifice tipului de minereu extras. Apa de ploaie care curge pe carieră antrenează o cantitate semnificativă de sedimente care pot intra în pâraie și râuri. Nivelul de solide în suspemsie în cursurile de apă este considerat dăunător pentru pești. O altă sursă de poluare a apelor o constituie contaminarea apelor de ploaie și a pâraielor datorită depozitelor de combustibili, lubrifianți, detergenți, rezultate de la echipamentele fixe și mobile. Acestea nu constituie un pericol major cu toate că un control mai atent, o drenare corespunzătoare și o izolare în jurul acestora, poate soluțona problema.

Probleme ridică însă apele rezultate din activitățile anexe din incintele carierei. Spre exemplu apele uzate menajere sunt insuficient tratate și au conținuturi mai ridicate de sulfați și bicarbonați, dar și alte substanțe poluante (detergenți, substanțe organice).

Apele acide de drenaj din cariere sunt principalul factor de poluare. Aceste ape acide de drenaj conțin concentrații ridicate de sulf, fier, mangan, aluminiu și alte metale. Deversarea lor în râuri duce la distrugerea plantelor și animalelor. Dacă sunt produse în cantitate suficientă, hidroxidul de fier și acidul sulfuric ce rezultă din reacțiile chimice și biologice pot contamina apele freatice și de suprafață. Prevenirea drenajului acid din cariere se poate face prin eliminarea apei prin materialul acid. Aceasta impune separarea și acoperirea materialelor formatoare de acid cu sol netoxic, nivelarea suprafeței pentru a îndepărta apa din zonă și plantatrea cu ierburi și pomi pentru a stabiliza solul. Fluxul de apa acidă poate de asemenea fi tratat pentru a-și îmbunatăți calitatea înainte de deversarea în cursurile de apă.

Pentru a evita un impact puternic asupra cursurilor de apă se realizează o schimbare temporară a cursurilor contaminate, care sunt conduse pe o rută ocolitoare cu viteză redusă de curgere, realizaându-se zone de liniștire pentru sedimentare, zone de reducere a activității și cantităților de sedimente în râurile recepoare. Se evită astfel și o creștere bruscă a debitului cu ape contaminate în apele curate, oferind condiții de supraviețuire vietaților acvatice.

1.3. Poluarea solului

Solul este cel mai grav afectat de cariere și anume prin scoaterea din circuitul economic al unor suprafețe mari de teren și reducerea capacității de producție a unor terenuri limitrofe prin dereglarea regimului hidrologic. În zonele cu exploatări ale carierelor de piatră terenurile sunt degradate atât prin ocuparea cu construcțiile necesare carierelor cât și datorită proceselor de subsidență și degradării regimului aerohidric al solului.

În practica carierelor s-au constatat numeroase abuzuri în ocuparea unor suprafețe, altele decât cele aprobate pentru a fi scoase din circuitul agricol. Într-un mod sau altul acestea constitue forme de poluare și constau în:

folosirea de terenuri agricole sau silvice ca drumuri de acces;

afectarea cu benzile transportoare a unor suprafețe mai mari decât cele aprobate;

amenajarea de cursuri de apă ce au impact afectarea unor suprafețe mai mari decât cele aprobate;

amplasarea unor construcții pe suprafețe mai mari decât cele aprobate;

depozitarea deșeurilor menajere și de la construcții pe terenurile agricole și silvice limitrofe activităților carierei;

amplasarea nerațională a unor obiective ale carierei;

Toate aceste forme de poluare împiedică desfășurarea normală a activităților agricole pe terenurile limitrofe carierei. Multe din aceste forme de poluare au dus la degradarea solului pe termen lung, fără ca aceste suprafețe să fie oficial afectate de cariera de piatră.

În procesul de exploatare a carierei de piatră factorul sol a dispărut, chiar dacă uneori orizontul arabil a fost exploatat selectiv pentru a fi utilizat la acoperire în vederea reducerii perioadei de ameliorare. Materialele depuse în halde sunt foarte eterogene din punct de vedere fizic și chimic, sunt lipsite de activitate biologică și sunt foarte diverse din punct de vedere mineralogic (nisipuri, pietrișuri, argile), ceea ce face ca și potențialul de filtrare să fie coborât.

Capitolul II

Date generale despre perimetrului de exploatare

2.1 Așezare localități Poieni, județul [NUME_REDACTAT] în partea de vest a județului Cluj, la o distanță de 65 km de municipiul Cluj-Napoca, comuna Poieni este așezată de-o parte și de alta a râului [NUME_REDACTAT], având o suprafată de 19003 hectare. Este constituită din satele: Poieni, Bologa, Morlaca, Hodișu, [NUME_REDACTAT], Tranișu, [NUME_REDACTAT] la care se adaugă cătunul Cerbești.

Figura nr. 2.1

Localizarea perimetrului minier

(după SC Grandemar SA Cluj)

2.2 [NUME_REDACTAT] la limita a trei unități geografice: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], brăzdată de numeroase ape, comuna dispune de aproape toate formele de relief. Fără îndoială, pe parcursul a milioane de ani, apa a fost aceea care a modelat și această zonă structurând-o pe mai multe nivele și trepte de nivelare.

Retragerea apelor a făcut posibilă dezvoltarea de așezări omenești, la început pe diferite trepte de nivelare mai înalte apoi, după stabilirea de către ape a unor albii permanente, satele au coborât pe luncile de pe care apa s-a retras.

Primul nivel, desfășurat în jurul altitudinii de 1600 m (Cârligate) este prezent prin câțiva martori de eroziune, cel mai concludent fiind cel de la culmea Tarniței, de sub Vlădeasa. El se desparte de cel de-al doilea nivel montan (1400 m) printr-un abrupt erozional pregnant, și coboară spre nord până la altitudinea de 1000 m, evidențiindu-se aici interfluviul Drăgan-Iada și bazinul superior al văii Zărna.

Cadrul general al reliefului montan, impus de alcătuirea litologică, desăvârșit prin procesul de nivelare a fost completat morfologic de acțiunile criogenice, înscriindu-se aici abrupturile și grohotișurile de versant dezvoltate pe aproape toate povârnișurile, mai ales la baza acestora, la care se adaugă eluviile de pe suprafețele interfluviale. Existența povârnișurilor abrupte, cu acces foarte greu spre nivelările întinse interfluviale, a făcut anevoioasă ridicarea de așezări omenești.

De-a lungul văilor Drăgan și Henț (Săcuieu), dar și pe afluenții mai importanți ai acestora s-au format prin nivelare trei trepte de umeri, iar la obârșii bazine suspendate cu un fascinant aspect de anfiteatru.

Treapta superioară nivelată de la altitudinea de 700 la 900 m, datorită aspectului mai neted și mai întins al acesteia a favorizat apariția așezărilor omenești și corespunde și satului Tranișu, treapta medie se situează între 600 și 700 m iar cea inferioară cu 150 m sub acest nivel. Treptele sunt dispuse fragmentar pe ambele maluri ale râurilor [NUME_REDACTAT], Henț și Drăgan, cu nivelările mai întinse, “Gradiștea” de la Bologa și “Podul” de la [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Repede, săpat aproape în întregime în eruptiv, desparte două unități montane: [NUME_REDACTAT] și partea sudică a [NUME_REDACTAT], cu dealurile Hodișului și Poienilor ([NUME_REDACTAT]-921 m, Râmbușoi-788m), aceștia fiind considerați ca o prelungire a [NUME_REDACTAT].

Zona depresionară, încadrată în [NUME_REDACTAT], situată în partea nord-estică a comunei, ce cuprinde satele Morlaca și Hodișu, oferă suprafețe întinse propice culturilor agricole. În această depresiune apele [NUME_REDACTAT], a Călății și Fârței au săpat defilee largi ce se constituie astăzi în lunci productive dar care sunt expuse inundațiilor.

2.3 Geologie zonei

[NUME_REDACTAT] constituie o parte componentă a cratonului pre-apulian și a Tethysului transilvan. Din punct de vedere structural [NUME_REDACTAT] au în componență: Apusenidele, Transilvanidele și Unitatea de Bihor.

Constituția și structura geologică, solurile, ce compun munții, dealurile și depresiunile comunei sunt foarte variate. Caracteristice sunt rocile cuarțo-feldspatice, șisturile cuarțice, magmetitele superioare (microgranite,granodiorite, dacite și andezite), calcare, formațiuni sedimentare, conglomerate, gresii, șisturi argiloase sau silicoase.

Din punct de vedere geomorfologic munții [NUME_REDACTAT] se pot subîmpărți în trei sectoare:

a. Sectorul central și de nord – estic, zonă care ocupă circa 80 % din întregul masiv.

b. Sectorul nord-vestic, instalat predominant pe gresii, conglomerate și șisturi argiloase cu pachete subțirii de calcare. Relieful se caracterizează prin creste evidente cu pante domole și o rețea hidrografică mai bine organizată.

c. Sectorul sud-estic, constituit din roci eruptive, reprezentând resturile unor aparate vulcanice, cotele sunt mai ridicate

Datorită constituției predominant calcaroase și dolomitice, roci care ocupă mai mult de jumătate din zonă aici predomină relieful carstic, caracterizat prin diferențe importante de cotă pe distanțe scurte și de prezența elementelor gliptogenetice tipice carstului.

Peisajul cel mai obișnuit este caracterizat de prezența platourilor carstice pe care se găsesc numeroase doline.

Drenajul subteran al apelor este caracteristic zonei prin existența sistemelor de peșteri active, dintre care cel mai important este sistemul carstic Runcșor – Sohodol – Albioara, situat în sud spre bazinul [NUME_REDACTAT], drenând o suprafață de peste 100 km2 fiind unul dintre cele mai mari și complexe din Apuseni.

Creasta principală a munților [NUME_REDACTAT] are direcția generală NV – SE și este marcată de înălțimi ale căror altitudini cresc treptat spre sud – est, ajungând să depășească 1000 m în Hodrângușa (1027 m) și [NUME_REDACTAT] (1004 m). Acest aliniament constituie tot odată cumpăna apelor între afluenții tributari [NUME_REDACTAT] și cei ce se varsă în [NUME_REDACTAT], care separă între ei o serie de culmi ce se termină brusc și abrut spre bazinul Boradului, sau se ramifică haotic în platourile carstice spre valea [NUME_REDACTAT]

Definiție: calcare masive cenușiu deschise uneori slab maronii, cu grosimi de 50-80 de metri, caracterizate de microfaciesuri sparitice cu intraclaste, bioclaste, oncolite și construcții recifale în poziții de creștere. În bază se găsesc deseori calcarenite encrinitice.

Limita inferioară: deasupra ultimilor bancuri de calcare cenușii închise ale Formațiunii de Vad (când aceasta este prezentă, trecere gradată) sau sub primele bancuri de calcare cenușii deschise ce stau peste gresiile carbonatice cu ooide ferifere mari sau calcarele cu noduli bruni ale formațiunilor Callovianului inferior (limită litologică, caz în care uneori are în bază o culoare roșcată).

Limita superioară: sub primele bancuri de calcare cenușii închise stratificate ale Formațiunii de Albioara sau sub primele bancuri de calcare fine, micritice cu characee și ostracode ale Cretacicului inferior, eventual sub Ientilele de bauxită, când acestea sunt prezente.

În cazul lentilelor apropiate de suprafață, partea superioară a depozitului este alterată și, funcție de tipul textural și structural, prezintă fisurații în blocuri până la un aspect de masă necoezivă, puternic fragmentată. Fisurile au diverse umpluturi frecvent argiloase, dar și calcitice. De asemenea la partea superioară mai poate fi regăsită o bandă argiloasă cu aspect brecios, rezultat prin înglobarea de calcare din acoperișul direct și din fragmente de bauxită, toate colțuroase, produsă ca urmare a carstificării subsecvente. Tot un produs al carstificării subsecvente este și pelicula sau pungile argiloase – morfologia depinde de intensitatea carstificării – de la partea inferioară a depozitelor, ele sunt formate în cuaternar-actual

Figura nr. 2.2

Harta geologică a zonei studiate

(după SC Grandemar SA Cluj)

2.4. Hidrografie zonei

Principalele râuri: [NUME_REDACTAT], Hențul (Săcuieul) și Drăganul sunt tranzitorii prin comună, acestea având însă foarte mulți afluenți mai mari sau mai mici care împânzesc toată zona.

Rețeaua hidrografică foarte bine dezvoltată se datorează în primul rând precipitațiilor abundente, mai ales în zona montană. Datorită povârnișurilor abrupte și a geologiei bazinelor văilor formate în special din roci impermeabile, argile și marne, scurgerea apelor provenite din ploi sau topirea zăpezii se face rapid, cu debite mari, accentuând procesul de eroziune și producând adeseori inundații.

Aluviunile aduse de viituri, apele în general, au contribuit considerabil la formarea actualei configurații a teritoriului comunei. Colmatarea albiei râurilor mari a dus în timp la schimbarea cursurilor acestora, stabilizarea lor pe o albie mai sigură a făcut posibilă dezvoltarea satelor sau mutarea acestora pe terenurile mai fertile părăsite de ape.

Concludent în acest sens este dezvoltarea părții de sus a satului [NUME_REDACTAT], zona [NUME_REDACTAT]. Aceasta a fost o luncă inundabilă a râului Drăgan plină de molizi ieșiți din semințele aduse de ape, de unde și denumirea, primele case fiind construite aici pe [NUME_REDACTAT] și pe pintenul Perșoii. După stabilizarea cursului Drăganului au coborât pe luncă, construindu-și primele case Didu, de pe [NUME_REDACTAT], Florea (a Gruii) și a lui Velea.

[NUME_REDACTAT] (Henț), care traversează de-a lungul satul Bologa, izvorăște de sub [NUME_REDACTAT], culege câteva pâraie, trece prin Răchițele, unde preia și apele văii Stanciului, străbate Scrindu, iar la Răcad este zăgăzuită de un baraj din beton și arocamente. Apele adunate în el sunt pompate prin galerii, săpate în muntele Vlădeasa, în lacul de acumulare de la Floroiu și de aici, tot prin munte, la uzina electrică de la Remeți.

În aval de baraj adună firișoarele de apă: Alunu, Stânișoară, Scurta, Duba, Pietraru, Măguri, Subcetate, trece prin Săcuieu și cu debit sporit se revarsă în [NUME_REDACTAT] la ieșirea din Bologa. O parte din apele lui sunt captate și epurate de stația de pompe de le Henț (la intrare în Bologa), apa fiind trimisă spre orașul Huedin și spre satele Morlaca, Bologa și Poieni.

Drăganul își are obârșia în amfiteatrul format sub [NUME_REDACTAT], în bazinul numit [NUME_REDACTAT] însumând o sumedenie de izvoare dispuse în tot acest bazin. De aici o ia spre nord luând cu el apele pâraielor Voiosu și Șutanu și ajunge la Ciripa. Ajuns aici, călătorul sau turistul poate să-și potolească setea din izvorul amenajat de inginerul silvic Mașcanu, iar cel dornic să cunoască sălbăticia munților o poate lua pe poteca marcată până la casacada [NUME_REDACTAT] sau să traverseze peste munte, pe la [NUME_REDACTAT], și să ajungă în Stâna de Vale.

În aval de Ciripa, pe malul stâng, se află cea mai sălbatică, mai dificilă și mai înfricoșetoare vale, [NUME_REDACTAT], cu povârnișuri abrupte, stâncărie și grohotișuri, cu o vegetație luxuriantă pe firul văii, plină de vipere, urși și alte sălbăticiuni.

De aici, curgând între Bociasa și Muncei, bazinul văii se deschide până la [NUME_REDACTAT], preia apele acestui pârâu, se îndreaptă spre Zărna, unde intră în comuna Poieni și la câțiva kilometri mai jos apele Drăganului împreună cu cele ale Sebișelului se opresc în betonul lacului de acumulare ca să o ia apoi prin munte spre uzina de la Remeți. Condițiile geomorfologice în care se gasește amplasat zăcmântul din cariera Poieni nu implica probleme de natura hidrogeologica.

Observațiile de suprafață și datele obținute din lucrările de foraj nu indica prezenta apelor subterane în zona carierei și în împrejurimi. Nivelul hidrostatic în zonă este dat de râul [NUME_REDACTAT] care curge în vecinatatea estica a carierei și este situat la o cota inferioara ( +482 m, +488 m ) vetrei carierei ( cota +495 m) – ceea ce permite ca apele provenite din precipitații sa fie drenate gravitațional catre prâu.

2.5. Clima

2.5.1. Regimul termic

Temperatura aerului este unul din cei mai importanți factori climatici, ce prezintă modificările spațio-temporale ca rezultat a interacțiunii dintre factori climatogeni. Este o mărime puțin coneservativă, ea având mari variații, atât în apropierea solului, cât și în atmosfera liberă, influențând distribuția celorlalte elemente climatice. Criteriul termic este folosit în toate aprecierile despre vreme și climă; acesta definește zonele de climă, tipurile de masă de aer, fronturile atmosferice. Clima localitaților prezentate este specifică zonei de dealuri precum si zonei montane. Din datele obținute de la stația meteorologică Huedin se constată o variatie destul de mare a temperaturii medii anuale și lunare. Cea mai ridicată temperatură a fost de 32,4 ° C, iar cea mai scăzută de – 22,9° C. Aceste date au fost Inregistrate la punctul de 1838 m altitudine unde este instalată statia meteorologică, construită în 1962. Temperaturile medii zilnice de peste 20° C se realizează în lunile de vară și într-un numar redus de zile din lunile mai si septembrie.

Temperaturile aerului (medii lunare, anuale, pe anotimpuri, maxime și minime) sunt redate în tabelul următor:

Temperaturile aerului

(după Gaceu O, 2005)

Tabel nr.2.1

2.5.2. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice, sunt fenomene meteorologice a căror caracteristică principală o constituie marea variabilitate spațio temporară în ce privește frecvența, intensitatea, durata și felul lor.

Precipitațiile atmosferice sunt strâns legate de starea nebulozității. Procesul de producere a precipitațiilor sunt foarte complexe și implică un număr mare de factori, dintre aceștia cei mai importanți sunt: mișcările verticale, conținutul de umezeală al masei de aer, repartiția pe verticală a temperaturii.

[NUME_REDACTAT], prin dispunerea lor, constitue un factor de creștere a cantității de precipitații, prin convecția dinamică, orografică pe care o determină.

Precipitațiile atmosferice sunt foarte receptive la diversitatea condițiilor de relief ale regiunii studiate. Cum circulația maselor de aer este predominant vestică, pe cele trei componente sud-vestică, vestică, nord-vestică, fațada expusă, a [NUME_REDACTAT] este cea care primește cea mai mare cantitate de precipitații. Aportul cel mai însemnat, la acest tribut dat de nebulozitate, îl are nebulozitatea generată de convecția termodinamică, ce conduce la intensificarea precipitațiilor. Exemplificăm cu două situații. Borod, situat pe flancul vestic în depresiunea cu același nume, la altitudinea de 333 m, are o cantitate medie anuală de 710mm, plecând la Huedin, pe flancul estic, într-o depresiune ce îi poartă numele, la altitudinea de 560m, cantitatea medie anuală este de doar 588.1mm; iar în domeniul muntos la Stâna de Vale, 1108m altitudine, pe versantul vestic cumulează o cantitate medie anuală record pentru România, de 1668,2mm, pe când la Băișoara la 1384 m, pe flancul estic, cantitatea medie anuală este de 977,1mm. Repartizarea precipitațiilor este foarte neuniformă în cursul anilor si lunilor rezultând o medie a precipitațiilor în ultimii ani de 714 mm. În mersul anual al cantităților medii lunare de pecipitații se observă un maxim pluviomertic în luna iunie și un minim în luna ianuarie. Referitor la precipitații, situația se prezintă în tabelul de mai jos:

după Gaceu O, 2005)

Tabel nr. 2.2

2.5.3. Regimul eolian

Reprezentat prin mișcarea orizontală a aerului, determinată de evoluția sistemelor barice, generate de circulația generală a atmosferei, vântut este un important factor climatic, în apropierea suprafeței terestre, vântul se caracterizează, prin variații de scurtă durată ale vitezei și directiei sale. Aceste caracteristici sunt în functie în primul rând, de valoarea gradientului baric orizontal.

Dar, pe fondul general al câmpului baric, apar o serie de influențe perturbatoare, dictate de condițiile locale, în special, de orografie.

Neomogenitățile suprafeței subiacente, pot accentua sau diminua turbulența dinamică locală, cauzând intensificări sau atenuări ale viteze vântului. Relieful, prin fragmentarea sa, prin orientarea culmilor sau a culoarelor, modifică elementele vântului. În vecinătatea suprafețe terestre, chiar și obstacolele cu înălțimi reduse, măresc turbulența. În partea estică a bazinului, unde relieful este mai accidentat, direcțiile predominante se deosebesc mult de cele din regiunea de câmpie; în funcție de amplasarea stației meteorologice, în cadrul reliefului local, ele sunt adăpostite sau degajate în unele sectoare. Culoarele depresionare, canalizează vântul și totodată cauzează o creștere a vitezei de deplasare a aerului.

Vântul sufla cu viteze care depăsesc uneori 60 km/h. Vânturile dominante sunt cele din direcția vest și sud-vest. Umiditatea relativă a aerului oscilează între 60% și 90%. Direcția și frecvența vânturilor dominante, precum și viteza medie anuală a vântului dominant sunt următoarele:

Direcția, frecvența, viteza medie anuală a vânturilor dominante

Tabel nr. 2.3

2.6. [NUME_REDACTAT] tipuri de soluri existente pe teritoriul luat în studiu sunt: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri hidromorfe, soluri neevoluate și trunchiate și soluri organice.

Dintre molisolurile prezente face parte rendzina formată pe calcare tectonice și versanți cu expoziții diverse. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe luturi, șisturi sericitoase și pe versanți slab înclinați cu exp oziții diverse.

Cambisolurile cuprind următoarele tipuri: soluri brune eumezobazice formate pe roci bogate în minerale calcice și feromagneziene – calcare, dolomite, conglomerate, gresii calcaroase pe versanți cu expoziție și pante diverse. Aceste soluri sunt favorabile dezvoltării arboretelor de fag în amestec cu paltinul și frasinul pe versanți umbriți și a arboretelor de gorun în amestec cu teiul, jugastrul pe versanți însoriți; soluri brune acide formate pe roci acide bogate în minerale feromagneziene, pe versanți cu expoziții și pante diverse, și sunt favorabile arboretelor de molid.

Spodosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale care s-au format în condiții de climă foarte umedă și rece, pe roci acide și podzoluri care s-au format în condiții de climă bogată în precipitații și rece, pe substrat acid. Datorită prezenței pe alocuri a substraturilor impermeabile în conexiune cu un regim hidric cu exces de umiditate se întâlnesc și soluri hidromorfe, situate pe luncile unor pâraie. Pe suprafețe restrânse se întâlnesc solurile organice, reprezentate prin tipul de sol turbos tipic. Acestea s-au format în zone cu molhașuri amplasate la altitudini de 920-1200 m.

2.7. Flora și fauna zonei

Zona studiată se află în etajului montan-subalpin, iar speciile care participă la alcătuirea covorului vegetal sunt în majoritatea lor specii cu răspândire montană.

Vegetația se diferențiază pe verticală în următoarele zone: pajiști montane, păduri de foioase în care se întâlnesc următoarele specii: fag (Fagus silvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus montana), frasin (Fraxinus excelsior), cireș sălbatic (Cerasus avium), mesteacăn (Betula verrucosa), salcia de munte (Salix caprea), nucul (Juglans regia), etc.

Datorită condițiilor locale de sol, climă și topografie, acest cadrul general schițat prezintă unele modificări, perturbări și inversiuni. Pădurile montane sunt bine dezvoltate în partea superioară a văilor. Ca și o particularitate a platourilor carstice din Apuseni, ca rezultat al inversiunilor termice, există zone unde etajul coniferelor dispare cu totul fiind înlocuit de păduri de fag (Fagus silvatica) care se învecinează direct cu pajiștile montane. Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.

Zonele calcaroase constituie un peisaj special, distinct de cel al platourilor și al zonelor stâncoase. Platourile calcaroase în mare parte sunt lipsite de vegetație lemnoasă datorită lipsei apei, fapt care a condus la apariția unor pajiști montane a căror prezență nu poate fi explicată doar prin factorul altitudinal. Există de asemenea asociații vegetale deosebite găsite în aceste pajiști montane.

Pajiștile montane din platourile carstice sunt mai dezvoltate în zonele centrale, depresionare, în vreme ce marginile platourilor sunt aproape întotdeauna acoperite de păduri. Ele ocupă azi locul fostelor păduri de fag defrișate în trecut și aparțin formației de păiușcă cu diverse specii. Datorită inversiunii de temperatură în cadrul acestor depresiuni închise, molidul apare în zona centrală a depresiunii, în timp ce pădurile de foioase cresc pe vârfurile învecinate. Pajiștile montane se caracterizează printr-o diversitate floristică deosebit de ridicată, fiind identificate până în prezent, un număr de 372 specii de plante.

Depinzând de asemenea de prezența apei, se întâlnesc mlaștini de turbă la altitudini ridicate, mai ales în păduri de molid. Aceste turbării se formează fie pe un substrat silicios în zone aproape orizontal, fie în zone carstice unde fundul dolinelor se impermeabilizează cu argilă.

Flora acestor tinoave este compusă din plante oligotrofe, cu creștere înceată, dar mai ales din specii ale mușchiului Sphagnum, care prin felul său de viață decide reacția, chimismul, fizionomia și în general condițiile de viață ale tinovului. Sfagnetul, care alcătuiește fundamentul întregii flore, se dezvoltă rapid sub formă de pernițe compuse înainte de toate din specii de Sphagnum. Aceste pernițe sunt străbătute mai ales de Vaccinium microcarpum, Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Carex pauciflora, Eriophorum vaginatum, Scheuchzeria palustris, Carex limosa, Carex rostrata etc.

De pe tinoave au fost descrise asociații vegetale deosebit de interesante. Fitocenozele analizate în 1987 de către Pop și colaboratorii au fost încadrate în următoarele asociații vegetale: Eriophoro vaginato – Sphagnetum (care au generat, mai ales prin edificatorii lor și cea mai mare cantitate de turbă), Caricetum limosae, Rhynchosporetum albae, Vaccinio – Pinetum mugi, Carici rostratae – Sphagnetum și Carici stellulatae – Sphagnetum (fitocenoze de tranziție spre mlaștinile mezotrofe, dezvoltate la marginea tinoavelor).

2.7.1. [NUME_REDACTAT] teritoriul studiat au fost găsite și descrise foarte multe specii de nevertebrate noi pentru știință, iar multe au fost declarate ca fiind endemice pentru [NUME_REDACTAT].

Fauna subterană de nevertebrate este foarte bine reprezentată. O mare parte dintre specii sunt endemice și multe populează numai una sau două peșteri. Cel mai bine reprezentat este grupul Coleopterelor, Cholevinae (Leiodidae) și Trechinae (Carabidae). Genurile troglobionte Drimeotus și Pholeuon sunt endemice pentru [NUME_REDACTAT], cu un areal de răspândire foarte restrâns.

Pe teritoriul luat în studiu se găsesc 15 taxoni (specii și subspecii) de Drimeotus (Bihorites), o specie aparținând subgenului Drimeotus (Fericeus) și una subgenului Drimeotus (Trichopharis). Celălalt gen, Pholeuon, are de asemenea un subgen endemic pentru [NUME_REDACTAT], Pholeuon (s. str.) și este reprezentat în Parc prin 22 de taxoni endemici. [NUME_REDACTAT], deși genul Duvalius nu este endemic pentru teritoriul țării noastre, cei 18 taxoni din Vlădeasa sunt endemici pentru acest masiv muntos. Cele trei genuri de coleopterelor subterane pot fi întâlnite în aproape toate peșterile de pe teritoriul Parcului, dar efectivele lor populaționale sunt, de regulă, extrem de reduse iar condițiile de viață specifice le fac foarte vulnerabile la orice impact antropic, reacționând chiar și la simpla vizitare a peșterii (Oana M, ISER Cluj-Napoca, 2006).

2.7.2. Vertebratele

O atracție deosebită o prezintă fauna piscicolă, cu o zonalitate bine evidențiată. În ecosistemele acvatice studiate se întâlnesc următoarele specii de pești: păstrăv de râu (Salmo trutta fario), mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma nasus), cleanul (Leuciscus cephalus).. Dintre amfibieni sunt de menționat speciile: salamandra (Salamandra salamandra), iar dintre reptile, speciile: vipera comună (Vipera berus), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șopârla de munte (Zootoca vivipara), șarpele de sticlă sau năpârca (Anguis fragilis colchicus), șarpele de alun (Coronella austriaca).

În zonă trăiesc toate speciile comune de păsări montane. În pădurile de conifere sunt frecvente: mierla gulerată (Turdus torquatus), forfecuța (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pițigoiul de munte (Parus montanus), pănțărușul (Regulus regulus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactilus), ierunca (Tetrastes bonasia), pițigoiul moțat (Parus cristatus), pițigoi de brădeț (Parus ater), huhurezul mare (Strix uralensis). În cele de foioiase, în poieni și pășuni sunt prezente: porumbelul gulerat (Columba palumbus), corbul (Corvus corax), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), cinteza (Fringilla coelebs), etc. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de apă (Cinclus cinclus), codobatura de munte (Motacilla cinerea) și fluierarul de munte (Actitis hypoleucos).

Păsările răpitoare sunt reprezentate de următoarele specii protejate prin legislație națională și internațională: acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de munte (Aquila chrysaetos), șorecarul comun (Buteo buteo), vinderelul roșu și cel de seară (Falco tinnunculus și F. vespertinus), uliul păsărar (Accipiter nisus).

Fauna de mamifere mari este bine reprezentată, prin populații bine consolidate de lup (Canis lupus), râs (Lynx lynx), căprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), mistreț (Sus scrofa), etc. Tot printre mamiferele carnivore se mai enumeră și pisica sălbatică (Felis silvestris), dihorul (Mustela putorius) și vidra (Lutra lutra).

Mamiferele mici rozătoare sunt reprezentate de 10 specii, unele dintre ele fiind de o deosebită importanță, fiind listate în [NUME_REDACTAT] 92/43/EEC: șoarecele scurmător (Clethrionomys glareolus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), șoarecele de pământ (M. agrestis), șoarecele de casă (Mus musculus), șoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), șoarecele dungat (A. agrarius), șoarecele de pădure (A. sylvaticus), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius) (DH), pârșul mare (Myoxus glis), veverița (Sciurus vulgaris).

Capitolul III

Exploatarea minereului din cariera Poieni, județul Cluj

3.1. Istoricul carierei de piatră din localitatea Poini, județul [NUME_REDACTAT] arheologice descoperite pe raza comunei sunt alte prețioase mărturii. Urme din epoca preistorică, cu o vechime de peste patru mii de ani s-au descoperit la Bologa, la locul numit “Drumul găunos”, constând în topoare de piatră, iar ceramică neolitică la “[NUME_REDACTAT]” din [NUME_REDACTAT]. Tot la Bologa, la locul numit “Gradiște” s-au descoperit fragmente de ceramică dacică din secolele III-I î. Hristos.

Perioada romană (anii 106-274) s-a dovedit bogată în urme arheologice la: [NUME_REDACTAT] (Cetățea) – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Poieni, Râmbușoaie și [NUME_REDACTAT] – Hodișu, dar cele mai multe la Grădiște (care înseamnă “așezare întărită”, “cetate”) la Bologa, unde pe mai multe hectare s-a descoperit castrul roman, baia romană,canabele (locuințe ale populației civile care staționa aici).

Izvoarele istorice medievale pomenesc, la diferite date localitățile, dar nu vorbesc de întemeierea lor, ceea ce înseamnă că acestea existau cu mult înaintea acestora. Iată câteva mențiuni documentare referitoare la localitățile.

Existența în comună a unor roci cu calități deosebite a făcut posibilă dezvoltarea unor cariere de piatră în Poieni, Bologa, Bologa-Henț, Morlaca, [NUME_REDACTAT] care au schimbat aspectul pitoresc al locului dar au contribuit substanțial la ridicarea nivelului economic al comunei. Bazele activității de extracție și prelucrare industrială a pietrei din Transilvania s-au pus în anul 1873 prin deschiderea carierei Poieni județul Cluj, sub patronaj privat. Din acel an și pâna în prezent activitatea de exploatare a carierelor din zonă s-a desfasurat continuu, dechizându-se noi cariere: Bologa, Morlaca, [NUME_REDACTAT] s.a. Rocile din zonă prezintă caracteristici deosebite, caracteristici care conferă o calitate foarte bună produselor de carieră, acestea corespunzând permanent standardelor de calitate cerute de căile ferate sau de constructorii de drumuri.

Exploatarea carierelor din zona Poieni a asigurat necesarul de produse de carieră în zona Transilvaniei, precum și pentru export în Ungaria sau Austria. [NUME_REDACTAT] a fost prima carieră dotată cu elemente de tehnică și tehnologie industrială din domeniul extracției și prelucrării pietrei ca perforarea pneumatică sau sfărâmarea mecanică a pietrei prin concasare. Produsele din această carieră au asigurat necesarul de agregate de carieră pentru lucrări ca : soseaua Cluj – Oradea -Budapesta, pavaje în marile piețe din Budapesta, Viena, București, Cluj, Brasov, Alba-Iulia, căile ferate din Transilvania, Banat, Oltenia.

După anul 1948, carierele din județele Cluj, Bihor, Maramures, Bistrița au fost naționalizate și trecute în subordinea [NUME_REDACTAT] prin înființarea și funcționarea unei mari Inreprinderi de cariere la Cluj, intreprindere care administra carierele din opt județe. Această grupare de cariere a fost furnizorul principal de agregate de carieră pentru reteaua de căi ferate și drumuri din România. În decursul anilor, carierele din Transilvania au trecut, pe rând, prin diferite forme organizatorice sau adminstrative, dar Clujul a ramas întotdeauna centrul administrativ care a influentat activitatea economică, financiară și tehnologică a acestei subramuri de activitate. Începând din anul 1977 funcționează Exploatarea de Cariere CF Someșeni, cu sediul în Cluj-Napoca, având în subordine carierele Poieni, Bologa, Morlaca, Urviș și Pietroasa. În baza HG 93/1991 intreprinderea de cariere se transformă în societate pe acțiuni, numindu-se SC GRANDEMAR SA CLUJ, iar începând din anul 1997 devine societate romano-olandeză.

3.2. Localizarea carierei

Din punct de vedere administrativ [NUME_REDACTAT] este situată pe teritoriul [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. Perimetrul de exploatare Poieni aparține din punct de vedere morfologic zonei terminale nord-estice a [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT] Sebișului 790.11 m), caracterizat printr-un relief deluros cu altitudini cuprinse între 500 si 800 m, care cresc spre sud. Zona este drenată la vest de [NUME_REDACTAT] cu pâraiele [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], iar la est de râul [NUME_REDACTAT], principalul curs de apa al bazinului hidrografic.

[NUME_REDACTAT], aflată pe malul stâng al [NUME_REDACTAT], are un important zăcămând de dacit de tip Vișag și Poieni ce face parte din zona de sud-vest a masivului eruptiv Vlădeasa. Tot zăcământ de dacit se găsește și la carierele Bologa și Morlaca. [NUME_REDACTAT] acesta este mai bine individualizat, pe o suprafață de 6 km2, iar la Morlaca are o structură profirică și textură mai variată având și elemente de biotit, cuarț și piroxen. În toate aceste cariere se obțin piatră spartă, cribluri pentru betoane de mărci superioare, piatră brută, split, borduri de încadrare, toate având rezerve foarte mari de zăcământ. La aceste cariere se adaugă cea de la [NUME_REDACTAT] (din [NUME_REDACTAT]) din care se extrage dacit de tip Vlădeasa de culoare cenușie în care apar cristale de feldspați și cuarț, foarte bun pentru fasonat și cioplit și cariera de la Henț (Bologa) unde se exploatează dacit amfibolitic cu structură profirică de o calitate excepțională. Accesul la zăcământ se realizează pe căi de cominicație:

rutieră; drumul european E 60 București-Cluj-Napoca-Oradea;

feroviară– calea ferată București-Cluj-Napoca-Oradea, stația CFR Poieni;

Figura nr. 3.1 Localizarea carierei

Cariera de piatră este patronată de o societate romano-olandeză. Ea este amplasată în comuna Poieni. [NUME_REDACTAT] este situată în partea de vest a județului Cluj, la o distanță de 65 km de municipiul Cluj-Napoca, comuna Poieni este așezată de-o parte și de alta a râului [NUME_REDACTAT], având o suprafată de 19003 hectare. Societate romano-olandeză care se ocupă cu extragerea, trensportul și prelucrarea minereului se numește SC GRANDEMAR SA Cluj cu capital integral privat, care se identifică prin următoarele documente:

Numărul de ordine in [NUME_REDACTAT] J12/ 365/ 05.04.1991;

Cod SIRUES: 1202402100

[NUME_REDACTAT] de Inregistrare 200947 emis de Camera de Comerț și [NUME_REDACTAT] la data de 04.06.2002

Atribut fiscal R

Cod IBAN RO61RNCB 0106 0266 0952 0001, deschis la BCR [NUME_REDACTAT].

Societatea are Sediul adminstrativ în Cluj-Napoca, str.[NUME_REDACTAT].5, iar activitatea sa de producție se desfăsoară în cinci cariere din județul Cluj, respectiv [NUME_REDACTAT], Bologa, Morlaca, Bologa-Henț și [NUME_REDACTAT].

Societaea deține [NUME_REDACTAT] în județul Salaj și doua balastiere L.Răscruci , pe râul Someș și Ocoliș, pe râul Arieș.

Domeniul de activitate al societății, extracția, prelucrarea și comercializarea produselor de carieră și balastieră, producerea și comercializarea prefabricatelor din beton, proiectarea, realizarea și comercializarea de instalații și utilaje pentru producerea agregatelor de carieră și balastieră, lucrări de construcții montaj, deschideri de cariere, terasamente.

3.3. Metode de exploatare a dacitului din cariera de la [NUME_REDACTAT] de deschidere cuprinde totalitatea lucrărilor miniere, care asigură condițiile necesare pentru exploatarea rațională și eficientă a zăcămintelor.

Deschiderea zăcămintelor trebuie înțeleasă ca o etapă deosebit de importantă în procesul de valorificare a lor. Este un proces tehnologic complex, de durată, a cărei importanță depășește cadrul strict al procesului. Prin acțiunea de deschidere începe propriu – zis etapa de valorificare, deci cercetările geologice dobândesc o finalitate concretă prin executarea lucrărilor de deschidere.

De modul în care s-a deschis un zăcământ nu depinde numai accesul la acesta în vederea exploatării, ce are consecințe pe întreaga durată de exploatare precum și influențe negative asupra factorilor de mediu.

În consecință, alegerea soluției optime de deschidere a unei exploatării este o operație de mare răspundere. Soluția optimă va ține seama de complexitatea tuturor factorilor care actioneză (economic, social și mediu). În consecință, concepția și metodele de deschidere sunt specifice pentru diferite tipuri de zăcăminte. În același timp, există unele caractere generale valabile pentru toate zăcămintele. O exploatare minieră poate fi definită ca un complex de lucrări miniere și auxiliare care asigură exploatarea (extragerea) rațională a zăcămintelor în scopul valorificării eficiente.

În funcție de adâncime la care este cantonat minereul , exploatarea lui se poate face astfel:

1. Exploatare în subteran prin lucrări care se execută pentru extragere minereului de adâncimie mare. Pentru stabilirea corectă a metodei de deschidere se au în vedere o serie de factori care influențează alegerea metodei. Principalii factori de influență sunt de natură geologică, tehnică și economică. În scopul înțelegerii metodelor de deschidere și ținând seamă atât de condițiile geologice ale zăcămintelor din România, cât și de experiența acumulată în exploatarea acestor minereuri se pot alege diferite metode de extragere

2. Exploatarea la zi sau în carieră este un complex de lucrării realizate în vederea exploatării zăcămintelor care se găsesc la adâncime mică. Exploatarea la suprafață se realizează prin utilizarea unor mijloace simple de mecanizare, care se justifică economic pentru microcariere. În funcție de natura minereului excavarea și încărcarea se realizează direct cu excavatorul sau cu exploziv și încărcarea cu excavator.

Alegerea metodei de exploatare este o operație foarte importantă, realizată în faza de proiectare, iar metoda odată aleasă se aplică după executarea operațiilor de deschidere și pregătire a zăcămintelor. În cazul zăcământului de la Poieni exploatarea se face în carieră.

3.4. Date generale despre cariera de dacit din localitatea [NUME_REDACTAT] de lucrări mimiere prin care realizează exploatarea unui zăcământ de substanțe minerale utile la suprafața scoarței terestre, sub cerul liber, se numește exploatare la zi sau carieră. În sens ecomonic prin exploatarea la zi sau carieră se înțelege unitatea economică care are drept obiectiv exploatarea prin lucrări la zi a unui zăcământ de substanțe minerale utile. Exploatările la zi se caracterizează printr-o serie de trasături de bază, care asigură realizarea unor producții și productivității mari, în termene scăzute și la costusri de producție scăzute.

Lucrările de excavare la zi sunt folosite pentru exploatarea cărbunilor și a altor minereuri, feroase sau neferoase, din cariere de suprafață, exploatarea pietrișului și nisipului din balastiere, calcarelor, bazaltului, etc.

Dintre toate formele de degradare a solului prin lucrări de excavare la zi, practicată în toate țările lumii, cea mai răspândită este excavația minieră de suprafață, pentru exploatarea cărbunelui sau a unor minereuri.

În clasificarea surselor de poluare a solurilor, degradarea și poluarea solului prin lucrări de excavare la zi, în afară de cariere, se referă la orice alte lucrări de excavare necesare executării construcțiilor.

Pentru exploatarea la zi a unor substanțe utile, zăcământul trebuie să îndeplinească anumite condiții:

poziția zăcământului să fie aproape de suprafața terenului;

morfologia regiunii să permită accesul în zonă;

hidrologia regiunii să nu prezinte riscul inundării carierei;

climatul regiunii să prezinte o perioadă anuală, suficient de lungă, fără manifestări climatice excesive;

natura terenului acoperitor să asigure o dezvelire ușoară a zăcământului.

Dacă sunt îndeplinite condițiile de mai sus pentru un zăcământ mineral util, este de preferat exploatarea acestuia prin exploatare minieră de suprafață, acestea fiind mai economice decât exploatările miniere subterane.

Suprafața zăcământului, sau proiecția acestuia la suprafața terenului determină câmpul exploatării miniere de suprafață. Câmpul carierei este mărginit la partea de sus a zăcământului de conturul superior a carierei iar la partea de jos de conturul la vatra carierei.

Pentru exploatarea substanțelor minerale utile câmpul carierei este împărțit în mai multe felii orizontale, reprezentate de stratul de material vegetal sau stratul de sol, stratul de steril de deasupra substanței minerale utile și stratul de substanțe minerale util. Exploatarea stratului de substanțe minerale utile necesită descoperirea sau decopertarea zăcământului, adică aducerea stratului de substanțe utile la zi.

Stratul de materie vegetală sau de sol este depus într-un depozit de suprafață, în apropierea carierei, pentru folosirea lui la reconstrucția ecologică a carierei, după epuizarea stratului de substanțe minerale utile. Stratul de steril superior este depus de asemenea într-un depozit de steril, în care ulterior vor fi depozitate feliile de steril intercalate în stratul de minerale utile exploatat. Există situații în care depozitarea sterilului se face direct în carieră, dacă există zone în care exploatarea minereului util a fost epuizată.

Depozitele de steril conțin substanțe cu un procent redus de substanțe utile, care datorită tehnologiilor actuale nu pot fi prelucrate, dar în viitor, odată cu îmbunătățirea tehnologiilor de prelucrare vor putea fi folosite ca surse de substanțe utile.

Avansarea pe verticală într-o exploatare la zi se realizează în trepte. Treapta este secțiunea unei falii din complexul de roci sterile și utile care este exploatată concomitent, având o anumită înălțime, în funcție de utilajele folosite la săpare (excavatoare, exploziv, etc.) transport (auto, cale ferată, benzi transportoare, etc.) și depozitare.

Din punct de vedere geometric, o treaptă este compusă din taluz și bermă. Taluzul treptei are înclinări diferite, în funcție de natura rocii exploatate, fiind calculate astfel încât să fie asigurată stabilitatea acestora în vederea evitării prăbușirilor necontrolate. Berma este suprafața orizontală care delimitează treapta la partea superioară sau la partea inferioară. În funcție de rolul pe care-l îndeplinește, berma poate fi de siguranță sau de lucru. Berma de siguranță având lățime mică este lăsată pentru asigurarea stabilității taluzului. Berma de lucru este suprafața orizontală pe care sunt amplasate utilajele de excavare, încărcare și transport.

Adâncimea carierei reprezintă distanța pe verticală de la suprafața terenului până la vatra carierei. Adâncimea până la care este economică exploatarea în carieră a unei substanțe utile se numește adâncime limită. Adâncimea limită este apreciată la 500-600 m, dar ea variază chiar în condițiile aceluiași zăcământ în funcție de natura rocilor, relief, grosimea stratului de substanțe utile, etc.

3.5. Starea actuală a carierelor de la exploatarea dacitului

În funcție de caracteristicile rocilor îndepărtate, decopertarea și exploatarea substanțelor utile se face manual, mecanic prin excavare sau cu ajutorul explozivilor. În cazul rocilor moi se poate opta pentru desprinderea și transportul acestora cu metode hidromecanice. În cazul carierei de dacit exploatarea se face prin decopertarea stratului de sol cu ajtorul excavatorului, volumul de sol rezultat de la decopertarea minereului depinde de adâncimea la care este cantonat dacitul.

Zăcământul de roci dacitice din cariera Poieni se prezintă ca un corp masiv dezvoltat deasupra nivelului căilor de acces și a principalelor cursuri de apă din zonă, avind o extindere pe direcția nord-sud de circa 1200 m și pe direcția est-vest de circa 600 m. Din lucrările de cercetare geologică executate în cariera Poieni nu se cunoaste extinderea rocilor dacitice în adâncime și nici relațiile acestuia cu rocile înconjurătoare, altele decât coperta sterilă a acestuia. Forma de zăcământ a dacitului este un corp subvulcanic ce a străpuns placa de andezite amfibolice, permițând o diferențiere a magmei, punându-se în loc dacite pe partea marginală, iar spre interior riodacite.

Zăcământul de roci eruptive banatitice din Poieni aparține zonei terminale nord-estice a masivului Vlădeasa și este cantonat în dealurile ce alcătuiesc [NUME_REDACTAT], în versantul stâng al văii [NUME_REDACTAT].

Figura nr. 3.2. Starea actuala a carierei din perimetrul localitați Poieni

3.6. Metoda de exploatare

Metoda de exploatare în carieră , cu trepte drepte, exploatate descendent, derocare cu explozivi în găuri de sondă, cu transport rutier al sorturilor primare la halde exterioare.

Principalele faze tehnologice ale metodei de exploatare sunt:

derocare primara cu explozivi în găuri de sondă, verticale sau orizontale

derocare a blocurilor supragabaritice

derocare mecanică cu exacavator

încărcarea materialului derocat în mijloace de transport

transport cu autobasculante a utilului la instalația de prelucrare, respectiv la depozitele de sort primar

Zăcământul de dacit industrial și de construcție cariera Poieni este deschisă pe întreaga înaltime. Lucrările de deschidere executate la cariera Poieni asigură accesul la zăcământ la nivelul vetrei, considerată limita de exploatare în adâncime, cât și la nivelul treptelor superioare. La ora actuală, zăcământul este deschis în cariera Poieni prin 7 trepte.

Lucrările de pregătire constau în lucrări de descopertare la nivelul treptei VII cota +630 m, transformată în treapta de descopertă datorită alterării superficiale pe o grosime de până la 15 m a dacitului

La lucrările de pregătire se va ține cont de:

caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor

hidrologia zăcământului

asigurarea cu rezerve

metoda de exploatare aplicată

Lucrările de exploatare mineră la zi se execută cu respectarea metodei de exploatare cu trepte drepte și exploatare descendentă, derocare cu găuri de sondă, excavare mecanică și transportul rutier al sterilului la halde exterioare.

Tehnologia de derocare cu explozivi trebuie să asigure o granulație cât mai uniformă, cu cât mai puțini supragabariți. Exploatarea va începe după efectuarea lucrărilor de descopertare la nivelul treptei VII după care se va putea realiza exploatarea în ordine descendentă.

Se creează astfel condițiile exploatării descendente a treptelor carierei cu respectarea dimensiunilor elementelor geometrice prevazute de metoda de exploatare.

3.7. Tehnologia de exploatare

Tehnologia de exploatare a dacitului în cariera Poieni constă din executarea urmatoarelor tipuri de lucrări

lucrări de deschidere

lucrări de pregătire

lucrări de exploatare

lucrări de transport

lucrări de haldare

3.7.1. Lucrări de deschidere

Zăcământul din cariera Poieni este deschis pe intreaga înalțime și cu accese la fiecare treaptă de exploatare și decopertare, la halde și la instalația de prelucrare.

În perioada Licenței de exploatare nu au fost programate lucrări de deschidere , lucrările de deschidere existente asigurând capacitatea de exploatare preconizată prin sistematizarea exploatării pe trepte.

3.7.2. Lucrări de pregătire

Lucrările de pregătire constau în executarea lucrărilor de decopertare și de amenajare a platformelor pentru utilaje.

Lucrările de pregătire urmaresc:

sistematizarea carierei și îmbunătățirea stabilității lucrărilor

creșterea operativității la plasarea fronturilor de exploatare conform programelor de prelucrare , în funcție de solicitările pentru desfacere

raționalizarea transportului pentru util și sort primar, pe măsura sistematizării carierei.

3.7.3. Lucrări de exploatare

Lucrările de exploatare se execută într-o succesiune care ține seama de poziția fronturilor de lucru existente și asigură protecția zăcământului și a lucrărilor.

Exploatarea dacitului în carieră impune folosirea unui procedeu tehnologic compus din 3 etape mari:

derocare primară

derocare secundară

încarcare și transport

Materiile explozive folosite la derocare sunt dinamita, nitramonul , gelurile explozive, capse pirotehnice, fitil bickford și sisteme de inițiere Nonel. Pentru spargerea supragabariților rezultați în urma derocării primare se folosește în special spargerea cu bilă de greutate mare, acționată cu cupa excavatorului. Utilul derocat se încarca cu cupa excavatorului în autobasculante și se transportă la instalația de prelucrare. Sortul primar provenit din descoperta sau concasare primară se transporta la haldele de depozitare.

Figura nr. 3.3. Încarcarea materialului exploatat

Figura nr. 3.4 Transportul materialului cu ajutoru autobasculantelor

3.7.4. Lucrări de haldare

Materialul rezultat din lucrările de extracție și prelucrare minieră, respectiv sorturile 0-31 si 0-63 mm ( material de haldare) nu constituie deșeu de exploatare, fiind depozitate și comercializate ca produse finite. Acest material conținut în haldele din incinta carierei ( doua halde H1 si H4) este înregistrat în totalitate în contabilitate și este cuprins ca produs finit în Licența de concesiune pentru exploatare. Acest material se depune în straturi subțiri, se împraștie și se tasează cu buldozerul.

Figura nr. 3.5 Aspecte privind haldele din incinta carierei

3.8. Lucrări de prelucrare

Tehnologia de prelucrare a materialului derocat în carieră constă în sfărâmarea și sortarea în mai multe trepte, în instalația de concasare-granulare – sortare tip Svedala, inaugurata în octombrie 2001, respectiv:

A. Preconcasare cu concasor cu falci Jawmaster JM 1211 HD

B. Concasare cu granulator Hydrocone H 51-EC

C. Granulare cu granulatoare H 3800 – H3000

Fluxul tehnologic de preconcasare – concasare- granulare rezolvă toate problemele ridicate de o tehnologie modernă și :

asigură o valorificare maximă a utilului

asigură o corelare între toate fazele procesului tehnologic în carieră

Figura nr. 3.6 Instalatia concasare-granulare

Figura nr. 3.7 Produsul finit

Fluxul de preconcasare, având o capacitate de alimentare 350 tone/ora asigură presortarea și preconcasarea materialului înainte de a trece prin treptele de concasare și granulare:

Utilaje componente

Tabel nr.3.1

Fluxul de concasare, având o capacitate de 200 tone/ora asigură concasarea materialului înainte de a trece la sortare a pietrei sparte 31.5-63 mm și a fracțiunilor 0-4 mm și 4-25 mm pentru obținerea criblurilor. Fracțiunea mai mare de 63 mm se recirculează, iar fracțiunea 0-4 mm se depozitează.

Utilaje componente

Tabel nr.3.2

Utilaje componente

Tabel nr.3.3

Fluxul de granulare asigură granularea materialului pentru obținerea criblurilor. Prin intermediul unor buncăre de alimentare și a unor alimentatoare formațiunea 4- 31 mm ajunge la granulatoare , apoi pe ciurul cu trei site unde se separa sorturile 16-25mm (se depozitează), 8-16 mm (se depozitează), 0-8 mm( trece pe ciurul al doilea) și fracțiunea mai mare de 25 mm care se recirculează. Pe ciurul al doilea, cu doua site se separă sorturile 0-4 mm și 4-8 mm, care se depozitează în depozite la sol. Instalația de preconcasare-concasare-granulare-sortare [NUME_REDACTAT] a fost certificata de catre Institutul de cercetări pentru echipamente și tehnologii în construcții ICECON-INSPECT București.

Produsele finite care se obțin în cariera Poieni sunt:

piatră brută

piatră spartă cfr 31.5-50 mm

piatră spartă drum 40-63 mm

nisip de concasaj 0-4 mm

criblură 4-8 mm

criblură 8-16 mm

Capitolul IV

Impactul produs de cariera din localitatea Poieni asupra mediului

4.1. Impactul produs de cariera asupra calității apelor

Apele pluviale din incinta carierei sunt preluate de șantul de gardă al carierei și de rigolele existente , fiind dirijate către râul [NUME_REDACTAT].Bermele treptelor carierei sunt executate cu panta de scurgere a apelor pluviale, cu panta de de 5-7 %. Astfel, apele pluviale ajung la drumurile amenajate cu rigole de scurgere a apelor, de unde ajung în rigola betonată a drumului. Apele pluviale care spala fronturile carierei ( care au un debit de 0.67 m3/sec) pot antrena suspensii solide. Datorită greutații specifice mari a dacitului: 2.6 t/m3, particulele care pot fi antrenate, în cazul precipitațiilor cu intensitate medie, sunt reduse.

Apele igienico-sanitare provenite de la grupurile sanitare sunt preluate de o rețea de canalizare interioara și conduse spre bazimul vidanjabil care are un volum de 64 m3. Bazinul în care se colectează apele igienico-sanitare provenite de la grupurile sanitar este construit din beton armat, are peretii etanși și este vidanjat periodic de firma de salubritate.Apele pluviale provnite de pe suprafața carierei traversează un bazin deznisipator, obținut prin largirea rigolei de pe marginea drumului de pe vatra carierei. În acest bazin apele pluviale iși reduc viteza de curgere, realizindu-se astfel depunerea materialului solid pe fundul bazinului, dupa care acestea ajung în râul [NUME_REDACTAT].

Pentru reținerea suspensiilor și a uleiurilor rezultate în urma spălării mijloacelor auto la rampa de spălare este prevazut un sistem de epurare compus dintr-un bazin decantor compartimentat: un decantor priamar betonat cu V=63 m3 în care are loc depunerea suspensiilor solide, un separator de uleiuri betonat cu V=32 m3 în care are loc separarea uleiurilor și un decantor secundar – bazin de liniștire cu V = 32 m3.

Apa provenită din precipitații spală fronturile carierei, antrenând particule solide care pot determina creșterea turbidității, care depinde de regimul precipitațiilor, de natura suprafețelor spălate, de energia și fragmentarea reliefului și de covorul vegetal initial.

Pentru reducerea materialului în suspensie ce poate fi antrenat, rigolele și deznisipatorul sunt intreținute periodic prin lucrări specifice, lucrări care se execută pe toată perioada de valabilitate a licenței de exploatare.

Apele pluviale care spală fronturile carierei pot antrena suspensii solide, nepoluante din punct de vedere chimic și care, datorită trecerii prin deznisipator nu vor contribui la colmatarea râului [NUME_REDACTAT].

Figura nr. 4.1 Impactul produs de cariera asupra calității apelor

4.2. Impactul produs de carieră asupra calității aerului

Din activitatea care se va desfasură în cadrul obiectivului propus se identifică urmatoarele surse posibile de poluare a aerului:

Funcționarea motoarelor diesel ale utilajelor din carieră determină degajarea gazelor de esapament, sursa de emisie este discontinuă, datorită regimului funcționării utilajului.

Operația de împuscae a găurilor de sonda cu explozivi este o sursa periodica și de scurta durata a emisiilor de pulberi și gaze provenite de la utilizarea materialelor explozive.

Circulația utilajelor prin carieră determină emisii de pulberi în perioadele secetoase și calde.

Operațiile de prelucrare a dacitului pot determina în unele faze ale fluxului tehnologic emisii de pulberi.

Utilajele și basculantele nu sunt prevăzute cu catalizatori pentru reducerea poluanților din gazele de esapamant emise de motoarele cu ardere interna. Reglarea arderii se realizează cu ocazia verificărilor periodice în ateliere sepecializate. Cantitatea de motorină consumată int-o ora de utliajele de excavat și încarcat este de aproximativ 20 litri/utilaj, ținând cont de regimul intermitent de funcționare. Emisiile de pulberi și gaze provenite de la împușcarea materiilor explozive sunt de scurtă durată, datorită dispersiei ridicate a gazelor rezultate. Această operație se execută de aproximativ patru ori pe lună. Emisiile de pulberi datorate circulatiei autovehiculelor prin carieră sunt diminuate prin stropirea drumurilor cu apă.

Emisiile de pulberi rezulatate din fluxul de prelucrare a dacitului sunt reduse datorită umectării în primele faze de concasare, precum și datorită echipamentelor performante cu care a fost dotată cariera în anul 2001 și modernizărilor ulterioare; etanșări la mașinile de concasat și ciururi, protecții la deversarea materialului. Debitele și concentrațiile de NOx, CO, SOx și pulberi conținute în gazele de esapament vor fi moderate, datorită faptului că utilajele funcționează în regim intermitent, în condiții tehnice adecvate. Debitele concentrațiile de NOx, CO, SOx și pulberi ale gazelor provenite de la explozia materialelor explozive sufera o dispersie rapidă, în timp foarte scurt, astfel încât nu afectează calitatea aerului din zonă. Debitele și concentrațiile de pulberi datorate circulației autovehiculeor nu depășesc normele admise.

Debitele și concentrațiile de pulberi datorate prelucrării dacitului sunt reduse datorită umectării și echipamentelor performante folosite.

[NUME_REDACTAT] de analiză pentru pulberi în suspensie nr. 243/23.04.2012, conținutul de pulberi în suspensie din atmosfera la cariera Poieni este de 0.492 mg/m3, conform Stas 1257/4/87, CMA este 0.500 mg/m.3

Figura nr. 4.2

Intensitatea poluării aerului în cariera de piatră din localitate Poieni

4.3. Impactul produs de carieră prin zgomot și vibrații

Principalele surse de zgomot care se por identifica în timpul desfășurării activitaților obiectivului sunt urmatoarele:

forarea și împușcarera găurilor de sondă

împușcarea secundară a supragabariților

utilajele care lucrează în carieră: foreze, excavatoare, încărcăroare, autobasculante

instalația de prelucrare a dacitului

Una din sursele de vibrații este operația de derocare primară cu explozovi în găuri de sondă. Prin metoda de exploatare se asigură împușcarea unei cantități optime de explozivi, astfel încât efectele undei de soc sa fie minime.

O altă sursă de vibrații ar fi funcționarea instalației de prelucrare a dacitului.

[NUME_REDACTAT] nu produce discomfort populației din zonă. Cele mai apropiate așezări omenești se află la o distanță de cca.0.6 km. În acest caz nu sunt necesare măsuri, dotări și amenajări speciale de protecție. Datorită faptului că obiectivul este amplasat intr-o zonă fară așezări omenești sau alte societăti în apropiere nu sunt necesare dotări sau amenajări speciale de protecție împotriva zgomotului.Lucrările de împușcare se fac numai după retragerea utilajelor și personalului în interiorul zonei de sigurantă. La spargerea supragabariților se utilizează cu precadere sfărâmarea blocurilor cu bila din cupa excavatorului.

Vibrațiile produse instalației de prelucrare sunt reduse considerabil prin soluțiile constructive și de montaj adecvate pentru fiecare utilaj, acestea fiind prevazute din construcție cu dispozitive pentru atenuarea vibrațiilor.

[NUME_REDACTAT] de analiză sonometrica nr. 242/22.11.2006, nivelul de zgomot la cariera Poieni a fost de 62.5 dB – fond și 63.9 dB – măsurătoare, deci s-a situat sub limita maximă admisibilă de 65 dB.

Figura nr. 4.3

Vibrații produse de foreză

4.4 Impactul produs de carieră asupra calității solului și subsolului

Activitatea de exploatare a dacitului impune executarea lucrărilor miniere specifice, care reprezintă factorul cauzal major care conduce la afectarea solului și subsolului dintre etapele care au un impact major asupra solului amintim:

Descopertarea și exploatarea zăcământului implică excavarea solului vegetal și a dacitului după derocarea prin împușcare. Lucrările de explaotare sunt programate astfel încât dezvoltarea exploatării să asigure elementele geometrice proiectate ale carierei.

Excavarea dacitului conduce la modificarea evidenta a armoniei peisajului zonei prin prezența excavațiilor create; acestea dau zonei un aspect specific exploatărilor miniere la zi. Pe parcursul exploatării zăcământului pâna la sfârșitul valabilității licenței de exploatare, anul 2018, se vor executa lucrări de refacere a mediului, prin lucrări de renaturare a terenurilor afectate de exploatare. După asigurarea geometriei finale proiectate a carierei, pantele treptelor carierei se vor îndulci cu material din rambleu, iar vatra, bemele și taluzurile finale vor fi acoperite cu sol vegetal.

Derocarea dacitului prin împușcarea găurilor de sondă poate avea consecințe asupra solului și subsolului, putând deveni factorul cauzal al apariției fisurilor. Prin metoda de explaotare se asigura împușcarea unei cantități optime de exploziv astfel încât efectele undei de șoc sa fie minime

Haldele de steril, constituite din sol vegetal și dacit alterat provenite din operația de descopertare sau din intercalații sterile și roci alterate separabile provenite din operația de excavare, la care se adaugă sortul primar rezultat de la instalația de prelucrare, au consul la ocuparea suprafețelor de aproximativ 4 ha.

Pentru asigurarea stabilității treptelor de carieră, deși dacitul este o roca de tărie mare, se iau măsuri de menținere a stabilității taluzelor:

– controlul taluzurilor înaintea fiecărui schimb și dupa derocare;

– completarea la zi a registului de control a taluzurilor;

– reducerea unghiurilor de taluz a fronturilor de lucru sub

limitele stabilite prin proiect ori de câte ori se întâlnesc

neconformități în structura rocilor, când apar fisuri sau clivaje;

– acordarea unei atenții sporite dezvoltării carierei în zonele

unde se află denivelări ce depășesc înalțimea maximă a

unei trepte, în vederea lichidării unor taluzuri ce nu pot fi

supravegheate;

– respectarea monografiilor de lucru, în special la derocarea

cu explozivi în găuri de sonda;

– ranguirea cu regularitate a taluzurilor.

Pentru asigurarea stabilității haldelor se iau urmatoarele masuri:

ocuparea noilor suprafețe prin extinderea haldelor se face

numai dup îndepartarea solului vegetal și efectuarea

drenajelor;

așezarea materilaului în straturi cât mai uniforme;

compactarea în straturi subtiri;

asigurarea unui taluz de maximum 45 grade;

respectarea înălțimii maxime, conform proiectului.

Amplasarea rezervorului de carburanți pe platforma betonata conduce la neafectarea solului cu produse petroliere.

Figura nr. 4.4 Impactul produs de carieră asupra solului

Figura nr. 4.5 Poluarea și degradarea solului datorită lucrărilor desfășurate în perimetrul minier studiat

4.5. Potecția ecosistemelor, biodivesității și ocrotirea naturii

Vegetația din perimetrul obiectivului studiat, caracteristica zonelor de pășune și fauna terestră corespunzătoare ( microfauna și mezofauna) a disparut de pe suprafețele afectate de lucrările miniere ( de pregatire, de exploatare, de haldare). Acestea vor reaparea odata cu renaturarea suprafețelor afectate. În zona obiectivului nu sunt specii rare, ocrotite de lege.

4.6. Protecția peisajului și a zonelor de interes tradițional

Activitatea de exploatare a resurselor minerale de dacit impune executarea lucrărilor mineire specifice care conduce la modificarea evidenta a armoniei peisajului înconjurator. Măsurile de renaturare a zonelor afectate sunt prevăzute etapizat în Planul de refacere a mediului și programelor anuale de explaoatare. Pe măsura avansării lucrărilor miniere, zonele inactive se vor renatura. După asigurarea geometriei finale proiectate a carierei, pantele treptelor carierei se vor îndulci cu material de rambleu, iar vatra, bermele și taluzurile finale vor fi acoperite cu sol vegetal. În zona obiectivului nu există zone de interes national.

4.7. Gestiunea deșeurilor

Din activitatea obiectivului rezultă urmatoarele tipuri de deșuri:

Deșeuri rezultate din activități auxiliare;

deșeuri metalice provenite din dezafectarea utilajelor și echipamentelor

se depozitează pâna la valorificare în depozitul de fier vechi al carierei

deșeuri de cauciuc- anvelope uzate și benzi transportoare uzate

anvelopele se depozitează pâna la valorificare

covoarele de banda uzate se folosesc pentru căptușirea jgheaburilor de deversare a pietrei

uleiuri uzate provenite din intreținerea și repararea utilajelor

se predau societaților specializate în colectara uleiurilor uzate

Deșeuri menajere:

deșeurile constituite din apele uzate menajere, provenite de la grupurile sanitare și colectate în bazinul vidanjabil

deșeurile provenite de la personalul carierei – sunt colectate în pubele

Materialul rezultat din lucrările de extracție și prelucrare minieră, respectiv sorturile 0-31 și 0-63 mm ( material de haldare) nu constituie deșeu de exploatare, fiind depozitate și comercializate ca produse finite.

Acest material conținut în haldele din incinta carierei ( doua halde H1 si H2) este înregistrat în totalitate în contabilitate și este cuprins ca produs finit în Licența de concesiune pentru exploatare.

4.8. Gospodărirea substanțelor toxice și periculoase

Substanțele periculoase folosite în activitatea obiectivului sunt materiile explozive și gazul petrolier lichefiat – propanul.

Materiile explozive folosite pentru împuscarea găurilor de sonda sunt: dinamita, nitamon, explozivi tip gel și materiale de inițiere. Transportul, manipularea și depozitarea materilaleor explozive, inclusiv a celor neeexplodate, se face în conformitate cu legea și cu Normele tehnice ale legii și a instrucțiunilor proprii elaborate de conducerea societatii.

Gazul petrolier lichefiat este depozitat și vehiculat în instalații specifice. Rezervorul de GPL este construit din pereți metalici, de forma cilindrica și capacitatea de 5.000 litri. Este amplasat suprateran, pe o platforma betonata și împrejmuită. Este dotat cu aparate de protecție și măsură și este supus contolului și verificarilor ISCIR.

Capitolul V

Protecția și refacere a terenurilor ocupate de carieră din perimetrul localității Poieni

5.1. Noțiuni generale privind refacerea solurilor

În secolul XX și îndeosebi în cea de a doua sa jumătate, societatea a exercitat și exercită presiuni din ce în ce mai mari asupra invelișului natural al Terrei, iar prin activitățile miniere sunt afectați toți factorii de mediu.

Zăcămintele de minereuri, formate în milioane de ani, sunt epuizate prin exploatare doar în câteva decenii, lăsând în urmă suprafețe pentru care omul și natura, împreuna vor trebui să facă front comun pentru reconstrucția acestora. Tot mai multe suprafețe de teren sunt scoase din circuitul silvic sau agricol datorită expansiunii urbane, construcției de autostrăzi moderne și a marilor obiective industriale. La aceasta se adaugă ocuparea terenurilor de către depozitele de reziduri solide industriale sau municipale.

Toate acestea se petrec într-o perioada în care, societatea umana este într-o continua crestere numerica și în care, satisfacerea necesarului de alimente sau de materie prima este din ce în ce mai greu de realizat. De aceea, reconstrucția habitatului natural este o obligație a societății moderne în care reconstrucția solului devine prioritară pentru menținerea echilibrului mediului înconjurător.

În exploatarea dacitului de la cariera Poieni, efectul total al carierelor asupra solurilor se materializează prin distrugerea acestora odata cu extragerea dacitului. Solurile aferent sunt pierdute definitiv pentru societate, scoaterea terenurilor din circuitul agricol și silvic venind în totală contradicție cu principiul dezvoltării durabile. [NUME_REDACTAT], cultivarea carierelor, reprezintă o etapă importantă în refacerea habitatului natural, întrucât aceste cariere ocupa importante suprafețe de teren și în perspectiva imediată nu se prevăd modificări importante în domeniul recuperării acestora.

În condițiile specifice țării noastre, strategia de mediu are ca prim obiectiv cultivarea carierelor și refacerea trenurilor ocupate de aceste cariere. [NUME_REDACTAT], cultivarea carierelor este reglementată prin Legea 18/1991 –articolul 80 care prevede ca : “titularii lucrarilor de investiții sau producție care dețin terenuri pe care nu le mai folosesc în procesul de producție cum sunt cele rămase în urma excavării de materii prime, (carbune, dacit, caolin, pietriș, bauxită, sonde abandonate etc.), sunt obligați să ia măsuri de amenajare și nivelare, dându-le folosința agricolă anterioară, iar dacă nu este posibil o folosință piscicolă sau silvică.

Terenurile care vor fi readuse în circuitul agricol sau silvic vor fi înscrise în evidența cadastrului funciar general.

Ulterior, aceste suprafețe de teren vor fi puse la dipozitia comisiilor locale de aplicare a legii 18/1991 (completata cu Legea 1/2001) din localitățile în perimetrul carora se găsesc, pentru că acestea să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor fizice care au deținut inițial aceste suprafețe de teren. Legea 19/1995, respective [NUME_REDACTAT] nr. 6/1994). Aceste măsuri sunt completate de [NUME_REDACTAT] funciare nr. 4/1996, [NUME_REDACTAT] nr. 1/1998 privind măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate.

Toate aceste acte legislative impun obligativitatea de ameliorare prin împădurire sau culturi agricole a terenurilor degradate natural sau antropic, deținute de proprietari persoane fizice sau juridice.

5.2. Reconstrucție ecologică

Funcționalitatea unui ecosistem terestru se caracterizează prin trei caracteristici esențiale și anume: integralitate, autoreglare și echilibru dinamic. Când una din aceste însușiri este dereglată peste anumite limite în mod ireversibil, atunci nici celelalte caracteristici nu mai pot fi asigurate, ceea ce determină practic reducerea funcționării ecosistemului până la anularea totală a funcțiilor sale.

În ceea ce privește conceptul de reconstrucție ecologică, în literatura de specialitate s-au propus diverși termeni în funcție de intensitatea degradării ecosistemului și de natura intervențiilor care trebuie efectuate pentru refacerea acestora.

În acest sens se pot distinge urmatoarele categorii legate de conceptul respectiv, care interesează procesul reconsțructiei ecologice:

Reconstituire ecologică (redresare ecologică dirijată), prin care se realizează reconstituirea unui biosistem supraindividual, asemanator celui anterior (de exemplu, refacerea condițiilor de nutriție, pH, umiditate, nivel trofic și a compoziției și structurii biosistemului);

Ameliorare ecologică, constituind o acțiune mult mai intensă, prin care se realizează biosisteme care respectă în principal funcționalitatea și mai puțin structura și componența (de exemplu, ameliorarea saraturilor, nisipurilor, modificarea regimurilor hidrologic și hidric al solului prin desecări sau irigații, plantații cu alte specii decât cele zonale după efectuarea lucrărilor de refacere a solului, etc.);

Reconstrucție ecologică, în care se asigură o distribuție artificială a speciilor în biosisteme supraindividuale, conform unor aranjamente considerate optimale, în care în general primează funcția de protecție a mediului ambietal (de exemplu, executarea de lucrări care impun deplasări de volume mari de pământ, terase, nivelare selectivă a materialelor pământoase și instalarea altor biocenoze decât cele inițiale).

5.3. Reconstrucția ecologică a solului

Conceptul “de profil ecopedologic” este definit ca fiind ansamblul orizonturilor (stratelor) de sol în care se asigură cu hrană și apă producția de biomasă, care îndeplinesc rolul de filtru, tampon și transformator și care adapostesc masa principală a rezervei genetice a solului (flora și faună) din sol. Funcțiile ecologice ale solului în ecosistem sunt asigurate de însușirile morfologice, fizice, chimice și mineralogice pe întregul profil sau cel puțin pe orizontul de suprafață și cele imediat subadiacente care au un rol determinant. “Profilul ecopedologic” este un concept mai larg decât cel cultural, ecologic agrofizic și pedoameliorativ. Aceste profile se subâmpart în strate cu grosimi diferite depinzând de funcția care le revine în cadrul conceptului respectiv.

În concluzie putem conchide că reconstrucția ecologică înseamnă în primul rând reconstrucția profilului ecopedologic. În mod practic nu este posibil refacerea integrală a profilului ecopedologic cu refacerea în totalitate a grosimilor inițiale. Din acest motiv se vor stabili prioritățile privind funcțiile ecologice ce urmează a fi refacute. De cele mai multe ori se acordă prioritate producției de biomasă, fără a neglija îndeplinirea celorlalte două funcții ecologice importante, de filtru, tampon și transformator, precum și cea de rezervă genetică.

Caracteristicile edafice cu rol esențial în reconstrucția ecologică sunt :

Volumul edafic, reprezintă volumul masei de sol alcătuită din material fin (fracțiunea mai mică de 2 mm), exprimat în fracțiuni sau în procente, pe o adâncime de 100 cm. Refacerea volumului edafic constituie o cerință esențială în reconstrucția ecologică a solurilor afectate de diferite procese antropice.

Capacitatea de schimb cationic, asigură funcția de tampon a solului și este determinată de raportul în conținutul dintre argilă și humus.

Humusul, asigura rolul de schimb de cationic și este sediul unor procese microbiologice intense, ce asigură reciclarea materiei organice.

Reacția solului, trebuie să fie cuprinsă în anumite intervale pentru cultura de plante. Are un rol determinant asupra solubilității elementelor (de exemplu, la pH peste 5,5, Cu șsi Pb sunt practice insolubile, iar Zn și Mn își reduc solubilitatea la mai puțin de 50%);

Permeabilitatea, are un rol important în protecția apei freatice și a celor de suprafață față de poluarea cu nitrați sau cu alți compuși solubili, prin spalarea (levigarea) prin profilul de sol.

Redarea în circuitul economic a terenurilor degradate de exploatările miniere la zi. Prin redarea în circuitul economic al terenurilor degradate se înțelege totalitatea lucrărilor ce se execută pentru transformarea acestor suprafețe în zone productive pentru agricultură, silvicultură, piscicultură, a căror producție să fie comparabilă cu rezultatele inițiale. Recultivarea terenurilor degradate de exploatările miniere la zi constituie acțiunea de restituire a capacității utile sau de producție a solurilor prin tratamente tehnice și biologice. Recultivarea presupune, în același tirnp, folosirea tuturor mijloacelor de reducere a suprafeței terenurilor, afectate de exploatare și de lichidare a pagubelor miniere aferente solurilor degradate. Din această cauză, legile în vigoare consideră lucrările legate de recultivare ca o parte integrantă a activității miniere.

În acțiunea de recultivare a terenurilor distruse de carierele de piatră se deosebesc trei perioade:

Perioda de recutivare tehnică;

Perioda de recutivare biologică;

Perioda de exploatare agricolă propriu-zisă.

Perioada de recultivare tehnică

În această perioadă apar câteva probleme specifice:

pentru asigurarea reușitei recultivării este necesar să se intervină cu mijloace moderne;

acțiunea de recultivare tehnică a terenurilor în scopuri agricole trebuie să se facă simultan sau în strânsă corelație cu exploatarea pietrei propriu-zisă.

În perioada recultivării tehnice, trebuie rezolvate câteva probleme importante:

extragerea selectivă a materialului steril conform claselor de pretabilitate stabilite;

transportul selectiv al materialului steril în vederea așezarii.

Așezarea materialului steril se face în ordinea următoare: materialele cu clase inferioare de pretabilitate depuse în adâncime, iar materialele cu clase superioare de pretabilitate să fie așezate la suprafață. La așezarea materialului steril se va avea grijă să se realizeze o nivelare adecvată.

Trebuie respectate condițiile următoare:

așezarea materialului steril cu clasă joasă de pretabilitate în adâncime trebuie făcută concomitent cu nivelarea grosieră și omogenizarea cu materialul fin, în vederea asigurării capacității de infiltrare a apelor meteoritice si subterane;

după tasarea materialului fin (așezat în păturile superioare), trebuie executată din nou o nivelare în vederea asigurării unor suprafețe plane care să aibă capacitatea uniformă de înmagazinare a apei;

tot în perioada de recultivare tehnică trebuie îndepărtate din profilul de sol eventualele pietre și bolovănișuri;

în perioada de recultivare tehnică trebuie asigurate grosimi ale profilului de sol fertil care să corespundă cerințelor principalelor culturi agricole:

Cereale (peste 1,5 m)

Viticultură (peste 2 m)

Pomicultură (minim 2,5 m)

În felul acesta se realizează o grosime uniformă a materialului fin cu capacitatea de absorție a apei și a substanțelor nutritive, deoarece este deosebit de important de luat în calcul la stabilirea eficienței economice privind recultivarea terenurilor. Perioada de recultivare biologică

În acestă perioadă apar unele probleme specifice, legate de pregătire a terenului pentru exploatarea agricolă, principalii parametri ai producției agricole pot fi atinși încă din primi ani ai acestei perioade. În perioada de recultivare agricolă se apreciază că un rol deosebit îl vor avea desfășurările lucrurilor de fertilizare masivă și îmbunătățirea regimului hidric al solurilor. În țara noastră experiențe în acest domeniu sunt la nivel de început și numai pe anumite depuneri, de aceea este necesar ca în anii următori prin extinderea actualelor câmpuri experimentale să se înceapă experiențe speciale de ameliorare a materialului haldat. Tot în perioada de recultivare biologică este necesar să se extindă lucrările de irigații prin folosirea apelor din actualele puțuri de drenaj folosite la carierele de piatră. Trebuie subliniat faptul că în perioada de recultivare tehnică și în perioada biologică este oportun de studiat posibilitatea construirii de complexe de sere leguminoase și floricole. Perioada de exploatare propriu-zisă

Din prezentarea sumară a problemelor recultivării terenurilor distruse de carierele de piatră a reieșit că principalul criteriu care s-a luat în considerare a fost cel social-economic.

Acesta are la bază ideea redării integrale în circuitul agricol a solurilor distruse de carierele de piatră la un nivel superior de fertilitate care să corespundă cerințelor principalelor culturi agricole. Recultivarea terenurilor agricole trebuie să se facă după criterii: cele ale unei exploatări agricole obișnuite și cele ale agriculturi intensive (prin sere, combinate agroalimentare). Problemele social-economice ca: reorganizarea teritoriului, căi de comunicașie, organizarea teritoriului agricol în raport cu reprofilarea agriculturii au prioritate maximă în aceste zone. Eforturile deosebite necesare realizării acțiunilor de îmbunătățire a mediului ambiant, de refacere a terenurilor, de creștere a interesului turistic pentru zonele geologice în cauză și de deschidere a unor noi căi spre dezvoltarea industriilor alternative exploatării (turism, zootehnie, industrie ușoară), trebuie susținute de autoritățile locale și județene și de [NUME_REDACTAT] prin alocarea resurselor necesare și susținerea finanțării acțiunilor din aceste zone ale țării prin programe internaționale adecvate.

În țara noastră există lucrări de cercetare în domeniul reconstrucției ecologice a terenurilor degradate și a ameliorării stării de calitate a solurilor. În scest sens se remarcă următoarele realizări:

Experimentarea și definitivarea tehnologiilor de refacere ecologică a solurilor afectate carierele de piatră

Caracterizarea unor areale afectate de alte tipuri de poluare și recomandarea măsurilor de reconstrucție ecologică

Cercetări în cadrul monitoringului integrat al solului și vegetației din analiza datelor obținute s-a constatat printre altele în unele areale scăderea reacției solului, precum și a conținutului de fosfor mobil.

Refacerea sistemui ecologic reprezintă o prioritate care trebuie să funcționeze în scopul diminuării poluării. Este necesară o monitorizare sistematică și foarte serioasă a tuturor factorilor de mediu urmărindu-se în special:

înzestrarea unităților cu stații specifice de epurare a aerului;

gospodărirea judicioasă a pădurilor pentru diminuarea propagării noxelor și a zgomotelor;

majorarea vârstei de tăiere a copacilor cu funcție de protecție;

diminuarea vitezei de circulație auto în incinta unităților și pe drumurile industriale;

sporirea și întreținerea perdelelor verzi.

Refertilizarea terenurilor degradate în urma extragerii substanței minerale utile și a rocilor sterile este dificilă și trebuie analizată în ansamblu și de la o zonă climatică și pedologică la alta pentru a putea determina posibilitățile de adaptare a diverselor specii și soiuri de plante la recultivare, precum și măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătățirea acestor terenuri.

În urma studiilor teoretice a cercetărilor de laborator și a experimentelor pe teren efectuate de-a lungul anilor s-au putut desprinde următoarele concluzii:

lucrările de nivelare și acoperire a haldelor de steril cu un strat de sol vegetal este benefică având un rol hotărâtor în rezultatele acțiunii de recultivare;

trebuie să se evite a se pune materiale nisipoase și grosiere constituite din pietriș și grohotiș în stratul de la suprafața haldelor;

după nivelarea haldelor este bine să se facă tasarea acestora cu un utilaj adecvat astfel evitându-se formarea în timp a unor zone depresionare în care să stagneze apele și să se instaleze o vegetație sălbatică păguitoare;

în primii 4 – 5 ani este bine ca pe haldele redate în circuit să se cultive plante care să fie utilizate ca îngrășământ verde (lupin, mazare, sorg zaharat). După această perioadă se poate trece la realizarea unei agriculturi normale cultivând: grâu, porumb, floarea soarelui etc.

pe suprafețe plane și pe taluze se pot cultiva cu rezultate bune: nucul, mărul, prunul, alunul. Aceste specii de pomi pot fi plantate astfel încat să constitue perdele de protecție și filtre de purificare;

la fertilizarea suprafețelor amenajate cu soluri având conținuturi reduse și foarte reduse în humus poate fi folosit praful de lignit care s-a dovedit un înlocuitor valoros al gunoiului de grajd. Valoarea acestuia crește prin înnobilarea cu îngrășămintele organo-minerale pe suport de lignit, care au început să fie folosite în țara noastră. De asemenea este necesar să se realizeze un sistem de irigații pe suprafeșele haldelor reintroduse în circuitul economic.

În arealele unde nu se practică agricultura copertarea cu sol fertil nu se este necesară, aspectele cele mai importante fiind: înierbarea, împădurirea, plantarea de arbuști. Dar unde a fost agricultura intensivă ea trebuie să revină. Pe haldele calcaroase cel mai bine se dezoltă leguminoasele care asigură rezultate asemănătoare celor obținute pe terenurile nedegradate. Dar și speciile silvice gasesc condiții bune. Multe suprafețe sunt utilizate ca pașune. Iepurii, vulpile și caprioarele au o frecvență mai mare pe haldele de steril. Cel mai des haldele sunt utilizate ca pășuni și fânețe, diversele variatăți de trifoi dezvoltându-se în bune condiții pe haldele cu reacție slab acidă – slab alcalină, în timp ce cultura porumbului și a altor cereale dă rezultate slabe datorită conținutului redus în azot și materie organică.

Se recomandă ca însămânțarea să se facă în primul an de la înălțarea haldei pentru a o proteja împotriva eroziunii și pentru a se asigura un procent mare de acoperire a haldei cu plante valoroase, evitându-se acoperirea și sufocarea acestora de către buruieni. Semănatul se va face cu acest amestec primăvara foarte timpuriu, norma de sămânță fiind de două ori mai mare decât pe solurile zonale. Amestecul prezentat asigură o bună protecție împotriva eroziunii și stimulează structurarea.

Uneori este greu de realizat un pat germinativ bun, în aceste cazuri aplicarea unui strat subțite de mulci, constituit din gunoi de grajd, paie, coceni tocați ori alte resturi similare, este indicat a fi folosit. Totodata se urmărește crearea unui cadru ecologic, adecvat pentru îmbunătățirea florei și faunei specifice zonei, dimensiunea poluării solului și atmosferei.

5.4. Amenajarea în scop silvic a carierei [NUME_REDACTAT] ocupate de carieră trebuiesc supuse lucrărilor de reconstrucție ecologică. Această carieră datorită reliefului, conditiilor climatice specifice, modului de extragere a zăcământului, geologia zăcamântului poate fi redată numai în circuitul silvic.

Lucrările de reconstrucție ecologică vor cuprinde în principal:

împrăștiere sol fertil din depozitele de împrumut pe terenul amenajat, pe o înălțime de 15 cm;

refertilizarea cu fertilator organic;

refertilizarea cu îngrășăminte chimice de tip N:P:K

plantare arbori din specia foioase Arborii vor fi plantați în gropi, incluzând și un fertilator organic;

udarea suprafeței cu ajutorul furtunului din cisternă într-o etapă.

Pentru prevenirea riscului de eroziune a taluzelor se lua următoarele măsuri:

protejarea taluzelor prin execuția unor gărdulețe de coastă amplasate la distanțe de 2,0 m unele față de altele, în zonele unde terenul are aspect pământos;

fixarea în profunzime a terenului prin plantări de arbori;

colectarea apelor meteorice în șanțuri colectoare situate la baza taluzelor.

Plantarea pomilor se va face după caz fie la începutul primăverii, fie la sfârșitul toamnei. În acest scop se vor săpa gropi în care se vor introduce îngrășăminte organice și mai apoi puietul cu coletul exact la nivelul solului. Se astupă apoi groapa cu sol fertil, se bătătorește, se instalează un tutore și se învelește totul cu mărăcini sau ramuri ce țepi pentru a asigura protecția împotriva animalelor.

În primii ani până la atingerea maturității se impune o întreținere serioasă: împrășire primăvara și toamna, egalaj de fasonare iarna. Lucrările de reconstrucție ecologică prevăzute a se executa urmăresc atingerea unui grad optim de stabilitate a taluzelor și de consolidare în profunzime prin plantări de puieți și înierbări, astfel încât să se obțină o stabilitate îndelungată în timp, evitându-se apariția fenomenului de rupere prin alunecare datorită creșterii tensiunilor din masiv și/sau micșorării rezistenței mecanice a rocilor în timp, datorită fenomenelor de alterare la care sunt supuse acestea (cicluri de îngheț/dezgheț, fenomene hidrodinamice, etc.).

Figura nr. 5.1 Amenajarea în scop silvic a carierei [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] este situată în partea de vest a județului Cluj, la o distanță de 65 km de municipiul Cluj-Napoca, este așezată de-o parte și de alta a râului [NUME_REDACTAT], având o suprafată de 19003 hectare.

Începând din anul 1977 în această localitate funcționează Exploatarea de Cariere CF Someșeni, cu sediul în Cluj-Napoca, având în subordine carierele Poieni, Bologa, Morlaca, Urviș și Pietroasa. În baza HG 93/1991 intreprinderea de cariere se transformă în societate pe acțiuni, numindu-se SC GRANDEMAR SA CLUJ, iar începând din anul 1997 devine societate romano-olandeză.

Perimetrul de exploatare Poieni aparține din punct de vedere morfologic zonei terminale nord-estice a [NUME_REDACTAT], caracterizat printr-un relief deluros cu altitudini cuprinse între 500 si 800 m.

[NUME_REDACTAT], aflată pe malul stâng al [NUME_REDACTAT], are un important zăcămând de dacit de tip Vișag și Poieni ce face parte din zona de sud-vest a masivului eruptiv Vlădeasa..

Cariera de piatră este patronată de o societate romano-olandeză. Societate romano-olandeză care se ocupă cu extragerea, trensportul și prelucrarea minereului se numește SC GRANDEMAR SA Cluj cu capital integral privat.

Zăcământul de roci dacitice din cariera Poieni se prezintă ca un corp masiv dezvoltat deasupra nivelului căilor de acces și a principalelor cursuri de apă din zonă, avind o extindere pe direcția nord-sud de circa 1200 m și pe direcția est-vest de circa 600 m. Din lucrările de cercetare geologică executate în cariera Poieni nu se cunoaste extinderea rocilor dacitice în adâncime și nici relațiile acestuia cu rocile înconjurătoare, altele decât coperta sterilă a acestuia. Forma de zăcământ a dacitului este un corp subvulcanic ce a străpuns placa de andezite amfibolice, permițând o diferențiere a magmei, punându-se în loc dacite pe partea marginală, iar spre interior riodacite.

Principalele faze tehnologice ale metodei de exploatare sunt:

derocare primara cu explozivi în găuri de sondă, verticale sau orizontale

derocare a blocurilor supragabaritice

derocare mecanică cu exacavator

încărcarea materialului derocat în mijloace de transport

transport cu autobasculante a utilului la instalația de prelucrare, respectiv la depozitele de sort primar

Activitatea de exploatare a dacitului impune executarea lucrărilor miniere specifice, care reprezintă factorul cauzal major care conduce la afectarea solului și subsolului dintre etapele care au un impact major asupra solului amintim:

Descopertarea și exploatarea zăcământului implică excavarea solului vegetal și a dacitului după derocarea prin împușcare.

Excavarea dacitului conduce la modificarea evidenta a armoniei peisajului zonei prin prezența excavațiilor create; acestea dau zonei un aspect specific exploatărilor miniere la zi..

Derocarea dacitului prin împușcarea găurilor de sondă poate avea consecințe asupra solului și subsolului, putând deveni factorul cauzal al apariției fisurilor.

Haldele de steril, constituite din sol vegetal și dacit alterat provenite din operația de descopertare sau din intercalații sterile și roci alterate separabile provenite din operația de excavare, la care se adaugă sortul primar rezultat de la instalația de prelucrare, au consul la ocuparea suprafețelor de aproximativ 4 ha.

Cel mai grav efect al expoatări carierelor la zi îl constitue scoaterea din circuitul economic al unor suprafețe mari de teren și reducerea capacității de producție a unor terenuri limitrofe prin dereglarea regimului hidrologic. În zonele cu exploatări ale carierelor de piatră terenurile sunt degradate atât prin ocuparea cu construcțiile necesare carierelor cât și datorită proceselor de subsidență și degradării regimului aerohidric al solului.

Refacerea terenurilor degradate în urma extragerii dacitului presupunea aplicarea unor masurii ce trebuie luate pentru îmbunătățirea calități acestor terenuri. Din acestă categorie de masurii amintim:

lucrările de nivelare și acoperire a haldelor de steril cu un strat de sol vegetal;

după nivelarea este bine să se facă tasarea acestora cu un utilaj adecvat astfel evitându-se formarea în timp a unor zone depresionare în care să stagneze apele și să se instaleze o vegetație sălbatică păguitoare;

așezarea unui strat de sol fertil;

fertilizarea suprafețelor amenajate.

înierbarea, împădurirea, plantarea de arbuști..

Lucrările de refacere ecologică prevăzute au ca obiective stabilitate taluzelor și de consolidare în profunzime prin plantări de puieți și înierbări, astfel încât să se obțină o stabilitate îndelungată în timp, evitându-se apariția fenomenului de eroziune.

[NUME_REDACTAT] Gh., Cercetări pentru redarea în folosință agricolă a terenurilor degradate prin exploatări miniere în zona Căpuș-Aghireș, Teză de doctorat, [NUME_REDACTAT] Timișoara, 1981.

Blaga N. și colab., Activitatea enzimatică a unor protosoluri antropice din Transilvania formate pe nivelarea hadelor de la exploatările miniere de suprafață, Buletinul USAMV Cluj-Napoca nr.53/1997Brejea R., Domuța C., Refacerea și protecția terenurilor din carierele de bauxită din [NUME_REDACTAT] Craiului. [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009. ISBN 978-973-759-876-9.

Brejea R. Monitorizarea și reconstrucția ecologică a terenurilor la carierele de bauxita. [NUME_REDACTAT] Timișoara 2008. ISBN 978-973-625-680-6

Brejea R. Tehnologii de protecție sau refacere a solurilor. [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009. ISBN 978-973-759-937-7

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C. Technical solutions regardind the rehabilitation of the degraded soils as a result of the bauxite exploitation in the [NUME_REDACTAT] Mountains. [NUME_REDACTAT] din Oradea. [NUME_REDACTAT] din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului, Volumul XI, ISSN 1224-6255. Pag.47-55, 2006.

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C. Recultivarea terenurilor degradate datorită exploatării bauxite. Recultivation of terrains deteriorated by explotation of bauxite. [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] Universității din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului, Volumul X, ISSN 1224-6255. Pag. 43 -50 , 2005;

Brejea R., Wehry A., Sabău N.C. Refacerea terenurilor ocupate de microcariareale rezultate în urma exploatării bauxitei din [NUME_REDACTAT] Craiului. The reconvery of thefieldes occupied by micricarrieres resulted from the explotation of bauxite in padurea [NUME_REDACTAT]. . [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] Universității din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului, Volumul X, ISSN 1224-6255. Pag. 39 -42, 2005;

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C., Degradarea ternurilor datorită exploatării minereului de bauxită din [NUME_REDACTAT] Craiului.[NUME_REDACTAT] din Oradea, [NUME_REDACTAT] din Oradea. [NUME_REDACTAT] Mediului. Vol VII. ISBN 1224-6255 Pag. 109-118, 2002;

Brejea R., Sabău N.C., Domuța C., Posibilități de amenajare a terenurilor degradate rezultate de la exploatarea bauxitei din [NUME_REDACTAT] Craiului – Al XXII – lea [NUME_REDACTAT] de Geomorfologie – Relieful și [NUME_REDACTAT], Oradea, 7-8 aprilie– 2006;

Dumitru M. și colab., Unele elemente de refacere ecologică a terenurilor afectate de exploatări miniere, Publicațiile SNRSS, [NUME_REDACTAT] Naționale de [NUME_REDACTAT], Tulcea, 1994.

Domuța C., Agrotehnica terenurilor în pantă din nord-vestul României, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2005.

Domuța C., Agrotehnica diferențiată, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2006

Fodor D., Exploatari miniere la zi, Litografia I.M.Petrosani, 1975

Fodor D., Influența industriei miniere asupra mediului înconjurător și redarea în circuitul economic a terenurilor degradate, Revista “Mine, petrol, gaze” nr.78/1989.

Fodor D., Impactul industriei miniere asupra mediului, [NUME_REDACTAT] Deva, 2001.

[NUME_REDACTAT] si FinantelorAgentia Nationala pentru [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – Dezvoltarea zonelor miniere “Sa construim un viitor durabil”

Nastea S. și colab., Degradarea terenurilor agricole ca urmare a exploatărilor terenurilor miniere la zi măsurile de recultivare a lor, [NUME_REDACTAT] vol.11 nr.4/1973.

[NUME_REDACTAT]., Depoluarea solurilor și a apelor subterane, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]-Napoca, 1997

Paraschiv I., Protectia mediului in zonele miniere – curs, [NUME_REDACTAT] Mare, 1994.

[NUME_REDACTAT].C. și colab., Relațiile dintre zăcămintele metalifere și poluarea din [NUME_REDACTAT], Proceedings of the 4th [NUME_REDACTAT] Congress, June 25-30, Băile-Felix, 2001.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Popa, 2007, ,,Refacerea ecologică a solurilor degradate prin lucrări miniere la zi” [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] N.C., Domuța C., Berchez O., Geneza, degradarea și poluarea solului, Partea I – geneza solului, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 1999.

Sabău N.C., Domuța C., Berchez O., Geneza, degradarea și poluarea solului, Partea II – degradarea și poluarea solului, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2002.

http://www.greenagenda.org/cet/strategii/poieni.pdf

http://www.agir.ro/buletine/199.pdf

Pagina principala