Proiectarea Unei Instalatii DE Furajare Si Adapare Intr O Ferma CU O Capacitate DE 10000 Gaini Ouatoare

PROIECTAREA UNEI INSTALAȚII DE FURAJARE ȘI ADĂPARE ÎNTR-O FERMĂ CU O CAPACITATE DE 10000 GĂINI OUĂTOARE

ENGLISH INTRODUCTION

World population growth also increases the need food. România is a potential to provide food for over 100 mil. the people. Wich „abandonment” of the communist system in 1989 and a transit manageriate stupid when it came to so important between 70-90% of the necessary foodstuffs consumption. The area of land and livestock have seen a dissolution, for example the average number of birds on the form in Romania is around 18 heads, effects characteristic of subsistence farms.

Although there are over 100 companies that grow more than 50,000 bird Romania is importing products poultry. The poultry companies need to develop a minimum dimension of 10 000 head in enabling the implementation of modem technology and ultimately achieve a profit to ensure a decent living for family members.

Making such investments is now possible through the National Rural Development Plan, using EU funds grants in proportion of about 50% of the cost to obtain such funds investment. The need a technical and economic projects are recognized to show the form operation and particularly its ability to produce income.

Besides making project requires knowledge of technology to increase chicken egg consumption has grown to be mechanized and automated all the processes including the existence of sensors that automatically send provider elements of systems disruption, disturbance of microclimate factors, etc.

The hens for eggs of consumption growth reached performance to get between 300 and 330 eggs per year with a consumption of feed per egg in 160g. Using these elements in the draft license we proposed, a design firm chicken eggs for consumption with a capacity of 10000 head.

Raising poultry is an important branch of livestock , which mainly aims worse is the food. Increasing poultry by the general name " poultry " deals with a thorough knowledge of productions made ​​by birds, the factors that determine and influențiază and the characteristics of the main species, breeds, lines and hybrids used to produce them. It also deals with the development of poultry breeding technological principles, growth and exploitation, and the possibility of recovery and processing yields achieved.

Poultry is a difficult task due to the large number of species , breeds , varieties , lines and hybrids charge , each with outdoor features , biological- productive and specific growth and maintenance.

1

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE

Creșterea populației lumii face să crească și necesitatea de hrană. România are un potențial de a asigura hrana pentru peste 100 mil. de oameni. Datorită „abandonării” a sistemului comunist în decembrie 1989 și a unei tranziți manageriate prost s-a ajuns în situația de a importa între 70-90% din produsele agroalimentare necesare consumului. Atât suprafața de teren cât și efectivele de animale au cunoscut o mare farmțare, spre exemplu efectivul mediu de păsări pe gospodărie în România este de circa 18 capete, efective caracteristice gospodarilor de subzistență.

Deși exista peste 100 de societăți comerciale care cresc peste 50.000 de păsării România este importatoare de produse avicole. Este nevoie de dezvoltarea unor societăți avicole cu o dimensiune de minim 10.000 de capete în care să permită implementarea unor tehnologi modeme și în final obținerea unui profit care să asigure un trai decent pentru membrii familiei.

Realizarea unor astfel de investiți este posibilă acum prin Planul Național de Dezvoltare Rurală, folosind fonduri europene nerambursabile în proporție de circa 50% din costul investiției. Pentru a obține astfel de fonduri este nevoie de un proect tehnic și economic care să arate funcționarea fermei și mai ales capacitatea ei de a produce profit.

Pe lângă realizarea de proiect este nevoie de cunoașterea tehnologiei creșterii găinilor pentru ouă de consum care a ajuns sa fie mecanizată si automatizată cu toate, procesele inclusiv existenta unor senzori care transmit furnizorului în mod automat elemente legate de dereglarea unor sisteme, dereglarea factorilor de microclimat etc.

În creșterea găinilor pentru ouă de consum s-a ajuns la performanța de a se obține între : 300 si 330 de oua pe an cu un consum, de furaj pe ou de sub 160g. Folosind aceste elemente în proiectul

de licență ne-am propus: proiectarea unei ferme pentru găini de ouă de consum cu o capacitate de 10.000 de capete.

Creșterea păsărilor domestice este o ramură importantă a zootehniei, care are ca scop principal opținerea de produse alimentare. Creșterea păsărilor domestice, cu denumire generală de “ Avicultură”, se ocupă cu cunoașterea aprofundată a producțiilor realizate de păsări, a factorilor care le determină și influențiază, precum și cu caracteristicile principalelor specii, rase, linii și hibrizi utilizate pentru obținerea acestora. De asemenea, avicultura se ocupă cu elaborarea principiilor tehnologice de înmulțire, de creștere și de exploatare, cât și de posibilitatea de valorificare și prelucrare a producțiilor realizate.[1]

Creșterea păsărilor este o activitate dificilă datorată numărului mare de specii, rase, varietăți, linii și hibrizi cu care se ocupă, fiecare având particularități de exterior, biologico-productive, precum și de creștere și întreținere specifice.[2]

2

CAPITOLUL 2 CONSIDERAȚII GENERALE

2.1 SITUAȚIA CREȘTERII PĂSĂRILOR DOMESTICE PENTRU PRODUCȚIA DE OUĂ

În țările europene, creșterea păsărilor a luat amploare la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii al secolului XX, când s-au făcut progrese în transformarea creșterii într-o ramură economică a agriculturii. În acel timp creșterea extensivă a început a fi înlocuită cu cea semiintensivă, în ferme specializate, de mare capacitate. Exploatarea intensiv-industrială a păsărilor a început în S.U.A., unde în anii 1940-1941 au fost comercializate primele păsări hibride. Ritmul creșterii producției a ouălor de consum a început să fie important încă din deceniul al V-lea al secolului nostru, având intensitate mare mai ales în anii 1948-1957. Creșterea păsărilor în România se bucură de o veche tradiție. Prima fermă model de creștere a păsărilor este înființată de savantul agronom de renume mondial Ion Ionescu de la Brad în 1860. În 1938 în România se creșteau 27 milioane de păsări, ce asigurau un consum de 97 ouă pe locuitor. Începutul creșterii industriale a păsărilor datează din 1961, când s-a înființat Combinatul avicol Crevedia, cu o capacitate de 10 milioane ouă și 100 t carne/an, printre cele mai mari din Europa la timpul respectiv. După 1966 se pun bazele aviculturii moderne. Ia ființă Stațiunea centrală pentru cercetari avicole Balotești. Începe și producerea hibrizilor pentru carne, cu linii pure importate în 1969 și 1970. După 1975, dar mai ales 1977 s-au facut eforturi de diversificare prin importul de hibrizi de curcă, rață și gâscă. După 1989 au avut loc schimbări importante în organizarea filierei agricole. În 1990 s-a realizat producția avicolă maximă a României, de 3,3 miliarde ouă. Începând din anul 1999 s-a depașit producția de

300 ouă pe găină. În anul 2000 au fost 3879 mii de capete, în 2001 4439,8, iar în 2002 la5343 mii. În 2001 consumul anual a fost de 100 ouă pe locuitor, iar în 2002 de 178ouă/locuitor.

În ceea ce privește perspectiva producției avicole, se consideră că românii sunt consumatori de carne de pasăre și ouă cel puțin la nivelul consumului din țările latine din Europa. Fiind a cincea țară agricolă din europa ca suprafață (după Franța, Spania, Polonia și Ucaina) și printre primele ca potențial agricol. România ar trebui să ajungă a doua producătoare de ouă și carne de pasăre.[3]

2.2 IMPORTANȚA CREȘTERII PĂSĂRILOR

Alimentația reprezintă indicatorul creșterii nivelului de trai al populației umane, din acest motiv, obținerea de produse alimentare de origine animală devine o necesitate prioritară și permanentă pentru om.

Din acest motiv importanța creșterii păsărilor domestice, a căror producții, în principal ouăle și carnea, participă tot mai mult la completarea proteinei animale din hrana oamenilor.

Dacă în 1900 populația globului terestru era de cca. 1 miliard de locuitori, în prezent ea însumează aproximativ 7,2 miliarde, populație care necesită pentru hrană o cantitate anuală de cel puțin 120-130 milioane tone proteină animală.[1]

Importanța creșterii păsărilor rezidă și din valoarea nutrițională superioară a produselor pe care le realizează: oul de pasăre este considerat un aliment complet datorită substanțelor nutritive pe care le înglobează, iar carnea de pasăre, este mult solicitată de consumator pentru însușirile ei gustative și dietetice: conținutul mai bogat în proteine și mai sărac în lipide, digestibilitate mai ridicată și nu în ultimul rând pentru prețul mai redus cu care se procură de pe piață, comparativ cu al cărnii produse de alte animale.

De la o găină hibridă specializată pentru producția de ouă se pot obține anual cca. 280-330 ouă, cu o greutate medie de 64g/ou, deci un total de

330×0.064=21,1 kg masă ou,

cantitate care raportată la greutatea de 1,6 kg a găinii, echivalează cu o capacitate productivă de 13,2 kg masă ou/unitate de greutate vie.

De la o găină hibridă specializată pentru producția de carne ce produce anual 200 ouă, se obțin prin incubație aproximativ 165 pui broiler, care crescuți până la vârsta de 6 săptămâni, când ating greutatea medie de 1,7 kg, realizează o producție totală de 280,5 kg carne vie. Raportând cantitatea respectivă la greutatea corporală de 3 kg a cărnii respective, reiese că ea are o capacitate

productivă de de 93,5 kg carne pe fiecare unitate greutate vie, mult superioară altor animale mari de fermă.[2]

2.3 RASELE DE PĂSĂRI DOMESTICE

După miilenii de la domesticirea găinilor, astazi există aproximativ 150 de rase, formate în mod natural, prin selecții și încrucișări dirijate, rase ce se deosebesc prin conformație naturală și aspect exterior, dar și prin anumite însușiri biologice si aptitudini productive. La ora acuală rasele de găini existente se împart în trei grupe mari: combatante, de producție și ornamentale.

Grupa raselor de producție cuprinde un număr relativ mare de rase, dintre care, în prezent, se folosesc pe scară mai largă cel mult 10-15, iar în aviculturea actuală intensiv-industrială, doar un număr de trei.

Rasele de producție se impart în trei grupe:

ușoare, cu aptitudini pentru ouă;

mixte, cu aptitudini pentru ouă-carne;

grele, cu aptitudini pentru carne.

2.3.1 RASELE COMBATANTE

Folosite încă din antichitate pentru luptele de cucoși, dotorita temperamentului lor agresiv și instinctului de luptă. Prezintă importanță pentru frumusețea penajului si putând fi crescute ca păsări de ornament. Sunt păsări robuste, rustice rezistente și adaptabile, fiind răspândite în toată lumea.

capul relativ mic ca mărime, larg și adânc, cu ciocul bine curbat și puternic, gâtul lung și purtat vertical;

truchiul de forma ovoidală și purtat oblic, cu pieptul voluminos, larg și adânc, cu aripile puternice, având umerii proeminenți, cu picioarele lungi;

penajul se caracterizează printr-o lungime a penelor mai redusă și o textură mai largă;

producția de ouă mică, cuprinsă între 60-150 bucăți;

temperament agresiv, mult mai pronunțat la ccocoși;

găinile clocesc în proporție de 15-20% și își îngrijesc bine puii:

RASA COMBATANTĂ MALAIEZĂ Este originară di Asia. Prezintă patru varietăți de culoare: albă, galbenă, pestriță și neagră-roșcată. Păsările sunt destul de masive, talia foarte mare (până la 70-80 cm). Penajul este sărac, strălucitor și dur. Greutatea corporală a femelelor este de 3-4 kg și a masculilor de 4-5 kg. Găinile produc anual 100-120 ouă cu greutatea medie de 60-62 g. (vezi fig.2.1).

Fig.2.1 Combatantă Malaieză

RASA COMBATANTĂ DE ASEEL. S-a format în India. Este cea mai veche dintre rasele combatante și se remarcă prin talia mică și temperamentul foarte agresiv. e în mod natural, prin selecții și încrucișări dirijate, rase ce se deosebesc prin conformație naturală și aspect exterior, dar și prin anumite însușiri biologice si aptitudini productive. La ora acuală rasele de găini existente se împart în trei grupe mari: combatante, de producție și ornamentale.

Grupa raselor de producție cuprinde un număr relativ mare de rase, dintre care, în prezent, se folosesc pe scară mai largă cel mult 10-15, iar în aviculturea actuală intensiv-industrială, doar un număr de trei.

Rasele de producție se impart în trei grupe:

ușoare, cu aptitudini pentru ouă;

mixte, cu aptitudini pentru ouă-carne;

grele, cu aptitudini pentru carne.

2.3.1 RASELE COMBATANTE

Folosite încă din antichitate pentru luptele de cucoși, dotorita temperamentului lor agresiv și instinctului de luptă. Prezintă importanță pentru frumusețea penajului si putând fi crescute ca păsări de ornament. Sunt păsări robuste, rustice rezistente și adaptabile, fiind răspândite în toată lumea.

capul relativ mic ca mărime, larg și adânc, cu ciocul bine curbat și puternic, gâtul lung și purtat vertical;

truchiul de forma ovoidală și purtat oblic, cu pieptul voluminos, larg și adânc, cu aripile puternice, având umerii proeminenți, cu picioarele lungi;

penajul se caracterizează printr-o lungime a penelor mai redusă și o textură mai largă;

producția de ouă mică, cuprinsă între 60-150 bucăți;

temperament agresiv, mult mai pronunțat la ccocoși;

găinile clocesc în proporție de 15-20% și își îngrijesc bine puii:

RASA COMBATANTĂ MALAIEZĂ Este originară di Asia. Prezintă patru varietăți de culoare: albă, galbenă, pestriță și neagră-roșcată. Păsările sunt destul de masive, talia foarte mare (până la 70-80 cm). Penajul este sărac, strălucitor și dur. Greutatea corporală a femelelor este de 3-4 kg și a masculilor de 4-5 kg. Găinile produc anual 100-120 ouă cu greutatea medie de 60-62 g. (vezi fig.2.1).

Fig.2.1 Combatantă Malaieză

RASA COMBATANTĂ DE ASEEL. S-a format în India. Este cea mai veche dintre rasele combatante și se remarcă prin talia mică și temperamentul foarte agresiv. Prezintă două varietăți de culoare, albă și roșie-pestriță, găinile cântărind 2-2,5 kg, iar cucoșii 2,5-3 kg. Produce anual 60-80 de ouă, de 50-55 g greutate medie. Culoarea pielii este galbenă, iar penajul este destul de sărac, scurt, dur la palpare, strălucitor (vezi fig.2.2).

Fig.2.2 Combatantă de Aseel

2.3.2 RASELE UȘOARE

Găinile ușoare au greutatea corporală cea mai redusă, comparativ cu alte grupe, cu excepția raselor decorative, pitice. Datorită potențialului ridicat pentru producția de ouă, ele sunt cunoscute și sub denumirea de rase ouătoare. Deși constituie o grupă destul de numeroasă de rase (circa 42), doar câteva au fost supuse selecției în vederea specializării pentru producția de ouă de consum, iar dintre aceste numai rasa Leghorn se utilizeză ca mijloc actual de producție.

Găinile adulte au masa somatică redusă, de 1,5-2 kg, constituție mai fină, temperamental vioi, precocitatea accentuată și producția mare de ouă, formatul corporal trapezoidal cu baza mare spre înapoi, abdomen voluminos, piept strămt, penajul abudent și bine strâns de corp.

RASA LEGHORN S-a format în S.U.A.. Au capul expresiv, cu trăsături fine, creasta simplă-dințată și foarte dezvoltată, purtată vertical la cocoși și aplecată pe una dintre laturile capului la găini, urechiușele mari, de formă ovoidală și de culoare alba. Au ciocul si pielea de pe corp de culoare galbenă, trunchiul de forma trapezoidală cu baza mare spre înapoi, spinarea lungă și dreaptă,

abdomenul larg și adânc, iar coada bine dezvoltată. Găinile Leghorn produc 190-220 ouă în primul an de ouat, de 57-67 g greutate medie, potențial productive depășit însă de hibrizii comerciali în cadrul rasei prin încrucișarea unor linii pure anume selecționate pentru producția de ouă consum, care realizează 330-340 de ouă. Marii producători de hibrizi anunță deja că produc în condiții experimentale, prin reducerea duratei de formare a oului, 400-500 ouă/găină introdusă/ciclu de ouat. Specific rasei este greutatea corporală redusă a păsărilor, femelele cântărind 1,7-2 kg., iar masculii 2,5-2,7 kg, ceea ce face ca ele să consume o cantitate mai redusă de furaje. Rasa Leghorn nu are aptitudini pentru producția de carne, care este de calitate inferioară, slabă și fibroasă (vezi fig.2.3). Fig.2.3 Rasa Leghorn

2.3.3 RASELE GRELE

Principala caracteristică a păsărilor din această grupă o reprezinta masivitatea lor deosebită, femelele adulte având greutatea corporală de 3,5-4 kg, iar masculii 4,5-5,5 kg. Deși produc carne multă și de foarte bună calitate, puține dintre rasele grele pot fi considerate specializate pentru producția de carne, datorită vitezei reduse de creștere, a producției scăzute de ouă și a consumului specific ridicat. Rasele grele au o producție de ouă mult mai scăzută decât cele ușoare.

RASA CORNISH. S-a format în Anglia. Prezintă conformația corporală asemănătoare raselor combatante, având creasta bătută, urechiușile mici și de culoare roșie, gâtul aproape tronconic, trunchiul de formă ovoidală, purtat oblic dinainte-înapoi, cu pieptul larg și bine dezvoltat. Cocoșii și găinile Cornish sunt de talie mare și au o constituție robustă. Puicuțele produc primul ou la vârsta de 180-200 zile, realizând o producție de 90-130 ouă în primul an de ouat, cu o greutate medie a ouălor de 60-65 g. Masa somatică ridicată, de 3,5-4 kg la female și de 4,5-5,5 kg la masculi (vezi fig.2.4). Fig.2.4 Rasa Cornish

RASA COCHINCHINA S-a format în China. Capul mic, ciocul scurt si gros la baza. Creasta mica, simpla, dințata. Gâtul scurt și gros. Trunchiul cu adâncimea, lungimea si lărgimea aproximativ egale. Abdomenul bine dezvoltat purtat jos. Are o producție mică de ouă, găinile producând anual în medie, 80-110 ouă, cu o greutate de 55g. Găinile au instinctul de clocire dezvoltat. Păsările din rasa Cochinchina sunt tardive, încheindu-și creșterea la 18 luni, greutatea corporală la cocoși este 4,5-5 kg, iar la găini de 3,5-4 kg (vezi fig.2.5). Fig.2.5 Rasa Cochinchina

RASA BRAHMA Este originară din India. Prezintă creasta bătută-triplă, ciocul și pielea de culoare galbenă, începe ouatul la vârsta de 10 luni realizând 120-140 ouă în primul an de producție, cu greutatea de 60g/ou. Are o mare putere de aclimatizare, produce o carne de foarte bună calitate și nu încetează ouatul în lunile de iarnă (vezi fig.2.6).[2] Fig.2.6 Rasa Brahma

2.4 OUL-CARACTERISTICI

Ouăle reprezintă producția principală a unor specii, rase și hibrizi, specializați în acest sesn. Oul este un aliment foarte valoros, folosit în alimentația omului, atât în scopuri dietetice, în alimentația normală, precum și în industrie pentru obținerea prafului de ou, a produselor de patiserie, a pastelor făinoase, a maionezelor, a sosurilor, etc. Prin ouă, fără altă denumire, se înțeleg numai ouăle de gaină. Pentru celelalte ouă trebuie să se menționeze specia de la care provin: ouă de rață, ouă de gâscă, de curcă, de bibilică. În alte țari se consumă ouă de pescăruși de baltă, de gâscă și rață sălbatică, porumbel, prepeliă, etc.

Oul reprezintă un aliment deosebit de valoros pentru hrana omului datorită conținutului lui în factori nutritivi indispensabil organismului. În ouă sunt concentrate substanțe vitale, bine echilibrate, conținând în proporții echilibrate toate principiile nutritive necesare dezvoltării noului organism privind proteinele, lipidele, sărurile minerale și vitaminele.

Oul este foliculul ovarian matur, fecundat sau nefecundat, împreună cu substanța nutritivă în care este înglobat. Când foliculul ovarian a ajuns la maturitate, el are forma aproximativ sferică și

este alcătuit practic numai din gălbenuș acoperit de o membrană, numită membrana vitelină (vezi fig.2.6). Foliculul ovarian se desprinde de ovar, este captat de trompa și apoi coboara prin oviduct. În prima parte a traseului în oviduct, și anume în camera albuminogenă, galbenușul începe să se acopere treptat de straturi concentrice de albuș. Deoarece înaintarea prin oviduct se face după o mișcare spiralată, din primul strat de albuș se creează două formațiuni răsucite, diametral opuse pe axul foliculului, numite salaze (vezi fig.2.7). Ele vor avea rolul de a menține gălbenușul în poziție centrală, fiind fixate la un capăt de exteriorul membranei viteline iar la celălalt capăt pe interiorul membranei cochilifere viscerale. Aceasta se formează în a doua parte a traseului prin oviduct și este apoi acoperită de membrana cochiliferă parietală și în final de cochilie (coaja).

Oul de găina are, în general, o greutate cuprinsă între 36-70g cu o greutatea medie de 57g.

Oul este alcătuit, din punct de vedere morfologic, din 3 părți:
  –  învelișul exterior solid numit coajă (partea necomestibilă care reprezintă 10-12,5% din masa oului), formată din patru straturi,
  –  albuș (reprezintă 55-60% din masa oului și peste 61% din greutatea părții comestibile a oului), format din patru straturi: două straturi dense și două fluide.
  –  galbenuș (30-33% din greutatea totală și cca. 37% din partea comestibilă). Fig.2.7 Compoziția oului

Compoziția oului este influențată de numeroși factori cum ar fi:

greutatea oului și vârsta găinii;

originea genetică și selecția păsărilor;

anotimpul și temperatura;

sistemul de întreținere a păsărilor;

alimentația păsărilor;

Cea din urmă este cea mai importantă pentru că compoziția oului depinde foarte mult de furajare și componentele acestora cum ar fi: proteinele din rație, lipidele, glucidele, substanțele minerale si vitaminele.[4]

Fig.2.6 Părțile componente ale oului

2.5 SISTEME DE ADĂPOSTIRE A PĂSĂRILOR OUĂTOARE

Găinile ouătoare de reproducție și pentru producerea de ouă de consum se pot întreține la sol (în captivitate largă) și în baterii de cuști (în captivitate strânsă).[3]

După modul de amenajare a pardoselii adăpostului, se desting următoarele sisteme de întreținere a păsărilor:

sistemul de întreținere pe așternut permanent;

sistemul de întreținere pe pardoseală din șipci și așternut permanent;

sistemul de întreținere pe șipci pe toată suprafața halei;

sistemul de întreținere în baterii.

Alături de aceste soluții, rămân actuale două variante consacrate și anume: întreținerea pe așternut permanent și baterii.

2.5.1 Întreținerea păsărilor pe așternut permanent

Se poate practica la toate speciile și la orice categorie de vârstă, fiind de actualitate mai ales pentru păsările de reproducție.[1] Așternutul permanent nu se pune direct pe pământ bătut din cauza dificultaților de dezinfecție a adăpostului. Pardoseala adăpostului trebuie să fie bine consolidată și acoperită cu o șapă de beton.[3] Întreținerea păsărilor pe așternut permanent constă în principiu, din așezarea pe pardoseala adăpostului a unui strat de așternut format dintr-un material izoterm, în grosime de până la 10-30 cm, care rămâne pe întreaga durată a perioadei de creștere sau exploatare a păsărilor, schimbarea lui făcându-se doar cu ocazia depopulării și pregătirii adăpostului pentru o

nouă serie. De regulă, pentru formarea așternutului, se pot folosi o serie de materiale gospodărești, cum sunt: paiele de cereale, de preferință tocate de 10 cm, cojile de semințe de floerea soarelui, rumegușul de lemn, turba etc. El trebuie să fie uscat, curat și sănătos, având drept scop de a feri păsările de contactul direct cu pardoseala și cu dejecțiile, de absorbirea umidității din dejecțiile produse.

Așternutul permanent poate influența favorabil microclimatul din adăpost numai în cazul când umiditatea lui se menține la valori optime, cuprinse între 20-40 %.[1]

Atunci când umiditatea așternutului scade sub 20%, procesele fermentative se reduc, în adăpost se formează praf, care aflat în suspensie la nivelul păsărilor constituie o problemă, stagnând o perioadă lungă de timp. Din contră, dacă umiditatea așternutului crește peste 40 %, fermentația se reduce mult și așternutul nu mai reține apa, iar amoniacul și bioxidul de carbon trec în aerul ambiental.cantitatea de așternut este de 1,5-2,5 kg/pasăre.

În vederea satisfacerii cerințelor unor specii de păsări (găini, curci, bibilici) pentru odihnă și dormit la o oarecare înălțime, dar și pentru a le feri în timpul nopții de umezeala așternutului și contactul cu dejecțiile, se poate utiliza sistemul ca, pe cca. 40-50 % din suprafața adăpostului să se amplaseze un pat de dormit tip buncăr.

Fig.2.8 Pat de dormit

Acesta se poate confecționa dintr-un cadru de lemn pe care se prind stinghii cu profil rotund sau dreptunghiular, așezate echidestant la 25-35 cm, sub care se despune o plasă de sârmă.

Cadrul respectiv se fixează pe suporți metalici cu înălțime de 40-50 cm, a căror laturi vor fi protejate cu plasă de sârmă pentru oprirea pătrunderii păsărilor sub cadru, loc izolat care constituie o fosă de colectare a dejecțiilor. Utilizarea paturilor de dormit va determina condiții mai bune de microclimat în adăpost, reducând cantitatea de dejecții din așternut, precum și umezirea acestuia, având în vedere că adăposturile se vor plasa deasupra stinghiilor (vezi fig.2.8).

2.5.2 Întreținerea păsărilor pe pardoseli din șipci

Se caracterizează prin aceea că toată suprafața adăpostului ocupată de păsări este acoperită cu o pardosea din șipci de lemn sau material plastic, dispusă pe suporturi la înalțimea de până la 70-

90 cm față de sol (vezi fig.2.9). Pardoseala din șipci se poate amplasa pe toată suprafața adăpostului, sau numai pe părțile laterale ale unui culoar central, dispus longitudinal, delimitat de cuibarele de ouat, în cazul exploatarii păsărilor adulte, sau de panouri din plasă de sârmă în alte cazuri (vezi fig.2.10).

Fig.2.9 Pardosea din șipci de lemn Fig.2.10 Panouri din plasă din sârmă

Pentru cunstruirea pardoselii se utilizează stinghii din lemn sau material plastic, având dimensiuni de 2,5/3 cm, așezate la distanțe de 2,7-3 cm între ele. Dejecțiile produse de păsări trec printre spațiile dintre șipci și se acumulează sub pardosea, unde se realizează o fosa etanșă de colectare. Acest sistem de întreținere prezintă avantajul că se pot asigura densități mari pe unitate de suprafață, că nu se degajă cantități mari de amoniac și că păsările sunt mult mai ferite de contactul direct cu dejecțiile produse și cu apa risipită din adăpători.

2.5.3 Întreținerea păsărilor în baterii

Sistemul de creștere și exploatare în baterii este utilizat frecvent în toate unitățile avicole profilate pentru producerea ouălor de consum și a puilor de carne. Raportat la sistemul de creștere a păsărilor la sol, sistemul de întreținere în baterii prezintă o serie de avantaje:

creșterea densității păsărilor pe aceeași suprafață construită de cca. 2,5-3 ori, realizându-se astfel economii substanțiale de teren construibil și de materiale de construcție;

reducerea consumului de muncă și creșterea productivității muncii;

scăderea consumului de hrană este de 5-25g/găină/zi în funcție de echipamentul folosit și conduce la îmbunătățirea consumului specific cu 0,3-0,4

creșterea numărului de ouă pe găină cazată, îmbunătățirea producției este de 2,5-3 %, uneori până la 5 % și a gradului de curățenie a cojii ouălor obținute;

eliminarea totală a așternutului și a cheltuielilor cu procurarea, transportul și manipularea acestuia;

efectul asupra greutății oului, oul produs în baterie este mai greu cu cca. 0,5g.

Întreținerea păsărilor în baterii (vezi fig.2.11) prezintă însă și unele dezavantaje:

creșterea investiției este mai mare cu 15-25 % decât la sol;

creșterea numărului de ouă fisurate sau sparte;

apariția sindromului denumit “oboseala de cușcă”, datorat lipsei de mișcare a păsărilor, a slăbirii oaselor picioarelor și a diminuării apetitului pentru furajare. Fig.2.11 Întreținere în baterii

Bateria reprezintă o construcție metalică modulată, compusă dintr-un ansamblu de cuști legate unele de altele și fixate pe un schelet de rezistență, rigid și nedeformabil, de lungimi diferite, formând împreună cu cuștile aferente câte un modul (tronson).

Elementul funcțional de bază al bateriei îl constituie cușca, confecționată din grile metalice sudate, de regulă din sârmă de oțel galvanizat, cu ochiuri rectangulare de diferite dimensiuni, în funcție de categoria de vârstă a păsărilor cazate. Pentru peretele frontal, grilele vor avea o dispunere verticală, barele acestuia fiind distanțate de așa manieră încât să permit accesul păsărilor la sursa de furajare. Din totalitatea ansamblurilor unei cuști, planșeul (podeua) este o piesă principală, îndeosebi pentru găinile ouătoare, el trebuie să fie elastic, pentru ca ouăle să nu se spargă în timpul expluzării, dar și destul de rezistent și de rigid, pentru a nu se deforma de greutatea păsărilor cazate.

Pe lângă acestea, el trebuie să aibă o poziție înclinată, cu o pantă de cca.6-7 %, pentru a permite rostogolirea ouălor în afara cuștii, iar ochiurile paralelipedice ale grilelor să fie astfel dimensionate încât să nu cauzeze accidente (fracturarea picioarelor) și să evite reținerea dejecțiilor în ochiurile planșeului. Fiecare cușcă va avea o ușiță de acces, cu deschidere și închidere prin glisare lateral, vertical sau orizontală, în funcție de tipul bateriei.[1]

2.6 PRINCIPII GENERALE DE ALIMENTAȚIE A HIBRIZILOR PENTRU PRODUCȚIA DE OUĂ

Problemele de nutriție și tehnologia alimentației păsărilor prezintă mari perspective de dezvoltare și de cercetare științifică, care vor duce la rezolvarea unor probleme încă neelucidate, datorită faptului că în acest domeniu s-a lucrat mult mai puțin, decât în ameliorare și selecție. Până în prezent, cercetările în nutriția păsărilor sunt axate pe mărirea digestibilității furajelor, bazate atât pe folosirea unor factori externi,cât și pe aprofundarea fiziologiei digestiei. Este cunoscut faptul că nutrețul combinat ingerat de păsări este utilizat în organism în funcție de de specie, în proporșie de 65-70%. Se consideră că nu sunt suficient de cunoscute efectele anumitor factori fiziologici, care să asigure o utilizare mai completă a substanțelor nutritive și implicațiile unor macro și micronutrienți considerați ca “factori neidentificați” existenți în diferite furaje. Nutrețurile combinate trebuie să corespundă structural și calitativ asigurării cerințelor păsărilor, în raport cu fazele prin care acestea trec într-un ciclu productiv.[11]

Obiectivul principal urmărit în alimentația găinilor ouătoare este obținerea unor producții maxime de ouă de bună calitate cu consumuri specifice și cheltuieli de furajare cât mai mici, în condițiile menținerii stării de sănătate a găinilor cât mai bune.[12] Performanțele medii de producție și consum la hibrizii ouători Românești (vezi tabel.2.1) și reprezentat (vezi figurile.2.12, 2.13).

Tabel.2.1 Performanțele medii de producție și consum la hibrizii ouători Românești[2]

Fig.2.12 Performanțele hibrizilor Românești

Fig.2.13 Performanțele de consum a hibrizilor Românești

2.7 CONDIȚII MINIME PENTRU ADĂPĂTORI ȘI HRĂNITORI

Dacă ar trebui să facem o clasificare din punct de vedere al importanței a utilajelor tehnologice folosite în creșterea și exploatarea păsărilor, putem spune că sistemul de adăpare și furajare este printre cele mai importante.

Indiferent de tipul de hrănitori sau adăpători folosite în adăposturilor de păsări, acestea trebuie să asigure cateva condiții minime: Să asigure frontul de furajare și adăpare (deci fiecare pasăre să aibă spațiul ei de furajare și adăpare), neasigurarea acestui parametru duce la neuniformitatea corporală a efectivului rezultând pierderi economice importante.

Să păstreze hrana, apa cât mai curat posibil (să fie prevăzute cu dispositive care să oprească păsările de a se urca pe adăpatori, hrănitori, pentru a nu defecta în această zonă și, implicit, pentru a nu deteriora furajul și apa).

Să fie ușor accesibile pentru păsări.

Așezarea acestora în perimetrul adăpostului să fie cât mai uniform și intercalate.

Să aibă pierderi minime.

Să asigure pe toată perioada de lumină hrană și apă.

Hrănitoarele și adăpătoarele trebuie confecționate din material usor lavabile.

Ca și reguli generale, trebuie să știm că o pasăre nu are voie să parcurgă mai mult de 2 m până la o hrănitoare și adăpătoare. Pentru creșterea găinii ouătoare se merge pe un program de restricționare a furajului dar în schimb apa trebuie să fie furajată tot timpul, (la discreție).

În toate perioadele de creștere și exploatare a păsărilor se ține cont că înălțimea marginilor hrănitorilor și adăpătorilor trebuie să fie tot timpul la nivelul spatelui păsării (vezi figurile 2.14, 2.16).[6]

Un lucru deosebit de important este faptul că aranjarea hrănitorilor și adăpătorilor în perimetrul halei, cât și în unele cazuri a tipului de hrănitori și adăpători, diferă în funcție de stadiul de dezvoltare a păsărilor (vezi fig.2.15).[6]

Fig.2.14 Înalțimea hrănitorii Fig.2.15 Înălțimea adăpătorii în funcție de creștere

Fig.2.16 Înălțimea adăpătorii și unghiul favorabil [10]

2.8 DIMENSIONAREA ADĂPOSTURILOR DE PĂSĂRI ȘI DISPUNEREA UTILAJELOR TEHNOLOGICE

Construcțiile zootehnice sunt destinate creșterii în sistem gospodăresc sau industrial a animalelor și păsărilor pentru producția de carne, lapte, ouă, lână etc. La întocmirea proiectului unei construcții zootehnice, factorii determinanți care generează soluțiile constructive sunt:

destinația construcției, determinată de specia animalelor adăpostite (porcine, taurine, păsări);

scopul creșterii animalelor (carne, lapte, ouă);

vârsta animalelor;

valoarea biologică a animalelor (pentru producție sau reproducție);

+ soluția tehnologică preconizată: sistemul de intreținere, furajare, evacuare a dejecțiilor,

recoltarea produselor, gradul de mecanizare a proceselor de producție.

În urma analizării acestor factori se stabilesc datele pentru proiectare: spațiile necesare animalelor, precum și cele de deservire, organizarea interioară a adaposturilor, condițiile de microclimat (temperatura aerului interior, umiditatea relativă, viteza aerului, iluminarea etc.), nocivitățile degajate de animale (bioxid de carbon, umiditate), de furaje și de dejecții, care solicită elementele de construcție etc.

Cunoscând aceste elemente rezultă parametrii geometrici caracteristici ai clădirii: deschideri, traveei, înalțimi, precum și condițiile higro-termice pentru elementele de închidere: acoperiș, pereți, pardoseala care generează sistemele constructive pentru structură și închideri precum și sistemul de execuție.[5]

Construcțiile zootehnice, adăposturile de păsări, trebuie să îndeplinească, la modul general, următoarele criterii:

satisfacerea unor condiții impuse de procesul biologic specific populațiilor avicole;

realizarea unor condiții de microclimat specifice activității de creștere și exploatare a păsărilor (umiditate, factori chimici, variații de temperatură, etc.);

rezistența în timp a construcției, posibilitatea de readaptare a profilului pentru care a fost concepută clădirea;

costuri de producție cât mai mici.

2.9 PĂRȚILE COMPONENTE ALE ADĂPOSTURILOR

Adăposturile sunt construite din elemente de închidere, elemente de compartimententare interioară, instalații și sisteme. Elementele de închidere asigură realizarea microclimatului prin izolarea de mediu exterior. Participarea elementelor de închidere la izolarea față de mediul exterior nu este egală, motiv pentru care soluțiile și materialele diferă de la un element la altul. Elementele de închidere a adăposturilor sunt: fundația, pereții exteriori, tavanul, acoperișul, ferestrele, ușile și pardoseala.

FUNDAȚIA este amplasată la diferite adâncimi în pământ, funcție de structură si dimensiuni. Asigură suportul adăpostului. Se construiesc din materiale rezistente și impermeabile (brton armat, cărămidă arsă, blocuri de piatră compactate cu mortar) (vezi fig.2.17). Evitarea infiltrării apelor pluviale la nivelul fundației se face cu ajutorul unui trotuar de circulatie cu panta spre exterior (vezi fig.2.18)

Fig.2.18 Fundație cu drenaj

Fig.2.17 Părțile componente ale fundației

PEREȚII EXTERIORI delimitează pe vertical adăpostul. Au un rol termoizolant important, la nivelul lor înregistrându-se până la 25% din totalul pierderilor de căldură. Se construiesc din materiale rezistente, cu coeficient de transmisie teermică redus (vezi fig.2.19). Grosimea pereților este condiționată de tipul materialelor, zona climatică și destinație. Din punct de vedere igienic, pereții trebuie menținuți întregi, curați și văruiți. Aceste operații se fac periodic (minim de două ori pe pe an) sau după fiecare depopulare..

Fig.2.19 Secțiune transversală prin peretele lateral al unui adăpost închis cu panou termoizolant: 1-pardoseală din beton; 2-fundație din beton; 3,5,16-elemente de rezistență ale panoului din lemn; 4-barieră antivapori și izolație; 6,7-tablă din oțel; 8-element de consolidare; 9-barieră antivapori; 10-termoizolație; 11-acoperiș din tablă ondulată; 12-pane; 13-șarpantă; 14-streașină; 15-pazia streșenii; 17-tablă de oțel; 18-travee mijlocie.

TAVANUL delimiteză în înălțime spatial adăpostului. Înălțimea este cuprinsă între 1,8 și 3,5m. Pierderile de căldură ajung până la 50% din totalul acestora. Scesta impune folosirea de material cu capacitate de izolare termică ridicată. Condensul care apare pe tavan contribuie la degradarea construcției, a instalațiilor, a așternutului și a starii de sănătate a păsărilor. Din punct vedere igienic, se impune ca tavanul să fie neted, uscat și curat. În unele soluții constructive, rolul tavanului este preluat de acoperiș, care este prevăzut cu o instalație terică eficientă.

ACOPERIȘUL Este elemental de închidere amplasat la partea superioară, cu rol hidroizolant față de precipitațiile atmosferice și termoizolant. În soluțiile constructive modern, acoperișul tine loc și de tavan, motiv pentru care se confecționează din materiale termo și hidroizolante rezistente, neinflamabile, din care unele prefabricate. Acoperișurile pot fi contruite dintr-un singur strat la adăposturile temporare și din două la cele permanente. Între cele două plăci se găsesc următoarele straturi, de la exterior spre interior: strat termoizolant din vată se sticlă, spumă poliuretanică, polistiren expandat sau extrudat și deșeuri textile, bariera de vapori-folie din material plastic pentru protecția termoizolației. Toate tipurile de acoperiș care au rol de tavan trebuie să aibă partea interioară netedă, pentru a putea fi curățată și dezinfectată. Indiferent de soluția tehnică și materialele folosite, acoperișul trebuie să depășescă cu minimum 30 cm nivelul pareților, formând streașina. Îndepărtarea apei la nivelul streașinii se realizează prin jgheaburi și bulane.

UȘILE sunt elemente de închidere, concepute pentru a asigura circulația păsărilor, oamenilor și a mijloacelor de transport. Se recomandă a fi întregi, să se închidă etanș și să fie amplasate pe partea opusă vânturilor dominante.

PARDOSEALA reprezintă elementul de închidere care delimitează partea inferioară a adăpostului. Constituie suprafața de sprijin pentru păsări, oameni, instalații tehnologice. Trebuie să asigure termo și hidroizolația, apărarea de invazia rozătoarelor. Cerințele tehnice și igienice se referă la capacitatea de izolare termică și la o serie de parametri ca: planeitate, netezime,elasticitate, impermeabilitate, rezistența la uzura fizică, chimică și la atacul rozătoarelor. O pardosea este considerată bună din punct de vedere dacă are temperatura stratului de uzură cu cel mult 3°C sub acea a aerului din adăpost. Înălțimea pardoselii va fi cu cel puțin 5 cm peste nivelul terenului exterior pentru a evita pătrunderea apelor fluviale în adăpost.[8]

Halele trebuie să fie “oarbe” (fără ferestre) pentru a controla în totalitate factorul lumină, factor de care depinde într-o mare măsură reușita exploatației avicole.

Din punct de vedere al amenajării halei de producție avem: hrănitori, adăpători, cuibare, stinghiile de odihnă și culoarul de acces pentru recoltarea ouălor (vezi fig.2.20).[6] În fig.2.21 avem reprezent profilul unui adăpost cu pat de dormit fără culuoar central pentru găinile ouatoare, iar in fig.2.22 avem reprezent profilul unui adăpost cu pat de dormit si culuoar central pentru găinile ouatoare.

Fig.2.20 Amenajarea utilajelor în adăpost

Fig.2.21 Profilul unui adăpost cu pat de dormit fără culuoar central 1-pat de dormit, 2-stinghii, 3-așternut, 4-hrănitoare, 5-adăpători, 6-cuibare

Fig.2.22 Profilul unui adăpost cu pat de dormit si culuoar central 1-culuar central, 2-stinghii, 3-așternut, 4-hrănitoare, 5-adăpători pe jgheabul de colectare a risipei de apă, 6-cuibare.[9]

2.10 CREȘTEREA INTENSIVĂ PE AȘTERNUT PERMANENT

Două sunt condițiile necesare păstrării unui așternut permanent: un strat suficient de gros (25-35 cm) și o umiditate corespunzătoare (între 20-30%). Dăcă stratul de așternut este prea subțire, el se deteriorează prin frămânțare, iar dejecțiile devin predominante în așternut. În acest fel, dacă este vară, în condițiile de uscăciune a atmosferei și de ventilație puternică, umiditatea din așternut scade sub 18% și chiar până la 12%, așternutul devenind prăfos. Întrucât praful din așternut reprezintă, de fapt dejecții uscate, care se ridică în admosferă, fiind inspirate de păsări, se lipesc pe căile respiratorii, pe mucoasele nazale și oculare și oculare și pe piele, fiind infectate și iritante. Dacă este iarnă, efectul este și mai dezastruos. Când umiditatea crește între 30 și 40%, procesele fermentative se accentuează, degajarea de amonioac devenind foarte puternică. În acest stadiu, intervine încă un element foarte primejdios: amoniacul este un gazceva mai ușor decât aerul, care are deci tendința de a se urca, de a nu rămâne în zona inferioară a așternutului, unde se găsesc păsările. Dacă însă umiditatea relativă a aerului din hală crește (și normal să crească concomitent cu

umiditatea din așternut), atunci amoniacul nu se mai redică în sus, el rămâne în zona inferioară, unde se găsesc păsările. În acest stadiu, crescătorul încă poate interveni pentru corectarea așternutului, prin:

răscolirea puternică a așternutului, pentru distrugerea crustei care incepe să se formeze;

îndepărtarea din adăpost a porțiunilor de așternut foarte umed, din jurul adăpătorilor sau de pe lângă pereți;

încorporarea de praf de var și/sau, superfosfat în așternut, în cantitate de 150-200 g pe m²;

completarea stratului existent de așternut, cu noi cantități de material de așternut proaspăt, uscat și amestecarea acestuia cu așternutul existent, pentru a scădea umiditatea acestuia la valori normale (25%).

Într-un adăpost cu suprafața de 50 m² în care creștem 300 găini , aceste găini produc zilnic 45 kg dejecții, în care există 31-32 litri de apă (dejecțiile de păsări conțin cca. 70% apă). Dacă mai adăugăm la aceasta apa pierdută de pe ciocul păsărilor la adăpare, rezultă că, zilnic, în așternutul din adăpost se vor adăuga minimum 40 l apă. Să calculăm, câte paie există într-un așternut gros de 25 cm. 50 m² x 0,25 m = 12,5 m³ paie;

12,5 m³ x 80 kg/m³ = 1.000 kg paie.

Să admitem că am introdus în adăpost paie cu o umiditate de 14%. Zilnic însă, în aceste 1000 kg paie sunt introduși 40 l apă, crescând deci umiditatea paielor în fiecare zi cu 4%. Dacă nu evacuăm cantitatea nou-introdusă de apăă, a doua zi după populare, umiditatea așternutului va crește de la 14% la 18%, a treia zi la 22%, a patra zi la 24% și a cincea zi la 30%, atingând deja nivelul critic admis. Un așternut bun nu trebuie să fie nici uscat, nici prea umed. Deci cum așternutul a ajuns la o umiditate de 20 și 30%, el trebuie menținut între aceste limite, Trebuie să acționeze și crescătorul, mai întâi alegând un material de așternut corespunzător. O dată ales un material de așternut corespunzător, trebuie să veghem în permanență ca așternutul să nu se deterioreze. Dacă nu putem efectua, din diferite motive, întoarcerea cu furca, o putem încredința găinilor: obișnuim găinile ca în fiecare după-amiază, după ce s-a terminat cu ouatul, să le împrăștiem în așternut o cantitate mică de găunțe, circa 5 g/găină, pe care le scoatem din rația zilnică. Găinile așteaptă cu mare plăcere ora de administrare a grăunțelor și apoi le caută cu multă atenție și râvnă în așternut, răscolindu-l puternic cu ghearele. Dacă această operațiune se repetă zilnic, nu mai este nevoie să răscolim noi așternutul. Am insitat mai mult asupra problemei așternutului pentru că, într-adevăr, acesta reprezintă factorul-cheie în sistemul de creștere pe așternut permanent.[8]

3

CAPITOLUL 3 CERCETĂRI PROPRII

3.1 CALCULUL DE DIMENSIONARE

Adăposturile de păsări, sunt construcții zootehnice destinate creșterii și expoatării puilor de carne sau găinilor outoare. Aceste construcții sunt concepute în funcție de producția urmărită (carne sau ouă), soluția tehnică referitoare la sistemele de întreținere, sistemul de furajare, adăpare, evacuarea dejecțiilor, gradul de mecanizare și automatizare a proceselor de producție.

Normele ce trebuie îndeplinite pentru o creștere și expoatare eficientă a efectivelor de păsări.

Astfel pentru calcularea suprafeței adăpostului, de care avem nevoie, pentru efectivele de găini ouătoare, se iau în calcul următoarele:

efectivul total;

pui/m²;

suprafața ocupată de utilaje (hrănitori, adăpători și cuibare).

Formula de calcul aplicată este următoarea:

St=Su+Snp

Unde:

• St – reprezintă suprafața totală a adăpostului necesară a fi asigurată pentru creșterea și exploatarea păsărilor și a utilajelor existente necesare producției;

• Su – reprezintă suprafața ocupată de utilajele de furajare, adăpare si cuibarele, care se calculează cu relația:

Su=Nru ∙ Sut

Unde:

• Nru – reprezintă numărul total al utilajelor dispuse în hală;

• Sut – reprezintă suprafața în m² ocupată de un singur utilaj;

• Snp – reprezintă suprafața efectivă folosită de pui, obținută prin relația:

Snp=

Unde:

• Et – reprezintă efectivul total pentru exploatație;

• Dp/m² – reprezintă densitatea pe metru pătrat.[6]

Ținând cont de datele de intrare din licență, vom avea nevoie de următoarele suprafețe:

St= 10.000m²

Su=1311∙0,2

Su=275,4m²

Snp= m²

Snp=724,6m²

St=275,4+724,6

St=1000m²

Unde:

Dp/m²- 6,9 păsări/m²

Et- 5000 păsăr

Sut- 0,21m²

Nru- 1311

Din care înt-o hală avem:

-500 adăpători cu niplu cu o densitate de 10 păsări la un niplu

-100 hrănitori tronconice cu o densitate de 50 păsări/hrănitoare

-711 cuibare cu o densitate de 7 păsări/cuibar.

Pentru efectivul de 10.000 capete ne trebuie 2 hale cu suprafața de 1000m²/hală.

Lungime de 50m

Lățime de 20m

Înalțime de 3m

În total în cele două hale vom avea nevoie de:

500×2=1000 adăpători cu niplu

100×2=200 hrănitori tronconice

711×2=1426 cuibare.

Din punct de vedere al densității, se consideră că o densitate de 5-7 găini ouătoare/m² este suficient. Problemele apărute datorită suprapo-pulării adică densitate mare poate cauza o creștere neuniformă a efectivelor de păsări, imposibilitatea asigurării frontului de furajare și adăpare cât și deteriorarea rapidă a așternutului permanent. Deteriorarea așternutului permanent duce laa o stare de sănătate precară a efectivelor de păsări. Din acest motiv trebuie avut foarte mare grijă la calcularea optimă a spațiului util folosit de păsări, deoarece neîndeplinirea acestui deziderat duce la pierderi economice importante și scăderea procentului de ouat.[6] Conform prevederile ordinului 536/1997, ART. 11, fermele de păsări cu peste 5000 de capete și complexele avicole industriale, distanța minima fața de ultima locuință este de 1000m.

Factorii de poluare cei mai importanți la păsări sunt noxele emise și dejecțiile, de aceea vom calcula noxele și dejecțiile.

Pentru calcularea corectă a indicelui de ventilație, dar și pentru realizarea instalațiilor de încălzire trebuie să avem în vedere următoarele aspecte. Ca și valori aproximative putem spune că o pasăre (raportat la 1 kg greutate vie) degajă:

căldură – 6 kcal/kg greutate vie într-o oră;

umiditate – 6 g/kg/oră;

bioxid de carbon – 438-533 cmc/kg/h, respectiv 4600-5600 cmc/mp/h;

amoniac 45,7-53,3 cmc/kg/h, respectiv 480-560 cmp/mp/h;

hidrogen sulfurat – 9,53-11,9 cmc/kg/h, respectiv 10-125 cmc/mp/h;

praf – cca 0,19-0,23 g/kg/h.

Bilanțul de gaze nocive: cele mai importante gaze nocive luate în calculul nostru sunt degajările de bioxid de carbon (CO2), amoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (H2S). Cantitățile totale se determină cu ajutorul formulei de calcul:

Yn = cg x N x gn

în care:

Yn reprezintă cantitatea totală de gaze nocive degajate într-o oră (CO2, NH3, H2S);

N – numărul de animale;

gn – cantitatea de gaze nocive degajată de o pasăre într-o oră;

cg – coeficient care ia în calcul și alte degajări de gaze nocive în adăposturile de creștere și exploatare a păsărilor, echivalent cu 1,0.

Pentru cele 10000 găini ouătoare ale noastre vom avea:

– Noxe emise – 9,6 mc/h, raportat la volumul de aer de pe 40.000 mc (calculăm 1 m de la nivelul solului). O să avem un volum de aer pe suprafața fermei de 40.000 mc aer, ceea ce însemană o disipare de 4166 ori/h a noxelor emise.

– Dejecții – 5,08 kg dejecții pe zi, raportat la suprafața de 40.000 mp, la o distribuire pe întreaga suprafață rezultă 7,87 gr/mp/zi. [7]

3.2 INSTALAȚIA DE FURAJARE

Distribuirea hranei, una din operațiile principale ale procesului tehnologic de întreținere păsărilor, cere un volum mare de muncă necesar a fi efectuat într-un interval de timprelativ redus. Mecanizarea acestei operații prezintă o serie de avantaje rezultând din reducerea timpului de administrare a hranei, ca urmare a creșterii productivitășii muncii, evitarea pierderilor de nutrenți cu consecințe favorabile asupra costului și asigurarea condițiilor igienice impuse.

Utilajele pentru distribuția mecanizată a hranei diferă, în principal, în funcție de specia și categoria păsărilor furajate, de natura nutrețului distribuit, de modul de prezentare a hranei și de sistenul de creștere a animalelor.

Indiferent de numărul și categoria păsărilor sau de modul în care se distribuie hrana, utilajele respective trebuie să îndeplinească o serie de cerințe, între care mai importante sunt următoarele:

să asigure distribuirea hranei fără a modifica proprietățile organoleptice;

să distribuie nutrețurile conform rațiilor, numărul de tainuri și duratei de hrănire stabilite;

să nu provoace pierderi de nutreț;

să aibă o construcție robustă și să fie ușor de întreținut;

costul utilajelor să fie redus, iar deservirea lor să necesite un număr mic de brațe de muncă.[13]

3.2.1 UTILAJE PENTRU ADMINISTRAREA HRANEI LA PĂSĂRI

Utilajele pentru distribuirea hranei la păsări diferă în funcție de vârsta acestora, de modul de creștere (în hale sau baterii) și de cantitatea de hrană administrată (la discreție sau forțată).[13]

Odată cu dezvoltarea creșterii păsărilor au apărut o multitudine de sisteme și utilaje pentru furajare. La multe dintre ele s-a renunțat, altele au rămas în funcțiune puțini ani și doar cele mai bune se mai pot încă întâlni în prezent. Inițial distribuirea nutrețurilor a fost manuală în jgheaburi și alimentatoare circulare (suspendate) cu partea superioară cilindrică, nutrețul căzând în farfurie prin scuturare de unde era consumat de păsări. Treptat s-a trecut la sistemele de distribuire mecanică a furajului, iar alimentatoarele s-au perfecționat.[9] Tehnologia de distribuire aplicată, în general, este reprezentată în fig.3.1.

Fig.3.1 Schema fluxului tehnologic de distribuire a hranei la păsări:

1-buncăr de depozitare; 2-dozator; 3-remorcă; 4-cărucior; 5-transportor elicoidal; 6-transportor cu raclete; 7-transportor cu bandă; 8-transportor pneumatic; 9-distribuitor cu lanț cu zale speciale; 10-distribuitor cu lanț cu discuri; 11-cărucior distribuitor; 12-mașină de îndopat.[13]

Inițial distribuirea nutrețurilor a fost manuală în jgheaburi și alimentatoare circulare (suspendate) cu partea superioară cilindrică, nutrețul căzând în farfurie prin scuturare de unde era consumat de păsări. Treptat s-a trecut la sistemele de distribuire mecanică a furajului, iar alimentatoarele s-au perfecționat Primul dintre sistemele mecanice de distribuire a fost acela la care deplasarea nutrețului se făcea prin scuturare. Datorită înclinației jgheabului, furajul alunecă în

lungimea adăpostului. Cu siguranță, la o mulțime de alte procedee de distribuire s-a renunțat, dar toate aceste încercări au constituit o bogată experiență, pe baza căreia a apărut la începutul anilor 60, lanțul cu noduri.

3.2.2 TIPURI DE SISTEME DE TRANSPORT

Efectivele mari de păsări din cadrul marilor combinate avicole din țara noastră necesită cantități însemnate de nutrețuri, care trebuie să fie distribuite la ore fixe și fără pierderi.

Folosirea mijloacelor mecanizate și automatizate în lucrările de distribuire a hranei la păsări contribuie la creșterea producției și productivității muncii și la reducerea costurilor.

În creșterea intensivă a păsărilor, unde procesul tehnologic a luat un caracter industrial, hrana păsărilor se bazează pe administrarea furajelor sub formă de amestecuri combinate uscate, variate și complete, necesare pentru menținerea vieții și asigurarea unei productivități mărite.

Dintre transportoarele de hrană folosite în prezent în sistemul de creștere industrială a păsărilor din țara noastră amintim;

– transportorul de hrană cu lanț, de tipul DNC-100;

– transportorul cu noduri, TN-28;

– transportorul cu noduri, TN-35;

– transportorul spiral..

3.2.2.1 TRANSPORTORUL CU NODURI TN-28

Se folosește la transportul și distribuirea nutrețurilor combinate, în hale cu pui de reproducție, la pui de carne și la găini adulte. Poate fi, utilizat și la transportul nutrețurilor în halele cu baterii, numai pentru alimentarea buncărelor bateriilor.

Transportorul cu noduri se compune dintr-un buncăr cu o capacitate de 600 dm3, mecanismul de acționare, lanțul cu noduri, conducte de transport, tuburi telescopice și hrănitoare tronconice, cu o capacitate de 12 dm3 fiecare (vezi fig.3.2).

Funcționarea instalației are loc astfel: nutrețul combinat din buncăr, antrenat de agitator cade prin orificiile reglabile, pe cele două circuite ale transportorului. În mișcarea, lui, lanțul cu noduri antrenează nutrețul care se găsește între noduri, pînă când acesta ajunge în dreptul primelor orificii din țevile de transport, Nutrețul cade prin tuburi telescopice, în primele hrănitoare tronconice, care se încarcă simultan.

După umplerea acestor hrănitoare, nutrețul umple tuburile telescopice și opturează orificiile țevilor ce continuă deplasarea mai departe, pentru a curge prin alte tuburi telescopice în hrănitoarele următoare, care sînt neâncărcate. În acest mod se încarcă succesiv toate hrănitoarele de la parter și etaj. După umplerea ultimelor hrănitoare, dacă transportorul nu se oprește automat sau manual, nutrețurile sînt readuse în buncăr (vezi fig.3.3).[11] Sisteme asemănătoare există în exploatare și în prezent. Deoarece conducta cu lanț este suspendată la înălțimea de 2-2,5 m, există o tubulatură care preia furajul căzut prin orificiile practicate din loc în loc, inferior, pe conductă, transportându-1 la alimentatoarele plasate la nivelul păsărilor.

Una din problemele sistemelor suspendate sub plafonul adăpostului este masa tubulaturii prin care furajul cade în alimentatoare. In special la depopulare și asanare este nevoie de mult timp pentru golirea tubulaturii de furaj și ridicarea ei pentru a permite accesul utilajelor. În altă ordine de idei când se folosește la creșterea puilor, mai ales în primele săptămâni de viață ale acestora, este necesară o mare cantitate de nutreț pentru umplerea sistemului. Dezavantajul este dublu. Pe de o parte furajul se învechește, iar pe de altă parte reprezintă o mare sumă de bani imobilizată pentru crescător.[9]

Fig.3.2 Transportorul cu noduri

Fig.3.3 Schema cinematică a transportorului:

1 – motor electric; 2 – șaibă curea; 3 – reductor; 4 – roți de antrenare și ghidare; 3 – roți de închidere; 6 – lanț de transport; 7 – bielă; 8 – agitator de nutreț: 9 – ghidaj; 10 – țeavă; 11 –șaibă; 12 – rolă de colț; 13 – evacuarea nutrețului în tuburi telescopice; 14 – preaplin; 15 – buncăr; 16 – hrănitor troncontc; 17 – vizor; 18 – limitator de cursă.[11]

3.2.2.2 TRANSPORTATORUL CU NODURI TN-35

Acest transportor îmbunătățit este destinat pentru transportul nutrețurilor combinate, sub formă de făinuri sau granule, în halele întreprinderilor pentru creșterea industrială a păsărilor. Domeniul de utilizare este foarte larg, deoarece traseul conductelor de transport se poate adapta cu ușurință la orice tip de hală. Ca exemplu de utilizare amintim:

-distribuirea nutrețurilor combinate în halele de creștere a puilor de came;

-distribuirea nutrețurilor combinat în halele de exploatare a găinilor ouatoare pe așternut permanent;

-alimentarea buncărilor altor utilaje de transport și distribuirea nutrețuirilor combinate.

Caracteristici tehnice ți funcționale

Capacitatca de transport debit:

pentru nutreț combinat sub formă de făinuri 1400-1500 kg/oră;

pentru granule 0,2 și 0,4 mm 1200-1300 kg/oră;

Numănrul de circuite 2

Lungimea unui circuit:

maximă 240 m;

optimă 200 m;

Numărul hrănitorilor 800 (maximum).

Funcționarea transportorului cu noduri TN-35 rezultă din schema tehnologică redată in figura 3.4.

Nutrețurile combinate sub formă de făină sau granule, depozitate într-un buncăr-rezervor, vor fi introduse în buncărul transportorului cu noduri TN-35 prin intermediul unui transportor extractor cu melc sau spire, de lungime adecvată. Debitul transportorului de alimentare trebuie să fie reglabil, astfel încât să asigure un debit cu 5% mai mare, decât debitul transportorului TN-35, adică:

la transportat nutreț combinat sub formă de făinuri 1400-1500 kg/oră.

Transportorul cu noduri TN-35 este prevăzut cu dispozitiv de siguranță electric și cu știfturi elastice de forfecare la suprasarcini accidentale, precum și cu dispozitiv de preaplin, care comandă oprirea automată a transportorului, după terminarea alimentării tuturor hrănitoarelor din hală.[11]

Fig.3.4 Schema tehnologică a transportorului cu noduri TN-35

3.2.2.3 TRANSPORTORUL DE NUTREȚURI PRIN JGHEABURI CU LANȚURI PLATE

Ideea unui transport al nutrețului prin jgheaburi cu ajutorul lanțurilor este veche (vezi fig.3.6). Ea s-a perfecționat continuu, astfel de sisteme fiind folosite și în prezent. Perfecționările se referă în special la forma, vitezăde deplasare a lanțului și forma jghebului de alimentare, care se direrențiază în funcție de categoria de vârstă a păsărilor. Jgheabul de furajare este prevăzut cu picioare, care permit reglarea înălțimii sistemului în funcție de talia păsărilor. Orizontalitatea jgheabului este foarte importantă. Dacă nu se respectă, rezultă o mare risipă de nutreț, acesta deversând în așternut acolo unde jgheabul este mai jos.[9]

Se instalează în hale cu gabarite mari (50 m lungime), pentru a asigura transportul în jgheaburi, a nutrețurilor combinate sub formă de făină sau granule.

Transportorul se compune din buncăr pentru furaje, jgheab de alimentare, lanț de transport, mecanismul de acționare și suporții de susținere a jgheaburilor (vezi fig.3.5).

Principiul de funcționare este următorul: nutrețul combinat depozitat în buncăr, a cărui capacitate este de 235 dm3, sub acțiunea agitatorului ajunge prin cădere liberă în jgheabul transportorului, de unde nutrețul este dus la lanțul transportator, pe toată lungimea jgheabului (100 m lungime), cu o viteză de 2 m/minut.[11]

Pe lângă dezavantajele menționate se mai adaugă agitația produsă în efectiv la pornirea utilajelor, deoarece păsările aleargă la locul de intrare a jgheaburilor de furajare în țarcurile organizate în adăposturi. Ele aleg din furaj particule mai mari, care de regulă sunt, reprezentate de cereale, rezultând o furajare parțial carențată. Această agitație determină deranjarea adăposturilor și umezirea așternutului. Pe de altă parte, nutrețul nu ajunge destul de repede la păsările din întreaga hală. De asemenea lanțurile pot prinde puii, sau capul păsărilor adulte, în special la coturile de întoarcere, accidentându-le sau chiar cauzându-le moartea.

Jgheaburile așezate în lungul halelor, constituie obstacole în deplasarea pasărilor la cuibare sau adăpători, mai ales la speciile (rasele) exploatate pentru carnee, a căror masă corporală este mare. Să nu omitem poate, ceea ce este mai important, adică posibilitățile de acces la alimentatoarele circulare cu peste 30% mai mare decât la jgheaburi.[9]

Fig.3.5 Mecanismul transportorului prin jgheaburi cu ajutorul lanțurilor plate: 1-motor electric; 2-reductor; 3-arbore cotit; 4-5-împingător; 6-lanț transportor; 7-agitator; 8-9-10-pârghii; 11-roată dințată; 12-arbore; 13-roți de ghidaj.

Ca formă, jgheabul de alimentare trebuie să fie suficient de adînc și cu marginile superioare îndoite spre inferior (vezi fig.3.7). Deasupra jgheabului sunt dispuse moriști din tablă care împiedică urcare păsărilor.[11]

Fig.3.6 Transportul prin jgeab cu lanțuri plate

Fig.3.7 Formele jeabului de alimentare

3.2.2.4 TRANSPORTOR SPIRAL

Instalația cu transportor spiral este de dată, recentă, de construcție simplă, având o comportare bună în exploatare.

Instalația prezentată în figura. este formată dintr-un buncăr de alimentare, transportorul spiral, hrănitoarele și sistemul de suspendare. Buncărul de alimentare are pereții înclinați, pentru ca nutrețul să fie dirijat către baza sa, unde este prevăzută o deschidere pentru pătrunderea lui pe transportor, în interiorul buncărului acționează un agitator, antrenat de motorul electric al transportorului.

Transportorul propriu-zis este format dintr-un tub în interiorul căruia este introdusă o bandă spirală care, în rotirea sa antrenează furajul preluat din buncărul de alimentare, de-a lungul tubului.

La anumite intervale, tubul este prevăzut cu deschideri prin care nutrețul cade direct în hrănitoarele circulare, încărcîndu-le succesiv. Hrănitoarele circulare permit reglarea distanței

buncărului tronconic față de tavă, deci reglarea curgerii furajelor în tavă, în funcție de natura acestora, printr-un sistem de suspendare a tăvii de corpul buncărului, în diverse poziții. Pentru a nu permite urcarea păsărilor pe tub, deasupra acestuia este întins un fir de sîrmă (5) cu rol de apărătoare (vezi fig.3.8).

Sistemul de suspendare este format dintr-o serie de cabluri, trecute pe scripeți fixați de tavanul halei și un dispozitiv de acționare, care permite ridicarea periodică a transportorului și a hrănitoarelor, la înălțimea spinării păsărilor. În perioada de pregătire a halelor pentru populare, instalația poate fi ridicată în întregime la o înălțime de 2 m permițîndu-se astfel efectuarea lucrărilor în hală.[11]

Fig.3.8 Instalație cu transport spiral: 1-buncăr de alimentare; 2-transport spiral; 3-hrănitoare; 4-cablu de suspendare; 5- apărătoare din sârmă.

3.3 ALEGEREA INSTALAȚIE DE ADMINISTRARE A HRANEI

Pentru lucrarea din licență am încercat să găsim cea mai bună soluție de furajare, dintre soluțiile descries ne-am oprit la soluția de furajare de tip modern de alimentare cu spiră.

Pentru administrarea hranei, la 10000 găini ouătoare, care sunt adăpostite în două hale. în fiecare hală avem cate 5000 de păsări, vom efectua calculul pentru o hală, urmând la sfârșit să aplicam același calcul și la a doua hală.

Sistemul de creștere este pe așternut permanent deoarece favorizează microclimatul din adăpost, investiția este mai mica cu 15-25% față de creșterea păsărilor în baterii, scade foarte mult numărul de ouă fisurate sau sparte, diminuăm total apariția sindromului denumit “oboseala de cușcă”, unde păsările se pot mișca, nu mai slabesc oasele picioarelor și pasarile au apetit pentru furajare.

Pentru așternut avem nevoie de 1,0 kg/cap/an sau 3 m³/1.0000 capete de paie,[14]

deci rezultă pentru 10000 capete sunt necesare:

3m³x10000cap.=30000 m³, sau

1kgx10000cap.=10 tone/an

Se achiziționează doar cand este cazul, de la diverse societăți agricole și este foarte important să nu se facă depozitări în fermă, deorece își pierde din calități.

Instalația de hrănire am ales-o de tip sistem modern de alimentare cu spiră. Pentru cele 10000 de găini ouătoare, se dispun:

=200 de hrănitori tronconice, adică o hrănitoare pentru 50 depăsări.

Într-o hală, hrănitoarele tronconice vor fi disputate pe 4 linii de hrănire, dintre care două pe pat și două pe așternutul permanent. Deoarece rândul dublu de cuibare împarte hala, longitudinal, în două compartimente, pentru fiecare vom avea un rând de hrănitoare tronconice pe pat și un rând pe așternutul permanent. Acestea fiind intercalate cu cele două rânduri cu adăpători tip picurător așa cum se vede și în fig.3.9[15]

Ținând cont că avem două hale, cele 200 hrănitori sunt împărțite în jumate, adică, cate =100 hrănitori/hală.

Cele 100 hrănitoare sunt montate pe cele 4 linii de furajare, astfel încât 26 hrănitori/linie pe așternutul permanent și 26 hrănitori/linie pe pat stinghii.

Linia de furajare este componenta finală a sistemului de hrănire, aceasta fiind compusa din: buncăr, țevi, spirală, unitate de antrenare, farfurii și chit de suspendare.

Hrana este transportata de la siloz la buncărul liniilor de furajare prin intermediul transportorului de furaje, iar de la buncar la farfurii, furajul este transportat cu ajutorul țevilor de  furajare, unde în interiorul lor se află o spiral, care este acționată de unitatea de antrenare.[10]

Fig.3.9 Amanajarea internă a halei[15]

Cele 200 hrănitoare vor fi alimentate zilnic cu 6,5 kg de furaj.

După tipul hrănitorului și programul de furajare al crescătorului, instalația de distribuire a furajelor este pornită automat, făcând plinul la hrănitori. Dacă admitem pornirea automată a instalației de cinci ori în 24 ore (în funcție de programul de lumină), să admitem porniri automate ale instalației la orele 5, 9, 13, 1730 și 22, de fiecare dată toate hrănitoarele fiind alimentate cu cca. 1,3 kg furaj combinat (1,3 x 5 = 6,5 kg).

Pentru o hală, avem la fiecare rând de hrănitoare o instalație de distribuire, care la fiecare pornire alimentează cele 26 hrănitoare ale liniei cu câte:

26×1,3=33,8[kg

Se prevede un stoc de furaje combinate de 4 zile, adică existența unui buncăr central cu capacitatea de 5,2 tone (sau cca. 11 mc, dacă greutatea hectolitică a furajelor combinate este de 50 kg pe hl, sau 500 kg pe m³).

1300kgx4=5200kg≈10,4 m³

O cantitate mai mică este contraindicată, având în vedere lungimea week-end-urilor, iar mai mare pentru că furajele își pot denatura valoarea nutritivă inițială după 5-6 zile de la producere.[15]

Buncărele sunt reicpiente în care se pot stoca furajele. Formele constructive de buncăre și silozuri sunt foarte variate, principalele forme constructive fiind prezentate în fig.3.10.

Fig.3.10 Formele constructive ale buncărilor și silozurilor

Descărcarea materialelor din buncăre se poate face în două modalități, depinzând de înclinarea pereților de la partea inferioară a buncărului: scurgere normală (vezi fig.3.11 a și c) când se formează un curent central care provoacă o adâncitură la nivelul suprafeței libere a materialului și scurgere hidraulică ( vezi fig.3.11 b) la care tot volumul de material este antrenat. În general se preferă scurgerea normală și pentru asigurarea unui flux continuu de material.

Fig.3.11 Descărcarea materialelor din buncăre[13]

Buncărul este confecționat din oțel inoxidabil cu o capacitate de 175 l (vezi fig.3.12).

Avantaje:

-rezistență foarte mare la coroziune, un buncăr de furajare va arăta ca nou și după 10 ani;

-montarea și demontarea foarte ușoară, salvează timp în momentul dezinfecției;

-volumul de 175 L asigură autonomie îndelungată.[10]

Am ales un siloz, (AK 2550 1C SOG) cu un volum de 11,3 m³, greutate de 7,35 tone, este fabricat din foi ondulate din oțel galvanizat, rezistent la tensiuni, cu un grad de acoperire de minim 350 gr de zinc pe m² (vezi fig.3.13). Silozul va fi livrat într-o formă neasamblată și se v-a monta la fața locului. În fig.3.14 este modul exterior de aplasare asilozului. Profilul secționat al silozului este dat în fig.3.15.

Fig.3.12 buncăr din oțel inoxidabil

Avantaje:

Depozitarea furajelor și golirea optimă a silozului:

– unghiul conului inferior favorizează curgerea optima a furajelor;

– forma conului superior facilitează umplerea maxima a silozului;

2. Păstrarea valorilor nutritive ale furajelor:

-gradul superior de galvanizare și ondularea foilor componente reduc modificările temperaturilor interioare și condesarea;

-atât forma ondulată a plăcilor, cât și conexiunile ferme asigură etanșeitatea silozului, evitând astfel umezirea furajului;

3. Durabilitate și mentenanță ușoară:

– construcție solidă, montaj ușor și mentenanță aproape inexistentă;

– protecție anticorozivă ridicată;

– scară cu inele de protecție oferă siguranță;

– conexiuni ferme și etanșeitate bună; 

– plăcile de calitate superioară oferă protecție anticorozivă.[10]

Fig.3.14 Modul de amplasare al silozului

Fig.3.13 Siloz AK 2550 1C SOG

Fig.3.15 Profilul secționat al silozului[16]

De la silozul exterior furajul este transportat la buncărul liniilor de furajare prin intermediul transportorului spiralat de furaje (vezi fig.3.16).

Transportorul spiralat de furaje este un sistem flexibil (vezi fig.3.18), capabil să transporte furaje sub diferite forme: granule, grăunțe, făină. Tubulatura este confecționată din PVC rezistent la radiațiile UV, iar spirala este confecționată din oțel. Un întrerupător va porni transportorul în mod automat în momentul în care pâlniile interioare sunt goale.

Avantaje :

– flexibil și usor de instalat;

-automatizarea cu ajutorul senzorilor de furajare reduce numarul de muncitori;

– tubulatura confecționată din PVC rezistent la radiații ultra violete (vezi fig.3.17).

Transportor 75 mm, motoreductor 0,75 kw, capacitate 1300 (kg/oră), lungime maximă 60 m.

Fig.3.17 Transportor spriralat cu tub din PVC[17]

Fig.3.16 Transportor spiralat

Fig.3.18 Transportor spriralat flexibil

Tevile de furajare sunt confecționate din oțel galvanizat și au o lungime de 3m, diametrul interior de 42mm și pot fi livrate cu gauri pentru 2, 3 sau 4 farfurii (vezi fig.3.20).

Avantaje:

-rezistente la coroziune, asigură o perioadă  îndelungată de viață și protejează calitatea furajului;

-grosimea de 3 mm asigură durată lungă de viață și rigiditatea liniei.

Spira de furajare este confecționată din oțel pentru arcuri, are grosime de 4 mm, diametru exterior de 38 mm și se face la comanda cu lungime de pănă la 120 m (vezi fig.3.19).

Avantaje:

-oțelul de arcuri asigură perioadă de viață îndelungată și funcționare fără probleme;

-se livreaza la lungimea dorita de client, evitand astfel risipa de materiale;

Fig.3.19 Spira de furajare Fig.3.20 Țeava de furajare

Unitatea de antrenare este compusă din motoreductor de 0,55 kW și farfurie de nivel ce conține senzor de furajare  și volum reglabi (vezi fig.3.21).

Avantaje:

-puterea mare a motorului asigură antrenarea spirei fără probleme de suprasolicitare;

-gradul de protecție IP55 asigură funcționarea în condiții de umiditate ridicată;

-motorul  are protectie termica. Fig.3.21 Unitate de antrenare

Farfuriile sunt confecționate din polipropilenă (vezi fig.3.23) și au urmatoarele  avantaje:

-rezistență la produsele de curățare întâlnite în fermele de păsări: substanțe chimice, jet de apă cu înalta presiune;

-rezistență la radiațiile ultraviolete și la coroziune;

-forma ce protejeaza pieptul păsărilor împotriva vanatailor;

-design proiectat pentru a evita risipa de hrană și pentru a facilita accesul animalelor;

-ușor de desfăcut și de curătțat (vezi fig.3.22);

-au sistem de dozare a hranei 0-100%;

-design-ul solid al hrănitorii asigura o durată de funcționare îndelungată;

-înalțimea și lătimea orificiului de hrănire sunt ajustabile și pot fi folosite pentru toate tipurile de puicuțe/ găini ouătoare [B] (vezi fig.3.24);

-dimensiunile orificiului pot fi reglate ușor în timpul ciclurilor de furajare;

-cele 16 suprafețe de furajare asigură mai mult spațiu decât un jgheab liniar;

-funcția grilajului, destinataă exclusiv puicuțelor/găinilor, împiedică cocoșii să se hrănească din hrănitoare;

-sistemul cu blocare prin răsucire permite reglarea nivelului de hrană cu o singură mână [C] (vezi fig.3.24);

-farfuria detașabilă a hrănitorii poate fi curățată ușor și în întregime;

-închidere glisantă individuală [A] (vezi fig.3.24);

-deschizătura din partea superioară a hranitorii permite pătrunderea luminii în interiorul acesteia;

-hrănitoarea se rotește 360°.[10]

Fig.3.22 Farfurie detașabilă Fig.3.23 Farfurie din polipropilenă

Fig.3.24 Stabilirea parametrilor funcționali[10]

Capacitatea de transport este de 800 kg/oră, capacitatea buncărului de alimentare este de 175 kg și lungimea de 50 m.

Volumul necesar Vh al unui hrănitor se determină cu următoarea relație:

Vh=∙q∙na∙nz∙φ [m³][13]

În care:

q – consumul zilnic de hrană pentru un animal, în g;

ρn – masa volumică a nutrețului, în g/m³;

na – numărul animalelor care pot consuma simultan din hrănitor;

Vh=∙500∙16∙0,25∙0,8=0,0023 m³

q – 130 g/cap = 26 g/cap, pentru că avem 5 cilcuri de hrănire pe zi;

ρn – 500 g/m³;

na – 16 capete;

nz – 0,25 zile

φ – 0,8.

50∙0,130=6,5 kg/zi, este necesarul de furaj;

1.6∙5=8 kg/zi, este capacitatea de furajare a unui hrănitor.

5000∙0,130=650 kg, furaje pentru o zi;

5000 – păsări;

0,130 – kg/cap/zi

=160 kg/linie,

Avem nevoie:

De un buncăr de capat de linie de 160 kg, l-am ales de 175 kg;

4 – numărul de linii de furajare;

650 kg – furaje consumate într-o zi.

= 32 kg,

160 kg- furaje consumate pentru o linie;

5- numărul de cicluri de alimentare ale hănitorilor;

= 1,3 kg/hranitoare/ciclu,

26- numărul de hranitoare/linie

32 kg-furaje consummate/hrănitoare/ciclu.

În fig.3.25 avem reprezentată instalația de furajare schematizată.

Viteza de furajare a instalației este de 5 m/min. Pentru umplerea tuturor hrănitorilor avem nevoie de 10 min.

În solidworks am încercat să fac o simulare, dar neștiind densitatea furajului nu am putut determina rezistența, forțele și elasticitatea spire, însă am reprezentat desenul (vezi fig.3.26)

facut, țeavă unde în interiorul ei se află spira.

La acest sistem, nu necesită calculul săgeții, unde la celelalte instalații este obligatoriu. Fig.3.25 Instalația de furajare.

Fig,3.26 Țeavă cu spira de furajare

3.4 INSTALAȚIA DE ADĂPARE

3.4.1 CONSIDERAȚII GENERALE

Apa este utilizată, în fermele zootehnice, în cantități mari pentru adăparea animalelor, prepararea hranei, spălarea animalelor, adăposturilor și instalațiilor, la stingerea incendiilor etc. Prin mecanizarea alimentării cu apă se asigură, animalelor apă la discreție, obținându-se importante creșteri ale producției și productivității muncii, o reducere a necesarului de forță de muncă precum și eliminarea efortului fizic.

Pentru adăparea animalelor trebuie asigurată apă care să corespundă condițiilor impuse prin standardele în vigoare. Aceste condiții au fost stabilite în limitele compatibilității cu cerințele fiziologice ale organismului animal și ele se referă la caracteristicile : organoleptice (gust și miros), fizico-chimice și bacteriologice, conform STAS 1343/3-86.[13]

Cerințe de zooigienă Pentru a corespunde cerințelor impuse de adăpare a animalelor, apa pentru adăpat trebuie să fie permanent proaspătă și trebuie să aibă anumite însușiri fizice, organoleptice, chimice, biologice, conform tabelului 3.1.

Tabelul 3.1 Parametrii de calitate ai apei folosite la adăpare.

Necesarul de apă este influențat de două tipuri mari de factori: care țin de animal și factori externi. Factorii care țin de animal sunt: specia, masa corporală, vârsta, sexul, nivelul de producție, starea fiziologică. Factorii externi sunt reprezentați de structura și compoziția rației, modul de administrare a hranei, calitatea apei, microclimatul din adăpost, anotimp, în funcție de ora din zi, sistemul de adăpare, sistemul de evacuare a dejecțiilor. Instalațiile de alimentare trebuiesc proiectate astfel încât să facă față cerințelor din orele de vârf.

Apa trebuie să fie limpede, să nu conțină corpuri străine, să nu fie infectată și să fie proaspătă în permanență.

Temperatura apei pentru consumul animalelor trebuie să fie cuprinsă între 7 … 15 °C. Apa cu temperaturi mai mici de 7 °C conduce, în multe cazuri, la îmbolnăvirea tubului digestiv, iar la unele animale gestante poate provoca avortul.

În cazul administrării apei cu temperatură mai mare de 15 °C nu se ..constată potolirea setei.

Instalația de alimentare cu apă (vezi fig.3.27) cuprinde în general sursa de apă 1 și elementele de captare a apei, instalația pentru ridicarea apei 2, elemente de îmbunătățire a calității apei, instalația de înmagazinare a apei 4 și elementele de transport 3 și 5.[13]

Fig.3.27 Instalația de alimentare cu apă

3.4.2 SURSE DE APĂ POTABILĂ

Pentru alimentarea cu apă a fermelor zootehnice se utilizează apele subterane (izvoare, pungi și lacuri subterane, ape freatice), apele de suprafața (pârâuri, râuri, fluvii, lacuri) și apele meteorice (din precipitații). Schema surselor de apă este redată în figura 3.28.

Stabilirea surselor de alimentare cu apă se face pe baza studiilor hidrologice efectuate pe teritoriul unității. Aceste studii cuprind date asupra debitului de apă, în diferite anotimpuri, aprecieri privind calitatea și po- tabilitatea apei, și măsurile care se impun a fi luate pentru a face apa potabilă.[13]

Fig.3.28 Schema surselor de apă

La alegerea sursei de apă trebuie să se mai aibă în vedere aspectul economic (costul unui m3 de apă să fie cât mai redus), să permită amenajarea din punct de vedere sanitar și să nu existe infiltrații care pot modifica calitatea apei.

În țara noastră, se întâlnesc și zone, în care, animalele consumă, de mai mulți ani, ape nepotabile pentru om, fără a se constata vreo influență negativă asupra sănătății animalelor și a producției.

Pentru alimentarea cu apă a fermelor zootehnice se aleg, în general, apele subterane deoarece apele meteorice și cele de suprafață necesită instalații costisitoare pentru corectarea calităților ei.

Pentru proiectarea instalațiilor de alimentare cu apă trebuie să se cunoască consumul mediu zilnic și orar de apă, precum și cel maxim.

Consumul mediu zilnic de apă se stabilește cu relația:

Qmed/zi=Ʃ(n∙q) [l/zi][13]

unde: q-consumul specific de apă zilnic l/cap/zi;

n-numarul de consumatori.

Qmed/zi=10000∙0,5=5 m³/zi

Consumul mediu orar este:

Qmed/h= [l/h]

Qmed/h= = 0,208 l/h

Datorită proceselor de producție variate cât și condițiilor atmosferice se constată o modificare a consumului de apă de la o zi la alta și chiar in decursul unei zile.

Consumul maxim zilnic de apă se determină cu relația :

Qmax/zi=Qmed/zi∙kzi [l/zi]

unde:

kzi- este coeficient de variație a consumului zilnic de apă (kzi=1,3)

Qmax/zi=5∙1,3=6,5 l/zi

Consumul maxim orar de apă se calculează cu formula:

Qmax/orar= [l/h]

În care: korar- este coefficient de variație a consumului orara de apă; ( korar= 2…2,5-când se folosesc adăpătoare automate; korar= 4 –când adăparea se face manual de la o sursă existentă în adăpost).

Qmax/orar= = 0.78 l/h

Debitul pompei se calculează cu formula:

Qpompă= [m³/h][13]

unde: Tp- timpul de pompare zilnic [12-16 ore/zi]

Qpompă= = 0,40 m³/h

3.4.3 CAPTAREA APEI

Apele meteorice se captează în locurile cu subsol calcaros utilizându-se în acest scop cisterne îngropate în pământ.

Apele de suprafață se utilizează în situațiile în care sursele de apă subterane nu satisfac cerințele de consum. Captarea apei se poate realiza de la malul râurilor sau chiar direct din albia, sau de sub albia acestora, din diferite lacuri etc. În aceste condiții sunt necesare și instalații de tratare a apei care conduc la creșterea cheltuielilor de întreținere și exploatare.

Apele subterane sînt cele mai indicate pentru alimentarea fermelor zootehnice dacă îndeplinesc condițiile de potabilitate și nu sunt expuse contaminărilor.

Captarea apelor subterane se poate realiza cu ajutorul puțurilor sau a drenurilor.

Puțurile pentru captarea apei se pot realiza prin săpare sau forare. Puțurile săpate pot avea diametre de 2…3 m și se recomandă pentru straturi acvifere cu grosimi mai mari de 2 m, situate la adîncimi de 8…10 m. Pentru căptușirea pereților acestor puțuri se recomandă beton armat sau zidărie de piatră. Puțurile forate se folosesc pentru straturi de apă situate la adîncimi peste 15…20 m.

La partea superioară a puțului este amplasat agregatul de pompare.

Pentru filtrarea apei se pot realiza filtre din site sau dintr-un strat de nisip și pietriș.[13]

Determinarea volumului rezervorului pentru îmagazinarea apei se determină cu următoarea relație:

VR=Vfl∙Vi∙Vr [m³];

unde:

VR – volumul rezervorului de apă;

Vfl – volumul fluctuant (0,15…0,20)∙Qmax/zi [m³];

Vi – volumul de incendiu 5litri/secundă timp de 2 ore [m³];

Vr – volumul de rezervă (0,05…0,08)∙Qmax/zi [m³].

Vfl=0,2∙6,5=1,3 [m³]

Vi=5∙3600=36 [m³]

Vr=0,08∙6,5=0,52 [m³]

VR=1,3∙36∙0,52=24,35 [m³]

VR=25 m³

3.4.4 INSTALAȚII PENTRU RIDICAREA APEI

Transportul apei de la sursă se poate realiza gravitațional, sau prin ridicare, în funcție de diferența de nivel dintre sursa de apă și rezervorul de înmagazinare.

Elevatoarele de apă sunt cele mai simple instalații pentru ridicarea apei și, sunt destinate pentru fermele mici cu un număr redus de animale. Cele mai răspîndite sînt: elevatoarele de apă cu curea, elevatoarele de apă cu lanț și dopuri și elevatoarele de apă cu alveole. Elevatoarele de apă pot ridica apa de la adîncimi cuprinse între 8 … 100 m.

Pompele de apă realizează atât aspirarea apei din sursă cât și refularea ei in rețea. Cele mai utilizate pompe sunt cele centrifuge.

Înălțimea de aspirare, pentru pompele centrifuge montate la nivelul solului, este de 7 m. Pentru adîncimi mai mari, de ridicare a apei, se utilizează agregate de pompare plutitoare, suspendate sau pompe de adîncime (pompa este situată sub nivelul hidrodinamic al apei, iar motorul electric la gura puțului).

Pompele submersibile se folosesc cu precădere pentru adîncimi mari și pot fi montate în puțuri cu diametrul de 0,2 m.[13]

3.4.5 INTALAȚII PENTRU REGULARIZAREA DEBITELOR ȘI PRESIUNILOR

Rezervoarele pentru apă au rolul de a asigura apa necesară atât consumatorilor din fermă la o presiune corespunzătoare, cât și o cantitate de apă utilă pentru stingerea eventualelor incendii sau a alimentării animalelor în cazurile de apariție a unor defecțiuni. Ele pot fi alimentate de la orice sursă de apă, în care scop, pot fi utilizate diferite instalații pentru ridicarea apei. Rezervoarele pot fi realizate din beton, cărămidă, piatră, metale sau materiale plastice.

În fermele zootehnice se întîlnesc rezervoare gravitaționale (îngropate și castele de apă) și sub presiune (hidrofoare).

Rezervoarele îngropate se utilizează când în apropierea fermei există o cotă dominantă care asigură presiunea necesară.

Castelele de apă au cea mai largă răspîndire în fermele zootehnice din țara noastră.

Pentru înmagazinarea apei, în țara noastră se fabrică și rezervoare de construcție metalică denumite hidrosfere. Ele pot fi amplasate la înălțimi de 18…2-2 mm asigurînd o presiune a apei de circa 25 N/cm2 și au capacități de 60, 100 și 150 m3 apă.

Stratul termoizolant asigură evitarea înghețării apei din hidrosferă, pînă la o temperatură a mediului ambiant de —37 °C.

Hidroforul se utilizează de obicei în unitățile mici unde trebuie reali-, zate presiuni mari în rețeaua de distribuție. Aceste instalații (fig.3.29) se compun din pompa pentru ridicarea apei 1, rezervorul de presiune 2, și în unele situații compresorul 3, pentru realizarea presiunii în rezervor. Pornirea și oprirea pompei de apă este asigurată de releul de presiune 4 care acționează întrerupătorul automat 5. Rezervorul de apă este prevăzut cu un indicator de nivel al apei, un instrument pentru măsurarea presiunii din interior și o supapă de siguranță.

Perna de aer care se formează în rezervor apasă asupra coloanei de apă realizînd o presiune necesară pentru împingerea apei pe conducta de distribuție la consumatori.[13]

Fig.3.29 Hidroforul[13]

3.4.6 ALIMENTAREA CU APĂ ÎN ADĂPOSTURILE DE PĂSĂRI

Alimentarea cu apă formează o verigă principală în buna desfășuurare a tuturor proceselor de producție dintr-un combinat avicol. Zilnic apa este folosită pentru: adăpat, prepararea hranei, spălarea instalațiilor și mașinilor, curățirea adăposturilor, asigurarea condițiilor igienice ale personalului de deservire.

Mecanizarea și automatizarea alimentării cu apă în fermele avicole impune un studiu atent asupra calității apei, consumului de apă, alegerii amenajării surselor de apă și adaptării unor soluții economice de pompare a apei în rezervor și distribuirea ei pe rețea. În condițiile noastre de climă, câd într-o perioadă destul de lungă se înregistrează temperaturi ridicate, asigurarea apei este hotărâtoare pentru desfășurarea normală a creșterii și a producției.

Consumul de apă este diferit în funcție de temperatură, procent de ouat, tipul de alimentație etc. Micșorarea temperaturii duce la scăderea consumului de apă, pe când creșterea temperaturii însoțită de creșterea consumului de apă are consecințe mai evidențiate în dereglarea metabolismului.

Consumul de apă se mărește în poroporție de 100% atunci când temperatura mediului înconjurător crește de la 21°C la 32°C.

Consumul de apă este de multe mai important decât consumul de furaje, deoarece influența lipsei de aapă asupra producției de ouă este mai accentuată decât lipsa de furaj. S-a dovedit experimental, că suprimarea hranei timp de o zi, la flecara 7 zile, iar ulterior chiar două zile, nu s-a soldat cu scăderi deosebite în producția da ouă, în timp ce la numai 2 ore lipsă de apă, producția de ouă s-a resimțit mult, iar daca lipsa de apă s-a extins pe o durată de 8—24 ore, producția de ouă a scăzut foarte mult. De la o întrerupere a apei de 30 ore, găinile nu an mai ouat timp de 5 zile și abia după 30 zile au revenit la procentul inițial de ouat. Folosirea unui procent mai ridicat de proteină în rația de hrană mărește consumul de apă, iar un consum mai mare de apă provocă o cantitate mai mare de dejecții, deci o mărire a umidității în adăpost,

O găină consumă zilnic cca. 200 250 ml apă la temperatura halei de 13— 18°C, raportul apă/fural fiind de 1,90 -2,14/1 (2 litri apă la 1 kg furaj combinat); la o temperatură de 29-30°C consumul de furaje scade, iar cel de apă crește, revenind un raport apă/furaj de 2,70/1; la temperatura de 35°C consumul de furaje scade și mai mult, pe când cel de apă depășește 300 ml, raportul apă/furaj ajungând la 4,67/1,

Pentru a se produce un ou este nevoie de cca 0,1 litri apă. Consumul de apă în mod obișnuit la 1 0000 găini este de 2170—3040 litri la temperaturi moderate, iar la temperaturi ridicate (de peste 30°C ) acesta se ridică la 3040—3900 litri.

Normativele consumului de apă din țara noastră (STAS 1343/1955) sunt de 0,5 litri/24 ore pentru o găină ouătoare.

Cu toată diversitatea factorilor care influențează asupra cantității apei de băut, unii autori au încercat să stabilească norme în raport cu calitatea hranei uscate, cu greutatea vie a păsării, cu producția de ouă etc.

În condițiile de creștere și exploatare în sistemul intensiv este recomandabil a se da păsărilor atâta apă cât doresc să bea.

Acest deziderat se realizează în perfecte condiții, când păsărilor li se pun la dispoziție adăpători automate.

In funcție de normele consumului de apă, de efectivul de păsări și de nevoile gospodărești se trece la stabilirea celui mai economic sistem de alimentare cu apă.

3.4.7 ADĂPĂTORILE AUTOMATE FOLOSITE ÎN CREȘTEREA PĂSĂRILOR

Adăpătorile pentru distribuirea apei la păsări sînt cunoscute sub denumirea de adăpători automate. Prin funcționarea automată a adăpătorilor, păsările pot să bea cât doresc și când doresc, o apă totdeauna proaspătă, curată și cu o temperatură constantă. Din punct de vedere constructiv, adăpătorile utilizate până în prezent, atât la noi în țară, cât și în străinătate sunt de mai multe tipuri, care se prezintă în continuare.[11]

Adăpătorile vacuumatice (Vezi fig. 3.30) sunt formate dintr-un vas de adăpare, pe care este așezat un rezervor cilindric (în care este apă) prevăzut cu un orificiu de curgere prin care poate pătrunde aer în rezervor. Prin formarea vacuumului în rezervor, apa curge doar atunci când orificiul este descoperit prin consumarea apei din vasul de adăpare.

Fig. 3.30 Adăpătoare vacuumatică

rezervor cilindric

vas de adăpare

orificiu de aer

nivelul apei

Materialul din care se confecționează aceste adăpători poate fi: tablă, sticlă sau material plastic, transparent. Adăpătorile au formă de farfurie, cu capacitate de 2—3 litri. în care apa nu stagnează mult timp, iar nivelul apei se observă prin transparență.

Adăpătorile cu jgheab liniar cu nivel constant (vezi fig. 3.31) sunt foarte puțin folosite, deoarece prezintă risc mare de transmitere a agenților patogeni.

Este folosită, atât în halele de găini, cât și în cele de pui, în sistemul de creștere pe așternut permanent și pe stinghii.

Lungimea jgheabului de adăpare este de 4 m, unde menținerea și reglarea nivelului apei se realizează cu plutitor. Înălțimea nivelului apei în jgheab poate fi reglată între 15-30 mm. Capacitatea rezervorului de apa este de 2,5 dm3. Înălțimea de reglare a jgheabului de la suprafața pardoselii este de 80—450 mm. Jgheabul prezintă și un dispozitiv de protejare, pentru evitarea murdăririi apei de către păsări în timpul adăpării.

Capacitatea de deservire a adăpătorii simultan pe metru liniar, calculat pe ambele laturi este de: 26 găini ouătoare.

Fig.3.31 Adăpătoare cu nivel constant

1-rezervor pentru apă; 2-plutitor; 3-supapă; 4-racord; 5-jgheab; 6-dispozitiv rotativ de protecție a jgheabului; 7-suport pentru jgheab.[13]

Alimentarea cu apă a adăpătorilor prin picurare se face din vase cu nivel constant, ce sunt prevăzute cu supapă și plutitor, astfel presiunea de lucru este de aproximativ 0,03-0,045 bar.

Adăpătoarea circulară automată (Fig.3.32) este alcătuită dintr-un trunchi de con, la baza căruia se găsește jgheabul de adăpare circular. Adăpătoarea este suspendată de tavan cu ajutorul unui cablu care permite reglarea înălțimii adăpătorii în funcție de talia păsărilor care sunt crescute pe așternut.

Alimentarea jgheabului de adăpare se face printr-un ventil și furtun, conectat la conducta de apă a halei. Ventilul este acționat automat de către greutatea apei din jgheab, menținând astfel un nivel constant.

Fig. 3.32 Adăpătoare cu jgheab circular Fig.3.33 Adăpătoare cu cupă, 1 — conducta de alimentare cu apă; 2 — cupă; 3 — clapetă.[11]

Adăpătorile cu cupă, sunt mai puțin răspândite. O asemenea adăpătoare se montează pe conducta de apă, alimentată de la rezervorul de rupere a presiunii și este prevăzută cu o supapă sub forma unui panou, care poate fi deschisă prin acționarea de către pasăre, a unei clapete situate în cupa adăpătorii (vezi fig.3.33). Întrucât supapa este închisă de presiunea apei foarte redusă, clapeta poate fi ușor acționată de către pasări. Adăpătorile cu cupă prezintă avantajul că nu permit scurgerea apei pe dejecții, iar resturile de hrană care ajung de pe cioc în cupă sunt de regulă consumate apoi de către păsări, menținându-se astfel adăpătorile curate.[11]

Adăpătorile prin picurare (vezi fig.3.34) sunt compuse dintr-o supapă și un corp în care este prevăzut scaunul supapei. Supapa este formată dintr-o tijă care are o porțiune conică ce are rol de închidere. Corpul adăpătorii este montat în partea inferioară a conductei de alimentare cu apă, fiind separată de conductă printr-o garnitură. Înălțimea conductei este variabilă, putându-se regla în funcție de talia păsărilor. În general, cele mai des folosite adăpători prin picurare sunt prevăzute și cu o cupă plasată sub picurătoare, cupă ce are rolul de a recupera apa neconsumată.

Fig. 3.34 Adăpători cu funcționare prin picurare

Adăpătoare cu o singură supapă; 1-supapă, 2- corp, 3- conductă de apă.

Adăpătoare cu două supape. 1- supapă inferioară, 2- supapă superioară, 3- corp, 4- conductă de apă.

Din punct de vedere constructiv adăpătorile prin picurare pot fi și cu două supape. Supapele sunt suprapuse, iar între ele se formează o mică rezervă de apă care curge în momentul în care pasărea împinge cu ciocul supapa inferioară. Supapa inferioară o acționează și pe cea superioară, astfel rezultând curgeri mai mici și mai precise de apă, evitându-se în mare măsură pierderile de apă.

3.5 AMPLASAREA ȘI MONTAREA ADĂPĂTORILOR

O dată cu satisfacerea optimă a frontului de adăpae se recomandă ca amplasarea în hală a adăpătorilor, în cazul sistemului de întreținere pe așternut sau stinghii să se facă în așa fel, încât distanța lor față de distribuitoarele de hrană să nu depășească 0,50 m.

Reglarea corectă a înălțimii adăpătorii trebuie să, se facă la nivelul spinării păsărilor, fără ca acestea să reverse ăpa din adăpători și nici să nu le oblige să facă eforturi pentru a ajunge la sursa de apă. Practic s-a observat că de multe ori se face greșeala ca de teama umezelii care se produce prin stropirea unor cantități de apă, să se regleze adăpătorile la o înălțime mult mai mare decât cea normală. În asemenea cazuri, o parte din păsări consumă apa cu foarte mari eforturi, iar

o bună parte din ele umblă de la o adăpătoare la alta sau sar peste ele și în final consumă o cantitate de apă mult sub necesar.

Observarea atentă a comportamentului găinilor în timpul folosirii adăpătorilor permite să se constate aceste defecțiuni, încât se pot lua imediat măsuri de remediere, în sensul fixării adăpătorilor la înălțimea potrivită. O atenție deosebită trebuie acordată și reglării debitului de apă al adăpătorii, pe măsură ce păsările cresc.

Reglarea debitului de apă din adăpătoare trebuie astfel realizată încât să asigure o cantitate suficientă de apă dând posibilitatea păsării să își umple cavitatea bucală dintr-o singură înghițitură. Este un amănunt care trebuie reținut, deoarece mult timp s-a considerat că este mai bine ca apa din adăpătoare să reprezinte un simplu „fir dede apă” ceea ce nu corespunde însă cu particularitățile anatomice ale păsărilor și cu felul lor de a înghiți apa.

3.6 ALEGEREA INSTALAȚIE DE ADĂPARE

Pentru lucrarea de licență, am încercat să găsim cea mai bună soluție de adăpare, dintre soluțiile descries, ne-am oprit la instalația de adăpare cu picurătoare, cu cupă de recuperare (vezi fig.3.40).

Primul depozit de apă va fi constituit dintr-un hidrofor, care v-a asigura plinul în rețea. Alimentarea halei cu apă se face printr-o conductă de aducție metalică, îngropată în pământ sub punctul de îngheț.

Necesarul de apă al halei este, de regulă, de 1,5 ori cantitatea de hrană, adică:

130 x 1,5 = 195 ml/zi

În timpul verii, sau în condițiile hrănirii cu furaje având densitate nutritivă mare (sau procent ridicat de sare), consumul poate să crească până la de trei ori consumul de furaje, adică:

130 x 3 = 390 ml/zi

Având în vedere și eventualele pierderi din rețea, precum și unele nevoi de spălare igienizare, se calculează un necesar de 0,5 l pe găină, adică 5000 l, pentru toate păsările din hală.

În interiorul halei, se face o rezervă de apă pentru câteva ore, de cca. un metru cub, depozitată într-un bazin tampon, prevăzut cu o instalație de prea-plin și cu conducte care alimentează cele două instalații de adăpare ale halei.

Instalația interioară de adăpare: Este compusă din cele 4 linii de adăpare, fiecare prevăzute cu câte 125 picurătoare, însumând pe hală 500 picurătoare, asigurând, pe această cale, accesul a 10 găini la fiecare picurător.

Cele patru linii de adăpare sunt intercalate în hală cu cele patru linii de hrănire, astfel că, în orice poziție s-ar afla în hală, o găină să poată găsi la maximum doi metri de ea o instalație de hrănire sau de adăpare. Câte o linie de adăpare trebuie amplasată în fața rândului de cuibare, deoarece găina, imediat după ouat, simte nevoia să se adape. O grijă deosebită trebuie avută la buna funcționare a tuturor picurătoarelor, dar mai ales a liniilor din apropierea cuibarelor, altfel găinile își udă ghiarele și murdăresc cuibarele, deci și ouăle produse.

Înălțimea picurătoarelor trebuie mărită pe măsură ce puicuțele devin găini și-și măresc statura, iar înălțimea trebuie fixată la înălțimea ciocului întins și a gâtului în poziție obligă. O înălțime prea mare sau prea mică nu permite o adăpare normală a păsărilor.

Sistemul de adăpare cu niplu picurător și cupă Alke Agro combină furnizarea unui debit mărit de apă cu un mediu ambiant mai uscat în hală. Modelul de niplu pentru avicultură “MP 22” este de calitate superioară cu ac gros din oțel inoxidabil (vezi fig,3.35), cu acționare laterală de 360°, fără garnitură, fără arc. Cupa este unic proiectată pentru autocurățare de către păsări (vezi fig.3.36). Acest sistem este special dezvoltat pentru sistemul de adăpare la so (vezi fig.3.37). Modelul de niplu pentru avicultură “MP 22” Acțiune Laterală are o rată de curgere de 80-90 ml / minut la presiune de 20 mbar. Distața dintre nipluri este de 0,4m

Fig.3.35 Niplu cu ax gros din oțel inoxidabil Fig.3.36 Picurător cu cupă

Fig,3.37 Sistemul de adăpare cu niplu picurător și cupă

Sursa de apă este sistemul principal de apă pe care ferma il deține. Apa de la conducta principală, unde am facut și o simulare în ANSYS, care este atașată la anexe, unde au fost impus tensiuni, v-a trece prin panoul de apă unde presiune ste scazută la 1,5-2 , tot aici apa este filtrată. De la panou apa v-a ajunge la liniile de adăpare cu niplu. Liniile de adăpare sunt compuse din regulator de presiune, țevi de apă cu nipluri și cupițe, aerisitor (vezi fig.3.38) și sistemul de agățare.

Regulatorul de presiune (vezi fig.3.39) asigură o presiune joasă pentru funcționarea optimă a niplurilor de adăpare. După ajustarea presiunii și înălțimii liniei de adăpare apă este disponibilă păsărilor prin intermediul niplurilor. Niplurile sunt înfiletate în țeava de adăpare, care are secțiune pătrată și lungime de 3,65 m. Țeava de adăpare este susținută de profilul de stabilizare.[10]

Fig.3.38 Aerisitor Fig.3.39 Regulator de presiune

Fig.3.40 Instalația de adăpare

Sistemul constă per linie din:

Set de pornire cu regulator de presiune pentru ajustarea fină a presiunii pe

linie de adăpare, inclusiv aerisitor de capăt .

Tuburi de adăpare cu secțiune dreptunghiulară cu o lungime a secțiunii de 3,65

m, complet cu nipluri, cupe, conectori, tub de stabilizare, suspendare și componente de conectare.

Sistem manual cu troliu plasat la peretele halei, complete cu scripeți

Material de suspendare la o distanță de 3 m.[10]

3.7 ASPECTE ECONOMICE

Prețul deține un rol special, de maximă importanță pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta și-l propune, de aceea are cea mai mare influență în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, în mod special, deoarece el afectează nemijlocit și promt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piață și poziția pe care aceasta o ocupă.[18]

3.7.1 OFERTE DE SILOZURI ȘI TRANSPORTOARRE DE FURAJE

Asigurarea constantă a furajului și eliminarea totală a pierderilor poate fi rezolvată de către un echipament performant.

Oferta 1 Siloz și transportor

Date tehnice :

Model: AK 2550 1C SOG Volum : 11,3 m³

Capacitate (densitatea furajului 650kg/m³) : 9.070 Kg

Diametrul silozului: 2,55 m

Înălțime: 6,49 m

Greutate: 565 Kg

Unghi con: 67°

Preț pentru cele doua hale :2.790,00 Euro

Transportor foraje spiralat de la firma are următoarele date tehnice: Diametrul transportorului: 90 mm

Lungimea orizontala a transportorului: 14 m Numărul de puncte de cădere cu burlan ajustabil: 4 -Pâlnie cu una ieșire de 90 mm

-Con de plastic verde pentru folosire in poziție orizontala sau la 30°.

-Unitate de antrenare complet cu reductor 0,75 kW, 220/380V, si burlan flexibil.

-Spirala + tuburi pentru lungimea ceruta.

-2 întrerupătoare (pentru unitatea de antrenare si pentru amplasare în sistemul de hranire) -2 cotiri de 30°, L= 1,5 m

-2 metri de lanț de suspendare pentru fiecare 3 m de tub.

-1 clema pentru fiecare secțiune de 3 m de tub.

-Numărul necesar de ieșiri rotunde Ø75 mm, complete.

-Burlan pentru ieșiri Ø 75 mm L= 1,7 m

-Tub telescopic pentru burlan Ø 75, L=1 m, cu clema.

-Panou de comandă (manual -0 – automatic)

-Cablare electrica a sistemului

Preț pentru cele doua hale: 1.690,00Euro

Preț pentru cele doua hale buncăr de foraj si transportor furaj:4.480,00 Euro

Oferta 2 Siloz și transportor

Datele tehnice ale acestor oferte sunt prezentate mai jos:

Buncărul este confecționat din oțel de înalta calitate și este prevăzut cu scara de acces și umplere pneumatică. Buncărul se va descarcă cu un sistem de transportor flexibil, completat cu grup de acționare, sensor, întrerupător, materiale de susținere, etc.

-Buncăr 13 m³, inaltime 6,88 m

-Unitate de umplere mecanica si pneumatica

-Cabina protecție scara

-Scara interioara

-Kit fixare

-Pâlnie buncăr la 30 grade, din inox

-Unitate recepție FLEX 90 din otel inox

4 -Cot 45 grade, 90 mm

-Tuburi flex 90 mm, L= 3 metri

10 -Cleme pentru tuburi

-Mansoane cuplare 90 mm

-Unitate de acționare FLEX cu motoreductor 0,75 Kw,

2 -Set protecție motor, întrerupător

8 -Gura descărcare, diam 82 x 2 mm

8 -Set conecatre gura descărcare la unitatea de bază

8 -Picurator telescopic diam 90-100 mm, L=2 x 1000 m inlcusiv cleme 2 Set cleme

2 -Picutaror telescopic diam 100-110 mm

2 -Set conctare furtun si unitate acționare 60/74/90/125

8 -Set suspendare

22 -Spira pentru tubul flex

1 -Manual pentru pentru transportor

1 -Manual pentru buncăr

Preț pentru cele doua hale buncăr de furaj si transportor furaj:6.005,00Euro

Oferta 3 Siloz și transportor

-Siloz de tabla ongulata de capacitate 15 m³ cu cădere centrală

-Diametrul silozului: 2,55 m

-Înălțime : 7,60 m

-Greutate: 1565 Kg

-Unghi con: 75°

Preț pentru cele doua hale: 5.600,00 Euro

1 -Transportor cu snec și tub de Ø 90 de 18m, fiecare cu câte 8 tuburi de alimentare de la buncherul cuplat la siloz.

Preț pentru cele două hale: 1.100,00 Euro

Total buncăr și transportor Preț: 6.700,00 Euro

Din cele trei oferte cea mai bună alegere o reprezintă:

Oferta 1 de siloz și transportor de furaje la prețul de 4.480,00 Euro, având toate caracteristicile necesare dotării fluxului tehnologic propus. Instalația compusă din siloz de 11,3 m³ și transportor furaj de diametrul: 90 mm și lungimea orizontală a transportorului: 14 m, poate asigura o bună alimentare cu furaje a halelor. Celelalte oferte având buncărul de siloz mai mare și implicit și prețul mai mare.

3.7.2 OFERTE DE SISTEM DE HRĂNIRE

Pentru asigurarea constantă a furajului și pentru eliminarea totală a pierderilo, s-a căutat un echipament performant pentru hrănire.

Oferta 1 Sistem de hrănire

Număr de linii de hrănire/hală: 4

Număr de unități/linie: 16

Număr de hrănitoare/linie: 26

Număr de hrănitoare / hala: 100

Număr de păsări / hrănitoare: 50

Distanța între hrănitoare: 1,7 m

Sistemul constă per linie din:

Pâlnie din PVC cu ax suport (100 L).

Unitate de transport din oțel inoxidabil inclusiv hrănitoare de capăt și microântreruptor. Reductor 220/380 V, 0.55kW, 50 Hz, 1.6 A.

Tuburi de furajare cu conectori, spirală, hrănitoare cu eliberare rapidă și cablu anticocotare. Sistem manual cu troliu plasat la perete sau la tavan la mijlocul halei.

Scripeți de colț de 70 mm cu placă de susținere, scripeți de 70 mm, șuruburi și dibluri. Suspendarea la o distanta de 3 m și o înălțime de suspendare de 3m, inclusiv cablu principal de 5/6 mm, cleme, cordelina de nylon de 6mm, scripeți de 2” cu cârlig și diblu pentru fixare în acoperiș.

Panou de comandă Manual — 0 – Automatic pentru fiecare linie de furajare, inclusiv reductor, întrerupător de siguranța termic.

Cablare electrică a sistemului.

Preț pentru cele două hale: 8.300,00 Euro

Oferta 2 Sistem de hrănire

-4 linii de furajare, fiecare linie are 41 secții L=3 m, 4 hrănitori/ secție, lungime totală linie 90 m. În total 400 hrănitori (inclusiv hranitorile de capat) inseamna 51 păsări / hrănitoare.

Liniile de furajare sunt completate cu materiale de suspendare, buncăr de interior de furajare și grup motoreductor de acționare.

8 Grup de acționare tip progress cpl. cu întrerupător de protecție extern

Motoreductor 0,55 Kw, trifazic 50 Hz, 250 rpm

8 Hrănitori de capăt Agrotech cu senzor și sistem de montare

8 Buncăr de interior de 175 litri, cu capac demontabil și support

180 Secții de furajare complete de 3 m fiecare cu 4 hrănitori pe secție

Inclusiv tubul de transport galvanizat, spira, cuplajele, cablul din inox anticățărare.

8 Set de bază pentru cablul anticățîrare (cablu, cleme, arc întindere)

400 Hrănitori tip Agrotech, capacitate 80-100 păsări /hrănitor.

Hranitorile sunt din material plastic de înaltă calitate, cu sistem de ajustare a nivelului de furaj, fară grilă.

2 Shoker electric

2 Scule pentru bercluire

8 Set de bază pentru winci de tavan (materiale de montaj, cleme, scripeți)

8 Winci cu operare manualaă, capacitate 1500 kg

2 Levier pentru winciul de tavan

180 Puncte de suspendare pentru hrănitori (inclusiv cabluri, scripeți, dispozitiv ajustare inaltime, etc)

8 Set de suspendare

1 Manual al sistemului de hrănire

Preț pentru cele două hale: 10.000,00 Euro

Oferta 3 Sistem de hrănire

4 Linii de furajare tip LIDER de 360 m și 400 de hrănitori cu elevador manual central, hrănitoare de final de linie și cuvă de încărcare de l00kg. Sisteme de suspensie, cabluri, scripeți și sârmă incluse.

Recomandat: 40….50 păsări / hrănitoare.

Distanța între hrănitoare: 1 m

Lungimea totală a liniei de hranire: 45 m

Numar de linii de hrănire în hală: 4

Număr de unități linie: 14.

Buncăr de interior de 100 litri: 8.

Număr de hrănitoare linie: 44.5.

Reductot 220/380 0,58 kw,250 rm,

Număr de hrănitoare hala: 200

Preț pentru cele două hale: 16.000,00 Euro

În urma analizării celor trei oferte am ajuns la concluzia că cea mai bună alegere pentru sistemul de hrănire propus este sistemul din oferta 1, acesta avănd cele mai bune caracteristici tehnice în raport cu prețul sistemului. Prețul instalației de hrănire aleasă este de 8.300,00 Euro,

dotat cu un motor electric de 0,35 kw și un buncăr interior de 100 de litri și 4 linii/hală care asigură o furajare bună pentru păsări.

3.7.3 OFERTE DE SISTEME DE ADĂPARE

Pentru asigurarea constantă a adăpării găinilor și pentru a se elimina total pierderile, se caută un echipament performant pentru adăpare.

Ofera 1 Sistem de adăpare

Sistem de adăpare cu niplu și cupă

Recomandat: 10…13 păsări/niplu

Număr de linii de adăpare/hală: 4

Număr de secțiuni/linie: 16

Număr de nipluri/secțiune: 12

Număr de nipluri/hală: 500

Număr de paăsări/niplu : 8

Distanța între nipluri: 0,4 m

Sistemul constă per linie din:

-Set de pornire cu regulator de presiune, inclusiv aerisitor de capăt.

-Tuburi de adăpăre. Complet cu nipluri, cupe, conectori, tub de stabilizare, suspendare.

-Sistem manual cu troliu plasat la peretele halei, complete cu scripeți etc.

-Material de suspendare la o distanță de 3,00 metri.

Preț pentru cele două hale: 4.300,00 Euro

Ofera 2 Sistem de adăpare

Pentru toată hala sunt necesare 633 picuralori, rezulta 7,9 păsări /picurator. Sistemul este complet, include medicator, tablou pentru controlul apei cu filtru, elemente de suspendare, etc

2 Tablou pentru controlul apei

2 Dozator medicamente, 101 /ora, max.2,5 m3/ora, reglaj 0,2-2%

8 Regulator de presiune ajustabil, cu indicator și valva de purjare

16 Set Cap de linie de adăpăre (indicator flexibil de presiune, posibilitate de purjare)

8 Set de suspendare a liniilor de adăpare cu cinci de perete, scripeti, etc

16 Set anti urcare

207 Puncte de suspendare (completate cu scripeți, elemente de reglare a înălțimii, cabluri, etc)

750 Metri cablu anticățărare, galvanizat

138 Secțiuni de adăpare cu 24 picuratori /secție, picuratori din inox cu cupă pentru picurători, capacitate 80-100 ml/min cu funcționare la 360°.

1 Kit alimentare apă pentru 4 linii, țeava PVC, valvă de închidere, fortune,

68 Țeava PVC 32mm

150 Cleme penrut țeavă 32 mm(2 /m)

4 Articulații PVC 32 mm

4 Cuplaj PVC 32 mm

1 Manual al sistemului de adapare

Preț pentru cele două hale: 9.00,00 Euro

Ofera 3 Sistem de adăpare

8 Linii de adapare IBERLINE de 90 m a 738 de nipluri multi-directionale, fără cupă de recuperare, cu elevador lateral de perete și regulador de presiune de mijloc de linie. Suspensie, cabluri, scripeți și sîrmă incluse.

Preț pentru cele două hale: 7.500,00 Euro

Analizând ofertele prezentate am ales pe cea de a treia, având bune caracteristici tehnice în raport cu prețul sistemului. Prețul instalației de adăpare este de 4.300,00 Euro, având următoarele caracteristici tehnice: 500 de nipluri cu cupă de recuperare și regulator de presiune. Această tehnologii asigură o bună adăpare a păsărilor.

4

CAPITOLUL 4 CONCLUZII

Ținând cont de datele de intrare, unde avem de administrat furaje, la 10000 găini ouătoare. Sistemul de creștere este pe așternut permanent deoarece favorizează microclimatul din adăpost, investiția este mai mică cu 15-25% față de creșterea păsărilor în baterii, scade foarte mult numărul de ouă fisurate sau sparte, diminuăm total apariția sindromului denumit “oboseala de cușcă”, unde păsările se pot mișca, nu mai slăbesc oasele picioarelor și păsările au apetit pentru furajare.

Sistemul de creștere este cel mai recomandat și datorită normelor legislative europene unde se încadrează și prin faftul că produsele obținute sunt mai ecologice mai sanătoase față de celelalte sisteme.

Instalația de hrănire am ales-o de tip sistem modern de alimentare cu spiră deoarece nu se înfundă, nu accidentează păsările, are viteză mare de transport, înălțimea lor se reglează la nivelul spinării, în timpul hrănirii sau la tavan, în timpul efectuării lucrărilor de întreținere, precum evacuarea gunoiului, iar fiabilitatea este foarte bună. Hrănitoarele tronconice vor fi disputate pe 4 linii de hrănire, dintre care două pe pat și două pe așternutul permanent intercalate cu adăpătorile tip picurător.

Am ales un siloz pentru depozitare furajelor de 4 zile deoarece, o cantitate mai mică este contraindicată, având în vedere lungimea week-end-urilor, iar mai mare pentru că furajele își pot denatura valoarea nutritivă inițială după 5-6 zile de la producere.

Transportul de la siloz la buncărele de alimentare se v-a face cu ajutorul transportorului spiralat deoacere este flexibil, are capacitate mare de transport, capabil să transporte diferite furaje sub diferite forme cum ar fi: granule, grăunțe, făină.

Alimentarea hrănitorilor tronconice se face prin transport spiral din buncărul de alimentare.

Hrănitoarele tronconice prezintă mai multe avantaje cum ar fi: rezistentă la produsele de curățare întâlnite în fermele de păsări (substanțe chimice, jet de apa sub presiune înaltă), forma ce protejeaza pieptul păsărilor împotriva vanatailor, ușor de desfăcut și de curătțat, înalțimea și lătimea orificiului de hrănire sunt ajustabile, dimensiunile orificiului pot fi reglate ușor în timpul ciclurilor de furajare, asigură mai mult spațiu decât un jgheab linear, farfuria detașabilă a hrănitorii poate fi curățată ușor și în întregime, permite pătrunderea luminii în interior, se rotește 360°.

Instalația de furajare cu spiră, în comparație cu celelalte instalații cum ar fi: transportorul cu lanț special sau transportorul cu noduri, este cea mai economică, ușor de întreținut, nu necesită dezasamblare în timpul depopularii și a evacuării gunoiului.

Calculele făcute sunt pentru un adăpost și urmând a le îmulți cu 2, și pentru celălalt adăpost pentru a ne ieși un rezultat corect.

De aceea am ales furajarea cu spiră, pentru că nu contează la această instalație, săgeata, față de celelalte sisteme unde este extrem de importantă aceast considerent, de exemplu la furajarea cu noduri, unde dacă avem săgeată, apar frecări între materiale si chiar se poate bloca.

Datorită sistemului ales unde avem patru linii de furajare, avem nevoie ca, la fiecare linie sa avem câte un mecanizm de antrenare a spirei.

Alegerea temei lucrării de licența s-a făcut in baza următoarelor elemente:

-potențialul mare de a produce cereale al României;

-faptul că România importă cantități mari de produse agroalimentare;

-tradiția României în creșterea animalelor;

-posibilitatea acesării de fonduri neranbursabile prin PNDR în proporție de 50% din valoarea investiției;

-necesitatea realizări unei dimensiuni a fermei care să permită realizarea de profit și un trai decent pentru fermieri.

Pentru realizarea unui proect de fermă sunt necesare cunoștințe inginerești despre tehnologia creșteri păsărilor și despre utilajele folsite cele de astazi permițând mecanizarea și automatizarea totală a proceselor de producție. Elementele urmărite în procesul investiției au fost următoarele: proiectare unei instalații de furajare și ainstalației de adăpare, într-o fermă cu capacitatea de 10.000 găini ouătoare.

Acest proiect poate fi folosit pentru realizarea unei ferme de găini de ouă de aceiași capacitate sau poate fi folosit ca model pentru ferme avicole de alte capacități.

BIBLIOGRAFIE

[1] Dinea M., Tehnologia creșterii păsărilor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004, pag.3-147

[2] Dinea M., Creșterea Păsărilor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008, pag.6-332

[3] Popescu-Micloșanu E., Creșterea păsărilor pentru producția de ouă, Editura Printech, București, 2007, pag.25-206

[4]http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/industria-alimentara/oul-caracteristici-si-clasificare-219799.html vizitat la 12.05.2015.

[5]http://www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/CONSTRUCTII-ZOOTEHNICE22916.php vizitat la 12.05.2015.

[6] Stafie Leonard Constantin, Bălan M., Lodbă I., Ghid de Mecanizare și Automatizare a Adăposturilor de Păsări, Editura Waldpres, Timișoara, 2006, pag.12-75.

[7]http://www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/amplasarea-fermelor-avicole-distantele-minime-impuse-sunt-nejustificate-tehnic.html vizitat la 13.05.2015.

[8] Straton G., Creșterea găinilor pentru ouă și carne, Editura Grupul de Editură și consultanță în afaceri, 2003. Pag.02-48-02-51,02-85-02-87

[9]Miclea V., Biologia reproducției în creșterea păsărilor, Editura Bahaˈi, 1997 pag.113-124

[10] http://www.alke.ro/sisteme-de-crestere-a-pasarilor.html/ vizitat la 15.05.2015.

[11] Vrancea I., Tehnologia Creșterii Intensive a Păsărilor, Editura Ceres, București, 1978 pag.182-195,

[12] Dinea M., Creșterea găinilor ouătoare și a puilor de carne, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003 pag.159.

[13] Căproiu M., Chelemen I., Ciubotaru C., Ghinea T., Iancu A., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1982, pag.203-247,

[14]http://www.gazetadeagricultura.info/animale/pasari/513-gaini/14484-proiecta-ferma-de-gaini-ouatoare.html vizitat la data de 23,05,2015.

[15]http://surviving-home.blogspot.ro/p/model-proiect-ferma-de-gaini-outoare.html vizitat la data de 27.05.2015.

[16] Sârb M., Dvid D., Construcții agricole elemente practice și dimensionale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001, pag.78.

[17] Văcaaru Ioan-Opriș, și alții, Sisteme și tehnologii de creștere a puilor de carne, Editura Ceres, București, 2005

[18] http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/9.htm vizitat la data de 09.06.2015

Baltan Gh., I. Suciu (1974)-Creșterea păsărilor domestice.

Banu, C și colab. (1998), -Manualul inginerului de industrie alimentară, Vol. I, Editura Tehnică, București.

Banu, C. și colab. (1999), -Manualul inginerului de industrie alimentară, Vol.II, Editura Tehnică, București.

Bărbuleseu, G., (2003), Merceologie alimenteră, Ed. Didactică și pedagogică București

Cartier L.,Puia, I. Rotar (1998) For a better grass production, Ed.Risoprint,Cluj- Napoca

Danciu. I., Trifan, A., (2002) Utilaje în industria alimentară Ed. Universității „Lucian Blaga", Sibiu.

Dinea Mariana (2003) Cresterea găinilor ouatoare și a puilor de came, Ed.Ceres, București.

Dinea Mariana, Simona Pațcalău -Tehnologia creșterii păsărilor. Edit. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2004.

Dinescu S., Badea N.(2001) Creșterea animalelor de fermă, vol.II Agris-Redactia revistelor, București.

Dinescu S.,G. Stefanescu (1995) Îndrumatorul crescătorului de animale, Ed. universul, București.

Dranceanu D.(1994) Alimentația animalelor, Ed.Euroart, Timișoara

Ivan I, (2006) Tehnologia producției agricole, Editura AcademicPres, Clujj-Napoca.

Ivan I și alții (2007) Tehnologia prelucrării producției agricole, Editura UT Pres Cluj-Napoca.

Ioancea, L. și colab., (1986) Mașini, utilaje și instalații în industria alimentară Ed. Ceres, București.

Ion Vancea (1978) Bucuresti, Tehnologia creșterii intensive a păsărilor, Edit. Ceres.

Maria M., Elena M., Carmen Ana Pivota (1993) Îndrumator de lucrări practice pentru meseria veterinară, Edit. Ceres, București.

Lungutescu M.,E. Maier Tehnologia creșterii și exploatării păsărilor pe baterii, 1980 Edit. Ceres, București.

Mariana Dinea. – Creșterea păsărilor, Edit. Risoprint, Cluj- Napoca, 2009.

Merce E.,I. Ivan (2005) Managementul exploatației agricole. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

Modoran D., Modoran Constanța, Țibulcă D., (2003), Îndrumător de proiectare pentru industria alimentară, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

XXX(1998-2002) Colecția Revistei ”Avicultorul”, București.

XXX (2002) Tehnologia creșterii păsărilor, SC.Viproirm.SRL.

***www.gazetadeagricultura.info/animale/pasari/513-gaini/14484-proiecta-ferma-de-gaini-ouatoare.html

***www.fabricadecarne.ro/pasul-tehnic-spre-cresterea-gainilor-ouatoare#

***agrointel.ro/7843/bogdan-parvu-21-de-ani-creste-2000-de-gaini-free-range-si-vinde-ouale-la-piata/

***www.gaini-de-rasa.org/74-gaini-ouatoare/74-hranirea-gainilor-ouatoare

***surviving-home.blogspot.ro/p/model-proiect-ferma-de-gaini-outoare.html

***www.profituri.ro/cresterea-pasarilor.htm

***www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/amplasarea-fermelor-avicole-distantele-minime-impuse-sunt-nejustificate-tehnic.html

***www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/CONSTRUCTII-ZOOTEHNICE22916.php

***www.magazinul-fermierului.ro/prod/crestere-animale/crestere-pasari/sisteme-automatizate/linii-adapare-pui-crestere-la-sol-325/

***www.gazetadeagricultura.info/constructii-instalatii-echipamente/625-adaposturi/931-cotete-standard-de-gaini.html

***www.roferme.ro/informatii-adapost-pasari/

Manual de management broiler 2009, editura Ross

Acatincăi, S., Etologie, Comportamentul animalelor domestice, Editura Eurobit, Timișoara, 2003

Alămoreanu, E., ș.a., Îndrumar de calcul în ingineria mecanică, Editura tehnică, București, 1996;

Bancoș, C., Cercetări privind influența unor factori de igienă asupra sănătății, producției și calității acesteia la puii de carne. Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, 2010;

Bărbieru, V. A., Mașini și instalații zootehnice. Construcție, funcționare și reglaje, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006;

Cherecheș, I.A., Sisteme mecanice de adăpare utilizate în zootehnie, Știință și inginerie, volumul 20, pag. 465 – 472, Editura AGIR, București 2010;

Cherecheș, I.A., Bejan, M., Mentenanța industrială – Aplicabilitate în sectorul zootehnic, Prevenirea riscurilor în activitățile de mentenanță, pag 227 – 236, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2011;

Căproiu, M., Chelemen, I., Ciubotaru, C., Ghinea, T., Iancu, A., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1982;

Dragomirescu, I., Florescu, I., Goia, V., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1975;

Goia, V., Mitroi, A., Iliescu, C., Vîlcu, V., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1982;

Hărdău, M., Metoda elementelor finite, Atelierul de multiplicare al Universității Tehnice, Cluj-Napoca, 1997

Mănișor, P., Mașini și instalații zootehnice, Reprografia Universității din Craiova, 1997;

Marin, C., Elemente de bază în rezistența materialelor și teoria elasticității, Editura Macarie, Târgoviște, 2002;

Muenprasertdee, P., Solidification modeling of iron castings using SOLIDCast, Disertație masterat, West Virginia University, Morgantown, U.S.A., 2007;

Nica, C., Mașini și instalații zootehnice – Lucrări de laborator, Timișoara, 1991;

Nica, C., Vandici, I., Curs de Mașini și instalații zootehnice Volumul 2, Timișoara, 1995;

Nica, C., Vandici, I., Mașini și instalații zootehnice – Lucrări de laborator, Timișoara, 1996;

Olteneanu, M., Apa potabilă – resursă epuizabilă, Univers Ingineresc, nr.:11/2005 (345);

Olteneanu, M., Apa potabilă – o problemă globală, Univers Ingineresc, nr.:15/2007 (397);

Sârbu, M., Tănăsescu, I., Suine – Ovine – Caprine – Păsări. Principii de priectare. Album de planșe, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006;

Sîrb, V., Goia, V., Mașini și instalații pentru zootehnie, Editura Genesis, Cluj-Napoca, 1995;

Soare, M., Beles, A., Calculul placilor curbe subtiri – Formule. Abace. Tabele. Exemple de calcul, Edituta Tehnică, București, 1969

Stănciulescu, M., Mașini și instalații zootehnice, Intreprinderea Poligrafică Cluj, 1967;

Tomescu, V., Marschang, Fr., Igiena animalelor domestice, Editura didactică și pedagogică, București, 1975;

*** Asociația de Standardizare din România, Catalogul standardelor române, 2008;

*** Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale. Editura științifică și enciclopedică, București, 1979;

*** http://onlinelibrary.wiley.com

*** www.caelinux.org;

*** www.cen.eu/cen/pages/default.aspx;

*** www.delaval.ro;

*** www.elsevier.com;

*** www.espacenet.com;

*** www.insse.ro

*** www.kerbl.com;

*** www.novacastfoundry.se;

***www.micro-measurements.com, Measurement of residual stresses by the hole drilling strain gage method, nov. 2010;

*** www.sagepub.com;

*** www.sciencedirect.com;

*** www.springerlink.com;

*** www.suevia.com.

Cuprins

English introduction

Capitolul 1 Introducere

Capitolul 2 Considerații generale

2.1 Situația creșterii păsărilor domestice pentru producția de ouă 2.2 Importanța creșterii păsărilor

2.3 Rasele de păsări domestice

2.3.1 Rasele combatante

2.3.2 Rasele ușoare

2.3.3 Rasele grele

2.4 Oul-caracteristici

2.5 Sisteme de adăpostire a păsărilor ouătoare

2.5.1 Întreținerea păsărilor pe așternut permanent

2.5.2 Întreținerea păsărilor pe pardoseli din șipci

2.5.3 Întreținerea păsărilor în baterii

2.6 Principii generale de alimentație a hibrizilor pentru producția de ouă

2.7 Condiții minime pentru adăpători și hrănitori

2.8 Dimensionarea adăposturilor de păsări și dispunerea utilajelor tehnologice

2.9 Părțile componente ale adăposturilor

2.10 Creșterea intensivă pe așternut permanent

Capitolul 3 Cercetări proprii

3.1 Calculul de dimensionare

3.2 Instalația de furajare

3.2.1 Utilaje pentru administrarea hranei la păsări

3.2.2 Tipuri de sisteme de transport

3.2.2.1 Transportorul cu noduri tn-28

3.2.2.2 Transportatorul cu noduri tn-35

3.2.2.3 Transportorul de nutrețuri prin jgheaburi cu lanțuri plate

3.2.2.4 Transportor spiral

3.3 Alegerea instalație de administrare a hranei

3.4 Instalația de adăpare

3.4.1 Considerații generale

3.4.2 Surse de apă potabilă

3.4.3 Captarea apei

3.4.4 Instalații pentru ridicarea apei

3.4.5 Intalații pentru regularizarea debitelor și presiunilor

3.4.6 Alimentarea cu apă în adăposturile de păsări

3.4.7 Adăpătorile automate folosite în creșterea păsărilor

3.5 Amplasarea și montarea adăpătorilor

3.6 Alegerea instalație de adăpare

3.7 Aspecte economice

3.7.1 Oferte de silozuri și transportoarre de furaje 3.7.2 Oferte de sistem de hrănire

3.7.3 Oferte de sisteme de adăpare

Capitolul 4 Concluzii

Bibliografie

ANALIZĂ CUPLATĂ, FLUENT FLOW – STATIC STRUCTURAL

Petrică Lucian IUGA, Mihail CÎRȚÎCA, Ioan Aurel CHERECHEȘ

COUPLED ANALYSIS, FLUENT FLOW – STATIC STRUCTURAL

Abstract: This paper represents the beginning of research work for two students. It summarizes the steps to achieve a coupled analysis using ANSYS software and also presents the results obtained as a result of the laminar flow of a fluid through a bend 900 polyethylene.

This paper represents a beginning of research from two students.

Keywords: coupled analysis, ANSYS, fluid, deformations

Cuvinte cheie: analiză cuplată, ANSYS, fluid, deformații

Considerații generale

Unul dintre cele mai mari provocări în industria ingineriei este posibilitatea de a realiza un design eficient și optim pentru produse. Una dintre cele mai puternice instrumente de pe piață este ANSYS, sofware de analiză numerică a diferitelor fenomene fizice. Acesta are capacitatea de a modela curgerea fluidului pe lângă obiecte și de a analiza structural piesele. ANSYS permite proiectarea, testarea și analiza rezultatelor sub un singur program de analiză.

Dificultatea apare din faptul că, conservarea masei, impulsului și energiei sunt cuplate iar sistemul de ecuații diferențiale neliniare le face practic imposibil de rezolvat prin metode analitice, pentru probleme practice de inginerie. Prin urmare, software-ul CFD , cum ar fi FLUENT, este utilizat pentru a oferi soluții aproximative foarte rezonabile pentru rezolvarea ecuațiilor de guvernare specificate.

Analiza numerică

Prin cuplarea modulelor FLUENT FLOW (CFD) și STATIC STRUCTURAL dorim să realizăm o analiză mai complexă a fenomenelor ce se produc în cazul curgerii unui fluid (apă) printr-un cot de 900, cu diametru interior de 25,4 mm. Materialul conductei este polietilenă.

În vederea determinării tipului de curgere, s-a calculat numărul Reynolds

=125

valoarea fiind 125, rezultă că este o curgere laminară.

Fluidul a fost discretizat la o dimensiune maximă de 2 mm, iar calitatea discretizării obținute a fost bună.

În ceea ce privește condițiile inițiale impuse analizei numerice, s-a ales modelul Viscous-Laminar (k – epsilon) și proprietățile corespunzătoare fluidului (apă).

Condițiile la limită au fost stabilite pentru zone (inlet, velocity-inlet; outlet, pressure-outlet; interior-fluid, interior; wall fluid, wall), viteza de intrare 10 m/s, presiune la ieșire 0 Pa. S-a impus un număr maxim de 200 de iterații și începerea simulării din zona de intrare (inlet).

Criteriul de convergență (vezi figura 1) ales este ca reziduurile să fie mai mici de . Reziduurile rezultă în urma rezolvării ecuațiilor (care guvernează acest fenomen) de conservare a masei, momentului și a energiei. Reziduurile se calculează cu relația:

Unde: R reprezintă reziduurile, N – numărul de iterații, indică o anumită variabilă care urmează să fie calculată, indicele g indică o valoare bănuită.

În urma rezolvării ecuațiilor de conservare, s-au generat imaginea profilului de contur a presiunii (vezi figura 2). Se poate observa faptul că, în zona razei exterioare a cotului există efecte mai notabile ale presiunii.

Fig. 1. Convergența rezultatelor

Fig. 2. Profilul presiunii

După finalizarea simulării în modulul Fluid Flow, s-a realizat o analiză structurală, statică, pornind de la efectele generate de presiune asupra domeniului solid (cotul de 900). Schematizarea analizei Fluid Flow-Static structural, se poate vedea în figura 3.

Fig. 3. Schema analizei

În modulul Static structural, s-au definit caracteristicile de material ale domeniului solid (polietilenă), geometria și efectele presiunii au fost importate din modulul Fluid Flow.

Discretizarea s-a realizat cu o dimensiune de 2 mm și relevanță 100, după cum se poate vedea în figura 4.

Fig. 4. Discretizarea fluidului

Vectorul presiunilor importate în modulul Static structural se pot observa în figura 5.

Fig. 5. Vectorul presiunilor importate

Au fost fixate capetele cotului astfel încât în urma aplicării presiunii, piesa să nu alunece datorită lipsei de opoziție a sistemului.

Ca rezultate, au fost impuse tensiunile echivalente după criteriul von Mises și deformația totală. În figura 6, sunt prezentate deformațiile totale. Din dorința de a prezenta imagini mai sugestive, deformația din imaginea prezentând deformația totală a fost exagerată de ori.

Fig. 6, Deformația totală

Concluzii

Se observă faptul că zonele cele mai afectate de presiune sunt identice cu cele rezultate în urma analizei în modulul Fluid Flow.

Datorită faptului că nu au fost stabilite viteze sau presiuni mari în condițiile inițiale, tensiunile și deformațiile generate în piesă nu pun în pericol integritatea structurală.

Pentru viitor, se intenționează verificarea rezultatelor obținute prin metode numerice [4], folosind diferite metode experimentale precum tensometria electrică rezistivă și/sau corelația digitală a imaginilor.

.

BIBLIOGRAFIE

[1] www.engr.uconn.edu/

[2] Cornell University, FLUENT Learning Modules. 4/10/11 https://confluence.cornell.edu/display/SIMULATION/FLUENT+Learning+Modules

[3] Lee, Huei-Huang. Finite Element Simulations with ANSYS Workbench 12. Schroff development corporation, 2010. http://www.sdcpublications.com/pdfsample/978-1-58503-604-2-2.pdf

[4] Cherecheș, I., A., Dudescu, M., C., Bejan, M. Analiza experimentală a tensiunilor remanente dintr-o piesă turnată, ȘTIINȚĂ ȘI INGINERIE, vol. 23, Editura AGIR, București, 2013, ISSN 2067-7138, pag. 425-432

student (an IV) Petrică Lucian IUGA

Facultatea de Mecanică,

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

e-mail: [anonimizat]

student (an IV) Mihail Cîrțîca

Facultatea de Mecanică,

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

e-mail: [anonimizat]

Dr.Ing. Ioan Aurel CHERECHEȘ,

Facultatea de Mecanică,

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Editor și Webmaster @ www.stiintasiinginerie.ro

membru AGIR

e-mail: [anonimizat]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICĂ

DEPARTAMENTUL: AUTOVEHICULE RUTIERE ȘI TRANSPORTURI

PROIECT DE DIPOMĂ/

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Numele și prenumele absolventului :………………………………………………………….

Secția și forma de învățământ :……………………………………………………………….

Tema proiectului de diplomă/lucrării de disertație …………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

Locul de documentare ………………………………………………………………………….

Conducătorul proiectului :…………………………………………………………………….

Consultanți de specialitate :……………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………

Data primirii temei :……………………………………………………………………………..

Data predării :.………………………………………………………………………………….

CONDUCĂTORI ȘTIINȚIFICI: ABSOLVENT:

Dr.ing. IOAN AUREL CHERECHEȘ CÎRȚÎCA MIHAIL

Prof.dr.ing. ILARIE IVAN

Notă: Toate drepturile de autor privind proiectul de diplomă/lucrarea de disertație, multiplicarea pe orice cale, traducerea unei părți sau a întregii lucrări, precum și valorificarea sub orice formă a conținutului și ideilor cuprinse în proiect, sunt atribute exclusive ale UNIVERSITĂȚII TEHNICE DIN CLUJ-NAPOCA.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICĂ

DEPARTAMENTUL: ………………………………………………..

Fișa absolventului

privind activitatea de pregătire a proiectului de diplomă/lucrării de disertație

iulie/septembrie 2013

Programul de pregătire săptămânală

Informațiile suplimentare pentru pregătirea lucrării în vederea susținerii pot fi accesate pe pagina web a Facultății de Mecanică: http://mecanica.utcluj.ro

Birou Departament,

Prof. Dr. Ing. Prenume NUME

Prof. Dr. Ing. Prenume NUME

Prof. Dr. Ing. Prenume NUME

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MECANICĂ

DEPARTAMENTUL: ………………………………………….

Sesiunea: iulie/septembrie 2013

Director Departament,

Prof. dr. ing. Prenume NUME

RECENZIE

Asupra proiectului de diplomă/lucrării de disertație cu titlul …………………………… ……………………….…………………………………………………….………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Elaborat de absolventul ………………………………………………………………………………….

Conținutul proiectului:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Perioada de documentare și pregătire a proiectului:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Aspecte pozitive:

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Aspecte negative:

………………………………………………………………………………………………………..…………………………………………………………………………………………………..

Contribuții personale ale autorului

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Posibilități de valorificare a proiectului:

..……………………………………………………………..…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Se propune admiterea / respingerea proiectului pentru susținere publică.

Conducător : Prof. dr. ing. Prenume NUME

Declarație pe proprie răspundere privind

autenticitatea lucrării de licență/diplomă/disertație

Subsemnatul ___________________________________________________________________

legitimat cu ________________seria ________nr. _____________________________________

CNP ___________________________________________________autorul lucrării: _________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor de ______________________

la Facultatea__________________, Specializarea _________________________ din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, sesiunea ___________a anului universitar __________, declar pe proprie răspundere, că această lucrare este rezultatul propriei activități intelectuale, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate, în textul lucrării, și în bibliografie.

Declar, că această lucrare nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost folosite cu respectarea legislației române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Declar, de asemenea, că aceasta lucrare nu a mai fost prezentată în fața unei alte comisii de examen de licență/diplomă/disertație.

De asemenea, declar că sunt de acord ca proiectul de diplomă/lucrarea de disertație să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului său într-o bază de date în acest scop.

În cazul constatării ulterioare a unor declarații false, voi suporta sancțiunile administrative, respectiv, anularea examenului de licență/diplomă/disertație.

Lucrarea conține: ____ pagini, ____ tabele, ____schițe și diagrame. Anexa cu desene conține ____formate A0, ____formate A1, ____ formate A2, _____formate A3, _____ formate A4. Proiectul are anexate și: ______ CD/DVD-uri

Nume, prenume

_____________________________

Data

_____________________

Semnătura

BIBLIOGRAFIE

[1] Dinea M., Tehnologia creșterii păsărilor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004, pag.3-147

[2] Dinea M., Creșterea Păsărilor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008, pag.6-332

[3] Popescu-Micloșanu E., Creșterea păsărilor pentru producția de ouă, Editura Printech, București, 2007, pag.25-206

[4]http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/industria-alimentara/oul-caracteristici-si-clasificare-219799.html vizitat la 12.05.2015.

[5]http://www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/CONSTRUCTII-ZOOTEHNICE22916.php vizitat la 12.05.2015.

[6] Stafie Leonard Constantin, Bălan M., Lodbă I., Ghid de Mecanizare și Automatizare a Adăposturilor de Păsări, Editura Waldpres, Timișoara, 2006, pag.12-75.

[7]http://www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/amplasarea-fermelor-avicole-distantele-minime-impuse-sunt-nejustificate-tehnic.html vizitat la 13.05.2015.

[8] Straton G., Creșterea găinilor pentru ouă și carne, Editura Grupul de Editură și consultanță în afaceri, 2003. Pag.02-48-02-51,02-85-02-87

[9]Miclea V., Biologia reproducției în creșterea păsărilor, Editura Bahaˈi, 1997 pag.113-124

[10] http://www.alke.ro/sisteme-de-crestere-a-pasarilor.html/ vizitat la 15.05.2015.

[11] Vrancea I., Tehnologia Creșterii Intensive a Păsărilor, Editura Ceres, București, 1978 pag.182-195,

[12] Dinea M., Creșterea găinilor ouătoare și a puilor de carne, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003 pag.159.

[13] Căproiu M., Chelemen I., Ciubotaru C., Ghinea T., Iancu A., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1982, pag.203-247,

[14]http://www.gazetadeagricultura.info/animale/pasari/513-gaini/14484-proiecta-ferma-de-gaini-ouatoare.html vizitat la data de 23,05,2015.

[15]http://surviving-home.blogspot.ro/p/model-proiect-ferma-de-gaini-outoare.html vizitat la data de 27.05.2015.

[16] Sârb M., Dvid D., Construcții agricole elemente practice și dimensionale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001, pag.78.

[17] Văcaaru Ioan-Opriș, și alții, Sisteme și tehnologii de creștere a puilor de carne, Editura Ceres, București, 2005

[18] http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/9.htm vizitat la data de 09.06.2015

Baltan Gh., I. Suciu (1974)-Creșterea păsărilor domestice.

Banu, C și colab. (1998), -Manualul inginerului de industrie alimentară, Vol. I, Editura Tehnică, București.

Banu, C. și colab. (1999), -Manualul inginerului de industrie alimentară, Vol.II, Editura Tehnică, București.

Bărbuleseu, G., (2003), Merceologie alimenteră, Ed. Didactică și pedagogică București

Cartier L.,Puia, I. Rotar (1998) For a better grass production, Ed.Risoprint,Cluj- Napoca

Danciu. I., Trifan, A., (2002) Utilaje în industria alimentară Ed. Universității „Lucian Blaga", Sibiu.

Dinea Mariana (2003) Cresterea găinilor ouatoare și a puilor de came, Ed.Ceres, București.

Dinea Mariana, Simona Pațcalău -Tehnologia creșterii păsărilor. Edit. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2004.

Dinescu S., Badea N.(2001) Creșterea animalelor de fermă, vol.II Agris-Redactia revistelor, București.

Dinescu S.,G. Stefanescu (1995) Îndrumatorul crescătorului de animale, Ed. universul, București.

Dranceanu D.(1994) Alimentația animalelor, Ed.Euroart, Timișoara

Ivan I, (2006) Tehnologia producției agricole, Editura AcademicPres, Clujj-Napoca.

Ivan I și alții (2007) Tehnologia prelucrării producției agricole, Editura UT Pres Cluj-Napoca.

Ioancea, L. și colab., (1986) Mașini, utilaje și instalații în industria alimentară Ed. Ceres, București.

Ion Vancea (1978) Bucuresti, Tehnologia creșterii intensive a păsărilor, Edit. Ceres.

Maria M., Elena M., Carmen Ana Pivota (1993) Îndrumator de lucrări practice pentru meseria veterinară, Edit. Ceres, București.

Lungutescu M.,E. Maier Tehnologia creșterii și exploatării păsărilor pe baterii, 1980 Edit. Ceres, București.

Mariana Dinea. – Creșterea păsărilor, Edit. Risoprint, Cluj- Napoca, 2009.

Merce E.,I. Ivan (2005) Managementul exploatației agricole. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

Modoran D., Modoran Constanța, Țibulcă D., (2003), Îndrumător de proiectare pentru industria alimentară, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

XXX(1998-2002) Colecția Revistei ”Avicultorul”, București.

XXX (2002) Tehnologia creșterii păsărilor, SC.Viproirm.SRL.

***www.gazetadeagricultura.info/animale/pasari/513-gaini/14484-proiecta-ferma-de-gaini-ouatoare.html

***www.fabricadecarne.ro/pasul-tehnic-spre-cresterea-gainilor-ouatoare#

***agrointel.ro/7843/bogdan-parvu-21-de-ani-creste-2000-de-gaini-free-range-si-vinde-ouale-la-piata/

***www.gaini-de-rasa.org/74-gaini-ouatoare/74-hranirea-gainilor-ouatoare

***surviving-home.blogspot.ro/p/model-proiect-ferma-de-gaini-outoare.html

***www.profituri.ro/cresterea-pasarilor.htm

***www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/amplasarea-fermelor-avicole-distantele-minime-impuse-sunt-nejustificate-tehnic.html

***www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/CONSTRUCTII-ZOOTEHNICE22916.php

***www.magazinul-fermierului.ro/prod/crestere-animale/crestere-pasari/sisteme-automatizate/linii-adapare-pui-crestere-la-sol-325/

***www.gazetadeagricultura.info/constructii-instalatii-echipamente/625-adaposturi/931-cotete-standard-de-gaini.html

***www.roferme.ro/informatii-adapost-pasari/

Manual de management broiler 2009, editura Ross

Acatincăi, S., Etologie, Comportamentul animalelor domestice, Editura Eurobit, Timișoara, 2003

Alămoreanu, E., ș.a., Îndrumar de calcul în ingineria mecanică, Editura tehnică, București, 1996;

Bancoș, C., Cercetări privind influența unor factori de igienă asupra sănătății, producției și calității acesteia la puii de carne. Teză de doctorat, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, 2010;

Bărbieru, V. A., Mașini și instalații zootehnice. Construcție, funcționare și reglaje, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006;

Cherecheș, I.A., Sisteme mecanice de adăpare utilizate în zootehnie, Știință și inginerie, volumul 20, pag. 465 – 472, Editura AGIR, București 2010;

Cherecheș, I.A., Bejan, M., Mentenanța industrială – Aplicabilitate în sectorul zootehnic, Prevenirea riscurilor în activitățile de mentenanță, pag 227 – 236, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2011;

Căproiu, M., Chelemen, I., Ciubotaru, C., Ghinea, T., Iancu, A., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1982;

Dragomirescu, I., Florescu, I., Goia, V., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1975;

Goia, V., Mitroi, A., Iliescu, C., Vîlcu, V., Mașini și instalații zootehnice, Editura didactică și pedagogică, București, 1982;

Hărdău, M., Metoda elementelor finite, Atelierul de multiplicare al Universității Tehnice, Cluj-Napoca, 1997

Mănișor, P., Mașini și instalații zootehnice, Reprografia Universității din Craiova, 1997;

Marin, C., Elemente de bază în rezistența materialelor și teoria elasticității, Editura Macarie, Târgoviște, 2002;

Muenprasertdee, P., Solidification modeling of iron castings using SOLIDCast, Disertație masterat, West Virginia University, Morgantown, U.S.A., 2007;

Nica, C., Mașini și instalații zootehnice – Lucrări de laborator, Timișoara, 1991;

Nica, C., Vandici, I., Curs de Mașini și instalații zootehnice Volumul 2, Timișoara, 1995;

Nica, C., Vandici, I., Mașini și instalații zootehnice – Lucrări de laborator, Timișoara, 1996;

Olteneanu, M., Apa potabilă – resursă epuizabilă, Univers Ingineresc, nr.:11/2005 (345);

Olteneanu, M., Apa potabilă – o problemă globală, Univers Ingineresc, nr.:15/2007 (397);

Sârbu, M., Tănăsescu, I., Suine – Ovine – Caprine – Păsări. Principii de priectare. Album de planșe, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006;

Sîrb, V., Goia, V., Mașini și instalații pentru zootehnie, Editura Genesis, Cluj-Napoca, 1995;

Soare, M., Beles, A., Calculul placilor curbe subtiri – Formule. Abace. Tabele. Exemple de calcul, Edituta Tehnică, București, 1969

Stănciulescu, M., Mașini și instalații zootehnice, Intreprinderea Poligrafică Cluj, 1967;

Tomescu, V., Marschang, Fr., Igiena animalelor domestice, Editura didactică și pedagogică, București, 1975;

*** Asociația de Standardizare din România, Catalogul standardelor române, 2008;

*** Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale. Editura științifică și enciclopedică, București, 1979;

*** http://onlinelibrary.wiley.com

*** www.caelinux.org;

*** www.cen.eu/cen/pages/default.aspx;

*** www.delaval.ro;

*** www.elsevier.com;

*** www.espacenet.com;

*** www.insse.ro

*** www.kerbl.com;

*** www.novacastfoundry.se;

***www.micro-measurements.com, Measurement of residual stresses by the hole drilling strain gage method, nov. 2010;

*** www.sagepub.com;

*** www.sciencedirect.com;

*** www.springerlink.com;

*** www.suevia.com.