Proiectarea Constructiva Si Tehnologica a 3 Modele de Pantaloni Barbati

PROIECT DE DIPLOMĂ

Memoriu justificativ

Industria de confecții este o ramură a industriei textile care prin natura producției reprezintă una din ramurile economice cu un puternic potențial de înnoire a fabricației care trebuie să răspundă prompt modei și cerințelor populației.

Apariția îmbrăcămintei este legată de cele mai timpurii trepte de dezvoltare a societății omenești, evoluția ei fiind dependentă de dezvoltarea economică și socială și de nivelul de cultură și civilizație atins de populație. În prezent se pune accent pe realizarea unor produse noi, care să satisfacă dorințele consumatorilor în condiții cât mai bune.

Astfel, se cere modernizarea mijloacelor de muncă și a structurii producției, creșterea nivelului tehnic și calitativ ale acestora, introducerea și aplicarea unor tehnologii avansate.

Obiectele de îmbrăcăminte au o importanță deosebită în viața de zi cu zi ele consituind o necesitate imediată, și trebuie să corespundă din punct de vedere al scopului, confortului și esteticii.

În proiect am optat pentru 3 modele clasice de pantalon, realizate din bumbac 100%.

Modelul 1 are următoarele particularități:

Pantalonul este prevazut cu buzunare laterale oblice, cu două buzunare laist la spate, cu câte două pense pe fiecare reper ( stâng și drept ), betelia are prelungitorul drept, prezintă căptușeală, șlițul se incheie cu fermoar iar la terminație pantalonul are șiret în scopul protejării în timpul purtării.

Modelul 2 are următoarele particularități:

Pantalonul este prevăzut cu buzunare laterale oblice, cu câte un buzunar la spate pe fiecare reper, pe reperul din dreapta având în plus un buzunar mic laist. Betelia are de asemenea prelungitor drept, fără căptușeală, șlițul se incheie cu fermoar, iar la terminație are manșetă dublă și tiv.

Modelul 3 are următoarele particularități:

Pantalonul are buzunare laterale oblice, betelia este cu prelungitor drept, la spate există doar pense iar șlițul se incheie cu fermoar.

Succint proiectul cuprinde următorii pași: prezentarea produselor și proiectarea lor, necesarul de materie primă, tehnologiile de fabricație, controlul tehnic de calitate, centralizarea numărului de utilaje și personal, stabilirea suprafețelor de producție, transportul intern și concluziile.

TEMA PROIECTULUI

Să se realizeze documentația tehnică necesară proiectării constructive și tehnologice a 3 modele de pantaloni bărbați, în cantitate totală de 11820 buc/ lună.

Cuprins

Cap.1. DATE INIȚIALE. PREZENTAREA PRODUSELOR

Analiza produselor și modelelor

Adoptarea design-ului produselor. Schițe cu date tehnice

Adoptarea materiilor prime. Caracteristici. Mostre

Cap.2. PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSELOR

2.1. Proiectarea tiparelor de bază. Tiparul de bază

2.2 Transformarea tiparului de bază. Schițe

2.3. Construcția șabloanelor. Desene

2.4. Multiplicarea șabloanelor. Desene

2.5. Încadrarea șabloanelor. Calculul indicilor tehnico-economici

Cap.3. CALCULUL NECESARULUI DE MATERIE PRIMĂ

3.1. Stabilirea regimului de lucru

3.2. Determinarea consumului specific mediu

3.3. Calculul necesarului de material de bază, materiale secundare și materiale auxiliare

3.4. Înmagazinarea materiilor prime. Calculul stocului de materii prime

Cap.4. PROIECTAREA TEHNOLOGIILOR DE FABRICAȚIE

4.1. Recepție. Scop. Aparatură și utilaje. Calculul necesarului de personal

4.2. Șablonarea. Calculul numărului de șpanuri, a necesarului de personal și mobilier tehnologic

4.3. Șpanuirea și secționarea șpanului. Calculul necesar de personal și utilaj

4.4. Decuparea reperelor. Calculul necesarului de personal și utilaj

4.5. Numerotarea reperelor. Calculul necesarului de personal

4.6. Confecționarea și finisarea produselor

4.6.1. Elaborarea proceselor tehnologice. Stabilirea normei de timp, a normei de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază

4.6.2. Elaborarea grafurilor tehnologice. Desene

4.6.3. Cuplarea fazelor pe operații

Cap.5. CONTROLUL TEHNIC DE CALITATE

Cap.6. CENTRALIZAREA NECESARULUI DE MOBILIER ȘI UTILAJ TEHNOLOGIC

Cap.7. CENTRALIZAREA NECESARULUI DE PERSONAL

Cap.8. STABILIREA SUPRAFEȚELOR DE PRODUCȚIE

8.1. Amplasarea secțiilor și a dotarilor tehnice

Capitolul 1

DATE INIȚIALE. PREZENTAREA PRODUSELOR

Analiza produselor și modelelor

Prezentarea gamei de confecționare pe mărimi, talii, produse și modele

Rolul îmbrăcămintei și evoluția ei este legată de dezvoltarea vieții economico-sociale, de nivelul de trai al unui popor. Îmbrăcămintea a devenit un mijloc de creație artistică, câstigând nu numai funcții de apărare ale corpului, de reglare ale funcțiilor fiziologice ci și de înfrumusețare a corpului.

Pantalonii fac parte din categoria produselor cu sprijin in talie, au o largă utilizare și o înaltă funcționalitate, asigurând o protejare maximă a părții inferioare a trunchiului și a membrelor inferioare.

Principalele funcții ale pantalonului sunt: capacitatea de izolare termică, reținerea căldurii corpului în anumite condiții, capacitatea de aerisire permanentă a corpului, capacitatea de absorbție continuă a umidității.

Un corp este definit de următorii parametrii:

Mărime;

Talie;

Grupa de conformație.

Se intâlnesc următoarele grupe de conformații:

Grupa corpurilor zvelte ( adolescenți )

Grupa corpurilor considerate normale

Grupa corpurilor corpolente de proporționalitate

Grupa corpurilor obeze

Se va elabora documentația pentru proiectarea constructivă și tehnologică a produsului pantaloni pentru bărbați în 3 modele. Pentru realizarea acestor produse se va ține cont de gama dimensională și de proprietățile materialelor de bază și auxiliare alese.

Dimensiunile produselor reprezintă o grupă importantă a indicatorilor morfologici care reflectă gradul de dezvoltare fizică a corpului, în această grupă intrând următoarele mărimi antropometrice:

Dimensiuni principale: înalțimea corpului ( Îc ); perimetrul șoldului ( Pș ); perimetrul taliei ( Pt );

Dimensiuni secundare: lungimea exterioară a produsului – Lcext; lungimea interioară a produsului – Lcint;

Mărimea se stabilește ca fiind jumătate din perimetrul taliei 1/2 Pt și 1/2 Pș. [1]

Gama dimensională pentru care vor fi confecționate produsele din această temă este gama de mărimi cuprinsă între 44 – 52 pentru talia I grupa B ( conform tabelului 1.1 ).

Tabelul 1.1

1.2.Adoptarea design-ului produselor. Schițe cu date tehnice

Model 1

Pantalonul pentru bărbați Modelul 1 L-Brad are următoarele particularități:

Pantalonul pentru bărbați modelul 1 este prevăzut cu buzunare laterale oblice, cu doua buzunare laist la spate, iar betelia are prelungitorul drept.

Fața – este realizată din două părți: partea stânga și partea dreaptă; are două buzunare oblice laterale, iar deschizătura buzunarului se tighelește la 0,2 cm de margine și se fixează cu cheițe ( la 5 mm sub cusătura beteliei și capătul buzunarului ) . De asemenea fața pantalonului prezintă căptușeală.

Spatele – este realizat de asemenea din două părți: partea stângă și partea dreaptă; este prevăzut cu două buzunare laist, cu nasture și butonieră, de lungime 140 mm și lățime de 5 mm. Buzunarele au cheițe semilună. Avem de asemenea 4 pense, două pense pe o parte și două pe cealaltă parte.

Betelia – este cu căptușeală, are prelungitor drept, prezintă cusătura pichir și 6 găici care se cos jos pe betelie și sus se fixează printr-o cheiță.

Șlițul – are einfas și cusătura ornamentală ( floare) și se incheie cu fermoar.

Terminația – este cu șiret și pichir.

Pantalonul are bazon, se calcă la dungă și are forma la îmbrăcare obișnuită.

a) b)

Fig 1.2.Model 1 pantalonul clasic pentru bărbați repere față ( a ) și spate (b)

Fig 1.2.1.Modalități de poziționare a unor elemente de produs

Model 2

Pantalonul pentru bărbați Model 2 Jig-D are următoarele particularități:

Pantalonul pentru bărbați este prevăzut cu buzunare laterale oblice la față, cu 3 buzunare la spate, betelie fără prelungitor, iar șlițul se incheie cu fermoar.

Fața – este prevăzută cu două buzunare oblice care au cusături franțuzești.

Deschizătura buzunarului se întărește, se tighelește 0,2 mm de la margine și se fixează la capete cu cheiță ( la 5 mm ). Pungile buzunarului sunt înfundate și tighelite la 0,2 cm.

Spatele – prezintă 4 pense: două pe o parte și două pe cealaltă parte.

La spate avem de asemenea 3 buzunare, buzunarul de pe partea stângă și cel de pe partea dreaptă cu butoniere si nasturi și cu cheițe rotunde. Buzunarele au lătimea de 10 mm și lungimea de 140 mm. La partea dreaptă avem cel de al treilea buzunar laist de 10 mm lățime și 60 mm lungime, cu cheițe laterale.

Betelia – are einfas și prelungitor , este prevăzută cu 6 găici cu lățimea de 10 mm și lungimea de 50 mm, iar la interior are cusătură zig – zag. Se inchide cu un cârlig și un inel, 2 nasturi și butoniere. Găicile se cos jos pe betelie și sus se fixează cu cheiță. Pe betelie se observă de asemenea și eticheta de firmă.

Șlițul – are einfas și cusătura ornamentală ( floare) și se incheie cu fermoar.

La terminație pantalonul este cu manșetă dublă și tiv.

Pantalonul se calcă la dungă și are forma la îmbrăcare obișnuită.

b)

Fig 1.2.3.Modelul 2 pantalon clasic pentru bărbați repere față (a) și spate (b)

Fig 1.2.4. Modalități de poziționare a unor elemente de produs

Model 3

Pantalonul pentru bărbați Model 3 Jig-D are următoarele particularități:

Pantalonul pentru bărbați este prevăzut cu buzunare laterale oblice, betelie fără prelungitor iar șlițul se incheie cu fermoar.

Fața – este prevăzută cu două buzunare laterale oblice iar deschizătura buzunarului se întărește, se tighelește 0,2 mm de la margine și se fixează la capete cu cheiță ( la 5 mm ).

Pungile buzunarului sunt înfundate și tighelite la 0,2 cm.

Spatele – prezintă 4 pense: două pe o parte și două pe cealaltă parte.

Betelia – are prelungitor și este prevăzută cu 6 găici pentru curea cu lățimea de 10 mm și lungimea de 50 mm, iar la interior are cusătură zig – zag. Se inchide cu nasturi și butoniere și cu cârlig și inel. Găicile se cos jos pe betelie și sus se fixează cu cheiță.

Șlițul – are einfas și cusătura ornamentală ( floare) și se incheie cu fermoar.

La terminație pantalonul este cu manșetă dublă și tiv.

Pantalonul se calcă la dungă și are forma la îmbrăcare obișnuită.

b)

Fig 1.2.5.Model 3 pantalonul clasic pentru bărbați repere față (a) și spate (b)

Fig 1.2.6.Modalități de poziționare a unor elemente de produs

1.3.Adoptarea materiilor prime. Caracteristici. Mostre.

În industria confecțiilor textile, pentru realizarea produselor de îmbrăcăminte se utilizează diferite categorii de materii prime, care se impart în:

Materii prime de bază,

Materiale secundare ( căptușeli și întărituri ), și

Materiale auxiliare ( ață de cusut, furniture, garniture, auxiliare pentru încheiat, etichete, materiale pentru ambalat, etc. ).

În cadrul acestui proiect materia primă de bază este stofa: bumbac 100 %.

Bumbacul este materia primă de bază pentru industria textilă. Bumbacul este o fibră naturală, polimerică, vegetală extrasă din fructul plantei de bumbac. Dupa recoltare bumbacul este dus la stația de egrenare unde se efectuează următoarele operații:

– Recepția = preluarea și înregistrarea cantitativă;

– Sortarea = separarea în funcție de anumite caracteristici;

– Curățirea primară = eliminarea impurităților mari,vizibile care nu necesită operații complexe de curățire;

– Egrenarea = separarea semințelor de fibre;

– Lintersarea = separarea fibrelor foarte scurte numite linters;

Baloții obținuți sunt apoi trimiși spre filaturi unde sunt folosiți ca materie primă.

Proprietățile fibrei de bumbac sunt determinate de gradul de maturitate :

1.Culoarea: bumbacul are culoare alb, gălbuie, crem. Se albește cu oxidanți sau prin mercerizare.

2.Luciul: Are luciu slab, în funcție de soi și de țara de origine. Dacă bumbacul este mercerizat luciul crește.

3. Finețea: – finețe milcă la dungă și are forma la îmbrăcare obișnuită.

b)

Fig 1.2.5.Model 3 pantalonul clasic pentru bărbați repere față (a) și spate (b)

Fig 1.2.6.Modalități de poziționare a unor elemente de produs

1.3.Adoptarea materiilor prime. Caracteristici. Mostre.

În industria confecțiilor textile, pentru realizarea produselor de îmbrăcăminte se utilizează diferite categorii de materii prime, care se impart în:

Materii prime de bază,

Materiale secundare ( căptușeli și întărituri ), și

Materiale auxiliare ( ață de cusut, furniture, garniture, auxiliare pentru încheiat, etichete, materiale pentru ambalat, etc. ).

În cadrul acestui proiect materia primă de bază este stofa: bumbac 100 %.

Bumbacul este materia primă de bază pentru industria textilă. Bumbacul este o fibră naturală, polimerică, vegetală extrasă din fructul plantei de bumbac. Dupa recoltare bumbacul este dus la stația de egrenare unde se efectuează următoarele operații:

– Recepția = preluarea și înregistrarea cantitativă;

– Sortarea = separarea în funcție de anumite caracteristici;

– Curățirea primară = eliminarea impurităților mari,vizibile care nu necesită operații complexe de curățire;

– Egrenarea = separarea semințelor de fibre;

– Lintersarea = separarea fibrelor foarte scurte numite linters;

Baloții obținuți sunt apoi trimiși spre filaturi unde sunt folosiți ca materie primă.

Proprietățile fibrei de bumbac sunt determinate de gradul de maturitate :

1.Culoarea: bumbacul are culoare alb, gălbuie, crem. Se albește cu oxidanți sau prin mercerizare.

2.Luciul: Are luciu slab, în funcție de soi și de țara de origine. Dacă bumbacul este mercerizat luciul crește.

3. Finețea: – finețe mică: sub Nm = 5000; finețe medie: Nm = 5000-6000; finețe mare: peste Nm = 6000

4. Lungimea: lungimea fibrei de bumbac este cuprinsă între 17 și 51 mm. Există fibre de bumbac: foarte scurte<24mm; scurte 24-28mm; medii 28-33mm; lungi 33-36mm; foarte lungi >36mm

5. Gradul de maturitate ( GM ) = grosimea peretelui/lațimea fibrei

GM = 60-80 bumbac matur; GM> 84 bumbac foarte matur; GM <60 bumbac mort.

6. Higroscopicitatea: Umiditatea reală este Ur=20-24%; Umiditatea legala este R=8,5%.

7. Comportarea la temperatură: Rezistă până la 130˚C apoi se descompune.

8. Comportarea la ardere: bumbacul arde repede, cu flacără luminoasă, miroase la fel ca hârtia arsă, lăsând cenușă puțină la fel ca hârtia.

Întrebuințări: atât semințele cât și rădăcinile bumbacului sunt folosite pentru țesături neprelucrate cu diverse utilizări. Industria bumbacului este o parte importantă a industriei textile, deoarece țesăturile din bumbac pot fi folosite pentru fabricarea lenjeriei intime, așternuturilor, fețelor de masă, hainelor sau în scopuri decorative și tehnice. [1]

Semințele din gossypium, sursa bumbacului, conțin ulei, vitamine, minerale, sare și proteine alimentare iar cele presate sunt folosite la fabricarea uleiului alimentar, săpunului, margarinei, produselor cosmetice, bitumului și la producția de ceară. Bumbacul este de asemenea foarte utilizat și în medicină, iar datorită faptului că este natural și nu conține nimic sintetic, asigură confort și nu provoacă alergii pielii, fiind recomandat și persoanelor alergice pentru utilizarea zilnică.

Căptușeala folosită la realizarea pantalonului este din vâscoză și se aplică doar pe fața pantalonului până la jumătatea genunchilor, în scopul prevenirii apariției dungilor în timpul purtării pantalonului.

Întăriturile din 100 % bumbc au caracteristicile: masa ( 172 g/m2 ), lățimea ( 90 cm ), grosimea ( 0,6 mm ).

Ața de cusut este principala materie auxiliară folosită la confecționarea îmbrăcămintei textile.

Ața de cusut se alege în funcție de factorii ce determină calitatea cusăturii. Astfel, la coaserea țesăturilor colorate este indicat ca ața de cusut să fie aceiași culoare cu țesătura, însă cu o nuanță mai închisă. Finețea aței de cusut se determină prin calcul sau prin comparație. Finețea firului în procesul coaserii este determinată de finețea materialelor și de operațiile la care se utilizează. Astfel pentru materiale subțiri se folosește ață cu finețe mare, iar pentru materiale groase: ață cu finețe redusă.

Accesorii: din această categorie fac parte: nasturii ( folosiți atât în scop ornamental cât și în scop funcțional ), copcile, fermoarele ( la bucată sau la metraj, cu scopul de inchidere și deschidere a produsului dar și cu rol esthetic ), etc., care se adaptează la produse în funcție de linia modei și de tehnologia fabricației. [1]

Capitolul 2

PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ A PRODUSELOR

2.1.Proiectarea tiparelor de bază. Tiparul de bază

2.1.1.Parametrii dimensionali necesari

a) Dimensiuni preluate de pe corp

Pt = 46 cm

Pș = 54 cm

b) Dimensiuni proprii produsului

Lcext = 108 cm

Lcint = 85 cm

lg = 26 cm

lt = 24 cm

c) Adaosuri

Acus = 2,25 cm

At = 2,25 cm

Aș = 3,5 cm

Apf = 2 cm

Aps = 2,5 cm

2.1.2.Proiectarea propriu-zisă a tiparelor

Tabelul 2.1

b)

Fig.2.1.Tiparul de bază reper față (a) și spate (b)

2.2.Transformarea tiparului de bază. Schițe

Sub influența modei, forma produselor de îmbrăcăminte se diversifică permanent în ceea ce privește proporțiile, volumul, configurația contururilor liniilor suplimentare de divizare.

Prin model se înțelege un produs de îmbrăcăminte de un anumit tip, individualizat prin particularități estetice, constructive și/sau tehnologice.

Pentru a elabora tiparul de model trebuie să se asigure corespondența dintre produs și suprafața corpului. De asemenea trebuie să se asigure confortul la purtare prin dimensionarea corectă și respectarea caracteristicilor materialului.

Etapele obținerii tiparului de model prin transformarea tiparului de bază sunt:

Analiza produsului;

Realizarea construcției de bază, modificările se fac în construcția de bază conform particularităților modelului.

Verificarea corectitudinii de elaborare a tiparului de model.

Transformarea tiparului tiparului clasic în model are drept scop aducerea detaliilor la forma și dimensiunile date la construcția clasică. Odată cu operația de transformare, tiparului i se adaugă rezervele de cusături și tivuri specifice produsului.

Faza de transformare a tiparului clasic în model cuprinde următoarele etape:

Trasarea liniilor de modă, etapă de lucru ce cuprinde operații de stabilire a liniilor de model și determinarea prin calcul a acestor linii pentru fiecare detaliu care necesită transformări;

Aplicarea rezervelor de cusături și tivuri, etapă în care se aplică rezervele necesare pentru cusături și tivuri. Lățimea acestor rezerve se cotează în centimetri și se trasează cu linii corespunzătoare.

Model 1

Construcția feței: poziționarea buzunarului lateral oblic la fața de pantalon

Extremitatea superioara a buzunarului se află la 5 cm distanță față de cusătura laterală. Din punctul se coboară 18 cm, reprezentând deschizătura buzunarului lateral.

= 5 cm

– = 18 cm

– – linia de deschidere a buzunarului

Pensa se transformă în fald având adâncimea de 2 cm.

= = 2 cm

Construcția spatelui: poziționarea buzunarului de la spate

Se poziționează câte un buzunar la spatele de pantalon, având lungimea deschizăturii buzunarului de 14 cm.

Poziționarea se face la mijlocul penselor de spate, 6,5 cm de linia taliei și 11 cm de linia laterală. Cele două pense ( două pe reperul stâng și două pe reperul drept al spatelui de pantalon ) se transformă în falduri: = = 1,25; = = 1,25

= 6,5 cm

=

= 14 cm

= = 0,5 cm

= = 0,5 cm

= = 1 cm

Model 2

Construcția feței: poziționarea buzunarului lateral oblic la fața de pantalon

Extremitatea superioara a buzunarului se află la 3,5 cm distanță față de cusătura laterală.

= 5 cm

Din punctul se coboară 18 cm, care reprezintă deschizătura buzunarului lateral.

– = 18 cm

– – linia de deschidere a buzunarului

Pensa se transformă în fald având adâncimea de 2 cm astfel încât = = 2 cm

Construcția spatelui: poziționarea buzunarelor de la spate

Se poziționează câte un buzunar la spatele de pantalon, reperul drept având în plus încă un buzunar laist. Deschizătura marginii unui buzunar este de 14 cm, iar deschizătura marginii celuilalt buzunar este de 6 cm.

Poziționarea primului buzunar se face la mijlocul penselor de spate, 6,5 cm de linia taliei și 11 cm de linia laterală, iar cel de al doilea buzunar se află la 11 cm de linia laterală și la 2 cm distanță față de primul buzunar. Cele două pense ( două pe reperul stâng și două pe reperul drept al spatelui de pantalon ) se transformă în falduri: = = 1,25; = = 1,25

= 6,5 cm

=

= 14 cm

= = 0,5 cm

= = 0,5 cm

= = 1 cm

= 6 cm

Model 3

Construcția feței: poziționarea buzunarului lateral oblic la fața de pantalon

Extremitatea superioara a buzunarului se află la 3,5 cm distanță față de cusătura laterală. Din punctul se coboară 18 cm, care reprezintă deschizătura buzunarului lateral.

= 5 cm

– = 18 cm

– – linia de deschidere a buzunarului

Pensa se transformă în fald având adâncimea de 2 cm.

= = 2 cm

Construcția spatelui:

Cel de al treilea model de pantalon clasic pentru bărbați este un model simplu, acesta neavând buzunare la spate. Cele două pense ( două pe reperul stâng și două pe reperul drept al spatelui de pantalon ) se transformă în falduri: = = 1,25; = = 1,25

b)

Fig.2.2.1. Tipar modificat model 1 reper față (a) și spate (b)

Betelie

B.Întăritură betelie

Căptușeală betelie

Găici E. Întăritură găici

Șliț și subșliț G.Întăritură șliț și subșliț H. Căptușeală subșliț

Contrarefilet și refilet buzunar față J. Întăritură refilet buzunar față

Refileți buzunar spate L. Întăritură refileți buzunar spate

Bazon N. Întăritură bazon

Pungi de buzunar față P.Pungi de buzunar spate

Căptușeală față pantalon pana la genunchi

Model 1

b)

Fig.2.2.2.Tipar modificat model 2 reper față (a) și spate (b)

A.Betelie

B.Întăritură betelie

Găici D. întăritură gaici

E.Șliț și subșliț F.întăritură șliț și subșliț G.Căptușeală subșliț

Contref. și refilet buz.față +înt.ref. I. Refileți buz.mare și mic spate + întar.ref.

Bazon+ întăritură bazon

Pungi de buzunar față L.Pungi de buzunar mare și buzunar mic spate

Model 2

b)

Fig.2.2.3. Tipar modificat model 3 reper față (a) și spate (b)

A.Betelie

B.Întăritură betelie

Găici D.Întăritură găici

E.Șliț și subșliț F.Întăritură șliț și subșliț G.Căptușeală subșliț

H. Contrarefilet și refilet buzunar față I. Întăritură refilet buzunar față

J. Pungi de buzunar față

Model 3

2.3.Construcția șabloanelor.Desene

Șabloanele reprezintă elemente ale documentației tehnice care determină forma și construcția reperelor unui produs de îmbrăcăminte precum și condițiile tehnice de prelucrare și de croire ale acestora. Șabloanele se realizează pentru toate reperele ce intră în componența unui produs și care urmează a fi croite. La realizarea documentației tehnice în sistem automatizat, șabloanele sunt realizate de periferice specializate în acest scop sau ele nu se mai construiesc deoarece foaia de desen care cuprinde amplasarea șabloanelor pentru o combinație optimă de mărimi rezultă direct la mărime reală realizată la plotter.

Dupa modul de construcție șabloanele se clasifică în:

Șabloane principale care sunt șabloane pentru repere ale produsului care se confecționează din material de bază, ele fiind copii identice ale tiparului de model definitivate prin includerea adaosurilor tehnologice specifice;

Șabloane derivate, care se obțin pe baza șabloanelor principale și sunt executate pentru repere din material de bază (guler, buzunare, capace de buzunare, șlițuri, subșlițuri, betelii și altele), din căptușeală și întărituri;

Șabloane ajutătoare, utilizate în procesul de confecționare al produselor pentru stabilirea poziției unor elemente în produs (butoniere, nasturi, clape) și pentru verificarea, respectiv corectarea unor linii de contur.

2.3.1.Construcția șabloanelor principale

În vederea construcției șabloanelor principale este necesar să se definitiveze tiparele de model prin suplimentarea acestora cu adaosuri tehnologice necesare în operațiile ulterioare de confecționat (rezerve pentru cusături, pentru tivuri și adaosuri pentru tratamente umidotermice ).

Mărimea acestor adaosuri pentru cusături depind de grosimea și deșirabilitatea materialelor, de tipul cusăturii, de poziția relativă a straturilor de îmbinare și de forma liniilor de contur. Adaosurile pentru tivuri depind de tipul produsului, de forma liniei de terminație și se modul de finalizare a terminației. Adaosurile pentru contracția materialelor pot fi luate în considerare numai la definitivarea tiparelor de model sau pot fi determinate și introduse în construcția tiparului în funcție de mărimea contracției materialului. Pe șablon se marchează totodată mărimea adaosului pentru cusături și tivuri, direcția nominală ( care trebuie să corespundă cu direcția de maximă rezistență a acestuia ).

Tiparele definitive ale reperelor produselor de îmbrăcăminte se execută la scară 1:1 cu o precizie de ± 1mm iar șabloanele principale reprezintă de fapt copiile identice ale acestora.

Tabelul.2.3.1.Model 1

Tabelul.2.3.2.Model 2

Tabelul 2.3.3.Model 3

Fig.2.3.1.Șablon model 1

Șablon betelie

Șablon întăritură betelie

Șablon găici Șablon întăritură găici

Șablon contrarefilet + refilet buzunar față Șablon șliț și subșliț

Șablon întăritură refilet buzunar față Șablon întăritură șliț și subșliț

Șablon bazon Șablon refileți buzunar spate

Șablon întăritura bazon Șablon întăritură refileți buzunar spate

Șablon căptușeală față de pantalon

Șablon căptușeală betelie

Șablon căptușeală șliț

Șabloane principale și derivate model 1

Fig.2.3.2.Șablon model 2

Șablon betelie

Șablon întăritură betelie

Șablon găici Șablon întăritură găici

Șablon contrarefilet + refilet buzunar față Șablon șliț și subșliț

Șablon întăritură refilet buzunar față Șablon întăritură șliț și subșliț

Șabloane refileți buzunar mare și mic spate Șablon bazon și întăritură bazon

Șabloane întăritură refileți buzunar mare și mic spate

Șablon căptușeală subșliț

Șabloane principale și derivate model 2

b)

Fig.2.3.3.Șabloane model 3 reper față (a) și spate (b)

Șablon betelie

Șablon întăritură betelie

â

Șablon găici Șabloane întăritură găici

Șablon contrarefilet + refilet buzunar față Șablon șliț și subșliț

Șabloane refilet buzunar față Șabloane întăritură șliț și subșliț

Șaboane căptușeală subsliț

Șabloane principale și derivate model 3

2.4.Multiplicarea șabloanelor. Desene

Multiplicarea șabloanelor este un proces de construcție a tiparelor de model respectiv a șabloanelor acestora pentru întreaga gamă dimensională în care se confecționează modelul respectiv. În urma gradării se vor obține complete de șabloane pe baza tiparelor de model pentru întreaga gamă dimensională.

Metoda de gradare folosită în cadrul acestui proiect este metoda de gradare prin calcul proporțional. Este metoda cel mai des utilizată și constă în folosirea tiparelor de model obținută pentru o singură mărime din gama de mărimi în care urmează a se confecționa produsul.

Metoda se bazează pe principiul conform căruia fiecare punct caracteristic de pe conturul tiparului de referintă se deplasează la trecerea de la o mărime la alta pe direcție orizontală și verticală în raport cu un sistem de axe de coordonate xoy care își au originea în punctul de gradare respectiv cu valori numite creșteri intermediare sau cote de gradare.

Această metodă cuprinde următoarele etape:

Pregătirea tiparelor de model prin poziționarea punctelor de gradare pe contur;

Poziționarea sistemului inițial de axe în mod identic cu cel de la metoda prin grupare;

Plasarea în fiecare punct de gradare de pe conturul tiparului a unui sistem de axe xoy;

Calculul creșterilor interdimensionale pornind de la relațiile de calcul cunoscute, relații în structura cărora intră mărimi antropometrice ce variază de la o mărime la alta;

Plasarea pe axa orizontală respectiv pe axa verticală în fiecare punct de gradare a creșterilor interdimensionale calculate anterior. Punctele caracteristice de același nume sunt situate pe aceiași dreaptă care trece prin originea sistemului de axe fixată în punctul corespunzător tiparului ce se gradează, treaptă ce poartă numele de direcție de gradare;

Unirea punctelor caracteristice rezultate ce aparțin aceleiași mărimi prin linii de contur asemănătoare cu cele ale tiparului de referință folosite la gradare;

Gradarea prin calcul proporțional se poate realiza pe mărimi când variația ΔPB≠0 și variația ΔÎc = 0; pe talii cu ΔPB = 0 și ΔÎc ≠0; pe mărimi și talii când ΔPB ≠ 0 și ΔÎc ≠ 0.

âTabelul.2.4.1 Model 1

Tabelul.2.4.2.Model 2

Tabelul.2.4.3 Model 3

b)

Fig.2.4.1.Multiplicare față (a) și spate (b) pantalon model 1

Multiplicare betelie

Multiplicare subșliț pantalon Multiplicare refilet+contrarefilet față

Multiplicare bazon Multiplicare refileți spate

Multiplicare căptușeală față de pantalon Multiplicare căptușeală betelie

Multiplicare căptușeală subșliț

Multiplicare întăritură betelie

Multiplicare întăritură refilet buz.față și spate

Multiplicare subșliț întăritură Multiplicare întăritură bazon

Multiplicări model 1

b)

Fig.2.4.2.Multiplicare față (a) și spate (b) pantalon model 2

Multiplicare betelie

Multiplicare întăritură betelie

Multiplicare subșliț Multiplicare întăritură subșliț Multiplicare căpt.subșliț

Multiplicare contraref.și refilet față Multiplicare refileți întăritura față

Multiplicare ref.buz.mare și mic spate Multiplicare întăritură ref. Buz.mare și mic

Multiplicare bazon Multiplicare întăritura bazon

Multiplicări model 2

b)

Fig.2.4.3.Multiplicare față (a) și spate (b) pantalon model 3

Multiplicare betelie

Multiplicare întăritură betelie

Multiplicare subșliț Multiplicare întăritură subșliț Multiplicare căpt.subșliț

Multiplicare contraref.și refilet față Multiplicare refileți întăritura față

Multiplicări model 3

2.5.Încadrarea șabloanelor. Calculul indicilor tehnico-economici

Produsele de îmbrăcăminte fac parte din categoria mari consumatoare de materii prime, cheltuielile legate cu acestea fiind de 80-90% din totalul costurilor de producție, din acest motiv reducerea consumurilor de materie primă constituie o preocupare permanentă a specialiștilor din domeniu.

Pentru a se putea realiza încadrarea șabloanelor trebuie respectate o serie de condiții tehnice impuse de către tipul produsului și de particularitățile materialului din care se va realiza acesta:

Respectarea firului drept sau a direcției nominale trasată pe șablon este direcția pe care trebuie amplasat șablonul fără abateri și care să corespundă cu direcția de maximă rezistență a materialului;

Trasarea semnelor de referință și a crestăturilor marcate pe suprafața șabloanelor și pe conturul acestora;

Așezarea șabloanelor mari pe suprafața foii de încadrare și apoi a celor mici între ele ;

Încadrarea mărimilor mari cu mărimile mici în cazul încadrărilor combinate;

Realizarea încadrării astfel încât reperele de același nume să fie perechi;

Reperele de același nume să fie încadrate o singură dată pe suprafața foii de încadrare (repere perechi), completarea reperelor perechi pentru un produs de îmbrăcăminte făcându-se din cele 2 straturi de materiale așezate față la față;

Reperele neperechi se vor așeza cu linia de simetrie în dreptul marginii îndoite a materialului;

Așezarea materialelor cu direcția nominală în același sens, în cazul materialelor cu sens, a materialelor cu desene în dungi sau în carouri, precum și a materialelor scămoșate sau plușate;

Respectarea rezervei tehnologice între șabloane în cazul materialelor cu desene în dungi sau în carouri în vederea reașezării acestora pe foaia de încadrare și a recroirii lor în cazul unor defecte.

Încadrare model 1 mărimea 44-52 (indice de micșorare 40 %)

Încadrare model 1 mărimea 46-50 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 1 mărimea 2×48 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 1 mărimea 50 ( indice micșorare 20 %)

Încadrare model 1 mărimea 48 ( indice micșorare 20 %)

Încadrare model 2 mărimea 44-52 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 2 mărimea 46-50 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 2 mărimea 2×48 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 2 mărimea 50 ( indice micșorare 20 %)

Încadrare model 2 mărimea 48 ( indice micșorare 20 %)

Încadrare model 3 mărimea 44-52 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 3 mărimea 46-50 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 3 mărimea 2×48 (indice de micșorare 50 %)

Încadrare model 3 mărimea 50 ( indice micșorare 20 %)

Încadrare model 3 mărimea 48 ( indice micșorare 20 %)

Întărituri model 1 mărimea 44,46,48,50,52 ( indice micșorare 20 %)

Întărituri model 1 mărimea 46,48,50 ( indice micșorare 20 %)

Întărituri model 1 mărimea 48-50 ( indice micșorare 20 %)

Pungi de buzunar model 1 mărimea 44,46,48,50,52 ( indice micșorare 50 %)

Pungi de buzunar model 1 mărimea 46,48,50 ( indice micșorare 50 %)

Pungi de buzunar model 1 mărimea 48- 50 ( indice de micșorare 40 %)

Căptușeală model 1 măr.44,46,48,50,52 ( indice de micșorare 20% )

Căptușeală model 1 mărimea 46,48,50 ( indice de micșorare 20% )

Căptușeală model 1 mărimea 48-50 ( indice de micșorare 20% )

Întărituri model 2 mărimea 44,46,48,50,52 ( indice de micșorare 20%)

Întărituri model 2 măr 46,48,50 ( indice de micșorare 20%)

Întărituri model 2 măr 48,50 ( indice de micșorare 20%)

Pungi de buzunar model 2 mărimea 44,46,48,40,52 ( indice de micșorare 20%)

Pungi de buzunar model 2 mărimea 46,48,50 ( indice de micșorare 50%)

Pungi de buzunar model 2 mărimea 48-50 ( indice de micșorare 40%)

Căptușeală model 2și 3 toate mărimile Căptușeală model 2 și 3 mărimea 46,48,50

Căptușeală model 2 și 3 mărimea 48,50

Întărituri model 3 mărimile 44,46,48,50,52

Întărituri model 3 mărimile 46,48,50

Întăritură model 3 măr.48,50

Png. de buz. model 3 toate mărimile Png. de buz.model 3 mărimile 46,48,50

(indice de micșorare 40 %) (indice de micșorare 40 %)

Pungi de buzunar model 3 mărimile 48,50

2.5.1.Calculul indicilor tehnico-economici

Pe baza încadrărilor efectuate ținându-se cont de condițiile tehnice impuse se poate calcula consumul specific în m, m2 sau kg.

Cs = Lînc [m]

Cs = Lînc × lînc [m2]

Cs = Sînc [m2]

Cs = Sînc × Mmat [kg]

Csm = [m/produs]

Csm = [m2/produs]

Csm= [m2/produs]

Csm = [kg/produs)

= ;

Această ultimă ecuație reprezentând consumul specific obținut pentru cele „ n” încadrări combinate și numărul de produse corespunzător combinării respective, i = 1÷N reprezentând numărul încadrărilor combinate.

Cs- consumul specific; Sînc = suprafața încadrării; n- nr de produse din încadrare; lînc – lățimea încadrării; Mmat = masa materialelor [g/m2]; Cx = consum specific pentru încadrări simple; Nx – numărul de produse încadrate necombinat.

În vederea aprecierii modului de utilizare și valorificare a suprafețelor încadrării se va calcula indicele de utilizare al acesteia astfel:

Iu =

Deoarece suprafața șabloanelor prezintă o formă neregulată la încadrarea acestora se vor obține și pierderi de material calculate:

P = Sînc – Sș [m2]

Ip = × 100 [%]

Capitolul 3

CALCULUL NECESARULUI DE MATERIE PRIMĂ

3.1.Stabilirea regimului de lucru

Se va stabili regimul de lucru în întreprinderile de confecții textile, după cum urmează:

1 schimb de câte 8 ore pentru secțiile de producție ( croit, confecționat, finisat );

1 schimb de 8 ore pentru secții neproductive ( magazii, depozite, recepție, etc. ).

Se consideră o lună, durata în care se va realiza întreaga cantitate de produse de îmbrăcăminte planificate.

Se va avea în vedere faptul că intr-o lună sunt în medie de 21 de zile lucrătoare.

În cazul altor perioade planificate, calculele se vor efectua în conformitate cu acestea.

Astfel, producția zilnică ( Nzi ) se va calcula cu ajutorul relației de mai jos:

Nzi = ( buc / zi ) ( 3.1 )

unde: Nl = numărul de produse ce trebuie realizate lunar ( buc / zi );

Nz = numărul mediu de zile lucrătoare pe lună ( zile );

N = ( buc / 8h ) ( 3.2 )

N = numărul de produse ce se realizează într-un schimb, ( buc / 8h );

N’= ( buc / 8h / linie tehn. ) ( 3.3 )

N’ = numărul de produse realizate într-un schimb, pe o linie tehnologică, ( buc / 8h );

Nlt = numărul de linii tehnologice de confecționare.

Producția astfel planificată se va centraliza conform tabelului 3.1

Tabelul 3.1

3.2.Determinarea consumului specific mediu

Lansarea în fabricație a produselor de îmbrăcăminte contractate, distribuite pe mărimi, talii și grupe de conformații, impune un calcul prealabil al necesarului de materii prime și materiale, bazat pe comenzi ferme. În plus, în cazul în care comanda respectivă impune și utilizarea unei game coloristice în cadrul aceluiași material, calculul trebuie particularizat și pentru fiecare culoare în parte.

În condiții normale, la o comandă de volum mare, distribuția pe mărimi și talii trebuie să respecte curba lui Gauss-Laplace ( dacă se urmărește distribuția unidimensională, pe mărimi sau talii ) sau clopotul lui Gauss-Laplace ( dacă distribuția este bidimensională, pe mărimi și talii ).

În practica curentă însă, pentru o comandă dată, care de regulă este de volum redus, distribuția pe mărimi și talii se abate de obicei de la normalitate, respectându-se totuși cerințele pieței de desfacere.

Necesarul de materiale se calculează în funcție de consumul specific și cantitatea de produse aferente fiecărei mărimi din gama de confecționare folosindu-se următoarea relație de calcul:

Nm = Csm ˣ N ( m, m2, kg ) ( 3.4)

Unde: Csm = consumul specific mediu , ( m, m2, kg ),

N = numărul de produse ce se vor realiza intr-o anumită perioadă, ( 8h, zi, lună ).

Cs = (m/buc) (3.5)

unde, n – nr de produse din încadrare; L – lungimea încadrării; Si = suprafața încadrării

Cs = (m2/buc) (3.6)

Csm = (3.7)

unde: Cs1, Cs2…Csn – consumurile obținute pentru încadrări combinate

Np1, Np2…Npn – numărul total de produse pentru fiecare încadrare combinată

Cso – consumul obținut pentru încadrări simple

Npr – numărul total de produse

Consumul specific poate fi definit doar după realizarea încadrării, cunoscând lungimea încadrării, lățimea încadrării și greutatea materialului.

Consumul specific se găsește în tabelul următor:

Tabelul 3.2.

3.3. Calculul necesarului de material de bază, materiale secundare și materiale auxiliare

La realizarea proiectului se consideră că produsele de îmbrăcăminte ce urmează a fi realizate respect o repartiție normală pe talii și grosimi ( repartiția Gauss-Laplace ). Din acest motiv se au în vedere următoarele condiții: [2]

Mărimile simetrice, mai mari sau mai mici decât mărimea medie, să aibă pe cât posibil, procente egale, pentru realizarea unor încadrări combinate de câte două mărimi; în caz contrar, se vor realize și încadrări simple;

Procentul mărimii medii să fie ≤ 25 %;

Numărul de bucăți pe mărimi se va repartiza astfel incât acestea să respecte clopotul lui Gauss-Laplace.

Totodată, cantitatea totală de produse se va defalca astfel încât numărul de bucăți pe culori să fie diferit, iar producția ce urmează a fi realizată într-un schimb pe o linie tehnologică se va planifica pe mărimi și pe culori, conform tabelelor 3.3.1

Tabelul 3.3.1

În calculul necesarului de materiale se pornește de la elementele comenzii ( cantitatea totală de produse, repartiția numerică și/sau procentuală a acestei cantități pe gama de mărimi, talii și respectiv culori), precum și de la datele stabilite în urma elaborării documentației tehnice, respectiv consumurile specifice pentru fiecare combinație de mărimi și/sau talii din încadrările realizate.

Necesarul de materii prime de bază ( Nmb.) se stabilește cu ajutorul următoarei relații de calcul:

Nmb = Csm ˣ N ( m, m2, kg ) ( 3.8)

Unde: Csm = consumul specific mediu pentru materialul de bază, ( m, m2, kg ),

N = numărul de produse ce se vor realiza intr-o anumită perioadă, ( 8h, zi, lună ).

M = 240 (g/m2) – material de bază

Necesarul de materii prime de bază obținut pentru producția planificată se va centraliza apoi conform tabelului 3.3.2.

În confecționarea produselor de îmbrăcăminte se folosesc pe lângă materialul de bază și materiale secundare. Acestea se pot identifica fizic pe produsul finit, unde îndeplinesc diferite roluri, și anume:

Materialele pentru căptușeli: au rolul de a dubla detaliile produsului de îmbrăcăminte, mărindu-le astfel rezistența la purtare, șifonare, păstrarea formei în timp, și ducând totodata la îmbunătățirea valorii de prezentare a produselor finite și a parametrilor de confort. Materialele destinate căptușirii produselor de îmbrăcăminte trebuie să fie lucioase pentru ca produsele sa alunece ușor pe corpul purtătorului.

Materialele pentru întărituri: au rolul de a dubla unele detalii ale produselor de îmbrăcăminte, cu scopul de a mări rezistența la purtare, la șifonare și conferă totodată o modelare corespunzătoare a produsului pe corpul purtătorului.

Materialele secundare se stabilesc în funcție de model, de normele de tehnoprezentare, de modul de etichetare, ambalare, ș.a. și pot fi diferite de la un produs de îmbrăcăminte la altul.

Pentru stabilirea necesarului de materiale secundare ( Nmsec. ) se folosește relația de calcul:

Nmsec. = Csm ˣ N ( m, m2, kg ) ( 3.9 )

unde: Csm = consumul specific mediu pentru materialele secundare, ( m, m2, kg ),

N = numărul de produse ce se vor realiza într-o anumită perioadă, ( 8h, zi, lună ).

M înt.= 95 (g/m2); M png.buz = 155 (g/m2 ); Mcăpt = 100 (g/m2)

Necesarul de materiale secundare obținut pentru producția planificată se centralizează în tabelul 3.3.3.

Materialele auxiliare se folosesc la realizarea produselor de îmbrăcăminte alături de materialul de bază și de materialele secundare. Din această grupă de materiale fac parte: ața de cusut, garniturile, furniturile, auxiliarele folosite la încheiat ( nasturi, catarame, butoni, copcii, fermoare, agrafe, capse, ș.a.) etichetele, materialele pentru ambalat, etc. [2]

Necesarul de materiale auxiliare ( Nmaux ) se va stabili folosind relația de calcul:

Nmaux = Csm ˣ N ( m, m2, kg, buc.) ( 3.10)

unde: Csm = consumul specific mediu pentru materialele secundare, ( m, m2, kg, buc. ),

n = numărul de produse ce se vor realize într-o anumită perioadă, ( 8h, zi, lună ).

Datele obținute în urma calculelor efectuate vor fi centralizate apoi în tabelul 3.3.4; 3.3.5; 3.3.6.

Tabelul 3.3.2.

Tabelul 3.3.3.

Tabelul 3.3.4 Model 1

Tabelul 3.3.5 Model 2

Tabelul 3.3.6 Model 3

3.4. Înmagazinarea materiilor prime. Calculul stocului de materii prime

Materialele textile necesare confecționării îmbrăcămintei sunt achiziționate de către întreprinderile de confecții, în funcție de necesitățile producției. Pe baza necesităților, materialele se aprovizionează ritmic, pentru a facilita o desfășurare continuă a procesului de producție.

Aduse în întreprinderi, materialele se păstrează în încăperi speciale numite magazii sau depozite, de unde sunt apoi transferate către secțiile și atelierele de producție. După intrarea în întreprindere, materialele se recepționează și păstrează în încăperi până la transferul către producție. [3]

Depozitarea în magazii se face pe rafturi separate, pe tipuri de materiale sau în încăperi separate.

Magaziile trebuie să fie astfel organizate încât să se poată circula cu ușurință ( inclusiv cu cărucioare ) în interiorul acestora și să se asigure accesibilitatea la toate materialele depozitate.

La păstrarea materialelor se impune respectarea unor condiții tehnice, și anume:

Încăperile destinate ca magazii sa fie uscate și fără posibilități de igrasie;

Amplasarea magaziilor se face în fluxul procesului de producție, și cât mai aproape de secțiile de croit;

Magaziile trebuie să asigure condiții optime de mediu: t = 20±2˚C, φ =60÷65%, lumina naturală să fie indirectă;

Spațiul magaziei să corespundă cu volumul de materiale ce vor fi depozitate;

Să fie luate măsuri de prevenire a apariției rozătoarelor, moliilor sau a altor dăunători.

Pentru asigurarea continuității și a ritmicității proceselor de producție, întreprinderile de confecții textile își asigură stocuri de aprovizionare: [3]

Stocuri curente – reprezintă cantitatea de materiale destinate asigurării desfășurării normale a producției în intervalul dintre două livrări.

Volumul stocului curent (Sc) se poate calcula cu relația:

Sc = Csmz ˣ T ( m, m2, kg, buc ) (3.11)

unde: Csmz = consumul specific mediu zilnic, ( m, m2, kg, buc.);

T= intervalul dintre două livrări, ( zile ); T = 10 ( zile )

Tabelul 3.4.1.

Tabelul 3.4.2. Modelul 1

Tabelul 3.4.3. Modelul 2

Tabelul 3.4.4. Model 3

Capitolul 4

Proiectarea tehnologiilor de fabricație

Procesul de producție al produselor de îmbrăcăminte reprezintă totalitatea activităților ce au loc pentru transformarea materiilor prime cu ajutorul mijloacelor de muncă, activități organizate și conduse de personal uman. Acestea pot fi împărțite în:

Procese de pregătire,

Procese de prelucrare,

Procese de finisare.

În funcție de modul de realizare, procesul de producție poate fi manual sau mecanizat ( manual-mecanic, mecanic sau automatizat ), activitatea executantului fiind astfel o munca manuală, manual mecanică sau de supraveghere a utilajului. Elementele componente ale procesului de producție, omogen din punct de vedere tehnologic, sunt reprezentate prin:

Operația de muncă: acea parte a procesului de producție efectuată de un singur executant ce acționează asupra unor obiecte sau grupuri de obiecte, în cadrul aceleiași tehnologii, la un loc de muncă prevăzut cu dotări tehnice; poate fi constituita din:

operația tehnologică, de transformare directă cantitativă sau calitativă a obiectului muncii în semifabricat și apoi în produs finit, cu ajutorul mijloacelor manuale, manual-mecanice sau mecanice;

alte elemente care nu reprezintă transformări ale obiectului muncii, dar care sunt necesare la realizarea produsului respectiv ( CTC, transport interoperațional, depozitare, ș.a. );

Faza: este o parte a operației, caracterizată de utilizarea aceleiași dotări tehnice, în regim tehnologic, cu scopul efectuării unei singure transformări tehnologice;

Mânuirea: complex de mânuiri;

Mișcarea: complex de mișcări;

În vederea întocmirii procesului de fabricație al unui produs de îmbrăcăminte, respectiv al unui model al acestuia, se vor urmări etapele: [4]

de stabilire a fluxului tehnologic specific;

de adoptare a tehnologiei de fabricație;

de calculare a necesarului de personal și de dotări tehnice, pentru diferitele operații ale procesului de producție.

Fluxul de fabricație al unui produs de îmbrăcăminte, se poate reprezenta schematic conform fig 4.1

Fig.4.1.Schema generală a fluxului de fabricație

4.1.Recepție. Scop. Aparatură și utilaje. Calculul necesarului de personal

Recepția este operația din procesul de producție în care materialele sunt controlate pentru a stabili dacă corespund cu normele interne, standardele în vigoare și cu documentele de livrare.

Recepția se face prin sondaj sub aspect cantitativ și calitativ. Cantitatea recepționată din totalul materialelor sosite în întreprindere este de 10-20%. Dacă se constată defecțiuni inadmisibile, se dublează cantitatea de recepționat, iar în unele cazuri se recepționează întregul lot de marfă.

Recepția cantitativă are drept scop verificarea materialelor intrate în întreprindere din punct de vedere al cantităților cuprinse în documentele de livrare ca: număr de baloturi, lungime, lățime, etc. După efectuarea acesteia se întocmește un document de recepție în care se trec rezultatele controlului efectuat.

Recepția calitativă urmărește verificarea, respectiv confruntarea materialelor achiziționate cu colecția de mostre omologate, și efectuarea unor analize de laborator care să verifice parametrii fizico-chimici ai materialelor controlate. Verificările de companie a materialelor cu colecția de mostre, și celelalte verificări asupra stării fizice, se fac cu mijloace organoleptice.

Recepția materialelor este organizată ca o secție de lucru, cu activitate permanentă, amplasată în imediata apropiere a magaziilor.

Mărfurile care corespund normelor tehnice sunt acceptate, iar cele necorespunzătoare se resping de către furnizori.

Controlul organoleptic se efectuează în paralel cu controlul cantitativ pe cale manuală sau mecanizată.

Utilajele folosite pentru recepție sunt: mese de control manual sau mecanizat, mașini de metrat, sau rampe de control, în funcție de forma și caracteristicile dimensionale ale materialelor. [4]

În vederea stabilirii necesarului de utilaje, respectiv a necesarului de executanți, se va porni de la stabilirea producției teoretice a rampelor de control ( Pt ):

Pt = v × T ( m/8h ) ( 4.1.)

unde, v = viteza cilindrului debitor, ( v = 10÷12 m/min ),

Pt = 4800 ( m/8h) pentru modelul 1,2,3

T = durata unui schimb, ( T = 480 min ).

și a producției practice ( Pp ), condiționată de opririle necesare pe durata unui schimb:

Pp = Pt × k ( m/8h ) ( 4.2.)

unde: k = coeficient al opririlor, ( k = 0.7÷0.8 ).

Pp = 3360 ( m/8h ) pentru model 1,2,3

Necesarul de material receptionat ( Nmr) se stabilește ținându-se cont de tipul materialului și de faptul că se lucrează într-un singur schimb, astfel:

la țesături se realizează o recepție prin sondaj pentru 10÷100% din cantitatea totală de material:

Nmr = ( m ) ( 4.3.)

unde: Nmb = necesarul de materii prime de bază ( din tabelul 3.3.2. )

Numărul utilajelor, a rampelor de control ( n ) necesare se stabilește cu relația:

n = ( rampe de control ) ( 4.4.)

Numărul de muncitori ( m ) necesari pentru efectuarea recepției este dat de relația:

m = 2n ( muncitori ) ( 4.5.)

Obs: Numărul de rampe de control se aproximează. Numărul de muncitori nu se aproximează.

Tabelul 4.1

4.1.1.Proiectarea sălii de croit

În cadrul sălii de croit, materiile prime de bază și unele materiale secundare sunt transformate în repere ale detaliilor produselor de îmbrăcăminte, ce urmează a fi asamblate în cadrul secției de confecționat. De corectitudinea operațiilor din cadrul secției de croit va depinde în continuare calitatea produselor de îmbrăcăminte, precum și prețul de cost al acestora. În acest capitol se vor stabili modalități de realizare a operațiilor din cadrul secției de croit ( fig 4.1.1.), de acestea depinzând apoi stabilirea necesarului de dotări tehnice și a necesarului de executanți. [4]

Fig.4.1.1. Modalități de realizare a operațiilor din cadrul secției de croit

4.2. Șablonarea. Calculul numărului de șpanuri, a necesarului de personal și mobilierului tehnologic

În cadrul acestei faze se execută lucrări pregătitoare croirii, constând în pregătirea materialelor, în sortarea acestora pe baloți în funcție de lățimea țesăturii, precum și în pregătirea atentă a șabloanelor în vederea utilizării lor în operația ulterioară de încadrare, conform combinațiilor și tabelelor de repartizare.

Șablonarea sau încadrarea este o operație importantă în procesul de croire, deoarece de modul cum este realizată va depinde în continuare calitatea produselor și consumul specific de materiale. Pentru aceasta trebuie ținut cont de o serie de condiții tehnice de realizare a încadrărilor, și anume:

Respectarea firului drept;

Trasarea semnelor de referință și a crestăturilor marcate pe suprafața și conturarea șabloanelor;

Așezarea șabloanelor mici între cele mari;

Încadrarea mărimilor mici cu mărimile mari, în cazul incadrărilor combinate;

Încadrarea tuturor șabloanelor din fiecare complet de șabloane și realizarea încadrării astfel încât piesele cu aceiași denumire să fie perechi: în cazul încadrărilor pe material desfăcut ( pe simplu );

Încadrarea șabloanelor perechi o singură dată pe suprafața foii de șablon, și a șabloanelor neperechi cu mijlocul ( linia de simetrie ) în dreptul marginii îndoite a materialului- în cazul încadrărilor pe materialul dublat ( pe dublu );

Așezarea șabloanelor cu direcția nominala în același sens în cazul materialelor cu sens, a materialelor în carouri sau în dungi, a materialelor cu desene, a materialelor scămoșate sau plușate;

Respectarea rezervei tehnologice în cazul materialelor în dungi, în carouri sau cu desene, în vederea reașezării șabloanelor și redecupării după contur;

Folosirea lățimii materialului în întregime;

Încadrarea în consumul specific planificat.

Pentru realizarea încadrărilor executantul trebuie să cunoască următoarele date: modelul, mărimile și taliile care urmează a fi încadrate, numărul de încadrări necesare pentru fiecare tip de material, consumul specific pentru fiecare tip de material, consumul specific normat pentru fiecare încadrare, lățimea pe care trebuie să se efectueze fiecare încadrare, caracteristicile materiei prime utilizate și metodele de șpănuire. Metoda optimă de încadrare aleasă în cadrul acestui proiect este încadrarea combinată. [5]

4.2.1. Calculul numărului de șpanuri, a necesarului de personal și mobilierul tehnologic

În vederea stabilirii necesarului de personal se va porni de la exprimarea capacității sălii de croit în număr de șpanuri necesare realizării producției pe 8h, ținându-se cont totodată, că fiecărui șpan i se va atașa câte o încadrare.

Calculele aferente determinării numărului de șpanuri realizate într-un schimb pentru fiecare produs/model/sortiment se vor centraliza conform tabelului 4.2. pentru toate modelele.

Tabelul.4.2.1

Structura producției, condiționată de cerințele clienților prin repartiția uni/bidimensională, generează particularități în ceea ce privește elementele de bază ale geometriei șpanului, și anume: lungime, lățime, număr de foi suprapuse. Aceste elemente vor fi evidențiate în lucrarea de față astfel:

nbi = numărul de bucăți de produse din încadrarea „i”, ( încadrarea I,II III…), ( buc/8h );

npi = numărul total de produse din mărimile și/sau taliile care se croiesc cu încadrarea „i” ( încadrarea I,II,III,……), ( buc );

nfi = numărul de foi de șpan pentru șpanul corespunzător încadrării „i” ( încadrarea I,II,III,…) :

nfi = ( foi ) ( 4.6.)

nfmax = numărul de foi admise într-un șpan. Se stabilește în funcție de caracteristicile materiei prime ( grosime, comportare la suprapunerea straturilor ), ținându-se cont totodată că înalțimea maximă a unui șpan este de 12 cm;

nș = numărul de șpanuri de același tip, corespunzător încadrării „i” ( încadrarea I,II,III,…);

nș = ( șpanuri ) ( 4.7.)

Numărul total de șpanuri ( Nș ) pentru un sortiment va fi :

Nș = ( șpanuri ) ( 4.8.)

Nș ( material de bază ) = 5 ( model 1,2,3)

Nș ( întărituri ) = 3 ( model 1,2,3)

Nș ( pungi de buzunar ) = 3 ( model 1,2,3 )

Nș( căptușeală ) = 3 ( model 1,2,3 )

unde: i = tipul încadrării ( I,II,III,…..).

Pe baza numărului total de șpanuri se poate determina numărul mediu de foi dintr-un șpan ( ) pentru un sortiment, cu relația.

= ( foi ) ( 4.9.)

Astfel pentru modelul 1 ,2 și 3 este:

= 80 ( mat.de bază ); = 60 (întărituri); = 60 (pungi de buz); = 60 ( căpt.)

Necesarul de timp ( Nt ) pentru realizarea încadrărilor corespunzătoare producției/8h se stabilește în funcție de :

consumul specific de materii prime;

numărul de repere componente ale unui produs;

numărul de produse încadrate pe aceiași suprafață.

Nt = k × tînc × nb ( min ) ( 4.10. )

Nt = 1,246 × 23,9 × 2 = 59,55 ( min )

unde: nb = 2

iar: k = coeficient al opririlor calculat cu relația:

k = (4.11.)

k = 1,246

T = durata unui schimb, ( 480 min.);

tpî = timp de pregătire – incheire , ( 20 min.);

tdl = timp de deservire tehnico organizatorică a locului de muncă, ( 60 min. );

ton = timp pentru odihnă și necesități fiziologice, ( 15 min. );

tînc = timp pentru încadrarea unui produs fără a ține cont de opriri. Se adoptă în funcție de valoarea consumului specific mediu și de modul de realizare a încadrării. Adopt tînc = 23,9.

Producția practică ( Pp ) stabilită la operația de încadrare se calculează cu relația:

Pp = (înc./8h ) ( 4.12.)

Pp = 8,06

Necesarul de personal ( m ) pentru operația de șablonat este dat de relația:

m = (muncitori) (4.13.)

m = 1,364 ( muncitori)

Numărul total de muncitori în cazul încadrării mai multor produse/sortimente se va obține prin cumulare ( însumare ).

Necesarul de mobilier tehnologic ( n ) se calculează cu relația:

n = m ( mese de încadrat ) ( 4.14.)

n = 2 ( mese de încadrat ) (4.15)

Tabelul 4.2.2

4.3.Șpănuirea și secționarea șpanului. Calculul necesarului de personal și utilaj

Șpanuirea sau stratificarea materialelor este operația prin care țesăturile/tricoturile se așează în straturi suprapuse de lungime corespunzătoare încadrării, și împreună cu tăierea, respectiv secționarea șpanului și decuparea dupa contur a reperelor, reprezintă fazele principale din cadrul secției de croit.

Pentru asigurarea unei calități superioare a producției, precum și pentru o productivitate înaltă a muncii, trebuie să se respecte unele condiții tehnice de stratificare, și anume:

stabilirea cu exactitate a lungimii șpanului, corespunzătoare foii de încadrare;

stabilirea unei înălțimi optime a șpanului, dependentă de caracteristicile mașinii de tăiat, de compoziția fibroasă a materialelor, precum și de finisajul acestora;

realizarea unui perete drept la unul dintre capetele șpanului, față de care se așează ulterior foaia de încadrare;

așezarea materialelor scămoșate sau plușate astfel încât fibrele lungi să fie orientate în aceiași direcție;

așezarea grupată în șpan, a materialelor pe culori, nuanțe sau desene, pentru evitarea schimbării prea dese a aței de cusut în operațiile ulterioare de confecționare;

așezarea într-un șpan a materialelor cu aceleași caracteristici, pentru a nu fi influențate negativ procesele ulterioare de confecționare și finisare;

eliminarea din șpan a foilor cu defecte majore.

Operația de șpănuit se realizează parcurgând următoarele etape:

derularea foii de material din balot;

așezarea materialului pe masa de șpănuit, în straturi mai mari cu cca. 1 cm față de lungimea foii de încadrare;

fixarea capătului liber al foilor de șpan;

tăierea celuilalt capăt al fiecărei foi;

fixarea straturilor de material cu ajutorul unor cleme sau cu ajutorul unor greutăți.

După modul de depunere a foilor în șpan, metodele de șpănuire pot fi:

cu depunere continuă, cu/fără tăierea marginilor acestuia;

cu depunere discontinuă a materialului, cu fața în același sens sau în straturi perechi.

Pentru ambele variante, materialul utilizat poate fi sub formă desfăcută ( pe simplu ) sau sub forma îndoită ( pe dublu ). [5]

Metoda optimă de șpanuire adoptată în cadrul acestui proiect este metoda cu depunere continuă cu taierea marginilor acestuia.

Pentru determinarea necesarului de personal și de dotări tehnice se pornește de la stabilirea normei de timp ( Nt ) ale cărei componente sunt: timpul pentru realizarea unui șpan ( tșp ) și timpul pentru secționarea șpanului ( tsc ). Datele pentru modelul 1,2,3 sunt centralizate în tabelul 4.6.

Nt = k × ( tșp + tsc ) × Nș ( min ) ( 4.16.)

unde: k = coeficient al opririlor, ( 1,1÷1,3 );

tșp = timpul pentru realizarea unui șpan, ( min )

tșp = ͞nf × ( t1 × L + t2 × l + t3 × L ) ( min ) (4.17. )

͞nf = numărul mediu de foi în șpan, calculat ca medie ponderată a datelor din tabelul 4.2.1, cu relația 4.9.;

t1 = timpul pentru depunerea unui metru de material, ( min ). Se adoptă 0,234;

L = lungimea șpanului, ( m );

t2 = timpul pentru fixarea și tăierea capetelor șpanului, ( min ). Se adoptă 0,2.

l = lățimea șpanului, ( m )

t3 = timpul pentru orientarea stratului de șpan la materiale plușate, cu desene, sau cu sens. Se adoptă dintr-un tabel, astfel încât adopt t3 = 0,05

tsc = timpul pentru secționarea șpanului, ( min )

tsc = l × nsc × t̍sc ( min ) ( 4.18.)

nsc = numărul de secționări. Se determină în funcție de dimensiunile șpanului ( lungime și lățime ) și de forma și dimensiunile reperelor încadrate. Se va ține cont totodată de faptul că lungimea unei secțiuni de șpan nu trebuie să depășească 1.5 m;

t'sc = timpul pentru o secționare, ( 0.55÷1.30 min/m );

Nș = numărul total de șpanuri, pentru un sortiment, preluat din tabelul 4.2.1 și calculat cu relația 4.8.

Tabelul.4.3.1

În funcție de metoda de șpănuire adoptată se va stabili necesarul de dotări tehnice ( n ) și necesarul de personal ( m ) astfel:

în cazul șpănuirii manuale:

n = ( mese de șpănuit ) ( 4.19.)

unde: n = mese de șpănuit dotate cu dispozitive de fixare și tăiere a materialului, și derulatori de baloturi;

m = 2 × n ( muncitori ) ( 4.20.)

n' = ( mașini de secționat ) ( 4.21.)

n' = mașini mobile de croit cu cuțit disc sau vertical, utilizate la secționarea șpanului.

Tabelul.4.3.2

în cazul șpănuirii mecanizate:

n = ( mese cu mașini de șpănuit ) ( 4.22.)

m = n ( muncitori ) ( 4.23.)

n' = ( mașini de secționat ) ( 4.24.)

Obs: Numărul meselor de șpănuit și a mașinilor de secționat se aproximează, după însumare ( în cazul mai multor sortimente ). Numărul de muncitori nu se aproximează.

4.4.Decuparea reperelor. Calculul necesarului de personal și utilaj

Decuparea constă în separarea totală, prin tăiere după contur, a unei părți de material, care reprezintă de fapt un reper al produsului. Tăierea se produce ca urmare a interacțiunii instrumentului de tăiere cu materialul textil. Cea mai des utilizată în croire este tăierea mecanică, apărută ca o necesitate în creșterea productivității muncii și a ușurării condițiilor de muncă, aplicându-se atât pentru tăierea țesăturilor, a tricoturilor, cât și a materialelor nețesute.

Poate fi realizată cu mașini fixe de croit ( cel mai des ) sau cu mașini automate de croit.

În cadrul acestui proiect decuparea se face atât cu mașini fixe de croit cât și cu mașini automate de croit.

Norma de timp ( Nt ) pentru operația de decupare se va stabili în funcție de tipul utilajului folosit, și este influențată de complexitatea produsului, de numărul de straturi în șpan, de gradul de încărcare cu piese a suprafeței de croit, de lungimea conturului de tăiere, de numărul de șpanuri ce urmează a fi croite, ș.a.

Vom considera faptul că se vor decupa reperele cu ajutorul mașinilor fixe de tăiat, și vom avea:

Nt = k × td × ͞nf × Nș ( min ) ( 4.25.)

unde: k = coeficient al opririlor, ( 1.15÷1.2 );

Adopt k = 1,2

td = timpul pentru decuparea reperelor de pe o foaie de șpan, ( min );

td = L × l × t'd ( min ) ( 4.26.)

L = lungimea șpanului, ( m );

L = 4 ( m );

l = lățimea șpanului, ( m );

l = 0,80 ( m );

t'd = timpul pentru decuparea reperelor de pe 1 m2 al unei foi de șpan sau timpul teoretic necesar tăierii unui m2 de material, fără a ține cont de opriri, ( min );

t'd = CT × × ( min ) ( 4.27.)

CT = constantă generală specifică tipului de material;

CT = 27.855 – pentru materiale subțiri ( gros.max.1mm )

Csm = consumul specific mediu, ( m2 );

͞nf = numărul mediu de foi în șpan, calculat ca medie ponderată a datelor din tabelul 4.2., cu relația 4.9.;

k1 = constantă;

k1 = -0.346 – pentru materiale subțiri

k2 = constantă;

k2 = -1.07 – pentru materiale subțiri.

Tabelul.4.4.1

Necesarul de utilaje ( n ) pentru cele 3 modele se determină cu relația:

n = ( mașini de tăiat ) ( 4.28.)

n = 1 (mașini de tăiat ) (4.29)

Necesarul de personal ( m ) pentru cele 3 modele se stabilește ținându-se cont de faptul că la operația de decupare contribuie două persoane ( una taie și una preia reperele tăiate ), astfel:

m = n ( muncitori ) ( 4.30.)

m = 1,85 ( muncitori ) (4.31)

4.5.Numerotarea reperelor. Calculul necesarului de personal

Operația de numerotare a reperelor croite se face cu scopul împerecherii corecte a acestora, în vederea asamblării lor ulterioare, pentru evitarea apariției diferențelor de culori sau nuanțe în cadrul aceluiași produs de îmbrăcăminte.

Fiecare reper component al unui produs va primi aceeiași codificare, numerotarea făcându-se pe dosul reperelor, în locuri bine determinate, cu cretă de croitorie, cu creioane sau cu etichete Metto. [6]

Norma de timp ( Nt ) stabilită pentru numerotarea reperelor este influențată de numărul acestora, de timpul aferent numerotării unui reper, precum și de numărul total de șpanuri pentru producția dată astfel:

Nt = k × nr × tn × ͞nf × npi × Nș ( min ) ( 4.30.)

unde: k = coeficient al opririlor, ( 1,20 );

nr = numărul total de repere ale unui produs, care se numerotează;

nr = ( × 2 + ) + (× 2 +) ( repere ) ( 4.31.)

= numărul reperelor perechi ale unui produs, din material de bază;

= numărul reperelor simple ale unui produs, din material de bază;

= numărul reperelor simple ale unui produs din căptușeală;

= numărul reperelor perechi ale unui produs, din căptușeală;

nr = 19 repere pentru modelul 1

nr = 12 repere pentru modelul 2 și 3

tn = timpul pentru numerotarea unui reper ( 0.03÷0.07 min/reper );

Adopt tn = 0,03 min/reper;

͞nf = numărul mediu de straturi în șpan;

͞nf = 65;

npi = numărul de produse din încadrare ( vezi tabelul 4.2.)

npi = 2;

Nș = numărul total de șpanuri, pentru un sortiment.

Tabelul.4.5.1

Necesarul de personal ( m ) se va stabili cu relația:

m = ( muncitori ) ( 4.32.)

Numărul meselor de lucru destinate numerotării ( n ), precum și a dispozitivelor de numerotat ( n̍ ), se vor stabili cu relațiile:

n = m ( mese de lucru ) ( 4.33.)

n' = n = m ( dispozitive ) ( 4.34.)

Obs: Numărul de muncitori nu se aproximează. Numărul meselor de lucru și a dispozitivelor de numerotat se aproximează.

Tabelul.4.5.2

4.6.Confecționarea și finisarea produselor

4.6.1.Elaborarea proceselor tehnologice. Stabilirea normei de timp, a normei de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază

Procesele tehnologice se utilizează pentru realizarea unui model de produs existent, în condițiile retehnologizării sistemului de fabricație și a necesității adoptării altor termene de livrare ale produselor, sau pentru lansarea unui model nou.

Punctele de plecare în vederea elaborării proceselor tehnologice de confecționare și de finisare, constau în:

analiza documentației tehnice;

efectuarea seriei „ zero” și întocmirea propriu-zisă a procesului tehnologic;

implementarea procesului tehnologic și realizarea comenzii de serie.

Pentru aceasta este necesar a se parcurge următoarele etape:

stabilirea fazelor tehnologice, grupate pe tipuri de repere, pe realizarea subansamblelor și pe asamblarea produsului;

stabilirea normei de timp, a normei de producție și a necesarului de personal pentru fiecare fază;

stabilirea dotărilor tehnice necesare.

Modul de elaborare a proceselor tehnologice de confecționare și finisare a produselor de îmbrăcăminte, se va face sub formă tabelară.

Pentru a stabili fazele necesare se pornește de la descompunerea produselor de îmbrăcăminte în elemente componente, respectiv a elementelor în repere sau detalii.

Se vor stabili apoi fazele de prelucrare a detaliilor , urmate de fazele de asamblare a acestora și de finisare a produsului.

În stabilirea variantei optime, se va avea în vedere timpul de realizare, posibilitățiile tehnologice ale utilajelor, condițiile impuse de materia primă utilizată, ș.a.

Prin definiție, norma de timp ( Nt ) reprezintă timpul stabilit unui executant cu calificare corespunzătoare, pentru efectuarea unei lucrări, în condițiile tehnico-organizatorice precizate ale locului de muncă. În cazul confecțiilor textile, se exprimă în min/buc.

Metodele de stabilire a normei de timp pot fi realizate:

prin înregistrări directe – cronometrare, fotografiere, fotocronometrare;

prin înregistrări indirecte – observări instantanee, măsurarea timpului pe microelemente.

Etapele care se parcurg pentru fiecare metodă sunt:

pregătirea măsurătorii;

efectuarea măsurătorii;

prelucrarea datelor.

Timpul poate fi determinat utilizând aparate indicatoare ( ceas, cronometru ) sau aparate care înregistrează ( aparat de filmat, ș.a ).

Totodată, normele de timp se pot obține și din normativele în vigoare, acestea stabilind timpul necesar pentru efectuarea diferitelor elemente de lucru manuale sau manual-mecanice ale procesului tehnologic de realizare a produsului de îmbrăcăminte.

Norma de producție ( Np ) se definește ca fiind cantitate de lucrări stabilite a fi efectuate într-o unitate de timp de către un executant care are calificarea corespunzătoare și lucrează cu intensitate normală, în condițiile tehnico-organizatorice ale locului de muncă precizate. Se calculează cu relația:

Np = ( buc/8h ) ( 4.34.)

Necesarul de personal ( M, m sau c. ) se calculează pentru munca desfășurată în colectiv, stabilindu-se astfel numărul de executanți care trebuie să execute o anumită operație, lucrare sau serviciu, în anumite condiții tehnico-organizatorice. [5]

Deci, numărul de muncitori necesari se calculează cu relația:

M, m, c = ( muncitori ) ( 4.35.)

unde: M, m, c = numărul de muncitori ce realizează faze mecanice ( M ), manuale ( m ) sau de călcare, presare ( c );

N' = capacitatea unei linii tehnologice, ( buc/8h ).

Procesul tehnologic de confecționare model 1 – tabelul.4.6.1

Proces tehnologic de finisare – model 1,2 și 3 tabelul.4.15

Proces tehnologic de confecționare model 2– tabelul 4.6.2

Proces tehnologic de confectionare model 3 Tabelul 4.6.3

4.6.2.Elaborarea grafurilor tehnologice. Desene

Graful procesului tehnologic cuprinde totalitatea fazelor necesare realizării unui produs. Fiecare fază va fi reprezentată de un nod care va furniza informații referitoare la:

conținutul fazei – prin numărul de ordine din procesul tehnologic de confecționare sau de finisare;

utilajul sau mobilierul tehnologic cu care se realizează faza respectivă – evidențiat prin simboluri grafice ( figuri geometrice );

relațiile de precedență între faze.

În interiorul fiecărui simbol grafic se notează numărul fazei și norma de timp sau numărul de executanți rezultat din calcul ( vezi anexa 1, 2, 3 ).

Legenda grafurilor

4.6.3.Cuplare fazelor pe operații

Cu scopul de a se folosi întreaga capacitate a utilajelor și a executanților se va realiza o cuplare a fazelor în operații. Pentru aceasta este necesar a se respecta următoarele indicații:

fazele cuplate să se realizeze cu același utilaj, dispozitiv sau mobilier tehnologic, în cadrul aceluiași loc de muncă;

numărul de muncitori însumat prin cuplare să fie un număr întreg sau să se apropie foarte mult de un număr întreg;

fazele cuplate să nu necesite întoarcerea în flux a detaliilor și/sau a subansamblelor pe distanțe foarte mari;

fazele manuale ce urmează a fi cuplate să aparțină aceleași zone de confecționare a produsului;

se admit cuplări ale unor faze manual-mecanice ce se desfășoară la una sau două mașini de cusut învecinate în fluxul tehnologic ( ex: la o mașină de cusut nasturi și la o mașină de cusut butoniere ).

se admit cuplări ale fazelor manuale cu faze de călcat interfazic.

Echilibrarea încărcării liniilor tehnologice depinde de corectitudinea cuplării fazelor în operații. [5]

Fazele cuplate vor fi evidențiate prin încercuirea lor în graful procesului tehnologic sau prin centralizare tabelară.

Tabelul 4.6.3 Model 1

Tabelul 4.6.3 Model 1,2,3

Tabelul 4.6.3 Model 2

Tabelul 4.6.3.Model 3

Capitolul 5

Controlul tehnic de calitate

În funcție de modul de desfășurare a activităților care participă la realizarea unui produs de îmbrăcăminte, se poate vorbi despre calitatea acestuia.

Din acest motiv, de-a lungul fluxului de fabricație al unui produs vestimentar se vor amplasa diferite puncte de verificare/control, și anume:

la recepția materiilor prime,

în cadrul secției de croit, dupa realizarea unor operații specifice,

în cadrul secției de confecționat, după asamblarea produsului,

în cadrul secției de finisat, verificat produs finit, etichetat și ambalat.

Nivelul calității produsului depinde de:

compoziția fibroasă și calitatea materiilor prime și materialelor utilizate,

tehnologia utilizată,

calitatea execuției,

cantitatea de produse executate,

modul de tehnoreprezentare a produsului, ș.a. [5]

Capitolul 6

Centralizarea necesarului de mobilier și utilaj tehnologic

Stabilirea necesarului de dotări tehnice pentru secțiile productive se va face diferențiat, în funcție de tipul acestora, alegerea lor făcându-se în paralel cu elaborarea tehnologiilor de fabricație. [7]

Centralizarea necesarului la nivelul întregii capacități de producție/schimb se va efectua conform tabelului 6.1.

Tabelul.6.1

Capitolul 7

Centralizarea necesarului de personal

Având la bază procesele tehnologice, precum și întreaga capacitate de producție pe perioada dată, se va stabili necesarul de personal direct productiv din secțiile de bază ( croit, confecționat și finisat ) ( tabelul 7.1.), urmând ca în funcție de acesta să se stabilească apoi și alte categorii de personal ( tabelul 7.2.). [8]

Tabelul.7.1

Tabelul.7.2

Capitolul 8

Stabilirea suprafețelor de producție

8.1. Amplasarea secțiilor și a dotărilor tehnice

Amplasarea dotărilor tehnice se va efectua respectând succesiunea etapelor din cadrul fluxului tehnologic prezentat în figura 4.1., pentru secțiile de croit, confecționat și finisat.

Planșa de amplasare va conține următoarele date:

tipul dotării tehnice ( a utilajului, mobilierului tehnologic, ș.a.) notat prin simboluri și prezentat în cadrul unei legende;

identificarea fazei sau operației din cadrul procesului tehnologic ( pentru confecționare și finisare ).

Locurile de muncă se vor amplasa astfel:

în secția de croit – paralel cu direcția fluxului;

în secția de confecționat și finisat – perpendicular sau înclinat față de direcția fluxului.

Suprafețele secțiilor de producție se vor stabili ținând cont de dimensiunile standardizate ale clădirilor destinate întreprinderilor de confecții textile [8÷12]. Acestea pot fi prevăzute cu unul sau mai multe niveluri ( P+1÷4 ), forma lor fiind de tipul I, L T sau U.

Distanțele de deservire a locurilor de muncă urmează a se stabili luând în considerare normele departamentelor întocmite în acest scop se vor reprezenta în tabelul 8.1. [9]

unde: Ltmax = lățimea maximă a mijlocului de transport, ( 800 mm )

ds = distanță de siguranță, ( 200 mm ).

Tabelul.8.1

8.2. Stabilirea suprafețelor magaziilor

În funcție de etapa din fluxul de fabricație în care se efectuează depozitarea, și de materialele/produsele care se depozitează, magaziile pot fi:

magazii de materii prime;

magazii pentru produse finite.

Suprafața totală de depozitare ( St ) se poate stabili cu relația:

St = Su + Sa ( m2 ) ( 8.1.)

unde: Su = suprafața utilizată, ocupată cu materialele depozitate, ( m2 );

Sa = suprafața auxiliară ( de primire-recepție, de manipulare-circulație, de colectare-expediere, ocupată cu mobilier tehnologic ), ( m2 ).

Sa = k × Su ( m2 ) ( 8.2.)

k = coeficient de utilizare a suprafeței, ce depinde de modul de depozitare și de tipul materialelor/produselor depozitate, ( 0.4÷0.5 )

deci, St = ( k + 1 ) × Su ( m2 ) (8.3.)

În stabilirea suprafeței magaziei de materii prime se ține cont de faptul că modul de depozitare se poate face prin stivuire sau prin paletizare, și perioada de depozitare luată în calcul ( z ) este de 20 de zile. [9]

Depozitarea prin stivuire – pe platforme cu pereți laterali, pe stelaje de diferite forme, ș.a.:

Su = Ss ( m2 ) ( 8.4.)

unde: Su = suprafața utilizată, ( m2 );

Ss = suprafața stivelor, ( m2 );

Ss = ( m2 ) ( 8.5.)

V= volumul stivelor, ( m3 );

V = Nm/zi × l × g × z ( m3 )

Nm/zi = necesarul zilnic de materii prime de bază și materiale secundare, ( m/zi );

l = lățimea materialului, ( m );

g = grosimea materialului, ( mm )

z = nr. zile de depozitare luate în calcul, ( 20 zile );

h = înălțimea stivelor, ( 1.5÷2 m ).

Depozitarea prin paletizare – se utilizează diferite tipuri de palete destinate materialelor textile, a căror dimensiuni sunt standardizate: [10]

-paletă ladă – 1200 ˣ 800 ˣ 900 mm ( STAS 6067 – 70 );

-paletă platformă – 1200 ˣ 800 mm ( STAS 8635 – 70 );

iar depozitarea acestora se realizează prin suprapunerea pe verticală a câte 4 celule de raft a căror dimensiuni sunt:

-celulă de raft – 1300 × 850 × 1000 mm.

Su = ( nc/4 ) × Sbc ( m2 ) ( 8.7.)

unde: nc = nr. celule de raft în care se introduc paletele ( nr. celule de raft = nr. palete );

Sbc = suprafața bazei unei celule de raft, ( m2 ).

Suprafața magaziei de produse finite se stabilește ținând cont de modul de așezare a acestora ( în cutii sau pe umerașe ) și perioada de depozitare ( z = 10 zile ), astfel: [11]

Depozitare în cutii, și a cutiilor în raft pe palete:

Su = ( np/4 ) × Sbc ( m2 ) ( 8.8.)

unde: np = nr. palete ( nr. palete = nr. celule de raft );

np = ( Nzi × z' ) / npc ( palete ) (8.9.)

Nzi = producția zilnică, ( buc/zi ) ( vezi relația de calcul 3.1.);

z' = nr. zile de depozitare luate în calcul, ( 10 zile );

npc = nr. produse dintr-un compartiment, stabilit în funcție de nr. produse dintr-o cutie și de nr. cutii ce pot fi introduse într-o paletă. Dimensiuniile cutiilor depind de dimensiunile și de modul de împăturire al produselor de îmbrăcăminte;

Sbc = suprafața bazei unei celule, ( m2 ).

Depozitare pe umerașe și a umerașelor pe standere:

Su = ( ns/3 ) × ss ( m2 ) ( 8.10.)

unde: ns = nr. standere;

ns = ( Nzi × z' )/ nu

ss = suprafața unui stander, ( 1.5 m2 );

nu = nr. umerașe, ( 10÷20 buc.).

Modalitatea de amplasare a standerelor este de suprapunere a acestora pe verticală ( câte 2÷3 buc., în funcție de tipul produselor de îmbrăcăminte ).

Tabelul 8.2.

Capitolul 9

Transport intern

Transportul intern se organizează în vederea asigurării locurilor de muncă din secțiile productive, cu materii prime sau semifabricate necesare, conform schemei întocmite în fig.4.1. Din acest punct de vedere este necesar a se stabili: [11]

Traseele de deplasare, pot fi:

-în cadrul magaziilor;

-între magazii și secțiile de producție;

-în cadrul secțiilor de producție;

-între secțiile de producție;

-între secțiile de producție și magazii;

Mijloacele de transport necesare, precum și tipul acestora, în funcție de materialele sau produsele ce urmează a se transporta, de cantitatea, dimensiunea, și forma acestora, de lățimea culoarelor de trecere;

-cu acționare continuă – transportoare suspendate, benzi rulante, ș.a.;

-cu acționare discontinua – cărucioare, electrocare, electrostivuitoare, ș.a.;

-pe orizontală/verticală – topogane, ascensoare. [12]

Traseele care se vor stabili sunt:

magazia de materii prime → sala de croit → secția de confecționat → secția de finisat → magazia de produse finite.

Concluzii

Activitatea de fabricație din cadrul firmei trebuie să se realizeze în cele mai bune condiții, pentru aceasta fiind necesară o organizare corespunzătoare a proceselor de fabricație și a celor de producție. Organizarea acestor procese este de fapt un ansamblu de măsuri tehnice, organizatorice și economice care participă la realizarea produselor în condiții optime.

În lucrarea de față s-a proiectat o întreprindere de confecții care produce 3 modele de pantaloni clasici pentru bărbați, în cantitate totală de 11820 buc / lună, urmărindu-se aplicarea tuturor cunoștiințelor legate de noțiunea de eficiență economică și rentabilitate.

Produsul proiectat este unul uzual cu aspect placut. Lucrarea de față a fost structurată pe două părți principale și anume: una de proiectare constructivă și una de proiectare tehnologică.

În prima parte s-a pornit de la construcția tiparelor de bază pentru elementele principale componente ale produsului, urmând ca apoi în funcție de modelul ales pentru produsul proiectat, acestea să fie transformate în tipare de model. Etapa următoare a continuat cu construcția șabloanelor, deoarece tiparele de bază și cele de model nu sunt prevăzute cu rezerve de cusături și tivuri. Întrucât produsul a fost proiectat pentru o gamă de 5 mărimi, șabloanele au fost gradate și apoi încadrate. Pentru realizarea acestora s-a folosit programul Gemini Pattern Editor ( pentru construcția tiparelor de bază, a celor de model, construcția șabloanelor principale și derivate și gradarea acestora ), Gemini Cut Plan și Gemini Nest Expert pentru planificarea producției și realizarea încadrărilor.

În partea tehnologică nu a fost nevoie de utilaje cu grad de specializare foarte ridicat, deoarece modelul ales nu este un model dificil de realizat, care să implice necesitatea acestora. Mașinile folosite la confecționare au fost în general de tip universal, sau speciale pentru realizarea unor operații mai complexe ( butoniere, nasturi, montarea buzunarelor, etc.).

Am optat pentru alegerea unor modele clasice, încadrarea în moda a unui produs trebuind să țină seama de o anumită măsura, punând în evidență personalitatea, fără a exagera însă. În funcție de materialele folosite sau de accesoriile aplicate putem conferi unui produs atât o notă de eleganță cât și una sport.

Având în vedere necesitatea utilizării produsului de o categorie cât mai largă de purtători, fiind un produs de bază în ținuta bărbaților și mai nou, și în cea a femeilor, indiferent de vârstă și siluetă, acesta este apreciat atât ca funcționalitate și utilitate cât și pentru gradul estetic pe care îl are.

Am ales o firmă de confecții în cadrul căreia se realizează pantalonii pentru bărbați deoarece sunt produse care au un mare potențial comercial, cu o desfacere asigurată.

Bibliografie

Mitu, S., Mitu, M. – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, Ed. „Gh.Asachi” Iași, 1998.

Mitu, S., Pintilie, E., Mitu, M. – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, indrumar de lucrări practice, Ed. Performantica, Iași, 2003.

Neagu, I., Mitu, S. – Tehnologii de confecționare a îmbrăcămintei, Ed. Univ. „L.Blaga”, Sibiu, 2000.

Neagu, I – Studiul muncii în industria de confecții textile, Ed.Univ „L.Blaga”, Sibiu, 2001.

Neagu, I. – Mașini și instalații pentru croit și confecționat, Ed. Univ. „L. Blaga”, Sibiu 2002.

Papaghiuc, V., Nicolaiv, P. – Procese, utilaje și instalații în confecții textile, îndrumar pentru proiectul de an, Ed.Rotaprint, Iași, 1986.

Ștefănuță, I. – Procese și mașini pentru industria confecțiilor textile, Ed. Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2001.

*** – Normativ departamental pentru proiectarea depozitelor specifice întreprinderilor din industria ușoară, Indicativ P.D. 47 ( revizuit 1976 ).

*** – Norme departamentale privind stabilirea distanței de deservire a utilajelor din industria ușoară, indicativ P.D. 186-78.

*** – STAS 8635 – 70 – Dimensionarea paletelor.

*** – STAS 1686 – 79 – Dimensionarea clădirilor din industria ușoară.

*** – Prospecte și cataloage ale firmelor prezentate.

Bibliografie

Mitu, S., Mitu, M. – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, Ed. „Gh.Asachi” Iași, 1998.

Mitu, S., Pintilie, E., Mitu, M. – Bazele tehnologiei confecțiilor textile, indrumar de lucrări practice, Ed. Performantica, Iași, 2003.

Neagu, I., Mitu, S. – Tehnologii de confecționare a îmbrăcămintei, Ed. Univ. „L.Blaga”, Sibiu, 2000.

Neagu, I – Studiul muncii în industria de confecții textile, Ed.Univ „L.Blaga”, Sibiu, 2001.

Neagu, I. – Mașini și instalații pentru croit și confecționat, Ed. Univ. „L. Blaga”, Sibiu 2002.

Papaghiuc, V., Nicolaiv, P. – Procese, utilaje și instalații în confecții textile, îndrumar pentru proiectul de an, Ed.Rotaprint, Iași, 1986.

Ștefănuță, I. – Procese și mașini pentru industria confecțiilor textile, Ed. Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2001.

*** – Normativ departamental pentru proiectarea depozitelor specifice întreprinderilor din industria ușoară, Indicativ P.D. 47 ( revizuit 1976 ).

*** – Norme departamentale privind stabilirea distanței de deservire a utilajelor din industria ușoară, indicativ P.D. 186-78.

*** – STAS 8635 – 70 – Dimensionarea paletelor.

*** – STAS 1686 – 79 – Dimensionarea clădirilor din industria ușoară.

*** – Prospecte și cataloage ale firmelor prezentate.