Obiective Si Metodologia Cercetarii Chemp Pojorata

INTRODUCERE

Studiul actual al cunoașterii

Începănd cu civilizațiile antice omenirea a folosit energia hidraulică pentru irigații, macinatul cerealelor. În primele faze oameni au folosit energia naturală a cursurilor de apă, ca mai apoi, să realizeze amenajări care să concentreze forța apelor și să apropie locul producerii forței de locul uilizări cesteia. Încă din epoca daco-romană pe teritoriul României au fost dezvoltate o multitudine de astfel de amenajări prin care se folosea forța apei.

Resursele energetice regenerabile sunt mari, pe plan mondial doar 14% din potențialul hidroenergetic este valorificat. În România, aceste resurse regenerabile sunt valorificate intr-un procent de 40%, în țările dezvoltate economic acest procent este mult mai mare; de exemplu in Elveția, Franța și Italia este valorificat într-un procent de 100%; în Japonia, 57%; în S.U.A. și Canada 55%; în Norvegia este valorificat doar potențialul hidroenergetic acesta având un procent de valoroficare de 99%.

În România potențialul hidroenergetic al cursurilor de apă se apreciază că potențialul teoretic al apelor de scurgere este de 90 TWh/an iar potențialul theoretic linear al cursurilor de apă este de 70 TWh/an. Potențialul hidroenergetic amenajat este cuprins între valorile 23-30 TWh/an. Potențialul hidroenergetic al României este amenajat în proporție de 50%,

Fig. 1. Producția de energie electrică in luna mai pe o perioadă de 5 ani din resurse hidrice

Energia hidraulică reprezintă cea mai imortantă sursă regenerabilă de energie, aceasta acoperind aproximativ un precentaj de 18% din cererea mondială de energie electrică. La nivel mondial există un potential ethnic și economic impresionant care încă nu a fost pus în valoare și care în viitor ar putea acoperii nevoile energiei electrice.

Fig. 2. Procentajul resurselor folosite pentru obținerea energiei electrice

Dintre avantajele oferite de centralele hidroelectrice amintim:

Resursele sunt raspândite larg pe glob, peste 150 de țări dispun de potential hidroenergetic semnificativ;

Din punct de vedere commercial aceasta tehnologie de conversie a energiei hidraulice în energie electrică este matură;

Are un rol foarte important în reducerea emisiilor gazelor cu effect de seră;

Prezervarea rezervelor de combustibili fosili;

Hidrocentralele sunt sunt caracterizate prin flexibilitate în exploatare, costuri reduse de exploatare și durată mare de viață;

Amenajările hidroelectrice pot contribuii cu un procent senificativ în rezolvarea problemelor de asigurare cu apă potabilă a populației și a irigațiilor;

Principalele limitări care apar la dezvoltarea hidrocentralelor sunt legate de costurile mari de capital și de impactul asupra mediului produs în faza de construcție și montaj a acestora;

II CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

2.1 Aspecte dimensionale și morfografice

Situată în aria montană a județului Suceava, respectiv în nordul Carpaților Orientali, comuna Pojorâta este așezată între Obcinele Bucovinene Feredeu și Mestecaniș și culmile Giumalăului și Rarăului. Satul Pojorâta se plasează în sinclinalul marginal al Rarăului, în zona formată prin îndepărtarea, de o parte și de alta a Văii Moldovei, a rocilor mai puțin dure, care alcătuiesc umplutura acestui sinclinal.

Fig . 3. Comuna Pojorîta, județul Suceava

Masivul Giumalău domină întreaga zonă, către nord culmile sunt greoaie și văile înguste, iar înalțimile coboară sub formă de trepte, cea mai joasă fiind la 1200 – 1300 m, a doua treaptă apărând la 1400 m, iar a treia la 1650 m. Deasupra acestora se înalță vârful Giumalău, cu o altitudine maximă de 1857 m.

În mijocul acestui peisaj dominat de culmi împădurite, separate de văi largi cu pajiști întinse și umanizate, se înalță doi munți aproape simetrici ca formă, înălțime și covor vegetal, pe care locuitorii i-au denumit Adam și Eva (1024 m și respectiv 1009 m).

2.2 Relieful și geomorfologia

În funcție de modul cum au acționat factorii externi și interacțiunea acestora cu factorii interni (geologici), tipologia reliefului variază dupa cum urmează:

2.2.1 Relieful structural și petrografic

Raporturile evolutive strânse ale rețelei de văi cu dispoziția stratelor și cu alcătuirea lor petrografică explică succesiunea de sectoare largi, depresiuni de eroziune diferențială, orientate longitudinal și sculptate în roci puțin rezistente, sectoare înguste, orientate transversal, sculptate în roci dure.

Din punct de vedere morfostructural, Pojorâta este considerată ca făcând parte din unitatea wildflișului Pojorâta – Izvorul alb, unitate ce corespunde cuverturii sedimentare a pânzei bucovinene, caracterizată prin dominarea formelor de modelare selectivă în raport cu cele structurale.

Fig. 4. Vîrful Rarău, comuna Pojorîta

Astfel, compartimentul depresionar Pojorâta este unul tipic de eroziune selectiv – litologică. Din masa wildflișului s-au detașat numeroși martori litologici, mici abrupturi și vârfuri izolate, elemente de modelare selectivă tipică. ca efect al condițiilor litologice sunt favorizate alunecările de teren, instabilitatea versanților fiind un fenomen caracteristic.

Densitatea relativ mare a rețelei hidrografice și a celei torențiale, este un indiciu asupra activității intense a apei asupra versanților. Aceastăt activitate se manifestă mai vizibil și cu precădere în zona fostelor și actualelor exploatări miniere din zonă și pe versanții pârâului Pojorâta.

2.2.2. Relieful periglaciar

Mediul morfogenetic periglaciar, este foarte răspândit, fiind format în generații succesive începând din pleistocen și suprapunându-se fostului domeniu glaciar. Acest tip de relief se grupează în complexe care diversifică morfologia glaciară în unele sectoare înalte, produc convergențe morfologice de tip glaciar la altitudini mai mici și reduc stabilitatea versanților, în special în sectoarele puternic antropizate.

Formele reliefului periglaciar regăsite pe teritoriul comunei Pojorâta au luat naștere datorită formațiunilor sărăcăcioase de tundră, care, în timpul periglaciarului ultimei glaciațiuni, au permis dezvoltarea nestingherită a dezagregării și avalanșelor de grohotișuri și zapadă până la 1000 – 1200 m. Efectele acestor procese s-au concretizat prin câmpuri de grohotișuri care s-au acumulat la baza abruptului Rarăului.

2.2.3. Relieful de acumulare

Relieful de acumulare este reprezentat prin valea Moldovei și văile numeroșilor afluenți ai acesteia din zonă, și prin complexele de terase (în număr de 9 pe Moldova) cu altitudini relative de la 1 m – 2 m la 100 m – 110 m. Lărgirea Văii Moldovei la Pojorâta este de altfel accentuată de confluența pâraielor cu râul Moldova în acest sector.

Văile ocupǎ porțiunile cele mai coborâte ale reliefului, având o pantǎ redusǎ și o mai mică energie de relief, constituind și cele mai recente forme de relief de acumulare, iar unele conuri de dejecție și glacisuri continuǎ sǎ se creeze și în prezent.

Conul de dejecție costituie o formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde panta terenului descrește, acestea sunt foarte prezente fiind generate de pâraiele afluente râului Moldova.

Glacisurile sunt forme de relief cu pantă redusă, care constituie un punct de îmbinare între versant și luncă, acestea continuă să se formeze și în prezent prin acțiunea unor procese naturale (doborâturi de copaci cauzate de vânt), dar mai ales datorită activității antropice (defrișări și pășunat). Materialele erodate din sectoarele mai înalte sunt depuse în zonele joase din imediata apropiere ajutând la atenuarea contrastelor morfologice și modelarea unui profil de echilibru.

2.3. Hidrologia și hidrogeologia

Ca urmare a condițiilor geologice, de climă și de relief, teritoriul comunei Pojorâta se remarcă printr-o mare bogăție de ape subterane și de suprafață. Apele de suprafață sunt reprezentate în principal prin torenți și pâraie cu debite bogate, însă principala arteră hidrografică o constituie râul Moldova.

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul comunei Pojorîta urmărește cu fidelitate configurația rețelei hidrografice dominând tipul rectangular de rețea. Alimentarea predominant pluvială, susținută subtanțial de cea subterană, asigură în permanență scurgerii râurilor și un debit relativ stabil și constant, cu variații în funcție de anotimp.

Pojorâta este situată la confluența râurilor Moldova, Putna, Izvorul Giumalăului și pârâul Pojorâta,care vin din trei puncte cardinale: dinspre nord de sub Lucina râul Moldova, dinspre vest de sub Mestecăniș pârâul Punta și dinspre sud de sub vârful Giumalăului Izorul Giumalăului.

Moldova, ale cărei izvoare sunt separate de ale Sucevei prin culmea joasă a Alunișului și Pasul Izvor are o lungime totală de 237 km și o suprafață de 4316 km2 și străbate Obcinele Bucovinene longitudinal în cursul său superior – de la izvoare până la Pojorâta – și le delimitează spre sud prin cursul său mijlociu, transversal – între Pojorâta și Paltinoasa. Pe tot acest traseu montan, cu o lungime de aproape 90 km, ea strabate o succesiune de mici depresiuni – Izvoarele Moldovei, Breaza, Botus, Fundu Moldovei, Pojorâta, Câmpulung, Vama, Gura Humorului și chei – Brezei, Pojorîtei, Strâmtura Roșie. Talvegul are o cădere de la 25 m/km în amonte de Moldova Sulița, la 5 m/km în depresiunea Câmpulung și la 3,5 m/km între Vama și Păltinoasa. Principalii săi afluenți de pe dreapta, din Obcina Mestecănișului, sunt Lucina, Lucăva, Tătarca – 9 km, Botuș – 10 km, Valea Putnei – 20 km împreună cu pasul Mestecăniș – 1096 m – completează limita sudică a Obcinelor. De pe stânga primește pe Sulița, Breaza, Pârâul Negru, Sadova, Pârâul Morii, Corlățeni, Deia, Moldovița, Dobra, Beltagul, Humorul.

Fig. 5. Evidențierea traseului râului Moldova

Râul Moldova are, pe teritoriul comunei, o albie minoră îngustă, pe care în perioadele de precipitații abundente se pot produc inundații limitate în partea de nord a localității Pojorâta.

Analiza debitelor râului la postul hidrologic Fundu Moldovei pe o perioadă de 60 de ani (1953 – 2013) indică o valoare medie multianuală de 3,49 m3/s. Prin comparație, la postul hidrologic Prisaca Dornei debitul mediu anual al râului se dublează (7,00 m3/s). Debitul maxim anual s-a înregistrat în 1970 (6,90 m3/s – Fundu Moldovei), cel mai mic debit anual s-a înregistrat în anii 1986 și 1990 la același post hidrologic acesta fiind de 2,04 m3/s.

Scurgerea minimă corespunde anotimpului rece (10,41%), iar scurgerea maximă se înregistrează în lunile de primăvară (39,75%).

Principalul afluent al Moldovei de pe teritoriul comunei Pojorâta este pârâul Valea Putnei, care-și are originea în Munții Giumalău. Acesta are o lungime de de 20 km, cei mai importanți afluenți fiind: Putna Mică, Putna Mare, Putnișoara, Tiniș, Frumosu.

Al doilea afluent al râului Moldova este pârâul Izvorul Gimalăului, care își are obârșia în șaua Fundu Colbului, are cu o lungime mai mică, de 10 km și doi afluenți: pârâul Șurii și pârâul Colbu.

Un alt afluent al Moldovei de pe teritoriul comunei este pârâul omonim acesteia: Pojorâta.

Alte cursuri de apă mai puțin importante, din zona satului Pojorâta, sunt pâraiele Cârstea, Peciște, Măgura, Podirei, Chilia, Runc, iar din zona Valea Putnei pâraiele Nistor, Cârjoi, Tunel, Haului, Ulița Păstrăvăriei.

Apele au săpat spre obârșie văi înguste, care se lărgesc către confluența acestora cu Moldova, unde au creat condiții prielnice de locuire și dezvoltare economică.

În ceea ce privește regimul termic al râurilor, acesta depinde esențial de regimul termic al aerului, variind în jurul acestuia, temperatura medie a râurilor variază între 0,3 și 13,3°C, cu o medie anuală de 6,1°C.

Pe toate râurile din regiune se poate observa fenomenul de îngheț în anotimpul rece, frecvența, durata și forma sub care apare variază în limite largi și sunt condiționate de particularitățile climatului și caracteristicile hidrologice. Durata medie a prezenței formațiunilor de gheață este cuprinsă între 60 – 90 zile, media fiind de 78 de zile.

Alimentarea râurilor și pâraielor este predominant superficială ,mai mult de 60% din ploi și zăpezi,, alimentarea subterană fiind moderată 20 – 40%. Între sursele de alimentare superficială, cea mai mare o au ploile 60 – 80%, zăpezile fiind mai puțin abundente 20 – 40%, dar mai persistente față de alte regiuni carpatice, rezultatul temperaturilor negative pe o durată îndelungată de timp.

Sub aspectul compoziției chimice, apele din cadrul perimetrului intră în clasa apelor slab carbonatate, cu conținut apreciabil de sulfați, prin acțiunea lor erozivă, apele de suprafață au avut un rol hotărâtor în modelarea reliefului depresionar, oferindu-i configurația actuală.

2.3.1. Apele subterane

Apele subterane de adâncime, sunt bogate și dau la nașterea numeroaselor și abundente izvoare cu apă cristalină, mai cu seamă la contactul calcarelor și al conglomeratelor cu șisturile cristaline marginașe ale flișului cretacic. Pe flancurile de vest, sud-vest și nord-vest ale Giumalăului există o mare abundență de ape minerale acesea fiind valorificate doar în cadrul stațiunii Vatra Dornei.

Acestea sunt cantonate la baza depozitelor permeabile la adâncimi ce variază între 0,60 m pe văile pâraielor și treimea inferioară a versanților și 10 – 15 m în punctele cele mai ridicate ale terenului; apa freatică, este indicată de nivelul apei din fântâni, se află la o adâncime cuprinsă între 7 m și 10 m, iar în lunca râului Moldova și a pâraielor afluente apa se ridică până aproape de nivelul solului; stratul acvifer este alimentat din precipitații pluvio-nivale ce se infiltrează de pe versanți dar și direct din cursurile pâraielor.

2.4. Principalele caracteristici ale climei

Comuna Pojorîta se încadrează în aria climatului temperat moderat continental, care suportă influențe ale climatului boreal din nord și unele manifestări ale climatului continental, mai accentuat din est, aceasta aparține sectorului sud-estic al Obcinelor, de predominare a climatului temperat montan, cu medii anuale mai ridicate ale temperaturii, acestea fiind cuprinse între 5 și 7°C.

Astfel, temperaturile medii anuale variază de la 2-3°C la stația meteo Rarău și 6-8°C la Câmpulung Moldovenesc, fiind printre cele mai coborâte din regiunea Moldovei și din țară.

Mediile lunare cele mai joase se înregistrează în luna ianuarie (- 3-5°C), iar cele mai ridicate în luna iulie (16-4°C). Extremele absolute fiind mult mai mari: de exemplu, în luna iulie 1957 s-au înregistrat 34,4°C, iar în luna ianuarie 1963 m -30,3°C.

Rolul altitudinii reliefului asupra temperaturii este deosebit de important: astfel, comparativ cu datele prezentate anterior pentru Stația meteo din orașul Câmpulung Moldovenesc (642 m altitudine), la stația din Rarău (1536 m) cei trei indici termici au valori mai coborâte cu circa 4-5° C. Media anuală este de 2-3°C, media lunii cele mai reci (ianuarie) este de -7-7°C, iar a celei mai calde (iulie) de +11,8°C. Temperaturi medii diurne sub zero grade se pot înregistra timp de peste 100 de zile.

Frecvența temperaturilor medii diurne sub 0°C variază între 100 zile în depresiunea Câmpulung Moldovenesc și 150 zile în Giumalău, temperaturi sub 0°C se înregistrează timp de 2/3 din durata anului.

Poziția geografică a comunei Pojorîta face ca desprimăvărarea să întârzie aproximativ trei săptămâni față de locurile cu aceeași latitudine din Câmpia Moldovei și apariția fenomenelor de toamna mai devreme. Urmarea este o scurtare a anotimpului cald, care împiedică creșterea unor plante de cultura ceea ce determină o suprafață agricolă mai redusă.

2.5. Vegetația și fauna

2.5.1. Vegetația

Teritoriul comunei Pojorâta se încadrează, conform zonalității dominant altitudinale a vegetației, atât etajului altitudinal al pădurilor de foioase, mai exact etajului de predominare a fagului în amestec cu brad și molid, dacă ne referim la zonele mai joase, corespunzătoare bazinului depresionar și culoarelor de vale, până spre altitudinea de 1200 – 1400 m, cât și etajului pădurilor de conifere (dominat de prezența molidului) și etajului superior al rariștilor de arbori și tufișuri de la 1600 – 1800 m. pe versantul superior al Giumalăului apar pajiști subalpine.

Analiza compoziției floristice a reliefat prezența în comuna Pojorâta a aproximativ 507 specii și subspecii de plante, care se încadrează în 68 de familii și 270 de genuri. Familiile cu cele mai numeroase specii sunt: Gramineae (35), Rosaceae (30), Labiatac (26), Leguminosae (23), Ranunculaceae (22), Cruciferae (20) și Compositae (76).

Pădurile ocupă circa 75% din suprafața totală a teritoriului, apximativ 10500 ha, fiind formate în special din conifere, din suprafața totală a pădurilor, 70% sunt constituite din arborete pure de molid, restul fiind reprezentate prin amestecuri de rășinoase cu fag și, azonal, în luncile pâraielor, prin aninișuri.

Pădurile de amestec de pe culmile mai scunde dinspre bazinul Moldovei sunt situate, în general, între 800 – 1100 m (în funcție de topoclimatul specific) și sunt formate predominant din fag (Fagus silvatica), la care se adaugă în proporții variate bradul (Abies alba) și molidul (Picea abies). Sporadic se întâlnesc și alte specii de arbori, precum: frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus sp.), mesteacănul (Betula verrucosa), plopul (Populus tremula), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), scorușul (Sorbus aucupatia), teiul pucios (Tilia cordata), arinul de munte (Alnus viridis), plopul (Populus tremula). Rata de creștere a masei lemnoase (după I. Bojoi, 2000) este de 4,5 t/ha/an.

Subarboretul este, de obicei, sărăcăcios: tulichina (Daphne mezereum), alun (Corylus avellana), soc (Sambucus Nigra). În substratul ierbos se întâlnesc: Asperula odorata, Salvia glutinosa, Rubus hirtus, Allium urssium, Festuca drymeia, Luzula luzuloides, Calamagrostis arundinacea ș.a.

Pajiștile ocupă aproximativ 18% din suprafața teritoriului acestea fiind utilizate ca pășuni, în partea inferioară, și fânețe, în ariile mai joase. Acestea sunt în cea mai mare parte secundare, luând naștere prin defrișări în masa compactă a pădurilor. Se individualizează însă și areale de pajiști subalpine între 1700 – 1850 m altitudine. Cea mai mare parte a vegetației pajiștilor montane subalpine naturale sau secundare este constituită din ierburi, între care predomină cele din familia graminee.

Sunt prezente o diversitate de alte plante, printre care unele endemice sau rare ocrotite: Carex digitata, varianta palidda, Corydalis capnoides care crește pe Măgura, Viola canina care crește pe Muncel, Drosera L., planta carnivoră care crește pe Măgura și pe versantul sudic al Munților Adam și Eva, crinul de pădure, bulbucul, argințica, floarea de colț și un endemism local numit vulturică (Hyeracium pojoritense).

Dintre plantele cu o anumită valoare economică, o pondere importantă o dețin cele medicinale și melifere, cu 201, respectiv 120 de specii, urmate de plantele furajere cu 65 specii, 30 de specii de plante ornamentale, 23 de specii de plante industriale, 18 specii de plante alimentare, 6 specii de plante aromatice. Plantele toxice sunt reprezentate printr-un număr de 63 de specii.

2.5.2. Fauna

Componența faunistică este determinată de vegetație și relief, răspândirea speciilor de animale corespunzând zonării altitudinale a vegetației, în cea mai mare parte specifică Carpaților de altitudine joasă și mijlocie, este reprezentată prin mamifere ca: lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), mistrețul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), etc. Dintre păsările răpitoare amintim: uliul găinilor (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), șorecarul (Buteo buteo), acvila țipătoare (Aquilla clanga), etc. Apele adăpostesc păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), lipan (Thymallus thymallus), etc. Dintre speciile ocrotite de lege apare, rar, lostrița (Hucho hucho), care este cel mai mare salmonid de pe teritoriul Romaniei, unele exemplare putând să ajungă la peste 1 m lungime și circa 14 kg greutate. Peștii apelor comunei se încadrează în zona păstrăvului, cei din pâraiele mici, și în zona lipanului și mrenei, cei din râul Moldova. Cu excepția lostriței, ocrotită de lege, celelalte specii ale faunei ihtiologice constituie mari atracții pentru pescuitul sportiv.

Fondul cinegetic al masivelor mai înalte are splendide exemplare de urs brun (Ursus arctos), cerbi și ciute (Cervus elaphus), căpriori și căprioare (Capreolus capreolus), mistreți (Sus scrofa), râși (Lynx lynx).

2.6. Solurile

Solul, prin poziția, natura și rolul său, este un produs al interacțiunii dintre mediul biotic și abiotic, reprezentând un organism viu, în care se desfășoară o viață intensă și în care s-a stabilit un anumit echilibru ecologic.

Procesele de bioacumulare sunt cele prin care se îmbogǎtește partea superioarǎ a solului cu humus și alte substanțe, datoritǎ activitǎții microorganismelor. Depunerea și mineralizarea resturilor organice a dus la formarea humusului, de tip mor și moder, specifice solurilor din zona de munte, și de tip mull, specific cernoziomurilor, gleisolurilor molice și aluviosolurilor molice.

Argiloiluvierea este specifică arealelor aflate sub vegetație forestieră ca și zonelor limitrofe care au fost defrișate în ultimele două secole. Orizontul Bt se asociază uneori cu orizonturile de pseudogleizare. Procesele vertice sunt condiționate de prezența argilelor din lunca Moldovei și luncilor pâraielor ce traversează regiunea.

Procesele de pseudogleizare sunt prezente în lunci și pe versanții mai slab înclinați, datorită prezenței unui procent mai mare de argile fine care constituie materialul parental al solului. În microdepresiunile de alunecare și la baza versanților deluviali slab înclinați este prezen un exces de umiditate.

Excesul de apǎ din sol duce la o aerație insuficientǎ și o încetinire a proceselor de mineralizare a materiei organice precum și formarea de compuși toxici; O mare parte din luvisoluri, care au un orizont impermeabil, sunt afectate de pseudogleizare. Gleizarea predominǎ la solurile din lunci și de pe fundul vǎilor înguste unde apa freaticǎ este la micǎ adâncime.

Procesele de eluviere – iluviere constau în levigarea de cǎtre apa provenitǎ din precipitații a compușilor solubili și depunerea acestora la diferite adâncimi. Cel mai ușor eluviate sunt sǎrurile, în ordinea solubilitǎții, urmate de unele componente care în apǎ nu se dizolvǎ dar trec sub formǎ de particule foarte fine, respectiv substanțele coloidale (argilǎ, sescvioxizi de fier și aluminiu, acizi huminici).

Preluvosolurile sunt mai răspândite pe suprafețe cu pante mai mici, ca exemplu, pe Dealul Măgurii, pe platoul de la poalele munților Adam și Eva și pe partea stângă a râului Moldova.

Eutricambisolurile sunt dispuse sub forma unui areal compact pe Măgura, Dealul Raia, sub muntele Adam.

Districambosolurile sunt cele mai răspândite soluri zonale, acestea fiind prezente pe tot cuprinsul comunei, mai puțin în zona de luncă.

Prepodzolurile și podzolurile au o pondere redusă, sunt întâlnite pe pășunile de pe culmile înalte și anume pe Muntele Giumalău, Obcina Flocească.

Litosolurile se întâlnesc pe suprafețe mici, în zone cu relief accidentat sau pe pante mari.

Aluviosolurile sunt soluri tinere, formate exclusiv în zonele de luncă și anume în lunca râului Moldova, Izvorul Giumalăului, pârâul Putna.

Pe teritoriul comunei Pojorata s-a cartat pedologic o suprafață totală de 3169 ha.

2.6.1. Încadrarea în clase de calitate (bonitarea)

Operațiunea de bonitare reprezintă operațiunea de cunoaștere aprofundată a condițiilor de dezvoltare și creștere a plantelor, de determinare a claselor de calitate pentru fiecare folosință printr-un sistem de indicatori tehnici și note de bonitare.

Structura claselor de calitate după nota medie de bonitare naturală pe folosințe :

Pentru folosința pășune ( 3169 ha ) sunt:

– terenuri de clasa a I-a 95 ha – 2,99 %

– terenuri de clasa a II-a 198 ha – 6,24 %

– terenuri de clasa a III-a 460 ha – 14,51 %

– terenuri de clasa a IV-a 2074 ha – 65,44 %

– terenuri de clasa a V-a 342 ha – 10,79 %

Media întregii suprafețe este de clasa a IV-a de calitate, cu o nota de bonitare medie de 35 puncte.

Pentru folosința fâneață ( 3169 ha ) sunt:

– terenuri de clasa a I-a 17,0 ha.

– terenuri de clasa a II-a 155,0 ha.

– terenuri de clasa a III-a 174,0 ha.

– terenuri de clasa a IV-a 1336,0 ha.

– terenuri de clasa a V-a 1494,0 ha.

Mediea întregii suprafețe este de clasa a IV-a de calitate, cu o nota de bonitare medie de 26 puncte. Întreaga suprafață luată în considerare în studiul pedologic s-a bonitat ca și cum ar fi fost pășune sau fâneață.

III OBIECTIVE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

CHEMP Pojorâta este amplasată pe malul drept al râului Moldova, din bazinul hidrografic Moldova, în localitatea Pojorâta (captarea) și Sadova (centrala), județul Suceava, pe drumul național 17A (la 200 m față de drumul european E 576, respectiv 6 km față de localitatea Câmpulung Moldovenesc) cod bazin hidrografic: XII.1.40.

Fig. 6. Amplasamentul CHEMP Pojorîta

Amenajarea hidroenergetică CHEMP Pojorâta se află în prezent în proprietatea S.C. Vienna Energy Forta Naturala SRL, cu sediul în București, societate care este atât proprietar cât și administrator.

Proiectarea CHEMP Pojorâta s-a derulat în perioada 1987 – 1988 și a fost realizată de SC.ELECTRICA SA. Principala destinație a CHEMP Pojorâta este producția de energie electrică. Puterea instalată a centralei este 520 kw, iar producția de energie prognozată pentru un an hidrologic mediu este de 0,706 mil kwh.

Construcțiile amenajării CHEMP Pojorâta au fost proiectate în directă dependență cu datele hidrologice aferente râului Moldova, în secțiunea amenajării.

– conform „Studiului Hidrologic” întocmit de Direcția Apelor Siret – Bacău în anul 1982, au rezultat următoarele date hidrologice:

Tabel 1. Date hidrologice ale râului Moldova din anul 1982

– deoarece în secțiunea captării CHEMP Pojorâta nu s-a desfășurat de-a lungul timpului activitate hidrometrică, în intervalul 1980 – 2008 studiul hidrologic reactualizat în anul 2008 de către Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor nu a furnizat date hidrologice reactualizate referitoare la valoarea debitului maxim de verificare, respectiv Q 1%. Prin acest studiu a fost evaluată numai valoarea debitului mediu lunar minim anual, calculat cu probabilitatea de 95%, pe baza prelucrărilor statistice ale șirurilor cronologice de debite medii lunare minime anuale de la stațiile hidrometrice existente în zonele învecinate:

Tabelul 2. Date hidrologice reactualizate

Debitul de servitute : Qservitute = 1,34 mc/s.

Tabelul 3. Debit minim necesar în albia aval (de servitute, salubru)

3.1. Captarea râului Moldova

Captarea este amplasată pe râul Moldova aval de confluența cu pârâul Valea Putnei. Pe albia râului Moldova este construit un prag de beton simplu cu profil practic curb. Pragul are deschiderea de 60 m și înălțimea de 2 m.

Fig. 7. Pilă din beton

El este încastrat în malul drept printr-o culee din beton simplu în formă de “U” ce se ridică deasupra crestei pragului cu 3 m.

Pe malul stâng pragul deversor se termină cu o pilă din beton simplu ascuțită amonte și aval groasă de 1,0 m ce se ridică la cota culeei de pe malul drept.

Amonte de pilă este construită o avanpilă la cota pragului. Lângă pila spre prag este construită o scară din beton simplu fauna piscicolă având lățimea de 2 m și sarcina de 1 m.

Între pilă și culeea de pe malul stâng se află culoarul de spălare a grătarelor lat de 7 m. Acesta este acoperit de pasarela de acces carosabilă împrejmuită cu balustradă din țeavă metalică.

La capătul aval al culoarului sunt montate două vane plane VB1 și VBP2 de tip BOCSA din care cea dinspre grătare este acționată de un dispozitiv electric de ridicare. Vanele BOCSA au dimensiunile de 2 m înălțime și 3 m lățime.

Fig. 8. Scara de acces la gratare, direcționarea apei spre deznisipator

În culeea din malul stâng amonte de VB2 se află frontul de priză compus din 10 grătare de 1 mp fiecare înclinate la 70 de grade față de orizontală.

Grătarele închid golul pentru accesul apei de sub timpanul de beton armat al prizei și pot culisa pe verticală în profile tip “U10” montate pe timpan.

Timpanul se ridică până la cota culeelor și se termină sus cu o pasarelă metalică prevăzută cu balustradă.

În fața grătarelor la cota pragului este construită o pasarelă metalică pentru accesul la grătare în timpul curățării acestora.

Priza se continuă în amonte cu culeea ce se încastrează în malul stâng al râului Moldova.

Elementele de grătar au fiecare 1 mp și sunt construite din ramă din profile “L 40” pe care sunt sudate benzi metalice de 5 mm grosime și 40 mm lățime având lumina între lamele de 40 mm.

3.2. Denisipatorul

După ce trece prin grătare apa pătrunde în desnisipător. Aceasta are formă asemănătoare unui sfert de cerc și este prevăzut pe radier cu un prag de reținere a aluviunilor. Desnisipătorul poate fi spălatdeschiderea vanei VB3.

Înspre canalul de legătură sunt amplasate două vane plane VP4 și VP5 ce pot închide accesul apei spre bazinul compensator.

Fig. 9. Deznisipator

Toate vanele sunt aliniate la marginea amonte a pasarelei carosabile acoperită cu fâșii cu goluri.

Fig. 10. Vane care fac legatura cu canalul

de legătura

3.3. Canalul de legătură

Din desnisipător apa pătrunde în canalul de legătură prin vanele plane VP4 și VP5 de tip ISGLC de 3 m lățime și 2 m înălțime fiecare. Canalul face legătura între desnisipător și bazinul compensator și are secțiune dreptunghiulară cu lățimea de 5 m.

Fig. 11. Canalul de legătură

Acest canal este construit din beton iar lateral dreapta în porțiunea aval se află deversorul de preaplin. Deversorul are deschiderea de 6 m și are cota pe creastă cu 0,5 m mai sus de cota pragului. Lungimea canalului de legătură este de 55 m și se continuă cu bazinul compensator.

2.4. Bazinul compensator

Bazinul compensator are secțiunea trapezoidală cu panta taluzelor m = 1,5 iar lățimea variabilă de la 5 m la 15 m.

Bazinul are formă neregulată în plan și este împrejmuit cu gard de plasă de sârmă pe stâlpi din beton de 1 m înălțime. La mijlocul bazinului pe cele două laturi sunt construite două rampe de acces. Lungimea bazinului este de 500 m.

Fig. 12. Bazinul compensator

În partea aval a bazinului este construit un confuzor din beton în care apa intră prin două grătare tip BOCSA GR2 și GR3.

Fig. 13. Confuzor

Confuzorul conduce apa direct în conducta forțată de 2000 mm. Din colțul din aval dreapta al bazinului apa poate fi golită prin conducta Dn 500 care trece prin robinetul fluture RF1, aflat în căminul de golire din beton. La vărsarea în albie conducta de golire are consolidare de mal.

3.5. Conducta forțată

Apa este condusă spre centrală de conducta forțată cu diametrul de 2000 mm ce are lungimea de 910 m.

Pe traseul conductei de aducțiune sunt prevăzute masive de ancoraj din blocuri de beton, situate la coturi pentru a preveni deplasarea conductei în timpul șocurilor create de loviturile de berbec în conductă.

3.6. Centrala

Clădirea centralei are infrastructura din beton și suprastructura din cadre din beton armat cu pereți de umplutură din cărămidă. Tavanul este din fâșii cu goluri prefabricate sprijinite de cadre și monolitizate cu beton. Acoperișul este șarpantă din lemn de rășinoase cu luminator, iar învelitoarea din țiglă. În peretele amonte sunt 3 ferestre cu toc metalic de 1,5 m înălțime și 2 m lățime fiecare.

Clădirea este prevăzută cu pod rulant pe grinzi din beton ce se sprijină pe ciocurile cadrelor special construite. Interiorul este tencuit și văruit și exteriorul tencuit stropit. Cabina de exploatare este construită în interior amonte pe platforma de depozitare a utilajului. Accesul în cabină se face din interior iar iluminatul prin fereastra cu toc de lemn.

Fig. 14. Cladirea centralei

Accesul în clădirea centralei se face prin ușa metalică dublă de 4 m înălțime și 3,6 m lățime la nivelul solului, astfel încât în centrală poate intra mașina ce transportă utilajul

Amonte de clădirea centralei conducta de aducțiune se bifurcă în trei ramuri Dn 1000 mm prin construcție metalică.

Cele 3 conducte metalice intră în centrală unde au la partea superioară guri de vizitare. După gurile de vizitare sunt montate reducții de la Dn 1000 mm la Dn 700 mm. Ramura din dreapta este înfundată cu blind. După reducție urmează robineții clapă fluture RFG1 și RFG2. Aceștia sunt acționați de dispozitive de acționare hidraulice cu revenire prin contragreutate. Robineții cu clapă de fluture au Pn 16 și Dn 700 mm.

De la robineți, prin intermediul compensatoarelor de montaj, se face legătura la cele două turbine de tip EOS 700.

Fig. 15. Turbină tip EOS 700

Aval de centrală se află camera de liniștire, construită din beton de secțiune dreptunghiulară, în care varsă aspiratoarele turbinelor.

Fig. 16. Camera de liniștire

3.7. Echipamente din centrală

Echipamentul din centrală se compune din:

două turbine EOS 700 la 600 rot/min.;

două generatoare electrice asincrone GA 100/40-10 de 250 kW;

două dulapuri de protecție automatizare DPG 250;

două dulapuri de comandă și distribuție DCD 250;

două dulapuri cu baterii de condensatoare 2×15 kVAr la grupul nr. 2;

două dulapuri cu baterii de condensatoare 2×15 kVAr la grupul nr. 3,

două redresoare cu seleniu 220 V c.a./24 V c.c.;

patru baterii de acumulatoare tip auto (180 Ah/buc) ce funcționează în regim tampon cu redresoarele;

instalație de iluminat și forță;

instalație de iluminat de siguranță;

instalație de legare la pământ;

doi robineți calpă fluture montați la cele două turbine având Dn 700 și Pn 16, acționați cu dispozitiv hidraulic cu revenire prin contragreutate;

un robinet clapă fluture montat pe conducta de bypass având Dn 800 și Pn 12;

două mecanisme de acționare tip NOTOR pentru manevrarea aparatelor directoare ale turbinelor;

două tahorelee montate la generatoare pentru comanda cuplării automate la sistem;

două dispozitive de acționare hidraulice cu revenire prin contragreutate;

două relee de nivel cu electrozi tip SNE 3 pentru comanda pornirii automate;

instalație de epuisment;

un pod rulant acționat manual de 5 tf.

3.8. Canalul de fugă

Din camera de liniștire apa iese în canalul de fugă cu secțiune trapezoidală cu baza 4 m și panta taluzelor de 1,5.

Fig. 17. Canal de fuga

Etanșarea este făcută cu dale de beton de 15 cm grosime cu rosturi verticale la 1 m distanță umplute cu mastic bituminos.

Lungimea canalului de fugă este de 15 m și se continuă cu o porțiune de canal de 50 m până se varsă în albie.

3.9. Evacuarea puterii

Energia electrică produsă de CHEMP se evacuează prin intermediul a patru cabluri subterane de joasă tensiune CYY 2x (4×120) mmp la un post de transformare aerian PT nr. 19 Pojorâta echipat cu un transformator tip TTU 20/0,4 kV, 630 kVA în axa 20 kV Câmpulung – Fundu Moldovei.

Fig. 18. Evacuarea energiei electrice

Protecția la scurtcircuit se realizează prin siguranțe MPR 630/400 A. Protecția la suprasarcină se realizează prin releele termice TSAW 630 A. Pe primul stâlp de la PTA spre LEA 20 kV este montat un separator cu cuțite de legare la pământ tip STE 20 kV/200 A. Valori admisibile ale parametrilor care influențează funcționarea CHEMP

4.1. Limite topometrice

4.2. Limite hidrologice

La ape mici când debitul afluent este mai mic de jumătate din debitul instalat al unui singur grup, centrala va funcționa pe principiul “totul sau nimic”. Dacă debitul afluent este egal cu debitul de servitute și există tendința micșorării în continuare a acestuia, se va retrage din exploatare centrala până la apariția unui debit afluent mai mare decât debitul de servitute.

Personalul de servire operativă este obligat să aleagă regimul de funcționare astfel încât să fie asigurat debitul de servitute pe albia pârâului în aval de captare. Acest debit se asigură prin curgerea continuă a apei prin scara de pești.

Parametrii tehnici ai centralei

4.4. Limite meteorologice

Regimul de exploatare a CHEMP Pojorîta

Responsabilul de tură raportează după efectuarea controalelor periodice/ neperiodice situația amenajării inspectate. Dacă nu sunt probleme în funcționare, adică uvrajele sunt în parametri, atunci exploatarea se va face în mod normal. Dacă sunt prezente probleme la:

– la frontul de captare

– la priză

– la conducta de aducțiune

– bazinul compensator

– centrală

– echipamentele din centrală

– bazinul de liniștire

– canalul de fugă

– la una din caracteristicile urmărite și prezentate atunci responsabilul de tură hotărăște daca va intrerupe funcționarea exploatării.

Reguli de exploatare în regim de ape medii

În acest caz centrala va funcționa cu grupul funcție de nivelul apei din bazinul compensator. Pornirea turbinei se va efectua manual în momentul atingerii nivelului maxim prestabilit urmărit pe manometru. După pornirea grupurilor și urmărirea comportării acestora (vibrații, încălzire lagăre etc.) personalul de servire operativă va regla deschiderea aparatului director (conform însemnării cu vopsea de pe inelul aparatului director) astfel încât grupurile să folosească eficient apa, obținând energie maximă.

Exploatarea în perioade de ape mici sau deficitare

În acest caz se va funcționa la o încărcare optimă stabilită prin deschiderea corespunzătoare a aparatului director. În cazul în care nivelul apei scade sub nivelul minim prestabilit se va opri grupul, după care se va funcționa în regim de acumulare până la atingerea nivelului maxim în bazinul de acumulare. Este obligatoriu să se asigure debitul de servitute prin curgerea continuă a apei peste scara de pești.

Exploatarea în perioada de timp friguros

În această perioadă se va funcționa cu grupurile în regim continuu. În cazul în care temperatura mediului ambiant scade sub -15°C pe o perioadă mai mare de 3 zile, retragerea din exploatare se va face cu luarea următoarelor măsuri:

– închiderea VP4 și VP5;

– deschiderea robinetelor RFG1, RFG2, RF1, RF2 și a vanei VB2 cu blocarea
lor în poziția deschisă;

– lăsarea AD în poziție deschisă;

– întreruperea tensiunii în centrală.

Retragerea din exploatare se va face în cazul în care pe emisar se formează pod de gheață și apare posibilitatea producerii de inundații din cauza funcționării centralei.

Reguli de exploatare (uvraje prin care se face descărcarea debitelor; reguli de manevrare)

În caz de calamitate, la pătrunderea apei în clădirea centralei se va trece imediat la descărcarea de sarcină a generatorului, decuplarea lui, întreruperea tensiunii prin deschiderea separatorului de linie. Repunerea în funcțiune, după o astfel de situație, se va face numai după curățarea utilajelor, uscarea generatorului (dacă a pătruns apa în el), verificarea mobilității articulațiilor AD, uscarea electromotorului mecanismului REGMO, precum și izolațiilor cablurilor și bobinajelor.

Sarcini ale personalului de exploatare operativă:

Sarcinile pe care trebuie să le rezolve personalul de exploatare operativă sunt:

– verifică funcționarea și la CHEMP Pojorâta și notează în jurnalul operativ indexurile contorului care vor fi transmise la sfârșitul turei la personalul de exploatare

– control vizual al instalațiilor de automatizare și evacuare putere

– control vizual asupra echipamentelor electromecanice

– manevre curente

– citirea și notarea în registru a indicațiilor aparatelor de măsură și control

– oprirea agregatelor în cazul funcționării anormale și sesizarea șefului
ierarhic

– curățirea grătarelor de la priza de captare și bazinul compensator

– manevrarea vanelor, a vanetelor, de la captări și de la bazinul compensator;
spălarea hidraulică a bazinului compensator și a prizei de captare

– manevre de închidere-deschidere cu separatorul de post

– manevre conectare-deconectare cu întrerupătorul de post

– transmiterea informațiilor privind funcționarea utilajelor, a energiei
electrice produse

– urmărirea zilnică a comportării în exploatare a construcțiilor

– anunțarea zilnică a deficiențelor tehnice apărute în ultima tură

– înlăturarea vegetației din jurul centralei și de pe canalele de aducțiune

– curățarea și degajarea căilor de acces la elementele și echipamentele
amenajării

– lucrări de întreținere curentă la elementele amenajării

Personalul de exploatare al amenajării este obligat să cunoască și să respecte sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului, să cunoască și să aplice ori de câte ori este nevoie prevederile conținute în regulamentul de exploatare, în instrucțiunile specifice fișei postului.

Personalul de exploatare din cadrul amenajării este obligat să raporteze evenimentele petrecute în timpul executării serviciului de tură și consemnarea în jurnalul operativ.

Șeful formației de exploatare pe lângă îndatoririle enumerate mai sus este autorizat să verifice respectarea graficelor de tură, consemnarea corectă în registrele operative, executarea la termen a dispozițiilor în registrul de control sau în registrul de dispoziții.

Șeful formației de exploatare este informat de toate aceste aspecte și în plus trebuie să controleze periodic respectarea procedurilor operaționale, să asigure dotarea cu mijloace de protecție și PSI, de asemeni dotarea cu piese de schimb și a actelor normative ce apar cu caracter de noutate.

La efectuarea schimbării serviciului de tură se va proceda astfel:

– se va informa cel ce va intra în tură în legătură cu starea de funcționare a amenajării, a echipamentelor din zona de servire, cât și asupra dispozițiilor primite în ultima tură prin consemnarea în jurnalul operativ

– să predea serviciul de tură după prezentarea concretă a inventarului, a modificărilor din instalații, abateri de la schema normală, indisponibilități și locuri periculoase

– să considere serviciul de tură predat celuilalt lucrător numai după semnarea de predare respectiv de primire în jurnalul operativ

– să predea centrala, inclusiv camera de exploatare în stare de ordine și curățenie perfectă

Securitatea și sănătatea în muncă

Principalele reguli de protecția muncii pentru acționarea sau intervenția la părțile componente ale obiectivului hidrotehnic – construcții, echipamente hidromecanice, instalații și alte dotări – sau se enumeră documentațiile care reglementează această problemă.

Personalul de exploatare este obligat să cunoască și să aplice normele de protecție a muncii specifice și să respecte delimitarea materială a zonei de lucru.

El trebuie să sesizeze imediat orice abatere de la normele de protecția muncii care pot conduce la accidente.

Acesta trebuie să respecte cu strictețe normele de muncă, prevederile instrucțiunilor tehnice interne de exploatare, cărțile tehnice ale echipamentelor și utilajelor.

Trebuie să aibă o grijă deosebită în supravegherea, manevrarea și asigurarea securității instalațiilor, precum și a altor mijloace materiale.

Să utilizeze conform normelor, echipamentul de protecție și să întrețină, completeze și să trimită la încercarea periodică acest echipament.

El trebuie să ia toate măsurile tehnice și organizatorice de protecție a muncii la lucrările din centrală privind pregătirea locului de muncă, să respecte normele de protecție a muncii și regulamentul general de manevre.

Este obligat să prevină orice faptă ce ar putea pune în pericol securitatea personalului, integritatea construcțiilor, instalațiilor și echipamentelor precum și a altor bunuri, înlăturând operativ orice situație care ar putea constitui o sursă de pericol.

De asemenea nu permite punerea în funcțiune a instalațiilor la care s-au făcut lucrări de revizii sau reparații decât după efectuarea unui control minuțios asupra instalației la care s-a lucrat.

Observații în timpul funcționarii

Amenajarea hidrotenhică CHEMP Pojorîta este functională doar pe o perioada de 50% din an deoarece debitul minim necesat nu este satisfăcut în perioadele secetoase de râul Moldova. Pe timpul debitelor sub minim se urmărește captarea viiturilor aparute in urma precipitațiilor abundente si valorificarea potențialului acestora, acest lucru ere si efecte negatice apa este incarcată în sedimente și aluviuni.

Bazinul colector al CHEMP Pojorîta se colmatează intr-o perioadă scurtă de timp deoarece apa trece prin deznisipator intr-o perioada de timp scurta iar suspensiile și aluviunile nu timpul necesat de a se sedimenta. O alta cauză majoră a colmatării bazinului compensator sunt defrișările masive realizate în ultimii 20 de ani. Padurile inmagazinează apa din precipitații în masa lor vegetală intr-o proporție de 80%, în lipsa arborilor picăturile de ploie ajung pe sol. Forța izbiturilor picăturilor de ploaie tasează solul, formându-se astfel o crustă compactă care împiedică infiltrarea apei în sol rezultănd astfel scurgerea de suprafață care antrenează granule/particule de solcatre pârâuri apoi râul Moldova iar în final o mare parte din acestea fiind inmagazinate in bazinul compensator.

Colmatarea bazinului compensator are un efect negativ asupra producerii de energie elecrică deoarece se pierde volumul util al bazinului astfel cantitatea de apă inmagazinată scade având un efect direct proporțional cu timpul de funcționare al hidrocentralei.

Fig. 19. Grătarele bazinului compensator infundate

Datorită colmatări bazinului compensator, apa care tranzitează prin echipamentele hidromecanice aferente amenajării energetice este incarcată intr-un procent turbionar mare și care duce la infundarea filtrelor, a conductelor sau chiar la defectarea turbinei hidraulice.

Fig. 20. Turbina EOS 700 defectă

Decolmatarea bazinului compensator al CHEMP Pojorîta ar trebuii realizat anual în perioada secetoasă ca acesta sa fie pregatit pentru inmagazinarea unor volume mari de apă rezultate în urma unor precipitații abundende.

Decolmatarea bazinlui nu se realizează anual deoarece implică costuri destul de ridicate.

Sedimentele depozitate in cuva bazinului compensator pot fi folosite ca îngrașământ în agricultura deoarece o mare parte din aceste sedimente sunt alcatuite din sol fertil care a fost antrenat prin curgerea de suprafață.

Fig. 21. Decolmatarea bazinului compensator

Funcționarea în condiții optime a hidrocentralei se realizează in lunile de primăvară deaorece debitul râului crește datorită efectul topire a zăpezilor de pe versanți și a precipitațiilor semnificative.

Hidrocentrala funcționează timp de o ora cu cantitatea de apă inmagazinată în bazinul compensator, acest lucru este benefic hidrocentralei deaorece aceasta poate valorifica energia electrică atunci cand prețul energiei electrice ajunge la o valoare maximă.

Impactul amenajării CHEMP Pojorîta asupra mediului

Problematica gospodăririi rationale a resurselor de apă ocupă un loc important deoarece apa a fost considerată ca fiind o resursă regenerabilă si inepuizabilă ajungând unul dintre factorii limitativi în dezvoltatea socio-economică. Apa este suportul vieții, dar prin activitatea antropica necontrolată și poluantă poate fi un vector de propagare al poluării atât la nivel locat cât și transfrontalier cu efecte devastatoare.

Analiza impactului produs de CHEMP Pojorîta asupra mediului este complx, astfel putem prezenta o analiză SWOT al acestuia:

Puncte tari

regularizarea debitelor natural de apă

protecția împotriva inundațiilor

captarea volumelor mari de apă

protecție impotriva inundațiilor

convertirea energiei hidraulice în energie electrică

Puncte slabe:

modificarea regimului natural de curgere al râului

modificarea morfologiei abliilor râului

modificarea peisajului

ocuparea terenurilor agricole

modificarea calității apei

Oportunități:

energie electrica ieftină si nepoluanta regenerabilă

locuri de muncă

lucrari de infrastructură edilitară

Amenințări:

riscul de rupere și avarie

modificarea morfologiei albiei

impact asupra florei și faunei

colmatarea și eutrofizarea

Impactul functional al amenajării hidrotehnice este impactul care rezultă ca urmare a realizării funcțiilor proiectate ale acestora. Funcțiile amenajarilor hidrotehnice sunt diverse după cum urmează: Producerea de energie electrică, regularizarea albiei răului, apărarea impotriva inundațiilor, protecția malurilor, imbunătațirea calității apei.domeniile. Impactul functional exercită asupra mediului înconjurător pe domenile: social, economic, ecologic, etc.

Sectorul hidroenergetic este în mare parte nepoluant, fenomenul de poluare apare atunci când apar unele probleme la execuția lucrarilor de construcție, instalațiile de valorificare a potentialului energetic, la întreținerea în stare de buna funcționare a amenajării (curâțirea bazinului compensator, conductei).

Concluzii

Resursele de apă sunt variabile în timp și spațiu, astfel apariția amenajărilor hidrotehnice a dus la mai multe beneficii, dintre care, amintim: gestionarea resurselor de apă și apărarea împotriva inundațiilor.

Efectele poziteve aduse de amenajarile hidrotehnite sunt cele cu referire la domeniul socio-economic prin producerea de energie electrică, locurile de muncă, atenuarea viiturilor.

Efectele negative nu sunt majore acestea se resimt în modificarea regimului natural de curgere, modificarea albiilor, modificarea calității apei.

Colmatarea bazinului compensator duce la alterarea calității apei, apa cu turbiditate ridicată prin tranzitul ei poate duce la apariția defecțiunilor la turbinele hidraulice.

Pentru prevenirea colmatării bazinului compensator sunt necesare lucrări silvice antierozionale (plantații silvice, împaduriri, perdele de protecție) pe terenurile unde vegetația lemnoasă a fost defrișată.