Notiunea de Sistem Informational Geografic Gis

CAPITOLUL I – NOȚIUNEA DE SISTEM INFORMAȚIONAL GEOGRAFIC – GIS.

1.1. Istoria Sistemelor Informaționale Geografice – GIS.

GIS este un acronim provenit de la Sistem Informațional Geografic (Geographic Information System și este un sistem informatic utilizat pentru a crea, stoca, analiza, prelucra și disemina informația distribuită spațial printr-un proces computerizat.

În prezent, tehnologia GIS este prezentă în diverse domenii științifice, respectiv: topografie, geografie, geologie, cartografie, hidrologie, meteorologie, managementul resurselor, studii de impact asupra mediului, planificarea rutelor etc.

Specificitatea unui SIG constă în modul de organizare a informației gestionate.

În același timp sistemele GIS presupun asocierea unui sistem de coordonate  geografice cu o matrice de pixeli (la imaginile raster) sau cu vectori – procedeul purtând numele de georeferențiere. Astfel, prin procedeul de georeferențiere, unui obiect (care poate fi reprezentat de cele mai multe ori printr-o imagine sau printr-un vector) îi este asociată în Sistemul Informațional Geografic, o localizare unică corespunzătoare poziției pe care o ocupă, din punct de vedere geografic, de pe globul pământesc.

Sistemele Informaționale Geografice beneficiază datorită informațiilor asociate graficii, de toate posibilitățile de interogare oferite de sistemele de baze de date și mai mult decât atât, pot oferi analize detaliate, orientate pe anumite zone/teritorii geografice.

În prima fază (anii 1950 – începutul anilor 1980), tehnologia GIS a fost creată ca un instrument de lucru capabil să stocheze, organizeze și să determine extinderea datelor existente. Pentru a realiza acest lucru a fost implementată și definită, în primă fază, o structură de date compusă din date primare (puncte, linii, suprafețe, rastere) și un set de funcții pentru importarea, editarea, recuperarea, actualizarea și interogarea datelor.

Primul GIS operațional a fost realizat în anul 1960, în Canada de către Departamentul federal al Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Conceput de Roger Tomlinson, a fost denumit „Canada Geographic Information System (CGIS)” – Sistemul Informațional Geografic Canadian. Proiectul presupunea determinarea suprafețelor de teren din zona rurală a Canadei, cartografierea informațiilor despre soluri, agricultură, faună sălbatică, ape, silvicultură și utilizarea terenurilor, la o scară de 1: 50.000 și permitea stocarea, analiza și manipularea datelor colectate.

Sistemul Informațional Geografic Canadian (CGIS)  a adus o îmbunătățire evidentă a procedeelor de „cartografiere computerizată”, datorită capabilităților acestuia de acoperire a teritoriului, de măsurare a distanțelor, ariilor, perimetrelor, etc. și digitizare/scanare. Sistemul Informațional Geografic Canadian (CGIS)  avea dispunea de un sistem unic de coordonate, care putea să stocheze o date și informații de localizare în fișiere separate, codificate.

Tomlinson este astfel recunoscut ca „părintele GIS”, datorită utilizării lui în dezvoltarea și promovarea proceselor și procedurilor de analiză spațială a datelor geografice convergente. 

Utilizat până în anii 1990, CGIS a permis constituirea unei baze de date spațiale destul de cuprinzătoare.

La începutul secolului XX, o nouă tehnologie avea să apară, respectiv fotozincografia – procedeu de reproducere, prin copierea pe o placă de zinc, a unei fotografii.

Acest procedeu făcea posibil ca o hartă să poată fi împărțită în mai multe straturi, ca: elemente de relief, cursuri de apă, căi de comunicații, localități, etc. Procedeul a fost intens utilizat pentru desenarea contururilor hărților și necesita un timp de lucru mare. După dezvoltarea tehnicii de lucru pe straturi, nu a mai fost nevoie de editarea straturilor anterioare. Tehnica utilizată presupunea desenarea anumitor elemente ale hărții pe plăci de sticlă, mai apoi pe folii de plastic, iar când toate straturile erau gata, se suprapuneau, rezultând o singură imagine.

Utilizarea straturilor în mediul GIS, a fost implementată mai târziu, acesta devenind una din principalele caracteristici.

Au fost astfel implementate o serie de funcții și „interfețe grafice prietenoase” pentru a ușura interacțiunea cu utilizatorii, care aveau posibilitatea să sorteze, selecteze, extragă, reclasifice și să reproiecteze datele după diferite criterii geografice, topologice și statistice.

Abia către sfârșitul secolului XX, utilizatorii au putut vizualiza seturi de date GIS pe Internet. Un număr tot mai mare de pachete gratuite, GIS open-source sunt concepute pentru a putea rula pe sistemele de operare existente, acestea putând fi personalizate pentru a îndeplini diverse sarcini potrivit necesităților. Datorită faptului că cele mai multe date geospațiale și aplicații cartografice sunt puse la dispoziție utilizatorilor prin intermediul World Wide Web (www), GIS devine astfel un instrument de decizie și manipulare a informației.

Cele 3 etape identificate în evoluția Sistemelor Informaționale Geografice sunt prezentate în fig. 1.

Fig. 1

Potrivit definițiilor existente la această dată, se poate aprecia faptul că GIS nu poate funcționa fără a beneficia de puterea de calcul din ce în ce mai mare a computerelor de astăzi.

Cu ajutorul GIS se pot accesa, gestiona, analiza și disemina date în diferite formate și stocate sub diferite forme. Aplicațiile care utilizează GIS sunt în mare măsură bazate pe gestionarea cat mai bună a diferitelor fenomene și permit luarea unor decizii eficiente (Spatial Decision Support Systems).

Astăzi, GIS nu mai este folosit doar de experții în domeniu, el fiind utilizat și de topografi, geologi, geografi, meteorologi, hidrologi, ecologi, doctori, economiști, militari, mai ales datorită facilităților pe care le oferă.

Arii de aplicare a Sistemelor Informaționale Geografice – GIS.

Utilizarea Sistemelor Informaționale Geografice – GIS în analiza riscurilor.