Monitorizarea Unei Centrale Fotovoltaice Si Racordarea Acesteia la Reteaua Electrica

CUPRINS

Capitolul 1 – Introducere

Scurt istoric /

Radiatia solara

Fabricarea panourilor solare

Functionarea celulelor fotovoltaice

Clasificare sisteme solare

Clasificare celule solare

Celule solare monocristaline

Celule solare policristaline

Celule solare cu strat subtire

Panouri solare hibride

Conversia energiei

Aplicatii ale panourilor fotovoltaice

In cladiri

Centrale electrice

In transport

Dispositive independente

Electrificare rurala

Sateliti alimentati cu energia solara

Problematici specifice producatorilor din surse regenerabile

Legislatie privind sursele regenerabile de energie (extras)

Scheme de ajutor pentru certificatele verzi

Capitolul 2 – Armonici

2.1. Notiuni generale

2.2. Indicatori in domeniul timp

2.3. Indicatori in domeniul frecventa

2.4. Efecte ale mărimilor distorsionate asupra caracteristicilor de funcționare ale echipamentelor electrice

Capitolul 3 – Aparate utilizate

3.1. Fluke B41, FLUKE 43b, FLUKE 434 (Analizor trifazat model 2007)

3.2. Analizorul-controller de energie electrică 7600 ION

Capitolul 4 – Studiu de caz

4.1. Notiuni generale

4.2. Analiza calității energiei electrice pe barele Tabloului General de Distribuție

4.3. Incadrarea in standardul de performanta

Capitolul 5 – Concluzii

Capitolul 6 – Bibliografie

Introducere

Sistemele fotovoltaice sunt utilizate pentru producerea energiei electrice casnice si industriale prin conversia luminii (energiei solare) in energie electrica. Sistemele fotovoltaice pot fi folosite ca sisteme autonome pentru alimentarea cu energie electrica a unor consumatori aflati la distanta mare de sistemul national de alimentare cu energie electrica sau conectati la SEN (Sistemul Energetic National). Sistemele fotovoltaice mai poarta numele si de centrale fotoelectrice, parcuri fotovoltaice sau ferme fotovoltaice si au puteri instalate de la cateva sute de watti pana la ordinul zecilor si sutelor de MW.

1.1 Scurt istoric

Efectul fotoelectric a fost observat initial in anul 1839 de catre fizicianul francez Edmund Bequerel. Acesta a descoperit ca anumite materiale pot produce cantitati mici de curent electric cand sunt expuse la lumina. In 1905, Albert Einstein a descris natura luminii si efectul fotoelectric pe care se bazeaza tehnologia fotovoltaica, primind mai tarziu premiul Nobel pentru fizica. Primul modul fotovoltaic a fost realizat in Laboratoarele Bell in 1954. A fost inregistrat ca baterie solara si a fost considerat doar o curiozitate, prea scump pentru a fi utilizat pe scara larga. In 1960, industria spatiala a fost prima care a inceput sa foloseasca in mod serios tehnologia pentru a furniza energie electrica la bordul navelor spatiale. Prin intermediul programelor spatiale, tehnologia a avansat, fiabilitatea ei s-a imbunatatit, iar costul a inceput sa scada. In timpul crizei energetice din anii 1970, tehnologia fotovoltaica a fost recunoscuta ca o sursa de energie electrica si in alte aplicatii decat cele spatiale.

In anii 1980 fotovoltaicele au devenit o sursa de alimentare populara pentru dispozitivele consumatoare de curent, inclusiv calculatoare, ceasuri, radio, lanterne.

1.2 Radiatia Solara

Soarele emite in mod continuu cantitati uriase de energie. O parte din aceasta radiatie ajunge pe Pamant. Cantitatea de energie ce ajunge pe Pamant intr-o zi este mai mare decat intregul consum al Pamantului pe durata unui an intreg. Totusi, nu toata energia Soarelui ajunge pe solul Pamantului. O parte este absorbita de atmosfera sau reflectata inapoi in spatiu.

Intensitatea luminii ce ajunge pe Pamant variaza in functie de perioada zilei, locatia si conditiile meteorologice. Radiatia solara ce ajunge pe Pamant se masoara in Wh/m2 pe zi sau KWh/m2 pe an. Pentru a simplifica calculele si a avea o baza comuna de calcul, s-a decis ca standard o putere de 1000Wh/m2 timp de o ora pentru o zi insorita. Aceasta putere se regaseste intr-o zi de vara pe o suprafata de un metru patrat unde Soarele este perpendicular pe aceasta.

Regiunea de sud-est a Romaniei, vestul, centrul dar si estul tarii sunt cele mai bune locuri pentru a amplasa un parc solar, arata harta potentialului solar al Romaniei publicata pe site-ul Asociatiei Romane a Industriei Fotovoltaice – RPIA.

Comparativ cu energia eoliana, unde potentialul de vant este concentrat cu precadere in zona Dobrogei si a Moldovei, potentialul solar al Romaniei este raspandit aproape pe intreg teritoriul tarii.

Fig. 1 Harta potentialului solar al Romaniei [].

Radiatia solara ce cade pe sol variaza atat cu perioada zilei, dar poate varia considerabil in functie de locatie, mai ales in zone de munte. Iradiatia solara variaza intre 1000KWh/m2 pe an in tarile din Europa de Nord si 2000 – 2500 KWh/m2 pe an in zonele cu desert. Aceste variatii intre locatii sunt date de diferentele de latitudine si conditiile meteorologice.

Un panou solar produce energie electrica chiar si cand nu exista radiatie directa. In concluzie, desi afara este innorat, un sistem solar va produce energie electrica. Totusi, cele mai bune conditii de obtinere a energiei electrice sunt in zilele insorite, iar panoul indreptat direct spre Soare. Daca nu se opteaza pentru siteme de orientare automata in functie de soare, se va face un compromis in asezarea panourilor. Pentru zonele ce se afla in emisfera nordica, panourile se vor orienta spre sud iar pentru cele din emisfera sudica, se vor orienta spre nord.

1.3 Fabricarea panourilor solare

Fabricarea începe întotdeauna de pe partea activă expusă la soare. La început se pregătește și se curăță un geam de mărime corespunzătoare. Pe acesta se așază un strat de folie de etilen vinil acetat, EVA adaptat profilului celulelor solare utilizate. Celulele solare vor fi legate cu ajutorul benzilor de cositor în grupe (șiruri – strings) care mai apoi se așază pe folia de EVA după care se face conectarea grupelor între ele și racordarea la priza de legătură prin lipire. În final totul se acoperă cu o folie EVA și peste aceasta o folie tedlar. Pasul următor constă în laminarea panoului în vacuum la 150 °C. În urma laminării din folia EVA plastifiată, prin polimerizare, se va obține un strat de material plastic ce nu se va mai topi și în care celulele solare sunt bine incastrate și lipite strâns de geam și folia de tedlar. După procesul de laminare, marginile se vor debavura și se va fixa priza de conectare în care se vor monta diodele de bypass. Totul se prevede cu o ramă metalică, se măsoară caracteristicile și se sortează după parametrii electrici.

Dacă se conectează mai multe module în serie, este necesar să montăm câte o diodă antiparalel cu fiecare panou. Curentul maxim și tensiunea de străpungere ale diodei trebuie să fie cel puțin egale cu curentul și tensiunea panoului. De multe ori se utilizează diode de redresare de 3 Amper / 100 Volt. Dioda pentru mers în gol este conectată la bornele de legătură ale fiecărui panou astfel încât în regim normal de funcționare (panoul debitează curent) are la borne tensiune inversă (catodul diodei legat la polul pozitiv al panoului). Dacă panoul ar fi umbrit sau s-ar defecta nu ar mai debita curent, polaritatea tensiunii la borne s-ar schimba și acesta s-ar defecta, sau în cel mai bun caz randamentul acelui lanț de module ar scădea. Acest lucru este împiedicat de dioda bypass care preia curentul în acest caz.

1.4 Functionarea celulelor fotovoltaice

O celula fotovoltaica de silicon este compusa dintr-o foita cu un strat foarte subtire de silicon de tip N, asezata deasupra unui strat gros de silicon de tip P. Un camp electric este creat deasupra suprafetei de sus a celulei, unde cele doua materiale intra in contact, numita juctia p-n. Cand razele solare ajung la suprafata unei celule fotovoltaice, campul electric produce momentul si directia electronilor stimulati de lumina, rezultand fluxul de curent in momentul in care celulele solare sunt conectate la un incarcator electric.

Fig. 2 Functionarea celulelor fotovoltaice [4]

Indiferent de marime, o celula fotovoltaica de silicon produce in jur de 0.5 – 0.6 volti in conformitate cu un circuit deschis, fara conditii de incarcare. Curentul ( si puterea ) de iesire a unei celule fotovoltaice depinde de eficienta si marimea suprafetei, si este proportionala cu intensitatea soarelui care ajung la suprafata celulei. De exemplu, in conditiile in care lumina solara este foarte puternica, o celula fotovoltaica comerciala cu o suprafata de 160 cm^2 va produce in jur de 2 watti, la putere maxima. Daca intensitatea razelor solare a fost la 40% din putere, celula va produce in jur de 0.8 wati.

1.5 Clasificare sisteme solare

Sistem fotovoltaic cu conectare la retea de tip on-grid – se folosesc in cazul in care utilizatorul este conectat la reteaua de distributie a electricitatii. Intr-un asemenea sistem nu este necesara stocarea energiei electrice produsa de panouri in acumulatori. Principiul de functionare se bazeaza pe faptul ca reteaua de distributie actioneaza ca si acumulator. Energia electrica produsa de sistemul fotovoltaic neconsumata de utilizator este introdusa in retea.

Acest tip de sistem prezinta o serie de avantaje:

cost mic al instalatiei (nu necesita acumulatori sau controlere pentru incarcarea acumulatorilor). In comparatie cu sistemele off-grid, la aceeasi valoare a investitiei se instaleaza o putere de trei ori mai mare.

Amortizarea investitiei in maxim 3 ani;

Energia produsa este utilizata sau vanduta, in comparative cu sistemele off-grid, unde aceasta se pierde in cazul in care acumulatorii sunt incarcati.

Sistemele on-grid nu prezinta niciun dezavantaj.

Sisteme fotovoltaice cu stocare de tip off-grid – sunt proiectate pentru zonele izolate, unde nu este disponibila racordarea la reteaua electrica, deoarece fie nu este posibila, fie prezinta costuri ridicate.

Avantajele acestui sistem constau in:

Costuri ale instalatiei mai mici in comparatie cu conectarea la reteaua publica de electricitate;

Independenta energetica.

Dezavantaje:

Costuri ridicate ale sistemului;

Durata amortizarii investitiei de peste 7 ani;

Costuri de intretinere ridicate datorita duratei de viata redusa a acumulatorilor;

1.6 Clasificare celule solare

Celulele solare, cunoscute și sub denumirea de celule fotovoltaice, sunt compuse dintr-un materialsemiconductor (siliciu) care reține particulele luminii solare, producând energie electrică. Acestea pot fi monocristaline, policristaline, amorfe, microcristaline sau cu strat subțire.

Din gama panourilor solare electrice se disting celulele monocristaline, policristaline, amorfe și cu strat subțire.

1.6.1 Celule solare monocristaline

Sunt folosite în panourile fotovoltaice, sunt ușor de recunoscut datorită aspectului extern colorat și uniform, această proprietate indicând consistența unui siliciu de înaltă puritate și calitate. Din acest motiv, panourile solare monocristaline sunt cele mai eficiente. De asemenea, aceste panouri produc cel mai mult curent din radiația solară și pot fi amplasate pe porțiuni mai restrânse.

În plus, panourile solare monocristaline produc de patru ori cantitatea de energie electrică față de alte tipuri de panouri, sunt cele mai durabile .

Fig. 3 Panou fotovoltaic cu celule monocristaline [3]

1.6.2 Celule solare policristaline

Tind să aibă mai puțină rezistență la căldură decât panourile solare monocristaline, prin urmare sunt mai puțin eficiente la temperaturi crescute.

În același timp, sunt mai ieftine decât cele monocristaline, procesul de producție fiind mai simplu și mai puțin costisitor. Acest lucru, pe de altă parte, implică și o eficiență mai scăzută a acestui tip de panouri.

Fig. 4 Panou solar cu celule policristaline [3]

1.6.3Celule solare cu strat subțire

Sunt la rândul lor clasificate în funcție de materialul fotovoltaic care este depus pe substrat: siliciu amorf, telurură de cadmiu, seleniură de cupru indiu galiu și celule fotovoltaice organice.

Prototipurile de module cu strat subțire au atins performanțe între 7 și 13%. Panourilatorită aspectului extern colorat și uniform, această proprietate indicând consistența unui siliciu de înaltă puritate și calitate. Din acest motiv, panourile solare monocristaline sunt cele mai eficiente. De asemenea, aceste panouri produc cel mai mult curent din radiația solară și pot fi amplasate pe porțiuni mai restrânse.

În plus, panourile solare monocristaline produc de patru ori cantitatea de energie electrică față de alte tipuri de panouri, sunt cele mai durabile .

Fig. 3 Panou fotovoltaic cu celule monocristaline [3]

1.6.2 Celule solare policristaline

Tind să aibă mai puțină rezistență la căldură decât panourile solare monocristaline, prin urmare sunt mai puțin eficiente la temperaturi crescute.

În același timp, sunt mai ieftine decât cele monocristaline, procesul de producție fiind mai simplu și mai puțin costisitor. Acest lucru, pe de altă parte, implică și o eficiență mai scăzută a acestui tip de panouri.

Fig. 4 Panou solar cu celule policristaline [3]

1.6.3Celule solare cu strat subțire

Sunt la rândul lor clasificate în funcție de materialul fotovoltaic care este depus pe substrat: siliciu amorf, telurură de cadmiu, seleniură de cupru indiu galiu și celule fotovoltaice organice.

Prototipurile de module cu strat subțire au atins performanțe între 7 și 13%. Panourile cu celule cu strat subțire sunt mai ieftine decât cele cu celule solare cristaline. Aspecul lor omogen le conferă un design plăcut, sunt flexibile, iar performanța lor nu este afectată de temperaturile ridicate sau de umbră. Sunt ideale pentru suprafețele mai largi, mai întinse.

Fig. 5 Acoperiș din celule fotovoltaice cu strat subțire [3]

1.6.4 Panouri solare hibride

Dețin un modul care are un strat subțire de peliculă solară amorfă în spatele celulelor monocristaline, iar stratul suplimentar amorf extrage mai multă energie de la lumina soarelui, în special în condiții de lumină slabă.

Un avantaj al acestei tehnologii este că pierderile care apar de obicei din cauza lipsei de uniformitate a structurilor cristaline prezente pe suprafața celulei, sunt semnificativ reduse. Totuși, aceste panouri nu sunt recomandate suprafețelor mari de acoperiș și se vând la prețuri mai mari decât panourile fotovoltaice.

Fig. 6 Panou Solar hibrid, cu strat amorf [3]

1.7 Conversia energiei

Eficienta de conversie a energiei in cazul unui modul solar (sau numai eficienta) este raportul dintre puterea electrica maxim produsa si puterea luminii utilizate in conditii de testare "standard". Radiatia solara "standard" are o densitate de putere de 1000 W/ m2. Eficienta tipica a unui modul pentru celulele solare multicristaline cu ecran imprimat disponibile pe piata este de aproximativ 12%. Astfel, un panou solar obisnuit de 1 m2 aflat in bataia directa a razelor soarelui va produce aproximativ 120 W putere la varf.

1.8 Aplicatii ale panourilor fotovoltaice

1.8.1 In cladiri

Retelele de panouri PV sunt adesea asociate cu cladirile: fie sunt integrate in cladiri, fie sunt montate pe ele sau langa ele, pe pamant.

In cazul cladirilor existente retele sunt cel mai adesea instalate pe structura existenta a acoperisului sau pe pereti. In mod alternativ, se poate monta o retea separat de cladire, dar conectata prin cablu pentru a furniza energie electrica cladirii respective. In 2010, mai mult de patru cincimi din cei 9000 MW de energie fotovoltaica din Germania s-au obtinut din instalatiile montate pe acoperisuri.

Panourile PV integrate in cladiri sunt din ce in ce mai des incorporate in cladirile noi, rezidentiale si industriale, ca sursa de energie electrica principala sau suplimentara. De obicei, se incorporeaza o retea in acoperisul sau peretii unei cladiri. Tiglele de pe acoperis cu celule PV integrate sunt si ele destul de des utilizate.

Turnul CIS din Manchester, Marea Britanie, a fost imbracat in panouri PV care au costat 5,5 milioane de lire sterline. A inceput sa furnizeze energie retelei nationale de distributie in noiembrie 2005.

Productia de energie electrica a sistemelor fotovoltaice care se instaleaza in cladiri este de obicei data in kilowati de varf (kWp).

1.8.2 Centrale electrice

Din octombrie 2010, cele mai mari centrale fotovoltaice (PV) din lume sunt: centrala electrica Sarnia Photovoltaic Power Plant (Canada, 80 MW), parcul fotovoltaic Olmedilla (Spania, 60 MW), parcul solar Strasskirchen Solar Park (Germania, 54 MW), parcul PV Lieberose Photovoltaic Park (Germania,53 MW), parcul PV Puertollano Photovoltaic Park (Spania, 50 MW), si centrala electrica PV Moura (Portugalia, 46 MW) si parcul solar Waldpolenz Solar Park (Germania, 40 MW).

1.8.3 In transport

Celulele fotovoltaice s-au utilizat in mod traditional pentru producerea de energie electrica in spatiu. Ele s-au utilizat mai rar pentru a furniza energie electrica mijloacelor de transport,dar se utilizeaza din ce in ce mai des pentru a asigura energia electrica auxiliara pentru barci si masini. Un vehicul alimentat direct cu energie solara are o putere limitata si o utilizare redusa, dar daca vehiculul utilizeaza o forma de energie produsa din energie solara (de exemplu energie electrica acumulata in baterii) atunci masinile pot fi alimentate cu energie obtinuta din energia solara.

1.8.4 Dispozitive independente

Pana acum zece ani, panourile PV s-au utilizat adesea pentru a alimenta calculatoarele si dispozitivele considerate noutati.

Imbunatatirea circuitelor integrate si display-urile LCD care consuma putina energie electrica au facut posibila alimentarea unor dispozitive de acest tip timp de mai multi ani fara sa se schimbe bateria, ceea ce a facut ca utilizarea PV sa devina mai cunoscuta. In schimb, dispozitivele fixe alimentate la distanta cu energie electrica din energie solara au devenit din ce in ce mai utilizate in locuri in care costul de conectare la retea este foarte mare si conectarea este aproape prohibitiva. Astfel de aplicatii includ pompele de apa, contoarele din parcari, telefoanele pentru urgente, compactoarele de gunoi, semnalizatoarele de circulatie temporare si posturile si semnalizarile de paza la distanta.

1.8.5 Electrificarea rurala

Tarile in curs de dezvoltare, in care multe sate sunt adeseori la mai mult de cinci km departare de reteaua de distributie a energiei electrice, au inceput sa utilizeze sisteme fotovoltaice. In localitatile indepartate din India exista un program prin care iluminatul cu LED-uri alimentate cu energie solara va inlocui lampile cu cherosen. Lampile alimentate cu energie solara s-au vandut aproximativ cu cat ar costa cherosenul necesar pentru cateva luni de functionare. In prezent si Cuba incearca sa furnizeze energie electrica din energie solara in zonele care nu sunt conectate la reteaua nationala.

Acestea sunt zone in care costurile si beneficiile sociale reprezinta un caz excelent pentru trecerea la energia solara, desi lipsa de profitabilitate ar putea face ca astfel de eforturi sa aiba si un scop umanitar.

1.8.6 Sateliti alimentati cu energie solara

De decenii se fac studii pentru proiectarea unor sateliti pentru colectarea energiei solare. Ideea a fost mai intai propusa de Peter Glaser, apoi de Arthur D. Little Inc; NASA a realizat o serie lunga de studii de fezabilitate, atat ingineresti, cat si economice, in anii 1970, iar interesul pentru acest obiectiv a renascut in primii ani ai secolului 21.

Dintr-un punct de vedere economic si practic, problema cheie in cazul unor astfel de sateliti pare a fi costul de lansare. Studii suplimentare considera ca vor putea fi dezvoltate tehnici noi de asamblare in spatiu.Costurile respective par a fi mai putin impovaratoare decat costurile de capital si se vor reduce pe masua ce costurile celulelor fotovoltaice vor scadea si ele, sau, alternativ, odata cu cresterea eficientei lor.

1.9 Problematici specifice producatorilor din surse regenerabile

Tarile cu cea mai mare productie de module solare sunt Japonia, Germania si China. In timpce Japonia si China exporta de ani de zile mai mult de jumatate din productie, Germania importacca. 2/3 din instalatiiele sale, in cea mai mare parte din China si Japonia, dupa cum arata analiza de piata.

Prin imbatranire intelegem modificarea parametrilor de functionare a elementelor semiconductoare a celulelor solare in timp, in special scaderea randamentului pe parcursul vietii acestora. Perioada luata in considerare este de cca 20 ani, in conditii de utilizare terestra, randamentul scade cu cca 10 %, pe cand in spatiu acest procent se atinge intr -un timp mult mai scurt datorita campurilor de radiatii mult mai puternice.

Pierdere de randament in utilizare se datoreaza in multe cazuri unor cauze banale independente de celulele solare: murdarirea suprafetelor sticlei de protectie a modulelor,mucegairea pornind de la rama modulului, umbrirea modulelor de catre vegetatia din jur crescuta intre timp.

Cu toate ca durata de viata a panourilor solare este de 20-40 ani, in prezent se acumuleaza deja deseuri de ordinul a sutelor de tone anual(2004). Pe plan mondial singura instalatie pilot de reciclare a celulelor solare de siliciu cristalin se afla in Freiberg-Germania. La o temperatura de 600°C se ard materialele sintetice incluse in panouri, rezultand sticla, metal, material de umplere si celulele solare. Aceste celule pot fi reutilizate dupa prelucrare cu pierderi minime de material.

Amortizarea energetica este momentul in care energia consumata pentru fabricarea celulei fotovoltaice este egalata de cea produsa in timpul exploatarii. Cel mai bine se prezinta din acest punct de vedere celulele cu strat subtire. Un panou solar (fara cadru) cu astfel de celule se amortizeaza in 2-3 ani, Celulele policristaline necesita pana la amortizare cca 3-5 ani, pe cand cele monocristaline 4-6 ani. Deoarece un sistem cu panouri solare include si suportii de montare, invertor etc. durata de amortizare energetica se mareste cu cca 1 an.

In fabricarea de celule solare se utilizeaza partial si materiale daunatoare sanatatii si mediului. Exemplu in acest sens prezinta celulele cu strat subtire CdTe si arseniura de galiu si mult discutatele celule solare de tip CIS si CISG. Productia in masa si utilizarea pe suprafete extinse a acestora trebuie bine cantarita. Dar si productia de celule cu siliciu traditionale ascunde pericole pentru mediu. Pentru persoane neavizate aceste riscuri ce sunt legate de procesul de fabricatie nu sunt vizibile. Aici intervine cerinta de a promova selectiv tehnologiile de fabricare a celulelor solare ce nu distrug mediul si care pe baza progreselor tehnologice promit avantaje concurentiale.

1.10 Legislatie privind sursele regenerabile de energie (extras)

Regulament din 20.10.2011 de acreditare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi

 Prezentul regulament de acreditare a producatorilor de energie electrica din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi (denumit in continuare regulament) stabileste cadrul de reglementare pentru acreditarea grupurilor/centralelor electrice in vederea aplicarii sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile stabilit prin Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare sistem de promovare prin certificate verzi.

Lege nr. 220 din 27.10.2008  (Republicarea 1) pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie 

Prezenta Lege creeaza cadrul legal necesar extinderii utilizarii surselor regenerabile de energie, prin: atragerea in balanta energetica nationala a resurselor regenerabile de energie, necesare cresterii securitatii in alimentarea cu energie si reducerii importurilor de resurse primare de

energie; stimularea dezvoltarii durabile la nivel local si regional si crearea de noi locuri de munca aferente proceselor de valorificare a surselor regenerabile de energie; reducerea poluarii mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante si gaze cu efect de sera;

Ordonanta de urgenta nr. 88 din 12.10.2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

Contribuie la dezvoltarea investitiilor in domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile, avand ca efect indeplinirea obiectivului national privind atingerea unei ponderi de 24% a energiei din surse regenerabile din cantitatea de energie pe care o va consuma Romania in anul 2020, prevedere stipulata in anexa 1 la Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile, de modificare si ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE si 2003/30/CE, deoarece aceste elemente vizeaza interesul public si constituie situatii de urgenta si extraordinare, ce nu sufera amanare, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Scheme de ajutor pentru certificatele verzi

Comisia Europeană a constatat că schema României de reducere a certificatelor verzi, constând în diminuarea contribuțiilor anumitor consumatori energointensivi la finanțarea energiei din surse regenerabile, respectă normele UE privind ajutoarele de stat, în special noile Orientări ale Comisiei privind ajutoarele destinate protecției mediului și energiei. Conform concluziilor Comisiei, compensarea parțială a costurilor legate de finanțarea sprijinului pentru energia din surse regenerabile este necesară pentru a asigura competitivitatea marilor consumatori industriali, fără a distorsiona în mod nejustificat concurența pe piața unică.

În M. Of. nr. 118 din 16 februarie 2015, a fost publicat Ordinul președintelui ANRE nr. 4/2015 privind aprobarea Regulamentului de emitere a certificatelor verzi.

Cap. I: Dispoziții generale

Secț. 1: Scopul

Potrivit art. 1, regulamentul stabilește:

a) modul de calcul al cantității de E-SRE care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi prevăzut de Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) modul de emitere a certificatelor verzi

c) părțile implicate și obligațiile acestora în desfășurarea procesului de emitere a certificatelor verzi.

INFORMARE privind cota obligatorie estimată de achiziție de certificate verzi de către operatorii economici cu obligație de achiziție de certificate verzi, pentru anul 2015 – revizia 1.

ANRE a estimat și a publicat pe site-ul propriu în luna decembrie a anului 2014, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (7) din Lege, cota obligatorie estimată de achiziție de CV pentru anul 2015 la valoarea de 0,274 CV/MWh.

Capitolul 2. Armonici

2.1 Notiuni generale

Armonicele și interarmonicele sunt prezente în sistemul electroenergetic datorita elementelor cu caracteristică tensiune – curent electric neliniară.

Curbele distorsionate, in cazul regimurilor periodice (caracterizate de mărimi care se repetă cu o perioadă determinată de frecvența de lucru a sistemului), pot fi considerate ca o suprapunere de oscilații sinusoidale, cu frecvențe multiplu întreg al frecvenței fundamentale, conform teoriei lui Fourier. Asadar, analiza curbelor distorsionate se poate face în domeniul frecvență, prin evaluarea mărimilor caracteristice oscilațiilor componente (armonice). In prezent,acest mod de evaluare este larg utilizat și stă la baza metodelor actuale de măsurare, analiză și evaluare a măsurilor de limitare a nivelului de distorsiune.

Sistemele receptoare finale de energie electrică, la o frecvență diferita fata de cea nominală (sisteme de utilizare alimentate prin intermediul convertoarelor de frecvență), au determinat apariția în sistemelor electroenergeice a unor curbe distorsionate. Acestea pot conține componente sinusoidale cu frecvența diferită de multiplu întreg al frecvenței fundamentale, numite interarmonice

Pentru evaluarea nivelului de distorsiune sunt utilizați indicatori în domeniul timp și indicatori în domeniul frecvență:

2.2 Indicatori în domeniul timp

Indicatorii în domeniul timp oferă informații privind nivelul de distorsiune, dar nu poate caracteriza univoc forma curbei ce se analizeaza. Se considera necesara cunoasterea mai multor indicatori pentru a determina caracteristicile curbei distorsionate.

a) Valoarea efectivă U

Valoarea efectivă U a unei curbe de tensiune, atât pentru o curbă de formă sinusoidală, cât și în cazul curbelor nesinusoidale aplicată la bornele unui rezistor liniar, este o măsură a efectului termic rezultat în rezistor:

În relația (1) u este definit ca fiind variația în timp a tensiunii (valoare instantanee), iar T reprezinta intervalul de integrare (de regulă, o perioadă). În cazul măsurătorilor reale, curba măsurată este eșantionată și pe intervalul de timp T rezultă M eșantioane Uk , iar integrarea se face prin însumarea pătratelor valorilor eșantioanelor. Practic, pot fi utilizate mai multe eșantioane pe o perioadă a tensiunii alternative

Fiind o mărime medie, valoarea efectivă nu caracterizează, în mod univoc, o curbă distorsionată; curbe de forme diferite pot avea aceeași valoare efectivă. Ca exemplu, în figura 1 sunt prezentate două curbe distorsionate, de formă diferită, dar având aceeași valoare efectivă.

b) Valoarea medie pe o semiperioadă Umed1/2

Este o măsură a nivelului tensiunii continue ce se obtine în urma redresării unui semnal alternativ

unde T este perioada semnalului alternativ.

c) Factorul de vârf kv

Este definit ca raportul dintre valoarea maximă (amplitudinea uM a curbei nesinusoidale periodice) și valoarea efectivă U a acesteia:

Factorul de vârf, in cazul curbelor întâlnite în sistemele electroenergetice, poate avea valorile:

pentru o curbă sinusoidală, ;

pentru o curbă ascuțită (fig. 1 a)), .

pentru o curbă aplatisată (fig. 1 b)), .

Curbele de tensiune ce sunt caracterizate de un factor de vârf pot produce solicitări periculoase ale izolației echipamentelor electrice.

d) Factorul de formă kf

Este definit ca raportul dintre valoarea efectivă a curbei și valoarea medie pe jumătate de perioadă Umed1/2

Factorul de formă, pentru curbe întâlnite în sistemele electroenergetice, poate avea valorile:

pentru o curbă sinusoidală, kf = 1,11;

pentru o curbă periodică mai ascuțită decât o sinusoidă (fig. 1 a), kf > 1,11;

pentru o curbă periodică mai aplatisată decât o sinusoidă (fig. 1 b), kf < 1,11.

2.3 Indicatori în domeniul frecvență

Pentru evaluarea nivelului de distorsiune al unei curbe de tensiune sau de curent electric din rețeaua electrică este necesara utilizarea unei proceduri normalizate. In conformitate cu normele actuale, analiza în domeniul frecvență se face pe o fereastră Tw cuprinzând N =10 perioade ale fundamentalei mărimii analizate Tw = NT, în care T este perioada componentei fundamentale (T = 1/f , f fiind frecvența componentei fundamentale, egală cu frecvența din sistemul electric). Asadar, o curbă distorsionată data de funcția f(t), pe fereastra Tw , poate fi descompusă sub forma:

unde c0 este componenta continuă, cm = Cm si este definita ca fiind amplitudinea componentei spectrale de rang m, = 2f pulsația fundamentalei, m defazajul componentei spectrale de rang m.

Prima componentă spectrală are frecvența de 5 Hz, iar armonica fundamentală corespunde componentei spectrale de rang m = N (pentru N =10, armonica fundamentală rezultă ca componenta spectrală de rang 10, componenta spectrală cu rang m = 1 are frecvența 5 Hz), datorita descompunerii semnalului cu durata de 10 perioade ale tensiunii alternative (practic 200 ms),

Amplitudinea și faza componentelor spectrale se determina pe baza relațiilor cunoscute ale transformării Fourier, utilizând eșantioanele curbei analizate

În relațiile (6) se considera că în fereastra Tw au fost obținute un număr de M eșantioane. Deoarece algoritmul de bază pentru obținerea componentelor spectrale este FFT (The Fast Fourier Transform) este necesar ca numărul M de eșantioane să corespundă unei puteri întregi a numărului doi (în mod obișnuit puterea 10 sau 11).

Descompunerea conform relațiilor (6) conduce la un spectru de frecvență (fig. 2) în care fundamentala corespunde componentei spectrale de rang m = N = 10.

a) Valoarea efectivă Gh a armonicei de rang h, Ch

Are aceeasi valoare cu cea efectivă Cm = cm/a liniei spectrale de rang m = hN.

b) Valoarea efectivă Ggh a grupului armonic de rang h, Ggh

Este definita ca fiind egala cu valoarea efectivă a grupului compus din armonica de rang h și a componentelor spectrale adiacente acestei armonice

c) Valoarea efectivă Gsgh a subgrupului armonic de rang h, Gsgh

Este calculat ca valoare efectivă a grupului compus din armonica de rang h și a celor două componente spectrale imediat adiacente armonicei de rang h

d) Nivelul h al armonicei de rang h,

Se calculeaza ca raportul dintre valoarea efectivă a armonicei de rang h și valoarea efectivă a fundamentalei;

e) Factorul total de distorsiune THD (Total Harmonic Distorsion)

Se calculează din raportul dintre valoarea efectivă a semnalului din care este eliminată fundamentala (reziduul deformant) și valoarea efectivă a fundamentalei

în care H este rangul maxim al armonicei până la care se face analiza armonică (în mod obișnuit H = 40), Gh valoarea efectivă a armonicei de rang h; G1 valoarea efectivă a fundamentalei;

f) Factorul total de distorsiune al grupurilor armonice THDG (Group Total Harmonic Distorsion)

în care Ggh este valoarea efectivă a grupului armonic de rang h, iar Gg1 valoarea efectivă a grupului armonic al fundamentalei;

g) Factorul total de distorsiune al subgrupurilor armonice THDS (Subgroup Total Harmonic Distorsion)

în care Gsgh este valoarea efectivă a subgrupului armonic de rang h, iar Gsg1 valoarea efectivă a grupului armonic al fundamentalei;

h) Factorul parțial de distorsiune ponderat PWHD (Partial Weighted Harmonic Distortion)

în care valorile limită Hmin și Hmax sunt definite în normativele specifice (în mod obișnuit Hmin = 14 și Hmax = 40).

2.4 Efecte ale mărimilor distorsionate asupra caracteristicilor de funcționare ale echipamentelor electrice

Pot fi puse în evidență două tipuri de daune datorate regimurilor nesinusoidale în rețeaua electrică:

efecte datorate circulației curenților armonici;

efecte datorate tensiunilor armonice.

a) Circulația curenților armonici este însoțită de pierderi de putere activă, în elementele parcurse de curentul electric. Nivelul acestor pierderi depinde de amplitudinea componentelor spectrale și de frecvența acestora.

b) Funcționarea transformatoarelor trifazate în rețele electrice poluate armonic conduce la creșterea rezistenței electrice a înfășurărilor, odată cu rangul armonicelor de curent electric. În acest fel, rezultă creșterea pierderilor de putere activă în materialul conductor. Pentru a evita depășirea temperaturii maxim admise de fabricant este necesară reducerea încărcării, (denominarea transformatorului), respectiv aplicarea unui “factor de depreciere kt a puterii nominale”

în care S este puterea aparentă în regim nesinusoidal; Sn puterea nominală a transformatorului.

Nivelul de denominare al transformatorului se ia în considerație prin factorul k, ce permite o evaluare a încălzirii suplimentare a transformatoarelor parcurse de curenți electrici deformați

în care Ih este valoarea efectivă a armonicei de rang h a curentului electric ce parcurge înfășurările transformatorului, iar M numărul maxim de armonice luate în considerare.

c) Încărcarea conductorului neutru în instalațiile de joasă tensiune, cu patru conductoare, datorită circulației unui curent electric armonic I0 obținut prin însumarea armonicelor de rang 3m.

Curentul electric de armonică 3m se suprapune peste cel determinat de o eventuală nesimetrie a curenților electrici ai sistemului și, în consecință, poate să apară o supraîncălzire a conductorului, accentuată și de faptul că aria secțiunii transversale a acestuia, în construcțiile obișnuite, este inferioară celei corespunzătoare conductoarelor de pe fazele active.

d) Funcționarea întreruptoarelor și siguranțelor fuzibile poate fi afectată în mai multe moduri:

creșterea pierderilor de putere activă care determină ridicarea temperaturii elementelor sensibile ale declanșatoarelor termice și ale altor elemente componente;

valorile mari ale parametrului di/dt afectează eficiența dispozitivelor de stingere a arcului electric;

valorile ridicate ale factorului de vârf determină funcționarea incorectă a întreruptoarelor cu declanșatoare electronice, care se bazează pe detectarea maximului curbei curentului electric.

e) Daunele la echipamentele de utilizare a energiei electrice sunt datorate, în special, următoarelor efecte:

solicitări suplimentare ale izolațiilor determinate de nivelul tensiunilor armonice din rețea (valorile tensiunilor depind de amplitudinea și faza curenților electrici armonici generați de diverse surse, precum și de existența fenomenelor de rezonanță);

pierderi în materialele magnetice;

pierderi în dielectric;

incorecta funcționare a unor echipamente datorată prezenței armonicelor de tensiune (sisteme de comandă și control, echipamente sincronizate cu tensiunea rețelei etc.).

f) Creșterea potențialului punctului neutru pentru conexiuni în stea ale transformatoarelor sau ale altor receptoare având în vedere faptul că în punctul neutru apare un potențial față de pământ a cărui valoare depinde de raportul dintre impedanțele armonice ale laturii conexiunii în stea (fazei active) și ale conductorului neutru.

g) Supratensiunile în nodurile rețelei sau la bornele echipamentelor pot fi determinate de:

rezonanță pe o armonică de tensiune;

creșterea potențialului punctului neutru în cazul conexiunilor în stea a transformatoarelor din rețeaua electrică sau a receptoarelor trifazate.

h) Efectele asupra funcționării mașinilor rotative depind de nivelul armonicelor de tensiune la bornele acestora.

Principalele efecte negative care apar la mașinile electrice rotative, determinate de poluarea armonică a rețelei, în care sunt conectate, sunt:

modificări ale cuplului mașinii electrice, conducând la reducerea randamentului acesteia;

creșterea temperaturii bobinajelor și a miezului magnetic datorate pierderilor suplimentare în materialul conductor și în materialele magnetice;

apariția de oscilații ale cuplului de torsiune pe arborele mașinii electrice, contribuind la îmbătrânirea materialului și la vibrații suplimentare;

modificări ale inducției magnetice în întrefierul mașinii datorită armonicelor;

interacțiuni între fluxul magnetic determinat de armonica fundamentală și fluxul magnetic determinat de armonice.

Au fost puse în evidență următoarele aspecte:

armonicele de rang h = 3m nu determină inducție în întrefier;

armonicele de rang h = 3m 1 conduc la apariția în întrefier a unui fazor inducție magnetică care se rotește cu viteza h1 în sensul de rotație al rotorului, respectiv în sens contrar, și are amplitudinea proporțională cu amplitudinea curentului electric armonic de rang h;

armonicele de rang h = 3m 1 determină apariția unui cuplu în sensul de rotație, respectiv în sens contrar, având în vedere că viteza relativă de rotație a fazorului inducție magnetică în raport cu rotorul este:

, la mașinile sincrone;

, la mașinile asincrone (cu s s-a notat alunecarea mașinii asincrone);

apar cupluri pulsatorii cu frecvența 3mf1 la mașinile sincrone și (3m s)f1 la mașinile asincrone; aceste cupluri acționează asupra arborelui mașinii și pot conduce la rezonanțe mecanice în cazul unor frecvențe egale cu frecvența proprie de vibrație a arborelui, amplificând astfel zgomotele și solicitând suplimentar materialul;

armonicele determină, în general, creșterea pierderilor de putere activă și deci creșterea temperaturii mașinii;

i) Efectele regimului periodic nesinusoidal asupra echipamentelor electronice se manifestă prin modificarea caracteristicilor funcționale ale acestora.

Poluarea armonică poate afecta echipamentele electronice pe mai multe căi, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

Posibilitatea trecerilor multiple prin zero ale curbei de tensiune, ca urmare a distorsiunii armonice, prezintă o problemă deosebită, deoarece un mare număr de circuite electronice își bazează funcționarea pe sincronizarea cu trecerile prin zero ale tensiunii rețelei.

Amplitudinea curbei de tensiune, respectiv valoarea factorului de vârf trebuie avute în vedere deoarece unele surse electronice utilizează această informație pentru a asigura încărcarea condensatorului de filtrare.

Interarmonicele pot influența funcționarea monitoarelor și televizoarelor prin modularea în amplitudine a frecvenței fundamentale. Pentru niveluri de peste 0,5% ale acestor componente, pot să apară modificări periodice ale imaginii pe tuburile catodice.

j) Efectele asupra aparatelor de măsurare se manifestă, în special, la aparatele de tip analogic. Aparatele numerice iau în considerație forma reală a curbelor de tensiune și de curent electric.

În condiții normale de funcționare, tensiunile armonice în punctele de delimitare, la JT și MT, nu trebuie să depășească limitele maxime conform Standardului de performanta pentru serviciul de distributie a energiei electrice.

Capitolul 3. ECHIPAMENTE DE MASURARE UTILIZATE

Fluke B41 (Analizor monofazat) și FLUKE 43b (Analizor monofazat), FLUKE 434 (Analizor trifazat model 2005) sunt analizoare portabile pentru realizarea de măsurători electrice (U, I, frecvență, P, Q, S, factor de putere, armonice, diagrame fazoriale, simetrizare, Flicker, osciloscop etc.), produse de firma FLUKE, și destinate utilizării în rețele electrice de producere, transport, distribuție și utilizare a energiei electrice pentru consumatori industriali. Principalii lor parametri sunt:

domeniul de frecvență al componentei fundamentale: (6 … 65) Hz;

niveluri minime de intrare: 5V r.m.s. sau 1A r.m.s.

măsurări de tensiune:

domeniul tensiunilor de intrare

(5,0 … 600)V r.m.s. (tensiune continuă sau alternativă);

(5,0 … 933)V valori de vârf;

exactitatea de măsurare

r.m.s.: (0,5% + 2 digiți);

valori de vârf: (2% + 3 digiți);

impedanța de intrare: 1M, compensată;

factor de vârf: > 3,0 sub 300V; 1,56 până la 600 V

măsurări de curent electric:

domeniul curenților de intrare:

(1,00 … 1000)A r.m.s. (ac sau dc);

(1,00 … 2000)A valori de vârf;

exactitate de măsurare:

r.m.s. : (0,5% + 3 digiți) + specificațiile sondei de curent electric;

valori de vârf: (2% + 4 digiți) + specificațiile sondei de curent electric;

impedanță de intrare: 1M 47pF;

factor de vârf: > 3,0 sub 300A, 2,0 până la 1000A;

măsurări de putere activă / reactivă:

domeniul puterilor:

(0 … 600)W/VA valori medii;

(0 … 2000)W/VA valori de vârf;

exactitate de măsurare:

(ac sau dc): (1,0% + 4digiți) + specificațiile sondei de curent electric;

exactitatea de măsurare a armonicilor (nivelul armonicilor > 5%):

Tensiuni

fundamentală … armonica 13: (2% + 2 digiți);

armonica 13 … armonica 31: (2%+2 digiți)… (8% + 2 digiți);

Curenți și/sau putere activă:

fundamentală … armonica 13: (3% + 2 digiți) +

specificațiile sondei de curent;

armonica 13 … armonica 31: [(2% + 2 digiți)…

(8%+ 2 digiți)] + specificațiile sondei de curent;

Faza:

fundamentala: (2 grade) + specificațiile sondei de curent;

armonica 2 … armonica 31: [(5 grade)…(20 grade)] + specificațiile sondei de curent;

exactitatea de măsurare a frecvenței: (6,0 … 99,9) Hz: 0,3 Hz;

Utilizând software-ul specializat al producătorului echipamentului, intitulat FlukeView, pe ecranul calculatorului compatibil IBM PC se pot obține sub formă grafică și tabelară informații suplimentare și detaliate referitoare la conținutul spectral al semnalelor analizate.

Fig.1 Rezultatul analizei tensiunii la bornele unui consumator neliniar utilizând analizorul de armonici Fluke B41.

Analizorul-controller de energie electrică 7600 ION (Fig. 3.7)- Power Measurements [4.12], asigură facilități sporite de monitorizare, analiză și control a calității energiei în rețele electrice trifazate. 7600 ION este configurat de către fabricant să efectueze toate funcțiile de bază pentru monitorizarea energiei electrice. Echipamentul are o structură modulară și un design deschis pentru crearea unor funcții utilizator și adaptarea practic la orice aplicație specifică. 7600 ION dispune de flexibilitatea și puterea de calcul necesară pentru monitorizarea sistemului de alimentare cu energie supravegheat.

Fig. 2. Analizorul-controller de energie electrică ION 7600.

7600 ION asigură măsurarea cu exactitate ridicată a valorilor efective ale tensiunilor și curenților, a puterilor și energiilor din cadrul sistemului. Citirile sunt actualizate la fiecare ciclu și la fiecare secundă. Echipamentul permite analiza următoarelor mărimi:

valori efective ale tensiunilor de linie și de fază, precum și valori medii pe un interval de timp ale acestora;

valori efective și medii pe un interval de timp ale curenților, pe fiecare fază și pe conductorul de nul;

puterea activă, reactivă, aparentă pe fiecare fază și în total;

factorul de putere pe fiecare fază și în total;

nesimetrii de curent și de tensiune;

inversarea sensului de circulație a puterilor pentru fiecare fază;

frecvența semnalelor primare;

flicker;

asigură analiza on – line a perturbațiilor din rețeaua electrică;

poate fi folosit în orice punct, pe orice bară (tablou) a consumatorului care dorește monitorizarea tensiunii de alimentare;

poate fi conectat în orice nod al unei rețele electrice de distribuție în care furnizorul de energie electrică trebuie să facă monitorizarea tensiunii, pentru a se asigura că respectă condițiile contractuale de alimentare a consumatorilor;

permite caracterizarea completă, pe intervale mari de timp, pe baza unei analize statistice efectuată în exterior, a încadrării tensiunii în limitele prestabilite;

oferă informațiile cantitative necesare calculului daunelor determinate de abaterile de la parametrii de calitate ai tensiunii de alimentare;

oferă datele necesare analizei încadrării indicatorilor de calitate ai tensiunii de alimentare în normele naționale (SR EN 50160) și internaționale specifice;

oferă informațiile necesare adoptării de decizii privind schemele de alimentare adecvate pentru consumatorii finali.

Capitolul 4. STUDIU DE CAZ

4.1. Generalități

Calitatea, conform definiției formulate de Organizatia Internațională de Standardizare — ISO (International Standard Organisation), insumeaza totalitatea caracteristicilor și a particularităților unui produs sau serviciu, care concretizează aptitudinea de a răspunde la necesități potențiale sau exprimate ale utilizatorului

Calitatea oricărui produs sau serviciu este o noțiune complexă pentru conturarea căreia se impune luarea în considerare a unui număr mare și variat de factori. Totodata, noțiunea de calitate trebuie să sintetizeze acele caracteristici care, în raport cu specificul produsului sau serviciului, au ponderi și semnificații distincte.

Energia electrică este considerată în prezent un produs, livrat de furnizor consumatorilor/utilizatorilor. Calitatea energiei electrice a preocupat specialiștii din sectorul electroenergetic încă din primii ani ai utilizării, pe scară largă, a curentului alternativ; in ultimul deceniu, însă se constată o revigorare a interesului pentru acest domeniu, datorită dezvoltării explozive a echipamentelor și a tehnologiilor bazate pe electronica de putere. In prezent, calitatea energiei electrice reprezinta o preocupare majoră atât pentru furnizori, cât și pentru consumatorii de energie electrică.

În analiza problemelor legate de compatibilitate electromagnetică, standardele CEI operează în primul rând cu următorii termeni importanți:

emisia (emission): se referă la nivelul poluării electromagnetice produsă de un echipament;

imunitatea (immunity): reflectă capacitatea unui echipament de a nu fi afectat de poluarea electromagnetică.

Pot fi enumerate patru argumente majore care justifică interesul manifestat pentru domeniul calității energiei electrice:

echipamentele moderne sunt mai sensibile la reducerea calității energiei electrice, datorită faptului că au în componența lor dispozitive electronice și sisteme de control, bazate pe microprocesoare, ale căror caracteristici de funcționare sunt afectate de perturbații în rețeaua electrică de alimentare;

b) preocupările pentru creșterea randamentelor în procesele de producere, transport și utilizare a energiei electrice au determinat introducerea, pe scară largă, a electronicii de putere în controlul proceselor de conversie a energiei și a echipamentelor adaptive pentru controlul factorului de putere;

c) consumatorii au devenit mai conștienți și mai bine informați asupra impactului pe care diferite perturbații electromagnetice (aleatoare, semipermanente sau permanente) îl au asupra echipamentelor electrice și a proceselor tehnologice (inclusiv asupra calității produsului finit) și, ca urmare, cer furnizorilor să le ofere energie electrică la parametrii de calitate contractați;

d) creșterea complexității sistemelor energetice și a influențelor reciproce între acestea și utilizatori, precum și între consumatorii racordați la același sistem de alimentare.

In prezent, utilizatorii implementează echipamente și tehnologii tot mai complexe, care reprezintă, din punct de vedere electric, o largă clasă de sarcini neliniare; furnizorii de energie electrică încurajează această tendință deoarece ea determină limitarea investițiilor în sistemele de generare, transport și distribuție a energiei electrice (in principal, centrale și stații de transformare și/sau de distribuție), prin reducerea consumurilor în sectoarele de utilizare (strategiile DSM — Demande Side Management — aplicate în țările dezvoltate reprezintă un elocvent exemplu în acest sens). Pe de altă parte însă, echipamentele noi, corespunzătoare tehnologiilor moderne, sunt, de cele mai multe ori, puternic afectate de calitatea redusă a energiei electrice; in același timp, aceste echipamente reprezintă, în multe cazuri, surse suplimentare de perturbații electromagnetice.

O caracteristică importantă din punctul de vedere al calității energiei electrice este forma sinusoidală a curbei de tensiune. In realitate, nici o sursă nu poate asigura o tensiune perfect sinusoidală.

Consumatorii conectați la rețea, la o tensiune dată, solicită un curent a cărui amplitudine și formă reprezintă o caracteristică a consumatorului și a modului de funcționare. In consecință, curentul, care parcurge impedanța din amonte a rețelei electrice de alimentare, determină variația tensiunii pe barele de alimentare.

Pentru ca perturbațiile pe curba de tensiune să se mențină în limite admisibile, este necesara impunerea unor limite ale emisiilor perturbatoare, determinate pe curba curentului electric absorbit de consumator, evidentă fiind necesitatea corelării dintre abaterile admise privind tensiunea în punctul comun de cuplare și cele ale curentului absorbit de consumator.

Aspectele legate de corelarea nivelului perturbațiilor cu susceptibilitatea echipamentelor reprezinta obiectul compatibilității electromagnetice care, pe de o parte, deține standarde de emisie și, pe de altă parte, standarde de imunitate pentru un echipament, in funcție de riscul admis de incompatibilitate.

Se pot evidentia următoarele procese principale intr-un sistem electroenergetic:

producerea

transportul;

distribuția;

utilizarea.

Toate aceste patru procese au o influență specifică asupra calității energiei electrice.

Producerea

Energia necesară consumatorilor este asigurata de generatoarele din sistem.

In fiecare moment Controlul acoperirii necesarului de energie al consumatorilor este realizat de reglajul putere activă-frecvență.

Practic, se urmareste ca forma curbei de tensiune la bornele generatoarelor sa fie sinusoidală, insa se consideră că această tensiune este sinusoidală.

Totodata, dimensionarea corectă a surselor din sistemul energetic determină și un alt indicator de calitate al energiei electrice, respectiv continuitatea în alimentare (cu efecte importante asupra funcționării economice a consumatorilor).

Transportul

Sistemul de transport al energiei electrice este format din linii electrice (de regulă aeriene) și stații de transformare de sistem. De regula, rețelele de transport funcționează buclat și este asigurată rezerva, în cazul apariției unor incidente. Rețeaua de transport este supusă unor solicitări diferite, respectiv electrice, mecanice, termice. chimice etc. — Trăsnete, chiciură, deteriorări mecanice etc. — care pot conduce la defecte pasagere (scurtcircuite) sau permanente (întreruperi).

Scurtcircuitele trebuiesc eliminate in urmatoarea ordine:

rapid, pentru evitarea deteriorării echipamentelor, ieșiri din sincronism a generatoarelor și pierderea unor surse ale sistemului;

selectiv, pentru deconectarea părții de rețea afectate (de multe ori o singură fază). La funcționarea buclată a rețelei, pe faza afectată de defect, pe durata scurtcircuitului apare un gol de tensiune, al cărei amplitudine este maxima la locul de defect și descrește odată cu apropierea de punctele de generare. In cazul liniilor radiale, defectele sunt, în general, însoțite de întreruperi de scurtă durată (funcționarea RAR – reanclanșarea automată rapidă) sau de lungă durată (la deconectarea definitivă).

Din punctul de vedere al calității energiei livrate consumatorilor, rețeaua de transport este o sursă de goluri și întreruperi de tensiune, a căror durată este determinată de reglajul protecției prin relee (in cazul golurilor și întreruperilor de tensiune de scurtă durată) și de tipul de defect (în cazul întreruperilor definitive).

Distribuția

De obicei, rețeaua de distribuție este conectată la rețeaua de transport în stații de transformare coborâtoare, în care transformatoarele pot realiza și funcția de reglare a amplitudinii tensiunii. Cele mai multe dintre rețelele de distribuție au o structură buclată, insa, de regula, în funcționare se operează cu bucla deschisă, ceea ce determină caracterul radial al acestor rețele. La apariția unui defect pe unul dintre fiderii rețelei, toate instalațiile, care sunt alimentate de la aceleași bare la care este conectat și fiderul afectat de defect, vor suporta un gol de tensiune. In locatia pe care a aparut defectul, protecția rețelei va comanda deconectarea fiderului, iar consumatorii alimentați de acest fider vor suporta o întrerupere de tensiune până la realimentarea prin AAR (anclanșarea automată a rezervei) sau până la reconfigurarea rețelei. Odată cu deconectarea fiderului defect are loc și revenirea tensiunii (după golul de tensiune), la ceilalți consumatori.

Întreruperea va fi de scurtă durată sau lungă durată, în funcție de tipul defectului, de caracteristicile automaticii de sistem și de configurația rețelei de distribuție.

Se poate considera, in general, că întreruperile de scurtă durată sunt sub 3 s (valoare egală cu durata maxima de acționare a protecției prin relee), iar in cazul unor intreruperi de lungă durată – peste 3 s – acestea vor fi imputabile, în special, configurației specifice a rețelei de distribuție.

Energia electrică este considerată un produs, ce trebuie livrat consumatorului de catre furnizor, cu respectarea unui anumit nivel de calitate.

Crescand numărul utilizatorilor ce detin receptoare controlate electronic și alte receptoare neliniare, asigurarea calității energiei electrice a devenit o sarcină tot mai complexă. In România, peste 65% dintre consumatori determină emisii perturbatoare în rețeaua electrică de alimentare.

Analiza datelor înregistrate în perioada 23.12.2014@14:21:35 ÷ 23.12.2014@15:27:35, pentru alimentarea receptoarelor din cadrul societății, supuse analizei, permit evidențierea caracteristicilor electrice ale sistemului de alimentare cu energie electrică.

Pentru realizarea studiului electroenergetic în cadrul societății, s-au utilizat măsurătorile efectuate pe barele de JT în perioada mai sus amintită, cu înregistrarea valorilor medii ale mărimilor electrice la un interval de 5 secunde.

Tensiunea la barele de alimentare ale receptoarelor, prezintă variații (11720÷12560) V tensiune pe fază / (20620 ÷ 21120) V tensiune între faze, pentru TGD (fig. 1.1, a și b), care trebuie să se încadreze în limitele 11,5410% / 2010% kV (10,3812,69 / 1822 kV).

Cele 3 faze sunt încărcate relativ simetric. Se constata că valorile tensiunii de alimentare pe perioada efectuării măsurătorilor nu au depășit valorile limită normale (normate).

a.Urms [V]

Curba clasata tensiune intre faza

b.Vrms [V]

Curba clasata tensiune pe faza

Figura 1.1. Curba tensiunii la bara de alimentare pentru TGD : a – tensiuni între faze, b – tensiuni pe fază.

Tensiunile de la barele de alimentare au o formă apropiată de sinusoidă, fiind caracterizate de un factor total de distorsiune THD relativ redus (fig. 1.2), care se încadrează în valorile admise la barele de alimentare de joasă tensiune (THDadmis = 8%). Factorul total de distorsiune de tensiune – THD U (fig. 1.2) este relativ redus (se încadrează între valorile 0,0÷1,0%).

Anumite receptoare cum ar fi: variatoarele de viteză, redresoarele comandate sau semicomandate, cuptoarele cu arc, aparatele de sudare cu arc alimentate cu tensiuni sinusoidale absorb curenți care nu mai sunt sinusoidali; au aceeași frecvență ca și tensiunea de alimentare, însă unda curentului este deformată. Existența curenților nesinusoidali în rețea determină pierderi de tensiune nesinusoidale, încât în final și unda tensiunii rețelei se deformează.

De asemenea, armonici superioare de tensiune mai pot fi produse de mașinile electrice, transformatoarele de putere și unele elemente neliniare ale rețelei electrice.

Prezența receptoarelor generatoare de armonici superioare poate antrena disfuncționalități altor receptoare situate în apropiere.

Figura 1.2. Factorul de distorsiune de tensiune pe fazele de alimentare a,b,c (THD U) – valori monitorizate.

Metoda uzuală de studiu a regimurilor deformante este analiza armonică, bazată pe descompunerea undei periodice reale în componente sinusoidale, una cu frecvența de 50Hz (armonica fundamentală) și altele cu frecvențe multipli ai frecvenței de bază (armonici superioare).

Determinarea spectrului armonicilor superioare se mai poate face și cu ajutorul analizoarelor de armonici, aparate care funcționând pe principiul realizării rezonanței pe frecvența fiecărei armonici, o pune în evidență, rezultatele obținute fiind astfel mai exacte.

Armonicile de ordin superior pot fi împărțite, conform teoriei componentelor simetrice, în: armonici de secvență directă, cele de ordinul 3n+1, armonici de secvență inversă, având ordinul 3n-1 și cele de secvență homopolară, de ordinul 3n.

Astfel se constată că armonicile de curent de ordinul 4, 7, 10, 13 etc. au aceeași comportare, în instalațiile electrice prin care circulă, ca și fundamentala; armonicile de ordinul 2, 5, 8, 11 etc. se comportă în instalații ca și componenta inversă, iar armonicile de ordinul 3 și multiplu de 3 au aceleași caracteristici ca și componenta homopolară.

Efectul deformant al receptoarelor asupra undelor de curent și tensiune poate fi pus în evidență cu ajutorul următorilor indicatori, definiți atât pentru unda de tensiune cât și pentru cea de curent electric.

Din considerente practice ordinul armonicilor se oprește la n=50.

În cazul unei unde alternative componenta continuă este nulă încât coeficientul de distorsiune devine .

Normele CEI prevăd și următoarea definiție pentru coeficientul de distorsiune armonică , adică numitorul funcției definbite anterior poate fi luat egal cu valoarea efectivă a armonicii fundamentale, diferența valorică dintre cele două expresii fiind nesemnificativă.

Nivelul armonicilor sau conținutul de armonică de ordinul k

este dat de raportul dintre valoarea efectivă a armonicii considerate și valoarea efectivă a armonicii de ordinul 1:

Impactul regimului deformant asupra receptoarelor, caracterizat prin coeficientul de distorsiune a undei de tensiune determinat în nodul sistemului electroenergetic este prezentat în tabelul 1.

Tabelul 1. Impactul regimului deformant asupra receptoarelor

Regimurile deformante sunt însoțite de următoarele efecte negative:

cupluri parazite în mașinile electrice;

erori ale aparatelor de măsurare;

fenomene de rezonanță armonică, având drept consecințe supracurenți, supratensiuni și perturbații în rețelele de telecomunicații.

Supracurenții pot provoca supraîncălzirea căilor de curent și mărirea pierderilor de putere în rețele și condensatoare, iar supratensiunile prelungite pot produce deteriorarea cablurilor și dielectricului condensatoarelor.

Soluțiile utilizate pentru diminuarea conținutului de armonici și a nivelurilor lor se referă, în primul rând, la alegerea adecvată a schemei instalației de redresare

În figura 1.3 este prezentată variația factorului de nesimetrie pe durata de înregistrare. Se observă faptul că valorile factorului de nesimetrie negativă:

, (1.1)

în care U – este tensiune de secvență negativă (inversă), iar U+ este tensiunea de secvență pozitivă (directă), depășește domeniul valorilor admisibile ale factorului de nesimetrie negativă (<2%) la TGD (punctul de alimentare cu energie electrică) din incinta monitorizată.

Vunb [%]

Figura 1.3. Factorul de nesimetrie negativă al tensiunii la barele de alimentare ale TGD (ks).

Cuantificarea efectului de jenă fiziologică a fluctuațiilor de tensiune asupra ochiului uman are la bază o combinație de trei factori:

tipul fluctuațiilor de tensiune;

caracteristica instalațiilor de iluminat;

răspunsul ochiului uman la fluctuații ale fluxului luminos.

Arms [A]

Curba clasata curenti

Figura 1.5. Curba curenților electrici pe bara de alimentare pentru TGD .

Pentru simetrizarea curenților de linie ai unei rețele electrice trifazate la care sunt conectate sarcini monofazate importante, variabile în timp, se utilizează scheme speciale de alimentare.

Figura 1.6. Factorul de distorsiune de curent electric pe fazele de alimentare a, b, c (THD I) – valori monitorizate.

Factorul total de distorsiune de curent electric – THD I (fig. 1.6), conform formei curbelor graficelor, indică forma sinusoidală a curentului din circuitul de alimentare. La o primă comparație cu datele privind nivelul de distorsiuni al tensiunii pe bare, nu rezultă o influență directă, mai ales în cazul fazei a, în care distorsiunea armonică a curentului electric este superioară celorlalte două faze.

De remarcat este faptul că salturile în curbele de variație a spectrului armonic sunt datorate variațiilor bruște de curent electric la pornirea diverselor echipamente electrice – motoarelor (inrusch current). Aceste valori nu sunt specifice pentru analiza distorsiunii armonice a curentului electric.

Variația factorului de nesimetrie de curent electric, pe durata de înregistrare, este indicată în figura 1.7.

Un sistem trifazat simetric de mărimi sinusoidale (tensiuni sau curenți) are cei trei fazori reprezentativi egali în modul și defazați în spațiu, unul față de celălalt cu un unghi de 2/3 radiani. Aceste sisteme pot fi de succesiune directă sau inversă.

O rețea electrică trifazată este echilibrată, dacă impedanțele pe cele trei faze ale rețelei sunt egale în modul și au același argument.

Aunb [%]

Figura 1.7. Variația factorului de nesimetrie negativă de curent electric ale TGD (ks).

În cazul unei rețele electrice trifazate dezechilibrate alimentate cu un sistem simetric de tensiuni, curenții nu vor mai forma un sistem simetric. Aceștia vor produce, la rândul lor, pierderi neegale de tensiune în rețea, încât și tensiunile de la bornele receptoarelor nu vor mai fi nici ele simetrice. Astfel de situații, frecvent întâlnite în practică, sunt determinate de existența unor receptoare monofazate conectate la rețeaua trifazată (aparate de sudare, iluminat public, transport feroviar electrificat) sau chiar de funcționarea unor receptoare trifazate cum sunt instalatiile PV, la care în timpul funcționării, încărcările simultane ale celor trei faze sunt uneori usor diferite.

În analiza regimurilor energetice din rețelele electrice se adoptă ipoteza inițială că sursele din sistem determină la borne un sistem simetric al tensiunilor, iar nesimetria, în diferitele noduri din rețeaua electrică, este determinată fie de sarcinile inegale pe fazele sistemului datorate consumatorilor dezechilibrați, fie de impedanțele diferite pe fazele rețelei de transport și distribuție a energiei electrice.

În acest fel, chiar în cazul unui consumator echilibrat, transferul de energie pe liniile din sistemul energetic conduce la apariția regimurilor nesimetrice. Specific liniilor de transport a energiei electrice este și faptul că acestea prezintă impedanțe mutuale, astfel că procesele de pe una dintre faze sunt determinate și de fenomenele care au loc pe celelalte faze ale sistemului.

De asemenea, prezența conductoarelor de protecție conduce, în funcție de configurația geometrică a liniei, la influențe diferite asupra fazelor active ale liniei.

Analiza problemelor legate de nesimetrie cuprinde două aspecte distincte:

influența asupra caracteristicilor de funcționare ale echipamentelor alimentate cu tensiuni nesimetrice;

influența asupra indicatorilor economici și tehnici ai rețelelor de transport și distribuție, precum și asupra generatoarelor din sistem.

În primul caz, furnizorul de energie electrică trebuie să asigure consumatorului încadrarea indicatorilor de nesimetrie de tensiune de pe barele de alimentare în limitele de calitate admise.

Consumatorul este interesat să monitorizeze tensiunile de alimentare pentru a avea informațiile necesare privind nivelul de nesimetrie și încadrarea sa în limitele admise.

În al doilea caz, consumatorul trebuie să asigure încadrarea perturbațiilor emise sub formă de nesimetrie în limitele alocate, stabilite de furnizorul de energie electrică din condiția de calitate a energiei electrică furnizată celorlalți consumatori din rețeaua electrică. Furnizorul de energie electrică este interesat de monitorizarea curenților electrici absorbiți de consumator și verificarea încadrării nesimetriei acestora în limitele alocate perturbației.

Studiile privind alocarea nivelului de perturbații la consumatori, astfel ca în ansamblu să fie respectate condițiile privind calitatea energiei electrice, precum și studiile privind indicatorii economici ai transportului de energie electrică, necesită informații privind impedanțele rețelei electrice în regimuri nesimetrice. Aceste impedanțe sunt determinate prin calcule, care însă, în unele cazuri, necesită a fi validate prin măsurători.

Regimul nesimetric este unul din factorii perturbatori în sistemul electroenergetic, conducând la alterarea calității energiei electrice.

Regimul nesimetric poate fi:

temporar, dacă perturbația este determinată de defecte sau regimuri de funcționare cu durată limitată în timp (scurtcircuite nesimetrice, întrerupere a unei faze, defecte la consumatori etc.);

permanent, dacă rețeaua electrică prezintă parametri de circuit diferiți pe cele trei faze în regim normal de funcționare.

Regimul nesimetric permanent poate fi determinat de:

sarcinile inegale pe cele trei faze ale rețelei de alimentare de tensiune alternativă trifazată;

receptoarele monofazate repartizate inegal pe cele trei faze (iluminat stradal, consumatori casnici etc.);

receptoare bifazate (aparate de sudare electrică, cuptoare electrice de inducție la frecvență industrială, tracțiunea electrică etc.);

receptoare trifazate dezechilibrate (cuptoare cu arc electric);

impedanțe diferite ale liniilor electrice pe cele trei faze (în special liniile electrice aeriene).

Datorită regimului nesimetric apar perturbații atât la echipamentele electrice (mașini electrice rotative, transformatoare, baterii de condensatoare, convertoare statice de putere), cât și în rețelele electrice.

Cele mai importante efecte ale nesimetriei tensiunilor de alimentare constau în încălzirile, datorate pierderilor suplimentare, la mașinile electrice rotative de tensiune alternativă trifazată.

Încălzirea suplimentară este determinată de curenții de secvență negativă și zero care parcurg înfășurările mașinilor. De asemenea, nesimetria tensiunilor produce, în mașinile electrice rotative, cupluri pulsatorii de frecvență ridicată și, în consecință, vibrații, care se accentuează în cazul nesimetriilor fluctuante. În același timp rezultă o reducere a randamentului motoarelor.

Nesimetria tensiunilor determină reducerea puterii reactive furnizată de bateriile de condensatoare, accentuând nesimetria.

Nesimetria curenților are ca principal efect producerea de pierderi suplimentare în rețelele electrice de transport și distribuție, precum și în rețelele industriale, cu consecințe negative asupra randamentului de transfer a energiei.

Regimul nesimetric are ca efect diminuarea randamentului instalațiilor de redresare și poate conduce la deteriorarea condensatoarelor filtrelor de netezire (apare o armonică de curent de rangul 2, proporțională cu factorul de netezire, care supraîncarcă condensatoarele din filtru).

Efectele regimurilor nesimetrice prezintă aspecte specifice în funcție de unele caracteristici ale receptoarelor din rețeaua electrică.

În analiza efectelor regimurilor nesimetrice asupra receptoarelor trifazate de energie electrică este necesar a lua în considerație:

influența inegalității în modul a amplitudinilor tensiunilor trifazate;

influența defazajelor, diferite de 2/3, între tensiunile de fază.

Factorul de nesimetrie negativă a fost determinat pe baza relației:

, (1.2)

în care I este componenta de secvență negativă (inversă) a curenților electrici, iar I + componenta de secvență pozitivă (directă).

Reducerea nesimetriei în rețelele electrice se poate realiza prin următoarele mijloace:

simetrizarea liniilor și circuitelor electrice;

echilibrarea sarcinii electrice.

Unele elemente de transfer a energiei electrice prezintă impedanțe diferite pe cele trei faze, ca urmare a tipului constructiv. În această categorie intră liniile electrice aeriene sau în cablu realizate cu cabluri monofazate, rețelele în bare capsulate și rețelele scurte ale utilizatorilor electrici etc., la care conductoarele celor trei faze, nu au poziții identice în spațiu unele față de altele sau față de pământ.

Datele din figura 1.7 pun în evidență faptul că, pe durata de înregistrare, factorul de nesimetrie de curent electric nu a depășit valorile normale în funcționare, acestea fiind determinate în special de nesimetria de tensiune de la barele de alimentare.

În figura 1.8 și figura 1.9 se prezintă variația P (puteri active) și, respectiv, Q (puteri reactive) pe barele de tensiune, iar în figura 1.10 este prezentată variația puterilor aparente tranzitate pe circuit, respectiv, în figura 1.11 variația puterilor trifazate privite comparativ.

Defazajul dintre tensiuni și curenții electrici monitorizați la bara de alimentare a echipamentelor electrice analizate, în valori instantanee, este prezentat în figura 1.12.

Variația factorului de putere pe durata înregistrării și în intervalele de timp în care echipamentul a fost în funcțiune este indicată în figura 1.13 pentru fiecare fază. După cum se observă din graficul variației factorului de putere (fig. 1.13) se pune în evidență faptul că apare o circulație importantă a puterii reactive în circuitul de alimentare.

P [kW]

Curba clasata pentru putere activa

Figura 1.8. Variația P [W] pe barele de JT ale TGD .

Puterea reactivă trifazată QBtrifaz (Three-phase reactive power) se definește ca suma puterilor reactive pe cele trei faze , în care QBA , QBB și QBC sunt puterile reactive corespunzătoare celor trei faze A, B și respectiv C ale rețelei electrice.

Q [VAr]

Figura 1.9. Variația Q [VAr] pe barele de JT ale TGD .

Contoarele numerice sunt de fapt procesoare specializate pentru calculul energiei electrice; în acest sens, un rol important în obținerea unor informații adecvate îl are cunoașterea algoritmului utilizat la programarea procesorului de prelucrare de semnal.

În prezent, nu există un mod unic de definire a puterilor aparentă și reactivă, ceea ce conduce la informații diferite, în regimurile reale, nesinusoidale și nesimetrice, din rețeaua electrică, oferite de contoare programate conform unor algoritmi diferiți.

Modul în care se adună puterile aparente pe cele trei faze sau în care se calculează puterea aparentă trifazată și, deci, modul în care se determină factorul de putere trifazat, trebuie precizat pe baza normativelor specifice fiecărei țări.

Factorul de putere, calculat din datele indicate de contoarele programate pe baza definiției IEEE a puterii reactive, este, în general, mai redus (dezavantajează consumatorul) dar redă mai corect informații privind pierderile în rețeaua electrică datorită unui comportament energetic neoptimizat al consumatorului (regim nesinusoidal, regim nesimetric, consum de putere reactivă); acest factor de putere nu trebuie utilizat pentru dimensionarea sistemelor de îmbunătățire a factorului de putere bazate pe baterii de condensatoare;

Factorul de putere, calculat din datele indicate de contoarele programate pe baza definiției Budeanu a puterii reactive, este, în general, mai mare (dezavantajează furnizorul) și nu oferă date complete privind pierderile în rețeaua electrică datorită unui comportament energetic neoptimizat al consumatorului (regim deformant, regim nesimetric, consum de putere reactivă); acest factor de putere poate fi utilizat pentru dimensionarea sistemelor de îmbunătățire a factorului de putere bazate pe baterii de condensatoare, dar trebuie evaluată comportarea bateriei de condensatoare în prezența regimului deformant.

Având în vedere diversitatea tipurilor de contoare și a modului diferit în care se determină diverse mărimi, este necesară precizarea, modului în care se utilizează informațiile oferite de către diferitele tipuri de contoare.

Pentru obținerea unor informații veridice privind energia tranzitată, trebuie acordată o atenție deosebită reducerii incertitudinii informațiilor primare, datorită erorilor importante, care pot fi determinate de transformatoarele actuale de măsurare de tensiune și de curent electric.

S [VA]

Curba clasata pentru puterea aparenta

Figura 1.10. Puterile aparente monofazate tranzitate prin TGD .

SumP [W], SumQ [VAr], SumS [VA]

Figura 1.11. Puterile trifazate tranzitate prin TGD .

Echipamentele de măsurare, utilizate pentru facturarea energiei electrice, determină în general un factor de putere agregat în timp w, calculat pe baza energiilor contorizate pe un anumit interval de timp , în care WPtrifazat este energia activă trifazată, WStrifazat energia aparentă trifazată.

Valoarea w , deși larg utilizată în aplicațiile practice, oferă informații corecte privind comportamentul energetic al consumatorului numai în cazul unui consum constant pe intervalul de timp în care se face evaluarea factorului de putere. Pentru a evalua valoarea factorului de putere este necesar să se facă unele precizări privind măsurarea puterii și energiei reactive.

Toate contoarele utilizate, în prezent, au același algoritm pentru determinarea energiei active (valoarea medie a puterii instantanee, integrată pe perioada de timp).

Noțiunea de putere reactivă este implementată în mod diferit în echipamentele proiectate în Europa și cele din Statele Unite.

Determinarea factorului de putere f pentru tarifare, pe baza citirilor la cele două tipuri de contoare conduce la valori diferite (totdeauna mai mici) la contoarele setate conform relației de calcul IEEE.

În contoarele proiectate în Europa este implementată, în mod obișnuit, relația de calcul Budeanu a puterii reactive QB pe fiecare fază , în care M este numărul maxim de armonice luat în considerare în calculul puterii reactive.

În contoarele proiectate în Statele Unite este implementată, în mod obișnuit, relația de calcul IEEE [4] a puterii reactive QC (denumită în literatura europenă „putere complementară”), .

Reducerea factorului de putere în circuitele reale este datorată, atât consumului excesiv de putere reactivă, în sens Budeanu, cât și regimului nesinusoidal determinat de caracteristicile neliniare ale consumatorului.

În prezent, în cele mai multe noduri ale sistemului electroenergetic, curbele tensiunilor și curenților electrici se abat de la forma sinusoidală. Aceste curbe conțin, pe lângă oscilația fundamentală, având frecvența f1  50 Hz, o serie de oscilații suprapuse cu frecvențele (unde h = 2, 3, 4) numite armonice și, uneori, oscilații cu frecvențe inferioare frecvenței f1, fracționare, numite subarmonice.

Regimul energetic ale cărui curbe de tensiune și de curent electric sunt periodice, dar cel puțin una dintre ele este nesinusoidală se numește regim nesinusoidal [6] sau, conform denumirii propuse de C. Budeanu, regim deformant.

Analiza datelor privind factorul de putere trebuie să aibă în vedere existența unui mare număr de definiții privind această mărime. Pentru o utilizarea corectă a informațiilor oferite de echipamentele actuale pentru măsurarea factorului de putere este necesară cunoașterea exactă a algoritmului de calcul al acestuia.

Figura 1.12. Defazajul dintre tensiuni și curenți electrici la bara de alimentare pe TGD .

Figura 1.13. Variația factorului de putere la barele de alimentare pentru TGD pe fazele a, b, c.

Valorile înregistrate ale spectrului armonic sunt afectate de regimul specific de funcționare, cu porniri și opriri dese de motoare și alte echipamente electrice (iluminat etc.). Valorile reale ale spectrului armonic pot fi luate în considerare numai pentru intervale de timp cu regim staționar.

Reglajul tensiunii aplicate redresorului se asigură prin comutarea unor prize în primarul transformatorului de alimentare, la funcționarea cu sarcină redusă a acestuia. Se poate realiza în acest mod, o variație a tensiunii secundare în limitele (0,31)Un , evitându-se modificarea unghiului de aprindere, care ar conduce la majorarea consumului de energie reactivă și a conținutului de armonici.

În figura 1.14‚ se observă valorile armonicelor de tensiune pe cele trei faze (a, b și c) la barele de alimentare pentru TGD .

Mărirea numărului de alternanțe redresate ameliorează forma undei curentului absorbit de o instalație de redresare, apropiind-o mult de o sinusoidă.

În figura 1.15‚ se observă valorile armonicelor de curent pe cele trei faze (a, b și c) la barele de alimentare pentru TGD .

În cazul în care factorul de distorsiune pentru o sursă de armonici dată: instalație de redresare etc., nu poate fi redus la nivelul admisibil este necesar a se prevedea o instalație specială de filtrare a armonicilor superioare de curent.

Aceste instalații denumite curent filtre de absorbție se compun dintr-o baterie de condensatoare legată în serie cu o bobină de reactanță, ale căror caracteristici sunt astfel alese încât să realizeze rezonanța pe o frecvență corespunzătoare unei anumite armonici.

Conectate în paralel cu sursa de armonici, filtrele de absorbție asigură scurtcircuitarea armonicilor superioare de curent, astfel încât acestea nu se mai propagă în rețea, reactanța rezultantă a filtrului pentru frecvența de rezonanță fiind egală cu zero.

Pentru armonice de ordin inferior celei de rezonanță, deci și pentru armonica fundamentală, filtrul având un caracter capacitiv va produce putere reactivă, iar pentru armonice de ordin superior celei de rezonanță va absorbi putere reactivă. Deci, orice filtru de absorbție va putea fi folosit și pentru producerea de energie reactivă în vederea îmbunătățirii factorului de putere a receptoarelor conectate la același sistem de bare.

a.Nivel armonice [%] faza 1 (tensiuni)

b.Nivel armonice [%] faza 2 (tensiuni)

c.Nivel armonice [%] faza 3 (tensiuni)

Figura 1.14. Nivelul armonicelor de tensiune pe fazele a, b și c la barele de alimentare pentru TGD – Valori monitorizate (a, b și c).

a.Nivel armonice [%] faza 1 (curenti electrici)

b.Nivel armonice [%] faza 2 (curenti electrici)

c.Nivel armonice [%] faza 3 (curenti electrici)

Figura 1.15. Nivelul armonicelor de curent electric pe fazele a, b și c la barele de alimentare ale TGD.

4.3. Incadrarea in standardul de performanta

Standardul de performanță reglementează criteriile de calitate comercială definite prin indicatorii de performanță pentru asigurarea serviciului de furnizare a energiei electrice către consumatori/utilizatori, precum și cerințele de raportare pentru furnizori.

Standardul se aplică în relațiile dintre operatorii de distribuție și acei utilizatori RED care îndeplinesc simultan condițiile:

a. au instalațiile la tensiunea nominală alternativă în gama 0,4 – 110 kV și la frecvența nominală de 50 Hz;

b. prin regimul lor de funcționare nu introduc perturbații în alimentarea altor utilizatori RED din zonă;

c. se încadrează în puterea maximă aprobată prin avizul tehnic de racordare și respecta condițiile prevăzute în contractul de distribuție/furnizare.

Art. 22. (1) Factorul de distorsiune a tensiunii la JT și MT trebuie să fie mai mic sau egal cu 8 %.

(2) În condiții normale de funcționare, tensiunile armonice în punctele de delimitare, la JT și MT, nu trebuie să depășească limitele maxime indicate în tabelul de mai jos, timp de 95% din săptămână.

Facand o comparatie intre limitele impuse de Standardul de performanta si valorile armonicelor pentru statia analizata, se observa ca acestea din urma nu se incadreaza in valorile normate.

Adica pentru armonica 5 se poate observa ca limita este cuprinsa intre (0.5-0.7)%, valoarea regasindu-se sub limita admisa.

Avand in vedere faptul ca efectele poluării armonice asupra sistemelor de transport și distribuție a energiei electrice se referă în principal la:

pierderi suplimentare datorită circulației curenților armonici, care determină creșterea consumurilor proprii tehnologice, reducerea randamentului mașinilor electrice, solicitări suplimentare ale bateriilor de condensatoare etc.;

solicitări suplimentare ale izolațiilor determinate de nivelul tensiunilor armonice din rețea (valorile tensiunilor depind de amplitudinea și faza curenților armonici injectați de diverse surse, precum și de existența fenomenelor de rezonanță.

Efectele poluării armonice asupra echipamentelor din rețelele electrice con-stau în pierderi suplimentare care reduc randamentul transformării energiei electrice, dar și în influențarea negativă a modului și regimurilor de funcționare (în special în cazul transformatoarelor de putere și al echipamentelor electronice).

Limitarea armonicilor intr-o zona cat mai apropiata de sursa perturbatoare,  este una dintre conditiile reducerii pierderilor de energie activa in circuitele parcurse de curentii electrici nesinusoidali, dar si a altor efecte datorate propagarii acestora.

Pentru filtrare, se utilizeaza filtre active sau filtre pasive.

Capitolul 5. CONCLUZII

Datorita curentilor armonici in retea se va realiza un consum mare de putere si deasemenea, pierderi ridicate in sistem (armonicele pot fi comparate cu putere reactiva existenta, dar care nu este folositoare)

Aparitia diverselor fenomene ce pot afecta regimul de functionare normal (sinusoidal) pot determina moduri de functionare si regimuri de functionare deformante, astfel devine deosebit de importanta problematica, curentilor electrici deformanți care distorsioneaza forma sinusoidala a curentului si pot influenta astfel (negativ) forma de unda (sinusoidala) a tensiunii, conducând la distorsiuni în reteaua electrica (aparitia reginului deformant). Daca reteaua de alimentare este afectata de distorsiuni armonice, atunci toate echipamentele alimentate de la aceasta retea vor functiona în conditii diferite de cele ideale.

Aceastea pot conduce la :

Limitari din punct de vedere al retelei de alimentare si al utilizarii acesteia.

Îmbatrânire prematura a echipamentelor

Pierderi mai mari

Pulsatii ale arborelui motor.

Opriri ale productiei

Principalele observații care se desprind din analiza măsurătorilor electrice efectuate sunt acelea că există o ușoară dezechilibrare a încărcării celor trei faze ale circuitului electric analizat și o circulație importantă de energie reactivă capacitivă (în prima perioadă de timp, de monitorizare). Factorul de putere este destul de variabil, regimurile de funcționare sunt supracompensate sau capacitive, însă în jumatate de perioadă monitorizată finală, factorul de putere este corect compensat.

Având în vedere forma curbei de curent electric monitorizat și faptul că nivelul de armonice de curent electric este foarte ridicat, se poate spune că ar fi necesare adoptarea unor decizii în ceea ce privește eventuala montare a unor filtre electrice sau adoptarea altor soluții pentru îmbunătățirea formei curentului electric (se remarcă faptul că armonicele de curent electric 3, 5 si 7 au valori foarte ridicate).

În aceste condiții, ar trebui să se urmărească, pe de o parte încărcarea echilibrată a celor trei faze, reglarea factorului de putere (PF) între 0,92 < PF < 1,00 , și pe de altă parte, reducerea nivelului de de armonice de curent electric dar și de tensiune.

Se remarcă o bună încadrare a nivelului de tensiune pe faze și între faze în parametrii normați (încadrarea în limitele normate). Un nivel ridicat al tensiunii de alimentare determină distrugerea anumitor echipamente electrice (mai ales bateriile cu condensatoare sau similar).

Se recomandă, pe termen lung, adoptarea unor decizii privind înlocuirea unor echipamente electrice care sunt destul de perturbatoare pentru sistemul de alimentare cu energie electrică analizat (dispozitive electronice de putere etc.).

În iulie 2014, România a notificat planurile sale de a reduce contribuția la finanțarea energiei din surse regenerabile pentru anumite întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectoare cu un nivel foarte ridicat de electro-intensitate și de expunere comercială. Contribuția beneficiarilor la sprijinul pentru energia din surse regenerabile va fi redusă cu 85 %, 60 % sau 40 % în cazul în care aceștia demonstrează o electro-intensitate de peste 20 %, cuprinsă între 10 % și 20 % și, respectiv, cuprinsă între 5 % și 10 %. De asemenea, beneficiarii vor trebui să arate că (1) nu înregistrează debite restante la bugetele componente ale bugetului general consolidat; (2) desfășoară activități de auditare energetică și pun în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței lor energetice; (3) nu disponibilizează peste 25 % din numărul angajaților și își mențin activitatea în Spațiul Economic European și (4) încheie parteneriate cu instituții de învățământ în vederea reducerii decalajului între teorie și practică, creșterii nivelului profesional și atragerii de personal calificat.

În iulie 2011, Comisia a aprobat schema de sprijin a României bazată pe certificate verzi, menită să promoveze electricitatea din surse regenerabile de energie. Producătorii de energie electrică din surse regenerabile primesc un anumit număr de certificate verzi, în funcție de tehnologia utilizată, pentru fiecare MWh produs și livrat în rețea. Furnizorii de energie electrică trebuie să achiziționeze o cotă obligatorie de certificate verzi și transferă integral costurile certificatelor verzi consumatorilor finali.

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.universuljuridic.ro/ordinul-anre-nr-4-2015-regulamentul-de-emitere-a-certificatelor-verzi-ordinul-anre-nr-4-2015/)

2. http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-1157_ro.htm

3. http://toppanourisolare.ro/panouri-solare/tipuri-de-panouri-solare.html

4. http://www.promacht.ro/solar/panouri.html

5. Golovanov N., altii – Probleme moderne de masurare in electroenergetica. Editura AGIR, Bucure;ti, 2010.

BIBLIOGRAFIE

Eremia, Mircea, Trecat, J., Germond, A., – Réseaux électriques. Aspects actueles. Editura Tehnică, București, 2000.

Eremia Mircea, Bulac Constantin,- Dinamica sistemelor electrodinamice. Editura Printech, 2006.

Carmen Golovanov, Mihaela Albu, N. Golovanov, C. Ștefănescu ș.a.- Probleme moderne de măsurare în electroenergetică, Editura TEHNICĂ, București 2002.

Golovanov N., Șora, I. ș.a. – Electrotermie și electrotehnologii. (Vol.1 și 2). Editura Tehnică, București, 1997

Golovanov N., Petru Postolache, Ion Iordanescu, Laurentiu Lipan. Radu Porumb ș.a.- Instalatii Electroenergetice si elemente de audit industrial, Editura N’Ergo, Bucuresti 2008

Iacobescu, Gh, Iordănescu, I., ș.a. – Rețele electrice. Probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București 1977.

Ioniță, G., Mazilu, Gh. – Linii electrice subterane 1 – 220 kV. Îndrumar de calcul și proiectare, Editura Tehnică, București, 1990.

Arie, A., Dumitriu, C., Pătrășcoiu, S., Probleme de transport și distribuția energiei electrice – Fascicola 3, Calculul parametrilor liniilor electrice, Litografia IPB, 1985.

Buhuș, P., Comănescu, Gh. – Instrucțiuni privind stabilirea duratelor de calcul al pierderilor de energie electrică, Ministerul Energiei Electrice, 1989.

Hermina Albert, Ion Florea – Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor industriale. Editura Tehnică, București,1987

Comanescu Gh. ș.a. – Stații si posturi de transformare Manual pentru proiectarea , Universitatea Politehnica București 1999

Golovanov, N., Șora, I. ș.a. – Electrotermie și electrotehnologii. (Vol.1 și 2). Editura Tehnică, București, 1997.

Balaurescu D., Eremia M., – Îmbunătățirea factorului de putere. Editura Tehnică, București, 1981.

Albert. Hermina 5.a. Alimentarea cu energie electrica a întreprinderilor industriale,. București. Editura Tehnică. 1979.

Badea. I. ș.a. Protecția prin relee șL automatizarea sistemelor eL.ectrice. București. Editura Tehnică. 1973.

Balaurescu. D.. Ercmia. M. Îmbunătățirea factorului dl putere. București. Editura Tehnică. 1982.

Barbu. 1. Siguranțe electrice de joasa tensiune. București. Editura Tehnică. 1983.

Bercovici. M. ș.a. Rețele electrice. calculul electric. București. Editura Tehnică. 1974.

Bianchi. C. ș.a. Proiectarea instalațiilor de iluminat electrice. București. Editura Tehnică. 1981.

Bianchi. C. LUMINOTEHNICA. voi. 1. II. București. Editura Tehnică. 1990.

Buhuși. P. ș.a. Partea electrica a centralelor. stațiilor șL posturilor electrice de transformări-;. îndreptar pentru proiectare. București. Rcprografie IPB. 1992.

Călin. S. Protecții prin relee. București. Editura Tehnică. 1985.

Căneseu. T. ș.a. Aparate electrice de joasa tensiune. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1977.

Carabulea. A.. Carabogdan. 1. Gh. MODELE DE BILANȚURI ENERGETICE REALE Șl OPTIME;. București. Editura Academiei. 1982.

Carabogdan. I. Gh. ș.a. BILANȚURI ENERGETICE. Probleme și aplicații pentru ingineri. București. Editura Tehnică. 1986.

Centea, ().. Bianchi. C. INSTALAȚII ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1973.

Centea. O. PROTECȚIA INSTALAȚIILOR ELECTRICE; DE JOASA TENSIUNE. București. Editura Tehnică. 1982.

Chirită G. Alexe. C. CARTEA INSTALATORULUI ELECTRICIAN. București. Editura Tehnică. 1970.

Comșa. D.. ș.a. PROIECTAREA INSTALAȚIILOR ELECTRICE INDUSTRIALE București. Editura Didactică și Pedagogică. 1983.

Comșa. D. UTILIZĂRI ALE ENERGIEI ELECTRICE București Editura Didactică și Pedagogică. 1973.

Cristescu. D.. ș.a. CENTRALE Șl REȚELE ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1982.

Conecini. I.. ș.a. CARTEA ELECTR1CIANULUI DIN STAȚII ELECTRICE Șl POSTURI DE TRANSFORMARE. București. Editura Tehnică.

Dimo. P., ș.a. CALCULUL Șl PROIECTAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE. București. Editura Tehnică. 1971.

Dinculeseu, P.. Sisak. 1 . INSTALAȚII Șl ECHIPAMENTE ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1981.

Duminicaru. M.. ș.a. PROIECTAREA INSTALAȚIILOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE. București. Editura Tehnică. 1975.

Fedorov. A. A., ș.a. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ A ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE (trad. din lb. rusă). București. Editura Tehnică. 1965.

Grzybowski. S.. ș.a. CONDENSATOARE ÎN ELECTROENERGET1CĂ (trad. din Ib. polonă). București, Editura Tehnică. 1966.

Herșcovici. B.. ș.a. APARATE ELECTRICE DE ÎNALTĂ TENSIUNE. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1978.

Hortopan. Oh. APARATE ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1980.

Hubulescu. M.. lliescu. D. APARATE ELECTRICE ANTIEXPLOZ1VE Șl ANTIGRI-ZUTOASE DE JOASĂ TENSIUNIE. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1983.

laeobescu. Gh.. ș.a. REȚELE ELECTRICE. Probleme. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1981.

lordănescu. I.. Iacobescu. Gh. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ A ÎNTREPRINDERILOR. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1979.

Neklepach. B. H. Krlcikov. I. P. ELEKTRICESCAIA CTASTI ELECTROSTANTII POD-STANȚII SPAVODINIK. Moscova. Editura Hnergoatoniazdar. 1989.

Nițu. V.. ș.a. INSTALATII ELECTRICE ALE CENTRALELOR Șl STAȚIILOR. București. Editura Tehnică. 1972.

Pantelimon. L._ ș.a. UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE Șl INSTALAȚII ELECTRICE. Probleme. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1980.

Pietrăreanu. E. CONSTRUCȚIA Șl EXP1.OATAREA RETELEI.OR DE CABLURI ÎN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE. București. Editura Tehnică. 1975.

Pietrăreanu. E. AGENDA ELECTRICIANULUI. Ediția a III-a. București. Editura Tehnică. 1979.

Pop. F.. Dragan. Ș. EXECUȚIA Șl EXPLOATAREA INSTALAȚIILOR DE JOASĂ TENSIUNE, îndreptar pentru autorizarea electricienilor. București. Editura Tehnică. 1984.

Preda. L.. ș.a. STAȚII ȘI POSTURI ELECTRICE DE TRANSFORMARE. București. Editura Tehnică. 1988.

Racoți. E. DIMENSIONAREA REȚELELOR ELECTRICE CU AJUTORUL TABELELOR Șl NOMOGRAMELOR. București. Editura Tehnică. 1988.

Răduți. C, Nicolescu. E. MAȘINI ELECTRICE FABRICATE ÎN ROMÂNIA. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1981.

Rucăreanu. C. ș.a. LINII ELECTRICE AERIENE Șl SUBTERANE. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1989.

Antoniu. 1. S. BAZELE ELECTROTEHNICII, voi. I. II. București. Editura Didactică și Pedagogica. 1974.

Sora. I. ș.a. UTILIZĂRI ALE ENERGIEI ELECTRICE. Timișoara. Editura Facla. 1983.

Vasilache. G. SISTEME DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA TENSIUNILOR DE ATINGERE ACCIDENTALE. București. Editura Tehnică. 1980.

SWITCHGEAR MANUAL. Mannheim. ABB Akticngesellschalt. 1988.

SCHALTEN. SCHUTZEN. VERTEILEN IN NIEDERSPANNUNGSNETZEN HANDBUCH. Munchen. Siemens 2 Auhlage. 1990.

Norme Generale de Protecție a Muncii (N.G.P.M./2002) aprobate cu Ordinul comun MMSS nr. 508/2002 și MSF nr. 933/2002);

Legea protecției muncii nr. 90/1996 și Normele metodologice de aplicare, republicate în M.O. nr. 47/29.01.2000.

“Norme specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice” NSSM-TDEE 65/ord. 275/2002;

“Norme specifice de protecția muncii pentru lucru la înălțime” (1996) NSPM-LI 12/1996;

“Norme specifice de protecție a muncii pentru lucrări de cofraje, schele, cintre și eșafodaje- IM 007/1996.

Norme specifice de securitate a muncii pentru construcții și confecții metalice (Ord. mm2S nr. 56/1997

Norme pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente C 56-85 (BC 1-2/86).

PE 132/2003 Normativ pentru proiectarea rețelelor electrice de distribuție publică

PE 135/91 (completare 2002) Instrucțiuni privind determinarea secțiunii economice în instalații electrice de distribuție 1-110 kV

PE 128/90 Regulament de exploatare tehnică a liniilor electrice în cablu

PE 103/91 Nomenclator de verificări, încercări și probe privind montajul, PIF și darea în exploatare a instalațiilor energetice

PE 101/95 Normativ pentru construirea instalațiilor electrice cu conexiuni și transformatoare cu tensiuni peste 1 kV

PE 101/A/85 Instrucțiuni privind stabilirea distanțelor normate de amplasare a instalațiilor electrice cu tensiunea peste 1 kV

PE 124/95 Normativ pentru stabilirea soluțiilor de alimentare cu energie electrică a consumatorilor industriali și similari

STAS 12604/89 Protecția împotriva electrocutărilor

C56-85 Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații FCI-84 Montarea și demontarea cablurilor de energie electrică cu tensiuni până la 35 kV

RE-CT 2-2003 Linii directoare la concepția de dezvoltare și modernizare/retehnologizare a rețelelor de distribuție în vederea respectării standardului de performanță din Codul RET.

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.universuljuridic.ro/ordinul-anre-nr-4-2015-regulamentul-de-emitere-a-certificatelor-verzi-ordinul-anre-nr-4-2015/)

2. http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-1157_ro.htm

3. http://toppanourisolare.ro/panouri-solare/tipuri-de-panouri-solare.html

4. http://www.promacht.ro/solar/panouri.html

5. Golovanov N., altii – Probleme moderne de masurare in electroenergetica. Editura AGIR, Bucure;ti, 2010.

BIBLIOGRAFIE

Eremia, Mircea, Trecat, J., Germond, A., – Réseaux électriques. Aspects actueles. Editura Tehnică, București, 2000.

Eremia Mircea, Bulac Constantin,- Dinamica sistemelor electrodinamice. Editura Printech, 2006.

Carmen Golovanov, Mihaela Albu, N. Golovanov, C. Ștefănescu ș.a.- Probleme moderne de măsurare în electroenergetică, Editura TEHNICĂ, București 2002.

Golovanov N., Șora, I. ș.a. – Electrotermie și electrotehnologii. (Vol.1 și 2). Editura Tehnică, București, 1997

Golovanov N., Petru Postolache, Ion Iordanescu, Laurentiu Lipan. Radu Porumb ș.a.- Instalatii Electroenergetice si elemente de audit industrial, Editura N’Ergo, Bucuresti 2008

Iacobescu, Gh, Iordănescu, I., ș.a. – Rețele electrice. Probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București 1977.

Ioniță, G., Mazilu, Gh. – Linii electrice subterane 1 – 220 kV. Îndrumar de calcul și proiectare, Editura Tehnică, București, 1990.

Arie, A., Dumitriu, C., Pătrășcoiu, S., Probleme de transport și distribuția energiei electrice – Fascicola 3, Calculul parametrilor liniilor electrice, Litografia IPB, 1985.

Buhuș, P., Comănescu, Gh. – Instrucțiuni privind stabilirea duratelor de calcul al pierderilor de energie electrică, Ministerul Energiei Electrice, 1989.

Hermina Albert, Ion Florea – Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor industriale. Editura Tehnică, București,1987

Comanescu Gh. ș.a. – Stații si posturi de transformare Manual pentru proiectarea , Universitatea Politehnica București 1999

Golovanov, N., Șora, I. ș.a. – Electrotermie și electrotehnologii. (Vol.1 și 2). Editura Tehnică, București, 1997.

Balaurescu D., Eremia M., – Îmbunătățirea factorului de putere. Editura Tehnică, București, 1981.

Albert. Hermina 5.a. Alimentarea cu energie electrica a întreprinderilor industriale,. București. Editura Tehnică. 1979.

Badea. I. ș.a. Protecția prin relee șL automatizarea sistemelor eL.ectrice. București. Editura Tehnică. 1973.

Balaurescu. D.. Ercmia. M. Îmbunătățirea factorului dl putere. București. Editura Tehnică. 1982.

Barbu. 1. Siguranțe electrice de joasa tensiune. București. Editura Tehnică. 1983.

Bercovici. M. ș.a. Rețele electrice. calculul electric. București. Editura Tehnică. 1974.

Bianchi. C. ș.a. Proiectarea instalațiilor de iluminat electrice. București. Editura Tehnică. 1981.

Bianchi. C. LUMINOTEHNICA. voi. 1. II. București. Editura Tehnică. 1990.

Buhuși. P. ș.a. Partea electrica a centralelor. stațiilor șL posturilor electrice de transformări-;. îndreptar pentru proiectare. București. Rcprografie IPB. 1992.

Călin. S. Protecții prin relee. București. Editura Tehnică. 1985.

Căneseu. T. ș.a. Aparate electrice de joasa tensiune. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1977.

Carabulea. A.. Carabogdan. 1. Gh. MODELE DE BILANȚURI ENERGETICE REALE Șl OPTIME;. București. Editura Academiei. 1982.

Carabogdan. I. Gh. ș.a. BILANȚURI ENERGETICE. Probleme și aplicații pentru ingineri. București. Editura Tehnică. 1986.

Centea, ().. Bianchi. C. INSTALAȚII ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1973.

Centea. O. PROTECȚIA INSTALAȚIILOR ELECTRICE; DE JOASA TENSIUNE. București. Editura Tehnică. 1982.

Chirită G. Alexe. C. CARTEA INSTALATORULUI ELECTRICIAN. București. Editura Tehnică. 1970.

Comșa. D.. ș.a. PROIECTAREA INSTALAȚIILOR ELECTRICE INDUSTRIALE București. Editura Didactică și Pedagogică. 1983.

Comșa. D. UTILIZĂRI ALE ENERGIEI ELECTRICE București Editura Didactică și Pedagogică. 1973.

Cristescu. D.. ș.a. CENTRALE Șl REȚELE ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1982.

Conecini. I.. ș.a. CARTEA ELECTR1CIANULUI DIN STAȚII ELECTRICE Șl POSTURI DE TRANSFORMARE. București. Editura Tehnică.

Dimo. P., ș.a. CALCULUL Șl PROIECTAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE. București. Editura Tehnică. 1971.

Dinculeseu, P.. Sisak. 1 . INSTALAȚII Șl ECHIPAMENTE ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1981.

Duminicaru. M.. ș.a. PROIECTAREA INSTALAȚIILOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE. București. Editura Tehnică. 1975.

Fedorov. A. A., ș.a. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ A ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE (trad. din lb. rusă). București. Editura Tehnică. 1965.

Grzybowski. S.. ș.a. CONDENSATOARE ÎN ELECTROENERGET1CĂ (trad. din Ib. polonă). București, Editura Tehnică. 1966.

Herșcovici. B.. ș.a. APARATE ELECTRICE DE ÎNALTĂ TENSIUNE. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1978.

Hortopan. Oh. APARATE ELECTRICE. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1980.

Hubulescu. M.. lliescu. D. APARATE ELECTRICE ANTIEXPLOZ1VE Șl ANTIGRI-ZUTOASE DE JOASĂ TENSIUNIE. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1983.

laeobescu. Gh.. ș.a. REȚELE ELECTRICE. Probleme. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1981.

lordănescu. I.. Iacobescu. Gh. ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ A ÎNTREPRINDERILOR. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1979.

Neklepach. B. H. Krlcikov. I. P. ELEKTRICESCAIA CTASTI ELECTROSTANTII POD-STANȚII SPAVODINIK. Moscova. Editura Hnergoatoniazdar. 1989.

Nițu. V.. ș.a. INSTALATII ELECTRICE ALE CENTRALELOR Șl STAȚIILOR. București. Editura Tehnică. 1972.

Pantelimon. L._ ș.a. UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE Șl INSTALAȚII ELECTRICE. Probleme. București. Editura Didactică și Pedagogică. 1980.

Pietrăreanu. E. CONSTRUCȚIA Șl EXP1.OATAREA RETELEI.OR DE CABLURI ÎN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE. București. Editura Tehnică. 1975.

Pietrăreanu. E. AGENDA ELECTRICIANULUI. Ediția a III-a. București. Editura Tehnică. 1979.

Pop. F.. Dragan. Ș. EXECUȚIA Șl EXPLOATAREA INSTALAȚIILOR DE JOASĂ TENSIUNE, îndreptar pentru autorizarea electricienilor. București. Editura Tehnică. 1984.

Preda. L.. ș.a. STAȚII ȘI POSTURI ELECTRICE DE TRANSFORMARE. București. Editura Tehnică. 1988.

Racoți. E. DIMENSIONAREA REȚELELOR ELECTRICE CU AJUTORUL TABELELOR Șl NOMOGRAMELOR. București. Editura Tehnică. 1988.

Răduți. C, Nicolescu. E. MAȘINI ELECTRICE FABRICATE ÎN ROMÂNIA. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1981.

Rucăreanu. C. ș.a. LINII ELECTRICE AERIENE Șl SUBTERANE. îndreptar. București. Editura Tehnică. 1989.

Antoniu. 1. S. BAZELE ELECTROTEHNICII, voi. I. II. București. Editura Didactică și Pedagogica. 1974.

Sora. I. ș.a. UTILIZĂRI ALE ENERGIEI ELECTRICE. Timișoara. Editura Facla. 1983.

Vasilache. G. SISTEME DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA TENSIUNILOR DE ATINGERE ACCIDENTALE. București. Editura Tehnică. 1980.

SWITCHGEAR MANUAL. Mannheim. ABB Akticngesellschalt. 1988.

SCHALTEN. SCHUTZEN. VERTEILEN IN NIEDERSPANNUNGSNETZEN HANDBUCH. Munchen. Siemens 2 Auhlage. 1990.

Norme Generale de Protecție a Muncii (N.G.P.M./2002) aprobate cu Ordinul comun MMSS nr. 508/2002 și MSF nr. 933/2002);

Legea protecției muncii nr. 90/1996 și Normele metodologice de aplicare, republicate în M.O. nr. 47/29.01.2000.

“Norme specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice” NSSM-TDEE 65/ord. 275/2002;

“Norme specifice de protecția muncii pentru lucru la înălțime” (1996) NSPM-LI 12/1996;

“Norme specifice de protecție a muncii pentru lucrări de cofraje, schele, cintre și eșafodaje- IM 007/1996.

Norme specifice de securitate a muncii pentru construcții și confecții metalice (Ord. mm2S nr. 56/1997

Norme pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații aferente C 56-85 (BC 1-2/86).

PE 132/2003 Normativ pentru proiectarea rețelelor electrice de distribuție publică

PE 135/91 (completare 2002) Instrucțiuni privind determinarea secțiunii economice în instalații electrice de distribuție 1-110 kV

PE 128/90 Regulament de exploatare tehnică a liniilor electrice în cablu

PE 103/91 Nomenclator de verificări, încercări și probe privind montajul, PIF și darea în exploatare a instalațiilor energetice

PE 101/95 Normativ pentru construirea instalațiilor electrice cu conexiuni și transformatoare cu tensiuni peste 1 kV

PE 101/A/85 Instrucțiuni privind stabilirea distanțelor normate de amplasare a instalațiilor electrice cu tensiunea peste 1 kV

PE 124/95 Normativ pentru stabilirea soluțiilor de alimentare cu energie electrică a consumatorilor industriali și similari

STAS 12604/89 Protecția împotriva electrocutărilor

C56-85 Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații FCI-84 Montarea și demontarea cablurilor de energie electrică cu tensiuni până la 35 kV

RE-CT 2-2003 Linii directoare la concepția de dezvoltare și modernizare/retehnologizare a rețelelor de distribuție în vederea respectării standardului de performanță din Codul RET.