Metodica Cercetarii Infractiunilor de Furt de Autovehicule
LUCRARE DE LICENȚĂ
METODICA CERCETĂRII INFRACȚIUNILOR DE
FURT DE AUTOVEHICULE
C U P R I N S
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: FURTUL DE AUTOVEHICULE – INFRACȚIUNE CONTRA PATRIMONIULUI
Infracțiuni contra patrimoniului
Caracterizarea generală a infracțiunilor contra patrimoniului
1)Condiții preexistente
2)Conținutul constitutiv
3)Forme. Modalități. Sancțiuni
1.2 Infracțiunea de furt
1.2.1 Analiza infracțiunilor de furt
a)Furtul
1)Conținutul legal
2)Condiții preexistente
3)Conținutul constitutiv
4)Forme. Modalități. Sancțiuni
b)Furtul calificat
1.3 Furtul de autovehicule
1.4 Dinamica infracțiunilor contra patrimoniului între anii 1993-2003
CAPITOLUL II: MODURI DE OPERARE FOLOSITE DE INFRACTORI ÎN SĂVÂRȘIREA FURTURILOR DE AUTOVEHICULE
2.1 Autorii infracțiunilor de furturi de autovehicule
2.2 Moduri de operare folosite de infractori la furtul de autoturisme de fabricație
românească
2.3 Moduri de operare folosite de infractori la furtul de autoturisme de fabricație străină .
2.4 Moduri de operare folosite de infractori la furtul de motociclete și mopede
CAPITOLUL III: DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR SPECIFICE POLIȚIEI PENTRU DESCOPERIREA INFRACȚIUNILOR ȘI IDENTIFICAREA AUTOTURISMELOR FURATE
3.1 Primirea, examinarea și înregistrarea sesizărilor privind furtul de autovehicule
3.2 Activități informativ-operative desfășurate în scopul identificării autorilor de furturi de autovehicule
3.3 Elemente de identificare ale autovehiculelor furate
3.4 Identificarea autovehiculelor după seria caroseriei
3.4.1 Amplasarea seriilor de motor și caroserie la autoturisme
3.4.2 Modalități de falsificare a seriei de caroserie
3.4.3 Identificarea criminalistică a autoturismelor având seria de caroserie modificată sau deteriorată
CAPITOLUL IV: PREVENIREA ȘI COMBATEREA INFRACȚIUNILOR DE FURTURI DE AUTOVEHICULE
4.1 Condițiile și împrejurările care favorizează comiterea furturilor de autovehicule
4.2 Mijloace de prevenire a comiterii furturilor de autovehicule
4.2.1 Activități cu caracter general de prevenire a furturilor de autovehicule
4.2.2 Activități specifice de prevenire a furturilor de autovehicule
4.3 Mijloace mecanice de prevenire a furturilor de autovehicule
4.4 Atribuțiuni ce revin structurilor polițienești pentru prevenirea, combaterea furturilor de autovehicule, precum și găsirea cu operativitate a celor urmărite
4.4.1 Atribuțiuni ce revin Direcției de Investigații Criminale
4.4.2 Atribuțiuni ce revin Direcției Generale de Poliției a Municipiului București
4.4.3 Atribuțiuni ce revin Poliției Rutiere
4.4.4 Atribuțiuni ce revin Direcției General de Evidență Informatizată
a Persoanei
4.4.5 Atribuțiuni ce revin formațiunilor de Ordine Publică
4.4.6 Atribuțiuni ce revin Centrului de Comunicații și Informatică din I.G.P.R.
4.4.7 Atribuțiuni ce revin Biroului Național Interpol
4.4.8 Punerea în urmărire internațională a autovehiculelor furate
STUDII DE CAZ
BIBLIOGRAFIE
I N T R O D U C E R E
Criminalitatea, ca fenomen social, a apărut odată cu structurarea primelor comunități umane arhaice. Anterior acestui fapt istoric esențial nu se poate afirma existența criminalității, deoarece „acolo unde nu există morală și norme, nu există crime”.
Deși criminalitatea nu a fost studiată în mod științific decât relativ recent (în ultimele două secole), o largă paletă de izvoare situate pe întregul arc temporal al evoluției umanității relevă interesul pentru acest fenomen.
Aflată la răspândirea dintre două secole, dintre două perioade istorice distincte, omenirea își evaluează mai mult decât oricând altădată, șansele de supraviețuire și progres. Interserează în egală măsură, în cadrul acestui proces, aspectele economice, politice, sociale, morale, juridice, etc., fiecare în parte contribuind la evoluția sau involuția societății omenești.
Dacă decenii la rând s-a afirmat, de o parte și de alta a „Cortinei de Fier”, că interesele și particularitățile celor două „sisteme social-politice” sunt în totală contradicție, transformările revoluționare din țările Europei Centrale și de Est, din ultimii ani, au dovedit că umanitatea nu poate progresa decât pe același drum, având un scop unic, realizat printr-o diversitate de mijloace, cu particularități specifice fiecărei țări și zone geografice.
Una din marile întrebări ale perioadei pe care o străbatem este cea referitoare la modul în care țările lumii, fie că sunt din Europa, America, Asia, Africa sau Australia, vor reuși să prevină și să combată, dar mai ales să stăpânească fenomenul infracțional aflat într-o permanentă escaladare.
Criminalitatea, acest flagel al secolului XX, este, în egală măsură, un fenomen cu rezonanțe economice, sociale, politice și juridice, dar și cu interesante corelații ereditare, temperamentale, caracteriale și chiar telurice. În decursul timpului, științele penale au abordat implicațiile criminalității, încercând să ofere diferitele modele de studiu ale acesteia, dar mai ales sp prezinte soluții pentru o combatere eficientă care să asigure garanții de securitate pentru societate.
Astfel, schimbările structurale ce s-au produs în Europa în acest sfârșit de secol, dar mai ales evenimentele din sfera geo-politică în care se află țara noastră, dovedesc din plin că orice modificare adusă structurilor politice, economice și sociale ale statelor se repercrutează inevitabil, întocmai ca o undă de șoc, asupra celor mai importante valori: peroana umană, avutul public și privat, activitatea organelor statale, autoritatea acestuia, ordinea și liniștea publică, conviețuirea socială, capacitatea de apărare a țării, etc.
În România, recrudescența criminalității este îngrijorătoare, consecință a dificultăților pe care le antrenează tranziția la economia de piață, dar și a dificultăților de adaptare la o societate civilă în care structurile și mecanismele controlului social, specifice statului de drept, nu sunt în totalitate constituite și nici nu funcționează la parametri doriți.
După 1990 criminalitatea românească a explodat în aplitudine și intensitate, iar tabloul infracțional a devenit incoerent și nebulos. Imaginea difuză a stării infracționale actuale are multiple cauze, între care menționăm:
insuficiența și uneori incoerența legislativă, care determină atât ambiguități de interpretare și aplicare, cât și de suspiciunea existenței unei „criminalități” neincriminate sau discriminate;
destructurarea socială, neurmată de o restructurare rapidă pe principiile economiei de piață, ceea ce a determinat confuzii multiple, inclusiv cu privire la oportunitatea intervenției judiciare;
culpabilizarea și timorarea reprezentanților structurilor abilitate să aplice legea, ca urmare a faptului că aceștia au desfășurat aceeași activitate și în trecut;
conectarea rapidă a țării noastre la filierele criminalității internaționale care a determinat un adevărat import de tehnologie infracțională modernă, insuficient cunoscută și, în consecință, dificil de identificat, constatat și probat.
Multitudinea și diversitatea factorilor cauzali din categoria celor menționați anterior au determinat necunoașterea, neînregistrarea și neintervenția judiciară, îndreptățind ipoteza conform căreia cifra neagră a criminalității are o anvergură considerabilă, relevată de statisticile furnizate de instituțiile cu atribuții antiinfracționale în România.
Cel mai semnificativ indicator al evoluției criminalității după 1989 îl reprezintă apariția pe teritoriul României a unor structuri mafiote, inexistente înainte, care au parcurs din punct de vedere organizatoric drumul de la simpla asociere la crima organizată.
Totuși, în opinia unor autori, probabil că fenomenul infracțional din România va continua să evolueze mai degrabă spre „organizarea crimei” și mai puțin spre „crima organizată”.
Nu trebuie însă să pierdem din vedere că actuala perioadă poate genera forme de criminalitate care, ulterior, după intrarea țării noastre într-o perioadă de normalitate socială și economică, vor putea să se perpetueze, cu implicații pe termen lung pentru asigurarea ordinii de drept în România. Din aceste considerente, studiul științific al criminalității prin adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire și combatere ar putea diminua costul social al acestui fenomen și realiza dezideratul unei proiecții corespunzătoare a cetățeanului în statul de drept.
CAPITOLUL I
FURTUL DE AUTOVEHICULE – INFRACȚIUNE CONTRA PATRIMONIULUI
Infracțiuni contra patrimoniului
1.1.1. Caracterizarea generală a infracțiunilor contra patrimoniului
Legiuirile penale din cele mai vechi timpuri au incriminat și sancționat sever faptele săvârșite împotriva patrimoniului. Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna un obiectiv prioritar al oricărui sistem de drept, patrimoniul reprezentând o componentă importantă a vieții de zi cu zi a oricărei persoane fizice sau juridice, de care depinde atât satisfacerea cerințelor curente, dar mai ales prosperitatea, la nivel individual, precum și micro sau macro-social.
Legislația penală română, în contextul legislațiilor penale moderne ale Europei, a plasat, în decursul timpului, printre cele mai de seamă reglementări juridico-penale infracțiunile contra proprietății (Codul Cuza) sau contra patrimoniului (Codul Carol al II-lea).
În formularea Codului penal român, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 și cu publicările ulterioare până la nivelul Legii nr. 140/1996, aceste infracțiuni au fost comasate într-un titlu unic: „Infracțiuni contra patrimoniului”, după ce anterior subzistaseră două titluri distincte (infracțiuni contra avutului personal sau particular și infracțiuni contra avutului obștesc).
Răspunzând exigențelor constituționale care în art. 135 alin. (2) din legea fundamentală stipulează că: „Proprietatea este publică sau privată”, iar în alin. (3) menționează că: „Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale”, Codul penal și alte norme speciale cuprinzând dispoziții penale care asigură o protecție corespunzătoare a patrimoniului, indiferent dacă acesta este public sau privat, printr-un sistem unic, parificat de reglementări și sancțiuni.
Dacă în materia dreptului civil – patrimoniul presupune totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care la are o persoană și care au o valoare economică, în sensul că pot fi evaluate în bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor și datoriilor actuale și viitoare ale unei persoane, în domeniul dreptului penal – noțiunea de patrimoniu are un înțeles mai restrâns și se referă la bunurile privite nu ca o universalitate, ci în individualitatea lor susceptibilă de a fi apropriate de făptuitor prin mijloace frauduloase ori a fi distruse, deteriorate, tăinuite, gestionate fraudulos, etc.
În accepțiunea legii penale, patrimoniul și drepturile legate de acesta sunt apărate doar în măsura în care acestea sunt păstrate în starea în care se aflau până în momentul activității ilicite a făptuitorului. Ulterior executării actului infracțional, valorificarea drepturilor patrimoniale privitoare la acel bun nu mai este posibilă, decât doar în măsura soluționării penale a acele cauze, inclusiv prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
1) Condiții preexistente
A. Obiectul juridic generic al infracțiunilor contra patrimoniului este reprezentat de valoarea socială pe care o constituie patrimoniul și ansamblul relațiilor sociale ce se nasc, se desfășoară și se dezvoltă în legătură cu respectiva valoare socială, îndeosebi sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri, inclusiv sub aspectul obligației de a menține situația juridică inițială a bunului ce face parte din acel patrimoniu.
B. Obiectul material al infracțiunilor contra patrimoniului îl constituie bunurile mobile sau imobile împotriva cărora a fost orientată activitatea infracțională.
C. Subiectul activ la cele mai multe dintre infracțiunile contra , la nivel individual, precum și micro sau macro-social.
Legislația penală română, în contextul legislațiilor penale moderne ale Europei, a plasat, în decursul timpului, printre cele mai de seamă reglementări juridico-penale infracțiunile contra proprietății (Codul Cuza) sau contra patrimoniului (Codul Carol al II-lea).
În formularea Codului penal român, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969 și cu publicările ulterioare până la nivelul Legii nr. 140/1996, aceste infracțiuni au fost comasate într-un titlu unic: „Infracțiuni contra patrimoniului”, după ce anterior subzistaseră două titluri distincte (infracțiuni contra avutului personal sau particular și infracțiuni contra avutului obștesc).
Răspunzând exigențelor constituționale care în art. 135 alin. (2) din legea fundamentală stipulează că: „Proprietatea este publică sau privată”, iar în alin. (3) menționează că: „Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale”, Codul penal și alte norme speciale cuprinzând dispoziții penale care asigură o protecție corespunzătoare a patrimoniului, indiferent dacă acesta este public sau privat, printr-un sistem unic, parificat de reglementări și sancțiuni.
Dacă în materia dreptului civil – patrimoniul presupune totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care la are o persoană și care au o valoare economică, în sensul că pot fi evaluate în bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor și datoriilor actuale și viitoare ale unei persoane, în domeniul dreptului penal – noțiunea de patrimoniu are un înțeles mai restrâns și se referă la bunurile privite nu ca o universalitate, ci în individualitatea lor susceptibilă de a fi apropriate de făptuitor prin mijloace frauduloase ori a fi distruse, deteriorate, tăinuite, gestionate fraudulos, etc.
În accepțiunea legii penale, patrimoniul și drepturile legate de acesta sunt apărate doar în măsura în care acestea sunt păstrate în starea în care se aflau până în momentul activității ilicite a făptuitorului. Ulterior executării actului infracțional, valorificarea drepturilor patrimoniale privitoare la acel bun nu mai este posibilă, decât doar în măsura soluționării penale a acele cauze, inclusiv prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
1) Condiții preexistente
A. Obiectul juridic generic al infracțiunilor contra patrimoniului este reprezentat de valoarea socială pe care o constituie patrimoniul și ansamblul relațiilor sociale ce se nasc, se desfășoară și se dezvoltă în legătură cu respectiva valoare socială, îndeosebi sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri, inclusiv sub aspectul obligației de a menține situația juridică inițială a bunului ce face parte din acel patrimoniu.
B. Obiectul material al infracțiunilor contra patrimoniului îl constituie bunurile mobile sau imobile împotriva cărora a fost orientată activitatea infracțională.
C. Subiectul activ la cele mai multe dintre infracțiunile contra patrimoniului poate fi orice persoană, în măsura în care legea nu prevede o calitate specială pentru acesta.
D. Subiect pasiv al infracțiunilor contra patrimoniului poate fi orice persoană fizică sau juridică, după caz, precum și statul în măsura în care bunurile asupra cărora a fost îndreptată activitatea infracțională constituie obiect exclusiv al proprietății publice.
Problema subiectului pasiv poate cunoaște unele interpretări, în măsura în care, pe lângă subiectul pasiv principal, apare și un subiect pasiv secundar (adiacent).
2) Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor contra patrimoniului se poate prezenta fie sub forma unei acțiuni, în cele mai multe din cazuri, fie a unei inacțiuni.
Din conținutul legal al acestor infracțiuni se constată că unele infracțiuni au elementul material sub forma unei singure acțiuni (furtul), altele sub forma unor acțiuni alternative (tâlhăria, pirateria), iar în alte situații acțiuni sau inacțiuni alternative (însușirea bunului găsit).
În doctrina dreptului penal s-a experimentat părerea că, în raport cu specificul fiecărei acțiuni care constituie elementul material al infracțiunii, se poate realiza o grupare a infracțiunilor contra patrimoniului în trei mari categorii: faptele de sustragere:
faptele de sustragere (furtul, tâlhăria, pirateria și tăinuirea);
faptele realizate prin fraudă (abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, înșelăciunea, delapidarea și însușirea bunului găsit);
faptele de samavolnicie (distrugerea și tulburarea de posesie).
b) Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei pagube patrimoniului unei persoane fizice sau juridice private sau al unei persoane juridice publice.
c) Legătura de cauzalitate ce se realizaează între elementul material și urmarea imediată rezultă, în cazul anumitor infracțiuni, din materialitatea faptei săvârșite, iar în alte situații trebuie să se dovedească prin probe.
B. Latura Subiectivă – forma de vinovăție cu care se săvârșesc infracțiunile contra patrimoniului este, de regulă, intenția directă sau indirectă. În cazul unor forme agravate ale tâlhăriei sau pirateriei, vinovăția se poate prezenta și sub aspectul praeterintenției, iar în mod cu totul deosebit, poate îmbrăca și forma culpei în avrianta distrugerii din culpă.
3) Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme
În evoluția executării lor, infracțiunile contra patrimoniului pot parcurge drumul de la acte pregătitoare, la tentativă și infracțiunea consumată (epuizată), doarece sun infracțiuni care, cel mai frecvent, se săvârșesc prin acțiune și cu forma de vinovăție a intenției.
Actele premergătoare, potrivit regulii generale, nu sunt incriminate la aceste infracțiuni.
Tentativa este sancționată, potrivit prevederilor art. 222 Cod penal, la infracțiunile prevăzute prevăzute în art. 201-212, 215, 2151 și 218.
B. Modalități
Infracțiunile contra patrimoniului, în raport de conținutul lor legal, îmbracă modalități normatiuve stabilite printr-un conținut închis de incriminare sau printr-un conținut deschis care permite și alte modalități decât cele enumerate de legiuitor. Modalitățile faptice pot fi de o diversitate excepțională.
C. Sancțiuni
Pe o extindere largă a pericolului social generic, infracțiunile contra patrimoniului pot fi pedepsite cu închisoarea, în limite reduse, și pedeapsa amenzii, ori cu pedeapsa închisorii mergând până la limita specială maximă de 25 ani.
La unele infracțiuni, în variante agravante, se prevede și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Infracțiunea de furt
1.2.1 Analiza infracțiunilor de furt
FURTUL
Conținutul legal
Infracțiunea de furt este prevăzută în art. 208 Cod penal și constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Conform art. 208 alin. (4) Cod penal, constituie furt și luarea unui vehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept. Potrivit art. 208 alin. (3) Cod penal, în situațiile când bunul aparține în intregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii faptei acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a a altei persoane.
Condiții preexistente
A. Obiectul juridic
Obiectul juridic generic al infracțiunilor contra patrimoniului, comun și infracțiunii de furt, îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului.
Obiectul juridic special îl constituie valoarea socială, relațiile sociale de ordin patrimonial a căror existență, evoluție și dezvoltare este condiționată de păstrarea situației fizice a bunurilor mobile și de împiedicare a luării pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public.
B. Obiectul material
Obiectul material al infracțiunii de furt este un bun mobil care se află în posesia sau detenția altuia în scopul de a satisface o necesitate a posesorului sau detentorului. Atunci când bunul mobil nu aparține nici unei persoane ori a fost abandonat, nu poate face obiectul material al furtului.
Bunul care constituie obiectul material al infracțiunii de furt, trebuie să aibă o valoare pentru cel care îl deține și nu o valoare în general.
Noțiunea de bun mobil corespunde aceleia din dreptul civil, în sensul că el poate fi deplasat, transportat, transferat dintr-un loc în altul.
Cât privește vehiculele, acestea constituie obiect material al infracțiunii de furt atât în cazul când vehiculul a fost sustras în scopul de a fis însușit, precum și în cazul când sustragerea vehiculului s-a făcut doar în scopul folosirii temporare.
În literatura de specialitate s-a apreciat că obiectul material al furtului, în varianta în care fapta constă în luarea unui vehicul cu scopul folosirii pe nedrept nu poate fi decât vehiculul susceptibil de a fi folosit potrivit destinației sale; dacă acesta este lipsit de o asemenea aptitudine nu poate fi furat decât în scopul însușirii pe nedrept.
C. Subiecții infracțiunii
a) Subiectul activ
Calitatea de subiect activ al infracțiunii de furt o poate avea orice persoană, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiții speciale.
De regulă, persoana care săvârșește furtul nu are nici un drept asupra bunului pe care îl sustrage din proprietatea altei persoane. Va esxista însă infracțiunea de furt și atunci când persoana făptuitorului ar avea în tot sau în parte un drept de proprietate sau alt drept asupra bunului sustras. O asemenea concluzie se desprinde din prevederile art. 208 alin. (3) Cod penal, conform căruia subiect activ poate fi și proprietarul care săvârșește acțiunea de luare a unui bun care în acel moment se găsește în posesia legitimă a altei persoane.
Participația penală la infracțiunea de furt simplu este posibilă sub toate firmele sale.
b) Subiectul pasiv al infracțiunii de furt poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică.
Poate fi întâlnită și o pluritate de subiecți pasivi, atunci când prin aceeașifaptă de furt au fost sustrase bunuri aparținând unor doferite persoane, precum și atunci când asupra bunului sustras concură drepturile patrimoniale ale mai multor persoane. Persoana din posesia sau detenția căreia a fost sustras bunul este subiectul pasiv direct, iar celelalte persoane sunt subiecți pasivi indirecți, după cum se apreciează în literatura de specialitate.
3. Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material
Latura obiectivă a infracțiunii de furt include următoarele componente: un element material, ce se exteriorizează, în cele mai multe cazuri, printr-o acțiune, unele cerințe care întregesc elementul material, urmarea imediată și raportul de cauzalitate.
Din textul art. 208 alin. (1) Cod penal se observă că acțiunea celui care săvârșește infracțiunea de furt presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia.
Prin deposedarea de bunul sustras se înlătură situația de fapt care permitea posesorului sau deținătorului să dispună de acel bun, iar prin aproprierea lui de către infractor se realizează o nouă situație de fapt, care presupune că bunul se află în sfera de stăpânire a făptuitorului. Prin urmare, luarea este o acțiune de sustragere prin care se modifică situația patrimonială existentă anterior săvârșirii respectivei infracțiuni.
b) Cerințe esențiale
În accepțiunea art. 208 alin. (1) Cod penal, acțiunea de luare trebuie să se exercite asupra unui bun mobil, care se găsesște în posesia sau detenția unei alte persoane și luarea sa să se fi făcut fără consimțământul acesteia.
Prin urmare, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de furt trebuie să fie îndeplinite trei cerințe esențiale, și anume:
Lucrul sustras să fie unul mobil;
Acest bun să fie aflat în posesia sau detenția unei alte persoane;
Luarea să se fi făcut fără consimțământul celui deposedat.
c) Urmarea imediată
Infracțiunea de furt este consumată atunci când făptuitorul și-a închiat acțiunea, având ca rezultat trecerea bunului din stăpânirea de fapt a posesorului sau deținătorului, în cea a făptuitorului.
Urmarea imediată nu trebuie să fie confundată cu paguba produsă prin această urmare. Din aceste considerente, chiar și atunci când se realizează o restituire sau o despăgubire „post factum” nu se înlătură existența urmării imediate.
Sub aspectul raportului de cauzalitate, din conținutul legal rezultă că pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de furt este necesar ca între acțiunea de luare efectuată de făptuitor și rezultat să existe o legătură de cauzalitate.
B. Latura subiectivă
Forma de vinovăție este intenția, în cele mai multe situații intenția directă, deoarece făptuitorul prevede și urmărește rezultatul faptei sale. În mod cu totul deosebit poate fi și intenția indirectă, atunci când lucru furat ar conține un alt bun a cărui prezență făptuitorul ar fi putut-o prevedea și a acceptat rezultatul faptei sale.
Dacă bunul luat este un vehicul, latura subiectivă a infracțiunii de furt este realizată chiar atunci când intenția de săvârșire a acțiunii de luare are ca scop numai folosirea, iar nu și însușirea vehiculului [art. 208 alin. (4)]. Această situație reprezintă o excepție de la regula generală, conform căreia furtul este săvârșit în scopul însușirii pe nedrept a unui bun aflat în legitimă posesie sau detenție a unei persoane, de către o altă persoană.
De regulă, însă, dovada că s-a urmărit acest scop rezultă mai întotdeauna din abandonarea vehiculului de către făptuitor de bună voie, după folisrea lui.
Pentru a se stabili scopul de a folosi, nu prezintă importanță pentru cât timp își propusese făptuitorul să folosească vehiculul. În același timp, trebuie precizat că legea nu face distincție între vehiculele cu tracțiune mecanică și cele cu tracțiune animală.
4. Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme
Infracțiunea de furt săvârșindu-se prin comisiune, este susceptibilă de a fi realizată în toate formele imperfecte ale infracțiunii. Legea pedepsește tentativa la această infracțiune. Datorită particularității activității de luare, această faptă nu este susceptibilă de a fi comisă în forma tentativei perfecte, ci numai a tentativei întrerupte. Este posibilă însă și tentativa relativ improprie, prin lipsa obiectului de la locul unde făptuitorul știa că se află.
Activitatea aterioară primului act de executare se constituie în forma actelor de pregătire a infracțiunii de furt, neincriminate însă de legea penală, iar din momentul producerii rezultatului, fapta constituie infracțiunea de furt consumat.
Sub aspectul momentului consumativ al infracțiunii de furt, Codul penal român a adoptat teoria apropriațiunii, potrivit căreia bunul trebuie să fi trecut în posesia (stăpânirea de fapt) a infractorului, indiferent cât durează această posesie.
Activitatea de luare a bunului poate îmbrăca uneori forma unei activități continue, sau al unei activități continuate (de exemplu, sustragerea în mai multe nopți, în executarea aceleiași rezoluții, a unor bunuri din diferite autoturisme).
Momentul epuizării furtului este considerat a fi atins în clipa în care au încetat actele de prelungire ale activității ilicite de luare.
B. Modalități
Potrivit art. 208 Cod penal și art. 210 Cod penal, furtul simplu cunoaște următoarele modalități normative:
furtul de bunuri materiale mobile;
furtul de energii sau înscrisuri;
furtul unui bun care aparține în întregime sau în parte făptuitorului;
furtul unui vehicul cu scopul de a-l folosi;
furtul săvârșit între soți;
furtul săvârșit de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta;
furtul săvârșit de minor în paguba tutorelui său.
C. Sancțiuni
În cazul furtului simplu, forma consumată se sancționează cu închisoarea de la 1 la 12 ani, fie că este comis asupra patrimoniului privat, fie contra celui public.
Când furtul este comis de un infractor minor, limitele pedepsei cu închisoarea se reduc la jumătate ori se va aplica o măsură educativă.
În cazul tentativei la infracțiunea de furt, limitele speciale ale pedepsei se vor reduce la jumătate.
FURTUL CALIFICAT
Potrivit art. 209 Cod penal, furtul este calificat când a fost săvârșit în următoarele împrejurări:
de două sau mai multe persoane împreună;
de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică;
de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;
asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra;
într-un loc public;
într-un mijloc de transport în comun;
în timpul nopții;
în timpul unei calamități;
prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
privind un bun care face parte din patrimoniul cultural;
privind un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare;
furtul privind următoarele categorii de bunuri:
țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
componente ale sistemelor de irigații;
componente ale rețelelor electrice;
un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică;
un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;
bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;
cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații.
furtul care a produs consecințe deosebit de grave.
În cazul prevăzut la lit. l), pct. 1 se consideră tentativă și efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecție a conductei de transport a țițeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sa gazelor naturalem precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ștuțurilor, instalațiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare.
Furtul de autovehicule
Consacrând practica instanțelor noastre, art. 208 alin. 4 din Codul penal incriminează ca furt:
Luarea din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi folosi pe nedrept.
Ritmul înalt de dezvoltare a economiei naționale, deschiderea a numeroase șantiere, darea în folosință a noi obiective industriale, cum și dezvoltarea turismului intern și internațional au adus și duc la sporirea continuă a numărului de vehicule de tot felul.
Dezvoltarea în primul rând a automobilismului, creșterea cunoștințelor tehnice ale populației în conducerea autovehiculelor, ușurința cu care pot fi deplasate, constituie rațiunea incriminării furtului acestora în scop de folosință în legislația noastră penală.
Astfel, există o desprindere în ceea ce are specific această infracțiune față de infracțiunea de furt săvârșită în scop de însușire, așa cum o cunoaștem.
Obiectul material – al acestei infracțiuni este numai vehiculul, dar vehiculul în întregul său nu și părți al din acesta. În privința acestor părți (o roată, o cheie, sau orice altă piesă), furtul se realizează numai dacă se stabilește scopul însușirii. Aceasta pentru că, textele penale fiind de strictă interpretare, noțiunea de „vehicul” nu poate fi întinsă și la părțile sale componente. Rațiunea textului – ușurința cu care vehiculul pe roți, în întregul său, poate fi deplasat – dictează această interpretare.
Prin vehicul vom înțelege – un sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.
Prin autovehicul vom înțelege – vehiculul prevăzut, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum; vehiculele care se deplaează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule.
Definiția include și termenul de automobil, care reprezintă oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele care sunt cuplate la o rețea electrică, dar care nu circulă pe șine. Aceste definiții sun date în O.U.G 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în art. 6.
Textul trebuie totuși limitat de scopul inserat în el, un vehicul neputând constituie obietul material al aceste infracțiuni decât dacă este susceptibil a fi folosit potrivit destinației sale.
Dacă nu e susceptibil de folosință (de exemplu, un vehicul stricat, deplasat de infractor altfel decât pe roți) fapta nu se va putea încadra în alineatul final al art. 208 din Codul penal.
Prejudiciul produs prin infracțiune va fi cel care rezultă din calcularea uzurii, a combustibilului și a eventualelor degradări. Credem că infracțiunea va exista și în cazul în care nu s-a putut stabili un prejudiciu, întrucât, deși este o infracțiune de rezultat, pentru consumarea ei nu se cere un prejudiciu material, ci vătămarea relațiilor sociale privind posesiunea sau detențiunea, poziția de fapt a vehiculului.
Subiect al infracțiunii – poate fi orice persoană.
În ce privește latura subiectivă – furtul de folosință se săvârșește cu intențe directă, arătarea textului „în scopul folosirii pe nedrept a bunului” indicând acest lucru.
Folosirea constă în întrebuințarea temporară a vehiculului. Spre deosebire de furtul obișnuit, la care scopul infractorului este însușirea bunului, ceea ce dezvăluie voința acestuia de a considera ca al său bunul sustras, de a-l apropria, de a exercita asupra lui acte de dispoziție, la furtul de care ne ocupăm scopul folosirii implică o întrebuințare temporară a vehiculului, ceea ce permite proprietarului (posesorului sau detentorului) să reintre în posesia vehiculului.
Dacă nu se stabilește scopul folosirii pe nedrept, ci un alt scop, fapta nu va consitui infracțiune (de exemplu, vehiculul a fost luat pentru a-l proteja contra unui pericol, pentru a-l folosi în interesul bunului mers al întreprinderii căreia îi aparține), ori va constitui altă infracțiune (de exemplu, vehiculul a fost luat pentru a-l distruge).
Latura subiectivă – o constituie „luarea” vehiculului din posesia sau detenția altuia. Se săvârșește deci, ca orice infracțiune de furt, prin ilicita deposedare a unei persoane de bunul respectiv.
Trebuie observat că o condiție pentru existența infracțiunii este ca infractorul să nu aibă vehiculul în detenția sau posesia sa în baza unui raport juridic cu cel căruia îi aparține.
Utilizarea vehiculului de conducătorul angajat al unei unități, fără încuviințarea acelei unități, constituie abuz în serviciu, iar nu furt. De asemenea, folosirea de către o persoană peste termenul stabilit a vehiculului pe care proprietarul acestuia i l-a încredințat echivalând cu refuzul de restituire, constituie abuz de încredere.
În ambele exemple, infractorul are deținerea ilegală a vehiculului în baza unui raport juridic cu cel căruia îi aparține, ceea ce exclude aplicarea art. 208 alin. final din Codul penal.
Momentul în care se produce efectiva deplasare a vehiculului, din poziția anterioară într-o poziție în care făptuitorul poate stabili în profitul său o posesiune de rea-credință constituie momentul în care toate trăsăturile infracțiunii sunt întrunite, momentul consumării.
Într-o speță în care inculpatul a fost prins de trecători cu automobilul sustras, după ce în prealabil îl pornise din locul unde era parcat și circulase cu el o distanță oarecare, Tribunalul Suprem, colegiul penal a statuat că nu este tentativă, ci furt, pentru că infracțiunea s-a consumat „în momentul deplasării autovehiculului de către autorul furtului”. În această privință nu apare nicio deosebire între furtul obișnuit și furtul folosinței.
Momentul consumării infracțiunii plasându-se în orice clipă după ce a început deplasarea vehiculului din locul inițial. Acele de tentativă se plasează înainte de a începe folosința, înainte ca vehiculul să fie mișcat din loc.
Astfel s-a stabilit că constituie tentativă, iar nu act premergător, fapta aceluia care a fost surprins în cabina unuio autocamion în timp ce încerca să pornească motorul cu una din cele opt chei de contact pe care le avea asupra sa.
Astfel este rolul instanțelor judecătorești să stabilească, în raport cu situația de fapt, dacă sustragerea vehiculelor constituie infracțiunea de furt din art. 208 alin. 1, ori din art. 208 alin. 4 și să aprecieze limitele aplicării acestor texte.
Dinamica infracțiunilor contra patrimoniului între anii 1993-2003
Mutațiile nedorite intervenite în planul criminalității s-au concretizat în primul rînd în creșterea numerică a faptelor de natură penală. Rata criminalității a ajuns în 1998 la 1765/100.000 locuitori, față de 1597/100.000 în 1997, 1423/100.000 în 1996, 414/100.000 în 1990.
Facilitățile oferite de procesul schimbării politice, sociale și economice în România, coroborate cu insuficiența controlului legitim, au favorizat mai ales criminalitatea orientată spre profit, care are tendința de a dobândi caracter global, exploziv și organizat, agresând patrimoniul public în ansamblul său, structurându-se și multiplicându-se neîncetat, concretizându-se în fapte penale de o mare diversitate și complexitate sub aspectul numărului de participanți, metodelor folosite, prejudiciilor cauzate și importanța agenților economici și instituțiilor vizate.
Așa cum se poate observa, există o creștere cvasiconstantă a criminalității în dauna patrimoniului, începând cu 1990, ca rezultantă directă a creșterii criminalității generale, atât în municipiul București, cât și la nivel național.
Legislația permisivă și ambiguă, amplificarea dezordinilor în plan social și economic, pe fondul scăderii bruște a autorității instituțiilor statului și a lipsei unor unelte juridice care să permită un control eficient al persoanelor care au beneficiat de modificări legislative referitoare la liberarea condiționată, liberarea sub control judiciar sau pe cauțiune, sunt tot atâtea cauze care au determinat explozia fenomenului infracțional în perioada de referință.
Se poate observa așadar tendința de creștere a numărului infracțiunilor de furt din locuințe, precum și a celor din sau de autovehicule.
Îngrijorătoare este de asemenea amploarea pe care a luat-o infracționalitatea juvenilă, un număr tot mai mare de minori fiind „recrutați” de grupurile de infractori recidiviști, cunoscut finnd faptul că infracțiunile comise de minorii sub 14 ani nu sunt sancționate penal.
CAPITOLUL II
MODURI DE OPERARE FOLOSITE DE INFRACTORI ÎN SĂVÂRȘIREA FURTURILOR DE AUTOVEHICULE
Modul de operare constituie unul din criteriile de evidență a persoanelor care au comis infracțiuni și, în cazul furturilor de autovehicule, acesta constă în procedeul folosit de hoțul de mașini pentru pătrunderea în automobilul pe care s-a hotărât să-l fure și pentru realizarea pornirii motorului.
Autorii infracțiunilor de furturi de autovehicule
O deosebită importanță o constituie persoanele ce săvârșesc sau sunt predispuse să săvârșească astfel de infracțiuni.
În acest sens trebuie avute în vedere următoarele categorii de persoane:
persoanele cunoscute în evidențele poliției că au săvârșite furturi de și din autovehicule;
minori organziați în grup cu tendințe aventuriste și despre care avem ionformații că sunt predispuși la comiterea unor astfel de infracțiuni;
minori scăpați de sub supraveghere, proveniți din familii dezorganizate și cei ce sunt sub influența unor infractori majori;
persoanele care se ocupă în particular cu reparații auto, indiferent dacă sunt proprietari de ateliere autorizate ori lucrează în unități de stat;
unii conducători auto cărora li s-a suspendat permisul de conducere și sunt pasionați de conducerea auto sau fiind sub influența băuturilor alcoolice, intenționează să se deplaseze în diverse locuri, în care sens fură autovehiculele și apoi le abandonează;
persoanele cunoscute că își schimbă des autovehiculele proprietate personală și care, de regulă, le cumpără în stare de nefuncționare ori avariate grav, folosindu-se pentru „legalizarea” autovehiculelor de același tip și aceeași marcă cu cele furate, după care, pe cele cumpărate le abandonează, le dezmembrează ori le incendiază;
elevi ai școlilor profesionale ori licee de mecanică, unde se pregătesc pentru conducerea auto, care sunt predispuși a săvârși furturi de și din autovehicule;
persoanele cunoscute că se ocupă cu mijlocirea vânzării de diferite bunuri, în special piese auto și subansamble auto în talciocuri, târguri, etc.;
orice alte persoane despre care există date și informații că au comis sau se pregătesc să săvârșească furturi de autovehicule.
Moduri de operare folosite de infractori la furtul de autoturisme de fabricație românească
Din totalul de autovehicule furate, ponderea o au autoturismele autohtone (circa 72%), restul de 28% fiind mărci străine. Aces procentaj ridicat la autoturismele autohtone, în speșă marca DACIA, se explică prin faptul că au un sistem slab de închidere al portierelor și de pornire la blocul-contact.
Infractorii specializați în furtul acestui tip de vehicule se folosesc în special de un număr mare de chei tip DACIA, aproximativ una din zece potrivindu-se la contactul autoturismului și totodată la deblocarea volanului. În cazurile în care infractorii sunt pregătiți, pătrund în autoturism, forțează cochilia inferioară, taie firele contactului, după care le pun pe direct pentru a porni motorul. Urmează apoi forțarea volanului pentru a rupe blocajul acestuia care, fiind confecționat din aluminiu, cedează ușor.
În alte cazuri, utilizând corpuri dure, hoții de autovehicule sparg geamul deflector (dacă autoturismele sunt prevăzute cu astfel de dotări), ori chiar geamurile laterale ale portierelor, după care deblochează sistemul de siguranță, deschid portierele și pătrund în interior, iar pentru amortizarea zgomotului se folosesc de prilejul trecerii prin apropiere a unor autovehicule, camioane, tramvaie, trenuri, etc.
În unele situații, infractorii care comit astfel de fapte devin foarte curajoși și nu se dau înapoi de la folosirea altor metode pentru a pătrunde în autovehicululpe care și-au propus să-l fure. Spre exemplu, desprind parbrizul prin tăierea ramei de etanșare (chederului), îl trag în afară sau îl împing în interior, iar dacă nu reușesc îl sparg, prin orificiul astfel creat pătrunzând în habitaclu. Această metodă este folosită mai frecvent în cazul autoturismelor care sunt prevăzute cu mijloace de închidere a portierelor mai eficiente, greu de deblocat, chiar prin folosirea forței sau a corpurilor dure.
Alteori, din cauza dotării unor autoturisme mai ales cele vechi, cu încuietori simple, infractorii pătrund prin metoda folosirii unei chei potrivite, utilizând mai multe chei de diferite tipuri și mărimi, confecționate artizanal sau după mulaj, sau chiar folosind cheile autovehiculelor sustrase de la proprietarul de drept.
Aceste tipuri de autoivehicule sun furate la comandă sau pentru a le fi folosite părți componente ca piese de schimb. Pentru a șterge urmele infracțiunii, autorii trec la polizarea seriei de șasiu și repansonarea acesteia urmată de înlocuirea plăcuțelor martor. Această metodă este folosită în cazul autovehiculelor furate la comandă.
Alți infractori, prin aceleași mijloace, fură autovehicule pentru dezmembrare. După dezmembrarea autoturismelor, caresoreia acestora este incendiată sau aruncată în râuri sau lacuri, pierzându-i-se urma.
În cazul autovehiculelor marca DACIA se observă că fac obiectul furtului cu preponderență, cele de fabricație după 1999, în special cele de culori deschise (alb, argintiu, etc.) întrucât acestea sunt mai ușor de revopsit. Multe auttoturisme DACIA sun furate pentru a li se lua jantele, catalizatorul sau alte piese mici care se dezmembrează repede și sunt destul de scumpe. Ca mod de operare se observă o creștere a numărului de furturi în timpul zilei, în special în marile orașe, după-amiază în trafic. Proprietarii sunt urmăriți până ce coboară din mașini și intră în marile magazine sau în sediul unor instituții și atunci, infractorii acționează.
În cazul autoturismelor DACIA tip papuc sunt furate multe astfel de auto încărcate cu amrfă. Marfa și unele subansamble care se pot demonta rapid sunt însușite de către infractori, care ulterior abandonează mașinile. De asemenea aceste autoturisme sunt furate în vederea săvârșirii altor infracțiuni, în special a furtului de benzină și motorină din conductele de produse petroliere.
Moduri de operare folosite de infractori la furtul de autoturisme de fabricație străină
În cazul furturilor de autovehicule de fabricație străină trebuie să precizăm că autorii acestora sun infractori de carieră, organizați în adevărate „rețele”. Astfel ei execută furtul unor autovehicule de lux la comandă, le falsifică elementele de identificare și le vând apoi în țară sau în străinătate. Pentru sustragerea autoturismelor de fabricație străină se folosește o gamă diversă de metode și mijloace de operare.
Una din metodele folosite este aceea a urmăririi autovehiculelor străine încă de la intrarea în țară. Când se apropie de destinație, infractorii provoacă un accident, tamponându-l ușor. Acțiunea imprimă proprietarului o puternică stare emoțională, direcționându-i atenția spre constatarea dimensiunii avariei produse. Profitând de starea de neatenție a șoferului, elementele infractoare din cadrul grupului pătrund în autoturismul lăsat nesupravegheat șe demarează spre un loc dinainte stabilit. Din cauza precipitării evenimentelor, a stării conflictuale create și a emoțiilor puternice, de cele mai multe ori păgubitul nu poate oferi elemente de identificare ale autorilor.
După ce au intrat în posesia autotursimului, infractorii schimbă numerele de înmatriculare folosind pentru a ajunge la destinație, un drum cunoscut. În vederea ocolirii eventualelor filtre sau baraje de poliție, aceștia comunică între ei prin stații de emisie recepție sau a telefoanelor mobile.
În ultima perioadă, infractorii urmăresc mașinile de lux și în special pe proprietarii acestora timp de 2-3 săptămâni, aflându-le programul de lucru. În momentul în care au fost puse la cap toate detaliile, aceștia acționează. În timp ce proprietarul parchează autoturismul în fața garajului și coboarî din mașină pentru a deschide ușa, infractorii urcă în autoturism și pleacă în viteză.
Odată autovehiculul furat, este parcat într-un garaj unde i se vor schimba numerele de înmatriculare și eventualele abțibilduri pentru a nu putea fi identificat. Infractorii trimit datele de identificare în Moldova sau în Asia, pentru a i se face un nou talon de înmatriculare și numere noi care se vor monta la întoarcerea lor în țară de către un „cărăuș”, după care se va trece granița, autoturismul având o altă identitate.
O altă metodă folosită de infractori este aceea de a intra în posesia cheii originale, sub diferit pretexte (parcarea autoturismului în locuri autorizate, în cadrul spălătoriilor sau ale service-urilor auto), cheie după care se realizează un mulaj, ulterior confecționându-se o copie.
Este bine de știut că autovehiculele străine au o singură cheie atât pentru deschiderea portierelor, cît și pentru pornirea motorului.
Aceștia smulg bușonul de la rezervorul de carburant, îl secționează, iar după formatul din interior confecționează o altă cheie cu care poate porni motorul autoturismului.
În locurile de parcare unde staționează mașini de lux, infractorii folosesc instrumente de spargere din cele mai sofisticate cum ar fi: gheara extractoare, buldozerul, etc. Buldozerul este o tijă de metal, lună de circa 25-30 cm, având de-a lungul acesteia o bilă culisantă, iar la un capăt un vârf metalic. Se introduce vârful metalic în încuietoarea portierei sau în blocul contact, se manevrează bila pe tijă, iar cu o lovitură puternică urmată de o răsucire a tijei, se forțează sistemul de închidere. Apoi cu o pontoarcă se reușește pornirea autovehiculului.
Dotarea autotursimelor de lux cu mijloace de securitate din ce în ce mai sofisticate în vederea eliminării sau diminuării riscului de a fi furate a determinat apariția în rândul hoților de mașini a unor moduri de operare din ce în ce mai ingenioase. Hoții de autoturisme folosesc mijloace din ce în ce mai diversificate de pătrundere în autoturismele de fabricație străină în scopul sustragerii acestora.
Astfel, în cazul autoturismelor construite pe pernă de aer, pentru a pătrunde în acestea, hoții folosesc o minge de tenis găurită pe care o așează cu gaura în dreptul încuietorii de la portiera autoturismului. Folosindu-se de forța fizică, infractorul aplică o lovitură puternică în mingea de tenis, presiunea de aer formată pătrunde în sistemul de închidere și înuietorile ușilor cedează toate, permițând pătrunderea în autoturism.
Pentru mașinile de ultimă generație, dotate cu senzori de fum, infractorii confecționează o fumigenă artizanală pe care o aprind și o aruncă sub mașină. După aceea infractorii așteaptă ca fumul să pătrundă în autoturism. Odată ce fumul a pătruns în autoturism, senzorii determină deschiderea automată a portierelor, permițând astfel pătrunderea în interior. La alte autoturisme hoții sparg unul din faruri și provoacă un scurtcircuit prin legarea firelor plus și minus. Scurtcircuitul produs face ca ușile acestor autoturisme să se deschidă automat.
Un alt mod de operare folosit de spărgători este furtul autoturismului și modificarea seriei prin ștergere și repansonare cu pansoare speciale, polizae și lipirea unei bucăți de tablă cu altă serie sau tăierea unei bucăți de fier mai mare din autoturism ce cuprinde și seria șasiului și sudarea ulterioară a alteia, fabricată. În cazul autoturismelor marca MERCEDES, pentru pătrunderea în interior, infractorii acționează prin tăierea chederului de la lunetă și împingerea acesteia în interior. După realizarea pornirii motorului, infractorii se deplasează cu autoturismul în locuri dinainte stabilite, iar persoanele specializate procedează la remontarea lunetei.
Pentru autoturismele care au cheie tip, unică, cu cip integrat, infractorii, sub diferite pretexte (cer cheia proprietarului la spălătorii pentru a muta mașina) sau cu ajutorul diferitelor tertipuri intră în posesia cheii și trec la scanarea acesteia. Ulterior, infractorii își confecționează o cheie identică cu care vor pătrunde în autoturism. Între timp, alte elemente infractoare din bandă vor trece la urmărirea autoturismului vizat pentru a nu i se pierde urma.
Un alt mod de operare folosit de infractori pentru furtul de autoturisme îl reprezintă înțeparea roții la semafor. Șoferul este urmărit până în momentul în care oprește să schimbe roata, lăsat să coboare din autoturism, ulterior este bruscat, hoții intră în autoturism și pleacă în viteză.
O amploare deosebită a luat-o furtul de autoturisme de lux cu complicitatea proprietarului. Astfel, proprietarii în complicitate cu hoții își recuperează de două ori prețul autoturismului – o dată de la societatea de asigurări și o dată din suma obținută în urma vânzării ulterioare a autoturismului.
Un alt mod de operare foarte răspândit și tot mai des folosit în ultimul timp îl reprezintă deturnarea autoturismelor de la societățile de tip „rent-a-car”, urmată de modificarea caracteristicilor de identificare și vânzarea lor.
Alături de modurile de operare utilizate de infractori și prezentate anterior s-au adăugat în ultimul timp cele de achiziționare în regim leasing, înstrăinarea acestora în mod legal de către alte persoane care le folosesc și indigenizarea acestora în România cu acte falsificate. Cazurile instrumentate au concluzionat că în mod frecvent, în scopul cumpărării mai multor autoturisme, se înființează societăți comerciale fictive, iar după vânzarea autoturismelor și declararea acestora ca furate, reprezentanții acestora nu mai sunt de găsit.
Traficul de autoturisme de lux s-a intensificat dince în e mai mult, ajungând să fie o adevărată afacere ilegală, infractorii plasându-le în rețele internaționale. Se face deosebire între două tipuri de bande organizate. În primul rând este vorba de spre grupuri organizae și specializate în furtul autoturismelor de lux (Mercedes, Porsche, BMW, Ferarri), iar în cea de-a doua categorie intră cele profilate în sustragerea autoturismelor de categorie mijlocie (VW, Skoda, Renault).
Asemenea grupuri sunt organizate în grupuri mai mici, specializate pe diverse activități conform fiecărei verigi a lanțului infracțional. La rândul lor, grupurile mai mici sunt organizate în subgrupuri, cu scopul ca, în cazul arestării unora dintre membrii bandei, să nu existe posibilitatea descoperirii altor membri sau întregii rețele.
Grupurile care sustrag prin diferite metode mașini de lux sau de categotie mijlocie, acționează de regulă dupăm o înțelegere prestabilită cu viitorii cumpărători, ceea ce presupune că avem de-a face cu „furtul la comandă”. De cele mai multe ori, infractorii fură mașinile după ce reușesc să le localizeze și pentru care au piața de desfacere asigurată.
În continuare vom explica generic în ce constau activitățile infracționale desfășurate de fiecare verigă a lanțului infracțional:
grupa de recunoaștere – această grupă identifică mașinile corespunzător țelului lor, ei stabilesc în principal unde, când și cât timp sunt parcate mașinile sau identifică societatea care închiriază mașini și ce documente sunt necesare;
grupa tehnică – din practică a rezultat că această grupă este compusă din mai multe subgrupuri astfel:
o primă subgrupă care se ocupă de confecționarea documentelor false;
o a doua grupă confecționează cu rapiditate dublura cheilor, numere de înmatriculare ce se află în circulație într-o țară sau alta, ori numere false care nu se regăsesc în nici o evidență sau falsifică seria caroseriei.
Din datele și informațiile obținute până în prezent rezultă că această grupă și-a diversificat modul de operare prin aceea că, imediat după furt, autoturismul este introdus într-un autocamion TIR care, de fapt, este un atelier ambulant și până la destinație este falsificată în totalitate.
Acest mod de operare este facilitat de faptul că, în țările din Uniunea Europeană, nu se fac controale la graniță, astfel că, o mașină furată din țările nordice ajunge în Italia sau în altă țară în maximum două zile cu o nouă identitate.
grupa de transport – această grupă transportă mașinile furate peste graniță.
Pentru a ne identifica asupra modului de operare al acestei grupe, facem următoarele precizări:
Din statele occidentale o mașină poate fi scoasă numai de către un cetățean al țării respective sau un cetățean bulgar, român, ungur, ceh, slovac, sau din alte țări C.S.I. Nu poate scoate o mașină din occident decât dacă pe documentele de proprietate este făcută mențiunea de export, are număr special de export și este trecut ca proprietar.
Dacă se stabilește că mașina este furată,a tunci cel care a adus-o va declara că mașina nu provine din furt sau în cel mai rău caz va declara că a furat-o singur, dar dacă va fi întrebat cum a falsificat actele și seria de caroserie, de unde anume a fost furată, răspunsurile nu vor putea fi convingătoare, existând mai multe neconcordanțe.
grupa de valorificare, comercializare – membrii acestei grupe caută comenzi sau identifică potențiali cumpărători, care, de regulă, sunt cetățeni cu mari posibilități financiare.
Racolarea cumpărătorilor se face, de regulă, la târgurile ocazionale sau direct la firme, prin oferte.
Astfel, se încheie contracte de vânzare-cumpărare pe teritoriul României ca și cum cumpărătorul a cumpărat mașina din străinătate, nu identifică vânzătorul, plătesc sume în valută pe teritoriul României (legea interzice efectuarea de tranzacții în valută).
grupa de siguranță – această grupă este folosită cu precădere de infractorii italieni și bulgari și are ca obiect de activitate supravegherea și derularea în toate fazele a faptelor infracționale. Dacă un membru din celelalte grupe este interceptat de organele vamale ori poliție, imediat este anunțată organizația criminală.
În alte cazuri, transportatorii au sarcina ca la anumite intervale de timp, să telefoneze și să comunice situația în care se află.
Dacă transportul a fost interceptat și nu are posibilitatea de a comunica acest lucru, conform înțelegerii, după 24 de ore sau în 48 de ore de tăcere, înseamnă că ceva s-a întâmplat și sunt alertați ceilalți membri ai rețelei.
Datorită sistemului bine elaborat, compartimentarea strictă a activității infracționale, se cunosc foarte puține date despre răufăcătorii principali sau șefii (capii) rețelelor de traficanți.
Moduri de operare folosite de infractori la furtul de motociclete și motorete
Practica și experiența acumulată au demonstrat că, în majoritatea cazurilor s-au furat cele lăsate neasigurate, fără sisteme de blocare a roților ori cu dispozitivele de pornire defecte.
Cu toate acestea au fost situații în care hoții au sustras din locurile de parcare (intrările în blocurile de locuințe și casele scărilor) motociclete și motorete asigurate atât cu sisteme de blocare a roților, cât și cu lanțuri și lacăte prinse de obiecte fixe, prin tăierea lor cu instrumente adecvate.
Pentru a nu face zgomot mare la locul furtului, unii hoți procedează la împingerea motocicletei sau motoretei pâmă într-un punct mai îndepărtat și de-abia acolo încearcă să pornească motorul folosind chei potrivite, bețe de chibrituri, șurubelnițe, etc.
Când nu reușesc să le pornească din cauza faptului că autovehiculele respective au o construcție mai complexă și sunt imposibile de pornit fără cunoștințe de specialitate, infractorii procedează la împingerea acestora, transportându-le pe roți, fără motor, până la locul unde au hotărât să efectueze demontarea.
Uneori, mai ales în cazul motocicletelor sau motoretelor furate în scop de dezmembrare, autorii se folosesc pentru transportarea acestora de alte mijloace de transport (autocamioan, căruțe, etc.), acest mod de operare este utilizat de către infractorii care nu cunosc tehnica producerii motociletelor și motoretelor.
Referitor la modurile de operare folosite de infractori în cazul furtului de autovehicule, practica dobândită a demonstrat că, în majoritatea cazurilor, procedeul la care recurge hoțul depinde de scopul comiterii furtului și mijloacelor de care dispune în acele moment.
Astfel în cazul furtului unui autoturism în scopul substituirii altuia cu un grad avansat de uzură, infractorul utilizează chei potrivite pentru a nu deteriora sistemele de închidere ale portierelor autoturismului ales pentru a corespunde ca marcă, tip și culoare, iar după transportarea acestuia la o distanță de siguranță, procedează operativ la schimbarea blocului de contact cu unul nou procurat anterior, precum și la înlocuirea principalelor elemente de identificare, constând în plăcuțele cu numerele de înmatriculare și cu seriile motorului și caroseriei.
Cu totul altfel acționează un infractor care fură o mașină în scopul folosirii pentru deplasarea operativă la locul comiterii altor infracțiuni ori pentru transportarea bunurilor provenite din săvârșirea unor fapte antisociale. În aceste situații, hoții forțează portierele până la avarierea totală a mecanismelor de închidere, iar odată pătrunși în autoturism smulg firele electrice, efectuând pornirea motorului pe direct. De asemenea, în timp ce conduc autovehiculele furate, folosesc drumuri neamenajate, deteiorând grav mașinile, iar când sunt depistați de către lucrătorii de poliție, cu tot riscul pe care-l reprezintă conducerea cu viteză excesivă a unor autovehicule deficitare din punct de vedere tehnic, încearcă să scape prin fugă.
Legat de modurile de operare folosite de infractor la săvârșirea furturilor de autovehicule trebuie avute în vedere concluziile rezultate din analiza situației operative, și anume:
furturile se comit, de regulă, după lăsarea serii și pe timpul nopții, fiind vizate în mod deosebit autovehiculele aflate în locurile de parcare ale hotelurilor, campingurilor, motelurilor, de lângă blocurile de locuințe ori cele staționate pe străzi mai puțin circulate și neiluminate. Uneori, furturile se comit și pe timpul zilei, infractorii acționând de regulă atunci când conducătorii autovehiculelor și ceilalți însoțitori se îndepărtează, nu le asigură corespunzător, uită, portierele descuiate, cheile în contact, obiecte și alte bunuri de valoare care tentează;
majoritatea infractorilor sunt tineri și minori, organizați în grupuri sau cu tendințe de asociere, cu anumite cunoștințe despre tehnica conducerii auto, „specializați” pe furtul unor tipuri de autovehicule în raport cu sistemul de închidere, de modul de realizare a contactului, de instrumentele și cheile pe care le posedă;
în cele mai multe cazuri, autovehiculele sunt furate în vederea folosinței sau comiterii cu acestea a altor infracțiuni, după care sunt abandonate, de regulă cu avarii, ori se sustrag piese și alte accesorii (aparatură de bord, acumulatori, faruri, cauciucuri, roți de rezervă, truse de scule, aparate radio, casetofoane, ornamente și altele);
furturile de autovehicule în vederea însușirii sau dezmembrării pentru valorificarea pieselor și subansamblelor au o frecvență mai redusă în raport cu cele săvârșite în scopul folosinței. Acestea sunt comise de infractori după o minuțioasă pregătire, cu utilizarea unor moduri de operare ingenioase. Autorii faptelor sunt, de regulă, persoane cu cunoștințe temeinice în domeniul auto, fără antecedente penale, fapt pentru care descoperirea acestora necesită un volum mare și calificat de muncă din partea ofițerilor de poliție care lucrează în acest domeniu. Datorită valorii mari a autovehiculelor care fac obiectul furtului în vederea însușirii sau dezmembrării, infracțiunile de acest gen prezintă un pericol social deosebit de ridicat, necesitând luarea celor mai eficiente măsuri de combatere.
CAPITOLUL III
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR SPECIFICE POLIȚIEI PENTRU DESCOPERIREA INFRACȚIUNILOR ȘI IDENTIFICAREA AUTOTURISMELOR FURATE
Primirea, examinarea și înregistrarea sesizărilor privind furtul de autovehicule
Primirea plângerilor și denunțurilor prin care se sesizează comiterea unui furt de autovehicul, la unitățile de poliție județene, municipale și orășenești se realizează de ofițerii și agenții care execută serviciul de zi pe unitate, iar la posturile de poliție de către lucrătorii acestora.
Plângerile sau denunțurile făcute oral sau transmise telefonic se consemnează într-un porces verbal de către lucrătorul de poliție care a fost sesizat.
La primirea plângerilor sau denunțurilor se va verifica dacă acestea cuprind toate datele prevăzute de art. 222 Cod de procedură penală și se va proceda la audierea reclamantului pentru a se stabili împrejurările dispariției autovehiculului solicitând actele de proveniență ale acestuia, pe baza cărora se vor stabili datele de individualizare și anume:
număr de înmatriculare;
marcă, culoare;
serie motor, serie caroserie;
an fabricație;
particularități, defecțiuni de motor, etc.
Sesizarea săvârșirii unei infracțiuni prin plângere, denunț ori din oficiu, va fi raportată comandantului, lcoțiitorului sau ofițerului ce asigură permanența la comandă în afara programului de lucru, care va ordona executarea primelor măsuri de culegere de date și informații despre împrejurările comiterii faptei, audierea unor martori oculari, atunci cînd aceștia există, căutarea autovehiculului pe plan local, cercetarea criminalistică ori a locului unde a fost parcat și întocmirea fișei infracțiunii cu autor necunoscuți.
Sesizarea respectivă precum și actele procedurale întocmite cu ocazia verificărilor și investigațiilor efectuate se prezintă șefului unității de poliție sau înlocuitorului la comandă care, după ce le examinează, va dispune repartizarea acesteia la formațiunea competentă.
După stabilirea caracteristicilor autovehiculului se va lua măsura de dare în urmărire locală și comunicarea evenimentului la județele limitrofe, urmând a se raporta imediat la I.G.P.R. pentru aprobarea urmăririi generale, măsură care va fi dispusă prin Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, pentru a fi dat în consemn la unitățile subordonate.
La primirea ordinului de urmărire, dispecerul de serviciu va întocmi fișa tip pe care o va introduce în clasor, unde vor fi grupate după marca și tipul autovehiculului și va transmite ordinul de urmărire unităților municipale și orășenești din subordine.
Furtul de autovehicule reclamă începerea imediată a urmăririi autovehiculelor, avându-se în vedere, pe de o parte, că obiectul furtului poate fu deplasat în scurt timp la distanțe mari de locul faptei și, pede altă parte, că prin folosirea autovehiculului furat se pot sustrage urmăririi evadații din locurile de deținere, ce pot comite alte infracțiuni, se poate justifica timpul în care infractorul a comis altă infracțiune mai gravă.
Toate dosarele privind furturile de autovehicule vor fi luate în lucru direct de către compartimentul specializat din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al Inspectoratului Județean de Poliție, iar la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București de Serviciul Furturi Auto, care vor înainta fișa faptei la I.G.P.R. – Centrul de Comunicații și Informatică, solicitând liste cu suspecți și cu fapte soluționate comise prin același mod de operare.
Evidența autovehiculelor furate și date în urmărire se ține pe bază de fișe la dispeceratele județene, iar pe plan central la I.G.P.R. – Centrul de Comunicații și Informatică.
Periodic (ori de câte ori se impune) Direcția de Investigații Criminale actualizează această evidență, pentru difuzarea către toate unitățile de poliție și posturile comunale a autovehiculelor urmărite în vederea instruirii tuturor surselor de informare (stații PECO, paznicii barierelor de cale ferată, echipajele de control parc auto și dispeceratele unităților de transport dotate cu stații de emisie recepție – taximetre, stații de salvare, etc.).
Prinderea autorului furtului și găsirea autovehiculului ori depistarea autovehiculelor abandonate dar urmărite ca fiind furate se va raporta imediat la Dispeceratul Central al I.G.P.R. în vederea revocării ordinului de urmărire.
În situația în care la unele unități se înregistrează o creștere mai deosebită a acestor genuri de infracțiuni, șeful inspectoratului județean de poliție (Direcția Generală de Poliție a Municipiului București) poate dispune constituirea și a altor colective de ofițeri și agenți din diferite unități și formațiuni de poliție, care vor acționa pentru soluționarea acestor cauze penale.
Activități informativ-operative desfășurate în scopul identificării autorilor de furturi de autovehicule
În vederea identificării autorilor furtutilor de autovehicule se execută, în principal, următoarele activități informativ-operative:
3.2.1 Deplasarea de urgență la locul unde a fost parcat sau garat autovehiculul furat și cercetarea temeinică a locului faptei.
Aceeași urgentă deplasare se va efectua și la locul unde a fost găsit abandonat autovehiculul, reclamat ca furat, în vederea efectuării cercetării criminalistice.
Dacă prin plângere rezultă că autovehiculul a fost furat din curte, incinta unităților economice sau prin forțarea mijloacelor de asigurare a garajelor – tăierea belciugelor, a lacătelor, spargerea zidurilor, ușilor, etc. – cercetarea la fața locului trebuie să se execute de o echipă din care face parte lucrătorul de la formațiunea de investigații criminale, expertul criminalist, precum și agentul de ordine și siguranță publică.
Cercetarea locului unde a fost garat sau parcat autovehiculul se efectuează în scopul descoperirii și ridicării urmelor, a celorlalte mijloace materiale de probă care servesc la identificarea autorului și probarea vinovăției acestuia. Tot cu ocazia cercetării la fața locului trebuie să se stabilească condițiile în care a avut loc furtul, precum și eventualele persoane care pot da relații în legătură cu făptuitorul sau cu procedeul folosit de acesta la comiterea faptei.
Pe fondul cercetării temeinice a locului furtului, în practică, în multe cazuri, s-a reușit descoperirea operativă a autorilor infracțiunilor care de teamă să nu fie surprinși de organele de poliție sau cetățeni, au abandonat sau pierdut la locul faptei diferite obiecte purtătoare de urme ori chiar documente, pe baza cărora s-a putut trece la identificarea și reținerea acestora.
Atunci când abandonarea autovehiculului a avut loc în câmp deschis, la periferia unor localități urbane și rurale, nu trebuie omis aportul pe care îl poate da câinele de urmărire mai ales dacă aceasta s-a făcut cu puțin timp înainte de sosirea lucrătorului de poliție.
Cu ocazia cercetării la fața locului a autovehiculului abandonat, trebuie să se urmărească identificarea și ridicarea urmelor digitale, pentru a fi comparate cu cele dub cartotecile criminalistice. Aceste urme vor fi căutate pe maneta schimbătorului de viteze, oglinda retrovizoare, butoanele și tastele aparatelor de bord, portierele autovehiculului, butonul portbagajului etc. De asemenea, se vor căuta și ridica resturi de țigări, urme de încălțăminte și alte urme ce pot fi folosite ulterior în procesul desfășurării muncii inormativ-operative.
Cercetarea la fața locului se va materializa într-un proces verbal.
Cu ajutorul tuturor datelor care se dețin la un moment dat (din cercetarea la fața locului, iunvestigații, informații, evidențe) se va întocmi planul de măsuri informativ-operative, cu formularea ipotezelor de lucru și realizarea cercului de bănuiți. Atunci când martorii oculari sau păgubiții pot indica semnalmentele autorilor, acestora li se va prezenta albumul cu fotografiile infractorilor cercetați sau suspecți pentru furturi de autovehicule, deoarece există posibilitatea identificării operative prin această metodă și se poate recurge la executarea unui portret robot.
Ipotezele formulate și persoanele bănuite cuprinse în planul de măsuri informativ-operative se verifică simultan, folosindu-se metodele și mijloacele muncii de poliție. În unele situații se poate recurge la metoda testării cu ajutorul tehnicii poligraf.
3.2.2. Organizarea de acțiuni „filtru” și controale selective în puncetele oblicatorii de trecere și pe arterele de penetrație în localități, cu ajutorul formațiunilor de poliție rutieră, urmărindu-se descoperirea operativă în trafic a autovehiculelor date în urmărire.
3.2.3. Origanizarea de scotociri și efectuarea de razii în zonele unde există indicii temeinice că autovehiculele furate sunt abandonate, ori autorii furtului sau persoanele suspecte se ascund.
3.2.4. Organizarea de pânde la autovehiculele furate și date în urmărire și care au fost abandonate de infractori în diverse locuri având certitudinea că infractorii se vor întoarce pentru a se folosi din nou de acestea.
3.2.5. Efectuarea de investigații și verificări în rândul elementelor suspecte sau cunoscute cu antecedente penale pe linia furturilor de autovehicule pentru a se stabili dacă au participat, sunt în legătură cu asemenea persoane ori cunosc despre săvârșirea infracțiunii, mai ales dacă au fost văzute în apropierea locului comiterii faptei.
3.2.6. Executarea de investigații și verificări la atelierele de raparații și întreținere auto, atât ale întreprinderilor deținătoare de autovehicule, cât și la autoservice-uri, întreprinderi de raparații auto, la atelierele autorizate sau clandestine ale persoanelor fizice unde se efectuează diferite reparații (vopsitorie, mecanică, electricitate, alte operații de întreținere), cu care ocazie se va urmări ce autovehicule au fost aduse la reparat, dacă li s-au schimbat culorile, ce piese de schimb au fost folosite, cine sunt persoanele care au adus autovehicule la reparat de tipul și marca celor furate, dacă pentru autovehiculele aduse la reparat s-au obținut autorizațiile de reparație eliberate de organele de poliție. În cazul în care există suspiciuni că unor autovehicule li s-au înlocuit piese sau subansamble ce puteau proveni de la autovehicule furate sau că acestora li s-au schimbat înfățișarea, se va trece la identificarea deținătorilor și verificarea amănunțită a autovehiculului, pentru a se stabili dacă nu au fost substituite cu cele furate.
3.2.7. Verificarea autovehiculelor despre care se dețin date că au un grad de uzură ori au fost grav avariate în accidente de circulație, urmărindu-se dacă tipurile și mărcile furate și negăsite nu au fost substituite cu cele dintâi.
3.2.8. Verificarea la magazinele consignația dacă motocicletele, motoretele și autoturismele furate și negăsite, piese ori subansambluri provenite din dezmembrarea acestora au fost primite în vederea vânzării, luându-se măsuri de identificare și cercetare a depunătorilor suspecți.
3.2.9 Verificarea periodică a autoturismelor, motocicletelor și motoretelor posesorilor din mediul rural, urmărindu-se proveniența acestora.
3.2.10. Instruirea periodică a rețelei informative din legătura agenților de poliție rutieră și a lucrătorilor de la celelalte formațiuni cu privire la caracteristicile de identificare ale autovehiculelor furate în vederea căutării lor și furnizării de date și informații cu privire la acestea sau autorii furturilor. Totodată, se va proceda și la instruirea și antrenarea la activitățile de căutare-descoperire a conducătorilor auto din activul voluntar al lucrătorilor de poliție rutieră, precum și a celorlalte forțede sprijin (echipaj control auto, taximetre, gestionari PECO, etc.).
Cercetarea în scop informativ a infractorilor prinși pentru furturi de și din autovehicule, în vederea descoperirii făptuitorilor altor infracțiuni de natură judiciară rămase cu autori neidentificați; de asemenea, vor fi cercetate cu atenție și persoanele care sesizează furtul unui autovehicul, pentru a descoperi o eventuală înscenare de furt în scopul ascunderii unui accident de circulație ori a altei infracțiuni.
3.2.11. Acoperirea cu surse de informare a locurilor în care se pot dezmembra sau substitui alte autovehicule cu cele furate, unde se pot folosi piese ori se pot face tranzacții cu piese provenite de la atuovehiculele furate, cum sunt: autoservice-urile, magazinele de piese auto sau de consignație cu același profil, atelierele de raprații auto particulare etc.
3.2.12. Încadrarea și lucrarea informativă a persoanelor suspecte:
persoanele cunoscute în evidențele poliției că au săvârșit furturi de și din autovehicule;
unii minori organizați în grup cu tendințe aventuriere;
minorii dezorganizați sau cei care sunt sub influența infractorilor majori;
persoanele care se ocupă în particular cu reparații auto, indiferent dacă sunt proprietari de ateliere autorizate ori lucrează în unități de stat;
unii conducători auto cărora li s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce ori li s-a anulat permisul de conducere și sunt pasionați de conducerea auto sau, fiind sub influența băuturilor alcoolice, intenționează să se deplaseze în diverse locuri, în care sens fură autovehiculele și apoi le abandonează;
persoanele cunoscute că își schimbă des autovehiculele proprietate personală și care, de regulă, le cumpără în stare de nefuncționare ori avariate grav, folosindu-le pentru „legalizarea” autovehiculelor de același tip și aceeași marcă cu cele furate, după care, pe cele cumpărate le abandonează, le dezmembrează ori le incendiază;
persoanele cunoscute că se ocupă cu mijlocirea vânzării de diferite bunuri, în special piese auto și subansambluri auto în talciocuri, târguri, etc.;
orice alte persoane despre care există date și informații că au comis sau se pregătesc să săvârșească furturi de autovehicule.
3.2.13. Cooperarea cu celelalte formațiuni de poliție pentru identificarea operativă a autorilor infracțiunilor și îndeosebi cu cele de poliție rutieră, ordine publică, cercetări penale și criminalistică.
Aceasta presupune desfășurarea unor activități specifice după cum urmează:
participarea lucrătorilor de investigații criminale, agenților de poliție rutieră și ordine publică la acțiunile organizate în vederea găsirii autovehiculelor furate și identificării autorilor (acțiuni gen „filtru”, scotociri, razii, etc.)
culegerea de date și realizarea unui schimb permanent de informații cu privire la persoanele suspecte;
dirijarea surselor cu posibilități reale de penetrare și informare în mediul sau anturajul elementelor suspecte și a cercului de bănuiți pentru supravegherea și documentarea activității ilicite a acestora;
extinderea cercetărilor în cazul infractorilor sau grupurilor de infractori identificați și reținuți, elementelor parazitare ori persoanelor suspecte depistate, ce nu își justifică prezența în localitate și cu privire la furturile de autovehicule rămase cu autori necunoscuți;
participarea ofițerilor criminaliști la cercetarea autovehiculelor care prezintă modificări ale caracteristicilor de identificare, urme vizibile de schimbare recentă a unor piese sau subansamble a căror proveniență nu poate fi justificată, cu o stare estetică excepțională în raport de anul de fabricație, etc.;
3.2.14. Instruirea și antrenarea tuturor categoriilor de forțe de sprijin la activitățile de căutare a autovehiculelor furate și de culegere a informațiilor în legătură cu autorii furturilor.
Referitor la activitățile informativ-operative ce se execută în vederea identificării autorilor furturilor de autovehicule se impune precizarea că acestea trebuie să se desfășoare de regulă concomitent și cu maximum de opoerativitate pentru a se asigura un ritm de lucru ofensiv și eficient în fiecare caz în parte.
Înregistrarea și lucrul în cauzele privind furturile de autovehicule
Potrivit ordinelor și dispozițiilor în vigoare, plângerea privind furtul de autovehicule se înregistrează la unitățile de poliție municipale, orășenești și secțiile de poliție din Capitală pe raza cărora s-au comis furturile sub conducerea Serviciilor de Investigații Criminale și a Serviciului Furturi Auto din cadrul Direcției de Poliție a Municipiului București.
Plângerile se înaintează la parchet cu număr de ordine și cu adresă unde se înregistrează într-un registru unic apoi se înregistrează la poliție cu număr unic de la parchet.
Dosarele privind faptele comise pe raza posturilor de poliție comunale din județe vor fi preluate și se vor continua cercetările de către serviciile și respectiv Biroul de Investigații Criminale.
După primirea plângerii, efectuarea cercetării criminalistice la fața locului (inclusiv a autovehiculelor în cazul în care acestea au fost găsite abandonate la puțin timp de la comiterea faptei), întreprinderea primelor măsuri pentru identificarea autorului și găsirea autovehiculului, se va întocmi planul de măsuri informativ-operative.
Dacă în urma măsurilor întreprinse în continuare autovehiculul nu este găsit și nici autorul fapte identificat, cauza se va înregistra în evidența infracțiunilor cu autori necunoscuți la formațiunea „Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă” în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării faptei. Se face propunere pentru începerea urmăririi penale „in rem” care este avizată de Parchet.
În vederea soluționării pozitive a acestor cauze, pentru fiecare dosar în parte se constituie prin ordinul șefului poliției județene, respectiv al poliției municipiului București sau al locțiitorului acestuia, un colectiv format din ofițeri de la formațiunea sau Serviciul de Investigații Criminale, Poliție Rutieră, Cercetări penale și Criminalistică.
Reclamațiile penale privind autovehiculele furate în scopul folosinței vor fi repartizate spre soluționare ofițerilor din cadrul formațiunilor sau serviciilor de Investigații Criminale care răspund pe linia de muncă furturi de autovehicule.
În aceste lucrări se va proceda la completarea planurilor de măsuri informativ-operative cu măsuri și sarcini concrete, un accent sporit punându-se pe utilizarea mijloacelor și metodelor muncii informative, în așa fel încât să se asigure identificarea operativă a autorilor furturilor.
Atunci când, după modul de operare, rezultă că mai multe autovehicule au fost furate în scopul folosinșei cu utilizarea acelorași procedee și tehnici de operare, reclamațiile penale vor fo conexate într-o mapă separată, cercetările și activitățile de identificare a făptuitorilor făcându-se simultan în toate acele cauze.
Așa se procedează, de regulă, în cazul furturilor de motorete atunci când există indicii și date certe că faptele au fost săvârșite de aceeași autori. De aceea, ori de câte ori au fost identificați autorii unor furturi de autovehicule cu un mod de operare similar ca cel stabilit în reclamațiile penale anterioare rămase cu autori necunoscuți, cercetarea acestora va fi extinsă la toate aceste reclamații, cât și la alte cauze aflate în lucru.
Pentru asigurarea unui ritm ofensiv și continuu activității de identificare a autorilor furturilor prin utilizarea mijloacelor și metodelor calificate ale muncii informative, în fiecare mapă cu reclamații penale conexate după criteriul modului de operare, precum și în baza altor date și informații referitoare la autori se impun deschiderea de dosare de urmărire informativă.
Elemente de identificare a autovehiculelor furate
Faptul că un autovehicul a fost furat poate fi recunoscut în primul rând prin transformarea fizică a aspectului exterior.
În general, transformările pot fi observate ușor, aceste modificări referindu-se la deschiderea mașinii prin folosirea forței fizice și pornirea acesteia fără a dispune de cheia originală de contact sau prin pornirea autovehiculului printr-o cheie contrafăcută, moment în care este imperios necesară dispunerea unei expertize criminalistice.
Practica a dovedit că putem întâlni astfel de urme pe următoarele părți ale mașinii:
pe ușa autovehiculului;
pe capacul portbagajului;
pe capacul bușonului unde se face alimentarea cu combustibil;
pe bușonul de la dispozitivul de alimentare;
pe apărătoarea de vânt, pe geam;
pe suportul volanului, în zona contactului.
Urme de deschidere forțată pe ușa mașinii, pe yală, pe apărătoarea de vânt, pe geam:
urme de forțare pe perimetrul exterior al ușii;
urme de forțare între ușăși stâlpul ușii;
urme de forțare pe geamul lateral al ușii sau al izolației de cauciuc;
este topit sau deteriorat sistemul de închidere de la geam sau ușă;
sistemul de închidere poate fi scos cu mâna;
sistemul de închidere nu este original;
în zona sistemului de închidere se observă urme de sudură;
zgârieturi pe butonul de siguranță din exterior.
Urme ce indică deschiderea forțată a bușonului de alimentare sau a protbagajului:
urme de forțare, crăpături pe capacul bușonului;
urme de forțare pe gura de alimentare cu carburant;
dispozitivul de închidere este avariat;
yala poate fi scoasă cu mâna din capacul bușonului;
bușonul nu este original.
Modificări ce pot apărea în zona suportului volanului și a contactului:
este deteriorat sau lipsește cu desăvârșire yala contactului;
yala contactului a fost înlocuită;
volanul are siguranța ruptă;
sistemul de contact poate fi pus în funcțiune și cu o cheie străină.
Modificări ce pot apărea în zona unde este ștanțată seria de șasiu:
când se verifică seria de șasiu suspectă de a fi modificată, se pot observa multe modificări prin simpla pipăire cu mâna;
plăcuțele cu seria de șasiu și datele caracteristice ale mașinii pot fi identificate după șuruburile și niturile cu care sunt prinse.
Aceste plăcițe pot fi copiate prin fotocopiere, așa că trebuie privită atent grafica.
Putem afirma așadar că seria șasiului la un vehicul este ca și amprena digitală la om.
Geamurile autoturismelor:
Ca o măsură de siguranță în plus, producătorii de autovehicule, începând cu anul 1989, au luat măsura ștanțării pe toate parbrizele a informațiilor legate de anul și luna de fabricație a geamului. De asemenea, verificarea chederelor și a geamurilor, dacă sunt ale altui producător, sau sunt din plastic transparent poate indica modul în care s-a furat autovehiculul.
Numerele de înmatriculare:
După cum am mai arătat, mașinilor furate li se montează numere false de înmatriculare, în special străine. Elementele care pot duce la identificarea autovehiculelor care au fost furate sunt:
suportul plăcuțelor de înmatriculare ne poate indica numele firmei care a vândut sau închiriat autovehiculul;
șuruburile ce fixează plăcuțele cu numerele de înmatriculare schimbate recent, prezintă urme de zgârieturi sau urme de forțare.
Atunci când examinăm atent plăcuțele de înmatriculare din punct de vedere criminalistic, putem ientifica pe spatele plăcuței amprentele digitale ale celui care a montat plăcuța falsă.
Centurile de siguranță:
Toate autovehiculele au centuri de siguranță, care pot confirma sau infirma suspiciunile privind verificarea acestora.
Centurile de siguranță au în partea inferioară o etichetă pe care se află înscrisă amrca producătorului, anul fabricației.
Alte elemente ce duc la identificarea autovehiculelor care au fost furate:
în autovehicul nu sunt lucruri personale ci numai acele strict necesare ce sunt solicitate de organele de control;
nu funcționează claxonul mașinii sau claxonul mașinii sau claxonul sistemului de alarmă;
emblema ce arată că mașina a circulat într-o anumită țară este acoperită cu alta care indică o nouă origine;
chiar și persoana care conduce mașina poate indica mașina că provine din furt (mod de comportare, aspectul conducătorului auto, etc)
telefonul portabil auto sau etichete cu numere de telefon pot da indicii cu privire la proprietarul de drept.
Toate elementele prezentate mai sus trebuie analizate cumulativ, iar atunci când solicităm verificarea autovehiculului suspect nu trebuie să ne bazăm numai pe actele prezentate.
Identificarea autovehiculelor după seria caroseriei
3.4.1 Amplasarea seriilor de motor și caroserie la autoturisme
În procesul verificării și comparării datelor de identificare ale autoturismelor se face o analiză completă a informațiilor oferite de către fabricant și dispuse pe autoturism în locuri accesibile și protejate.
La autoturismele marca DACIA, seria motorului este marcată pe o plăcuță din aluminiu nituită cu două nituri pe blocul motorului. Seriile motoarelor sunt cursive, la aceeași capacitate cilindrică putând exista mai multe tipuri de motor.
Blocul motor vândut ca piesă de schimb nu prezintă serie.
La autoturismele marca ARO, motorul asamblat are seria pansonată pe blocul motor, lângă pompa de apă. Motoarele fabricate la Brașov au seriile pansonate în partea din față a chiulasei pe o plăcuță de aluminiu „L27”, înălțimea literelor și cifrelor esde de 9 mm, iar distanța dintre ele este de 2,5 mm. La motoarele „D127” fabricate la Brașov, înălțimea literelor este de 7 mm, iar plăcuța pe care se pansonează este din tablă de aluminjiu, grosimea de 0,5 mm, fiind prinsă în 4 nituri la distanța de 56, respectiv 36 mm între ele. La autoturismele de fabricație străină motorul este considerat piesă de schimb, identificarea autoturismului făcându-se numai după seria de caroserie.
Totuși, ca orice element ce este integrat într-un ansamblu, în detaliu organizat, informațiile privind tipul și anul fabricației se regăsesc pansonate de regulă în partea centrală a blovului motor, sau dispuse într-un semicerc pe o panglică metalică lipită. Datele culese de pe blocul motor, trebuie corelate cu cele aflate pe celalalte subansamble ale compartimentului motor, știindu-se că acestea au ștanțate pe ele anul de fabricație, tipul de autoturism pentru care sunt destinate, etc. Aceste informații se regăsesc în pozițiile 7, 8, 9 din seria de caroserie la autoturismele MERCEDES, iar la autoturismele VW la poziția 11.
Autoturismele fabricate în Europa sau fabricate pentru Europa, au sistemul de identificare și control dispus de la centru la dreapta. În schimb, autoturismele fabricate în America, același sistem îl au dispus în partea stângă.
La autoturismele marca DACIA, seria de caroserie se pansonează, începând cu anul 1980, DACIA folosea sistemul mixt de identificare RENAULT, plăcuțele din aluminiu prinse cu nituri pe contraaripa din față.
La autoturismele marca ARO, pentru modelele 243, 244, 320 șasiurile se pansonează astfel:
cele destinate livrării ca piese de schimb, pe suportul din stânga față al coloanei amortizorului;
cele destinate autoturismelor echipate complet, pe suportul din dreapta față al coloanei amortizorului.
În continuare sunt prezentate pentru câteva tipuri de autovehicule locurile unde sunt pansonate seriile de pe caroserie:
În vederea protejării acestei serii, producătorii au hotărât ca acestea să fie pansonate pe șasiu în locuri accesibile, iar suprafețele metalice pe care sunt pansonate să facă parte integrantă din șasiu. Astfel, în cazul reparației sau mai mult, pentru evitarea falsurilor, suprafața metalică pansonată să nu poată fi schimbată decât odată cu șasiu sau cel mult ca în cazul automobilelor DACIA a subansamblului drept față.
În România schimbarea seriilor de motor și șasiu se poate face numai cu aprobarea organelor de poliție specializate în furturi auto, poliția rutieră atribuind noile serii de șasiu care pot fi pansonate și modificate în cartea de identitate a automobilului, numai de către Registrul Auto Român.
3.4.2. Modalități de falsificare a seriei de caroserie
Seria de șasiu este elementul principal după care se poate identifica un autoturism. Pentru a îngreuna identificarea autoturismului în cauză, infractorii procedează la modificarea parțială sau totală a seriei caroseriei.
Seria motorului de regulă nu se falsifică, deoarece motorul este considerat piesă de schimb.
Modalitățile de falsificare a seriei de șasiu a unui autoturism furat, întâlnite în practica judiciară, sunt următoarele:
a) prin modificarea unor cifre din componența seriei de șasiu;
b) prin polizarea parțială a unui grup de cifre și litere și ștanțarea altora;
c) prin polizarea rorală a seriei de șasiu și ștanțarea unei alte serii;
d) prin chituirea, cositorirea și astuparea seriei originale cu diverse substanțe după care se pansonează seria;
e) prin decuparea bucății de tablă pe care se află ștanțată seria șasiului și înlocuirea acesteia cu altă bucată de tablă ștanțată cu o altă serie. La unele tipuri de mașini, seria de șasiu se află ștanțată pe lonjeron, motiv pentru care infractorii înlocuiesc lonjeronul original cu un alt lonjeron cu seria modificată.
3.4.3 Identificarea criminalistică a autoturismului având seria de caroserie modificată sau deteriorată
Stabilirea adevărului în justiție se realizează prin intermediul probelor. Potrivit art. 63 Cod de procedură penală, constituie probă orice element care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificareapersoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru o justă soluționare.
Identitatea este definită ca fiind „proprietatea unui obiect de a fi și a rămâne cel puțin un timp ceea ce este, calitatea de a-și păstra un anumit timp caracterele fundamentale”.
Identificarea criminalistică reprezintă unul din mijloacele de probațiune admise de lege și poate fi definită ca stabilirea prin mijloace tehnico-științifice a identității unei ființe sau a unui obiect care are legătură cu fapta incriminată.
Obiectului identificării criminalistice îi sunt proprii câteva trăsături. Dintre acestea esențiale sunt materialitatea și legătura cauzată de fapta ilicită.
Obiectul scop al identificării este autoturismul aflat în legătură cauzală cu fapta ilicită iar obiectul mijloc de identificare este reprezentat de seria de șasiu modificată sau deteriorată, precum și modelele de comparație.
În cazul identificării criminalistice a autoturismelor, caracteristic seriei de șasiu este un element specific după care acesta este recunoscut și deosebit de altele. Stabilirea caracteristicii este un element de bază și se raportează în primul rând la intervalul de timp cuprins între momentul săvârșirii furtului și momentul efectuării examenelor comparative. Dacă acest interval este mare, intervin modificări în caracteristicile esențiale ale seriei de șasiu, dintre care unele sunt firești (uzura factorilor meteorologici, uzura cauzată de lubrifianți, etc.) sau întâmplătoare (accidente rutiere), în timp ce alte modificări au la origine încercarea autorului furtului de a înlătura urmele infracțiunii (decuparea sau polizarea seriei de șasiu, etc.).
Procesul propriu-zis de identificare debutează cu determinarea apartenenței generice urmată de etape intermediare, până se ajunge la faza finală, individualizarea. Pentru determinarea apartenenței generice se apelează la clasificările și sistematizările cataloagelor de specialitate, de exemplu „PKW – identifiyier ungsmerkmale”.
Faza finală, în care se ajunge la identificarea autoturismului, are o valoare deosebită sub raportul stabilirii adevărului în procesul penal. Metoda principală la care se recurge o reprezintă examinarea comparativă a elementelor caracteristice seriei de caroserie cu cele ale metodelor de comparație (modele tip).
CAPITOLUL IV
PREVENIREA ȘI COMBATEREA INFRACȚIUNILOR DE FURTURI DE AUTOVEHICULE
Pentru prevenirea și descoperirea cu eficiență a furturilor de autovehicule, identificarea operativă a autorilor faptelor și găsirea autovehiculelor este necesar să foe cunoscute condițiile și împrejurările care favorizează comiterea infracțiunilor de acest gen.
Întrucât locurile amenajate pentru parcarea autovehiculelor și în special cele pentru autotursime proprietate personală sunt în număr limitat (insuficient) față de parcul mare de autoturisme, cetățenii sunt nevoiți să-și parcheze autoturismele în locuri mai mult sau mai puțin sigure, fapt ce contribuie într-o măsură însemnată la luarea deciziei delictuale de către hoții de mașini.
Condițiile și împrejurările care favorizează comiterea furturilor de autovehicule
Furtul de autovehicule este favorizat de insuficiena pregătire antiinfracțională a populației, fond pe care numeroși posesori de autovehicule manifestă neglijență în parcarea unor autoturisme, motociclete sau motorete, parchează autovehiculele respective în locuri neamenajate, nepăzite, neiluminate, fapt ce ușurează mult activitatea hoților de mașini. Lipsa de grijă față de bunurile proprii face ca unii proprietari de autovehicule să le lase descuiate, să nu asigure toate portierele și uneori chiar să lase cheile în contact. În același context se înscrie și neremedierea vreme îndelungată de către dăținători a sistemelor de închidere de la portiere ori abandonarea pe perioade mari a mașinilor pe diferite drumuri publice.
Lăsarea la vedere (în interiorul mașinilor) a unor obiecte de valoare ori lucruri de îmbrăcăminte, precum și a altor bunuri tentante (radio-casetofoane, aparate de fotografiat, calculatoare, etc.) constituie împrejurări favorizatoare, căci în multe situații infractorii fură autovehiculele în scopul însușirii bunurilor respective.
Neinstalarea pe autoturismele proprietate personală a unor sisteme antifurt ori (în cazul existenței acestora) nepunerea lor în funcțiune cu prilejul aprcării, precum și persistența (din neglijența deținătorilor) a unor defecțiuni care le fac improprii pentru o funcționare eficientă, favorizeazp deschiderea portierelor, fără un risc prea mare, de către infractori și pătrunderea în interiorul autoturismelor. În cazul motocicletelor și motoretelor, furtul acestora este mult mai ușor de realizat din cauza inexistenței sau nefuncționării sistemelor de blocare a roților și faptului că mulți posesori de astfel de mijloace de deplasare nu le asigură în locurile unde le parchează, cu lanțuri și lacăte.
Cu privire la autovehiculele proprietate publică, unii conducători auto care lucrează în diferite unități deținătoare de parc auto încalcă normele de disciplină a muncii precum și prevederile legale referitoare la parcarea parcarea mașinilor și, contrar oricăror măsuri de siguranță parchează autovehiculele pe care le au în primire la domiciliu ori în zonele apropiate. Din această cauză, dar de multe ori și pe fondul tentației pe care o reprezintă încărcătura transportată, mașinile au fost furate de elemente infractoare. La această situație a contribuit și faptul că, știindu-se în culpă, șeful a parcat mașina – pentru a nu fi ușor depistată de către organele de poliție – pe străzi fără circulație intensă, în locuri dosnice, virane, neiluminate și fără nici un fel de pază.
Analiza situației operative pe linia durturilor de autovehicule a evidențiat concluzia că în multe situații, furtul unor autovehicule proprietate publică a fost favorizat în amre măsură de existența unor defecțiuni la sistemele de închidere și încuiere a ușilor, de unele improvizații la sistemele de pornire a mașinilor, ceea ce a ușurat substanțial, atât accesul în autovehiculele respective, cât și pornirea motorului.
Furtul autovehiculelor proprietate publică este favorizat de regulă și de neîndeplinirea în totalitate a atribuțiilor de serviciu de către factorii de răsoundere din autobaze și garaje, constând în principal, în neverificarea prezenșei în unități a tuturor autovehiculelor la sfârșitul programului de lucru, în inexistența controlului asupra parcării autovehiculelor ce au aprobare pentru parcare în alte locuri decât garajul unității (la beneficiar, la capăt de linii, etc.)
De cele mai multe ori, autovehiculele proprietatea societăților comericale de stat sunt furate de infractori în vederea folosirii, mai precis, a deplasării în diverse locuri sau demontării și însușirii unor piese, accesorii, scule, sustragerii carburantului din rezervoare precum și valorificării încărcăturii bunurilor transportate.
Furtul de autovehicule proprietate de stat este favorizat pe de o parte, de faptul că acestea nu sunt dotate din fabricație cu sisteme antifurt, iar pe de altă parte, de lipsa de interes manifestată de factorii de răspundere din garaje și autobaze, în vederea confecționării în cadrul acestora a unor astfel de dispozitive.
Furtul de autovehicule a mai fost favorizat și de încrederea acordată de unii posesori de autovehicule unor persoane necunoscute, transformate ad-hoc în mecanici și specialiști în remedierea unor defecțiuni apărute pe parcurs. După reparațiile făcute sub pretextul probelor ce se impun, cei în cauză au dispărut cu autovehiculele și, nu în puține cazuri, acestea au fost găsite ulterior tamponate, cu avarii destul de mari.
Experiența acumulată de lucrătorii de poliție în domeniul furturilor de autovehicule și concluziile desprinse cu prilejul analizei situației pe această linie au relevat următoarele împrejurări favorizante pentru comiterea acesui gen de infracțiuni:
cererea mare de piese și subansamble deficitare, în special pentru anumite tipuri de autovehicule;
dorința de aventură a unor tineri și minori, majoritatea hoților de mașini făcând parte din această categorie;
lipsa locurilor de parcare corespunzătoare ori a garajelor colective, cu sau fără pază, dar cu, dar cu minimum de măsuri de siguranță.
Mijloace de prevenire a comiterii furturilor de autovehicule
Activitatea de prevenire a furturilor de autovehicule se realizează concomitent pe două planuri și anume:
Prin inițierea și realizarea unor acțiuni generale de prevenire;
Prin utilizarea unor acțiuni și metode specifice de prevenire.
4.2.1. Activități cu caracter general de prevenire a furturilor de autovehicule
În ansamblul activităților generale de prevenire a furturilor de autovehicule, un loc important trebuie să-l ocupe pregătirea antiinfracțională a deținătorilor de autovehicule care vizează, în principalm modul de asigurare și parcare a autovehiculelor, în vederea reducerii la maxim a posibilităților de însușire a acestora de către elementele infractoare.
În acest context, o importanță deosebită trebuie acordată pregătirii conducătorilor auto din unitățile economice cu capital de stat, sector unde practica a demonstrat că, până în prezent, s-a făcut prea puțin. Sunt însă numeroși șoferi, în special din rândul celor ce efectuează curse interurbane, care parchează autovehiculele – de cele mai multe ori încărcate cu mărfuri de valoare – în locuri nepăzite pe timpul nopții, neiluminate, fără a lua măsuri corespunzătoare de asigurare a acestora.
Pregătirea antiinfracțională a conducătorilor de autovehicule proprietate a unităților economice de stat se realizează în principal în teren, în cadrul activităților zilnice.
Pe lângă recomandările și indicațiile date șoferilor găsiți cu deficiențe din acest punct de vedere, deosebit de utilă și în același timp, educativă este măsura notării în foaia de parcurs a deficiențelor constatate, în vederea aducerii la cunoștința conducătorilor unităților de transport a acestor aspecte.
În cadrul acestor activități un accent însemnat trebuie să se pună pe determinarea conducătorilor de autovehicule proprietate de stat și să-și doteze mașinile pe care lucrează cu dispozitive antifurt eficiente, ce pot fi confecționate ori realizate cu cheltuieli minime sau în procesul autodotării, la fiecare unitate de transport.
Pregătirea antiinfracțională a deținătorilor de autovehicule proprietate personală se poate realiza în mod eficient, în cadrul ședințelor cu tematică rutieră organizate cu periodic de formațiunile de poliție rutieră, precum și a celor prilejuite de înmânarea permiselor de conducere persoanelor ce au promovat examenul. De asemenea, o astfel de pregătire se poate realiza și cu ocazia executării serviciului în post fix sau pe itinerarul de patrulare de către agenții de poliție rutieră.
În procesul de educare preventivă a conducătorilor auto-moto amatori, un accent deosebit se va pune pe modalitățile în care trebuie pracate și asigurate autovehiculele, evitându-se lăsarea lor în locuri dosnice, neiluminate sau nepăzite.
Cu prilejul ședințelor respective se va accentua și asupra recomandării de a nu se lăsa în interiorul autovehiculelor obiecte de valoare (genți, haine, casetofoane, aparate radio, telefoane mobile, diverse documente, etc.), care tentează pe infractori ori trezesc curiozitatea unor minori, nu întotdeauna conștienți de gravitatea faptei pe care intenționează să o săvârșească.
În cadrul activității de pregătire antiinfracțională deținătorilor de autovehicule se va combate și obiceiulo unor posesori de autoturisme de a lua în mașină persoane necunoscute mai ales atunci când se deplasează ăn afara localităților.
Un rol deosebit în prevenirea furturilor de acest gen ăl au și dispozitivele de alarmare sau de scoatere temporară din funcțiune, prin intermediul unor ăntrerupătoare ascunse (hebluri), a subansamblelor ce nu permit pornirea motorului autovehiculului.
Prevenirea și combaterea furturilor de autovehicule se poate realiza, cu rezultate bune și prin organizarea la nivelul asociațiilor de locatari, a pazei pe timpul nopții de către proprietari, în special acolo unde sunt parcate grupat mai multe autovehicule.
În orașele mari, stațiunile balneoclimaterice, locurile de agrement, la moteluri și ampinguri este necesar, în vederea preîntâmpinării furturilor de autovehicule, să se amenajeze spații cât mai corespunzătoare pentru parcare, care să fie asigurate cu pază, atât ziua cât și noaptea.
Un alt mijloc eficient prin care poliția contribuie la prevenirea și combaterea furturilor auto-moto constă în popularizarea rezultatelor acțiunilor întreprinse pe linia urmăririi modului de parcare și asigurare a autovehiculelor de către diverși deținători. Asemenea acțiuni, organizate periodic, au ca scop și educarea antiinfracțională a posesorilor de autovehicule, întrucât cei găsiți, de pildă, cu autoturismele lăsate în locuri ce nu conferă siguranță (străzi dosnice, neiluminate, locuri virane, etc.), ori cu portierele deschise, chei în contact sau obiecte valoare lăsate la vedere, vor fi invitați la poliție și prelucrați pentru neglijența manifestată, ce se putea solda cu furtul autovehiculelor respective. Totodată, celor aflați în culpă li se vor face și recomandări cu privire la modul de asigurare și locurile unde trebuie să parcheze în viitor autovehiculele.
Deosebit de utile sunt în acest sens și tipăriturile (afișe, fluturași, broșuri) cu tematică adecvată, care se înmânează în mod direct posesorilor de autovehicule de către agenții de poliție rutieră în procesul activității de îndrumare, supraveghere și controlul traficului.
În cadrul formelor, mijloacelor și metodelor de prevenire a furturilor de autovehicule, un rol deosebit îl au, prin caracterul lor lor educativ, procesele penale cu publicitate lărgită. Cu ocazia unor astfel de procese, deținătorii de autovehicule iau cunoștință de neglijențele care au concurat la reușita furtului, iar pedepsele penale aplicate infractorilor ca și consecințele ce decurg din ele, determină o serie de elemente pretabile la fapte asemănătoare să renunțe la intențiile lor infracționale.
4.2.2. Activități specifice de prevenire a furturilor de autovehicule
Pentru îndeplinirea atribuțiilor pe aceasta linie, lucrătorii de poliție judiciară vor executa, în principăal, următoarele sarcini:
realizează un sistem eficient de culegere de informații și organizează în comun cu formațiunile de poliție rutieră, ordine publică, combaterea crimei organizate, acțiuni în punctele și zonele unde ar putea să-și facă apariția un autovehicul furat, controlul riguros al celor identificate în trafic, iar atunci când sunt suspiciuni se vor solicita verificări la Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidență Operativă și Biroul Național Interpol și Relații Internaționale;
săptămânal participă la instruirea agenților poliției și a cadrelor de ordine și siguranță publică pe problematica furturi de auto și fac propuneri șefilor de unități pentru sporirea eficenței în acest domeniu;
desfășoară măsuri informativ-operative calificate pentru identificarea, supravegherea și documentarea activității persoanlor suspecte ce săvârșesc astfel de furturi, conlucrând cu ceilalți lucrători operativi din alte formațiuni pentru obținerea de date în vederea documentării activității infracționale;
conlucrează cu poliția de frontieră, organizând în comun acțiuni de verificare a autoturismelor care intră și ies din țară, consultarea și actualizarea periodică a evidențelor existente în punctele de frontierăpentru stabilirea autovehiculelor furate și scoase peste graniță, precum și persoanele care le-au comis;
colaborarea cu reprezentanții Registrului Auto Român, pentru depistarea autovehiculelor ce prezintă modificări ale caracteristicilor de individualizare și a persoanelor care prezintă acte de proprietate ce sunt suspecte.
Una din activitățile specifice pe această linie constă în urmărirea în trafic a autovehiculelor furate și date în urmărire.
Această activitate are un caracter permanent și se desfășoară în colaborare cu formațiunea de poliție rutieră, astfel încât fiecare aget de poliție rutieră în postul, traseul de patrulare sau zona de responsabilitate să verifice autovehiculele care prezintă suspiciuni.
În acest caz, înainte de intrarea în serviciu fiecare ofițer sau agent din cadrul formațiunii de poliție rutieră trebuie să-și actualizeze zilnic lista cu autovehiculele furate și date în urmărire generală sau locală, cu notificările survenite survenite în ultimele 24 de ore pe această linie.
O altă activitate specifică prin care poliția previne într-o măsură neînsemnată furturile de autovehicule constă în organizarea periodică a unor acțiuni gen „filtru total”, în punctele obligatorii de trecere sau pe arterele de penetrație din localități, acțiuni care, prin complexitatea problemelor abordate, inclusiv urmărirea autovehiculelor furate, au rolul de a descuraja pe cei tentați să comită astfel de infracțiuni.
Cu ocazia „filtrului total” se va verifica, în mod obligatoriu, la fiecare autovehicul oprit pentru control, dacă caracteristicile de identificare consemnate în certificatul de înmatriculare corespund cu cele existente în realitate, acordându-se o importanță majoră verificării seriei motorului și șasiului. Totodată, se va urmări dacă actele prezentate la control nu prezintă modificări ori ștersături care să indice falsificarea acestora.
Un accent sporit trebuie să se pună pe identificarea autoturismelor, motocicletelor și motoretelor cu vechime mare de fabricație sau care au făcut obiectul unor tranzacții la valori mici, ca fiind uzate, avariate sau distruse și sunt înscrise în circulație, prezentând o stare bună, în vederea verificării amănunțite a acestora cu ofițerii criminaliști, pentru a se stabili dacă nu au fost substituite cu altele furate.
În organizarea dispunerii în teren a elementului polițienesc se va ține seama, pe baza datelor rezultate din analiza situației operative, de locurile și zonele în care s-au înregistrat frecvent furturi de autovehicule și unde supravegherea va fi mai intensă.
Pentru prinderea elementelor despre care există date și informații că pregătesc sau au săvârșit furturi de autovehicule se pot organizaperiodic pânde și capcane. Pândele se organizează, de regulă, la autovehiculele furate și găsite în diverse locuri, atunci când există indicii că autorii furturilor se vor reîntoarce pentru a le folosi în continuare.
Aceasta se exercită în ținută civilă, polițiștii fiind dotați cu stașii radio emisie-recepțieportabile și binocluri. Se va avea în vedere ca zona în care se află autoturismul să fie permanent supravegheată, iar în apropierea acesteia să fie deouse 2-3 autoturisme, cu membrii echipei de intervenție, iar acolo unde situația impune folosim și câinele de însoțire.
Pânda se organizează în locurile care permit efectuarea ei fără descoperirea poliției și se execută, de regulă, pe timp de cel mult 2-3 zile. Dacă în acest interval de timp, autorii nu revin la locul respectiv, se va renunța la pândă. Pânde se pot organiza și atunci când există date și informații certe despre autovehiculul care urmează să fie furat de infractori, existând astfel posibilitatea prinderii lor în flagrant.
Capcanele se organizează în locurile în care se înregistrează frecvent furturi de autovehicule, în vederea identificării autorilor sau demascării infractorilor potențiali. Ele se execută în aceleași condiții ca și pândele, cu deosebirea că, în aces caz, nu este vorba de un autovehicul furat, ci de o mașină lăsată în mod special de lucrătorii de poliție în locurile unde s-au comis frecvent asemenea infracțiuni (locuri de parcare special amenajate sau din zona blocurilor de locuințe, garajelor ori culților unor imobile, gangurilor și străzilor insuficient iluminate, etc.)
În principiu, autovehiculul capcană trebuie să fie tipul și marca celor furate în mod repetat de infractori.
Un loc important în cadrul formelor specifice de acțiune în vederea prevenirii și combaterii furturilor de autovehicule îl ocupă scotocirile.
Scotocirile sunt acțiuni organizate cu participarea unor efective mărite și antrenarea forțelor de sprijin în vederea căutării autovehiculelor care sunt ascunse sau abandonate de infractori într-o anumită zonă sau perimetru elimitat. Atunci când această acțiune se desfășoară pe raza unei localități sau cartier de locuințe, efectiveke participante vor fi organizate pe echipe în așa fel încât fiecare echipă să fie compusă din cel puțin 2-3 lucrători de poliție și 5-6 persoane din forțele de sprijin.
Scotocirea propriu-zisă se execută, de regulă, imediat după reclamarea furtului și periodic, în cadrula cțiunilor planificate, pe bază de grafic. La acestea vor fi angrenați și lucrătorii de poliție de la celelalte formațiuni și îndeosebi agenții de ordine, sectoriștii, lucrătorii de la posturile de poliție comunale.
Pentru descoperirea locurilor în care pot fi ascunse, păstrate sau depozitate piese și subansamble provenite de la autovehiculele furate, se poate solicita și concursul unităților de pompieri în vederea efectuării de verificări legendare în subsolurile și podurile unor clădiri și cu precădere în acelea în care locuiesc elemente din baza de lucru pe această linie.
O altă metodă specifică de prevenire a furturilor de autovehicule constă în cunoașterea și destrămarea unor grupuri de tineri care, datorită influenței exercitate asupra lor de către infractori majori, fie ca urmare a unor tendințe aventuriste, sunt predispuși să comită astfel de fapte.
Aceasta presupune desfășurarea unei activități informative continue și de calitate care să permită depistarea și cunoașterea acestor grupuri sau tineri precum și a intențiilor lor delictuale în scopul creării din timp a posibilităților de luare a măsurilor de prevenire ce se impun în fiecare caz în parte.
În același timp se va desfășura o gamă largă de activități educative la care alături de lucrătorii de poliție vor fi antrenați factorii educaționali din unitățile economice sau de învățământ.
Potrivit conceptului de prevenire, lucrătorii de poliție trebuie să cheme pe foștii infractori din acest domeniu, prilej cu care aceștia vor fi avertizați, mai ales când din informații rezultă că absentează de la locul de muncă, sunt șomeri sau efectuează deplasări nejustificate în alte localități. Pe lângă chemarea lor la poliție, persoanele cu antecedente penale vor fi verificate periodic atât la locul de muncă, cât și la domiciliu. Totodată se va intensifica supravegherea informativă a acestora în scopul cunoașterii modului actual de viață, anturajelor, comportamentului în familie și societate, intențiile prezente și de perspectivă, toate în scopul prevenirii comiterii de noi fapte antisociale.
Persoanele cu antecedente penale care nu s-au încadrat în muncă sau nu au revenit la domiciliu vor fi căutate operativ și, după caz, date în urmărire, pentru găsirea și lămurirea situației lor.
În același timp acestea vor fi introduse în mapa suspectului mai ales dacă posedă autoturisme, în vederea supravegherii în scopul stabilirii naturii deplasărilor, eventualele intenții sau activități delictuale.
Un rol important în ansamblul activităților de prevenire a furturilor de autovehicule îl ocupă – așa cum arată cooperarea dintre formațiunile de investigații criminale, poliție rutieră și celelalte formațiuni de ordine și siguranță publică. Conlucrarea dintre formațiunile de poliție în acest domeniu se materializează, atât sub forma schimbului operativ de informații cu privire la activitatea unor elemente suspecte sau infractoare, cât și sub forma unor acțiuni cu efective mărite organizate în comun.
O altă formă specifică de acțiuni a formațiunilor de investigații criminale pe linia prevenirii și combaterii furturilor de autovehicule o constituie acțiunile organizate în târgurile de mașini sau locurile unde se oferă, de regulă, spre vânzare, mașini.
Practica muncii a demonstrat că în unele cazuri infractorii au vândut în asemenea locuri mașinile furate sau piesele și subansamblele rezultate din dezmembrarea lor.
Pentru aceasta, în locurile și zilele stabilite în vederea funcționării târgurilor respective, este necesar să se organizeze șe execute acțiuni de verificare a autovehiculelor prezentate spre vânzare, în scopul depistării eventualelor mașini furate. Aceste acțiuni se vor exectua, de regulă, cu lucrătorii de poliție judiciară, pază și ordine în ținută civilă. Dacă există date și informații că, într-o anumită zi, a fost adus spre vânzare un autovehicul furat, se va organiza o acțiune gen razie, cu înconjurarea și blocarea întregii zone, urmând ca după aceea să se porcedeze la verificarea mașinii în parte.
În activitatea de prevenire și descoperire a furturilor de autovehicule, un rol important îi revine agenturii.
Rețeaua informativă pe linia prevenirii și în vederea combaterii furturilor de autovehicule se constituie, în vederea acoperirii și mediilor pretabile comiterii acestui gen de infracțiuni, precum și supravegherii și verificării elementelor suspecte despre care există date și informații că se pregătesc să comită ori au săvârșit asemenea fapte.
În principal, în rețeaua informativă, pe linia furturilor de autovehicule pot fi recrutați și foști infractori, de regulă cei primari, care, după executarea pedepsei, s-au încadrat în muncă și au renunțat definitiv la comiterea de fapte ilicite, precum și persoanele din anturajul infractorilor, mecanici și tehnicieni auto, vânzători din magazinele de piese auto-moto și consignații, persoanele care locuiesc în zona talciocurilor de mașini, a locurilor unde s-au furat frecvent autovehicule ori în care se întâlnesc, de obicei, elemente infractoare.
Formațiunile de investigații criminale realizează prevenirea și descoperirea furturilor de autovehicule și prin antrenarea la aceste activități a forțelor ajutătoare și, îndeosebi, a conducătorilor auto, a controlorilor de trafic de la marile unități deținătoare de parcuri auto, a șoferilor de pe autovehiculele destinate asistenței medicale de urgență, taximetre, autobuse sau care efectuează curse interurbane, vânzătorilor de la stațiile PECO, de la hoteluri, barierele de cale ferată și locurile de parcare de la hoteluri, moteluri, campinguri, președinților și membrilor comitetelor asociațiilor de locatari.
Antrenarea forțelor ajutătoare la activitățile de prevenire și combatere a furturilor de autovehivule se realizează, în principal, prin instruirea temeinică și operativă a acestora cu privire la caracteristicile de identificare autovehiculelor recent furate (tip, marcă, culoare, număr de înmatriculare și alte detalii), pentru sesizarea lor în trafic sau a locurilor în care sunt ascunse ori abandonate, precum, și cu privire la semnalmentele autorilor.
Din expunenrea problemelor este important să se rețină că activitatea lucrătorilor din formațiunile de investigații criminale în acest domeniu trebuie axată în primul rând pe prevenirea furturilor de autovehicule, iar în al doilea rând, atunci când totuși s-au comis asemenea infracțiuni, pe intervenția operativă a acestora, cu utilizarea întregii game de forme și metode ale muncii de poliție în vederea identificării autorilor și găsirea autovehiculelor.
Mijloace mecanice de prevenire a furturilor de autovehicule
Toate mijloacele mecanice de protecție blochează un anumit dispozitiv de comandă al mașinii. Sortimentul acestor dispozitive este destul de mare: lacăt de volan, lacăt la roata de cârmă și pedale, lacăt la două pedale. În ultimul timp se bucură de popularitate lacătul ce blochează maneta de comutare a vitezelor MUI-T-LOSC (Israel) și AUTO GEAR SHIRT LOSC (Taiwan).
În condiții obișnuite, materialul din care sunt confecționate lacătele ce blochează maneta de comutare a vitezelor, nu poate fi tăaiat cu ferăstrăul.
Întreprinderea „Bewsco” (Rusia) confecționează diospozitive mecanice antifurt (lacăt de roată) „Buldog” și „Kapkan”. Lacătul la roată a demonstrat un foarte înalt grad de protecție contra furturilor (într-un an nici un furt), dar un neajuns esențial al acestui lacăt este instalarea și scoaterea lui de pe roată (procedeu dificil și care necesită un volum mare de muncă); un alt neajuns este sfera limitată de aplicare a lui (numai pentru modelele VAZ).
În principiu, mijloacele tehnice de protecție antifurt pot fi împărțite în două clase mari: mijloace de protecție contra răpirilor și mijloace de urmărire a autovehiculelor furate.
Chiar și în cazul unei aplicări masive a celor dintâi, numărul de furturi practic nu scade (mai exact, fără aplicarea lor, ar fi mult mai mare), utilizarea mijloacelor tehnice de căutare este o condiție necesară de ridicare a eficienței preîntâmpinării furturilor. Cu atât mai mult cu cât astfel de mijloace sunt aplicate de organele de drept, fapt care asigură o combatere calificată, din punct de vedere juridic și operativ, a infracțiunilor de acest tip.
Se aplică pe larg, de asemenea, și codificarea antifurt, care constă în imprimarea în peste 15 locuri a marcajelor vizibile (pe suprafețele geamurilor) și invizibile (pe piesele scoase la demontarea autovehiculelor, pe piesele de schimb). Marcajele reprezintă un cod de indentificare – individual pentru fiecare automobil – constând într-o combinație de litere și cifre. Eles se aplică conform standardului adoptat de către țările Europei Occidentale. Marcajele aplicate sunt practic imposibile de înlăturat. Informația pentru automobilul codificat se introduce în banca internațională de date ceea ce permite descoperirea automobilului furat pe teritoriul Europei Occidentale.
Conform datelor statistice, sunt răpite cel mult 0,1% din autovehiculele codificate, deoarece: automobilul devine „neinteresant” pentru răpitori; se simplifică procedeul de urmărire a automobilului furat; este posibilă identificarea automobilului furat după un singur marcaj.
Unul din neajunsurile serioase ale codificării antifurt, care limitează eficacitatea ei, este faptul că automobilul furat poate fi identificat numai în cazul descoperirii lui, fie și dintr-o simplă bănuială. În acest sens, codificarea este o metodă nu atât de urmărire, cât de identificare a automobilului furat.
Un anumit interes prezintă sistemul LO JACK (S.U.A.). În 1986 corporația Lo Jack a elaborat și implementat un complex de mijloace tehnice de căutare a autovehiculelor furate, bazat pe radiogoniometria dispozitivului de radio-emitere instalat pe ele. În cazul aplicării sistemului Lo Jack se reduce considerabil imprecizia locului de aflare a automobilului furat. Probabilitatea descoperirii automobilului, dotat cu sistemul Lo Jack, sub aspectul tehnic se dovedește a fi de la șase până la câteva zeci de ori mai mare decât posibilitățile de acțiune ale unor sisteme analogice. Se reduce respectiv timpul de căutare a automobilului și crește probabilitatea de reținere a răpitorului.
În momentul de față, sistemul Lo Jack se aplică cu succes în 13 state ale S.U.A. și 14 țări din Europa, Asia și America. Se rezolvă problemele aplicării lui încă în 8 țări, până la Ecuador, Trinidad și Tobago. Aceasta a permis corporației să elaboreze metode flexibile de complementare și extindere a sistemului în funcție de condițiile concrete de utilizare.
Mai sunt încă o serie de sisteme care au scopul de a preveni răpirea sau furtul mijloacelor de transport:
TRACKER – un aspect important al sistemului îl conține plasarea în automobil a unui emițător ascuns de radio prin impulsuri. Toate serviciile polițienești din Anglia sunt dotate cu radioreceptoare care citesc informația de la emițător și identifică automobilul răpit.
TRACK BACK – sistemul emite un semnal radio la încercarea de a mișca din loc automobilul. Cu ajutorul radioreceptorului, de exemplu, „Alfarari”, posesorul automobilului este informat despre faptul acesta și trebuie să confirme răpirea. Din acest moment, serviciul local al poliției urmărește deplasarea automobilului pe harta computerizată și recepționează toată infromația necesară.
DEMOISKEN – aici, de asemenea, la încercarea de a mișca din loc automobilul se emite un semnal. Cu ajutorul receptorului instalat în automobilul poliției, aceasta este pusă la curent cu trecerea automobilului pe lângă post. Omul legii poate descoperi autoturismul după sirena din automobilul polițienesc, după indicatorul luminos: de asmenea, el poate micșora viteza automobilului răpit cu ajutorul dispozitivului de telecomandă. În momentul de față, producătorilor de automobile din Marea Britanie li se impune holograma vizibilă și imposibil de falsificat a numerelor de identificare ale automobilelor.
În afară de aceasta, se folosește pe larg sistemul de marcare a automobilelor și a unor ansambluri aparte ale lui. În automobil sunt patruzeci de locuri diferite unde poate fi montat un radioemițător cu impulsuri. Infractorii ar trebui să demonteze complet automobilul pentru a-l descoperi.
VOLBACK – la posturile de poliție sunt instalate scanere, iar în automobile există radioemițătoare cu impulsuri. Când se recepționează semnalul de răpire a automobilului, emițătorul începe să funcționeze: semnalele sunt recepționate de scanere și la poliție se transmite informația despre locul de aflare a automobilului furat. Acest erviciu este propus de o firmă particulară. La urmărirea automobilelor participă chiar și unii cetățeni particulari care vând companiilor de asigurare informația obținută.
Atribuțiuni ce revin structurilor polițienești pentru prevenirea, combaterea furturilor de autovehicule, precum și găsirea cu operativitate a celor urmărite
Dată fiind amploarea fenomenului infracțional a fost organizată linia de muncă „furturi de autovehicule” cu următoarea componență:
Serviciul Furturi de Autovehicule din cadrul I.G.P.R. – Direcția de Investigații Criminale;
Serviciul Furturi de Autovehicule din cadrul D.G.P.M.B.;
Compartimentul Furturi de Autovehicule din cadrul Serviciilor de Investigații Criminale de la nivelul I.P.J.-urilor.
După stabilirea caracteristicilor autovehiculului, de îndată se va lua măsura de dare în urmărire locală, comunicarea evenimentului la județele limitrofe, iar prin telex se va raporta la Inspectoratul General al Poliției Române – Dispeceratul Central, care va dispune urmărirea generală, punerea în consemn la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, un exemplar al oridnului fiind transmis Centrului de Comunicații și Informatică pentru introducerea în banca de date.Pentru creșterea operativității de urmărire, în cazurile deosebite unitățile teritoriale de poliție care dispun de posibilități tehnice vor transmite evenimentul prin rețeaua computerizată la Centrul de Comunicații și Informatică din Inspectoratul General al Poliției Române, care îl va evidenția în baza de date a autovehiculelor furate. De asemenea, inspectoratele județene de poliție (D.G.P.M.B) pot transmite telefonic solicitarea de consemn la punctele de control trecere a frontierei, urmând ca în raportul de eveniment să se menționeze luarea acestei măsuri.
La primirea ordinului de urmărire generală, dispecerul de serviciu va implementa în evidența informatizată evenimentul și va transmite ordinul de urmărire unităților municipale și orășenești. De la direcția Generală de Poliție a Municipiului București ordinul va fi transmis la Serviciul Furturi Auto, la birourile de la sectoare, la Brigada Poliției Rutiere și la secțiile de poliție.
4.4.1 Atribuțiuni ce revin Direcției de Investigații Criminale
Direcția de Investigații Criminale, prin serviciul specializat,organizează, conduce și controlează activitatea la nivelul întregii țări, în scopul creșterii eficienței muncii de prevenire a furturilor de autovehicule și descoperirii operative a autorilor acestora.
Analizează trimestrial situația operativă pe linia prevenirii și combaterii furturilor de autovehicule, stabilește cauzele generatoare și dispune executarea unor măsuri care să contribuie la îbunătățirea activității.
Întocmește analize, sinteze și alte materiale, convocări și simpozioane, generalizează experiența pozitivă, promovarea unor metode noi de muncă și acționează pentru pregătirea profesională de specialitate a cadrelor de la unitățile teritoriale;
Preia în lucru direct ori acordă sprijin în soluționarea cauzelor cu infractori autohtoni ce au comis furturi de autovehicule pe raza mai multor județe;
Efectuează controale tematice, participă la controalele de fond dispuse de conducerea Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției Române și prezintă concluzii pentru îmbunătățirea muncii;
Formulează propuneri pentru revocarea urmăririi generale a autovehiculelor a căror situație juridică a fost clarificată;
Conlucrează cu Registrul Auto Român, căruia îi transmite situația autovehiculelor furate și a celor revocate, pentru actualizarea bazelor de date, precum și cu reprezentațele constructorilor de autovehicule din România;
Desfășoară activități informativ-operative prin agenții proprii, pentru culegerea de informații în scopul supravegherii persoanelor suspecte și documentării lor infracționale;
Colaborează cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și întreprinde măsuri comune pentru prevenirea scoaterii din țară a autovehiculelor furate;
Efectuează schimb de informații cu unitățile centrale din Inspectoratul General al Poliției Române și structurile informative ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și cu Serviciul Român de Informații.
4.4.2. Atribuții ce revin Direcției Generale de Poliție a Municipiului București
Realizează un sistem eficient de culegere a informațiilor, recrutarea, instruirea și dirijarea de informatorii în mediile și locurile de interes operativ, referitoare la autori, tăinuitori, favorizatori, cu care valorifică, dezmembrează ori transformă autovehiculele furate;
Desfășoară activități informativ-operative calificate, pentru identificarea, supravegherea și documentarea activităților infracționale a persoanelor suspecte, despre care sunt semnalări sau se obțin date că săvârșesc infracțiuni;
Transmite ordinul de urmărire generală sau locală formațiunilor de Poliție Rutieră, Ordine Publică, precum și celorlalte compartimente ale poliției sau care prin natura atribuțiunilor de serviciu desfășoară activități directe în teren pe raza localităților urbane saau rurale;
Participă săptămânal la instruirea agenților de circulație și a celor de ordine publică pe problematica furturilor de auto și se fac propuneri șefilor de unități pentru sporirea eficienței activității cadrelor în acest domeniu;
Efectuează investigații și cercetări în locul sau zona unde a dispărut autovehiculul, pentru a obține date despre împrejurările comiterii furtului, stabilirea eventualelor smnalmente ale făptuitorilor, persoanele pretabile săvârșirii faptei sau alte date care ulterior să fie folosite în procesul activităților ce se desfășoară;
Periodic, organizează, în comun cu celelalte formațiuni, acțiuni în punctele și zonele unde ar putea să-și facă apariția autovehiculul furat, efectuează un control riguros, prin confruntarea datelor înscrise în certificatul de înmatriculare cu cele ale autovehiculului, a modificărilor în totalitate sau a unei cifre, litere, sau grupări din numărul de identificare, a celorlalte date de idividualizare, iar atunci când sunt suspiciuni se va solicita imediat verificarea lor la Centrul de Comunicații și Informatică din Inspectoratul General al Poliției Române, efectuarea de expertize criminalistice, cercetarea conducătorului auto și a ocupanților;
Selectează și formează cercuri de suspecți din rândul persoanelor cunoscute cu antecedente penale sau pretabile pentru fapte de asemenea gen, sesizate prin diferite mijloace ale muncii de poliție, și verificarea acestora până la clarificarea situației lor;
Desfășoară activități informative calificate în unitățile private și de stat de interes operativ de pe raza de competență (service-uri de stat sau particulare, garaje, agenții particulare pentru intermedierea vânzării de autoturisme, societăți comerciale profilate pe transportul în comun, școli de șoferi, etc.);
Organizează acțiuni în târgurile de mașini, sau locurile unde se oferă de regulă spre vânzare autovehicule sau subansamble rezultate din dezmembrarea lor;
Atunci când autovehiculul furat este găsit abandonat și există indicii că autorii vor reveni pentru a-l folosi, se vor organiza pânde în locul respectiv și se va asigura cercetarea criminalistică a autovehiculului, iar urmele ridicate vor fi exploatate cu operativitate (inclusiv prin folosirea sistemului AFIS 2000). Pentru fiecare caz se vor verifica la formațiunile de evidență informatizată a persoanei dosarele de înmatriculare ale autovehiculelor suspecte de a proveni din furt, solicitând – în original sau copie – actele ce prezintă importanță în cauză;
Atragerea la colaborare a taximetriștilor, a conducătorilor auto din orice domeniu, pentru a semnala apariția autovehiculului furat și a semnalmentelor ocupanților, direcția de deplasare sau alte date care po fi valorificate în activitățile ce se întreprind pentru soluționarea sesizărilor primite;
Colaborează cu poliția de fronetieră și organizaează în comun acțiuni de verificare a autovehiculelor care ies din țară, consultarea și actualizarea periodică a evidențelor existente în punctele de frontieră pentru identificarea celor furate și care au fost trecute peste graniță, precum și a ocupanților acestora;
Colaborează cu filialele Registrului Auto Român, pentru depistarea autovehiculelor care prezintă modificări ale seriilor de individualizare și a persoanelor care prezintă acte de proprietate ce sunt suspecte, participând la activitatea acestora de verificare în vederea eliberării Cărții de Identitate a Vehiculului. La clarificarea situației autovehiculului furat (găsit abandonat, recuperat de la autori sau alte persoane), se va raporta prin telex revocarea urmăririi generale a acestuia, comunicând și unității care a solicitat măsura urmăririi generale.
4.4.3 Atribuțiuni ce revin poliției rutiere
Șefii de servicii și birouri ale poliției rutiere vor asigura prelucrarea, la instruirile zilnice, a ordinelor de urmărire locală sau generală pribind furtul de autovehicule, cu toți agenții poliției rutiere și desfășurarea de activități pentru depistarea în trafic a autovehiculelor furate pentru identificarea autorilor și reținerea acestora;
Agentul Poliției Rutiere care a depistat un autovehicul furat, va proceda la identificarea conducătorului auto, a celorlalți ocupanți și a martorilor oculari, întocmind acte de constatare care vor fi predate împreună cu făptuitorul și mijlocul de transport la formațiunea de Investigații Criminale pentru continuarea cercetărilor. În cazul producerii unui accident de circulație în care a fost implicat un autovehicul furat, iar autorii sunt necunoscuți, cercetarea și soluționarea cauzei se va face în cooperare cu formațiunea de Investigații Criminale;
Realizează un schimb permanent de informații cu lucrătorii specializați din formațiunea de Investigații Criminale pe linia furturilor de auto-moto;
Participă la acțiunile comune organizate de formațiunile de Investigații Criminale pe linia depistării autorilor furturilor și autovehiculelor furate;
În cazul depistării pe arterele de circulație a unui autovehicul abandonat, agentul de circulație va stabili dacă este furat, iar în caz pozitiv va raporta la unitate, solicitând echipa operativă pentru efectuarea cercetării criminalistice, asigurând paza până la sosirea acesteia;
Un indicator de apreciere a activității agenților de Poliție Rutieră îl vor constitui și constatările personale pe linia furturilor de autovehicule (depistate în trafic, hoți identificați, informații obținute).
4.4.4. Atribuțiuni ce revin Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei
Când se constată cu ocazia activității de înmatriculare a autovehiculelor sau inspecției tehnice periodice, neconcordanțe între documente și seriile de motor și caroserie, se vor lua măsuri de verificare și cercetare a persoanelor respective, în colaborare cu formațiunea de Investigații Criminale, pentru a se stabili dacă autovehiculul provine din furt;
În cazul prezentării pentru înmatriculare definitivă sau temporară a unui autovehicul, dacă există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor originale, nu se efectuează înmatricularea, urmând ca prin telex să se solicite verificarea la Centrul de Comunicații și Informatică și Biroul Național Interpol și Relații Internaționale pentru a se stabili dacă este furat;
În cazul solicitării schimbării seriei caroseriei ori acordării unei noi serii, se va proceda la aceasta după efectuarea verificărilor corespunzătoare de către lucrătorii Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei;
În cazul înmatriculării unui autovehicul construit prin asamblare din piese detașate, formațiunea de Evidență Informatizată a Persoanei va cere solicitantului acte justificative cu privire la proveniența motorului și caroseriei folosite la asamblarea autovehiculului;
După primirea ordinului de urmărire generală a autovehiculului, Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei la care este înmatriculat va bloca radierea acestuia și se vor lua măsuri pentru verificarea și cercetarea persoanelor care – eventual – solicită aceasta, înaintând documentația și persoanele la formațiunea judiciară care a solicitat blocarea;
Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 12 din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 77 din 24.08.2000, vehiculele rutiere care nu pot fi identificate de Registrul Auto Român din cauza alterării sau lipsei numerelor de înmatriculare pansonate de constructor, vor face obiectul prezentării la Comisia mixtă.
În scopul creării unui cadru unitar de acțiune pentru comisia mixtă, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a elaborat o metodologie specifică acestei activități, ce va fi difuzată tuturor unităților de poliție cu atribuții în acest domeniu.
4.4.5. Atribuțiuni ce revin formațiunilor de ordine publică
Șefii de servicii și birouri de ordine publică vor răspunde de instruirea zilnică a efectivelor din subordine cu datele privind furturile de autovehicule puse în urmărire generală și activitățile de executat în teritoriu, inclusiv până la posturile de poliție;
Cadrele de ordine publică vor lua măsuri de a obține date și informații despre persoanele suspecte a comite furturi de autovehicule și în colaborare cu lucrătorii de la furturi auto vor trece la verificarea și exploatarea acestora;
Identificarea și ținerea evidenței de către agenții de ordine și siguranță publică a atelierelor mecanice, garajelor, atelierelor particulare, unde se pot dezmembra autoturismele furate, verificarea periodică a autovehiculelor ce sunt predate pentru reparații sau vânzări și obținerea de date și informații de interes operativ despre angajați, vânzători sau legăturile acestora, ce vor fi transmise spre exploatare formațiunilor specializate;
Participarea la acțiunile organizate în scopul prevenirii furturilor și prinderii în flagrant a infractorilor, efectuarea de percheziții domiciliare la elementele suspecte de săvârșirea acestor fapte penale sau alte activități impuse de caz;
În itinerariile de patrulare ale agenților de ordine vor fi cuprinse în mod obligaoriu și acele locuri și zone de unde, în mod frecvent s-au înregistrat furturi de auto, efectuarea de supravegheri operative pentru prinderea în flagrant a infractorilor ori depistarea persoanelor suspecte.
Lucrătorii posturilor de poliție comunale, când desfășoară activități pe linia spravegherii circulației rutiere vor urmări cu această ocazie executarea unor măsuri specifice pe linia furturilor de auto (controlul documentelor autovehiculului, confruntarea acestora cu caracteristicile de individualizare, legitimarea și notarea datelor de stare civilă ale ocupanților și conducătorului auto, etc.), iar informațiile obținute despre persoanele suspecte le vor raporta la Serviciul de Investigații Criminale.
4.4.6 Atribuțiuni ce revin Centrului de Comunicații și Informatică din I.G.P.R.
Asigură actualizarea evidenței automate privind autovehiculele furate din țară, prin preluarea datelor din telexurile (rapoartele) unităților județene de poliție și Direcției Generale de Poliție a Municipiului București;
Efectuează operativ verificările solicitate de către organele de poliție prin telex, adresă sau note telefonice semnate de conducerea unității și comunică rezultatul cu operativitate;
Întocmește și transmite la solicitarea unităților de poliție, situațiile privind autovehiculele furate și asigură actualizarea cartotecii automate cu fapte și persoane care privesc furturile de autovehicule.
4.4.7. Atribuțiuni ce revin Biroului Național Interpol și Relații Internaționale
La primirea rapoartelor de la unitățile județene (municipiul București), solicită date și informații de la polițiile altor țări despre persoanele și autovehiculele ce prezintă importanță pentru Poliția Română;
La solicitarea unităților de poliție, transmite urmărirea internațională a persoanelor autoare de furturi de auto sau a autovehiculelor care au făcut obiectul furturilor și au fost scoase din țară;
La solicitarea birourilor INTERPOL din alte țări, vor efectua direct verificări în baza automată de date, iar în caz pozitiv vor comunica și Direcției de Investigații Criminale.
În cazul în care un birou INTERPOL solicită verificări cu privire la unul sau mai multe autovehicule din străinătate și se constată că se află pe teritoriul României, vor solicita introducerea acestora în baza automată de date.
Autovehiculele indisponibilizate în vederea confiscării, vor fi lăsate – pe cât posibil – în custodie la persoanele fizice sau juridice ce le dețin ori vor fi restituite persoanelor vătămate, în funcție de dispoziția dată de procuror.
În conformitate cu normele metodologice de organizare și funcționare a camerelor de corpuri delicte nr. S/432006 din 31.03.2000, în situații temeinice, când se impune ridicarea acestora de la poliție, autovehiculele vor fi predate Serviciilor de Asigurare Tehnico-Materială, care sunt obligate să asigure păstrarea lor în condiții de bună conservare și securitate (în garaje, țarcuri acoperite, etc, asigurate cu pază, încuietori). Documentele de ridicare se vor păstra la polițistul care a efectuat ridicarea, până la soluționarea cauzei.
În cazul în care autorii unor astfel de fapte au fost identificați și sunt dispăruți, se va solicita urmărirea generală a acestora prin telex la Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Investigații Criminale.
Inspectoratul Județean de Poliție (Direcția Generală de Poliție a Municipiului București) pe raza căruia a fost găsit autovehiculul, va solicita la I.G.P.R. revocarea urmăririi generale, comunicând totodată la unitatea de poliție care a cesrut această măsură.
Șefii inspectoratelor de poliție județene (D.G.P.M.B.) răspund de organizarea și executarea activităților specifice de soluționare legală a furturilor de autovehicule, analizând trimestrial în comanda Inspectoratului (a Poliției Capitalei) rezultatele obținute pe această linie.
În baza datelor statistice centralizate referitoare la evoluția furturilor de autovehicule ori constatate prin activitățile proprii informativ-operative, de cercetare sau de control și îndrumare la unitățile teritoriale, Direcția de Investigații Criminale va analiza trimestrial situația operativă pe această linie și va dispune măsuri corespunzătoare de prevenire și combatere, raportând totodată conducerii i.G.P.R.-ului.
4.4.8. Punerea în urmărire internațională a autovehiculelor furate
Pentru punerea în urmărire internațională a autovehiculelor furate de pe teritoriul României sau al altor țări cân victimele sunt cetățeni români sau persoane juridice române și nu au reclamat furtul în acele țări, vor fi comunicate Biroului Național INTERPOL următoarele date:
data și locul comiterii furtului;
tipul vehiculului, marca, modelul, culoarea și țara de origine;
numărul de înmatriculare;
seria de caroserie;
seria de motor;
alte caracteristici care pot ajuta la identificare;
datele privitoare la persoana care a reclamat furtul;
datele proprietarului autovehiculului.
Aceleași date vor fi comunicate Biroului Național INTERPOLb și în situația descoperirii pe teritoriul țării noastre a unor autovehicule abandonate, în vederea stabilirii situației lor juridice și restituirii către proprietarul de drept.
SPEȚA Nr. 1
La data de 13.01.2014, polițiștii din cadrul D.G.P.M.B. – Servicul Furturi de Autovehicule, desfășurând activități spceifice în vederea prinderii numitului MITRAN MARIUS-SILVIU, zis „ȚÂNȚARU”, de 22 ani, domiciliat în București, str. Istriei, nr. 6, bl. 21D, ap. 51, sector 3, identificat prin sistemul „AFIS 2000” și mijloace specifice muncii de poliție, ca fiind autorul mai multor furturi de autoturisme și despre care existau date că se deplasează cu un autoturism DACIA NOVA, culoare Alb, cu nr. B 23 ZBK, care provine din furt, în jurul orelor 1730, autoturismul respectiv a fost localizat la intersecția B-dul Camil Ressu cu str. Râmnicu Sărat, unde e afla parcat. S-a procedat la supravegherea autoturismului iar după 50 minute la autoturism a apărut Mitran Marius Silviu, împreună cu o persoană de sex feminin, s-au urcat în autoturism, plecând cu acesta pe B-dul Camil Ressu către str. Fizicienilor, sector 3. S-a trecut la urmărirea acestuia folosindu-se semnalele luminoase și acustice, iar în momentul în care s-a încercat blocarea acestuia, încercând să scape a lovit autoturismul poliției marca VW Vento, culoare Alb, cu nr. B 31 RGD.
Pentru a-și asigura scăparea, susnumitul a manevrat autoturismul în marșarier intrând în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar în spatele său, amrca DACIA 1310, culoare Alb, cu nr. B 19 WKZ, avariindu-l în aprte frontală. În acest moment, după efectuarea somațiilor legale, s-a procedat la folosirea armamentului din dotare, fiind trase trei cartușe de avertisment în plan vertical și întrucât individul nu s-a oprit, au mai fost trase asupra autoturismului șase cartușe, moment în care conducătorul auto a pierdut controlul volanului, oprind autoturismul pe scuarul de pe str. Fizicienilor la intersecție cu str. Istriei. În momentul în care polițiștii s-au apropiat de autoturismul furat au observat că șoferul este rănit în zona capului unde sângera, luându-se măsura transportării acestuia cu mașina poliției la Spitalul de Urgență „Floreasca”, iar persoana de sex feminin a fost condusă la Serviciul Furturi de Autovehicule unde s-a stabilit că se numește ANIN MIRELA-MARIANA, în vârstă de 18 ani, elevă, domiciliată în București, str. Râmnicu Sărat, nr. 18, bl. 16, ap. 1, sector 3, prietena numitului Mitran Marius-Silviu.
Cel în cauză a rămas sub supraveghere medicală la Spitalul de Urgență „Floreasca”, fiind și consumator de droguri, paza fiind asigurată de lucrătorii Serviciului Furturi de Autovehicule. Referitor la autoturismul Dacia Nova, culoare Alb, cu nr. B 23 ZBK, în urma cercetărilor efectuate s-a stbilit că acesta este furat la data de 12.12.2003, din București, șos. Olteniței, nr. 113, sector 4, având număr de înmatriculare real B 19 ZHJ și aparține numitului Radu Săndek, de 29 ani, din București, str. Emil Racoviță, nr 20, sector 4, zidar la S.C. MAXIM GRUP CONSTRUCT.
Plăcuțele de înmatriculare B 23 ZBK, ce erau montate pe autoturism sunt de asemenea furate aparținând unui autoturism Volkswagen Golf, de culoare Albastru, proprietatea numitului Țupan Marin, din București, str. Negoiu, nr. 6, sector 3.
Numitul Mitran Marius-Silviu este cunoscut hoț de autoturisme, iar în toamna anului 2003 acesta liberându-se din penitenciar. Pentru prinderea infractorului, polițiștii din cadrul Serviciului Furturi de Autovehicule au folosit armamentul din dotare, trăgând un număr de 9 (nouă) cartușe cu pistolul „MACAROV”. Cu excepția lui Mitran Marius-Silviu nu au mai rezultat alte victime.
Cercetările vor fi continuate de lucrătorii Serviciului Furturi de Autovehicule pentru stabilirea întregii activități infracționale.
SPEȚA Nr. 2
În cursul anului 2003, polițiști ai Serviciului Furturi de Autovehicule din D.G.P.M.B., în urma unor activități informative desfășurate, au stabilit și identificat o grupare de hoți de autoturisme, din gama DAEWOO, al cărui mod de operare consta în furtul autoturismelor din această gamă, falsificarea seriilor de șasiu și comercializarea ulterior a acestor autoturisme.
Din grupare s-a stabilit că fac parte:
SIMOAICA CORNEL, fiul lui Victor și Violeta, născut la data de 05.04.1969, în București, domiciliat în București, str. Pictor Ștefan Dumitrescu, nr. 9, bl. 8, sc. 1, et. 7, ap. 23, sector 1;
PARASCHIV IONEL-IULIAN, fiul lui Constantin și Maria, născut la data de 12.11.1975, în com. Balotești, jud. Ilfov, domiciliat în București, str. Petre S. Aurelian, nr. 27, sector 1;
CHEJNEANU IONUȚ-MARIAN. Fiul lui Andrei și Ștefana, născut la data de 20.04.1970, în București, domiciliat în București, str. Eugen Brote, nr. 22, sector 2;
UNGUREANU ION LEONARDO, fiul lui Nicolae și Alexandra, născut la data de 11.11.1980, în București, domiciliat în București, str. Godeni, nr. 52, sector 1;
În urma activităților desfășurate s-a reușit documentarea activității infracționale a tuturor membrilor grupării, fiind arestați Simoaica Cornel și Chejneanu Ionuț-Marian. Pentru Ungureanu Ion-Leonardo, s-a dispus cercetarea sa în stare de libertate, iar întrucât Paraschiv Ionel-Iulian a dispărut de la domiciliu, s-a luat măsura dării în urmărire generală.
În sarcina infractorilor au fost stabilite furtul unui număr de 18 autoturisme, 16 dintre acestea din gama DAEWOO, iar două din alte mărci. Cele 18 autoturisme au fost identificate ca fiind înmatriculate în localitățile: București, Constanța, Brăila, Galață, Brașov, de unde au fost recuperate de lucrătorii Serviciului Furturi de Autovehicule și predate proprietarilor, conform ordonanțelor emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Prejudiciul cauzat de această grupare de infractorii a fost de 4.500.000.000 lei, 42.000 U.S.D. și 38.000 Euro, fiind recuperat în proporție de 80%.
La data de 27.11.2003, în colaborare cu Serviciul Supravegheri Operativ Informative din D.G.P.M.B, la cererea Serviciului Furturi de Autovehicule, a fost introdus în supraveghere Andrei Ion, despre care existau date că și acesta face parte din aceeași grupare. S-a trecut la supravegherea acestuia și în timp ce se afla pe bd-ul Iuliu Maniu, s-a urcat în autoturismul Dacia Nova, cu nr. B 29 BFL, în care se aflau doi indivizi, au mers pe bd-ul Constructorilor, unde Andre Ion a coborât din autoturism, s-a apropiat de autoturismul marca MERCEDES, cu nr. B 31 DFG, ce era parcat pe acest bulevard și după ce a descuiat portiera de la șofer, s-a urcat la volanul autoturismului și ambele autoturisme au plecat către Calea Floreasca, oprindu-se pe o străduță laterală în curtea unui imobil, unde funcționează un atelier auto. Cu această ocazie s-a stabilit că unul din ocupanții autoturismului Dacia Nova este urmăritul general Paraschiv Ionel-Iulian. După câteva momente cei trei indivizi s-au urcat în autoturismul Dacia Nova, fiind însoțiți și de către un al patrulea individ și au plecat cu autoturismul către zona centrală a orașului, ajungând pe str. Nicolae Beldiceanu, s-a hotărât blocarea autoturismului Dacia Nova și reșinerea ocupanților. Observând că se încearcă oprirea lor, aceștia au accelerat încercând să dispară, moment în care două autoturisme de la Serviciul Supravegheri Informativ-Operative au fost ușor accidentate. În acest moment, polițiștii Serviciului Furturi de Autovehicul au folosit armamentul din dotare, trăgând un număr de 4 cartușe la pneurile autoturismului urmărit, moment în care cei patru indivizi au abandonat autoturismul și au încercat să dispară, fugind în direcții diferite. S-a reușit prinderea lui Paraschiv Ionel-Iulian și a lui Andrei Ion, care au fost conduși la sediul Serviciului Furturi de Autovehicule, pentru cercetări.
În urma activităților desfășurate s-a stabilit că ceilalți doi ocupanți, care au reușit să fugă, au fost identificați în persoana numișilor:
MARIN DUMITRU, fiul lui Marcel și Elena, născut la data de 21.04.1973, în com. Bucșani, jud. Giurgiu, domiciliat în com. Plejani, jud. Giurgiu;
ZĂVOD ALEXANDRU, fiul lui Laurențiu și Sofia, născut la data de 07.12.1983 în București, domiciliat în București, str. Maguricea, bl. 3, ap. 35, Sector 1.
Ambii mecanici auto la serviciul unde a fost lăsat autoturismul MERCEDES, ulterior aceștia fiind prinși de lucrătorii Furturi de Autovehicule și conduși la sediul serviciului pentru cercetări.
Paraschiv Ionel-Iulian a fost prezentat Parchetului de pe lângă Tribunalul București, care a emis pe numele său ordonanța de reținere, după care a fost prezentat la Tribunalul București, care a dispus arestarea sa pentru o perioadă de 29 de zile, în sarcina sa fiind stabilit furtul a 18 autoturisme.
Deoarece din anchetă a rezultat că autoturismul MERCEDES, cu nr. B 31 ZEK, este furat de la data de 25/26.09.2003, din București, b-dul Constantin Brâncoveanu, sector 4, cu nr. De înmatriculare KA PK 252, proprietatea lui KIENER PETER THOMAS, cetățean german, turist în România, de asemenea nr. De înmatriculare B 31 ZEK, ce erau aplicate pe autoturismul MERCEDES, sunt furate la data de 26/27.09.2003, din București, b-dul Vasile Milea, sector 6.
S-a reușit probatoriul pentru ANDREI ION, fiul lui Gheorghe și Ruxandra, născut la data de 09.01.1968, în București, domiciliat în București, str. Siriului, nr. 19, bl. 17, sc. 3, ap. 23, sector 1, ca fiind autorul acestor infracțiuni, luându-se măsura reținerii și prezentarea acestuia la judecătoria sect. 4, unde s-a dispus arestarea sa pentru o perioadă de 29 de zile.
Din cercetări nu s-a putut stabili până în prezent dacă numiții Marin Dumitru și Zăvod Alexandru au participat la comiterea vreunei infracțiuni, urmând ca aceștia să fie lucrați calificat prin muncă informativă.
Cercetările sunt continuate de către Serviciul Furturi de Autovehicule pentru stabilirea întregii activități infracționale a acestei grupări.
SPEȚA Nr. 3
În urma activităților informative derulate de către polițiști ai Serviciului Furturi de Autovehicule din D.G.P.M.B., a reieșit faptul că pe raza capitalei acționează o grupare de hoți de autoturisme, al cărui mod de operare consta în furtul autoturismelor de proveniență autohtonă (DACIA), dezmembrarea și abandonarea lor în canalele de irigații din com. Chiajna, sat Roșu, jud. Ilfov, Lacul Morii și pe raza de competență a Secției 21 Poliție. De asemenea, gruparea este suspectată că se ocupă și de furtul autoturismelor DACIA, modelele 1304 și 1307, în care se găsesc diferite sortimente de marfă, instalații de aer condiționat, telefoane mobile, covoare sau alimente pe care le valorifică ulterior.
Din grupare fac parte:
ISAC (fost FIERARU) IRINEL, zis „FANE A LU ZIGOTU”, fiul lui Pavel și Elena, născut la data de 11.02.1974, în București, domiciliat în com. Chiajna, str. Dorobanților, nr. 4, jud. Ilfov, fără forme legale în sat Roșu, str. 1 Decembrie 1918, nr. 96, jud. Ilfov, urmărit general;
MARIAN RĂZVAN, zis „BEBE A LU ZBANGU”, fiul lui Petre și Domnica, născut la data de 10.02.1982, în București, domiciliat în com. Chiajna, sat Roșu, str. Eremia Grigorescu, nr. 1, jud. Ilfov;
IONESCU MARIUS zis „MOTANUL”, fiul lui Ion și Gica, născut la data de 27.10.1977, în București, domiciliat în com. Chiajna, sat Roșu, str. G-ral Praporgescu, nr. 10, jud. Ilfov;
LIXANDRU LEONARD zis „LEONICĂ”. Fiul lui Sandu și Aurelia, născut la data de 19.11.1981, în București, domiciliat în com. Chiajna, sat Roșu, str. A.I. Cuza, nr. 37, jud. Ilfov;
GHEȚU CRISTI-LUCIAN zis „CRISTOS”, fiul lui Gheorghe și Anișoara, născut la data de 18.07.1978, în București, domiciliat în com. Pantelimon, str. Biruinței, nr. 13, jud. Ilfov;
MIRICĂ ILIUȚĂ, zis „COTOR”, fiul lui Dumitru și Ioana, născut la data de 21.04.1977, în București, domiciliat în com. Chiajna, sat Roșu, str. Moldovenilor, nr. 5, jud. Ilfov;
VELICU FLORIN zis „PISICA”, fiul lui Nicolae și Elena, născut la data de 16.04.1972, în București, domiciliat în com. Chiajna, sat Roșu, str. Eremia Grigorescu, nr. 23, jud. Ilfov.
În urma activităților desfășurate s-a reușit documentarea activității infracționale a mai multor suspecți din această grupare, în prezent fiind arestați Lixandru Leonard, Ghețu Cristi-Lucian, Mirică Iliuță și Velicu Florin, în sarcina lor stabilindu-se comiterea a 32 fapte penale specifice liniei de muncă, de asemenea a fost arestat și Ionescu Marius, acesta fiind liber în prezent.
La data de 28.11.2003, în urma informațiilor primite, polițiștii din cadrul Serviciului Furturi de Autovehicule au efectuat o pândă în apropierea unui autoturism marca DACIA 1304, reclamat ca furat la data de 27.11.2003, pe raza sectorului 6. La momentul depunerii reclamației, în autoturism se aflau 24 covoare persane, în valoare de 196.000.000 lei. În jurul orei 1215, în zona supravegheată și-a făcut apariția un autoturism marca DACIA 1310, culoare albastru, cu nr. B 06 KUY, despre care se știa că aparține lui Isac Irinel, fiind condusă atât de către el cât și de tatăl acestuia, Nicolae Ion.
La volanul autoturismului se afla Nicolae Ion, ceilalți pasageri fiind Isac Irinel, Pană Ionică, Pană Călin și Pană Marian. șoferul autoturismului a fost somat cu semnalele acustice și luminoase să oprească, acesta refuzând, mărind în schimb viteza și încercând să iasă din raza vizuală a polițiștilor. S-a procedat la urmărirea autoturismului pe raza com. Chiajna, sat Roșu, s-au efectuat somațiile legale și au fost trase un număr de 12 cartușe asupra pneurilor mașinii cu nr. B 06 KUY, reușindu-se spargerea a 3 cauciucuri. Cu toate acestea autoturismul urmărit și-a continuat deplasarea până în fața curții unde domiciliază, moment în care Nicolae Ion și Isac Irinel au abandonat autoturismul și au sărit gardul, reușind să fugă. Ceilalți trei ocupanți ai autoturismului au fost prinși și conduși la sediul Servicului Furturi de Autovehicule.
În autoturismul abandonat de către cei doi au fost găsit mai multe covoare persane care, după particularități, corespundeau cu cele reclamate furate. După ce s-a asigurat paza locuinței, a fost solicitată și obținută o autorizația de percheziție.
În urma efectuării acesteia, la locuința suspecților, în diferite ascunzători, au fost găsite ale covoare asemănătoare cu cele din mașină, mai multe perechi de ochelari de soare, despre care se bănuiesc că provin dintr-o mașină furată la data de 10.05.2003, de pe b-dul Iuliu Maniu, sect. 6 și alte bunuri ridicate cu ocazia percheziției. Bunurile predate au fost prezentate părții vătămate, acesta recunoscându-și covoarele aflate în mașină în momentul furtului.
Cercetările sunt continuate de către Serviciul Furturi de Autovehicule, în vederea documentării activității infracționale a tuturor persoanelor implicate.
BIBLIOGRAFIE
Constituția României;
Codul penal al României (din 1968)
Codul de procedură penală al României (din 1968)
Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române;
Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 89/1996;
Ordinul M.I. nr. 0116/2001 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și desfășurarea activităților informative de către Poliția Română și Poliția de Frontieră Română;
Instrucțiunile M.I. nr. S/420 din 01.04.2003 privind cercetarea la fața locului de către unitățile și subunitățile de poliție;
Ordinul M.I. nr. 0306/2002 pentru completarea Ordinului M.I. nr. 0116/2001;
Instrucțiunile M.I. 1060/2000 privind urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte;
C. Păun, Crima organizată sau organizarea crimei?; Analele Academiei de Poliție „A.I. Cuza”, București, 1993;
Curs de poliție judiciară, volumul II, Academia de Poliție „A.I. Cuza”, Editura M.I., 2002;
Gh. Nistoreanu, C. Păun, Criminologie, Editura Didactică și pedagogică R.A. – București, 1994;
E. Stancu, Criminalistică, vol. II, Editura Actami, București, 1999;
T. Poenaru, A. Mircea, N. Borcan, Curs de poliție judiciară, vol. I, Editura Ministerului de Interne, București, 1996;
Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu ș.a., Drept penal – partea specială, Editura Europa Nova, București, 1999;
C. Barbu, Furtul folosinței vehiculelor în reglementarea noului Cod Penal, Revista Română de Drept, nr. II, 1969;
T.R. Popescu – Brăila, Drept Civil, vol. I, Romcart S.A., București, 1993;
V. Dongoroz și colab., Explicații teoretice ale Codului Penal, vol. III;
C. Ioanițoaie, V. Bercheșan, ș.a., Tratat de metodică criminalistică, Editura Carpați, Craoiva, 1994;
I. Ionescu, D. Sandu, Identificarea criminalistică, Editura Științifică, București, 1990;
C. Ioanițoaie, V. Bercheșan, ș.a., Tratat de tactică criminalistică, Editura Carpați, Craiova, 1992;
Curs de Poliție Judiciară, vol. III, Academia de Poliție „A.I. Cuza”, Editura M.A.I, 2002.
BIBLIOGRAFIE
Constituția României;
Codul penal al României (din 1968)
Codul de procedură penală al României (din 1968)
Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române;
Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 89/1996;
Ordinul M.I. nr. 0116/2001 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și desfășurarea activităților informative de către Poliția Română și Poliția de Frontieră Română;
Instrucțiunile M.I. nr. S/420 din 01.04.2003 privind cercetarea la fața locului de către unitățile și subunitățile de poliție;
Ordinul M.I. nr. 0306/2002 pentru completarea Ordinului M.I. nr. 0116/2001;
Instrucțiunile M.I. 1060/2000 privind urmărirea și identificarea unor categorii de persoane, cadavre și obiecte;
C. Păun, Crima organizată sau organizarea crimei?; Analele Academiei de Poliție „A.I. Cuza”, București, 1993;
Curs de poliție judiciară, volumul II, Academia de Poliție „A.I. Cuza”, Editura M.I., 2002;
Gh. Nistoreanu, C. Păun, Criminologie, Editura Didactică și pedagogică R.A. – București, 1994;
E. Stancu, Criminalistică, vol. II, Editura Actami, București, 1999;
T. Poenaru, A. Mircea, N. Borcan, Curs de poliție judiciară, vol. I, Editura Ministerului de Interne, București, 1996;
Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu ș.a., Drept penal – partea specială, Editura Europa Nova, București, 1999;
C. Barbu, Furtul folosinței vehiculelor în reglementarea noului Cod Penal, Revista Română de Drept, nr. II, 1969;
T.R. Popescu – Brăila, Drept Civil, vol. I, Romcart S.A., București, 1993;
V. Dongoroz și colab., Explicații teoretice ale Codului Penal, vol. III;
C. Ioanițoaie, V. Bercheșan, ș.a., Tratat de metodică criminalistică, Editura Carpați, Craoiva, 1994;
I. Ionescu, D. Sandu, Identificarea criminalistică, Editura Științifică, București, 1990;
C. Ioanițoaie, V. Bercheșan, ș.a., Tratat de tactică criminalistică, Editura Carpați, Craiova, 1992;
Curs de Poliție Judiciară, vol. III, Academia de Poliție „A.I. Cuza”, Editura M.A.I, 2002.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metodica Cercetarii Infractiunilor de Furt de Autovehicule (ID: 162805)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.