Furtul din Automobile

CUPRINS

OBIECTUL LUCRARII

CAPITOLUL I- ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1 Notiunea de instrument de spargere.

1.2 Notiunea si clasificarea urmelor instrumentelor de spargere

1.2.1 Urmele de taiere

1.2.2 Urmele de apasare

1.2.3 Urmele de frecare,

1.2.4 Urmele de lovire se formeaza prin actiunea a felurite obiecte asupra obiectului primitor. Obiectele mai des utilizate in acest scop sunt rangile, ciocanele, topoarele, clestele sau alte obiecte usor de manuit si cu efect vatamator sporit.

CAPITOLUL II- CERCETAREA CRIMINALISTICA A FURTULUI DIN LOCUINTE

2.1 Reglementarea juridica a furtului din locuinte

2.1.1 Conținutul legal

2.1.2 Analiza circumstanțelor

2.2 Cercetarea la fata locului

2.3 Stabilirea naturii instrumentului folosit.

2.4 Instrumente special concepute si construite pentru comiterea de infractiuni.

2.5 Clarificarea unor imprejurari controversate cu privire la savarsirea faptei

2.6 Aprecieri asupra timpului cat a durat activitatea infractorului la locul faptei

CAPITOLUL III – CERCETAREA CRIMINALISTICA A FURTULUI DIN AUTOMOBILE

3.1 Aspecte introductive.

3.2 Instrumente folosite la spargerea automobilelor.

3.3 Sigiliile masinilor de transport, cercetarea la fata locului.

CAPITOLUL IV – TEHNICI DE LABORATOR DESTINATE INVESTIGATIILOR CRIMINALISTICE

4.1 Sublinieri introductive

4.1 Generalitati privind cercetarea la fata locului.

4.3 Trusele criminalistice

4.4 Laboratoarele criminalistice mobile (Fig 17).

4.5 Principalele tehnici si metode de investigare

4.5.1 Metode de examinare microscopica

OBIECTUL LUCRARII

Lucrarea de fata isi propune sa analizeze din punct de vedere criminalistic diferitele instrumente utilizate in infractiuni precum furtul, violarea de domiciliu, etc. activitati denumite generic ca spargeri.

Deoarece numarul de instrumente care pot fi folosite la astfel de activitati este imens, o enumerare a lor este practic imposibila, cu atat mai mult, o clasificare.

In paginile urmatoare voi prezenta cateva aspecte introductive in stiinta cercetarii instrumentelor de spargere, notiunea de instrument de spargere, cercetarea criminalistica a instrumentelor utilizate pentru a patrunde in locuinte si automobile iar la sfarsitul lucrarii voi prezenta calculatorul sau laptop-ul ca si instrument de spargere.

Dealungul lucrarii analiza instrumentelor de spargere va fi insotita de notiuni de analiza a urmelor traseologice deoarece traseologia studiaza bazele teoretice ale mecanismului de formare a urmelor, legitatile aparitiei urmelor ce oglindesc mecanismul infractiunii, tot ea elaboreaza recomandari privind aplicarea metodelor si mijloacelor de descoperire, fixare, ridicare si cercetare a urmelor, in scopul stabilirii imprejurarilor importante pentru descoperirea si cercetarea infractiunilor.

In criminalistica, urmele sunt tratate in aspectul larg si ingust al cuvantului, in acceptia larga a cuvantului, urmele sunt consecintele materiale ale infractiunii, modificarile obiectelor si a starilor de fapt, rezultatele contactului unui obiect cu un alt obiect, obiecte abandonate sau pierdute, precum si ramasite ale unor obiecte deteriorate.

Iata de ce, cercetarea instrumentelor de spargere trebuie sa mearga mana in mana cu stiinta numita traseologie pentru a avea o relevanta criminalistica.

CAPITOLUL I- ASPECTE INTRODUCTIVE

Notiunea de instrument de spargere.

De multe ori, pentru a-si atinge scopul, infractorul este interesat sa patrunda intr-o anumita incapere, sa deschida un sertar, un fiset, o casa de bani, usa unui automobil, etc. pentru aceasta el apeleaza la cele mai diverse metode sau instrumente, denumite generic in literatura de specialitate instrumente de spargere. Enumerarea acestor instrumente este aproape imposibil de realizat, mai ales ca, in marea lor majoritate, au cu totul alta destinatie.

Datorita varietatii acestor instrumente, atat ca natura si marime, cat si ca destinatie, si urmele create prin folosirea lor sunt variate

1.2 Notiunea si clasificarea urmelor instrumentelor de spargere

Scopul criminalisticii este acela de a furniza elemente de baza ale descoperirii adevarului asupra faptelor si autorilor lor. Nimeni nu se indoieste astazi ca in investigatia privind descoperirea adevarului asupra faptelor, urmele si indiciile au o importanta capitala: uneori intreaga problema a descoperirii faptasului se poate rezolva definitiv printr-o singura urma, alteori urmele furnizeaza indiciile cele mai sigure.

Dupa tipul lor, urmele instrumentelor de spargere pot fi clasificate in urme de adancime sau de suprafata, statice ori dinamice si, de regula, vizibile.

Dupa modul lor de formare ele se clasifica in urme de taiere, de apasare, de frecare si urme de lovire

Prin aceasta clasificare, fiecare urma, din cadrul grupelor astfel delimitate, are anumite trasaturi generale corespunzatoare grupei sale, precum si unele caracteristici individuale.

1.2.1 Urmele de taiere (fig.1) prezinta mare importanta la identificare instrumentului creator. Ele sunt dinamice, cu aspect general de striatii paralele, create de lama instrumentului utilizat. Pentru crearea acestor urme, obiectul creator si obiectul primitor trabuie sa aiba anumite insusiri. Obiectul creator trebuie sa fie mai dur decat cel primitor, sa fie prevazut cu una sau doua lame de taiere, care sa produca prin actiunea mecanica, o modificare in volumul obiectului primitor. In randul acestor obiecte pot fi amintite toporul, cutitul, dalta, foarfecele, clestele, burghiul, etc. Al doilea obiect (primitor de urma), in comparative cu primul, trebuie sa fie mai putin dur, sa aiba o structura fina, ca prin deformarile ce le sufera sa redea caracteristicile vizibile si chiar invizibile ale instrumentului creator. Perfectiunea caracteristicilor generale si individuale, imprimate sub forma de striatii in masa obiectului primitor depinde de structura celor doua obiecte si de modul cum se actioneaza in procesul taierii.

Fig. 1-striatii in urma de taiere

In functie de orientarea imperfectiunilor de pe lama obiectului creator, striatiile create pe obiectul primitor pot fi pe o parte proeminente si pe alta, corespunzator primelor, sub forma de santuri paralele. Cand insa imperfectiunile de pe lama sunt orientate intr-o parte si alta, in aceeasi zona, striatiile create vor fi pe ambele parti sub forma de santuri paralele. O influenta insemnata asupra acestor striatii, create de topoare, cutit, dalti, are si unghiul sub care se actioneaza cu instrumental asupra obiectului primitor. Cand se taie, de exemplu, cu toporul in masa lemnoasa ori cu cutitul in diferite alimente perpendicular pe obiectul in cauza, striatiile create vor fi mai indepartate unele de altele decat in taierile executate sub un unghi ascutit. De asemenea pozitia striatiilor este diferita in functie de faptul daca taierea s-a realizat cu mana stanga sau cea dreapta.

Urmele de taiere create cu felurite cleste (fig. 1) sau foarfeci pentru taiat obiecte din metal, datorita actiunii lamelor din doua parti opuse, totdeauna vor fi perechi, cu partile de inceput in exteriorul obiectului primitor si sfarsitul in interiorul masei sale. Aproape intotdeauna aceste urme sunt invizibile si de mici dimensiuni in privinta lungimilor, din care cauza studierea si fixarea lor se face cu mai mari sanse de success in conditii de laborator, folosindu-se aparatura optica adecvata.

Fig. 2- cleste patent, ( sursa:http://www.sculedemana.ro)

Alte urme de taiere sunt cele create de sfredele si burghie. Sfredelele, ca unelte de gaurit obiecte din lemn prin rasucire in jurul axei lor, sunt niste bare de fier sau din otel, prevazute in partea finala cu doua muchii ascutite, rasucite in spirala, reduse treptat in diametru si terminate cu un varf ascutit, tot in spirala. Burghiele pentru lemn se aseamana cu primele, doar ca ele au muchiile mai ascutite, cu acelasi diametru in toata desfasurarea lor, care se termina brusc cu doua lame ascutite cu aspect de raze de cerc, iar in zona centrala, la locul de intalnire a celor doua lame, au un ax subtire cu spirale ascutite, pentru a se fixa si inainta prin rasucire in masa lemnoasa. Burghiele destinate pentru gaurirea obiectelor din metal, se aseamana cu cele precedente, doar ca acestea nu au la capat, in zona lamelor ascutite, axul subtire.

Urmele create de sfredele si burghie au aceeasi valoare criminalistica cu urmele lasate de topoare, cutite sau dalti. Prin intermediul acestor urme se poate stabili natura instrumentului utilizat, directia din care s-a actionat, diametrul instrumentului in zona lamelor, instrumental corp-delict, daca striatiile din urma si de pe aschiile rezultate redau bine microrelieful lamelor sale. In aceasta privinta mentionam ca spanurile rezultate din gaurirea obiectelor din lemn sau din metal prezinta aceeasi valoare pentru identificarea instrumentului creator ca si striatiile insesi. Trebuie, insa, de tinut seama ca spanurile reprezinta pe suprafata lor exterioara negativul striatiilor imprimate in orificii.

1.2.2 Urmele de apasare se creaza cu foarte variate instrumente, uneori cu obiecte gasite la intamplare. Frecvent, ele se intalnesc ca urme staticede adancime si foarte rar ca urme de suprafata. Ele, cu foarte rari exceptii, reproduc constructia exterioara a obiectului creator din zona care a venit in contact nemijlocit cu obiectul primitor. Prin pozitia pe care o au pe obiectul primitor indica directia din care s-a actionat. In cazuri foarte rare in aceste urme se reproduce si anumite detalii individuale ale obiectelor creatoare, fie din fabricatie, fie rezultate din uzura. Prin astfel de caracteristici individuale se deschide posibilitatea identificarii instrumentului corp-delict. La locul faptei aceste urme se creaza pe cele mai diverse obiecte, chiar sip e corpul omului.

1.2.3 Urmele de frecare, dupa cum au si denumirea, sunt dinamice, formate prin alunecarea instrumentului creator pe obiectul primitor, cum se intampla in cazurile de folosire a ferestraielor, bomfaierelor sau a pilelor. Intrucat se creaza prin actiunea succesiva a dintilor sau a zimtilor instrumentului utilizat in masa obiectului primitor, in mod obisnuit, urmele acestor instrumente nu reproduce caracteristici individuale ale obiectului creator. Astfel ca utilitatea lor criminalistica consta mai mult in stabilirea naturii instrumentului folosit, la determinarea modului si directiei din care s-a actionat asupra obiectului vatamat, decat la identificarea instrumentului creator de urma. Pilitura si rumegusul reultate din acest mod de taiere se pot folosi la stabilirea naturii obiectului vatamat, a marimii dintilor sau a zimtilor obiectului creator si, uneori, la determinarea directiei in care s-a actionat.

1.2.4 Urmele de lovire se formeaza prin actiunea a felurite obiecte asupra obiectului primitor. Obiectele mai des utilizate in acest scop sunt rangile, ciocanele, topoarele, clestele sau alte obiecte usor de manuit si cu efect vatamator sporit.

Deoarece prin folosirea in acest mod a diferitelor obiecte sau instrumente se produc zgomote puternice, la utilizarea lor se recurge foarte rar, doar in locuri in care zgomotul nu pune in pericol operatia intreprinsa sau pe faptuitor, ori in situatia cand infractorii sunt incepatori.

Urmele create prin lovire, de obicei, reproduc in negativ pe suprafata si mai des in volumul obiectului primitor unele caracteristici generale ale instrumentului folosit, cum ar fi forma si dimensiunile partii de contact cu obiectul primitor. Se intampla ca, in unele situatii, sa fie reproduce in urma si anumite detalii individuale ale obiectului creator, cum ar fi cele de uzura. In aceste situatii, urmele create in acest fel, afara de faptul ca ajuta la stabilirea modului lor de formare, a naturii si caracteristicilor de grup, mai prezinta importanta si pentru indentificarea instrumentului corp-delict.

CAPITOLUL II- CERCETAREA CRIMINALISTICA A FURTULUI DIN LOCUINTE

2.1 Reglementarea juridica a furtului din locuinte

2.1.1 Conțilui vatamat, decat la identificarea instrumentului creator de urma. Pilitura si rumegusul reultate din acest mod de taiere se pot folosi la stabilirea naturii obiectului vatamat, a marimii dintilor sau a zimtilor obiectului creator si, uneori, la determinarea directiei in care s-a actionat.

1.2.4 Urmele de lovire se formeaza prin actiunea a felurite obiecte asupra obiectului primitor. Obiectele mai des utilizate in acest scop sunt rangile, ciocanele, topoarele, clestele sau alte obiecte usor de manuit si cu efect vatamator sporit.

Deoarece prin folosirea in acest mod a diferitelor obiecte sau instrumente se produc zgomote puternice, la utilizarea lor se recurge foarte rar, doar in locuri in care zgomotul nu pune in pericol operatia intreprinsa sau pe faptuitor, ori in situatia cand infractorii sunt incepatori.

Urmele create prin lovire, de obicei, reproduc in negativ pe suprafata si mai des in volumul obiectului primitor unele caracteristici generale ale instrumentului folosit, cum ar fi forma si dimensiunile partii de contact cu obiectul primitor. Se intampla ca, in unele situatii, sa fie reproduce in urma si anumite detalii individuale ale obiectului creator, cum ar fi cele de uzura. In aceste situatii, urmele create in acest fel, afara de faptul ca ajuta la stabilirea modului lor de formare, a naturii si caracteristicilor de grup, mai prezinta importanta si pentru indentificarea instrumentului corp-delict.

CAPITOLUL II- CERCETAREA CRIMINALISTICA A FURTULUI DIN LOCUINTE

2.1 Reglementarea juridica a furtului din locuinte

2.1.1 Conținutul legal

Furtul a fost incriminat din cele mai îndepărtate timpuri, constituind forma cea mai tipică și cea mai frecventă prin care se aduce atingere patrimoniului privat sau public. Indiferent de unele diferențieri nesemnificative, furtul a fost definit întotdeauna ca luarea unui bun mobil fără consimțământul deținătorului în scopul de a și-1 însuși. În acest mod definește și legiuitorul român furtul ( art. 228 alin. 1 NCP) ca fiind luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept.

2.1.2 Analiza circumstanțelor

Furtul comis prin efracție, escaladarea sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase prezintă un caracter periculos datorită modului sau mijloacelor folosite de făptuitor.

Pentru a se putea reține această agravantă este necesar ca făptuitorul să fi folosit efectiv în comiterea furtului ori în încercarea săvârșirii acestuia unul din modurile sau mijloacele prevăzute în art. 209 lit. i C. pen.

Prin „efracție" se înțelege înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive ce se interpun între făptuitor și bunul ce se urmărește a fi sustras ( de exemplu: ruperea, spargerea, demontarea dispozitivelor de închidere ce sunt de natură să asigure securitatea obiectelor vizate de autor).

Înlăturarea prin violență a dispozitivului care protejează siguranța bunului respectiv este o condiție sine qua non a existenței efracției.

Există furt prin efracție atunci când s-a comis spargerea geamului, a plafonului, a unui zid, prin distrugerea sau degradarea mecanismelor de închidere ori dacă făptuitorul a înlăturat plasa care acoperea fereastra de la balcon spre a ajunge la locul faptei, sau în același scop, a tras zăvorul cu care era asigurată poarta.

Prin „escaladare" se înțelege trecerea peste un obstacol întâlnit de făptuitor și care îl separă pe acesta de bunul mobil a cărei sustragere o urmărește. Așadar, escaladarea – un mijloc de depășire a obstacolului presupune trecerea peste un zid sau un gard, cățărarea pe zidul unui bloc pentru a se pătrunde în apartament prin balcon sau fereastră. După ce s-a realizat luarea bunului mobil, eventuala escaladare sau efracție ulterioară folosită de infractor pentru a-și asigura scăparea sau păstrarea bunului sustras nu mai prezintă relevanță pentru calificarea furtului, ci eventual doar pentru reținerea altor infracțiuni.

Folosirea frauduloasă a unei chei adevărate înseamnă că infractorul a întrebuințat fără drept chiar cheia pe care o folosea în mod obișnuit la deschidere ca îndreptățit la aceasta. Cheia poate să ajungă în mâna făptuitorului ca urmare a sustragerii, ori dacă a găsit-o, ori i-a fost încredințată pentru a efectua o dublură sau, pur și simplu, i-a fost dată pentru a o păstra o perioadă de timp.

„Cheia mincinoasă" este o cheie falsă, contrafăcută, sau orice alt instrument cu ajutorul căruia se poate acționa asupra mecanismului de închidere fără a fi distrus sau degradat.

Pentru a opera această agravantă trebuie ca atât cheia adevărată cât și cea mincinoasă să fi fost folosită efectiv la săvârșirea furtului și nu după consumarea acestuia.

2.2 Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului a instrumentelor de spargere se efectueaza in functie de natura acestora, de specificul obiectelor purtatoare de urme, de modul de spargere, etc. totodata, cercetarea se face in stransa legatura cu intregul proces de descoperire si relevare a altor categorii de urma, in primul rand a celor apartinand persoanei infractorului.

Locul savarsirii infractiunii este purtatorul urmelor instrumentelor de spargere pe cele mai variate obiecte. De obicei, ele se intalnesc pe usi, ferestre, tavane, dulapuri, sertare, case de bani, broaste, lacate, etc.

In legatura cu cercetarea urmelor instrumentelor de spargere se impune sublinierea ca aceasta actiune nu se intalneste numai la infractiuni de genul furtului. Ea fiind comuna si multor cazuri in care, la savarsirea faptei, au fost folosite obiecte sau instrumente de genul mentionat (de exemplu, la infractiunile de omor, de distrugere).

Potrivit situatiilor intalnite frecvent in practica, urmele instrumentelor de spargere sunt descoperite in locurile prin care s-a patruns fortat si pe mobilierul aflat in atentia faptuitorului.

La patrunderea prin usi, cum ar fi, de exemplu, in cazul fortarii lor cu un levier sau o ranga, se formeaza urme de adancime pe canatul usii. Urmele de taiere apar in ipoteza spargerii tabliei de lemn, ceea ce presupune folosirea, in prealabil, a burghielor si ulterior a unui ferastrau sau a unei panze de bomfaier. Tablia sau panelul de lemn mai pot fi scoase si prin folosirea coarbelor. Uneori se actioneaza si asupra tocului usii, cu un dispozitiv de indepartare a ramei, zavorul usii iesind din lacasul lui, in aceste imprejurari pe tocul usii ramanand urme de apasare.

Frecvent, insa, se actioneaza asupra broastelor sau incuietorilor cu chei potrivite, spiracle dintre cele mai diverse sau pontoarce, procedeu apreciat de infractorii versati ca fiind mai silentios si lasand mai putine urme. In aceste cazuri, urmele se gasesc in interiorul incuietorii, ceea ce presupune examinarea ei in conditii de laborator, la fata locului organul judiciar trebuind sa se limiteze numai la examinarea exteriorului incuietorii.

In functie de tipul incuietorii (broaste, lacate), cele mai usor de deschis sunt cele simple, apoi incuietorile cu verturi sau opritori si cele pe baza de stifturi (incuietorile cu cilindru), cu un grad sporit de siguranta. Incuietorile cu stifturi sunt cele mai frecvent folosite, datorita sigurantei date de numarul mare de variante in care sunt construite.

Alaturi de incuietorile amintite, in present sunt frecvente incuietorile speciale, cum sunt, de exemplu, cele ale caselor de bani a caror deschidere este practic imposibila de catre un neinitiat. Desigur casele de bani mai pot fi sparte prin aplicarea unor lovituri de topor sau tarnacop, dar acest mod de operare este evitat de cei versati, din motive lesne de inteles.

La usi, urmele instrumentelor de spargere se cauta pe tablia usii, canaturi, pe broasca si balamale. De cele mai multe ori, urmele descoperite pe usi sunt de fortare (apasare) si de taiare. In cazurile de fortare, canaturile prezinta urme de comprimare a fibrelor lemnoase. Taiarea usilor se face in apropierea broastelor sau a balamalelor. Mai rar se creaza orificii prin care se introduce mana pentru deblocarea zavoarelor.

Fortarea sistemului de inchidere a usii cu forta fizica, produce, de regula, dislocarea (smulgerea) partii fixe a incuietorii fixate in tocul usii (Fig. 3 a), fisurarea lemnului usii, indoirea zavorului de siguranta al usii in sens opus directiei de aplicare a fortei (Fig. 3 b), dislocarea unor fragmente de lemn sau zid care se gasesc de regula pe jos.

Fig.3 a si b, fortarea sistemului de inchidere (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

In ceea ce priveste ruperea butucului de siguranta ingropat, fortarea usii, prin ruperea butucului, presupune executarea a trei operatii:

Desprinderea si indoirea sildului exterior(Fig 4 a).

Prinderea butucului de siguranta cu ajutorul instrumentului (cheie fixa, cheie franceza, patent etc.) urmata de rasucirea acestuia pana la frangerea rezistentei (Fig 4 b).

Extragerea jumatatii exterioare a butucului si actionarea zavorului cu ajutorul unei surubelnite sau al unei tije special confectionate (Fig 4 c).

Fig 4 a, b si c, ruperea butucului de siguranta ingropat, (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Fortarea ferestrelor este practicata destul de des de infractori pentru a patrunde intr-o anumita incapere sau cladire. Si in acest caz, urmele sunt caracteristice modului de operare. Ferestrele se forteaza prin spargerea geamului ori dislocarea cadrului. Dislocarea cadrului se face cu leviere ascutite sau rangi care lasa urme de apasare si de rupere. Infractorii care vor sa lucreze in liniste, recurg la taierea cu un diamant a unei suprafete mici de geam, suficienta pentru a introduce mana si a deschide fereastra. Pentru ca geamul sa nu cada, producand zgomot, se lipeste pe aceasta un plasture medicinal, banda autocolanta sau o hartie pe suprafata careia s-a dat cu un adeziv oarecare, inclusive smoala, lut moale s.a.

In ipoteza folosirii acestui procedeu, denumit si metoda plasturelui, geamul mai poate fi spart prin presare, fara sa se apeleze la taiere. In toate caurile, cioburile sunt purtatoare de amprente digitale, insusi tipul si natura plasturelui oferind date utile procesului de identificare. Atragem atentia ca, in present, practica de specialitate demonstreaza tot mai frecvent ca patrunderea in incaperi nu se face, insa, numai pe usa sau fereastra. In practica se intalnesc, nu rareori, cazuri de patrundere prin zid, acoperis sau tavan, ceea ce presupune ca infractorul are anumite cunostinte in acest domeniu, si in special, despre topografia locului.

Urmele instrumentelor de spargere in ziduri, tavane (Fig 5), dusumele, difera in functie de natura obiectului primitor si a intrsumentului folosit. In mod obisnuit, aceste urme sunt utile doar la stabilirea modului de savarsire a infractiunii, la determinarea de gen a instrumentului aplicat, la aprecierea profesiei sau priceperii persoanei in cauza, precum si a numarului de participant in unele situatii. Totusi, cand in urmele create se descopera si detalii individuale ale obiectului creator, se deschide si posibilitatea ajungerii pana chiar la identitate.

Fig. 5,spargere prin tavan,(sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Urmele de fortare a broastelor si a lacatelor se prezinta sub forma de striatii paralele, drepte sau circulare. Ele se descopera foarte greu cu ochiul liber. Se studiaza cu ajutorul instrumentelor de marit, in conditii de laborator.

Cu privire la interpretarea procedeelor de patrundere, in literatura de specialitate sunt mentionate curent cazurile de depistare a inscenarilor de furturi, pentru a ascunde infractiuni de alta natura (delapidare, neglijenta in serviciu).

Fortarea mobilierului, indeosebi a sertarelor, a casetelor, a dulapurilor s.a. determina aparitia de urme asemanatoare celor intalnite in caul fortatii usilor, indifferent ca ne aflam in ipoteza unei spargeri propriu-zise sau in fata folosirii de chei potrivite.

Spargerea caselor de bani sau a mobilierului asimiliat acestora, din punct de vedere constructiv, se face in functie de diversele lor variante, mai vechi si mai noi, cu blindajul de protective de grosimi diferite, protejate contra incendiilor, cu mai multe incuietori, du diverse sisteme de protective, cum ar fi, de exemplu, gazele toxice depozitate intre peretii casei de bani, ori dispozitivele special de alarma.

Urmele unei spargeri de case de bani prezinta anumite particularitati, in funtie de modul de operare folosit de infractor: fortarea bruta, taiarea la rece sau la cald si intrebuintarea de substante explosive.

Fortarea bruta, intalnita mai rar, se practica cu obiecte cum ar fi dalta, tarnacopul sau ranga. Taiarea la rece, se intalneste in practica, in diverse modalitati, de genul perforarii peretilor cu o bormasina, prin orificiile efectuate intrducandu-se un dispozitiv denumit gura de lup care taie exact ca un deschizator de conserve, taierea se mai poate face cu dispositive care au cutite de otel special, un astfel de dispozitiv denumindu-se punte belgiana sau cu alte instrumente speciale, cum ar fi coroana sau balerina, formate din discuri ce actioneaza ca un burghiu.

Variatele procedee de spargere a caselor de bani prin topire (Fig. 6) se aplica in situatia cand tabla este foarte groasa si deosebit de rezistenta. Taierea la cald se realizeaza cu aparate cu flacara oxiacetilenica, de tipul celor folosite in sudura. In aceeasi categorie ar mai putea fi inclusa folosirea de explosive, acestea fiind introduce in orificii practicate special chiar in interiorul incuietorii. Procedeul este mai putin practicat, datorita zgomotului produs de explozie, cu toate masurile de inabusire a acestuia.

Fig. 6, spargere prin topire, (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Fortarea caselor de bani su mobilierului asimilat acestora, se mai realizeaza si fara apelarea la metode distructive, prin intrebuintarea unei chei potrivite sau dispositive, sisteme de calcul, care sa ajute la descoperirea cifrului incuietorii, metode specific in exclusivitate infractorilor profesionisti.

Spargerea prin apasare se realizeaza mai mult la dulapurile din fier cu usi din table subtire si maleabila. Instrumentele se utilizeaza ca niste parghii ce se introduce intre usa si pragul de sus sau cel de jos al dulapului. Prin apasare usa se indoaie si astfel cedeaza si incuietorile. Indiferent de modalitatea de spargere a unei case de bani, aceasta lasa urme specific, cum ar fi , de exemplu, pilitura, stropi de metal topit, funingine, deci urme sub forma de resturi material la care se adauga inevitabilele urme ce reproduce forma instrumentului de spargere.

Fortarea lacatelor este un procedeu ce presupune mai multe operatiuni, cum ar fi:

Ruperea sau smulgerea unuia dintre belciugele prinse in usa sau toc (Fig. 7 a);

Taierea verigii lacatului cu o foarfeca speciala (Fig 7 b);

Desfacerea verigii lacatului prin lovituri aplicate cu ciocanul sau cu alte obiecte grele (Fig 7 c);

Indoirea sau ruperea partial a aparatorii lacatului (Fig 7 d).

In jurul belciugelor de care este prin lacatul, se observa de regula urme lasate de instrumentele folosite la fortare, indoire sau rupere.

Aceste urme se pot confunda uneori cu urmele create chiar de corpul lacatului, care, fiind agatat de belciugele usii, se misca solidar cu ele si se loveste de vopseaua ce acopera suprafata usii.

Fig. 7 a, b, c, d, fortarea lacatelor, (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Ele se pot deosebi totusi usor de cele lasate de istrumente, deoarece au de regula forma de semicerc concave si sunt asezate intotdeauna sub belciuge sau zavor (Fig. 8)Fig. 8,semicerc concave sub belciug (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Elementul essential la modul de operare folosit pentru patrunderea in interiorul imobilelor este repetarea aproape identica de catre infractor a operatiunilor la mai multe cazuri. Uneori se poate trage concluzia ca isi alege locurile din care fura dupa posibilitatile pe care acestea le ofera pentru executarea operatiunilor sale devenite activitati de rutina.

Interesanta este si observatia ca la deschiderea caselor de bani, elementele modului de operare opereaza identic ca in cazul patrunderii in incaperi. De regula, acelasi infractor va folosi de fiecare data aceleasi instrumente cu care va executa aceleasi operatiuni tehnice, va “ataca” de fiecare data in acelasi loc.

De exemplu, in cazul folosirii aparatului de sudura va realiza decupari de aceeasi forma, amplasate topographic in acelasi loc fata de orificiul de introducere a cheii.

2.3 Stabilirea naturii instrumentului folosit.

In legatura cu instrumentele de spargere, pentru organele de urmarire penala sunt importante doua aspecte:

Precizarea naturii (categoriei) instrumentului folosit, prin examinarea si interpretarea urmelor, descoperite la fata locului; aceasta precizare poate orienta investigatiile spre cautarea unor obiecte concrete, ce puteau fi utilizate de persoana banuita a fi autorul faptei;

Dupa descoperire, aceste instrumente se vor trimite la laboratorul de criminalistica pentru depistarea pe ele a unor macro si microurme de la locul faptei (vopsea, fibre de lemn, particule de metal etc), dar si pentru comparare cu mulajele sau imaginile foto ale urmelor ridicate de la locul comiterii altor infractiuni, in vederea demonstrarii asemanarii sau identitatii dintre ele.

Descoperirea asupra unor indivizi suspecti a unor instrumente special concepute pentru fortarea si deschiderea incuietorilor chiar daca sunt amestecate cu alte instrumente obisnuite, necesare executarii unor profesii oneste, constituie o dovada a ocupatiilor ilegale a acestora si o imprejurare agravanta a infractiunii de furt.

Aceste instrumente trebuie confiscate in orice situatie si trimise la laboratorul de criminalistica pentru ca urmele, create experimental cu ele, sa poata fi comparate cu urmele ridicate de la locul faptei in cazurile cu autori neidentificati cercetate anterior.

Urmele de apasare si de lovire pastreaza, de regula, forma si dimensiunile levierelor, surubelnitelor, ciocanelor, tevilor sau ale obiectelor folosite la fortarea sau la distrugerea sistemului de incuietoare. Masurarea exacta, fotografierea si ridicarea prin mulaj cu plastilina, ghips etc. pot ajuta la stabilirea cu exactitate a formei, a dimensiunii si a naturii instrumentului folosit.

2.4 Instrumente special concepute si construite pentru comiterea de infractiuni.

“Ruptorul” este un instrument conceput si confectionat special pentru ruperea cat mai rapida si usoara butucilor de siguranta din interiorul incuietorilor ingropate, cunoscute, la noi in tara, sub denumirea generic de incuietori tip “yalle”

Prin decuparea sa interioara de forma si dimensiunile butucilor de siguranta, acesta permite imbracarea lor si, prin executarea unor miscari laterale (stanga-dreapta), ruperea partii exterioare de la nivelul surubului median de prindere (Fig. 8).

Fig. 8, ruptor, (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

“Buldozerul” este un instrument conceput special pentru dizlocarea prin presare a incuietorilor aplicate si a intregii usi, din toc. Actiunea acestui instrument imita, in principiu, modul de rupere a usilor prin impingere cu forta fizica, din exterior spre interior. El este compus din mai multe piese (Fig. 9 a) care se monteaza la fata locului, permitand extinderea telescopica dupa latimea usii ce urmeaza a fi fortata (Fig. 9 b)

Fig. 9 a si b, buldozer, (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Hotii carora le place sa lucreze “mai fin” au realizat un speraclu special sub forma de pieptene numit “pontoarca”, care are 5 dinti flexibili din otel(Fig. 10 b) si care se introduce in interiorul butucului de siguranta al broastelor ingropate de tip “yalle”. Dupa introducerea “pieptenelui” se adauga o jumatate de cheie care a fost sectionata longitudinal(Fig 10 a) pesntru a se realiza presarea stifturilor de contact din interiorul cilindrilor de siguranta. Pe capatul acestor stifturi raman urme care pot fi observate doar cu microscopul portabil de laborator.

Fig. 10 a si b, pontoarca, (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

Un spargator de incuietori , mai ingenious, a inventat “cipometrul”, un aparat compus dintr-o tija prevazuta cu un palpator conectat la un dinamometru cu cadran indicator circular (Fig. 11).

Pe masura ce tija inainteaza in interiorul incuietorii, palpatorul “citeste” numarul si dispunerea stifturilor de contact ale incuietorii, care apar pe cadran.

In functie de aceste date, “inventatorul” isi fabrica in cateva minute cheia potrivita cu ajutorul celei de-a doua component a “inventiei”, un minibac de lucru mobil, prevazut cu o menghina, freza si alte component.

Fig. 11, cipometru (sursa: Ghe. Pasescu, “Tratat de criminalistica”)

2.5 Clarificarea unor imprejurari controversate cu privire la savarsirea faptei

Interpretarea urmelor lasate de instrumentele de spargere in campul infractiunii poate demonstra de multe ori ca anumite fapte au fost simulate ori au fost comise de alte persoane decat adevaratii infractori “spargatori”.

Sub aspect teoretic, problema imprejurarilor negative sau a simularii infractiunilor se reduce la constatarea unor urme a caror apariti nu pot fi explicate in ambianta locului unde au fost gasite sau la absenta altor urme care nu puteau lipsi din locul respectiv in cazul unor manopere infractionale

In practica cercetarii la locul faptei, urmele instrumentelor ofera multiple posibilitati de demonstrare a “falsurilor” in realizarea spargerilor.

Una dintre problemele principale legate de utilizarea instrumentelor priveste directia din care s-a actionat.

La furturile reale, in majoritatea cazurilor, se actioneaza din exterior spre interior asupra usilor, ferestrelor, acoperisorilor, plafoanelor, dusumelelor, vitrinelor etc.

Exceptii pot sa existe in cazul in care infractorul s-a lasat inchis in interior si, peste noapte, dupa inchiderea activitatii infractionale, nu a mai avut alta posibilitate de iesire sau in situatiile cand se sparg peretii interior dintre incaperi.

La simulari, se vor putea constata intotdeauna fapte neconcludente in privinta repartitiei cioburilor de geam sparte, a deformarii sistemelor de incuietoare, a pozitiei urmelor lasate de instrumentele folosite drept parghie de fortare (surubelnite, leviere etc).

In situatiile in care s-a raportat directia de actionare, pot sa lipseasca celelalte urme reziduale provenite din taierea cu ferastraul, bonfaierul sau din gaurirea cu bormasina ori sfredelul. Asemenea urme reziduale cuprind: talasul, rumegus, pilitura, care ar trebui sa se gaseasca in cantitati mici (sau proportionale cu numarul orificiilor) pe podea sip e locurile inguste din apropierea usii sau ferestrei fortate. In cazurile simulate, acestea vor lipsi sau vor fi descoperite in locurile in care s-a lucrat efectiv.

Este necesar sa fie cercetate si hainele persoanelor banuite ca ar fi inscenat operatiunea, pentru descoperirea microurmelor provenite din aceste manopere.

In corelatie cu urmele instrumentelor de spargere, la furturile “adevarate” trebuie sa se gaseasca si alte categorii de urme, cum ar fi: cele de picioare, de maini, amplasate in locuri ce puteau fi atinse de persoana care a manuit instrumentul de spargere pentru a inlatura obstacolele fizice care ii impiedicau patrunderea in interior.

Elementele convingatoare devin si urmele dinamice ramase in praful existent pe pervazurile ferestrelor escaladate, mai ales daca acestea nu sunt deschise si inchise zilnic, precum si in alte locuri mai “neumblate” aflate in traseul infractorilor.

Aspectul general al locului faptei, respective dezordinea sau ravasirea obiectelor din incaperile sau dulapurile de unde se reclama disparitia bunurilor, este specific in cazul furturilor comise de hotii “profesinisti” si orice politest cu experienta multor cercetari la fata locului il cunoaste.

Cand reclamantii simuleaza furturile, produc intotdeauna exagerari sau stridente care contrasteaza cu modul de operare al infractorilor.

Am cercetat cateva cazuri in care barbatii, pentru a justifica in fata sotiilor disparitia unor obiecte scumpe din casa (pe care ei le vandusera), au sesizat, apoi, Politia ca au fost atacati de hoti, care, mai intai, i-au legat cu sfori groase si, dup ace au furat obiectele din casa, i-au abandonat in aceasta stare (legati).

Intre elementele contradictorii care ne-au frapat s-au numarat: ravasirea exagerata a obiectelor din casa si legarea “victimei” cu foarte multe infasurari in jurul corpului, care ar fi necesitat foarte mult timp pentru realizarea si consum mare de sfoara.

Intr-un caz, dupa ce i-am demonstrat ca a simulat fapta, “reclamantul” ne-a aratat in prezenta martorilor cum s-a autolegat (era tapier de meserie).

In alte cazuri, au fost legati de catre concubine sau de prietenii cu care au cheltuit banii.

Alte posibilitati de demonstrare a simularii ne ofera sparturile produse in geam, zid, usa etc., care pot sa prezinte diferente evidente de marime fata de obiectele despre care se afirma ca u fost trecute prin acele orificii, trape sau deschizaturi.Uneori din dorinta de a justifica lipsurile produse in gestiune pe o perioada mai lunga, unii gestionari intocmesc liste foarte mari cu marfuri disparate.Intr-un asemenea caz, demonstratia simularii a fost facuta printr-un experiment realizat chiar in incaperea unde se produsese spargerea. S-a cerut reclamantului in prezenta martorilor sa depoziteze pe loc marfuri similar cu cele trecute in declarative ca disparate si s-a constatat ca practice gramada realizata nu ar fi incaput in spatial magainului.

2.6 Aprecieri asupra timpului cat a durat activitatea infractorului la locul faptei

Interpretarea urmelor lasate de instrumentele de spargere poate furniza unele elemente de apreciere a timpului necesar crearii acestora.

O prima posibilitate de estimare este oferita de modul de patrundere ales de infractori. Traseul urmat de acestia, numarul si dificultatea obstacolelor inlaturate permit unele aprecieri orientative, bazate pe reconstituiri si experimente.

De exemplu, o patrundere prin acoperisul unei cladiri care are mai multe etaje, numeroase incaperi, usi, grilaje si dulapuri metalice care prezinta urme de fortare, demonstreaza ca infractorul a consumat mult timp la locul faptei.

Spargerea unuia sau mai multor ziduri despartitoare de la subsoluri consuma de asemenea mai mmult timp decat simpla patrundere printr-o usa de lemn foartata cu levierul.

Casele de bani sparte permit aprecieri destul de modeste cu privire la timpul necesar deschiderii sau distrugerii. De multe ori, infractorii, tocmai pentru a reduce timpul de stationare la locul faptei, fura casele de bani mai mici cu totul.

Aprecierea timpului se face intodeauna cu aproximatie din cazua multor variabile care trebuie luate in calcul: numarul indivizilor care au actionat, priceperea si indemanarea fiecaruia in folosirea instrumentelor si in executarea unor operatii tehnice, rezistenta usilor, ferestrelor si incuietoareleor la fortare, numarul de incaperi “controlate” de infractori, gradul de profunzime al cautarilor si multe altele.

Rezolvarea problemei timpului de “stationare a infractorului la locul faptei” depinde intotdeauna de coroborarea informatiilor obtinute prin ancheta (declaratiile martorilor, victimelor) cu rezultatul experimentelor, reconstituirile partiale si cu declaratiile persoanelor suspecte.

CAPITOLUL III – CERCETAREA CRIMINALISTICA A FURTULUI DIN AUTOMOBILE

3.1 Aspecte introductive.

In ziua de astazi, automobilul reprezinta o foarte importanta parte a vietii omenesti, deoarece,acesta a ajuns de la stadiul de simplu mijloc de a ne transporta din punctual A in punctul B, la cu totul alt nivel, atat incat am putea spune ca vietile noastre se invart in mare parte in jurul automobilului.

Pe langa faptul ca transporta oameni, automobilul a devenit usor, usor, temelia oricarei asezari omenesti, sustinand-o, incepand cu transporturile in masini mici pana la autocamioanele imense ce duc alimente si altele in supermarketurile moderne.

De mult, automobilul nu prezenta interes pentru spargatori, dar din momentul in care ne-am simtit suficient de confortabili sa ne lasam obiecte de valoare in acesta, el a devenit o tinta pentru spargatorii de masini.

3.2 Instrumente folosite la spargerea automobilelor.

Cercetarea la fata locului a instrumentelor de spargere a automobilelor se efectueaza in functie de natura acestora, de specificul obiectelor purtatoare de urme, de modul de spargere, etc. totodata, cercetarea se face in stransa legatura cu intregul proces de descoperire si relevare a altor categorii de urma, in primul rand a celor apartinand persoanei infractorului.

Locul savarsirii infractiunii este purtatorul urmelor instrumentelor de spargere pe cele mai variate obiecte. De obicei, ele se intalnesc pe usi, geamuri, portbagaj, capote, etc

Cea mai simpla metoda de a sustrage diferite obiecte dintr-un automobil este, pur si simplu, spargerea(Fig. 12) unuia dintre gemurile masinii prin care faptuitorul sa sustraga obiectul pe care il avea in vizor. Pentru a sparge gemul, insa, faptuitorul, trebuie sa apeleze la un obiect, instrument de spargere, dur, de aceea cele mai des folosite sunt ciocanele, clestii, rangile si chiar surubelnitele.

Fig. 12, geam de automobile spart, (sursa : http://www.aradon.ro)

Spargerea unui geam, insa, poate fi riscanta deoarece acesta poate sa produca foarte mult zgomot iar faptuitorul risca sa fie prins.

In asemenea situatii, spargerea geamului este ignorata, iar, faptuitorul va incerca sa deschida una dintre usile automobilului fortand incuietoarea.

In functie de pretul si de anul de fabricatie al masinii, spargatorii, se pregatesc diferit atunci cand vor sa “sparga” un autovehicul deoarece, cele mai ieftine au sisteme de incuiere mai rudimentare, mai usor de patruns, ceea ce necesita ustensile mai rudimentare, mai brute, iar cele mai scumpe pot fi dotate cu sisteme de siguranta mult mai performante ce ii determina pe hoti sa foloseasca instrumente complexe, fine, nu numai sa descuie autovehiculul ci si sa anuleze alarma cu care aceasta este prevazuta.

Fortarea incuietorii se produce fie prin introducerea unui instrument in cilindrul de siguranta, fie prin introducerea unei tije de metal(Fig. 13) intre geam si usa, care sa permita deschiderea usii fara a lasa urme usor vizibile.

Fig. 13, slim-jim, (sursa: http://www.trueswords.com)

Tija de metal se introduce in spatiul dintre geam si usa, in apropierea cuiului folosit pentru a incuia. Ulterior, faptuitorul trebuie sa simta locul in care tija atinge mecanismul de descuiere pentru ca, mai apoi, sa traga printr-o miscare veticala astfel agatand mecanismul si descuind automobilul.

Utilizarea tijei de metal, denumita in engleza “slim-jim”, a devenit din ce in ce mai rar folosita, deoarece automobilele moderne au sisteme de incuiere mai sofisticate ce nu le permite hotilor un acces foarte usor, insa, in circulatie, exista automobile mai vechi ce pot fi atacate in acest mod.

Din punct de vedere criminalistic, utilizarea acestei tije nu lasa foarte multe urme ce pot fi folosite de organele politiei pentru a-l prinde pe faptuitor.

O alta metoda folosita de spargatorii de masini este metoda umerasului de sarma (Fig 14). Pentru a descuia folosing un umeras, faptuitorul apeleaza la urmatorii pasi:

Desface umerasul de sarma pana cand aceste devine o sarma dreapta iar la un capat un carlig.

Forteaza, foarte putin usa astfel incat umerasul sa patrunda prin lacasul creat si sa ajunga la cui, cu carligul in jos

Printr-o miscare verticala, cuiul este agatat iar masina se descuie.

Fig. 14, umeras de sarma, (sursa:http://www.totaltehnic.ro)

O abordare mai violenta la spargerea unei masini o reprezinta fortarea incuietorii cu o surubelnita si ciocan. Prin aceasta metoda, surubelnita se introduce in incuietoarea masinii, se loveste surubelnita cu ciocanul pana ce incuietoarea cedeza pentru ca, mai apoi, printr-o miscare de rotatie a surubelnitei usa sa se descuie.

Recent, hotii au gasit o metoda de a “sparge” masinile fara ca acestia sa se atinga de ele. Aceasta metoda este relativ noua si s-a dezvoltat odata cu tehnologia sistemelor de inchidere centralizata, adica de inchidere a automobilului de la o distanta prin utilizarea unei telecomenzi.

Infracționalitatea modernă în domeniul furtului de și din autovehicule, ce folosesc bruiajul radio-frecvențelor și programatoare de cheie, reprezintă un nou mod de operare tot mai des utilizat în ultimii ani. Până nu demult, instrumentele din dotarea hoților clasici erau cheile universale, banda metalică folosită pentru deblocarea portierelor, șurubelnița sau bormașina pentru găurirea blocajului pentru volan sau chiar piatra de pe marginea drumului.

Apariția încuietorilor electronice, a imobilizatorului de bord (dispozitivul care citește un chip minuscul amplasat în cheie) și a sistemelor din ce în ce mai evoluate de comunicare wireless în două sensuri, au determinat adaptarea infractorilor și utilizarea de către infractori a noilor tehnologii.

  La apariția acestui mod de operare proprietarii de autovehicule au reclamat furturi din auto, declarând că au încuiat portierele cu cheia electronică (telecomandă), fără ca mașina să prezinte urme de forțare, iar în astfel de cazuri modurile de operare sunt foarte simple.

De obicei, în zone aglomerate, proprietarul mașinii închide autovehicolul din telecomandă fără a verifica portierele, timp în care hoții utilizează dispozitive de bruiaj (Fig. 15) ce blochează semnalul emis de cheia mașinii, iar în acest fel portierele rămân descuiate. După ce proprietarul se îndepărtează de mașină, infractorul acționează rapid, având nevoie de până la 30 de secunde să sustragă bunurile aflate în mașină.

O altă metodă constă în folosirea unui generator de semnal identic cu cel al cheii, tehnica fiind similară programatoarelor de cheie folosite de reprezentanțele auto. Pentru a reuși deblocarea portierelor se încearcă, pe rând, frecvențele folosite de producătorul autovehicului la programarea cheilor.

Fig. 15, dispozitiv de bruiaj a semnalului telecomanzii auto,(sursa: http://www.buhnici.ro)

O altă variantă a dispozitivului, ceva mai complicată, recepționează semnalul de închidere emis de telecomandă, îl compară cu o bază de date și emite apoi frecvența pentru deschidere, de cele mai multe ori la câteva momente după ce proprietarul s-a îndepărtat de autoturism.

Din păcate, dispozitivele de acest fel pot fi procurate foarte ușor chiar de pe internet cu sume cuprinse între 100 și 300 de euro.

  Un alt dispozitiv (programatorul de cheie) oferă posibilitatea de a porni motorul, înlesnind astfel furtul autoturismului. Acesta dispozitiv este folosit după deschiderea mașinii. Câteva exemple:

În portul de diagnoză (denumit popular și mufa pentru diagnoză) și care se regăsește la majoritatea autoturismelor fabricate după 1990, spărgătorul introduce un dispozitiv care citește codurile de securitate înregistrate în calculatorul mașinii și le transferă într-un mic cip programabil care, la rândul lui, răspunde la interogările sistemului de securitate al contactului de cheie.

Disponibil, în special la dealerii auto sau service-urile autorizate, dispozitivul este mai scump, dar relativ ușor de procurat cu toate că vânzarea acestor dispozitive este interzisă către public, cel puțin bruiatoarele de frecvență pot fi ușor construite de orice pasionat cu ajutorul sutelor de scheme electronice disponibile online.

3.3 Sigiliile masinilor de transport, cercetarea la fata locului.

Plumburile se aplica pentru a se asigura inviolabilitatea bunurilor transportate sau depozitate in magazii, la capetele sforii ori a sarmei ce se fixeaza pe usi, containere, etc. In mod obisnuit, plumburile confectionate din metal sau material plastic se violeaza, de obicei, prin inlocuirea celor originale cu altele ori prin fortarea si apoi refacerea lor.

Inlocuirea plumburilor cu altele se face de catre persoane initiate in confectionarea plumburilor sau care au plumburi gata confectionate si aplicarea lor cu instrumente corespunzatoare. In asemenea cazuri se examineaza marimea si forma, substanta din care este confectionat plumbul, sfoara sau sarma, grosimea acesteia si mai ales simbolul imprimat prin presare cu clestele.

Violarea plumburilor prin presare cunoaste mai multe metode. Una din aceste metode consta in plimbarea plumbului pe sfoara sau sarma, spre a inlesni desfacerea sau taierea nodului ce se afla in interiorul sau, ca dupa violare capetele sa fie reintroduse in plumbul respective. Cand plumbul nu aluneca cu usurinta, infractorul recurge la largirea canalelor cu diferite instrumente ascutite.

Prin folosirea acestei metode, sfoara se innegreste in portiunile in care a fost plimbat plumbul, tot in aceasta zona sfoara fiind scamosata, iar sarma are portiuni cu usor lustru, canalele largite au forma ondulata, cu multe zgarieturi si intepaturi lasate de instrumentele utilizate.

Alta metoda de violare a plumburilor, aplicata la cele din material plastic, consta in taierea lor in lungul canalelor, dupa care se relipesc cu ajutorul unei substante chimice potrivite ori prin incalzire, in functie de materialul plastic respectiv. Prin aceasta metoda se creaza urme, pe partile laterale sau pe una din fetele plumburilor, de taiere si de relipire vizibile chiar si cu ochiul liber.

CAPITOLUL IV – TEHNICI DE LABORATOR DESTINATE INVESTIGATIILOR CRIMINALISTICE

4.1 Sublinieri introductive

“Un act de justitie modern si efficient impune folosirea, pe scara din ce in ce mai larga, a celor mai avansate metode si mijloace tehnico-stiintifice, in activitatea de prevenire si combatare a infractiunilor, precum si largirea posibilitatilor de cercetare ale laboratoarelor criminalistice care influenteaza pozitiv finalitatea procesului penal.

Potrivit atributiilor ce ii revin, fie in calitate de organ de urmarire penala, fie in calitate de magistrate sau aparator, orice jurist trebuie sa fie bine informat despre aceste tehnici intrucat este obligatia profesionala dar si deontological”

4.1 Generalitati privind cercetarea la fata locului.

Investigarea la fata locului – reprezinta unul din actele intiale de urmarie penala avand o deosebita importanta in ansamblul preocuparilor consacrate stabilirii si solutionarii unei cause penale, ea presupunand cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care s-a comims infractiunea, sau acolo unde au fost gasite urmele sau consecintele acesteia. Conform art. 192 din Noul Cod de Procedura Penala, cercetarea la fata locului se dispune de catre organul de urmarie penala, iar in cursul judecatii de catre instanta de judecata, atunci cand este necesara constatarea directa in scopul determinarii sau clarificarii unor imprejurari de fapt ce prezinta importanta pentru stabilirea adevarului, precum si ori de cate ori exista suspiciuni.

Locul savarsirii unei fapte este cel ma bogat in urme sau date referitoare la actul infractional si la autorul acestuia. Astfel, cercetarea la fata locului, serveste nu numai la descoperirea urmelor, sau la surprinderea acelor imprejurari de natura sa conduca la demascarea infractorului, ci si la cunoasterea nepangarita de catre organul de cercetare penala, aparator si instanta de judecata a locului respectiv

In debutul cercetarii la fata locului, se actioneaza in directia solutionarii unor probleme urgente de care va depinde direct reusita cercetarii ulterioare, cele mai importante fiind urmatoarele:

Stabilirea locului comiterii infractiunii si punerea lui sub paza, pentru conservarea si protejarea urmelor de asa-zisul val al curiosilor, care poate schimba infatisarea locului, distruge urmele faptei, schimba pozitia obiectelor, etc.

Fixarea tuturor imprejurărilor care pe parcurs se pot schimba sau modifica. In functie de situatia concreta, organului de cercetare penala ii revine o sarcina dificila, in sensul ca trebuie sa tina cont de o multitudine de imprejurari care sunt trecatoare si se pot schimba sau modifica (temperatura, miros, caracterul iluminarii, etc.).

Cercetarea propriu-zisa la fata locului se deruleaza in doua faze importante:

Faza statica. Cercetarea la fata locului incepe cu luarea unor prime masuri, constand in inlaturarea eventualelor pericole, delimitarea locului, selectionarea martorilor asistenti si retinerea persoanelor suspecte, examinarea generala a locului faptei, stabilirea eventualelor modoficari care au intervenit in campul infractional. In aceste momente, pe cat posibil, toate obiectele din campul infractional raman neatinse. Se procedeaza la fixarea pozitiei obiectelor principale, a victimei (daca este cazul) si, in general, a intregului ansamblu al locului, in scopul formarii unei imagini asupra naturii faptei, momentului si modului in care s-ar fi putut desfasura. In aceasta faza, fixarea inseamna fotografierea, filmarea sau videofilmarea, ultimul procedeu asigurand o operativitate mai mare in actiune. In acelasi timp se executa masuratori pentru stabilirea distantelor dintre obiectele principale sau dintre acestea si urmele infractiunii asa cum au fost ele gasite in momentul sosirii echipei de cercetare.

Faza dinamica. Aceasta etapa a cercetarii este cea mai complexa, ea implicand punerea la dispozitie a tuturor mijloacelor tehnice aflate la dispozitia echipei, precumsi participarea tuturor lucratorilor la efectuarea investigatiilor. De acum, este permisa miscarea sau deplasarea obiectelor prin campul infractional pentru a se putea efectua o examinare mai amanuntita a lor. Pe langa cautarea, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor, microurmelor sau mijloacelor materiale de proba, se executa si fotografii in detaliu si masuratori fotografice la scara. Tot in aceasta faza se clarifica si ceea ce denumim imprejurari negative, adica neconcordanta dintre starea si pozitia unor obiecte si situatia de fapt. Imprejurarile negative pot releva intentia autorilor unei infractiuni de a-si masca fapta sau de a deruta cercetarile

Datorita complexitatii sale, cercetarea la fata locului impune utilizarea unei game variate de mijloace tehnico-stiintifice, la care ne vom referi in continuare.

4.3 Trusele criminalistice

Trusele criminalistice universale (Fig. 16). Trusele criminalistice universale dispun de un instrumentar divers, cu ajutorul caruia se pot efectua principalele operatiuni de cercetare la fata locului, impartit in mai multe compartimente, dintre care distingem:

Compartimentul traseologic destinat descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor de maini, picioare, dinti, instrumente de spargere, etc. Din care fac parte substante pulverulente, pensule de par de veverita sau din pene de strut, pensula magnetica, pulverizatoare sau spray-uri pentru relevarea urmelor latente, pulverizatorul cu iod, plicuri cu folii adezive pentru transferarea urmelor papilare, sursele de lumina (vizibila si ultravioleta), materiale pentru executarea mulajului urmelor de adancime, etc.

Compartimentul pentru executarea masuratorilor si marcarea obiectelor principale si a zonei cercetate compus din ruleta, banda metrica, impartita in segmente de 10 cm, colorate alternativ alb-negru, jetoane numerotate de la 1 la 10, prevazute cu suporturi de fixare, creta forestiera.

Compartimentul necesar executarii desenelor si schitei locului faptei, continand rigla gradata, busola, hartie milimetrica, hartie de calc, diverse creioane colorate, sablon tip pentru lucru pe harta, etc. Trusa mai contine intrumentarul de amprentare a persoanelor si cadavrelor la fata locului (tusiera, rulou, placa, etc.), precum si o serie de instrumente ajutatoare precum: diamant pentru taiat geamul, magnet, surubelnite, cleste, patent, ciocan, briceag universal, dalta etc. Sa nu uitam eprubete sau containere pentru ambalarea urmelor biologice, urmelor materie, a microurmelor. In mod normal, trusa criminalistica universala este prevazuta si cu aparatura fotografica dar se obisnuieste ca aceasta sa se tina intr-o trusa separata, cu diverse tipuri de obiective, de dispozitive pentru executarea unor fotografii de detaliu la mica distanta, de filtre, precum si de materiale fotosensibile diverse.

Fig. 16, trusa criminalistica universala, (sursa: http://www.veritabil.ro)

Trusele criminalistice specializate. Aceste tipuri de truse contin aparatura si obiecte specializate pentru anumite tipuri de infractiuni:

Trusa pentru testarea stupefiantelor, in care se gasesc tuburi cu reactivi ce permit identificarea unor substante stupefiante, printre care hasis, marijuana, L.S.D., substante din grupa opiaceelor, amfetaminelor etc. Testarea se realizeaza prin introducerea unei cantitati de substanta intr-un tub de cauciuc sau plastic ce contine o fiola cu reactiv. Prin presarea tubului se sparge fiola, reactivul intrand in reactie cu substanta de identificat. In functie de modul de colorare a reactivului se determina tipul stupefiantului.

Trusa pentru marcarea unor obiecte cu substante fluorescente sau chimice cu scopul de a marca si descoperi anumite tipuri de infractiuni. Se foloseste fracvent in descoperirea sustragerilor. De asemenea, poate fi folosita in surprinderea in flagrant si in infractiuni de genul luarii de mita, santaj, etc. In afara flacoanelor cu substante de marcare, trusa mai contine si instrumente, dintre care amintim pensulele, mojarul de portelan, pulverizator, manusi chirurgicale, cilindru gradat precum si un detector cu radiatii ultraviolete. In momentul in care persoanele vin in contact cu obiectele marcate, praful fluorescent adera la mainile acestora si poate fi scos in evidenta cu ajutorul radiatiilor ultraviolete, fie din cauza reactiei dintre substantele chimice si elementele din compozitia transpiratiei, care determina o colorare specifica a pielii. Substantele din trusa, mai ales cele chimice (ninhidrina, nitratul de argint) dar si cele fluorescente, cum este cazul acidului betaoxinaftolic, impun respectarea unor reguli de conservare si transportare stricte.

Trusa pentru revelarea urmelor papilare latente cu radiatie de tip laser, portabila si astfel conceputa incat sa asigura atat descoperirea urmelor, cat si fixarea lor fotografica, in conditii de mare acuratete.

Alte categorii de truse cu destinatie speciala. In dotarea unitatilor Ministerului de Interne pot exista truse destinate cercetarii accidentelor de ciculatie, cercetarii exploziilor si incendiilor, dar si truse pentru examinarea cadavrelor neidentificate, etc.

4.4 Laboratoarele criminalistice mobile (Fig 17).

Exista infractiuni cu un pericol social mult mai ridicat ce indica nevoia unei game mai largi de mijloace tehnice criminalistice. Unitatile de politie si aleparchetului au la dispozitie laboratoare criminalistice mobile, instalate pe autovehicule de diferite tipuri. In cazul in care efectuarea unei cercetari trebuie realizata in locuri greu accesibile (munti, paduri, porturi, lacuri etc), laboratoarele criminalistice mobile pot fi instalate pe elicoptere, nave ori salupe.

Laboratoarele mobile dispun de principalele truse criminalistice universale si specializate, completate cu mijloace suplimentare cum ar fi , de exemplu, cele necesare descoperirii si ridicarii microurmelor, descoperirii urmelor latente de picioare pe covoare, materiale plusate, linoleum, executari de mulaje mai dificile, ca si refacerii inscriptiilor stantate pe obiecte metalice ce au fost inlaturate prin razuire.

De asemenea, exista instrumente optice de examinare de genul microscoapelor simple sau stereomicroscoapelor. Lor li se adauga diversi reactivi si instrumentar pentru analia orientativa a urmelor biologice. Compartimentul foto dispune de o gama foarte larga de aparatura pentru executarea fotografiilor pe timp de noapte, inclusiv radiatii invizibile – ultraviolete, infrarosii. Pot fi efectuate, in acelasi timp, lucrari strict legate de laborator printre care si developarea materialului fotosensibil.

Pentru inregistrarea rezultatelor cercetarii sau a altor aspecte procedurale efectuate la fata locului, cum ar fi luarea declaratiilor martorilor, victimei, ori a persoanelor suspecte, se foloseste aparatura de filmat, precum si de inregistrare videomagnetica. In ultimul timp sunt folosite cu rezultate foarte bune inregistrarile videomagnetice, atat pentru fixarea situatiei intalnite la locul faptei, cat si in luarea declaratiilor, existand posibilitatea verificarii pe loc a calitatii inregistrarii.

Indentificarea persoanelor dupa semnalmente exterioare poate fi efectuata cu mijloace tehnice de tipul Foto-identi-kit-ului, Identi-kit-ului sau Mimicompozitor-ului. La acestea se adauga trusa speciala de identificare a cadavrelor necunoscute.

Un compartiment foarte important este cel ce contine aparatura speciala de detectie. El cuprinde detectoare de metale cu camp electric, detectoare cu radiatii roentgen, detectoare pentru descoperirea cadavrelor ascunse sau ingropate.

Printre alte categorii de detectoare, amintim detectoarele de materiale radioactive de tipul radiodozimetrelor, detectoarele de substante explozibile si detectoarele cu radiatii invizibile (ultraviolete si infrarosii)

Radiografierea neutronica este posibilitate de detectie a stupefiantelor sau materialelor explozive, recenta. Laboratoarele criminalistice mobile mai contin si echipamente adecvate pentru interventii operative, incepand cu cele de prim ajutor si terminand cu cele de asigurare a ordinii. Totodata, exista si un echipament special de protectie, masti de gaze, constume de scafandru autonom, etc.

Fig. 17, laborator criminalistics mobil, (sursa: http://www.sighet-online.ro)

4.5 Principalele tehnici si metode de investigare

4.5.1 Metode de examinare microscopica

Examinarea optica. Marea majoritate a investigatiilor criminalistice de laborator impugn folosirea de metode si mijloace tehnico-stiintifice necesare atat vizualizarii sau revelarii unor detalii caracteristice, pe baza carora se poate desfasura procesul de identificare a persoanelor si obiectelor, cat si efectuarii determinarilor calitative si cantitative. In examinarea multor categorii de urme si microurme, a diverselor mijloace material de proba purtatoare de elemente caracteristice de identificare, este necesar sa se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare.

Cu atat mai mai mult investigatia stiintifica reclama utilizarea acestor procedee, cu cat caracteristicile de identificare ori dimensiunile urmelor sub forma de resturi de obiecte sau diverse materii sunt foarte fine, ajungand de la zecimi pana la miimi de milimetru.

Se stie ca sub 1 mm acuitatea vizuala a ochiului se reduce considerabil, in cel mai bun caz ea nedepasind 1/10mm. potrivit calculelor efectuate pana in present, in cazul vederii monoculare puterea de separare sau de rezolutie a ochiului nostrum este de cca. 0,075mm, iar in ipoteza vederii binoculare, nu mai pot fi percepute spatial obiecte sau detalii situate la un interval mai mic de 0,1mm. Din aceasta cauza este firesc sa se apeleze la instrumente care sa faca vizibile caracteristicile existente dincolo de limitele mentionate.

Lupa. Lupa este cel mai simplu instrument optic de marit care nu trebuie sa lipseasca din nici o trusa sau laborator de criminalistica. Ea este folosita current pentru descoperirea urmelor la fata locului, precum si in examinarea initiala a mijloacelor material de proba.

Puterea de marire a lupelor se masoara in dioptrii, ea fiind invers proportional cu distanta focala. De regula, puterea de marire – denumita in termini de specialitate si grosisment – ajunge, in cazul lupelor, la 40x.