Descrierea din Punct de Vedere Hidrografic a Bazinului Vaii Jiului

CAPITOLUL 1

Descrierea din punct de vedere hidrografic a bazinului văii jiului

1.1. Integrarea în mediu

1.1.1. Calitatea componentelor de mediu

Una dintre componentele de mediu greu de controlat este aerul atmosferic, întucât poluanții, odată ajunși în atmosferă, se răspândesc rapid și nu mai pot fi practic captați pentru a fi epurați-tratați.

În partea vestică, poluarea atmosferei este determinată de eliberarea în are a produselor gazoase și termice de catre unităților miniere și alte intreprinderi, de focurilor izbucnite în halde, de transportul auto etc. are efecte negative și asupra solului. Produsele gazoase eliberate în atmosferă, în contact cu apa determină ploilor acide care conduc la fenomene de acidifiere a solului.

De regulă, solurile din partea de vest a Văii Jiului sunt favorabile vegetației forestiere, cu condiția asigurării următoarelor cerințe: apă, aerație, afânare și preocuparea pentru acoperirea solurilor cu vegetație forestieră.[24]

1.1.2.Factorii de poluare

Printre cei mai imprtanți factori poluanți ai mediului sunt industria energetică și cea extractivă,industrii care determină atât poluarea aerului, a apelor, cât și a solului.

În cadrul lucrărilor de închudere a unor părți din unitatea minieră, protecția mediului și ecologizarea zonelor afectate reprezintă un capitol important al proiectului de închidere. Datorită fiind restrângerea de activitate în domeniul industriei miniere, se poate spune că poluarea mediului s-a redus, în special pentru factorii de mediu apă și aer.

Principalele surse de poluare sau de degradare a solului sunt constituite din:

– ocuparea și impermeabilizarea solului cu clădiri, incinte, drumuri de acces;

– deșeuri (industriale, toxice, periculoase, menajere);

– deformațiile terenului din cauza exploatărilor subterane;

– emisiile de gaze și pulberi;

– degradarea peisajului, etc.

În urma activităților desfășurate, rezultă trei categorii de deșeuri:

– deșeuri industriale: rezultate în urma proceselor tehnologice și a activităților industriale desfășurate de agenții economici;

– deșeuri periculoase: sunt constituite din deșeurile speciale de spital , care cer o atenție aparte, atât la faza de colectare, cât și la cea de tratare/eliminare;

– deșeuri menajere: rezultate în urma altor activități decât cele industriale (casnice, comerț, prestări servicii, etc.).

Degradarea solului, ca efect al exploatărilor subterane, aparea în perimetrul teritorial Văii Jiului.

Ca urmare a formei de relief depresionar, care favorizează stagnarea maselor de aer poluat, a regimului activ de precipitații tot timpul anului, a regimului eolian direcționat din zone cu industrii poluante, fără soluții tehnice și tehnologice de diminuare a efectelor negative asupra mediului, efectele poluării asupra florei și faunei din partea de vest a Văii Jiului se manifestă prin următoarele aspecte:

– dinamica frunzișului și pierderea parțială sau integrală a aparatului folial, ceea ce duce la debilitate fiziologică, favorizând și atacul unor dăunători biotici;

– scăderea procentajului de arbori nevătămați, cu efect negativ pe termen lung, asupra întregului ecosistem;

– dinamica fenomenelor de defoliere cu efecte negative asupra densității și sănătății pădurii,

– efectivele de vânat existente se situează sub cele normale la unele specii, singura specie care se situează peste nivelul normal este a mistreții, specie caracterizată de o mare rezistență , adaptabilitate și foarte prolifică;

– se estimează că populația salmonicolă se situează sub potențialul real; afirmația făcută pescarilor amatori, neexistând evaluări cantitative în acest sens.

În zonă, un veritabil poluant este și funinginea rezultată în special în perioada rece a anului, în urma funcționării centralelor pe cărbune. Disconfortul creat ar putea fi definit ca o adevărată „pshioză” a „ granulelor negre“, a „zăpezii negre“.[33]

1.1.3. Riscuri

În cadrul riscurilor generatoare de situații de urgență putem amintim:

– furtuni: la adăpostul masivelor muntoase se înregistrează o slabă circulație a aerului;

– inundații: topirea bruscă a stratului de zăpadă și scurgerile de pe versanți conduc la creșterea bruscă a nivelurilor râurilor cu depășiri ale cotelor de apărare, care are ca rezultat, de regulă în perioada aprilie-mai a anului, fenomenul producerii inundațiilor pe perioada scurtă cu cantități mari de apă, pe suprafețele zonelor cu așezări gospodărești din apropierea torenților, pâraielor și râurilor mici, nu au cazuri majore care să producă pagube importante;

– cutremure: în partea de vest a Văii Jiului, ca în tot Județul Hunedoara, nu sunt zone cu risc seismic;

– alunecări de teren: pe zone restrânse, datorită inundațiilor de apă existente în zonă.[70]

1.1.4. Obiectivele de mediu

Obiectivele de mediu prevăzute în Directiva Cadru Apa, reprezintă unul dintre elementele centrale ale acestei reglementări europene, având ca scop protecția pe termen lung, utilizarea și gospodărirea durabilă a apelor.[70]

Directiva Cadru Apa stabilește obiectele de mediu indicând ca elemente principale:

– prevenirea deteriorării apelor de suprafață și subterane;

– protecția, îmbunătățirea și restaurarea tuturor corpurilor de apă de suprafață, inclusiv celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, precum și a corpurilor de apă subterană în vederea atingerii „stării bune”

– prevenirea, îmbunătățirea corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, în vederea atingerii „potențialului ecologic” și a „stării chimice bune”;

– reducerea progresivă a poluării cu substanțe prioritare și încetarea evacuării de substanțe periculoase în apele de suprafață prin implementarea măsurilor necesare;

– reducerea tendințelor semnificative și susținute de creștere a poluanților în apele subterane;

– atingerea standardelor stabilite pentru zonele protejate de către legislația comunitară.

În esență, atingerea obiectivelor de mediu include:

– pentru corpurile de apă de suprafață: atingerea stării ecologice bune și a stării chimice bune, respectiva potențialului ecologic bun și stării chimice bune pentru corpurile de apă puternic modificate și artificiale;

– pentru corpurile de apă subterane : atingerea stării chimice bune și a stării cantitative bune;

– pentru zonele protejate: atingerea obiectivelor de mediu prevăzute de legislația specifică;

– nedeterminarea apelor de suprafață și subterane.

În cazul în care unui corp de apă i se aplică unul sau mai multe obiective de mediu, se va selecta cel mai sever obiectiv de mediu pentru corpul respectiv.

1.1.5. Obiectivele de mediu pentru apele de suprafață

În cazul apelor de suprafață, definirea și caracterizarea obiectelor de mediu pentru starea

ecologică și potențialul ecologic bun, în conformitate cu Directiva Cadru Apa este în curs de finalizare, fiind componentă a sistemului de clasificare și evaluare al stării apelor.[76]

Obiectivele de mediu se definesc prin concentrații ce nu depășesc valorile standarde de calitate prevăzute.

Obiectivele de mediu pentru apele subterane sunt:

obiective pentru stare: realizarea unei stări bune(cantitativă și chimică) și garantarea nedeteriorării acesteia;

„prevenirea” sau” limitarea” evacuării de poluanți;

luarea unor măsuri de reducere a oricăror tendințe semnificative și durabile de creștere a concentrațiilor de poluanți.

Pânzele acvifere generate de râul Jiu de Vest trebuie clasificate din punct de vedere al stării cantitative și a compoziției chimice, utilizându-se codul de culori pentru aceste clasificări respectiv verde pentru starea bună și roșu pentru starea slabă.

S-au stabilit unii parametrii ce trebuie luați în considerare la evaluarea stării calitative a corpurilor de ape subterane și anume:

substanțe, ioni sau indicatori care pot apărea natural ca rezultat al activității umane: As, Cd, Pb, Hg, NH+4, Cl-, SO42-;

substanțe sintetice – tricloretilena, tetracloretilena;

parametrii indicatori ai intruziunilor saline sau a altor intruziuni: canductivitate sau Cl- și SO42-.

De asemenea se pot stabili valori prag și pentru alte substanțe, funcție de particularitățile specifice fiecăreia.

1.2. Descrierea generală a zonei riverane

1.2.1. Relieful și solurile

1.2.1.1. Formele de relief

Depresiunea Văii Jiului este străbătută de două râuri importante, Jiul de Vest și Jiul de Est, este înconjurat de patru lanțuri muntoase: Retezat (rezervație naturală) situat în partea de N-NV, Șureanu în partea de E-NE, Parâng în E-SE și Vâlcan în S (fig. 1.1.). Altitudinea medie în Valea Jiului este de 600 m deasupra nivelului Mării Negre.

În afara măreției culmilor Retezatului, cu morene și lacuri glaciare, în oricare parte te-ai îndrepta, ești fermecat de pitorescul priveliștilor întâlnite. Cele de la izvoarele Jiului de Vest, Peștera Buta, unde s-au găsit perle de peșteră, stalagmite transparente și stalactite colorate, oferă frumuseți care amintesc de operele unor sculptori geniali.

Depresiunea Petroșani dispune de un sistem de baze turistice care înlesnește vizitarea tuturor acestor frumuseți.

Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat- Godeanu. Se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest, care îi delimitează la sud.

Cel mai variat și spectaculos relief a fost creat de modelarea glaciară și periglaciară: se pot observa imense circuri, văi ce trădează prezența unor ghețari cu lungimi apreciabile, mase de grohotiș. Aici se află cele 82 de lacuri glaciare din România. Cel mai întins lac glaciar din România se află aici, Bucura (10 ha), de asemenea cel mai adânc este Zănoaga (29 m).

Acest relief contribuie în cea mai mare măsură la aspectul răscolit al peisajelor, cu circuri glaciare etajate, culmi zimțate și abrupturi stâncoase.

Munții Vâlcan se situează în sectorul sud-estic al Carpaților Meridionali. Împreună cu munții Mehedinți ei închid la sud arcul carpatic cuprins între Jiu și Dunăre.

Spre nord sunt limitați de Jiul de Vest, râu care străbate depresiunea Petroșani, începând din pasul Jiu-Cerna-1330m, până la întâlnirea cu Jiul de Est, la Iscroni – 556m. Pe parcursul său, lung de 51 Km, Jiul de Vest separă munții Vâlcan mai întâi de munții Godeanu, între pasul Jiu- Cerna și gura Văii Soarbele, apoi de munții Retezat, între Guta Văii Soarbele și Câmpu lui Neag. În cadrul depresiunii Petroșani se înșiră vestitele localități miniere și industriale Uricani, Lupeni, Paroșeni, Vulcan. La nord depresiunea este flancată de muntele Tulișa, culme ce se desprinde de munții Retezat spre est. Deci se impune un relief cu aspect colinar variat și foarte accidentat.[52,70]

1.2.1.2. Solurile

Rețeaua hidrografică din partea vestică a Văii Jiului este constituită dintr-un fundament cristalin și depozite sedimentare molasice de cuvertură. Fundamentul cristalin apare la zi pe rama bazinului, fiind constituit din roci metamorfice, cu grad diferit de metamorfism, calcare cristaline, șisturi și cuarțite.

În funcție de altitudine și de structura rocilor, în Retezat există o mare varietate de soluri, cu soluri acide în partea cristalină și soluri bazice în zona calcaroasă.

Amenajamentele silvice și cele silvo-pastorale identifică 11 tipuri genetice de sol. Tipurile specifice de sol din Parcul Național Retezat sunt: sol brun acid și brun feriiluvial, rendzină, sol brun eumezobazic, sol humicosilicatic, litosol, podzoluri și podzoluri turboase etc. Potzolul este tipul genetic cel mai frecvent, atât în golurile alpine, cât și păduri. Solurile brune acide și brune eumezobazice au frecvență mai mare în păduri.[70]

Fig. 1.1. Incadrarea Jiului de Vest în regiune

1.3. Geologia și hidrologia

1.3.1. Geologia

Prin întinderea sa, Parcul Național Retezat se suprapune structurilor geologice care alcătuiesc grupa munților Retezat-Godeanu. El formează o ” imensă fereastră tectonică” unde apar la zi autohtonul danubian flancat de cristalinul getic.

Caracteristica principală a Munților Retezat este dată de prezența a două mari blocuri de roci eruptive.

O primă fâșie de șisturi cristaline aparține autohtonului danubian cu șisturi cuartitice, micașisturi și șisturi clorito – amfibolice.

O altă fâșie de șisturi cristaline este aferentă domeniului danubian. Masa cristalină face corp comun cu intruziunile eruptive.

Sedimentul este reprezentat prin câteva petece geologice, paleozoice și mezozoice (în special calcare din Jurasic Superior și Cretacic Inferior), aparținând cuverturii autohtonului și se află către partea estică a Retezatului (Culmea Tulișa) și în sud-sud-vest Retezatul Mic.

Cristalinul pânzei getice nu apare decât pe latura nordică a munților, pătrunzând mai departe sub sedimentul depresiunilor Hațeg și Petroșani.[70]

1.3.2. Hidrologia

Un loc deosebit în caracterizarea hidrologică îl constituie lacurile naturale relicte.Acestea își datorează geneza condițiilor optime ale acumulării și transformării zăpezilor în gețari la altitudini de peste 1700m în Pleistocenul Superior. Cantonate în poala căldărilor, etajate în trepte, înșirate, grupate în complexe sau izolate, ele constituie o atracție de prim ordin, atât pentru turiști, cât și pentru oamenii de știință.

Deși au o suprafață și volum relativ mic, lacurile glaciare joacă un rol deosebit în regularizarea naturală a scurgerii râurilor din Munții Retezat.

Mlaștinile apar frecvent la marginea unor izvoare, pâraie alpine sau în urma colmatării parțiale a unor lacuri glaciare. Acestea constituie areale propice de dezvoltare a speciilor iubitoare de apă.

Apele subterane de mică adâncime (apele freatice) sunt cantonate mai ales de scoarța de alterare de la baza grohotișurilor (unde se găsesc rezerve însemnate de apă) și în arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest.

Jiul de Vest izvorăște din circul glaciar Scorota și are un parcurs de aproximativ 51km, principalii săi afluenți fiind pâraiele Buta, Lazăru, Toplița, Bilugu, Valea de Pești, Mierleas, Braia, Sohodol și Baleia.

Toate apele curgătoare cu obârșia în Munții Vâlcan sunt tributare Jiului, direct sau indirect, Jiul de Vest se unește cu Jiul de Est în apropierea localității Iscroni, după care intră în defileul Livezeni- Bumbești. Debitul Jiului de Vest este de 11,3 m3/s. [48, 57, 70]

1.4. Caracteristici climatice

Clima zonei este temperat-continentală, cu slabe influențe ale curenților mediteraneeni, temperatura medie anuală fiind de 6-8 oC. Clima este aspră, dar nu excesivă, iernile nu sunt mai geroase (nu s-au înregistrat niciodată -30oC), în schimb verile sunt în general răcoroase.

Regimul climatic general este determinat de dispunerea reliefului, de altitudine, de orientarea acestuia și de formele lui (versanți, văi, etc.)

În principal se disting două topoclimate: cel submontan specific zonei depresionare și cel montan.

Topoclimatul submontan are următoarele caracteristici:

– temperatura medie anuală de 6 oC ;

– cantități medii anuale de precipitații de 1000 – 1100 mm;

– grosimea medie a stratului de zăpadă de 50 – 60 cm.

Totoclimatul montan se caracterizează prin:

– temperatura medie anuală cu valori cuprinse între -2 oC și 6 oC;

– cantități medii anuale de precipitații de 1400 mm;

– grosimea medie a stratului de zăpadă de 80-100 cm.

Vânturile dominate pentru toată zona sunt cele din direcția vest, dar ele sunt condiționate de particularitățile corecte de relief (dispunerea versanților, a văilor etc.).[56, 70]