Coroane Mixte Metalo Polimerice

I.I. Motivatia alegerii temei

Alegerea acestei teme a fost facută împreună cu doamna Asist. Univ. Dr. Pop Daniela Maria, în încerecarea de a oferi soluții viabile în practica mea viitoare pentrucazuri ce necesită o refacere fizionomică a zonei frontale, dar unde poate din motive pecuniare alegerea metalo-ceramicii nu este posibilă. Utilizarea materialelor compozite pentru placarea componentei metalice reprezintă pentru un începător o provocare în refacerea morfofuncțională a zonei frontale. Materialele compozite au devenit disponibile în stomatologie în anii 1960, atunci când Bowen a introdus o formulare Bis-GMA a pieței în 1962. Inițial, compozitele au fost folosite de către stomatologi în regiunea anterioară în care plombele de amalgam au fost considerate inestetice.

I.II. Importanța și actualitatea temei

În tehnica dentară se pot utiliza pentru realizarea diferitelor restaurări protetice (tehnici directe sau indirecte), diferite materiale care inițial se află într-o stare plastică pentru a fi modelate cu ușurință, după care trec într-o fază rigidă. Avantajele oferite de polimeri, respectiv de rășinile diacrilice compozite au determinat în ultimii ani un avânt în dezvoltarea acestor materiale.

În funcție de natura materialului, după Romînu și colaboratorii (Polimerizarea în stomatologie), acest proces poate fi pur fizic (solidificarea topiturilor de aliaj), de modelare a structurii interne (sinterizarea) sau un proces chimic

După tipul reacției, macromoleculele se clasifică în polimeri (reacția de formare se numește polimerizare), policondensate (reacția se numește policondensare), sau substanțe care se obțin prin poliadiție (mecanism diferit depolimerizare).

Dezvoltarea chimiei în perioada interbelică s-a axat pe obținerea unor compuși macromoleculari sintetici. Polimetacrilatul de metil a marcat debutul polimerilor în stomatologie (1937). Sistemele de inițiere și acelerare a polimerizării s-au perfecționat de-a lungul timpului.Dacă inițial rașinile acrilice autopolimerizabile au fost considerate un succes, timpul a arătat dezavantajele lor. Armarea inițială a rășinilor cu diverse materiale anorganice, amestecuri mecanice, a fost un eșec, dar sinteza bis-GMA de catre Bowen (1962), a permis dezvoltarea compozitelor cu proprietăți mecanice superioare.

În paralel cu monomerii acrilici și metacrilici se dezvoltă alți monomeri ce stau la baza altor noi tipuri de polimeri de exemplu: rășini epoxidice, vinilice, poliuretani, polistirenul. Introducerea fotoinițierii ca un nou mecanism de a însemnat apariția multilplelor avantaje pentru utilizator, datorită posibilității de a declanșa polimerizarea când se dorește. Metodele și aparatele de polimerizare au evoluat acestea fiind: lumină UV, laserul, lumina în spectrul vizibil cu o lungime de undă specifică, lumină polarizată, plasma, lumină stroboscopică cu xenon.

I.III. Preocupări actuale

La ora actuală prin evoluția metodele și aparatele de polimerizare pe piață există o multitudine de materiale ce tind să satisfacă cerințele estetice tot mai mari ale pacienților. Creșterea rezistenței la uzură și abrazie, respectiv absența modificărilor de culoare sunt obiective urmarite de producători. Alegerea unui sistem ce să ofere pe termen mediu și lung rezultate bune din acest punct de vedere, este dificilă pentru practicieni, iar rezultatele prezentate de diferitele firme producătoare reprezintă un punct de plecare pentru opțiunile de placare. Derby-ul ceramică/material compozite continuă.În dorința de a reliza un material de placare cu performanțele ceramicii, dar fără rigiditatea acesteia, a fost creată o nouă clasă de materiale de placare– sticlele polimerice de tip ARTGLASS și BELLEGLASS H.P. Primul are o rezistență la felxie de 110 Mpa, în timp ce al doilea se situează la 142 Mpa. Compozitele directe împreună cu agenții de legare, anunță o nouă eră minim invazivă în stomatologie. Cu toate acestea compozitele directe au fost întotdeauna oarecum limitate în ceea ce privește restaurările posterioare mari din cauza problemelor de contracție, uzură și polimerizare. Prin urmare, în anii 1980, a fost introdusă prima generație de compozite indirecte, urmată de o a doua generație în 1990.

I.IV. Obiectivele ștințifice

Obiectivele acestei lucrări sunt reprezentate de realizarea unei proteze parțiale fixe mixte metalo-polimerice, cu elemente de agregare coroane mixte metalo-polimerice, utilizând compozitul SR Nexco. Lucrarea a fost realizate în colaborare cu Discilina de Propedeutică și Materiale Dentare. Pentru refacerea morfo-funcțională a zonei frontale maxilare am ținut cont de principile generale de realizare a protezei parțiale fixe, iar după obținerea componentei metalice am utilizat compozitul SR Nexco pentru placare. Intermediarii sunt micști, total fizionomic în raport cu creasta edentată tip șa. Alegerea compozitului SR Nexco oferă individualitatea dorită și răspunde provocărilor actuale în laboratorul dentar. Prin realizarea acestei restaurări am încercat să aplic în mod creativ cunoștințele teoretice dobândite în anii de studiu.

PARTEA GENERALĂ

1. GENERALITĂȚI

1.2 Taxonomie (TERMINOLOGIE)

DEX 1996 : “Prin proteză se înțelege un aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă”. Protezele dentare au rolul de a înlocui o parte dintr-un dinte, un dinte în întregime, dinții și țesuturile buco-dentare pierdute în cazurile clinice de edentație parțială sau totală.

O proteză reprezintă o structură capabilă să înlocuiască morfologic și/sau funcțional o parte dintr-un țesut sau organ al corpului omenesc cu scopul de a îmbunatăți și/sau compensa funcționalitatea acestuia sau numai cu scop estetic. În practica stomatologică sunt folosite: protezele dentare, protezele chirurgicale și protezele sau aparatele ortodontice.

În cadrul protezelor ADM, protezele fixe dețin o pondere importantă deoarece prezintă un volum apropiat de cel al țesuturilor pe care le înlocuiesc, au un caracter fix pe perioada funcționării lor în cavitatea bucală, transmit forțele masticatorii suportului dento-parodontal sau implanto-osos, fiind de aceea mult mai apreciate de către pacienți decat cele mobilizabile.

În literatura de specialitate nu există o unitate de vederi în ceea ce privește terminologia folosită în protetica fixă. European Prosthodontic Asoociation (EPA), dar mai ales The American Academy of Fixed Prosthodontics, au nominalizat în ultimele decenii comitete, care au elaborat o nomenclatură ce tinde sa fie adoptată de multe țări. Astfel, The American Academy of Fixed Prosthodontics editează regulat un dicționar al termenilor utilizați în protetica dentară, The Glosssary of Prosthodontic Terms, ajuns la a a8-a ediție, ultima in 2005.

În țara noastră s-a utilizat terminologia școlii franceze, în care protezele fixe erau denumite conjuncte, iar cele mobilizabile – adjuncte. Beliard distingea în cadrul protezelor conjuncte unele primare și altele plurale sau secundare. În The Glosssary of Prosthodontic Terms, punțile dentare sunt denumite proteze partiale fixe , care se fixează la dinții stâlpi naturali sau artificiali (ai implantelor), prin cimentare/lipire sau prin alte mijloace de retenție (înșurubare).

Protezele parțiale fixe se compun din:

elemente de agregare (retentorii) – componenta protezei parțiale fixe care se agregă la stalp și de care se fixează și/sau se continuă cu intermediarii

intermediarii protezei parțiale fixe (corpul de punte, dinții de înlocuire) – constituiți din unul sau mai multi dinți artificiali, care înlocuiesc dinții naturali lipsă și refac continuitatea arcadei întrerupte

conector (rigid și elastic) – porțiunea protezei care unește elementele de agregare cu intermediarii. [1]

2. FUNCȚIILE PROTEZELOR PARȚIALE FIXE

Funcțiile cele mai importante pe care trebuie să le îndeplinească o proteză fixă, sunt după Körber, următoarele:

Transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii din punct de vedere al intensității și sensului acestora la nivel desmodontal;

Adaptarea reliefului lor ocluzal conform suprafețelor ocluzale ale antagoniștilor;

Să nu realizeze prematurități statice și interferențe în dinamica mandibulară;

Să participle la relizarea stopurilor ocluzale multiple, simetrice și simultane, concomitent și împreună cu restul dinților naturali (dacă este cazul);

Să contribuie la secționarea, respective triturarea eficientă a elementelor în cursul masticației;

Prin design-ul și calitatea suprafețelor lor să protejeze parodonțiul marginal și să faciliteze autocurățarea;

Să contribuie la menținerea dimensiunii verticale de ocluzie;

Să nu perturbe oprirea mișcării terminale a mandibulei pe parcursul efectuării contactelor dento-dentare din RC;

Să refacă aspectul fizionomic. [2]

3. INDICAȚII/CONTRAINDICAȚII

Indicații:

Distrucții coronare în suprafață și profunzime prin complicații ale proceselor carioase;

Coroane cu obturații voluminoase, pereți de smalț subțiri sau subminați în iminență de fractură;

Procese de atriție și abrazie;

Leziuni coronare prin distrofii de gradul I și II;

Imobilizarea unor dinți mobili în cazul unei punți fiind utilizate ca și elemente de agregare;

Contraindicații:

La pacienții mai tineri sub 20 de ani – prin șlefuire se pot deschide camerele pulpare deoarece sunt mai mari până la această vârstă;

Dinți cu mobilitate avansată;

Cavitate orală neigienizată;

Implantare deficitară, cu "radacină utilă" prea scurtă;

Procese patologice apicale netratate ori incorect tratate;

Leziuni adânci , prea extinse;

Unele afecțiuni generale;

Maladii cardiovasculare (infarct miocardic recent, bradicardie, tahicardie);

Afecțiuni infecto-contagioase curente, riscul contaminării cu boli infecto-contagioase.[3]

4. CLASIFICAREA PROTEZELOR PARȚIALE FIXE

Varietatea mare atât a restaurărilor unitare, cât și a protezelor fixe parțiale, a impus sistematizarea acestora. În timp, s-au impus mai multe criterii de clasificare.

Clasificarea protezelor fixe unitare după tipul de agregare:

Proteze unitare cu agregare coronară:

intracoronară (inlay);

extracoronară:

-parțială (fațete, coroane parțiale, elemente de agregare adezive);

-totală (coroane de înveliș);

intra-extracoronară (onlay).

Proteze unitare cu agregare radiculară (agregarea se face la nivelul canalului radicular și a suprafeței radiculare) – coroane de substituție, DCR-uri realizate în laborator.

Proteze unidentare cu agregare mixtă corono-radiculară: când se poate păstra o parte a coroanei dentare, piesele protetice se pot agrega în canalul radicular (pinlay) sau partial la segmental păstrat din coroana dentară (pinledge).

Proteze unitare cu agregare adezivă care mai sunt cunoscute și sub numele de colaje. Ele presupun sacrificii dentare minime (pregătiri peliculare), de obicei în grosimea smalțului. În cadrul protezelor fixe unidentare, fațetele vestibulare ceramic, beneficiază de acest gen de agregare.

Proteze unitare cu agregare implantară – sunt de obicei coroane de înveliș mixte, integral ceramic sau din material composite care se agregă la stâlpii implantari. [4]

5. COROANA MIXTĂ METALO-POLIMERICĂ

Avantajele coroanele mixte metalo-compozite :

retenție atât mecanică cât și chimică a componentei fizionomice de metal

redau aspectul estetic al dintelui mult mai bine decât rășinile acrilice clasice (RA); în unele cazuri se apropie de aspectul ceramicii

în consecință o menținere in timp mult mai buna a culorii

Dezavantajele coroanele mixte metalo-compozite :

prețul de cost este mai ridicat decât în cazul RA clasice, dar este mai redus decât în cazu lceramicii

necesită o dotare mai specială a laboratorului[5]

Intermediarii micști metalo-polimerici cu raport în șa

În zona frontală imperativele estetice sunt pe primul plan. Ca urmare accesul pentru igienizare poate fi sacrificat. Trebuie să fie reprodusă forma dinților naturali. Există totuși speranța că în această zonă accesul pentru igienizare este mai bun și placa bacteriană poate fi îndepărtată.

Intermediarii în șa au un design foarte asemănător cu cel al dinților naturali. Ei realizează un contact larg cu creasta edentată, obliterând ambrazurile vestibulare, linguale și proximale. Numele provine de la faptul că are raport atât cu versantul vestibular cât și cu cel lingual al crestei. Un contact ,,în șa” apare oricând este acoperit versantul vestibular al crestei edentate, zona de contact extinzându-se către lingual, fiind depășit doar vârful crestei edentate (Fig 1). Se întrebuințează cu precădere în zona frontală, în situații clinice particulare, fiind cei mai confortabili pentru pacienți, dezavantajul fiind reprezentat de o igienizare dificilă. [1]

Fig 1. Raportul în șa pentru zona frontală (Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe)

6. ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A PROTEZELOR FIXE

Protezele fixe se realizează printr-o succesiune de faze (etape) clinico-tehnice care se desfășoară printr-o colaborare profesională între medicul stomatolog și tehnicianul dentar. Etapele clinice se desfășoară în cabinetul de stomatologie, iar cele tehnice în laboratorul de tehnică dentară. Succesiunea și derularea lor este specifică pentru fiecare tip de proteză fixă, în funcție de particularitățile acestora și de materialele din care se execută. [6]

6.1 Amprenta

Amprenta în medicina dentară reprezintă imaginea negativă, fidelă a câmpului protetic și este utilizată pentru confecționarea în laboratorul de tehnică dentară a unui model . [7]

Principiul amprentării clasice este aplicarea unui material în stare plastică pe câmpul protetic, cu ajutorul unei linguri sau portamprente, care se întărește .

Obiectivele amprentei în protetica fixă sunt:

redarea cât mai fidelă a formei, detaliilor și dimensiunilor preparației;

înregistrarea și redarea cât mai corectă a reliefului dinților antagoniști;

redarea exactă a rapoartelor preparației cu dinții vecini;

să ofere posibilitatea obținerii unui model de lucru cât mai exact;

Este necesară amprentarea arcadei cu preparație dentară, amprentarea antagoniștilor și a ocluziei . [8]

6.2 Modelul de lucru

Modelul reprezintă copia fidelă a unui relief, înregistrat cu maximă fidelitate de către o amprentă . Orice model este format din modelul propriu-zis și soclu.

Modelelor le sunt impuse anumite condiții esențiale și utile, precum:

Condiții esențiale: exactitate dimensională, capacitate de reproducere fidelă a detaliilor, duritatea suprafețelor (rezistență la abrazie)

Condiții utile: manipulare ușoară, confecționare rapidă, compatibilitate cu materialele de amprentă. [9]

6.3 Simulatoarele sistemului stomatognat

Simulatorul sistemului stomatognat este un instrument care reproduce mai mult sau mai puțin toate mișcările mandibulei, sau mai precis, anumite condiții mecanice ale acestor mișcări .

Clasificarea simulatoarelor:

după Navarro:

articulatoare neprogramabile

articulatoare parțial programabile

articulatoare total programabile

după Ash și Ramfjord:

articulatoare simple (olcuzoare)

articulatoare cu valori medii, neprogramabile

articulatoare parțial programabile

articulatoare individuale, total programabile [10]

Tehnica de montare într-un articulator cu valori medii

Montarea pe brațul superior:

Linia mediană trasată pe modelul superior să coincidă cu nervura mediană a brațului superior al articulatorului. Tija incisivă să vină în contact cu punctul interinicisiv, vârful cupizilor și marginile incizale sunt în contact cu măsuța care materializează planul de ocluzie. După fixarea poziției în funcție de reperele menționate, se uleiază brațul articulatorului și tijade fixare a modelului superior, se prepară pastă de gips care se depune pe soclul modelului maxilar și se închide brațul superior al articulatorului. Se așteaptă priza gipsului.

Montarea pe brațul inferior:

Modelele se solidarizează între ele în poziție corectă prin intermediul amprentei ocluziei, se răstoarnă articulatorul. Se alege placuța corespunzatoare brațului inferior – cu magnet sau cu șurub în funcție de tipularticulatorului. Se prepară gips și se depune pe soclul modelului inferior, urmând ca să se închidă articulatorul . [11]

7. COMPOZITUL SR NEXCO

Compozitele moderne de laborator oferă materiale convingătoare, prelucrarea cu ușurință, un aspect optic deosebit cât și un bun comportament clinic. Astfel de materiale sunt, prin urmare, recomandate și pentru placarea restaurărilor sprijinte pe implante. Este un compozit fotopolimerizabil cu umpluturi micro-opal. Particulele micro-opal asigură proprietăți optice și estetice. Având în vedere conținutul ridicat de umplutură micro-opal anorganic în intervalul nanometri, compoziția materialului SR Nexco permite o opalescență naturală și efect fluorescent.

SR Nexco și are următoarele ajantaje: aspect natural, toleranță la grosimea stratului(0,6 mm și 1,5 mm), alegerea flexibilă de echipamente. SR Nexco dispune de un echilibru optim între proprietățile fizice individuale. Proprietățile materiale rezultate sunt: rezistență și stabilitate.

Proprietățile optice arată cel mai bine în lumină transmisă: opalescența și transluciditatea sunt aceleași ca și efectele luminoase dinamice din dinții naturali. Toate componentele materialului, de la zona cervicală, la dentină și incizal, arată același comportament ca și omologii lor din dinții naturali. [12]

Fig 2. Imaginea realizată cu lumina incidentă prezintă fluorescența și luminozitatea restaurărilor SR Nexco (www.ivoclarvivadent.com)

Aceasta fluorescență joacă un rol important în comportamentul luminii adevărate a restaurărilor (Fig 2). SR Nexco este fiabil în multe incinte de fotopolimerizare. În timpul acestui proces, materialul dezvoltă proprietățile fizice dorite și o suprafață omogenă. Ca rezultat, restaurările arată o stabilitate de durată și un luciu durabil pe întreaga perioadă de uzură.

Materialele de fațetare compozite prezintă caracteristici și proprietăți specifice, performanța și durabilitatea lor nu pot, prin urmare, fi comparată cu cea a altor materiale. Restaurările compozite pot solicita repararea clinică în timp, în funcție de situație și fiecare caz în parte. Restaurările pot fi reparate prin intermediul ,,compozite microfilled’’. [13]

7.1 Indicații/Contraindicații

Indicații: fațetarea restaurărilor susținute de metal;a protezelor combinate ( de exemplu: coroane telescopate); fațetarea suprastructurilor pe implante fixe sau detașabile; a porțiunii gingivale a suprastructurilor pe implante; placarea CAD/CAM a scheletului metalic fabricat; mascarea scheletului metalic cu SR Nexco Opaquer pink; inlay; onlay; coroane anterioare.

Contraindicații:coroane posterioare fără suport metalic; provizorii pe termen lung, purtat timp mai mult de 12 luni; pacienți cu disfuncții ocluzale sau parafuncții, cum ar fi bruxism; pacienți cu igienă orală inadecvată sau aport substanțial de droguri ( de exemplu: droguri care reduce fluxul salivar); toate cererile clinice care nu sunt descrise ca o indicație de către producător; fațetarea scheletului metalic fără utilizarea SR Link și SR Nexco Opaquer; utilizarea dispozitivelor de nerecomandare de polimerizare și agenții de lipire (lianți); reparație de proteză a unui dinte.

Compoziție

Trusa folosită conține: SR Nexco Paste (dentină, incizal, efect, gingie), SR Nexco Liner, SR Nexco Opaquer, SR Nexco colorant, SR lichid modelator ( pentru udarea instrumentelor în timpul modelării, umectarea pensulei pentru a dispersa materialul), SR Link (liant metal/compozit), SR Gel (aplicat restaurării înainte de fotopolimerizare, pentru a minimiza formarea unui strat inhibator pe suprafața compozitului placat și totodată asigurarea întăririi complete a suprafeței restaurate), SR retenție adezivă (lac adeziv pentru a aplica micro- și macroretenții), SR Microretenții: 200-300 μm, SR Macroretenții: 400-600 μm, SR Connect, pastă universală de lustruit.

Datorită sensibilității luminii, adâncimea de polimerizarea materialele SR Nexco depind în special de grosimea stratului (Fig 3). [14]

Toleranța grosimii stratului

SR Nexco a fost dezvoltat pentru a permite sa realizeze o nuanță consistentă de diferite grosimi ale stratului. Acesta prezintă toleranță excepțională din punct de vedere al grosimii stratului. Acest lucru înseamnă că nuanțele dorite pot fi reproduse mai mult sau mai puțin, indiferent de grosimea stratului, oferind tehnicianului o flexibilitate considerabilă în cazul în care spațiul este minim. Nuanțele SR Nexco sunt rezultatul combinației de material opac și dentină.

O aplicare imensă de dentină după opaquer nu este necesar cu SR Nexco, datorită toleranței grosimii stratului.Figura de mai jos ilustrează acest fenomen. Sunt prezentate 4 discuri de SR Nexco Paste Dentină cu nuanța A3 au fost plasate pe baze metalice care au fost marcate cu opaquer. Au fost aplicate creșteri în creștere. În gama de 0,6 mm și 1,5 mm, nu există nicio schimbare perceptibilă de nuanță între discurile de testare. Acest lucru este valabil pentru culorile gingivale, restaurări dentare fixe și mobile, deoarece conferă aspectul de naturalețe. [15]

Fig 3. SR Nexco Paste Dentină cu nuanța A3, trepte crescătoare care ilustrează stabilitatea culorii cu diferite grosimi de strat (www.ivoclarvivadent.com)

7.2 Restaurări mixte

Design-ul scheletului metalic pentru placări totale (condiții de spațiu ideale)

Scheletul metalic trebuie să reflecte forma dintelui într-o formă redusă. Forțele masticatorii sunt exercitate asupra scheletului metalic, și mai puțin, sau deloc pe fațetă. Toate zonele scheletului ar trebui să fie netede și rotunjite pentru a preveni exfolierea și depărtarea. Grosimea scheletului nu trebuie să fie mai mică de 0,3 mm pentru coroane singulare și 0,5 mm pentru punți (Fig 4).

Fig 4. Desing-ul scheletului metalic pentru restaurări mixte (www.ivoclarvivadent.com)

Interfața dintre metal și compozit

Interfața între scheletul metalic și compozit trebuie să fie clar definită, linia de sosire încorporând un unghi drept(Fig 5). Zonele de tranziție dintre metal și compozit nu trebuie să fie situate în zonele de contact și nici pe suprafețe implicate în funcțiile masticatorii. În plus, asigurați-vă că interfața dintre metal și compozit în zona cervicală nu vin în contact cu gingia. Interfața în zona interdentară trebuie să fie proiectată în așa fel încât curățarea acestor zone dificile de accesat să fie posibilă.

Fig 5. Interfața între scheletul metalic și compozit (www.ivoclarvivadent.com)

Aplicarea corectă a macroretențiilor

Se recomandă aplicarea macroretențiilor, deoarece oferă retenție mecanică în plus față de legătura mecanică cu SR Link (Fig 6). În cazul în care spațiul este limitat, acestea se pot aplica numai în anumite zone, sau chiar deloc. Prin urmare, acestea poate fi aplicate local pe suprafețele de îmbinare, fără a compromite spațiul disponibil sau aspectul estetic al restaurării în special. Adezivul de retenție trebuie să fie aplicat într-un strat subțire de acoperire, astfel încât bilele de reținere să nu fie complet scufundate în adeziv. După turnare, granulele de retenție pot fi reduse la jumătate din mărimea lor pentru a păstra o zonă retentivă suficient de mare. [16]

Fig 6. Aplicarea corectă a macroretențiilor (www.ivoclarvivadent.com)

7.3 Diagrama straturilor

Fig 7. Scheletul metalic. Aplicarea opaquer-ului. Aplicarea dentinei. Completarea straturilor folosind materialul incizal (www.ivoclarvivadent.com)

Stratul cervical, de dentină, incizal

Înainte de depunerea straturilor se evită amestecarea și suprapunerea pastelor. Este recomandabil să se aplice paste foarte opace. Se fațetează dinte cu dinte, pentru ca în final fațetele să fie individualizate. Pasta Opal Effect asigură un efect natural opalescent în treimea incizală. Se folosesc materiale Transpa pentru a finaliza și spori vitalitatea în treimea incizală. Acest material este potrivit pentru aspectele din zonele meziale și distale (Fig. 8).

Fig 8. Aplicarea opaq-ului, și a straturilor următoare (www.ivoclarvivadent.com)

Noul compozit fotopolimerizabil SR Nexco Paste oferă un aspect natural, toleranță la grosimea stratului și flexibilitate la polimerizare.

Materialul permite realizarea unor nuanțe consistente, chiar și în cazurile când spațiul este limitat, dat fiind că efectul de culoare este tolerant față de grosimea variată a stratului. Restaurările fabricate cu SR Nexco Paste oferă o stabilitate durabilă a nuanței și un luciu persistent datorită procesului de polimerizare. Se pot realiza astfel restaurări cu un aspect foarte natural în orice condiții de lumină. [17]

Indicații:

Fațetări parțiale și complete în restaurări cu suport metalic

Porțiuni de proteză gingivală pentru suprastructurile implantologice

Inlay/Onlay

Coroane anterioare

Personalizare sau modificare a protezelor pe bază de rășini

Avantaje:

Efecte estetice ușor de realizat, datorită proprietăților optice asemanatoare celor naturale

Reproducere a culorii simplă și rapidă datorită toleranței la grosimea stratului

Polimerizare convențională datorită alegerilor flexibile a echipamentului

Manevrare ușoară

Recomandate într-o gamă largă de indicații

Gamă cuprinzatoare de culori gingivale. [18]

7.4 Biocompatibilitate

SR Nexco Paste este un compozit de laborator fotopolimerizabil pe bază de polimeri. Acesta a fost dezvoltat pe bază de SR Adoro, tot un compozit pe bază de polimer de întărire (lumină/căldură). SR Nexco Paste utilizează utilizează aceleași materiale de umplutură și monomeri ca și SR Adoro. Inițiatorii și stabilizatorii suplimentari utilizați sunt standard pentru industrie și de asemenea, au fost folosite în alte produse Ivoclar Vivadent.

Evaluarea toxicologică a SR Nexco arată că în conformitate cu cunoștințele actuale, acesta oferă același nivel de siguranță ca și alte materiale compozite utilizate în prezent în stomatologie. Potrivit cunoștințelor actuale, dacă este folosit după cum este indicat, SR Nexco nu prezintă niciun risc pentru pacient, nici pentru utilizator, iar beneficiile produsului depășesc orice risc rezidual. [19]

PARTEA SPECIALĂ

ETAPELE TEHNOLOGICE DE REALIZARE A PROTEZEI PARȚIALE FIXE

II.I Obiective

Obiectivul acestei lucrari constă în realizarea unei proteze parțiale fixe mixte metalo-polimerice maxilare, pe dinții stâlpi 11-12-12-21-22-23, unde pentru realizarea componentei fizionomice am utilizat compozitul NEXCO.

II.II MATERIALE ȘI METODĂ

Pentru realizarea protezei parțiale fixe metalo-polimerice s-a folosit un model maxilar, cu preparații cu prag în chamfrein la nivelul dinților stâlpi.

Amprenta

Materiale și metodă:

Siliconi de adiție: chitos și fluid

Portamprentă universal maxilar și mandibulă

Model de studiu.

Am realizat duplicarea modelului primit, luându o amprentă în lingură cu siliconi de adiție, prin metoda amprentării în doi timpi, cu silicon chitos Zetaplus și silicon fluid Oranwash de la Zhermack.

După priza siliconului s-a demulat amprenta.

Examinarea amprentei:

Amprenta era integră, fără lipsuri de material

Nu existau bule de aer

Cavitățile preparate erau bine evidențiate în interiorul amprentei

Materialul de amprentă era aderent de lingură.

Modelul de lucru

Înainte de turnarea modelului, s-a verificat amprenta pentru a se decela dacă există bule, lipsuri și dacăeste centrată corect.

Instrumente și materiale necesare realizării modelului de lucru

Amprentă maxilar și mandibulă

Gips extradur Shera Alpin pentru model și Shera Sockel pentru soclu

Bol de cauciuc și spatula

Masuță vibratoare

Conformatoare pentru soclu

Soclator

Aparat Pindex

Pinuri duble cu teacă

Articulator

Disc separator

Micromotor și freză de gips

Vacuum malaxor

Masuță vibratoare.

Modelele au fost realizate din gips extradur de clasa a IV-a Shera Alpin.Pentru realizarea modelului de lucru, s-a folosit masuța vibratoare, bolul de cauciuc, spatula, apă distilată, gips extradur, pinuri duble cu teacă, soclator, aparat Pindex și conformator pentru soclu. Într-un bol de cauciuc s-a turnat apa distilată și s-a adăugat pulberea de gips extradur, respectându-se raportul apă/pulbere conform indicațiilor producătorului.

A urmat malaxarea energică până în momentul formării unei paste omogene. S-a poziționat amprenta maxilară pe masuța vibratoare și s-a turnat pasta de gips de pe suprafața palatinală a amprentei, lăsând gipsul să curgă în toate detaliile, până s-au depășit marginile care corespund fundurilor de sac. La amprenta dinților mandibulari, turnarea gipsului s-a realizat dinspre marginea amprentei până când gipsul a ajuns la nivelul fundurilor de sac. După turnarea gipsului s-a așteptat priza acestuia.

După priza gipsului, s-a realizat demularea amprentei cu grijă (Fig. 9).

Fig.9 Aspectul modelului după demularea amprentei

Pentru că modelul v-a fi cu bont mobilizabil cu pin în continuare s-a trecut realizarea puțurilor în care trebuie inserate pinurile, cu ajutorul aparatului Pindex. S-a așezat modelul cu baza pe măsuța aparatului, din partea opusă dinspre preparații s-a proiectat un fascicul lumionsși astfel s-a poziționat modelul astfel încât puțul forat să fie la distanță egală de cele două margini ale bazei modelului. S-a realizat șase puțuri la modelul maxilar prin procedeul Pindex (Fig.10). În puțurile forate s-au introdus pinurile duble cu teacă, care au fost lipite cu ajutorul cianoacrilaților (Fig.11).

A urmat izolarea modelului cu izolator gips-gips (Bredent) în vederea realizării solcului. Pentru confecționarea soclului atât la maxilar, cât și la mandibulă, s-au folosit conformatoare (Fig. 12). S-a folosit un bol de cauciuc în care s-a introdus apă distilată, gips extradur clasa a IV-a Shera Alpin respectându-se proporția apă/pulbere recomandată de producător, s-a malaxat energic până s-a obținut o pastă de gips, care s-a turnat în conformator în timp ce s-a vibrat ușor. S-a introdus modelul cu pinurile în pasta de gips și s-a fixat modelul în așa fel încât linia mediană a modelului să corespundă cu linia mediană a conformatorului.

Fig. 10 Forarea puțurilor prin procedeul Pindex

Fig. 11 Modelul de lucru cu pinurile inserate

Fig. 12 Realizarea socului

După ce gipsul a facut priză, s-a îndepărtat conformatorul (Fig. 12, 13). A urmat separarea modelului de soclu cu ajutorul unui cuțit de gips. S-a trecut la secționarea modelului dinspre bază, cu ajutorul unui firez obtinându-se bonturile mobile (Fig. 14).

Fig. 13 Modelul maxilar și mandibular

Fig. 14 Modelul de lucru cu bonturile secționate

S-a preparat pasta de gips dur de tip Moldano, cu ajutorul căruia am montat modelele în articulatorul semiprogramabil, în poziție de intercuspidare maximă și relație centrică.

La montarea modelelor în articulator s-a respectat următoarele repere: planul ocluzal trebuie să fie paralel cu planul mesei, linia mediană a modelului să corespundă cu linia mediană a articulatorului, iar distanța de la punctul interincisiv la axa balama a simulatorului să fie de 10,5 cm.

Montarea în simulator

Materiale și metodă:

Modelul inferior și superior

Bol de cauciuc și spatula

Articulator semiprogramabil.

S-a început prin gipsarea modelului inferior astfel încât planul de orientare ocluzal să fie paralel cu planul mesei, planul mezial al modelului să coincidă cu linia mediană a simulatorului respectiv perpendicular pe axa balama, iar distanța de la punctul interincisiv la axa balama a simulatorului să fie de 10,5 cm. După priza gipsului, cu cheia siliconică de ocluzie, s-a fixat modelul maxilar la brațul superior al simulatorului (Fig. 15).

Fig. 15 Aspect al modelelor montate în simulator

Cu ajutorul unei freze s-a preparat bontul apical și cervical de linia marginală a preparației, urmând aplicarea lacului distanțator (Fig. 16).

Fig. 16 Modelul de lucru cu bonturile preparate și date cu lac distanțator

Macheta componentei metalice a protezei parțiale fixe mixte metalo-polimerice:

Materiale necesare machetării:

Trusa de modelaj P.K.Thomas

Ceară de colet

Baie de ceară

Izolator

Pensulă

Lac distanțator

Înainte de realizarea machetei s-a aplicat pe bonturi lacul distanțator până la 1 mm de suprafața ocluzală, suprafața nepensulată realizează contactul intim dintre dinte și bont. Lacul distanțator este necesar pentru asigurarea grosimii stratului de ciment.

După aplicarea lacului distanțator, s-a realizat izolarea bontului, urmând confecționarea capelor prin tehnica de imersie a bontului în baia de ceară (Fig. 17).

Fig. 17 Obținerea capei prin tehnica imersiei bontului în baia de ceară

După realizarea capelor de ceară, s-au mobilizat de pe bont, verificându-se suprafața internă a machetei, repozitionându-se pe bont, iar cu ajutorul cerii de colet, s-a realizat închiderea marginală (Fig. 18).

A urmat aplicarea retențiilor, retenții adezive, cu ajutorul lacului adeziv (Fig. 19). Acestea sunt în general benefice și recomandabile, deoarece acestea sprijină legătura chimică dintre metal și compozit. Se pot aplica local pe suprafețele de îmbinare, fără a compromite aspectul estetic sau spatial disponibil al restaurării. După turnare, granulele de retenție pot fi reduse la jumătate din mărimea lor pentru a păstra o zonă retentivă suficient de mare.

Fig. 18 Aspectul machetei din ceară aplicată pe modelul de lucru

Fig. 19 Macheta din ceară cu retențiile aplicate

Înainte de finalizarea machetei, s-a verificat spațiul interocluzal între macheta scheletului metalic și dinții antagoniști.

Toaleta machetei

După ce a fost realizată și verificată, macheta s-a curățat cu o perie moale pentru îndepărtarea resturilor de ceară, urmând degresarea. Detensionarea machetei are ca scop obținerea unei suprafețe curate, fără impurități și urme de acizi grași. Datorită stresului acumulat la nivelul cerii în timpul machetării, adică încălzirii și răcirii acesteia pentru a preveni modificările dimensionale a machetei este obligatoriu detensionarea ei. Pentru detensionarea machetei s-a pulverizat pe suprafața machetei. Procesul de detensionare și degresare favorizează aderența masei de ambalat la suprafața machetei și obținerea unui tipar cu fidelitate crescută.

Ambalarea

Materiale și metodă:

Masă de ambalat BellaVest și Begasol

Vacuum malaxor

Liner și ring metallic

Măsuță vibratoare

Tije pentru turnare de 3 mm.

Pregătirea machetei pentru ambalare:

Utilizarea tijelor de ceară cu grosimea de 3 mm, pozitionându-se pe fiecare element, într-un unghi de aproximativ 45° (Fig. 20).

Fig. 20 Pregătirea machetei în vederea ambalării

Fig. 21 Pregătirea machetei pentru ambalare

Urmează poziționarea machetei în conul de turnare (Fig. 21). Ambalarea succede confecționarea tiparului. Pentru ambalare s-a folosit tehnica în doi timpi, cu masa de amabalat, BELLAVEST. Ambalarea cu nucleu prin intermediul cărueia, macheta este înglobată într-o masă de ambalat ce o încojoară într-un strat de 4-5 mm, ce permite expansiunea de priză a masei de ambalat, obținându-se piese turnate de mare precizie (Fig. 22,23).

Fig. 22, 23 Aspecte din timpul ambalării machetei

Etape:

În primul timp se prepară o cantitate mică de masă de ambalat

Urmând ca apoi să se aplice pe toată suprafața machete, prin pensulare și sub vibrare

Se pensulează pulbere pe suprafață, pentru a absorbi lichidul de la suprafață

Aceste etape se repeat până când masa de ambalat ce acoperă machete va avea o grosime de 4-5 mm

Timpul de așteptare pentru priză este de 15-20 de minute

Macheta cu nucleul se poziționează în ring

Al doilea timp constă în prepararea masei de ambalat, care se toarnă tot sub vibrare, până se umple ringul

Preîncălzirea și încălzirea

Tiparul s-a obținut prin poziționarea ansamblului conformator-masă de ambalat-machetă în cuptorul de preîncălzire (Fig. 24). Pentru a permite scurgerea cerii, conul a fost poziționat în jos. În timpul preîncălzirii, pe lângă eliminarea cerii și totodată uscarea tiparului, se declanșează și expansiunea termică.

Fig. 24 Cuptorul de preîncălzire

Procedeul constă în încălzirea ansamblului într-un cuptor controlat termostatic. Plasarea conformatorului se face cu conul de turnare în jos. Temperatura atinsă de masa de ambalat, determină și expansiunea termică a tiparului. În continuare se ridică temperatura cuptorului sau se transferă în alt cuptor unde se atinge în final o temperatură apropiată de cea de topire a aliajului. Temperatura de încălzire a tiparului diferă în funcție de tipul acestuia.

Pentru încălzirea tiparului, s-a introdus conformatorul într-un cuptor. Cuptorul a fost lăsat să se încălzească până a ajuns la temperatura de 950 °C, lăsându-se la temperatura aceasta timp de 30 de minute, iar în acest timp s-a pregătit aliajul și centrifuga

Determinarea cantității de aliaj

Determinarea cantității de aliaj ce trebuie topit pentru a realiza turnarea unei anumite piese protetice, implică anumite condiții ce trebuiesc respectate:

Volumul piesei protetice ce urmează a fi turnate

Volumul total al rețelei de turnare (canale, bile de contracție, parțial con de turnare)

Greutatea specifică (densitatea) aliajului utilizat.

Pentru turnarea scheletuli metalic s-a folosit Ni-Cr. Pentru fiecare element din lucrare s-a folosit 3 grame de aliaj de turnare. Cantitatea de aliaj astfel determinată trebuie să fie suficientă, și nu în exces. În practica dentară se acordă prioritate reușitei turnării, sacrificându-se de cele mai multe ori considerațiile aferente economiei de aliaj.

Topirea

Topirea se realizează în creuzet, materialul din care este confecționat acesta prezintă calități deosebite, deoarece nu este permisă posibilitatea interacțiunii chimice cu aliajul topit. Cele mai utilizate creuzete sunt cele din ceramică și grafit. În cazul de față s-a utilizat creuzet din ceramică. La topirea aliajului s-a folosit procedeul prin inducție (Fig. 25). Topirea prin inducție este un procedeu bazat pe pătrunderea energiei electromagnetice, în piesa situată în câmpul magnetic, variabil în timp, produs de o bobină prin care trece un curent alternativ. În piesa magnetică se produc curenți de inducție a căror energie se transformă în căldură, prin efectul Joule-Lenz.

Fig. 25 Centrifuga automată Fornax Bego

Alegerea momentului optim pentru declanșarea turnării se bazează pe experiența operatorului, deoarece la multe instalații de laborator, lipsește dispozitivul automat de control a temperaturii (costul acestor instalații fiind foarte ridicat).

Turnarea

Materiale și metodă:

Centrifugă automata Fornax

Ni-Cr

Creuzet ceramică.

Prin turnare se înțelege operația de introducere a metalului sau a aliajului în cavitatea tiparului pentru a realiza piesa turnată. S-a îndepărtat tiparul din cuptorul de preîncălzire cu un clește și s-a poziționat în lăcașul prevăzut în FORMAX . Aliajul a fost pus în creuzetul ceramic. După poziționarea creuzetului și a tiparului în centrifugă, s-a pornit cronometrul și aparatul. La expirarea timpului necesar topirii aliajului, s-a pornit centrifuga și a început turnarea aliajului în tipar.

Dezambalarea și prelucrarea

Materiale și metodă:

Sablator

Micromotor

Freze și discuri pentru prelucrat

Ciocan

Dezambalarea doar după ce conformatorul s-a răcit lent și a ajuns la temperatura camerei. Se realizează cu ajutorul unui ciocan, având grijă ca lucrarea protetică să nu se deformeze. După eliminarea parțială a masei de ambalat, aceasta trebuie sablată cu oxid de aluminiu la presiunea de 3 barri, pentru a înlătura tot oxidul de pe suprafața piesei protetice (Fig. 26).

Fig. 26 Aspectul scheletul metalic sablat

Succede tăierea tijelor de turnare, cu un disc montat la piesa de mână, după care se finisează cu ajutorul frezelor. Adaptarea componentei metalice se realizează cu foarte mare atenție, deorece presând prematur pe bont, acesta se poate fractura. După turnare, granulele de retenție pot fi reduse la jumătate din mărimea lor pentru a păstra o zonă retentivă suficient de mare (Fig. 27).

Fig. 27 Scheletul metalic prelucrat și sablat

Realizarea componentei fizionomice

Materiale și metodă:

Incinta de fotopolimerizare

SR Nexco Link

SR Nexco Opaquer

SR Nexco Margin

SR Nexco Paste (dentină, incizal, efect)

SR Nexco Gel

Fig. 28. a .Incinta de fotopolimerizare (Bredent)

Fig. 28. b .Incinta de fotopolimerizare (Bredent)

Scheletul fiind adaptat, se trece la prelucrarea și pregătirea în vederea realizării componentei fizionomice. Pregătirea suprafeței metalului se face cu freze speciale, din carbură de wolfram și într-un singur sens, după care se sablează, deoarece sablarea îmbunătățește legătura mecanică, iar apoi se prinde într-o pensă, care se introduce într-un jet de aburi.

Fig. 29 Condiționarea scheletului metalic cu SR Link

SR Nexco Opaquer se distinge prin proprietățile sale superioare de mascare chiar și atunci când pasta este aplicată în straturi subțiri, iar împreună cu SR Link oferă un bonding optim între materialele de fațetare SR Nexco și scheletul metalic (Fig. 29). Aplicarea primului strat de opaquer subțire, folosind o perie. Se netezește orice rugozitate și macroretenție de pe suprafața metalică. Se pune în incinta de fotopolimerizare timp de 360 de secunde (Fig. 30,31).

Al doilea strat de opaque este aplicat în așa fel încât scheletul metalic, dar și retențiile, să fie în întregime acoperite. Urmează polimerizarea, timp de 360 de secunde (Fig.32).

Fig. 30 SR Nexco Opaquer C3

Fig. 31 Aplicarea primului strat de opaquer

Fig. 32 Aspectul după aplicarea celui de al doilea strat de opaquer

Aplicarea SR Model Separator într-un strat subțire, lăsând să reacționeze pentru o perioadă scurtă de timp, după care se îndepărtează stratul inhibator, cu un burete de unică folosință, rezultând suprafețe fără reziduri și o suprafață ușor lucioasă (Fig. 33).

În continuare se aplică SR Nexco Margin pentru intensificarea nuanței în zonele cervicale, și acoperirea retențiilor (Fig. 34, 35).

Fig. 33 Aplicarea SR Model Separator

Fig. 34 SR Nexco Margin C3

Fig. 35 Aplicarea SR Nexco Margin

Înainte de depunerea straturilor se evită amestecarea și suprapunerea pastelor. Se recomandă să se aplice paste foarte opace. Se fațetează dinte cu dinte, pentru ca în final fațetele să fie individualizate. Se depune strat cu strat dentina, iar apoi 180 de secunde la fotopolimerizat, pentru a asigura o legătură eficientă între compozit și suprafața opacă. Coerența coordonată a materialelor asigură contururi modelate, menținute și permite stratificare ușoară. Materialele incizale sunt coordonate cu materiale Dentina astfel încât tranzițiile delicate pot fi proiectate (Fig. 36, 37,38).

Fig.36 SR Nexco Paste Dentin C3 și Nexco Paste Incizal I1

Coloritul materialelor SR Nexco Paste Incisal a fost ajustat pentru a imita proprietățile dintelui natural.

Fig. 37 Depunerea straturilor dentină și incizal

Fig. 38 Depunerea straturilor de dentină/incizal

SR Gel este aplicat restaurării înainte de fotopolimerizare, pentru a minimiza formarea unui strat inhibator pe suprafața compozitului placat și totodată asigurarea întăririi complete a suprafeței restaurate. Se aplică pe întreaga suprafață de fațetare să se asigure că toate zonele sunt complet acoperite și stratul nu este prea gros (Fig. 39).

Fig. 39 SR Gel aplicat pe suprafața componentei fizionomice a restaurării

Polimerizarea finală se realizează după ce procedura de stratificare a fost finalizată, urmând introducerea lucrării la polimerizat timp de 360 de secunde.

Fig. 40 Materialele utilizate pentru realizarea componentei fizionomice SR Nexco

Finisarea

După finalizarea procedurii de polimerizare, se elimină complet SR Gel de pe restaurare, folosind apă curentă și/sau un vapor. Prelucrarea cu freze din carbură, diamantate fine și discuri flexibile. A se utiliza viteză mică și presiune ușoară.Se asigură că pentru a reface întreaga restaurare se elimina stratul de inhibarede aproximativ 30 μm de pe toate suprafețele.Se montează restaurarea pe modelul și se ajustează ocluzal, dar și proximal.

Netezirea suprafețelor cu perii adecvate, care pot fi din silicon. Lustruirea se realizează folosind perie de păr de capră, bumbac, piele de bivol, precum și pasta universală de lustruire. Se folosește viteză mică și presiune limitată.

Fig. 41 Aspectul final al protezei parțiale fixe mixte metalo-polimerice

Fig. 42 Aspectul final al restaurării, vedere dinspre oral

II.III Rezultate și discuții

Pe parcursul realizării acestei restaurări protetice parțiale fixe, nu am întâmpinat dificultăți majore, tehnologia fiind accesibilă, iar dotarea loaboratorului, corespunzătoare. Respectarea indicațiilor privind manipularea materialelor utilizate recomandate de către producător, a fost o premise pentru obținerea unui rezultat satisfăcător.

Succesul unei restaurări din material compozit depinde întâi de toate de reconstrucția adecvată a morfologiei dintelui de restaurat. Apoi, trebuie acordată aceeași atenție re-creării efectelor de culoare naturală. Restaurarea creată astfel se va integra în mediul natural înconjurător și din punct de vedere biomimetic. În cazul formelor anatomice complicate, contururile dintelui vecin trebuiesc copiate cât mai fidel posibil. Pentru a asigura integritatea de ansamblu a restaurării este necesar a crea un design tridimensional. Contururile muchiei incizale precum și contactele mezial și distal sunt decisive pentru a reda forma corectă a dintelui. [20]

Materialele moderne de restaurare permit clinicienilor, care știu să discearnă, să restaureze chiar și cazurile foarte complexe din punct de vedere coloristic. În acest scop, este necesar să se utilizeze un material compozit care să ofere o paletă coloristică ce imită naturalul. Metoda reducerii incizale simplifică procesul de inserare a straturilor de culoare, permițând o libertate amplă de design al restaurării. [21]

O rășină compozită cu proprietăți ideale de material poate fi folosită pentru a crea contururile anatomic corecte ale dintelui și astfel, restaurări dentare naturale, utilizând un protocol de stratificare adecvat.

Materialul permite realizarea unor nuanțe consistente, chiar și în cazurile când spațiul este limitat, dat fiind că efectul de culoare este tolerant față de grosimea variată a stratului. Restaurarile fabricate cu SR Nexco Paste oferă o stabilitate durabilă a nuanței și un luciu persistent datorită procesului de polimerizare. Se pot realiza astfel restăurari cu un aspect foarte natural în orice condiții de lumină. [22]

IV CONCLUZII

Ținând cont de datele din literatura de specialitateconsultate și în urma realizării acestei lucrări, putem concluziona că:

O proteza partială fixă metalo-polimerică total fizionomică este o opțiune terapeutică viabilă, în zona frontală.

Realizarea protezelor fixe mixte, respectiv a componenti fizionomice utilizând compozitul Nexco satisfice atât cerințele estetică, care primează în zona frontală, prin placajul polimeric, dar în același timp prin scheletul metalic se conferă și rezistența necesară restaurării.

O infrastructură metalică realizată corespunzător, fără convexități, trebuie să asigure un spațiu corespunzător pentru placarea compozitului, astfel încât componenta fizionomică să nu se fisureze sub presiunile ocluzale.

Utilizarea compozitului Nexco este facilă, iar repectarea cu rigurozitate a etapelor de condiționare a scheletului metalic, aplicarea opaqului și stratificarea corespunzătore asigură rezultate estetice bune.

BIBLIOGRAFIE

Dorin Bratu, Robert Nussbaum – Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, Editura Signata – Timișoara, 2009

Marius Leretter: Curs de tehnologie a protezelor fixe, volumul I: Bazele tehnologiei protezelor fixe, Lito UMF Timișoara 2002

Marius Leretter: Curs de tehnologie a protezelor fixe, volumul II: Restaurări unidentare, Lito UMF Timișoara 2002

Negruțiu Meda , Sinescu C., Leretter M., Lakatos S., Romînu M., Florița Z., Sandu Liliana, Pop Daniela, Stoia Adelina – Tehnologia protezelor dentare . Volumul I – Proteze unidentare , Lito UMF ’’Victor Babeș’’ Timișoara, 2005

Liliana Sandu, Cristina Borțun, Daniela Pop, Meda Negruțiu – Tehnologia restaurărilor protetice fixe unidentare, Editura Lito U.M.F. ’’Victor Babeș’’ Timișoara, 2006

Roxana Romanița Ilici – Contracția de polimerizare a rășinilor compozite restaurative dentare, Editura Etna, 2014

Lavinia Ardelean – Materiale dentare în laboratorul de tehnică dentară, Editura Victor Babeș – Timișoara, 2009

M. Românu, D. Bratu, S. Lakatos, Z. Florița – Polimerizarea în stomatologie, Editura Brumar, 2000

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Proteze-fixe129.php

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Generalitati-privind-protezele87.php

www.chirurgie-orala.ro

www.infodentis.com

http://doriotdent.ro/ro/files/2012/08/scientificnexco.pdf

www.ivoclarvivadent.com

http://www.dentaltarget.ro/upload/pdf/pdf31.pdf

www.teamwork-bookshop.de

www.dentstore.ro

www.teamworkmedia.de

www.dsi.ro

www.doctoruldedinti.info