Controlul Si Monitorizarea Consumatorilor de Putere Mica, In Curent Alternativ Folosind Comunicatii Fara Fir

Cuprins

I Prefata.

II Partea teoretica.

2.1 Microcontroler 8 biti, istoric si domeniu de aplicare

2.1.1 Masurarea tensiunii curentului alternativ cu ADC 8 biti.

2.1.2 Masurarea intensitatii curentului alternativ cu ADC 8 biti.

2.1.3. Comunicatii periferice seriale a uC AVR, UART

2.2 Reteaua IP fara fir Wi-fi.

2.2.1 TCP/UDP pentru achizitii de date.

2.2.2 Fezabilitatea retelelor ip pentru control si achizitii de date.

III Partea practica.

3.1 Realizarea circuitului si programului de masurate a intensitatii curentului alternativ.

3.1.1 Senzorul de curent.

3.1.2 Interfatarea cu ADC-ului microcontrolerului.

3.1.3 Programarea in C a microcontrolerului.

3.2 Realizarea circuitului si programului de masurare a tensiunii in curent alternativ.

3.2.1 Schemele electrice ale dispozitivului.

3.2.3 Interfatarea cu ADC-ului microcontrolerului.

3.2.4 Programarea in C a microcotrolerului.

3.3 Calibrarea dispozitivului.

3.4.1. Calibrarea tensiunii.

3.4.2. Calibrarea intensitatii.

IV Concluzii.

I Prefata

Prezenta lucrare reprezintă o variant teoretică și practică a realizarii unui dispozitiv cu ajutorul căruia se poate controla și monitoriza consumatorii de putere mică în curent alternativ folosind comunicatii făra fir, în condiții optime astfel încât durata acestuia de funcționare sa fie maxima. Acest lucru este posibil in condițiile în cate controlul si monitorizarea curentului se face de catre microcontroler cu ajutorul senzorului de curent, informația se trimite folosind interfata WiFi și rețeaua IP către controlerul central (leptop) și aplicație.

Circumstantele în care ne gasim astazi în domeniul microcontrolerelor si-au avut începuturile în dezvoltarea tehnologiei circuitelor integrate. Aceasta dezvoltare a facut posibila înmagazinarea a sute de mii de tranzistoare într-un singur cip. Aceasta a fost o premiza pentru productia de microprocesoare, si primele calculatoare au fost facute prin adaugarea perifericelor ca memorie, linii intrare-iesire, timer-i si altele. Urmatoarea crestere a volumului capsulei a dus la crearea circuitelor integrate. Aceste circuite integrate contin atât procesorul cât si perifericele. Asa s-a întâmplat cum primul cip continând un microcalculator, sau ce va deveni cunoscut mai târziu ca microcontroler a luat fiinta.

Microcontrolerul difera de un microprocesor în multe feluri. În primul rând si cel mai important este functionalitatea sa. Pentru a fi folosit, unui microprocesor trebuie sa i se adauge alte componente ca memorie, sau componente pentru primirea si trimiterea de date. Pe scurt, aceasta înseamna ca microprocesorul este inima calculatorului. Pe de alta parte, microcontrolerul este proiectat sa fie toate acestea într-unul singur. Nu sunt necesare alte componente externe pentru aplicarea sa pentru ca toate perifericele necesare sunt deja incluse în el. Astfel, economisim timpul si spatiul necesare pentru construirea de aparate.

In contextul dezvoltarii tehnologice actuale, masurarile reprezinta un domeniu indispensabil activitatii tehnico-stintifica. Transferurile de energie precum si cele de informatie, se realizeaza in principal pe suportul marimilor electromagnetice, motiv pentru care masurarea cu precizie a acestor marimi este apsolut necesara desfasurarii normale a respectivelor procese

Se prezinta un sistem ce permite controlul monitorizarea consumatorilor de putere mica, in curent alternative folosind comunicatiile fara fir. Aceasta lucrare isi propune realizarea unui dispozitiv electronic care masoara parametrii electrici a consumatorilor casnici din reteaua electrica de curent alternative 230V 50Hz.

Controlul este realizat prin intermediul aplicatiilor software implementate iar gestiunea este realizata prin transferal datelor masurate folosind interfata WiFi si reteaua IP inspre elemental de tip controler central.

In lucrarea aceasta studies metodele digitale de masurare a intensitatii si a tensiunii in current alternativ 50Hz, Abordez teme precum conversia analog-numerica in microcontroler din arhitectura RISC din gama AVR a producatorului ATMEL. Periferice de comunicare seriala UART. Ca si platform experimentala pentru microcontroler am folosit kitul de dezvoltare Arduino NANO.

Ca si instrumente de dezvoltare si programare am folosit mediul de programare Arduino si librariile sale standard. Programarea microcontrolerului a fost realizata in limbajul de programare C.

Am abordat subiecte de electronica analogical pentru a face posibila masurarea de current si tensiune CA 50HZ precum div de tensiune, sensor de current bazat pe transformator de curent.

De elaborate, scris mai detaliat

II Partea teoretica.

2.1 Microcontroler pe 8 biti pentru monitorizarea si controlul curentului alternativ.

Istoria microcontrolerelor

Este anul 1969, si o echipa de ingineri japonezi de la compania BUSICOM sosesc în Statele Unite cu cererea ca unele circuite integrate pentru calculatoare sa fie facute folosind proiectele lor. Propunerea a fost facuta catre INTEL, iar Marcian Hoff a fost desemnat responsabil cu acest proiect. Pentru ca el era cel ce avea experienta în lucrul cu un calculator (PC) PDP8, i-a venit sa sugereze o solutie diferita fundamental în locul constructiei propuse. Aceasta solutie presupunea ca functionarea circuitului integrat este determinata de un program memorat în el. Aceasta a însemnat ca configuratia ar fi fost mult mai simpla, dar aceasta ar fi cerut  mult mai multa memorie decât ar f 24324k104y i cerut proiectul propus de inginerii japonezi. Dupa un timp, cu toate ca inginerii japonezi au încercat sa caute o solutie mai simpla, ideea lui Marcian a câstigat, si a luat nastere primul microprocesor. În transformarea unei idei într-un produs finit, Frederico Faggin a fost de un ajutor major pentru INTEL. El s-a transferat la INTEL, si doar în 9 luni a reusit sa scoata un produs din prima sa conceptie. INTEL a obtinut drepturile de a vinde acest bloc integral în 1971. În primul rând ei au cumparat licenta de la compania BUSICOM care nu au avut idee ce comoara avusesera. În timpul acelui an a aparut pe piata un microprocesor numit 4004. Acela a fost primul microprocesor de 4 biti cu viteza 6000 operatii pe secunda. Nu mult dupa aceea, compania americana CTC a cerut de la INTEL si de la Texas Instruments sa faca un microprocesor pe 8 biti pentru folosinta în terminale. Cu toate ca CTC a renuntat la aceasta idee pâna la sfârsit, INTEL si Texas Instruments au continuat sa lucreze la microprocesor si în aprilie 1972 a aparut pe piata primul microprocesor de 8 biti sub numele de 8008. Putea sa adreseze 16Kb de memorie si avea 45 de instructiuni si viteza de 300.000 de operatii pe secunda. Acel microprocesor a fost predecesorul tuturor microprocesoarelor de astazi. INTEL au continuat dezvoltarile lor pâna în aprilie 1974 si au lansat pe piata microprocesorul de 8 biti sub numele de 8080 ce putea adresa 64Kb de memorie si avea 75 de instructiuni, iar pretul începuse de la 360$.

În 1976, INTEL iese pe piata cu o versiune îmbunatatita de microprocesor pe 8 biti numit 8085. Totusi, Z80 era cu mult mai bun încât INTEL curând a pierdut batalia. Chiar daca au aparut pe piata înca câteva microprocesoare (6809, 2650, SC/MP etc.), totul fusese de fapt deja hotarât.

Nu mai erau de facut îmbunatatiri importante ca sa-i faca pe producatori sa se converteasca spre ceva nou, asa ca 6502 si Z80 împreuna cu 6800 au ramas ca cei mai reprezentativi ai microprocesoarelor de 8 biti ai acelui timp.

În 1976 Zilog anunta Z80. În timpul crearii acestui microprocesor, Faggin ia o decizie cruciala. stiind ca un mare numar de programe fusesera dezvoltate pentru 8080, Faggin îsi da seama ca multi vor ramâne fideli acelui microprocesor din cauza marii cheltuieli care ar rezulta în urma refacerii tuturor programelor. Astfel el decide ca un nou microprocesor trebuie sa fie compatibil cu 8080, sau ca trebuie sa fie capabil sa execute toate programele care deja fusese scrise pentru 8080. În afara acestor caracteristici, multe altele noi au fost adaugate, asa ca Z80 a fost un microprocesor foarte puternic la vremea lui. Putea adresa direct 64Kb de memorie, avea 176 instructiuni, un numar mare de registre, o optiune incorporata pentru reîmprospatarea memoriei RAM dinamice, o singura sursa, viteza de lucru mult mai mare etc. Z80 a fost un succes mare si toata lumea a facut conversia de 8080 la Z80. Se poate spune ca Z80 comercial, a fost fara nici o îndoiala, cel mai de succes micropocesor de 8 biti a acelui timp. În afara de Zilog, alti noi producatori apar de asemenea ca: Mostek, NEC, SHARP si SGS. Z80 a fost inima a multor calculatoare ca: Spectrum, Partner, TRS703, Z-3.

Microcontrolerul difera de un microprocesor în multe feluri. În primul rând si cel mai important este functionalitatea sa. Pentru a fi folosit, unui microprocesor trebuie sa i se adauge alte componente ca memorie, sau componente pentru primirea si trimiterea de date. Pe scurt, aceasta înseamna ca microprocesorul este inima calculatorului. Pe de alta parte, microcontrolerul este proiectat sa fie toate acestea într-unul singur. Nu sunt necesare alte componente externe pentru aplicarea sa pentru ca toate perifericele necesare sunt deja incluse în el. Astfel, economisim timpul si spatiul necesare pentru construirea de aparate.

La modul general un controler ("controller" – un termen de origine anglo-saxonă, cu un domeniu de cuprindere foarte larg) este, actualmente, o structură electronică destinată controlului (destul de evident!) unui proces sau, mai general, unei interacțiuni caracteristice cu mediul exterior, fără să fie necesară intervenția operatorului uman. Primele controlere au fost realizate în tehnologii pur analogice, folosind componente electronice discrete și/sau componente electromecanice (de exemplu relee).

Cele care fac apel la tehnica numerică modernă au fost realizate inițial pe baza logicii cablate (cu circuite integrate numerice standard SSI și MSI ) și a unei electronici analogice uneori complexe, motiv pentru care "străluceau" prin dimensiuni mari, consum energetic pe măsură și, nu de puține ori, o fiabilitate care lăsa de dorit.

este familia numită AVR, a firmei ATMEL, familie apărută în ultimii ani, care oferă variante de microcontrolere oarecum asemănătoare ca resurse cu familia PIC, la performanțe similare sau mai bune. Sunt bazate pe o arhitectură diferită, dar unitatea centrală este tot de tip RISC, cu cuvântul de date de 8 biți. La fel ca la PIC dimensiunea cuvântului de program este mai mare, fiind de 16 biți. Există cel puțin 3 sub familii mari, în ordinea complexității resurselor, acestea fiind: AT Tiny, AT90 și ATMega.

RISC (Reduced Instruction Set Computer) este un concept de realizare a CPU care a început să fie utilizat cu succes de ceva timp și la realizarea microcontrolerelor. Prin implementarea unui set redus de instrucțiuni care se pot executa foarte rapid și eficient, se obține o reducere a complexității microcircuitului, suprafața disponibilizată putând fi utilizată în alte scopuri.

In capitolele ce urmeaza voi studia posibilitatea utilizarii microcontrolerelor din gama AVR in controlul si monitorizarea consumatorilor de putere mica, in current alternative folosind comunicatii fara fir.

2.1.1 Masurarea tensiunii curentului alternativ cu ADC 8 biti.

Pentru a masura valori ale tensuinii mai mari decat nivelile logice ale microcontrolerului, este nevoie de o divizare a nivelului de tensiune masurat si intr-acelasi timp a pastra raportul de divizare constant pe toata durata masuratorii. Pe baza acestui raport valorile masurate vor fi ajustate si interpretate utilizand constant de calibrare.

Daca unei grupari de rezistente inseriate I se aplica tensiunea Vin, de pe una din rezistentele gruparii se poate culege o fractiune din tensiunea aplicata, obtinandu-se divizorul de tensiune rezistiv. Pot fi intalnite in foarte multe circuite electrice de la alimentari in etaje tranzistorizate pana la divizoare in cascada pentru tensiuni multiple in circuite complexe, practic orice citcuit electronic are cateva divizoare de tensiune.

Structura unui divisor rezistiv de tensiune este prezentată în Figura 1.

Figura. 1 Divizorul rezistiv de tensiune

In acest circuit, tensiunea de intrare se divide pe cele 2 rezistoare și , care formează divizorul rezistiv de tensiune. Valoarea tensiunii de ieșire se poate calcula cu formula 1:

Spre exemplu sa presupunem ca dorim sa obtinem o tensiune de 5 V din una de intrare de 12 V, luand ca valoare pentru -10 KΩ rezulta -14 10 KΩ. Se va tine cont de tensiunea de iesire care este influentata de curentul consumat de catre sarcina. Cu cat curentul cerut de catre sarcina este mai mare cu atat creste puterea disipata de catre rezistori, divizorul fiind excellent pentru consumatori de curenti mici

Divizorul de tensiune rezistiv, foloseste la extinderea domeniului de masurare a voltmetrelor, sunt formate din rezistoare bobinate(de manganina, constantan, etc.) sau chimic(cu pelicula de carbon). Rezistenta conectata in parallel cu voletrul trebuie sa aiba o valoare mult inferioara rezistentei interioare a voltmetrului, pentru ca divizorul de tensiune sa lucreze practice in gol in acelas timp, rezistenta totala a divizorului de tensiune trebuie sa fie sufficient de mare pentru a nu se depasi incalzirea admisa

Pentru a transforma valorile analogice (continue) a semnalelor și a-l discretiza în timp, microcontrolerul foloseste perifericul numit ADC (Convertor Analog Numeric).

Miezul AVR combină o instrucțiune bogat, setată cu 32 de registre de lucru de uz general. Toate cele 32 de registre sunt conectat direct la unitatea aritmetica Logica (ALU), permițând accesarea intr-o singura instructiune a două registre independente si executate intr-un singur ciclu de ceas. Arhitectura rezultata este mai eficienta realizand in acelas timp codul pana la de zece ori mai rapid decat microcontrolerele CISC conventionale.

Prezentare generală

Această secțiune prezintă arhitectura de bază AVR, în general.Principala funcție a CPU este de a asigura execuția programului corect. Prin urmare, procesorul trebuie să poată accesa memorii, să efectueze calcule, control periferice și întreruperi.

Pentru a maximiza performanța, AVR folosește o arhitectură Harvard – cu memorii separate și maistrale pentru programa de date. Instrucțiunile din memoria de program sunt executate cu un singur nivel in timp ce o instrucțiune este executată, următoarea instrucțiune este distribuita de catre memorie de program. Acest concept permite instrucțiuni să fie executate în fiecare ciclu de ceas. Memoria de program este o memorie programabila.

Memoria Flash reprogramabili.

Accesul rapid al registrilor conține fisiere de 32 x 8 biți de uz general registre de lucru cu un singur ciclu de timp. Operanzii sunt scosi din registru pentru a efectua operatia iar rezultatul va fi introdus in registrii intr-un singur ciclu de timp.

ALU executa operații aritmetice și logice între registre sau între o constantă și un registru. Operațiunile de registru unic poate fi, de asemenea, executate în ALU. După o operație aritmetică, Registrul este actualizat pentru a reflecta informații despre rezultatul operației. Flux de program executa stari condiționate și necondiționate de apel la instrucțiuni, capabile să se adreseze direct la spațiu de adrese. Cele mai multe instrucțiuni AVR sunt formate dintr-un singur cuvânt de 16 biți.

Fiecare adresă de memorie de program conține o instrucțiune 16 sau 32 de biți.

Spațiu de memorie Flash este împărțit în două secțiuni, secțiunea Boot a programului și programul de aplicare a sectiunii. Ambele secțiuni au biti dedicati pentru a scrie și a citi. Instrucțiunea SPM scrie în secțiunea de memorie de aplicare Flash ca trebuie să se afle în partea de Boot.

În timpul întreruperilor sau a solicitarilordin subrutina, adresa de retur este stocat pe stiva.

Stiva este alocată în mod eficient în datele generale SRAM, și în consecință dimensiunea stivei este limitata doar de mărimea totala a SRAM si utilizarea ei. Toate programele de utilizator trebuie să inițializeze SP înainte ca subrutina sau rutina sa fie executata.

Stivă Pointer (SP) se citește / scrie accesibil în spațiul I / O. Datele din SRAM pot fi accesate cu ușurință prin intermediul celor cinci moduri de adresare diferite suportate în AVR

arhitectura.

Masurarea semnalelor analogice.

Lumea inconuratoare este alcatuita in principiu din mai multe semnale analogice precum: lumina, sunetul, caldura, etc. Pentru masurare lor, acestea trebuiesc impartite in mai multe esantioane si convertite in semnale digitale.

Convertorul analog digital (ADC) este un circuit electric care converteste tensiunea de la intrare analogical in semnale digitale. Acest semnal poate fi reprezentat in mai multe feluri, in functie codificarea datelor care pot fi in: binar, cod Gary sau codul complement al lui doi.

Figura.2. Reprezentarea unui semnal analogic

Rezolutia convertorului analo numeric reprezinta o caracteristica importanta. Aceasta indica numarul valorii discrete pe care convertorul este dispus sa le furnizeze la iesirea sa intr-un interval dat de masura. Rezolutia convertorului analog numerica este reprezentata in biti, deoarece rezultatele conversiei analog-numerica sunt stocate intern in forma binara.

Figura.3. Semnal analogic esantionat la rezolutie de 16 biti.

De exemplu, daca rezolutia unui convertor analog numeric va fi de 10 biti, atunci acesta va putea furniza 2^10 = 1024 valori diferite de iesire. Iar daca gama de masurare va fi de 0-5 V, atunci rezolutia de masurare va fi : (5V-0V) / 1024 = 0,005V = 5mV

Figura.4. Semnal analogic esantionat la intervale regulate de timp

Rata de esantionare constituie o alta caracteristica importanta a unui convertor analog digital, aceasta depinzand de timpul dintre doua conversii successive si care afecteaza redarea formei de unda originala care va fi reprezentata dupa procesarea digitala. Figura de mai sus arata reconstructia semnalului esantionat dupa trecerea printr-un convertor digital-analog (DAC).

Dupa cum se observa in figura de mai sus, semnalul reprodus nu este asemanator cu cel original. Daca rata de esantionara ar fi mai mare este de inteles ca acest semnal reprodus ar aproxima din ce in ce mai mult cu oriinalul.

Figura.5. Semnalul analogic refacut in urma conversiei inverse (DAC)

Rata minima de esantionare pentru a reuce fara a avea pierderi orice semnal de o fregventa data este : Teorema lui Nyquist spune caste necesar sa avem o rata de esantionare de minim doua ori mai mare decat fregventa semnalului masurat. Acest lucru este permis si daca avem un semnal compus dintr-o multime de fregvente, cum ar fi o melodie. Limitele maxime auzului umai sunt 20-4000 Hz. Rezultatul este o reproducere inteligenta a vocii umane, suficienta pentru a transmite o informative vocala dorita. Se recurge la rate mai mari de esantionare pentru reproducerea fidela a spectrului auditiv uman.

Convertoarele analog-digitale sunt de mai multe tipuri, in functie de modul in care se executa conversia analog-digitala:

ADC de tip parallel.

ADC de aproximare succesiva.

ADC de integrare.

ADC de tip Sigma-delta.

2.1.2 Masurarea intensitatii curentului alternativ cu ADC 8 biti.

ADC-ul microcontrolerului in general este construit sa interpreteze si sa analizeze tensiuni. Pentru masurarea curentului este nevoie de o conversie liniara a intensitatii electrice in tensiune, pentru aceasta este utilizat senzorul de curent, bazat pe transformator de curent.

În mod tradițional, senzorul de curent a fost în primul rând pentru protecție și control a circuitului. Cu toate acestea, cu avansarea în tehnologie, senzorul de curent a apărut ca o metodă de a monitoriza și îmbunătăți performanța.

Figura.6. Senzor de curent

Senzorul de curent din figura 6 este utilizat în gama larga de sisteme electronice, adică, baterii indicatori de viață și încărcătoare, 4-20 mA sisteme, supra-curent de protecție și circuite de supraveghere, regulatoare de curent și de tensiune, convertoare DC / DC, detectoare de defect sol, curent programabil surse, comutator-mode liniare și surse de alimentare, dispozitive de comunicații, electronica de putere auto, controale viteza motorului și protecție la suprasarcină.

PRINCIPIILE SENZORULUI DE CURENT
Un senzor de curent este un dispozitiv care detectează și convertește curentul la o tensiune de ieșire usor de masurat, care este proporțională cu curentul măsurat.

Când un curent trece printr-un fir sau într-un circuit, se produce o cădere de tensiune. De asemenea, este generat un câmp magnetic care înconjoară conductorul care transportă curentul. Ambele fenomene realizate sunt utilizarea în proiectarea de senzori de curent.

Astfel, există două tipuri de senzorul de curent: directe și indirecte. Senzorul direct se bazează pe legea lui Ohm, iar senzorul indirect se bazeaza pe legea lui Faraday si a lui Ampere.Detectarea directă implică măsurarea căderii de tensiune asociată cu trecerea curentului prin componente electrice pasive.

Figura.7.

Detectarea indirecta constă în măsurarea câmpului magnetic din jurul unui conductor prin care trece curentul. Câmp magnetic generat este apoi folosit pentru a induce tensiune proporțională sau curentul care este apoi transformat într-o formă adecvată pentru măsurarea și / sau sistemul de control.

Aplicand modelul explicat mai sus putem masura tensiunea care va fi direct proportionala cu intensitatea curentului. Astfel ADC-ul microcontrolerului va nasura tensiunea care ii este nativa pentru acest gen de masuratori si la nivel de software se va face ajustarea necesara pentru reprezentarea valorilor reala ale intensitatii.

2.1.3. Comunicatii periferice seriale a microcontrolerului AVR – UART

USART(Universal synchronous/asynchronous receiver/transmitter) este un standard de comunicare serială între diverse dispozitive cum ar fi comunicarea între calculator(prin portul serial COM) și alte dispozitive.Acesta se poate folosi pentru comunicare în conjuncțe cu standardele RS-232,RS-422 sau RS-485 însă în aplicațiile noastre vom folosi doar standardul RS-232 pentru comunicarea cu PC-ul.Comunicarea serială presupune folosirea unei singure legături dacă ea este unidirecțională, adică există un trasmițător și un receptor sau invers.

Dacă este bidirecțională avem nevoie de două legături , pe o legătură realizându-se transmisia iar pe alta recepția.Dacă se folosește modul sincron pe lâng[ legăturile de transmisie a datelor se mai folosește o legătură prin care se stabilește acelaș semnal de tact între dispozitive.Schema de principiu este următoarea:

Figura.8.

Dispozitivul care transmite date se numește master iar cel care primește se numește slave.De obicei masterul stabilește formatul cuvântului și frecvența ceasului iar datele furnizate se vor obține la pinul TX.Slave-ul va trebui configurat astfel încât să primească cuvinte care au acelaș format cu cele generate de master și să funcționeze la aceeași frecvență.Pinul prin care un dispozitiv primește date este pinul RX.

Viteza de transmisie a datelor se măsoară in BAUD , unitate care reprezintă numărul de biți transmiși într-o secundă.Această viteză trebuie să fie egală între dispozitivele care comunică serial.La transmisia asincronă pot apărea diverse erori deoarece frecvențele de tact pot fi puțin diferite chiar dacă ele sunt setate aparent egal.Acest neajuns este înlăturat la transmisia sincronă deoarece semnalul de tact generat de master este transmis slave-ului prin legătura XCK.

Momentan ne vom concentra pe transmisia asincronă deoarece ea este cea mai folosită la comunicarea între dispozitivele periferice și PC, având doar două legături.

După cum am văzut mai sus pentru ca această transmisie să fie bidirecțională trebuie să folosim două conexiuni, una prin care trimitem și una prin care primim datele.

Cuvântul care este trimis este format din două părți , o parte care reprezintă datele iar altă parte care reprezintă codul de verificare:

Figura.9.

Orce cuvânt începe cu un bit de start care trebuie să fie 0.Următorii biți sunt biții de date care pot avea o lungime între 5 și 8 biți iar la sfârșit avem un bit de stop care întodeauna trebuie să fie 1.
Microcontrolerul ATMega8 poate trimite următorul format de cuvânt:

Figura.10.

La configurarea a două dispozitive care vor comunica serial asicron trebuie să avem grijă ca viteza de transfer să fie egală la transmisie și recepție și să avem aceeași lungime a cuvântului de date.De asemenea trebuie totuși să stabilim dacă folosim verificarea parității și dacă folosim unul sau doi biți de stop.

Schimbul de date se face prin doi regiștrii, unul în care se înscriu datele și unul de șiftare prin care se transmite cuvântul.În ATMega8 datele se scriu sau se citesc din registrul UDR.De exemplu pentru transmiterea unui caracter char pe 8 biți trebuie să scriem caracterul în UDR.USART-ul va trece automat conținutul lui UDR în registrul serial apoi îl va transmite pe linia de legătură celuilalt dispozitiv care va prelua datele tot în registrul serial al cărui conținut va fi transmis registrului UDR.Registrul serial,dacă dispozitivul este configurat ca transmițător, va pune pe lângă date și bitul de start , bitul de paritate și bitul/biții de final.Dacă dispozitivul este configurat ca receptor, registrul serial va verifica dacă transmisia este corectă și dacă da datele cuvântului vor fi copiate în UDR.

Regiștrii folosiți în ATMega8 pentru comunicarea serială sunt următorii:
-Registrul UDR care are rolul de a stoca datele necesare pentru transmisie sau recepție:

Figura.11.

Dacă se realizează transmisia, datele sunt stocate în TXB iar dacă se realizează recepția datele se găsesc în RXB.

2.2 Reteaua IP fara fir Wi-fi. Protocoalele de transport UDP si TCP

Wi-Fi este o tehnologie radio folosită deseori la implementarea rețelelor locale de calculatoare de tip rețea locală fără fir (Wireless Local Area Network, WLAN). Un WLAN este un sistem de comunicații implementat ca extensie la, sau ca alternativă pentru o rețea locală (LAN) cablată, într-o clădire sau campus, combinând conectivitatea la viteză mare cu mobilitatea utilizatorilor, într-o configurație mult simplificată. Avantajele evidente, cum ar fi mobilitatea, flexibilitatea, simplitatea în instalare, costurile de întreținere reduse și scalabilitatea, au impus Wi-Fi și WLAN ca o soluție tot mai mult utilizată.

Wireless LAN, cunoscut și sub denumirile de WLAN, 802.11 sau WiFi, deși este cea mai recentă metodă de conectare, a cunoscut în ultimii ani o creștere fără precedent a popularității. Această popularitate se datorează chiar principalei sale caracteristici: lipsa cablurilor. Reteaua wireless are drept componentă principală un echipament care se numește Punct de Acces. El este un releu care emite și receptează unde radio către, respectiv de la dispozitivele din raza sa de acțiune. 16 Nivelul Fizic Există și dezavantaje în cazul rețelelor wireless. Pe langă cea mai ușoară utilizare și cea mai mare flexibilitate, o reîea wireless este și cea mai expusă din punct de vedere al vulnerabilității la interceptări neautorizate. La nivelul fizic, oricine poate să acceseze o rețea wireless.

Din fericire, nu este suficient să ai acces la nivelul fizic pentru a obține și accesul efectiv la retea, deoarece producătorii echipamentelor de comunicații au conceput modalități de criptare a informațiilor, care să le facă inaccesibile intrușilor. Securitatea rețelelor wireless este un punct de discuție foarte aprins, deoarece din motive de necunoștinta a utilizatorilor sau de neprofesionalism al administratorilor, ori pentru a permite conectarea ușoară, aceste caracteristici de protecție nu sunt întotdeauna activate. Rețelele wireless se împart în două clase importante, factorul decisiv fiind frecvența de bandă. Tehnologiile mai vechi folosesc banda de 2.4 GHz, în timp ce variantele ulterioare folosesc banda mai lată, de 5 GHz. În figura 9.21 se precizează principalele caracteristici ale celor mai utilizate tehnologii aplicate standardelor 802.11.

Figura.12. Tehnologii 802.11

Standardul 802.11a a fost ratificat de IEEE în 16 septembrie 1999. Utilizează tipul de modulație OFDM. Are o viteză maximă de 54 Mbps cu implementări de pâna la 27 Mbps. Operează in banda ISM între 5,745 si 5,805 GHz și în banda UNII (Unlicensed National Information Infrastructure) între 5,170 si 5,320 GHz. Aceasta îl face incompatibil cu 802.11b sau 802.11g.

Frecvenței utilizate mai mari îi corespunde o bătaie mai mică la aceeași putere de ieșire și, cu toate că în subgamele utilizate spectrul de frecvențe este mai Note de curs – Introducere în rețelele de calculator 17 liber în comparație cu cel din jurul frecventei de 2,4 GHz, în unele zone din lume, folosirea acestor frecvențe nu este legala. Utilizarea unui echipament bazat pe acest protocol în exterior se poate face numai după consultarea autoritaților locale. De aceea, echipamentele cu protocolul 802.11a, cu toate ca sunt ieftine, nu sunt nici pe departe la fel de populare ca cele cu 802.11b/g. Standardul 802.11b – a fost ratificat de IEEE în 16 septembrie 1999 și este, probabil, cel mai popular protocol de rețea wireless utilizat în prezent. Utilizează tipul de modulație DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum). Operează în banda de frecvențe ISM (Industrie, Stiinta, Medicina); nu sunt necesare licențe atât timp cât se utilizează aparatura standardizată. Limitările sunt: puterea la ieșire de pâna la 1 watt iar modulațiile numai de tipul celor care au dispersia spectrului cuprinsă între 2,412 și 2,484 GHz. Are o viteză maximă de 11 Mbps. Standardul 802.11g a fost ratificat în iunie 2003. În ciuda startului întârziat, acest protocol este, în prezent, de facto protocolul standard în rețelele wireless, deoarece este implementat practic pe toate laptopurile care au placa wireless și pe majoritatea celorlalte dispozitive portabile. Folosește aceeași subbandă de frecvențe din banda ISM ca și 802.11b, dar utilizează tipul de modulatie OFDM (Orthogonal Frecvency Division Multiplexing). Viteza maximă de transfer a datelor este de 54 Mbps, cu implementări practice la 25 Mbps. Viteza poate coborî până la 11 Mbps sau chiar la valori mai mici, trecând la tipul de modulatie DSSS, pentru a se realiza compatibilitatea cu mult mai popularul protocol 802.11b.

UDP provine de la User Datagram Protocol și a fost proiectat în 1980 de David P. Reed. UDP oferă numai un serviciu minimal de transport (livrare ne-garantată de datagrame) și permite aplicațiilor acces direct la serviciul de datagrame al stratului de IP. UDP este folosit de aplicații care nu necesita servicii de nivelul TCP, sau care vor să folosească servicii de comunicare care nu sunt disponibile în TCP (ca multicast). Singurele servicii pe care le oferă sunt verificarea datelor prin checksum și multiplexarea pe porturi. Deci o aplicație care foloseste UDP trebuie să trateze direct problemele legate de comunicația E2E (end-to-end) pe care un protocol orientat pe conexiune le-ar fi soluționat, ca retransmisia pentru asigurarea fiabilității, segmentarea pe pachete și reasamblarea, controlul debitului, evitărea congestiei.

În mod normal, pentru comunicarea cu Internet, aplicatiile vor schimba date cu stratul transport al stivei TCP/IP. Stratul transport include două protocoale importante de transport: Transport Control Protocol (TCP) si User Datagram Protocol (UDP). Pe măsură ce vom proiecta aplicatii Internet, ele vor fi construite în jurul unuia dintre aceste protocoale.

TCP este un protocol orientat pe conexiune (connection-oriented). Aceasta înseamnă că nu poate comunica sau transporta date până când nu stabileste o conexiune cu punctul de destinatie. Spre deosebire de TCP, UDP face parte din categoria protocoalelor care nu necesită stabilirea unei conexiuni cu destinatarul înainte de a începe transmisia datelor (connectionless). În consecintă, fiecare mesaj care utilizează protocolul UDP trebuie să contină toate informatiile necesare ajungerii la destinatie. Un astfel de protocol pasează mesajul următorului strat din stiva de protocoale si se bazează pe retea pentru ca datele să ajungă la destinatie.

În legătură cu aceste protocoale de transport ne mai interesează si ceea ce se numeste siguranta lor (sau nivelul de securitate oferit). Altfel spus, protocoalele pot fi sigure (reliable) sau nesigure (unreliable). Atunci când datele sunt transmise prin intermediul unui protocol sigur, protocolul garantează ajungerea la destinatie. Pentru a asigura transmiterea datelor, protocolul asigură transmiterea asa-ziselor mesaje de confirmare (acknowledgement messages) între aplicatiile aflate în legătură. Altfel spus, de fiecare dată când un program transmite un mesaj, el asteaptă să primească o replică de la destinatar care să sune cam asa "Am primit mesajul tău". Dacă programul care a transmis mesajul initial nu primeste nici o replică de la destinatar atunci, automat, si în mod repetat, retransmite datele până când primeste un răspuns de confirmare de la "partenerul de discutie". De asemenea, pentru a asigura transmiterea unor date corecte (valide), un protocol sigur va include una sau mai multe sume de verificare (checksum) în cadrul fiecărui mesaj transmis. Sistemul care receptionează mesajul va calcula o nouă sumă de control si o va compara cu valoarea receptionată. O neconcordantă între cele două valori indică o eroare. Aplicatia ce a transmis mesajul va fi înstiintată de aparitia unei erori si, ca urmare, va avea loc retransmiterea mesajului receptionat cu erori.

III Partea practica.

Cum se poate realiza proiectul? Trebuie un cablaj, câteva componente și un program.

Înainte de începerea proiectării propriu-zise proiectantul trebuie să își conceapă un plan, care să cuprindă piesele care vor fi folosite, (în primul rând dacă acele componente se găsesc în comerț), cum se poate ajunge la rezultatul dorit. Bine-nțeles fără erori nu se poate, acestea mai ales în faza de proiectare vor exista întotdeauna, contează detectarea lor cât mai din timp și înlăturarea sau corectarea lor.

Aceast capitol isi propune realizarea dispozitivului care va aplica cele descrise in capitolul 1 si 2. Si anume, se va reliza un circuit electronic care va efectua urmatoarele functionalitati:

Analogice:

Conversia niveleor de tensiune de la 230V la ~5V DC pentru a fi interpretat de ADC-ul microcontrolerului AVR.

Conversia Intensitate-Tensiune cu ajutorul transformatorului de curent 1:1000, Talema

Digitale:

Comunicatie UART, intre microcontroler si modem WiFi

Conversie analog-numerica pentru masurarea tensiunii si intensitatii curentului electric alternative.

3.1. Realizarea circuitului si programului de masurate a intensitatii curentului alternativ.

Prima faza o reprezinta proiectarea cablajului pe care doresc sa-l realizez, pornind de la schema electronica a montajului. Proiectarea PCB-ului (Printed Circuit Board) a fost realizata in programul Eagle.

Materiale necesare pentru realizarea circuituluipr cablaj.

Pentru a putea realiza placute cablate, pentru diverse montaje, am avut nevoie de urmatoarele echipamente si consumabile:

Imprimanta laser, pentru imprimarea cablajului pe foaia lucioasa sau PnP

Fier de calcat, pentru imprimarea cablajului de pe foaie pe placuta

Mini-bormasina (pentru burghie de 0.9-1mm)

Cablaj textolit

Foaie A4 lucioasa, pentru imprimarea cablajului

Clorura ferica, pentru corodarea placutei

Isopropanol (alcol industrial), pentru curatarea tonerului de pe placuta

Imprimarea cablajului

Pentru imprimarea cablajului am folosit metoda reansfer de toner pentru a fixa imaginea circuitului pe cablajul laminat de cupru. Dupa realizarea circuitului in programul de proiectare EAGLE, acesta a fost imprimat pe o coala A4 lucioasa (hartie fotografica) cu ajutorul unei imprimante laser.

Figura.. Circuit imprimat pe coala A4.

Am taiat placa din textolit la dimensiunea dorita si am curatat partea de cupru cu un alcol industrial pentru a inlatura orice urma de murdarie sau grasime. Dupa ce s-a imprimat circuitul pe foaia A4 (Fig..), s-a taiat cu o foarfeca pe contur si s-a aplicat ”aptibildul” pe partea cu cupru a placii de textolit.

Calcati cu fierul incalzit la maxim placa si hartia pana cand tonerul adera la cupru. Aceasta parte este si cea mai delicata si s-ar putea sa nu va iasa din prima. Ca sa va iasa bine trebuie sa apasati destul de bine pe fierul de calcat, sa aveti grija ca hartia sa nu se miste de pe placa, odata ce-ati dat cu fierul peste ea (altfel va ies trasee duble sau miscate) si sa nu va ardeti degetele :).

Dupa ce ati calcat cablajul, nu dezlipiti imediat hartia de placa de textolit, lasati-o sa se raceasca. Cea mai buna metoda este sa puneti placa sub un jet de apa rece si sa lasati hartia sa se inmoaie. Curatati hartia si daca totul a mers bine, ar trebui sa aveti pe cupru traseele imprimate.

Corodarea placutei

Pentru inceput s-a turnat clorura ferica (Fig. .) intr-un vas si apoi placa la corodat in acel vas. S-a lasat cablajul sa se corodeze aproximativ 20 de minute, pentru o corodare mai rapida am incalzit in prealabil solutia de clorura ferica. Dupa ce s-a corodat, s-a spalat placuta cu multa apa si sapun apoi s-a sters sis-a indepartat tonerul cu un tampon imbibat in alcol industrial.

Fig. . Clorura ferica folosita la corodarea cablajului de cupru.

Circuitul a fost realizat in programul de proiectare EAGLE

EAGLE permite colaborarea și coordonarea eficientă pentru proiectarea schemelor între mai multe echipe de ingineri. Combinând o interfață interactivă, intuitivă și ușor de utilizat, cu capabilitățile de proiectare și administrare a datelor, pentru a asigura controlul asupra integrității datelor și a stadiului proiectului pe durata întregului proces de proiectare a schemei.

Schema Circuitului Fig. .

Schema Componentelor plasate Fig. .

Schema tuturor componentelor Fig. .

Figura..

Figura. .

Figura. .

3.1.1. Senzorul de curent.

Scopul general este de măsurare a curentului CA pentru protejare în caz de suprasarcină sau scădere de tensiune, pentru detectarea căderii de sarcină sau a opririi. Transformatoarele de curent îndeplinesc toate aceste cerințe la care se adaugă și alte avantaje cum ar fi izolarea galvanică, neintervenirea pe un circuit măsurat.

După cum știm, una din metodele de măsurare a curentului CA se bazează pe utilizarea unui transformator de curent. Câmpul magnetic alternativ din jurul unui fir de plumb, care este într-un raport continuu cu o curgere de curent prin fir, va induce o tensiune de curent CA într-un transformator de măsurare. La o construcție adecvată și o încărcare corectă a transformatorului, tensiunea de ieșire este într-un raport continuu cu un curent dintr-un fir de plumb măsurat. Poate că cel mai mare avantaj al acestei metode este faptul că un circuit de măsurare este izolat galvanic de la un fir de plumb măsurat și în același timp, transformatorul nu introduce o sarcină sau o influență suplimentară. In plus, transformatorul consumă o cantitate neglijabilă de energie de câteva zeci de mW/10A de la un fir de plumb măsurat, care se pierde în bobina și sarcina transformatorului. 

Avantaele senzorului de curent:

masurare simpla cu izolare galvanica

sensibilitate inalta

fata influenta asupra circuitului masurat

durata lunga de viata

rezistent in conditii severe

Graficul curentului de intrare si de iesire

Grafcul curentului de saturatie

Graficul fazei de unghi / primarul curentului

3.1.2 Disjunctor monopolar

Intreruptoarele automate (Disjunctoarele) sunt comutatoare electrice automate destinate să protejeze circuitele electrice împotriva scurtcircuitelor, astfel încât circuitul protejat să nu sufere avarii din cauza efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal.

Tensiune nominală 230/ 400 V AC

Tensiune minimă 12 V AC

Frecvență nominală 50/60 Hz

Capacitate nominală la rupere 4.5 kA

Curent nominal 10 A

Caracteristica de declansare C

Tensiunea nominală de ținere la impuls 4 kV

Tensiunea nominală de izolare 690 V

Durata de viață mecanică 20 000 de cicluri de operare

Durata de viață electrică 10 000 de cicluri de operare

Grad de protecție IP 20

Figura 4.3.9. Disjunctor monopolar

3.1.3. Interfatarea cu ADC-ului microcontrolerului.

Pentru masura intensitatii curentului alternativ am realizat urmatorul circuit electric:

Fig.

Utilizarea transformatorului de curent pentru masurarea intensitatii curentului electric alternative.

Senzorul de curent reprezinta un transformator classic la care locul infasurarii primare il tine firul de alimentare cu curent electric alternative 230V. Deci in continoare voi trata acest sensor ca fiind un trnsformator classic iesirile de pe sensor fiind echivalente ci iesirile de pe infasurarea secundara a trnsformatorului.

Curentul maxim pe care ne-l propunem sa-l masuram este de 5A.

si Se von numi in continuare

Pentru a calcula rezistenta necesara in sarcina transformatorului de curent, pornim de la Intervalul de masura a ADC-ului, care este de 0..5 V

Deci pe Rtotal trebuie sa avem o cadere maxima de 5V.

Avand coeficientul de transformare pe curend ca fiind 1:1000 si 5A curentul maxim masurat obtinem:

Isecubdar = 5A/1000 = 5 mA (Curentul din bobina dupa transformare)

R = U/I;

R = 5V/5*10^-3A = 1*10^3 Ω

Deci avem nevoie de o rezistenta totala(R2+R6) de 1 kΩ.

3.1.4. Programarea in C a uC.

Pseudo-codul folosit la programarea uC pentru masurarea curentului are urmatoarea forma:

Initializarea ADC-ului

Setarea Frecventei de esantionare

Setarea Rezolutiei ADC-ului

Setarea multiplexorului de intrari/iesiri, canalul ADC folosit

Comanda de incepere a conversiei

Asteptarea terminarii conversiei

Citirea registrului cu valuarea rezultata in urma conversiei

Tratarea valorii rezultate in urma conversiei

Repeta codul incepand cu punctul 2.

Codul sursa folosit pentru operarea cu ADC-ul, scris in mediul de programare Arduino cu librariile standard, arata in felulurmator:

3.2 Realizarea circuitului si programului de masurare a tensiunii in curent electric alternativ.

3.2.1. Senzorul de tensiune.

ADC-ul umicrocontrolerului are un interval de lucru in tensiune cuprins intre 0 si 5 V. Dat fiind faptul ca tensiunea pe care vrem s-o masuram este alternativa si variatia tensiunii dupa divizare este (-3,3;+3,3)V si este in afara intervalului de lucru al ADC-ului este nevoie de o redresare a tensiunii si transferarea acesteia in intervalul pozitiv al axei de tensiune.

Divizorul de tensiune folosit:

Fig.XXXX

Elementele electronice au fost alese cu urmatoarele valori nominale:

= 1 MΩ

= 14 KΩ

Astfel obtinem o divizare U1/U2 de aproximativ 230/5, deci Urez = 5 V

Rezistenta totala a R3+R4 este egala cu 1014000 Ω, astfel, aplicand legea lui Ohm, putem calcula Intensitatea curentului care va curge in aceasta portiune de circuit.

R = U/I,

I = U/R,

I = 230 V/ 101400Ω = 2.26* respectiv 226 µA

Puterea disipata a acestui circuit va fi:

P = U*I = 230V*226* = 51980* W = 51,98 mW

P=51,98mW

Deci puterea disipata a divizorului de tensiune este aproximativ egala cu 52 mW. Puterea maxima a rezistentelor fiind 125 mW.

Dupa divizarea tensiunii de la 230 V la 5V este nevoie de stabilizarea acestei tensiuni si efectuarea masuratorii asupra unei tensiuni uniformizate in loc de o tensiune pulsatorie.

3.2.2 Interfatarea cu ADC-ul – detectorul de varf

Pentru interfatarea cu ADC-ul microcontrolerului vom aplica detectorul de varf. Un detector de vârf (Fig.3.13.a) este format din conectarea în serie a unei diode și un condensator, care scoate la ieșire o tensiune în curent continuu egală cu valoarea tensiunii de vârf din curent alternativ.

a) b)

Fig.3.13. Detector de varf folosit la redresarea tensiunii.

Practic dacă se aplică o tensiune alternativă detectorului de vârf, în alternanța pozitivă, dioda acestuia intră în conducție și încarcă condensatorul cu o tensiune egală cu amplitudinea tensiunii alternative. În momentul în care tensiunea sursei scade sub valoarea tensiunii din condensator, dioda se blochează și nu permite descărcarea condensatorului spre sursă. Din acest motiv condensatorul reține valoarea de vârf chiar și când curba tensiunii trece prin zero (Fig.3.13.b).

Componentele electronice folosite au avut urmatoarele valori nominale:

= 1µF

= 680 Ω

Dioda 1N4004 are urmatoarele caracteristici:

= 1A;

= 400 V;

=1V;

Figura. .

Din punct de vedere funcțional detectorul de vârf este identic cu redresorul monofazat monoalternanță cu condensator de filtrare.

Codul sursa folosit pentru operarea cu ADC-ul, scris in mediul de programare Arduino cu librariile standard, arata in felulurmator:

3.2.3. Programarea Microcontrolerului.

Pseudo-codul folosit la programarea uC are urmatoarea forma:

Initializarea ADC-ului

Frecventa de esantionare

Rezolutia ADC-ului

Setarea multiplexorului de intrari/iesiri

Comanda de incepere a conversiei

Asteptarea terminarii conversiei

Citirea registrului cu valuarea rezultata in urma conversiei

Tratarea valorii rezultate in urma conversiei

Repeta incepand cu punctul 2.

Codul final rezultat este prezentat mai jos:

3.4. Testarea si calibrarea dispozitivului

Pentru calibrarea dispozitivului rezultat in urma acestei lucrari am ales sa fac metoda de calibrare in 3 puncte. Adica ajustarea constantelor de calibrare la 3 valori ale tensiunii si respectiv intensitatii curentului electric alternativ. Valuarea finala a constantei fiind aleasa ca media celor 3 valori obtinute experimental.

3.4.1. Calibrarea masurarii tensiunii curentului electric alternativ.

Pentru calibrarea dispozitivului pentru masura tensiunii am ales 3 valori de referinta cu care am efectuat calibrarea(tensiune joasa, medie, si inalta). Pentru ajustarea tensiunii am folosit autotransformatorul.

In continuare cele 3 valori de tensiune le voi reprezenta cu U1, U2 si U3.

In urma masuratorilor efectuate au rezultat urmatoarele valori:

Aplicand media aritmetica asupra acestor 3 valori ale constantei de calibrare obtinem urmatoarea valuare:

Kcalib. = 0.4(3)

Aceasta valuare o adopt in continuare pentru implementarea codului de executie pe microcontroler.

Pentru verificarea efectului acestei valuori asupra masuratorilor am efectuat urmatoarele masuratori.

3.4.2. Calibrarea masuratorii intensitatii curentului electric alternativ.

Pentru calibrarea dispozitivului pentru masura Intensitatii curentului electric alternativ am folosit aceiasi metoda ca si in cazul tensiunii, alegand 3 valori de referinta. In continuare cele 3 valori ale intensitatii le voi reprezenta cu , și .

In urma masuratorilor efectuate au rezultat urmatoarele valori:

Aplicand media aritmetica asupra acestor 3 valori ale constantei de calibrare obtinem urmatoarea valuare:

Kcalib. = 7.951

Aceasta valuare o adopt in continuare pentru implementarea codului de executie pe microcontroler.

Pentru verificarea efectului acestei valori asupra masuratorilor am efectuat urmatoarele masuratori.

3.4.3 Testarea Conexiunii WiFi si transmisiei de date utilizand protocolul de transport TCP

Pentru receptia de date de la dispozitiv am utilizat o aplicatie oferita de producatorul modemului WiFi, si anume „USR-TCP232”

Am adoptat urmatoare configuratie de retea:

Laptop personal – TCP server IP: 192.168.1.100 port 56000

Modem WiFi dispozitiv – TCP client IP:192.168.1.99 port 56000

Pe laptop ruleaza aplicatia USR-TCP232 si receptioneaza odata la 2 secunde valuarea tensiunii si intensitatii de la dispozitiv(vezi fig.XX)

Fig. Interfata grafica a USR-TCP232, cu pachete intrate ce contin date masurate.

Dispozitivul a fost testat cu succes si in urmatoarele configuratii:

Laptop personal – TCP client IP: 192.168.1.100 port 56000

Modem WiFi dispozitiv – TCP server IP:192.168.1.99 port 56000

UDP:

Laptop personal – UDP sender IP: 192.168.1.100 port 56000

Modem WiFi dispozitiv –UDP receiver IP:192.168.1.99 port 56000

Bibliografie: http://stst.elia.pub.ro/news/RC/Teme_RC_IVA_2011_12/Lecu%20tica%20vidrascu%20442A%20Algoritmi%20de%20control%20al%20congestiei%20.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%9Bea_f%C4%83r%C4%83_fir