Contributia Jocului la Eficientizarea Invatarii In Contextul Activitatilor Integrate

Contribuția jocului la eficientizarea învățării în contextul activităților integrate

CUPRINS

Argument

CAPITOLUL I. JOC ȘI ÎNVĂȚARE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

1.1 PREȘCOLARUL- CARACTERISTICI ȘI PARTICULARITĂȚI

1.2.1 ÎNVĂȚAREA- CONCEPTE ȘI SEMNIFICAȚII

1.2.2 FORME ȘI TIPURI DE ÎNVĂȚARE

1.2.3 PARTICULARITĂȚILE ÎNVĂȚĂRII LA PREȘCOLARI

1.3.1 JOCUL – DEFINIȚII, CARACTERIZARE, TEORII

1.3.2 FUNCȚIILE JOCULUI. CLASIFICĂRI

1.3.3 JOCUL LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

1.4 INTEGRAREA – CONCEPT ȘI SEMNIFICAȚII. MODELE ALE INTEGRĂRII

1.5 RELAȚIA JOC-ÎNVĂȚARE ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE

CAPITOLUL II – CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

2.1 OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.2 REZULTATELE CERCETĂRII

2.3 CONCLUZII ȘI IMPLICAȚII

Anexe

Bibliografie

Argument

Jocul ne ajută să ne autocunoaștem, să respectăm reguli, norme de comportare, ne dezvoltă imaginația, creativitatea, ne învață să relaționăm cu cei din jur, ne ajută în învățarea comportamentului tolerant, atât în fața succesului, cât și a eșecului. Copii, tineri, bătrâni, simțim nevoia de a ne juca, de a ne distra, pentru a ne odihni mintea obosită, pentru a ne cheltui surplusul de energie, pentru a ne recreea.

Am ales această temă, deoarece consider că educatorul trebuie să fie animat continuu de o dorință de căutare și promovare a noului, de creativitate, având alături tot timpul amintirea propriei copilării, ceea ce îl va apropia mai mult de vârsta copilăriei, de înțelegerea copilului.

Această lucrare mă va ajută să demontrez că ,folosind jocul ca mijloc de învățare în contextul activității integrate, predarea se poate desfășura ca o poveste, devine mai creativă, mai completă.

Deoarece la această vârstă dominanta funcțională este jocul, ca expresie a gândirii sincretice a copilului, acesta poate deschide numeroase porți către cunoaștere, către învățare.

Toate tipurile de jocuri, începând cu cele sportive, care dezvoltă atât musculatura cât și trăsăturile de caracter, continuând cu dansul, jocul cu plastilină, coloratul, care conduc la activitățile artistice și cu jocurile care conduc către activitatea științifică, toate converg spre muncă, spre învățare.

Abordarea integrată a conținuturilor ne ajută să ne reinventăm ca educatori, folosind jocul ca mijloc de învățare.

Astfel, copiii vor ști sigur că, venind la grădiniță, se vor juca, ceea ce le place cel mai mult, vor afla ceva nou, ceva emoționant, ceva care să-i amuze.

Cum spunea Comenius:

,, Dacă angajăm învățarea cum trebuie, copiii vor veni la școală cu tot atâta bucurie cu care se joacă.”

Activitatea integrată permite angajarea învățării în mod eficient, prin folosirea jocului, permite ancorarea în realitate, în oferirea de situații de învățare care să fie folositoare experienței de viață a copilului, implică preșcolarul în procesul de cunoaștere, atât în alegerea temelor, cât și în parcurgerea unei experiențe de învățare reale.

Conținuturile pot fi transmise ca o poveste.

Un moment deosebit de important pentru eficientizarea activităților integrate, în cadrul unei zile, îl reprezintă ,,Întâlnirea de dimineata”, care, pe lângă rolul de socializare pe care îl are, poate fi punctul de plecare în transmiterea noilor cunoștințe, la Noutățile zilei, putându-se încorpora elemente de curriculum. Se realizează astfel o schimbare a atitudinii, educatoarea fiind partener pentru copii în actul educației, îi ascultă, poartă discuții libere, îi provoacă la căutări despre ceea ce îi interesează, copiii fiind în permanență motivați să învețe, jucându-se. În continuare, activitățile în cadrul ariilor de stimulare permit dezvoltarea competențelor, iar în cadrul activităților pe domenii experentiale, jocurile întregesc demersul didactic efectuat.

Conținuturile informaționale devin astfel surse de creare a experiențelor de formare și învățare.

Jocul folosit în activitatea integrată asigură o învățare diferențiată, bazată pe experiența individualizată, în cadrul căreia preșcolarul experimentează lucruri noi și își însușeste algoritmul învățării.

Folosind jocul ca mijloc de învățare, ai posibilitatea să respecți ritmul individual de dezvoltare al fiecărui preșcolar, acesta putând asimila noile informații conform necesităților sale.

Copilul este un individ cu nevoi complete și complexe, nu doar academice, iar jocul îi dezvoltă acele abilități sociale care îi sunt atât de necesare. El trebuie să învețe să vadă la ce este bun, ce-i place, ce îl face fericit. Jocul îl încurajează să vorbească despre el, să se cunoască, să-și afle limitele. Jocul, folosit că mijloc de transmitere a noilor cunoștințe, în cadrul activității integrate, nu transmite doar informația, ci îi ajută, le arată copiilor cum pot folosi noile informații.

Mi-am ales această temă, deoarece am constatat de-a lungul anilor petrecuți în mijlocul copiilor, că jocul are o valoare inestimabilă în atingerea obiectivelor propuse, facilitează învățarea, activizează copilul, îl motivează, îl valorizează. Jocul este, nu numai un mijloc de realizare a unor activități, este metodă, procedeu în cadrul altor metode folosite în activitățile de învățare și creează punți de legătură între toate categoriile de activități.

Conceperea unor structuri de sine statatorare in cadrul sistemului de invatamant pentru a asigura pregatirea pentru scoala a copiilor, orientata spre atingerea maturitatii scolare sau spre formarea aptitudinii de scolaritate.

CAPITOLUL I. JOC ȘI ÎNVĂȚARE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Motto: ,,Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste,

să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic

încât spriridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să

transformi bostanii în calești și șoriceii în telegari, josnicia în noblețe

și nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână nașă în sufletul lui.”

Francis Thompson

J.J. Rousseau spunea: ,,Fiecare vârstă, fiecare stadiu al vieții are perfecțiunea care-i convine, are felul ei propriu de maturitate.”

Pentru perioada preșcolară ,,perfecțiunea care-i convine” este reprezentată de joc, deoarece este preferat de copii la orice vârstă, fiind mijloc de destindere, de cunoaștere, de satisfacere a curiozității.

În joc apar și primele elemente de învățare, care prezintă un caracter spontan și neintenționat.

Deoarece vârsta preșcolară este vârsta cu maximă receptivitate la influențele educative, de ce să nu folosim jocul ca mijloc de învățare în dezvoltarea și puterea de asimilare a copilului, în formarea personalității sale?

Acum învățarea este naturală și spontană, doar prin intermediul jocului.

În joc, copilul învață, pentru că îi place o astfel de activitate de cunoaștere.

Curiozitatea și gândirea care-l stimulează în joc, sunt parte integrantă din plăcerea de a învăța. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut. Încercând să vadă cât de înalt poate să construiască un bloc, el testează nu numai materialul de joc, ci și puterea sa.

Învățând, prin joc, cum să reacționeze în diferite situații și cu diferite materiale, el câștigă mai multă experiență în dezvoltarea sa.

Perioada preșcolară este perioada potrivită pentru a familiariza copiii, prin joc si experimentare cu o serie de concepte elementare.

,,A fi copil înseamnă a întinde mâna” spunea François Mauriac. Educatorul ține în mâna sa mânuța copilului pentru a însoți primii săi pași exploratori în lumea înconjurătoare. Și ține de noi, educatorii, să le oferim cunoștințele, ocaziile de dezvoltare, de care au nevoie, deoarece, atât părinții, cât și societatea își pun întreaga încredere în noi, cei care îi educăm.

Formarea copilului este un act de creație continuă. Și actul de creație poate fi înfăptuit doar ținând cont de faptul că , pentru copil, aproape orice activitate este joc, cum afirma Claparede: ,,jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții, este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze.”

De aceea trebuie să cunoaștem puterea jocului, să folosim toate ocaziile, situațiile în care jocul să fie o experiență benefică, o astfel de activitate fiind activitate integrată.

Activitatea integrată îi permite copilului libertatea de exprimare prin joc și acțiune. Copilului i se oferă numeroare prilejuri de a exersa o învățare activă.

Abordarea integrată se realizează prin joc, dar nu unul întâmplător, ci unul organizat, care îi permite copilului să exploreze, sa exprime idei și păreri, să opteze pentru diferite activități de grup.

Se aduce un plus de lejeritate și coerență procesului didactic, punându-se accent pe joc, fiind considerat metoda de bază a procesului instructiv-educativ din grădiniță.

Activitățile integrate permit abordarea flexibilă a conținuturilor și respectarea intereselor de cunoaștere ale copilului și particularitățile de vârstă ale acestuia. Aceste activități permit mai multă libertate de exprimare și îi încurajează pe copii să se manifeste. Ele aduc din toate domeniile de cunoaștere, noul, pe care copilul îl explorează, transformă realitatea în achiziții necesare dezvoltării sale prin nevoia de cunoaștere, prin curiozitatea sa, iar mijlocul folosit, jocul, reprezintă însăți motivația învățării.

.

PREȘCOLARUL- CARACTERISTICI ȘI PARTICULARITĂȚI

Perioada preșcolară sau a doua copilărie este vârsta cu cele mai numeroase achiziții și progrese psihice și comportamentale, care vor influența integrarea copilului in fazele următoare ale dezvoltării sale.

Benjamin Bloom afirmă că la 4 ani, copilul atinge 50% din nivelul de inteligență manifestat la 18-20 de ani.

Personalitatea preșcolarului este complexă și urmează s-o influențăm, s-o ameliorăm și cum adaugă M. Zlate: ,,ea, personalitatea, rezprezintă principalul ghid în modelarea concretă a omului. Numai cunoscându-i laturile, structura, finalitatea, vom putea selecta și utiliza cele mai potrivite mijloace, metode, procedee de influențare educativă.”(Zlate, M. 2000, p.231)

Pentru un educator este important să descopere temperamentul copiilor încă de la vârste mici, deoarece cunoașterea temperamentului poate ajuta la tratarea diferențiată în procesul instructiv-educativ și folosirea unor metode eficiente în desfășurarea activității.

De exemplu, copiii colerici, care sunt agitați, impulsivi, nestăpâniți, iritabili, agresivi, cu tendințe de dominare, trebuie motivați puternic pentru a învăța, pentru a-i mobiliza în muncă, să le stimulezi inițiativa, să le canalizezi energia, să le dezvolți capacitatea de organizare.

Si pentru că personalitatea reprezintă un ghid în modelarea preșcolarului, se impune să cunoaștem caracteristicile dezvoltării psihice a copilului preșcolar.

Dacă la vârsta antepreșcolară (când au loc dezvoltarea mersului și limbajului, când copilul pipăie, examinează și se familiarizează cu proprietățile obiectelor, când apar primele jocuri de manipulare, când grupează cu același cuvânt obiectele asemănătoare, la 3 ani începe să-și subordoneze conduita unui scop conștient), apar primele elemente ale conștiinței de sine (între 2 și 3 ani).

L. Ezechil și M. Păișii Lăzărescu, în ,,Laborator preșcolar”, prezintă caracteristicile psihice ale copilului preșcolar, pe vârste cronologice (p. 11-17), astfel:

Copilul de 3 ani:

Memoria: -memorează 2 cifre

-reproduce 2 strofe

-recunoaște forma după pipăit

Gândirea: -grupează imaginile în raport cu 2 noțiuni generale

-explică o acțiune simplă (,,Ce faci când ți-e sete?”)

-enumeră obiecte cunoscute dintr-un desen

Imaginația: -reproductivă (repovestește o scurtă povestire)

Limbajul: -are un vocabular de 800-1000 de cuvinte

-folosește corect pluralul

-prezența unor defecte de vorbire

-folosește în vorbire substantive, adjective, verbe

Motivația: -comportamentul este dominat de trebuințe primare (hrană, somn)

-trebuința de joc se manifestă constant

-manifestă curiozitate pentru obiectele din jurul său

Afectivitatea: -reacții emotive impulsive (spaimă, mânie)

-sentimentul

-manifestă milă fată de persoane cunoscute

-recunoaște emoții (zâmbet, tristețe)

Personalitatea: -se recunoaște în oglindă sau în fotografie

-când vorbește despre sine, folosește pronumele ,,eu”

-apare simțul de proprietate (fratele meu)

-copilul se joacă mai mult singur. Alt copil poate fi perceput ca o amenințare

-utilizează formule de politețe

-adoptă un comportament civilizat față de adulții cunoscuți

-poate manifesta aptitudini muzicale

Deprinderi: -se pot forma deprinderi de autoservire și muncă (mănâncă singur,

își aranjează jucăriile)

-începe să se îmbrace și să se dezbrace singur

-învață în mod intuitiv să compare, să enumere, să denumească,

să repete, să reproducă, să explice diverse proprietăți

Copilul de 4 ani:

Memoria: -memorează trei cifre

-reproduce cu ușurință și plăcere poezii

-recunoaște elementele omise din desenele incomplete

-indică două momente ale zilei (dimineața și seara)

-păstrează informația în memorie aproximativ 1 an

Gândirea: -explică utilitatea mai multor obiecte cunoscute (ceașcă, furculiță,

umbrelă, ghete etc.)

-relatează despre două imagini

-explică o relație necesară mai complexă (,,De ce avem nevoie de

ochi?”)

-grupează imaginile în raport cu trei noțiuni generale (fructe, păsări)

Imaginația: -are o imaginație reproductivă mai bogată

Limbajul: – vocabularul conține 1600-2000 de cuvinte

-folosește corect pluralul în vorbirea curentă

-defectele de vorbire încep să dispară

-începe procesul de interiorizare a limbajului (vorbește în gând)

Motivația: -manifestă trebuința de a vorbi în grup

-are nevoie de recompensă imediată, altfel întrerupe sarcina primită

-manifestă interese labile

-manifestă preferințe pentru anumiți copii din grup

Afectivitatea: -își poate domina unele reacții afective

-manifestă admirație și bucurie față de flori, copaci, animale mici

-manifestă plăcere pentru jocurile de construcție

-trăiește sentimele morale față de faptele altor copii

Personalitatea: -este atașat de mamă

-manifestă gelozie în relațiile cu frații

-se joacă singur, dar și în grup

-cunoaște numele copiilor din grup

-cunoaște reguli de comportare civilizată pe stradă, în magazin, în parc

Deprinderi: -participă activ la unele sarcini casnice

-se formează deprinderi de ordine

-învață să se îmbrace și să se dezbrace singur

-învață să povestească după imagini

-învață să utilizeze diverse obiecte și să explice relațiile între fenomene

Copilul de 5 ani:

Memoria: -reproduce poezii mai lungi, cu intonație

-recunoaște obiectele omise de pe șapte-opt desene

-recunoaște cele trei momente ale zilei

-reproduce noțiuni din sfera a două-trei noțiuni generale (animale, legume, flori)

-evocă o întâmplare petrecută cu mult timp în urmă

-păstrează informația în memorie până la un an jumătate

Gândirea: -relatează cu detalii despre trei imagini

-explică o relație necesară și foarte complexă (,,De ce avem nevoie de cărți?”)

– grupează imagini în raport cu patru-cinci noțiuni generale (fructe, legume, păsări, mobilă, îmbrăcăminte)

-definește obiecte cunoscute prin identificarea utilității lor

-înțelege analogii opozante (,,Tu ești băiat. Sora ta ce este?”)

-descrie serii de operații (,,Cum aranjăm patul păpușii?”)

-utilizează corect negația

Limbajul: – are în vocabular circa 3000 de cuvinte

-pronunță corect sunetele limbii române

Imaginația: -deosebește normalul de neobișnuit

-redă grafic un obiect cunoscut

-creează o scurtă povestire după două-patru imagini

Motivația: -se manifestă interesul de cunoaștere

-manifestă interes pentru jocul de rol

-dorește să crească

Afectivitatea: -se conturează sentimente intelectuale (satisfacția)

-se manifestă o serie de reticiențe afective: nu mai plânge când cade, refuză să fie mângâiat în prezența altor copii

-conduita negativistă începe să se diminueze

-manifestă conduite de protecție față de un copil care plânge

-se mai manifestă uneori în adevărate explozii afective, prin treceri rapide de la plâns la râs și invers

Voința: -finalizează o activitate de scurtă durată

-stabilește subiectul unui joc

-își poate stabili un proiect (,,Construim un castel.”)

Personalitatea: -este conștient de sine, de sex

-este atașat de mamă, dar manifestă atașament și față de tată

-își formează reprezentări morale (ce este bine și ce nu este bine)

-acceptă normele grupului, se conformează regulilor de joc

-poate manifesta aptitudini coregrafice

-respectă norme de comportare mai complexe

-cunoaște reguli elementare de circulație

Deprinderi: -are deprinderi complexe de igienă (spălarea fructelor, păstrarea obiectelor în ordine)

-mânuiește foarfeca

-se formează obișnuințe privitor la aspectul corporal (își șterge nasul, gura, se piaptănă)

-învață să evoce un eveniment

-învață intuitiv noi relații între noțiuni

-învață intuitiv să raționeze prin analogie

-învață să utilizeze numeralul și gradele de comparație

-învață semne grafice simple.

Copilul de 6 ani:

Memoria: -recunoaște corect două-trei litere

-recunoaște elementele omise din desen

-compară, din memorie, două obiecte

-enumeră zilele săptămânii

-recunoaște silabe omise din cuvânt și cuvinte omise din propoziție

-păstrează informația în memorie circa trei ani

Gândirea: -relatează pe larg despre trei imagini

-stabilește asemănări între două obiecte date

– efectuează operații concrete cu noțiuni

-înțelege intuitiv relații contrare (a lipi-a dezlipi)

-denumește obiecte din sfera a patru-cinci noțiuni generale (mobilă, îmbrăcăminte, vehicule, jucării)

-are cunoștințe elementare despre unele meserii

Limbajul: – are în vocabular peste 3500 de cuvinte

-dialoghează cursiv

-pronunță corect toate sunetele

Motivația: -poate efectua sarcini fără recompensă imediată

-trăiește intens lauda și dojana

-aspiră la succes în joc

-are interese pentru jocurile de îndemânare

Afectivitatea: -apare criza de prestigiu, în situațiile de mustrare publică

-își stăpânește impulsivitatea

-manifestă veselie în urma reușitei proprii

Voința: -de multe ori adoptă hotărâri greșite, nu știe să delibereze când are de

ales dintre mai multe alternative

Personalitatea: -dovedește conștiință de sine în acțiune (,,Asta nu pot să fac,

nu voi reuși!)

-comunică mai ușor cu persoane adulte străine

-adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât rațională

-cunoaște reguli complexe de comportament

-se conturează aptitudini motorii

Deprinderi: -învață să scrie corect literele alfabetului

-se îmbogățește sfera deprinderilor de igienă

Intrarea în mediul grădiniței îi permite preșcolarului identificarea cu alte modele decât cele familiale: personaje din povești, legende, educatorul.

Personalitatea în formare își caută un loc în grupul din care face parte.

Dezvoltarea personalității este evidentă de la zi la zi. Preșcolarii sunt diferiți dacă sunt priviți comparativ. Unii sunt deosebit de imaginativi, alții vor să fie independenți, unii sunt activi, alții emotivi cu reacții emoționale puternice.

Aceste caracteristici sunt evidente în comportamentul copiilor încă de mici, de aceea este evident că educatorul poate lua măsurile necesare stimulării, utilizării și controlului acestora. Copiii activi sunt îndrumați către activități utile, temperând tendinta acestora de a lua decizii pripite, pe când emotivii au nevoie de stimulare constantă.

Jocul este ca o școală a vieții, repetiția generală pentru a fi om.

1.2.1 ÎNVĂȚAREA- CONCEPTE ȘI SEMNIFICAȚII

Formarea personalității umane este un proces complex legat de activitatea de învățare, de educație.

Conceptul de învățare a fost abordat de-a lungul timpului de numeroși psihologi, filozofi, pedagogi, fiziologi, în scopul unei cât mai bune adaptări la condițiile de mediu. Psihologul A.N. Leontiev definește învățarea ca ,,proces al dobândirii experienței individuale de comportare.”

Tomșa prezintă învățarea ca o ,,acumulare de către individ a experienței sociale, în mod rațional, activ și selectiv în vederea orientării și integrării în viața și activitatea socială.”(Tomsa,G., ,,Psihopedagogie preșcolară și școlară”pag.85)

Învățarea școlară este o formă a învățării umane care se desfășoară în cadrul procesului instructiv-educativ. Este o activitate organizată, sistematică și are drept scop atât asimilarea de informații, cât și formarea capacității de orientare, gândirii divergente, creativității, care să-i permită elevului o adaptare optimă la schimbările rapide din societatea modernă.

S-au conturat numeroase modele ale învățării care au influențat concepția despre învățare.

Un model al învățării reprezintă ,,un ansamblu coerent de informații depre învățare rezultate in urma cercetării științifice, care oferă o descriere și o explicare sistematică a fenomenelor studiate, precum și predicții pentru desfășurarea ulterioară a învățării în condiții determinate.” (Schipor, D. – ,,Dificultăți de învățare” , 2012, p.10)

Se evidențiază trei modele ale învățării:

modelul asociaționist al învățării

modelul constructivist al învățării

modelul învățării ca procesare a informației

Din perspectiva modelului asociaționist, învățarea este privită ca o asociere între stimuli și comportamente. Acest model include teoria condiționării clasice, teoria conexionistă și condiționarea instrumentală.

Fizilogul rus, Pavlov, în teoria conditionării clasice, a reușit să explice fundamentele generale ale învățării. Conditionarea reacțiilor emoționale reprezintă un aspect important al învățării în activitatea educațională. Calitatea emoțiilor și a sentimentelor trăite de copil în grădiniță sau școală nu este o problemă de neglijat. Elevul trebuie să asocieze materialul predat cu emoții pozitive.

Psihologul american, E. Thorndike, a descris modelul de învățare încercare-eroare sau conexionismul, pornind de la ideea că ceea ce învață se confruntă cu o situație problemă/ Rezolvarea problemei se face prin selectarea răspunsului potrivit dintr-un număr de posibile răspunsuri,

Psihologul american, B.F. Skinner, prin modelul condiționării operante sau instrumentale, explică rolul întăririi în învățare. Tehnicile de întărire sunt importante atât pentru formarea de noi comportamnete cât și pentru consolidarea celor existente deja.

Modelul constructivist consideră învățarea ca ,,modalitate de construcție a realității, ea fiind înțeleasă de fiecare persoană conform modelului mental construit.” (Schipor, D. ,,Dificultăți de învățare”, 2012, p.12)

Constructivismul este întâlnit în patru curente teoretice:

constructivismul piagetian

constructivismul social al lui Vîgotski

constructivismul sociocultural al lui Bruner

modelul interacționist al școlii de psihologie social genetică

Constructivismul piagetian reprezintă un model de referință pentru educatori.

Pentru Piaget, ,,inteligența înseamnă adaptare, adică un echilibru între organism și mediu, care este rezultatul complementenității a două procese: asimilarea și acomodarea.”

Asimilarea înseamnă procesul prin care copilul așază noile informații în experiența cognitivă pe care o are deja.

Acomodarea presupune modificarea schemelor operatorii de care dispune copilul.

Învățând, copilul trece prin filtrul schemelor operatorii existente, supune obiecte sau fenomene schemelor sale de asimilare – a explora, a clasifica, a aduna, a scădea, a tăia, chiar dacă între scheme nu există concordanță, echilibrul se realizează prin modificarea schemelor existente.

Operațiile se dobândesc în fiecare stadii ale învățării.

Astfel, în stadiul inteligenței senzorio-motorii (0-2-ani) copilul începe să se distingă de lumea înconjurătoare.

Acum copilul reușește să reprezinte obiectele și în absența lor.

Acum inteligența este influențată de percepție și acțiune poate să reprezinte obiecte sau fenomene absente, cu ajutorul simbolurilor.

Acum are loc o primă perioadă de dezvoltare a gândirii, când se formează preconceptele. Gândirea are urmatoarele trăsături:

egocentrismul: copilul vede lucrurile numai din punctul lui de vedere

centrarea: gândirea se orientează către o singură trăsătură a situației și le ignora pe celelalte

amestecul realului cu imaginarul

ireversibilitatea: copilul aflat în acest stadiu nu poate să facă operații mentale reversibile

Acum gândirea este influențată de intuiție.

În stadiul operațiilor concrete, gândirea copilului are un caracter operator. Începe să se manifeste reversibilitatea gândirii.

Primele operații concrete nu se pot efectua decât cu material concret. Nu pot să raționeze prin simple enunțuri verbale.

În stadiul operațiilor formale, gândirea se eliberează de concret, devine formală, adică poate să raționeze corect după ipoteze. Este o gândire ipotetico-deductivă cae permite examinarea consecințelor ce decurg din ipoteze.

,,Dacă într-un stadiu n-au fost interiorizate anumite informații, în stadiul următor dificultățile de învățare vor fi inerente.” (Schipor, D. ,,Dificultăți din învățare”, 2012)

1.2.2 FORME ȘI TIPURI DE ÎNVĂȚARE

Învățarea îmbracă diferite forme, în funție de vârsta psihologică a copiilor.

După Andrei Cosmovici, învățarea are două forme (2008, p.121-122):

învățarea spontană sau învățarea socială, care se petrece la joacă, în familie, în interiorul grupului de prieteni

învățarea sistematică ce se realizează în cadru organizat, intituționalizat

J. Linhart clarifică învățarea în:

învățarea directă, intenționată în care sarcina de învățare joacă un rol important

învățarea indirectă, spontană, neintenționată, în care copilul nu caută în mod direct să învețe

După aplicarea unor criterii de conținut, M. Golu identifică următoarele tipuri de învățare (2000, p.525-526):

habituarea sau învățarea prin obișnuire se manifestă în cadrul adaptării senzoriale

învățarea prin condiționare de tip clasic

învățarea prin condiționare instrumentată (de tip Skinnerian – stabilirea unei legături adaptative între secvențele comportamentale și elementele situației externe prin distribuția întăririlor, întărire sau pedeapsă)

învățarea perceptivă – însusirea sistemelor de semne, simboluri și forme care se utilizează în diferite forme

învățarea motorie – se concretizează în articularea mișcărilor simple, singulare în sisteme funcționale unitare integrate

învățarea verbală – asigură dezvăluirea și fixarea legăturilor semnatice și sintactice între cuvinte

Robert Gagné plasează tipurile de învățare într-o ordine ierarhică. Astfel, tipul de învățare situat la un nivel superior se bazează pe cele inferioare. El consideră că ierarhia învățării ajută la găsirea unui traseu de învățare potrivit fiecărui copil.

De aceea, este foarte important să aflăm ce cunoștințe are copilul în acel moment, pentru a începe instruirea din acel punct.

Cele opt tipuri de învățare identificate de Gagné sunt:

Învățarea de semnale – reflexul condiționat al lui Pavlov (bătaia din palme pentru a atrage atenția)

Învățarea stimul-răspuns – ținerea corectă a unui creion. Prin repetiții întărite se formează deprinderea corect.

Înlănțuirea – formă simplă de învățare, învățarea pe secvențe. Copii învață după modelul înlănțuirilor, deprinderilor sau automatismelor (încheierea șireturilor, efectuarea nodurilor)

Învățarea de asociații verbale – formarea lanțurilor verbale (cuvinte și îmbinarea lor în propozitii – memoria joacă un rol important)

Învățarea prin discriminare – copilul învață să diferențieze forme, mărimi, culorile, pentru ca apoi să învețe trăsăturile distinctive ale unor clase de obiecte

Învățarea noțiunilor – copilul poate să clasifice, pe baza unor noțiuni comune, formarea conceptelor

Învățarea regulilor – o regulă este un lanț de concepte ce se bazează pe învățarea noțiunilor. Copilul, pentru a învăța regula, trebuie să cunoască noțiunile

Rezolvare de probleme – este tipul de învățare care necesită gândirea . Regulile învățate anterior sunt combinate pentru găsirea soluției într-o situație problematică.

1.2.3 PARTICULARITĂȚILE ÎNVĂȚĂRII LA PREȘCOLARI

,,Scopul învățării unui copil este ca acesta că

meargă mai departe fără profesorul său.”

Ebert Hulbard

Copilul preșcolar desfășoară o activitate intensă de învățare ca răspuns la solicitările externe prezente la tot pasul.

Învățarea la copilul preșcolar nu se reduce la o simplă acumulare de informații, ci are ca efect și dezvoltarea proceselor și însușirilor psihice, formarea personalității.

Acum, în perioada preșcolară, copilul se află, conform stadiilor dezvoltării inteligenței a lui J. Piaget, în stadiul preoperațional, a inteligenței preoperatorii.

Pentru acest stadiu, sunt definitorii două substadii care explică progresele înregistrare în evoluția copilului:

substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-4 ani)

substadiul gândirii intuitive (4-7 ani)

În substadiul gândirii simbolice, copilul poate să-și reprezinte mental obiecte și evenimete absente, cu ajutorul simbolurilor.

Posibilitatea de a-și reprezenta simbolic obiectele și evenimentele absente se regăseste în cinci conduite, care apar aproape în același timp:

imitația amânată – se realizează în absența modelului

jocul simbolic sau de ficțiune

desenul

imaginea mentală (imitație interiorizată)

limbajul, care permite descrierea verbală a unor evenimente

Patru dintre cele cinci forme se bazează pe imitație, care este un fel de ,,reprezentare în acțiune” (D. Sălăvăstru, 2004)

De la apariția limbajului și până la vârsta de patru ani, copilul se află într-o perioadă de dezvoltare a gândirii, numită ,,perioada inteligenței preconceptuale”, care se caracterizează prin existența preconceptelor. Acum raționamentul se află în formare.

,,Preconceptele sunt noțiunile legate de copil, de primele semne verbale, a căror folosire o capătă. Particularitatea acestor scheme constră în faptul că ele rămân la jumătatea drumului între generalitatea conceptului și individualitatea elementelor care îl compun fără a o atinge nici pe una, nici pe cealaltă.” (Piaget, 1965, p.172)

Raționamentul care leagă preconceptele este un raționament primitiv, care nu leagă elementele componente prin deducție, ci prin analogii imediate.

Trecerea în substadiul gândirii intuitive, permite copilului trecerea la o conceptualizare în creștere, când are loc o coordonare treptată a raporturilor reprezentative.

Conceptualizarea va conduce copilul de la gândirea simbolică sau preconceptuală, până la faza operațională. Inteligența este prelogică, deoarece substituie încă operațiile nedesfârșite într-o formă semisimbolică, de gândire și anume raționamentul intuitiv.

Acum gândirea copilului este influențată de intuiție, deoarece el nu poate trece dincolo de aspectele de formă și mărime, sesizate pe cale perceptivă. Copilul nu raționează decât ceea ce percepe. Gândirea sa se centrează decât asupra unui singur caracter.

Acum gândirea se manifestă prin egocentrism – incapacitatea de a vedea lucrurile din punctul de vedere a celuilalt; centrarea- implică orientarea către o singură trăsătură a situației; amestecul realului cu imaginarul; ireversibilitatea- incapacitatea de a executa mental aceeași acțiune în două sensuri, deoarece rămâne legat de percepțiile immediate.

Teoria piagetiană a arătat că nivelul dezvoltării inteligenței determină calitatea învățării.

Teoria dezvoltării stadiale a inteligenței ne ajută să armonizăm conținuturile prevăzute de programă cu structurile de gândire ale preșcolarului.

Este foarte importantă cunoașterea caracteristicilor fiecărui stadiu, pentru a alege cele mai eficiente metode didactice, care să țină seama de stadiul dezvoltării cognitive a copilului.

Psihologul american, Davin Ausubel, pornind de la teoria piagetiană, adaugă că în activitatea de învățare trebuie să se țină cont de ,,starea de pregătire cognitivă.”

Educatorul trebuie să evalueze starea de pregătire a preșcolarului. Numai pe această bază va lua decizii corecte privind introducerea noțiunilor în momentul cel mai potrivit.

Activitatea de învățare se construiește pe baza experiențelor anterioare ale copilului și el îți construiește cunoașterea prin intermediul propriei înțelegeri.

Cunoașterea bagajului de reprezentări a preșcolarului va influența învățarea. Copilul își construiește cunoașterea pe baza a ceea ce el cunoaște.

La vârta preșcolară sunt întâlnite două tipuri de învățare: învățarea socială și învățarea didactică.

Învățarea socială oferă preșcolarului posibilitatea de a asimila experiențe, valori, stiluri comportamentale, modalități de acomodare, de adaptare și armonizare interpersonală.

Învățarea socială se realizează în urma contactelor interpersonale ale copiilor, cu adulții, cu ceilalți copii în situații de viață diverse, mai ales activitățile de joc.

Jocurile copiilor presupun cooperare. Pentru a fi acceptat în joc, copilul trebuie să coopereze. Altfel, este exclus de copii. Odată intrat în joc, preșcolarul învață în cele mai felurite moduri și anume:

stabilește ușor contacte cu ceilalți copii

se acomodează rapid la noile situații

își coordonează eforturile cu ale celorlalți în vederea atingerii scopurilor

învață să-și respecte partenerii de joc, să-și inhibe anumite comportamente agresive, să țină cont de părerea altora, să convingă, să-și argumenteze părerile

Nevoia de acceptare în grup, de intercunoaștere, de sociabilitate și comunicativitate, poate fi realizată cu ajutorul învățării sociale.

Observarea comportamentelor celor din jur, mai ales dacă sunt întărite, sunt preluate și asimilate. Dacă unele comportamente sunt dezaprobate, criticate, aceste nu vor fi preluate și asimilate, iar dacă acestea există deja, vor fi inhibate și evitate.

Învățarea didactică presupune organizarea activității după programe obligatorii. Are un caracter dirijat și sistematic.

Transmiterea de cunoștințe, formarea de priceperi și deprinderi se realizează de cele mai multe ori prin intermediul jocului, mai ales a jocului didactic, cu conținut și finalitate intructiv-educativa. Experiența copilului începe să fie reglată și organizată. Explicațiile educatoarei îl determină pe copil să fie atent, să rețină, să înțeleagă, fapt care-i dezvoltă capacitățile mnezice, raționale, verbale. Nu sunt preocupați de rezultatul activității desfățurate, nu-și planifică mintal activitățile, se avântă impetuos în ele, pentru ca apoi să-și dea seama că nu știe să procedeze. Acestea se datorează insuficientei dezvoltări a unora din capacitățile psihice ale preșcolarului. Rolul învățării fiind de a dezvolta toate aceste capacități psihice.

Înainte de începerea activității, preșcolarul mijlociu va pune multe întrebări, se interesează de procedeele pe care le poate folosi. La preșcolarii mari, învățarea capătă un caracter mult mai organizat, devine mai eficientă datoriă însușirii unor procedee de muncă intelectuală.

Învățarea va fi eficientă la preșcolar atunci când acesta are control asupra propriei învățări.

Recunoașterea copilului ca participant activ la propria formare se leagă de dezvoltarea constructiei cunoașterii lumii și cunoașterii de sine.

Pentru copilul preșcolar este important să exploreze mediul învățării, să interacționeze cu obiectele, materialele și ființele din jurul său, să imite modele și roluri sociale.

,,Copiii se nasc cu potențialități virtuale de învățare, comunicare și dezvoltare pe care numai stimularea și orientarea pozitivă le vor transforma în capacități.” (Păun, Jucu, ,,Educația preșcolară în România”, p.57)

Educatorul trebuie să acorde o atenție deosebită nevoilor de învățare, punând accent pe gândirea preșcolarului la această vârtstă, pe implicarea în realizarea de proiecte, pe rezolvarea de probleme care au legătură cu viața, prin găsirea de soluții noi, originale ale acestora.

Părerea lui Comenius despre învățare este ca fiind integratoare astfel ,,auzul se unește cu vederea, iar vorbirea cu activitatea mâinii.”.

Astfel, apare concepția de a învăța simțind și activând, apare învățarea prin experimentare, prin manipularea concretă a obiectelor. Conceptul de experiență de învățare înseamnă maniera de învățare a preșcolarului ca și reprezentările pe care el și le-a format despre învățare și rolul ei.

Când predăm, în afară de preocuparea pentru transmiterea cunoștințelor este important să fim preocupați ca preșcolarul să asocieze cu subiectul predat, emotii pozitive. Astfel, procesul de predare-învățare continuă și dincolo de situația limitată din clasă.

Preșcolarul va reține mai ales acele activități la care a fost apreciat, adică a obținut o satisfacție oarecare. B.F.Skinner acordă un rol important întăririi în învățare, atât la preșcolari, cât și la școlari.

Se impune să creăm situații psihologice, astfel încât copilul să poată construi operațiile pe care trebuie să și le însușească. Astfel, copilul este implicat activ într-un mediu stimulator, cu materiale și activități variate, care să ofere condiții optime pentru o învățare eficientă.

Educatorul trebuie să faciliteze descoperirea noțiunilor, să-l învețe pe copil să gândească, să experimenteze, să manipuleze, astfel activitatea desfășurată să devină o sursă de motivație intrisecă necesară construcției învățării.

Educatorul trebuie să se asigure că preșcolarul îți creează propria situație de învățare.

O învățare eficientă la preșcolar necesită o implicare activă a celui ce învață, necesită asigurarea unui climat optim pentru învățare, un climat care se acceptă că e în regulă să faci greșeli, pentru că greșelile sunt esența învățării. De aceea educatorul trebuie să asculte și să înțeleagă perspectiva copilului.

Ascultarea înseamnă dialog care implică reunirea copiilor și educatorului în adresarea de întrebări, ridicarea de probleme de interes comun, luare în considerare a modalităților diferite de abordare și învățare, aprecierea părerilor copiilor, rezolvarea colectivă a problemelor.

Ascultarea îl ajută pe educator să afle bagajul de cunoștințe cu care copilul vine în învățare, despre ce achiziții anterioare posedă.

O strategie de îmbunătățire a procesului de predare este învățarea prin ochii celui care învață. De aceea, atenția nu mai trebuie să fie centrată pe cum să predai, ci pe cum să înveți.

Succesul în învățare se realizează în măsura în care învățarea se construiește pe experiența de viață a copilului și pe experiența de învățare așa cum a fost ea organizată.

1.3.1 JOCUL – DEFINIȚII, CARACTERIZARE, TEORII

,,Jocul este un impuls irezistibil prin care copilul isi modeleaza propria-i statuie.”

Jean Chateau

Consider jocul ca o poartă deschisă către intelegerea lumii. Micul preșcolar, cu o personalitate în formare, își caută un loc în aceasta lume ,in grupurile sociale.

Jocul reprezintă “marea școală a personalității”, repetiția generală pentru viață. Prin joc, copilul înțelege lumea celor mari.

În dicționarul de pshihologie, P. Popescu Neveanu definește jocul: “acea formă de activitate specifică pentru copii și hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică”.

E. Claparede consideră jocul “ o activitate care îi permite copilului să-și realizeze. Eu-l atunci când nu o poate face printr-o activitate serioasă, o posibilitate să-și manifeste personalitatea într-un cadru care-i permite acest lucru.”

J. Piaget definește jocul ca o “activitate ce constă dintr-o asimilație care funcționează pentru ea însăși, fără nici un efort de acomodare.”

În opinia lui R. Callois (2000),, jocul este o activitate liberă, distinctă, incertă reproductivă, guvernată de reguli.”

Gross K. consideră jocul un “exercițiu pregătitor pentru viața adultului, prin exersarea predispozițiilor native în scopul maturizării.”

A. N. Leontiev concepe jocul drept “activitatea de exprimare a vieții psihice la vârsta preșcolară, dar și de exersare și dezvoltare a personalității în ansamblu.”

A. Gesell vede în joc o posibilitate a copilului de a socializa, iar J.Chateau arată că ,,în joc își fac apariția potențialități care se concretizează succesiv, jocul fiind o pregătire pentru muncă.”

Dacă privești un copil care se joacă, vei fi convins de efectul formativ al jocului.

Prin joc, copilul învață să fie cu ceilalți, învață și se dezvoltă în același timp , schimbă prin joc realitatea din jurul său.

Literatura de specialitate a stabilit următoarele caracteristici ale jocului:

• Jocul este universal și permanent, este în viața omului, indiferent de zonă, vârstă, moment în istorie.

• Jocul este polivalent –pentru copil poate fi totodată imaginație, artă, muncă, distracție

• Jocul este complex deoarece este o activitate hotărâtoare în favoarea și dezvoltarea personalității copilului.

• Jocul este modalitate de cunoaștere a lumii înconjurătoare.

• Jocul este un spațiu de satisfacere a dorinței de manifestare și independentei.

• Jocul este un mijloc de realizare a eului.

• Jocul este o sursă de plăcere.

• Jocul este un mijloc de comunicare și socializare.

Teorii despre joc

În lucrarea ,,Psihologia copilului și pedagogia experimentală”, E. Claparde enumeră o serie de teorii asupra jocului:

1.Teoria recreării sau a odihnei (Lazarus) potrivit căreia funcția jocului este de a relaxa și detensiona corpul și spiritul;

2.Teoria surplusului de energie(Schille Spencer), care susține că surplusul de energie acumulat de copil se descarcă prin joc;

3.Teoria atavismului (Stanley Hall), conform căreia jocul este un exercițiu necesar dispariției funcțiilor rudimentare devenite inutile.

4.Teoria exercițiului pregătitor (Karl Gross), care declară că jocul este un exercițiu pregătitor pentru viață și că există numeroase jocuri care sunt conforme cu numărul instinctelor (jocuri de întrecere, de vânătoare)

5.Teoria jocului ca stimulant al creșterii (H. Carr) – „jocul oferă stimularea necesară creșterii și dezvoltării, mai ales a sistemului nervos.”

6.Teoria exercițiului complementar (H. Carr), teoria sa prezintă jocul ca o intețire și împrospătare a deprinderilor nou dobândite.

7.Teoria intregirii (K. Lange) –jocul poate fi un înlocuitor al realității, care procură copilului ocazii pe care nu le găsește în realitate.

8.Teoria cathartică (H. Carr) –jocul purifică de tendințele antisociale cu care venim pe lume și le canalizează către comportamente acceptate.

1.3.2 FUNCȚIILE JOCULUI. CLASIFICĂRI

E. Claparede consideră că jocul are o funcție principală și o serie de funcții secundare.

Funcția principală este că permite copilului să-și realizeze eu-l, să-și manifeste personalitatea.

Funcțiile secundare sunt:

-jocul înlătură plictiseala;

-jocul este un element odihnitor;

-jocul este un agent de manifestare socială;

-jocul este un agent de transmitere a ideilor.

Adina Glava și Catalin Glava(după Stan C. 2000) prezintă sintetic funcțiile jocului. care sunt complementare cu intențiile fenomenului educațional.

Funcția adaptativă

Se manifestă prin asimilarea realității fizice și sociale și prin acomodarea eu-lui la realitate.

Jucându-se, copilul experimentează roluri, se exersează ca agent activ al mediului, își organizează experiențe de viață, stăpânește realitatea.

Funcția formativă – jocul este un modul al dezvoltării congnitive și afectiv-emoționale, de modelare a personalității. Cunoașterea realității prin experiența directă ,prin joc ,implică abilitățile perceptive , posibilitățile de comunicare.

Copiii au posibilitatea de a-și exersa capacitatea de analiză a posibilităților de rezolvare și de punere în practică a soluțiilor optime de continuare a jocului.

Reluarea jocului, respectarea regulilor , luarea de decizii privind desfășurarea, necesită din partea copilului creativitate.

Jocul stimulează fantezia, imaginația , este mijloc de dezvoltare a creativității. Jocul presupune relaționarea cu obiectele și partenerii de joc, modelează procesele afectiv-emoționale și atitudinale.

Funcția informativă

Jocul permite asimilarea de noi informații, noțiuni, concepte necesare înțelegerii și integrării în lumea reală. Prin joc se familiarizează cu proprietățile obiectelor, ordonează, clasifică, măsoară , dobândește cunoștințe despre înălțime, volum, greutate.

Funcția de socializare. Jocul permite exersarea și asimilarea în plan comportamental a exigențelor vieții sociale.

Jocul de cooperare, de competitive, de rol, presupun relaționare, adaptarea acțiunilor proprii la ale partenerului de joc, înfrânarea pornirilor agresive, respectarea convențiilor comportamentale impuse de joc.

Copilul învață corecția socială de la colegii de joc.

Prin joc , copilul învață conceptul de libertate, își apără și afirmă individualitatea, dar are și dorința de a se integra social. Jocul îi oferă ocazia de a se analiza pe sine din perspective variate.

Funcția de relevare a psihicului

Observând copilul în timpul jocului, îi poți vedea trăirile, sentimentele, frustrările, atitudinile.

Conținutul și caracterul jocului este influențat de o serie de factori , și anume (după A. Glava și Catalin Glava, 2002):

1.Nivelul dezvoltării intelectuale și sociale, conturarea conștiinței de sine – aceste variabile influențează modul de alegere a elementelor jocului : subiect,scop,rol,reguli.

2.Experiența de viață a copilului și impresiile oferite de mediul ambiant.

3.Modelul relatțiilor sociale dintre adulții semnificativi este preluat și ilustrat în joc.

4.Mediul – este foarte importantă oferirea unui mediu stimulant, care să genereze numeroase situații propice de joc, atât prin atitudinea pozitivă a adulților, cât și a echipamentelor, a sugestiilor de joc oferite.

Cea mai eficientă învățare în preșcolaritate este cea oferită de experiența directă cu mediul și anume percepția senzorială, manipularea, experimentarea și învățarea contextualizată.

1.3.3 JOCUL LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Jocul este cea mai bună metodă prin care copiii pot fi ajutați să învețe, să exerseze conceptele și deprinderile învățate, reprezintă cea mai bună motivație de a învăța, este o activitate formativă complexă.

Cunoașterea evoluției jocului în această perioadă, de către educator, îi permite acestuia să-și organizeze activitatea astfel încât să obțină un maxim de eficiență în atingerea obiectivelor propuse.

Evoluția jocului la vârsta preșcolară depinde de natura elementelor jocului, relaționare, scop, subiect, reguli, rol și atitudinea față de jucărie.

Altfel spus, gradul de implicare socială a copilului în activitatea de joc, permite educatorului să facă observații privind relaționarea copiilor, eventualele probleme de relaționare, care pot apărea pe parcurs.

Utilizând gradul de implicare a copilului în activitatea de joc, M. Parten (1932) identifică șase tipuri de joc:

jocul fără implicare – copilul privește jocul celorlalți fărăa se implica, desfășoară activități fără un scop anume

jocul solitar – copilul se joacă singur, fără a interacționa cu copiii care se află în apropiere, nu relaționează și nu conștientizează că un copil se joacă în apropiere

jocul observativ – copilul observă jocul copiilor din jur, vorbește, pune întrebări, dar nu se implică

jocul paralel – copilul se joacă singur în apropierea altor copii, dar nu cu ei, nu interacționează în joc. Se privesc scurt, dar nu cooperează

jocul asociativ – se joacă unii cu alții, schimbă jucării, dar par că nu joacă același joc. Mai degrabă interacționează, jocul nu are o finalitate comună

jocul cooperativ – formă organizată de joc, roluri clar stabilite, cooperează pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite de comun acord

– se stabilesc relații între copii, care depind de subiect, reguli și roluri și sunt de două categorii: *relații funcționale-nemijlocite

*relații de joc mijlocite de tema și rolul jocului

Dacă la preșcolarii mici este frecvent jocul solitar și observativ, la preșcolarii mari preferințele sunt pentru jocul asociativ și cooperativ.

Așa cum gradul de relaționare este diferit, în cadrul activității de joc, în funcție de vârsta preșcolarului, la fel și scopul jocului cunoaște o evoluție pe parcursul acestei perioade.

Copiii de 3-4 ani nu își propun un scop al jocului, pe când preșcolarul mare își stabilește un plan pentru atingerea scopului.

Tema și subiectul jocului sunt componente ale jocului, ale căror caracteristici evoluează la vârsta preșcolară. Tema este ideea preluată din lumea înconjurătoare, în jurul căreia se organizează subiectul, o anumită ordine a acțiunilor ludice.

Dacă în jocurile copiilor de 3-4 ani, temele sunt inspirate din mediul familial și al grădiniței, la preșcolarii mari temele de joc reflectă acțiuni mai complexe, ce nu vin numai din mediul apropiat, ci și impresii oferite de vizionarea unor filme, poveștile ascultate, întâmplările celorlalți.

Temele jocurilor reflectă caracteristicile experienței de viață specifice unui mediu socio-cultural.

E. Popescu (1982, p.95), în funție de conștientizarea temei jocului de către copil, delimitează următoarele etape:

– denumirea jocului după numele jucăriei (,,cu păpușa”)

– denumirea jocului prin rolul pe care îl joacă (,,de-a mama”). În grupele mari, rolul se detașează de temă, aceasta fiind indicate prin locul în care este plasată acțiunea ,,de-a școala”)

Astfel, jocul se îndreaptă spre activități care integrează mai multe roluri cu atribuții sincronizate spre același scop.

Rolul este important în constituirea subiectului, deoarece prezintă un ,,ansamblu structurat de conduit ludice, care readu un status social sau profesional ,,de-a medicul”, un set de acțiuni care contribuie la realizarea finalității jocului.” (Glava, A., Glava, C., 2002)

Jocul cu roluri nu predomină la copiii de grupă mica. Sunt preferate rolurile acive, principale, bogate în conținut.

Copiii de 4-5 ani reușesc, prin initiative personale, să dea farmec rolurilor cu sarcini mai monotone.

La preșcolarii mari, alegerea rolurilor se face în funcție de scopul jocului, Acțiunile din cadrul rolurilor încep să devină convenționale, unele acțiuni sunt înlocuite cu denumirea lor, cu gesture prescurtate.

Preșcolarii mari distribuie roluri nu doar la început sau în timpul jocului, ci și în perioada de pregătire a jocului, când se presupune amenajarea spațiului de joacă, adaptarea unor jucării.

După vârsta de 4 ani apare preocuparea preșcolarului pentru reguli, care reprezintă un element specific al jocului. Acum copiii sunt preocupați de desfășurarea jocului în ordine, fără acapararea jucăriilor de către un singur participant sau nerespectarea convențiilor stabilite. Regulile interne devin o inițiativă a copiilor în apropiere de vârsta de 6 ani. Preșcolarul mare conștientizează sensul regulilor, iar respectarea lor devine obligatorie, cei care le încalcă fiind sancționați prin eliminare din joc.

Un at element al evoluției jocului la preșcolar este raportarea copilului la jucărie.

Dacă preșcolarul mic alege obiectele de joc într-o manieră funcțională, adică alege jocul potrivit cu utilizarea jucăriei, iar jocul este determinat de jucăriile pe care le are în jur, preșcolarul mare are formate deprinderi de a se juca organizat, de a stabili o finalitate jocului și, deci, jucăria este subordonată temei jocului și scopului lui. Preșcolarul mare poate să aleagă și substitute evocatoare ale jucăriilor necesare. Acum preșcolarul poate să renunțe la o jucărie în favoarea altor copii sau să folosească pe rând o jucărie într-un grup de joacă.

Preșcolaritatea se caracterizeaza printr-o spectaculoasă dezvoltare a activității de joc, cu manifestări din ce în ce mai variate și complexe.

1.4 INTEGRAREA – CONCEPT ȘI SEMNIFICAȚII. MODELE ALE INTEGRĂRII

,,Când mergi pe-afară, natura nu te pune față-n față , pentru trei sferturi de oră,

numai cu flori și în următoarele tei sferturi, numai cu animale.”

(Jacobs , H.H., 1989)

Lumea de astăzi este complexă și în continuă schimbare. Copiii zilelor noastre trebuie pregătiți să înțeleagă, să accepte aceste schimbări, să devină în viitor parte componentă a acestor schimbări, să se integreze cu succes în această societate în continuă schimbare.

În aceste condiții, nu cantitatea informațiilor mai contează, ci competențele care îi ajută la luarea deciziilor, rezolvarea situațiilor problemă, gândiea creativă, gestionarea emoțiilor, comunicarea asertivă, empatia.

Astfel, copilul nu mai poate participa la actul învățării, ca ascultător pasiv, ci trebuie pus în situația de a descoperi singur răspunsuri la întrebări, de a găsi rezolvări la situațiile problemă, i se dă ocazia de a-și consolida cunoștințele dobândite prin experiența proprie.

Astfel, metoda proiectelor, care pune în centru activitățile educative cu caracter integrat, este o metodă bazată pe necesitățile, interesele și posibilitățile copilului.

Proiectul este o „investigare a unui subiect inspirat din lumea înconjurătoare către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie.” (Lespezeanu, M. „Tradițional și modern în învățământul preșcolar”, 2007)

Monica Lespezeanu numește trei etape în desfățurarea unui proiect tematic:

Etapa preparatorie

Etapa de documentare și investigare/ „inima proiectului”

Etapa finală, de evaluare, de sinteză și concluzii

În prima etapă se alege subiectul ce trebuie să fie unul care stârnește interesul copiilor, să fie accesibil, să fie potențial pentru reprezentări diverse – desen, joc de rol, construcții, texte literare. Se stabilesc obiectivele de referință și comportamentele pe care dorim să le formăm. Se analizează resursele umane și de timp.

Tot în această etapă, se stabilesc direcțiile principale de dezvoltare a proiectului cu inventarul de activități și strategii didactice.

În a doua etapă a proiectului, are loc activitatea practică a copiilor, adică ,,documentarea și investigarea”. Acum este rândul activităților integrate în cadrul cărora copiii fac cercetări, construiesc modele, explorează, fac predicții, discută. Prin activitățile integrate se înlesnește contactul cu lumea înconjurătoare.

În a treia etapă, are loc sinteza, concluziile, când, sub formă de jocuri, discuții, dramatizări, se evaluează proiectul.

În etapa de documentare și investigare, copiii desfășoară activități practice, de descompunere a mediului înconjurător în care câștigă experiență, dobândesc încredere în forțele proprii iar învățarea se realizează mai ales prin joc și se bazează pe interrelaționare, într-o manieră integrată.

Integrarea este ,,un principiu integrator, care rupe hotarele diferitelor categorii de activități și grupează cunoașterea în funție de tema abordată.” (Lespezeanu, M. ,,Tradițional și modern în învățământul preșcolar”, 2007)

Predarea integrată a cunoștințelor este o strategie modernă de organizare a procesului învățării, iar conceptul de activitate integrată presupune metoda de predare-învățare a cunoștințelor, armonizând diverse domenii, tema proiectului lăsându-se investigată cu mijloacele diferitelor științe.

Activitățile integrate au următoarele caracteristici (Lespezeanu,M., ,,Traditional si moder in invatamantul prescolar,2007) :

conținuturile au un subiect comun

obiectivele propuse se realizează prin diferite forme de activitate

Scenariile zilnice reunesc activități comune și la alegere

activitatea zilei se derulează ca o poveste, legând toate activitățile

copiii parcurg mai ușor sub formă de joc (așa li se lasă impresia) conținuturile propuse

accentul cade pe activitatea de grup

abordarea realității se face printr-un demers global

lasă mai mare libertate de exprimare și acțiune atât pentru copii, cât și pentru educatoare

copiiii se implică efectiv și afectiv, prin antrenarea unor resurse cât mai variate

O definiție a activității integrate în context educațional este dată de Shoemaker ,,educația organizată astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte ale curriculum-ului, în asociații semnificative, care să se centreze pe ariile mai largi de studiu.” (Shoemaker, 1991)

Pași în proiectarea unei activități integrate:

Planificarea timpului

Colectarea, mobilizarea, pregătirea resurselor necesare

Proiectarea activităților de învățare și planificarea, respectând întrebările:

Ce facem?

De ce facem? Ce urmărim?

Cu cine facem?

Cum facem?

Când și unde?

Care sunt rezultatele?

Desfășurarea activității

Evaluarea finală a temei

Rezolvarea de probleme este cea mai importantă forță motrice a integrării, datorită relevanței sale practice.

Activitatea integrată permite corelarea rezultatelor învățării cu situații concrete de viață.

Un alt avantaj al activității integrate este că oferă flexibilitate în gestionarea timpului și în gruparea elevilor.

Activitatea integrată se realizează printr-un demers global, în care diversele activități se contopesc într-un scenariu unitar, iar cunoștințele sunt aprofundate prin intermediul mai multor științe.

Metode ale integrării curriculare

Literatura de specialitate (Crețu, C., 1996; Chiș V., 2001; Sarivan, L., 2000) ne oferă modele de organizare a curricumului integrat.

Modelul integrării ramificate

Tema studiată reprezintă punctul central, iar experiențele de învățare se realizează pe domeniile prevăzute de programă urmate, apoi de experiențe de formare pe dimensiuni:

intelectuală

afectivă

socială

fizică

Modelul integrării liniare

În cadrul acestui model, integrarea se realizează în jurul unei finalități de transfer, de tipul ,,dezvoltării comportamentului social”. Acest model este potrivit pentru perioade mai lungi și pentru tratarea diferențiată cu scopuri recuperatorii.

Modelul integrării secvențiale

Acest model presupune cunoștințe din aceeași sferă predate în proximitate temporală. Educatorul facilitează transferul achizițiilor de la un domeniu la altul.

Modelul curriculum-ului infuzional

Modelul este întâlnit în grădinițele muzicale, cele de limbă străină. Se studiază teme diverse din perspectiva unui centru de interes, care poate fi temporar sau permanent (studierea unei discipline opționale, studiind o limbă străină. Reușita acestui model este asigurată și de asocierea lui cu alte soluții de integrare.

Modelulul integrării în rețea

Este folosit în metoda proiectelor de investigare-acțiune. De la subiectul proiectului, copiii aleg o rețea de teme și resurse de studiu, corelate cu tema centrală. Neajunsurile ar fi că se riscă multiplicarea tematicii proiectului peste posibilitățile de monitorizare.

Modelul polarizării

Acest model presupune stabilirea unui nou domeniu de cunoaștere, pentru realizarea căruia sunt polarizate segmente din alte discipline.

În grădiniță, cele mai frecvente modalități de integrare a activităților sunt (după Crețu, C. , 1998) :

Polarizarea cunoștințelor pe centre de interes sau pe teme generale

integrarea cunoștințelor în jurul unui pol științific (conceptul, metodă de investigație științifică. ex: ,,La spital”, ,,Să observăm la microscop”)

integrarea cunoștințelor în jurul unui pol practic-aplicativ (ex: Planta cu numele meu-procesul de germinatie)

integrarea cunoștințelor în jurul unui pol social (comportamente sociale, valori. ex: ,,Adevarul”)

Integrarea cunoștințelor în jurul unui pol personal (dezvoltarea cunoștințelor de sine, conștientizarea trăitilor afectiv-emoționale. ex: ,,Familia mea”, ,Lumea copiilor”)

Integrarea cunoștințelor în jurul unei activități fundamentale (construcții, o limbă străină în care se predau anumite conținuturi)

1.5 RELAȚIA JOC-ÎNVĂȚARE ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE

,,Jocul este cea mai bună formă de învățare.”

Jean Piaget

Jocul, la fel ca și învățarea sunt activități psihice, care reprezintă ,,o integrare, o organizare de procese și însușiri psihice prin care omul se adaptează la mediu.” (Zlate, M., ,,Psihologie”, 2005)

Metoda proiectelor permite ca învățarea să se realizeze prin joc, să se bazeze pe interrelaționare și să se realizeze într-o manieră integrată.

Ținând cont de faptul că este în natura copilului să se joace, el putându-se manifesta numai în acest fel, activitatea integrată este cea care îi oferă copilului o gamă largă de oportunități pentru a exersa o învățare activă prin intermediul jocului de orice fel.

Folosindu-se de joc și activitatea integrată, educatorul are un rol important în organizarea învățării, deoarece trebuie să se asigure că preșcolarii își pot crea propriile situații de învățare.

Folosirea jocului în activitatea integrată asigura un climat optim pentru învățare, o atmosferă de încredere, un climat în care se acceptă că e în regulă să faci greșeli pentru că și greșelile fac parte din învățare.

În cadrul jocului, apar primele elemente de învățare, care la început este spontană și neintenționată. Treptat, elementele de învățare sunt întregite de învățarea organizată din cadrul activităților efectuate, unde se realizează și obiectivele propuse.

Învățarea în contextul activității integrate nu are o motivație proprie, ea este direct legată de motivația jocului în cadrul căruia se efectuează.

După Vîgotski, copilul ,,învață după un program propriu” , pe temeiul motivelor jocului.

Dacă la grupele mici, învățarea este încă neintenționată, spontană, la grupa mare, copiii manifestă un viu interes pentru învățare. Aceasta dovedește că au atins nivelul dezvoltării psihice, corespunzătoare și au deprinderile intelectuale necesare pentru învățarea școlară.

Vârsta preșcolară este vârsta jocului care deține importante funcții formative.

Prin îmbinarea jocului cu elemente de învățare, se produc importante schimbări în structura proceselor psihice.

Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă jocul. De aceea, activitatea integrată, prin flexibilitatea sa, conferă numeroase ocazii de învățare experențială, prin joc, tocmai prin experiențele proprii pe care le are copilul și ocazii de învățare socială, care depinde de relațiile pe care le stabilește cu copiii din grupul de joc.

Organizând învățarea sub formă de joc, în contextul activității integrate, preșcolarul întelege mai bine problema cu care se confruntă și caută să găsească mijloace adecvate pentru rezolvarea ei și începe să simtă atracție pentru munca desfășurată.

I se dezvoltă atitudinea critică și capacitatea de apreciere și autoapreciere a posibilităților și rezultatelor proprii, precum și a altor copii.

În concluzie, jocul, învățarea și activitatea integrată exercită o influență pozitivă asupra dezvoltării copilului.

CAPITOLUL II – CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

2.1 OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

,,Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.”

Albert Einstein

Jocul reprezintă o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se pot realiză sarcinile instructiv-educative ale tuturor activităților. În ,,Introducere în pedagogia preșcolară”, A. Glava și C.Glava menționează că: ,,Valoarea practică a jocului constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are ocazia să-și aplice cunoștințele dobândite în diverse tipuri de activități, să-și exerseze priceperile și deprinderile în cadrul unei activități plăcute.”

Pentru obținerea reușitei activităților integrate, condiția este ca elementul de joc să rămână o dominantă a întregii activități.

TIPUL CERCETĂRII

Cercetarea de față se include în sfera studiilor cantitative.

În funcție de obiectivele propuse, se urmărește să se pună în evidență importanța folosirii jocului în activitățile de învățare în contextul activităților integrate.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Reliefarea importanței jocului

Importanta abordării integrate a activităților în grădiniță

Relevanța utilizării jocului în vederea optimizării învățării în contextul activităților integrate.

IPOTEZA CERCETĂRII

Folosirea jocului în contextul activităților integrate asigură o învățare eficientă.

COORDONATE ALE CERCETĂRII

Locul de desfășurare al cercetării

Cercetarea s-a desfășurat la Grădinița nr. 3, Dorohoi, județul Botoșani, unde îmi desfășor activitatea ca educatoare la grupa mare, ,,Greierașii”.

Perioada de cercetare

Semestrul al II-lea al anului școlar 2014-2015.

Eșantionul de subiecți

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei specific formulate, am cuprins în cercetare un număr de 30 de copii, cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, care au frecventat grădinița în anul școlar 2014-2015.

Grupa A, grupa de control, este grupa mare, ,,Iepurașii”, formată din 15 copii, cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, din care 9 fetițe și 6 băieți.

Grupa B, grupa experimentală, este grupa mare, ,,Greierașii”, formată din 15 copii, cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, din care 7 fete și 8 băieți.

Pentru alegerea temei am acordat o atenție deosebită jocurilor copiilor și discuțiilor purtate între ei. Observându-i, am putut sesiza interesul pentru lumea animalelor. Tema bazată pe interesul copiilor beneficiază de o puternica motivație și asigură și succesul învățării.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Metode utilizate:

Cercetarea s-a realizat pe parcursul proiectului tematic ,,În lumea animalelor”.

În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: observația, metoda testelor, experimentul, conversatia, problematizarea, explicatia, chestionarul.

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor, cât și metode de prelucrare a lor, pe care le voi prezenta în continuare.

Observația a avut drept scop surprinderea gradului de participare a copiilor în cadrul jocurilor organizate, în centrele de stimulare.

Surprinderea unor elemente de joc preferate de copii în activitățile liber alese, în care copilul se manifestă spontan și liber, mai aproape de ceea ce este mai puțin controlat și cenzurat, cât și in cadrul activităților comune, desfățurate cu întreaga grupă de copii.

Datele obținute au fost consemnate și folosite în cadrul activităților integrate.

Testul docimologic l-am folosit atât în evaluarea inițială, pentru a testa bagajul de cunoștințe, deprinderi, abilități ale copiilor, cât și în evaluarea finală, rezultatele oferindu-mi posibilitatea de a culege date concrete privind folosirea jocului în procesul învățării, în contextul activității integrate.

Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări, s-a putut face o analiză privind progresul înregistrat de copii.

Descrierea etapelor cercetării:

În faza preexperimentală, am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza, am alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare.

Această etapă s-a derulat în perioada semestrului I, an școlar 2014-2015. În această perioadă am aplicat preșcolarilor de 5-6 ani, din grădiniță chestionarul ,,Ce jocuri preferați în grădiniță?” (Anexa nr.1), pentru a afla tipul de joc preferat de ei.

Astfel, preșcolarii grupelor au preferință pentru jocurile de construcție, băieții, jocuri de rol, fetele, fiind urmate de jocurile de mișcare, jocul de masă fiind pe următorul loc în preferințe.

Tot în faza preexperimentală am observat copiii, din grupul experimental ,,Greierașii”, pe parcursul proiectului tematic, ,,În lumea povestilor”, și am constatat că preșcolarii sunt foarte activi în centrele de stimulare ,,Jocul de rol”, ,,Constructii” și ,,Sensory Bins (Lada cu senzații – o cutie în care pot fi puse diferite materiale, care antrenează simțurile copiilor, oferindu-le posibilitatea să creeze diferite situații de învățare)(Anexa nr.2). Am folosit rezultatele acestor observații în proiectarea activităților din cadrul experimentului, acest lucru favorizând alegerea jocurilor de către copii și nu de către educatoare.

OBSERVAREA COPIILOR ÎN CADRUL PROIECTULUI

,,ÎN LUMEA POVESTILOR”

INACTIV

+ ACTIV

++ FOARTE ACTIV

Rezultatele în urma observării copiilor:

Testul de evaluare inițială a conținut 5 itemi.

„Ce știu despre animale?” (Anexa nr.3)

I1. Desenează triunghiuri sub imaginile care reprezintă animale sălbatice și cerculețe sub imaginile care reprezintă animale domestice.

I2. Formează mulțimi de animale domestice și sălbatice.

I3. Încercuiește cifra potrivită numărului de animale domestice.

I4. Colorează imaginile animalelor ale căror nume începe cu sunetul ,,v”.

I5. Formulează o propoziție despre animalul preferat.

Descriptori de performanță:

Comportament atins 8-10 puncte

Desenează triunghiuri și cerculețe sub imaginile care reprezintă animale sălbatice, respectiv domestice

Formează mulțimi de animale domestice și sălbatice

Încercuiește cifra potrivită numarului de animale domestice

Colorează imaginile animalelor al căror nume începe cu sunetul ,,v”

Formulează propoziția despre animalul preferat

Comportament în dezvoltare 6-8 puncte

Desenează triunghiuri sub imaginile care reprezintă animalele sălbatice și cercuri sub imaginile care reprezintă animalele domestice, cu ajutor acordat

Formează mulțimi având nevoie de întrebări ajutătoare

Numără animalele domestice

Colorează o imagine

Formulează propoziția cu sprijin acordat

Etapa experimentală

În cadrul acestei etape, care s-a desfășurat pe tot parcursul proiectului tematic ,,În lumea animalelor”, la nivelul grupului experimental am introdus jocul și activitatea integrată ca formă de organizare a activităților de învățare. Grupul de control și-a desfășurat activitățile de învățare fără o abordare integrată a conținuturilor. Acest lucru s-a realizat cu scopul de a compara între ele rezultatele și scorurile obținute de copiii cuprinși în cele două grupe.

Această etapă s-a desfășurat pe parcursul semestrului al II-lea, an școlar 2014-2015.

Proiect tematic

,,În lumea animalelor”

Tema de studiu:,,Când, cum și de ce se întâmplă? “

Subtema:,,În lumea animalelor”

Perioadă: 2 săptămâni: 16-27.02.2015

Obiective de referință vizate:

să participle la activitățile de grup, inclusive la cele de joc, atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de auditor;

să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestea și să demonstreze că l-a ințeles;

să recunoască unele elemente ale lumii înconjurătoare (obiecte,vegetație,faună,ființă umană ca parte integrată a mediului , precum și interdependenta dintre ele;

să recunoască animalele și mediul lor de viață;

să comunice impresii pe baza observațiilor efectuate;

să denumească,să clasifice obiecte constituind grupuri/mulțimi pe baza unor insușiri comune;

să numere de la 1 la 7, recunoscând grupele de obiecte și cifrele corespunzătoare;

să aprecieze în situații concrete , unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;

să recunoască și să utilizeze ustensilele de lucru pentru realizarea unei activități practice;

să diferențieze auditiv durata/înălțimea sunetelor muzicale;

să asocieze mișcările din textul cântecului și ritmul acestuia;

să redea teme plastice specifice desenului, picturii, modelajului;

să utilizeze deprinderile motrice în contexte diferite.

Centre de interes și materialele puse la dispoziție:

Inventar de probleme

Modalitati de evaluare: Harta proiectului ,, În lumea animalelor” (Anexa nr.4)

Tema proiectului: ,, În lumea animalelor”

Subtema: ,,La fermă”

Tema proiectului:,,În lumea animalelor”

Subtema:,,În sălbăticie”

Schiță proiect de activitate integrată de o zi

Tema: Când, cum și de ce se întâmplă?

Subtema: ,,Ferma de animale”

Scopul activității: Dezvoltarea capacității de cunoaștere și întelegere a mediului înconjurător, stimularea curiozității pentru investigarea acestuia, îmbogățirea și precizarea informațiilor și cunoștiințelor despre animale domestice.

Data: Luni, 16.02.2015

Grupa: mare

Elementele componente ale activității integrate:

ADP Întâlnirea de dimineață ,,De ce sunt folositoare animalele domestice?”

Activități pe arii de stimulare

Activități liber alese

Construcții: Ferma de animale

Joc de rol: „De-a fermierii”

ADE: DS+DEC „Ghici cine e?”

Joc didactic

Desen animalul domestic preferat

Obiective operaționale:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili :

Sa combine materialele în vederea temei sugerate

Sa colaboreze în cadrul grupului, verbalizând acțiunile întreprinse

Sa descopere elemente componente ale lumii înconjurătoare – lumea animalelor domestice

Sa precizeze mediul de viață al fiecărui animal

Sa descopere ce presupune o fermă de animale (hrană, îngrijire, adăpost)

Artă: Decupăm fire de iarbă pentru animalele erbivore. Mototolim grăunțe pentru purceluși.

Obiective operaționale:

să exerseze tehnica mototolirii

să decupeze fâșii de hârtie

Activități pe domenii experențiale:

DȘ – Cunoașterea mediului ,,Ghici cine e?” – joc didactic (Recunoașterea animalului domestic după caracteristici)

DEC – Animalul domestic preferat – desen

ALA2 Joc de mișcare ,,Câinele și pisicile”

SCENARIUL ZILEI

Programul zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”, când ne amintim de vizita realizată la ferma de animale. Copiii și-au amintit ce au văzut la fermă. La întrebarea adresată ,,De ce sunt folositoare animalele domestice?”, fiecare copil și-a expus părerea.

Prezint copiilor centrele la care își vor desfășura activitatea.

La construcții, copiii vor construi adăposturile animalelor: grajdurile. Cei de la jocul de rol vor lucra împreună, la construcții vor aduce animalele, le vor așeza în adăposturi și vor realiza o fermă, așa cum au văzut când au fost în vizită.

La sectorul artă, se va pregăti mâncarea pentru animalele din fermă.

Astfel, copiii se vor familiariza cu animalele, cu modul lor de viață, hrănire și îngrijirea lor.

Prezentarea noului conținut s-a realizat prin prezentarea fiecărei arii de stimulare și indicarea sarcinilor de lucru.

Dirijarea învățării a fost asigurată în mod integrat prin angajarea copiilor la lucru în toate sectoarele de activitate.

Obținerea performanței s-a realizat în timpul desfășurării jocului didactic ,,Ghici cine e?”, copiii sintetizând informațiile culese în timpul jocului pe arii de stimulare.

DESFĂȘURAREA JOCULUI

Fiecare copil alege câte un animal domestic, pe care îl va ascunde la spate, apoi îl prezintă: ,,Are patru picioare care se termină cu pernute, în care isi ascunde gheruțele, prinde șoareci, are blănița catifelată.”. Copilul care a ghicit primul vine și prezintă animalul său.

Varianta a II-a Adevărat sau fals

Fiecare copil va primi 2 palete (una roșie și una verde).

Fiecare va face câte o afirmație, iar copiii vor ridica paleta verde, dacă este adevărat și cea roșie dacă este fals. (de ex: Pisica mănâncă iarbă. Câinele prinde șoareci.)

Varianta a III-a Diagrama Venn

Două cercuri, unul roșu și unul albastru.

Să așeze în cercul roșu animalele domestice carnivore și în cercul albastru cele erbivore (în intersecția celor două cercuri, cele omnivore).

(Anexa nr.5)

Schiță proiect de activitate integrată

Tema: Când, cum și de ce se întâmplă?

Subtema: ,,Cum vorbesc animalele”

Scopul activității: Educarea comunicării orale, alcătuirea de propoziții corecte, din punct de vedere gramatical, dezvoltarea simțului ritmico-melodic.

Data: Marți, 17.02.2015

Grupa: mare

Elementele componente ale activității integrate:

ADP Întâlnirea de dimineață ,,Animalul meu domestic preferat este…”

ALA1 Construcții: Adăposturi pentru animale domestice

Joc de rol: „De-a medicul veterinar”

Joc de masă: Caută mama și puiul

ADE: DS+DEC „Cum vorbesc animalele?”

,,Cățelușul șchiop” de Elena Farago-memorizare

,,Graiul animalelor” – cântec

ALA2 ,,Îneluș-învârtecuș ghici în palmă ce ți-am pus” – joc senzorial

Obiective operaționale:

să povestească pe scurt despre animalul îndrăgit, în propoziții coerente

să manifeste atitudini de dragoste față de animale, să-și exprime dorința de a le proteja

să demonstreze înțelegerea textului, apelând la diferite modalități de redare

să manifeste spirit cooperant în grup, comunicând cu partenerii de joc pentru realizarea unei sarcini comune

să cânte în colectiv, respecând ritmul

Metode didactice: explicația, exercițiul, munca în echipă, conversația.

SCENARIUL ZILEI

Programul zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii se salută. Se va prezenta calendarul naturii. Fiecare copil vorbește despre animalul preferat și ce sunete scoate. Ajungem cu toții la o concluzie: Fiecare animal scoate sunete diferite. Prin suntele pe care le scoate, animalul domestic anunță și el, ca și oamenii, că are o nevoie, ori îi este sete, ori îi este foame, ori are o durere, ori mama își cheamă puiul, ori puiul isi cheama mama.

Astăzi animalele vă roagă, în graiul lor, adică așa cum pot ele să vorbească, să le construiți adăposturi la ferma voastră de ieri, să le aduceți un medic veterinar, care să le consulte, pentru că și animalele se îmbolnăvesc uneori și au nevoie de consultație, să ajutați mamele și puișorii lor să se găsească.

Tot astăzi un cățeluș va spune povestea lui într-o poezie ,,Cățelușul șchiop”. Toate animalele din fermă vor să ne învețe cântecul ,,Graiul animalelor”, în care vor spune ce dorinte au și cum se exprimă ele.

Ziua se va încheia cu jocul ,,Ineluș-învârtecuș ghici în palmă ce ți-am pus”

(Anexa nr.6)

Schiță proiect de activitate integrată

Tema: ,, Ce ne dăruiesc animalele.”

Modelul integrării: polarizat

Scopul activității: Dezvoltarea și valorificarea experienței senzoriale ca bază a cunoștințelor științifice referitoare la cunoașterea mediului înconjurător, a comunicării orale.

Data: Miercuri, 18.02.2015

Grupa: mare

Elementele componente ale activității integrate:

ADP Întâlnirea de dimineață ,,Ghicește din ce este făcut”

ALA1 Știință: „Ferma de cai, vaci, oi” (grupare, numărare)

Artă: ,,Animalul preferat”- modelaj

Bibliotecă: ,,Tanu” ne citește o poezie”

ADE: DS+DOS „Oamenii animalele îngrijesc și acestea îi răsplătesc”- convorbire

Joc didactic

ALA2: Joc de mișcare ,,Căprița și ieduții”

Obiective operaționale:

să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului

să ordoneze crescător sau descrescător elementele unei mulțimi după diferite criterii

să sesizeze aspectul ordinal al numărului

să identifice, să denumească produsele obținute de la animalele domesice

Sarcina didactică: Copiii enumeră actvitățile pe care le desfășoară oamenii care îngrijesc animalele; enumeră produsele obținute; produsele obținute sunt așezate în ordine crescătoare și descrescătoare, după mai multe criterii: grosime, lățime, mărime.

Regulile jocului:

copiii organizați în trei echipe, ordonează produsele obținute de la animale, astfel:

vase pline cu lapte- vor fi așezate în funție de grosime

ghemuri de lână- vor fi așezate în funcție de mărime

,,pachete de unt” în funcție de lățime

Elemente de joc: surpriza, întrecerea.

Strategii didactice: Metode didactice: observația, conversația, explicația, exercițiul, problematizarea.

Resurse materiale: siluete animale domestice, vase de grosimi diferite pline cu lapte, decupaje de poliesten care imită pachetul de unt.

SCENARIUL ZILEI

Programul zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”. După salutul copiilor și completarea calendarului naturii, preșcolarii grupei descoperă la centrul ,,Știință” o cutie cu produse obținute de la animalele domestice (fular, mănuși, căciulă de lână, iaurt, unt, cașcaval, lapte, perie, arcuș, gheme de diferite mărimi)

Prezint programul zilei:

,,Astăzi, copii, animalele de la fermă ne-au trimis o cutie cu diferite produse care se obțin de la ele. Voi veți ghici cărui animal aparține produsul trimis.”

Apoi, pentru a demonstra animalelor domestice că și noi suntem la fel de harnici la colțul ,,Știință”, vom forma familii de animale, le vom număra, alegând cifrele potrivite.

La sectorul ,,Artă” vom modela animalul preferat, la ,,Bibliotecă” motanul ,,Tanu” ne va citi o poezie de Elena Farago, în care ne povestește cât de mult iubesc pisicile curățenia.

Animalele vor să știe dacă noi putem să le așezăm produsele lor în ordine crescătoare ṣi descrescătoare și să povestim, folosind propoziții frumoase cum sunt îngrijite de oameni.

Ziua se încheie cu jocul de mișcare ,,Căprița și ieduții”, în care căprița își scoate ieduții la joacă.

Copiii desfășoară activitatea la centrele deschise.

În desfășurarea jocului didactic, copiii enumeră activitățile desfășurate de oameni pentru creșterea animalelor, amintindu-și vizita la fermă, efectuată toamna trecută, apoi fiecare echipă ordonează produsele trimise de animale.

Ordonează vasele pline cu lapte după grosime, ghemele după mărime, ,,pachetele de unt” după lățime.

Prima oară se etichetează produsele cu cifre și se ordonează în ordine crescătoare. Apoi echipele se rotesc la altă masă cu alte produse. Ajunși la altă masă, observă cum sunt așezate produsele pe care trebuie să le așeze în ordine descrescătoare.

Când revin la masa cu produsele de la care au plecat, intervine complicarea jocului, Se ridică primul și al treilea produs, al doilea, al treilea, primul și ultimul, penultimul. Copiii se familiarizează cu noul cuvânt: ,,penultimul”.

(Anexa nr.7)

Schiță proiect de activitate integrată

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,Oițele ne povestesc”

Tipul activității: mixtă

Modelul integrării: polarizat

Categoria activității: integrată

Scopul activității: Stimularea curiozității pentru investigarea mediului înconjurător, raportarea la mediul apropiat, prin găsirea de soluții proprii în rezolvarea unor sarcini colective.

Data: Joi, 19.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ID „Oițele ne povestesc”

ALA1 Artă: Decupăm oițe

Joc de masă: Refacem întregul- puzzle

Bibliotecă: Lâna oiței: semne grafice (bucla)

ADE: DS+DEC „La stână”- compunerea și descompunerea numărului 7-joc didactic

Deplasare cu sprijin de palme și tălpi, cu schimbări de ritm, grupări

și regrupări la semnal

ALA2 ,,Lupul la stână” – joc de mișcare

Obiective operaționale:

să exerseze deprinderile tehnice specifice decupajului

să utilizeze instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare, necesare folosirii acestora

să identifice, să găsească cât mai multe soluții pentru realizarea temei propuse

să utilizeze deprinderile motrice în diferite contexte

să compună și să descompună numere în cât mai multe variante posibile

să manifeste spirit de echipă

să diferențieze oițele după culoarea lânii

Sarcina didactică: Înțelegerea de către copii a compunerii și descompunerii unui număr în vederea efectuării operațiilor de adunare și scădere.

Regulile jocului: Fiecare grup va avea un număr de șapte oițe.

La început, oițele vin să pască iarbă, grupate – se exersează compunerea. După ce se satură, se împrăștie – se exersează descompunerea.

Elemente didactice: surpriza, întrecerea.

Metode didactice: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea algoritmizarea, lucrul în echipă, mâna oarbă.

Resurse materiale: oițe decupate, bucăți de material verde, carioci, role de hârtie.

SCENARIUL ZILEI

Programul zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”, cu salutul copiilor, prezența, calendarul naturii.

Câteva oițe de plastic sunt așezate în mijlocul copiilor.

,,Astăzi, copii, oițele vor să ne povestească despre viața lor.” Astfel, copiii află că oițele se adună în turmă, că adăpostul lor se numește stână, oamenii care le pasc se numesc ciobani, sunt păzite de câini ciobănești, care îi ajută pe ciobani. Există diferite rase de oi, ce au culori diferite (merinos, brumării, comor). Că trebuie să pască iarbă, apoi se întorc pentru a fi mulse.

Pentru că oițele ne-au povestit atâtea lucruri, ne roagă să le ajutăm. Fiindcă ele ne dăruiesc lapte și lână, noi trebuie să încercăm să le decorăm cu semne grafice, numite bucle, să decupăm oițe de hârtie, pe care să le ducem la ,,păscut”.

Ne vom împărți în trei echipe: echipa oițelor merinos, echipa oițelor brumării și echipa oițelor comor. Fiecare copil va extrage din coșuleț un ecuson, pe care îl va plasa în câte o echipă.

Echipa oițelor comor va decupa oițe, cele brumării vor rezolva puzzle cu animale, iar echipa oițelor merinos vor decora oițele cu semne grafice (bucle).

După ce vom lucra în cele trei centre, oițelor li se face foame. Vor trebui scoase la păscut. Vom paște oițele, numai că ele nu stau într-un singur loc. Vom număra oițele și vom scrie cum se grupează ele.

După ce s-au grupat, copiii își aleg un ,,secretar” care scrie cum grupează ei oițele.

După ce vom paște oițele de hârtie, vom imita și noi oițele.

Copii compun și descompun numărul șapte și se exersează mersul cu sprijin pe palme și tălpi. Se exersează și aici compunerea și descompunerea. Copiii ,,oițe” se grupează câte șapte, apoi cei șapte se împart trei într-o parte și patru într-o parte, iar când se adună constată că sunt tot șapte.

Ziua se încheie cu jocul de mișcare ,,Lupul la stână”, în care un lup fioros dă târcoale la stâna de oi. Numai că la stână există și câini ciobănești și un cioban care are grijă de oi.

(Anexa nr.8)

Schiță proiect de activitate integrată

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,Cu animăluțele ne jucăm și multe lucruri învățăm”

Tipul activității: consolidare

Modelul integrării: polarizat

Categoria activității: integrată

Data: Vineri, 20.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ID „Cum ne comportăm cu animalele”

ALA1 Știință: Alege foloasele și animalul domestic

Construcții: Padocuri pentru caini

Joc de masă: Domino cu animale

DLC+DOS „Cu animăluțele ne jucăm și lucruri multe învățăm”- joc didactic

Colaj hârtie ruptă

ALA2 ,,Pisicuțele se întind, pisicuțele se joacă”

Obiective operaționale:

să denumească animalele reprezentate pe jetoanele extrase

să formuleze propoziții despre animale

să delimiteze cuvintele din propozițiile formulate

să precizeze numărul de silabe din fiecare cuvânt

să precizeze sunetul cu care începe primul cuvânt, al doilea, al treilea cuvânt

să recunoască și să denumească foloasele aduse omului

să-și dezvolte deprinderea motrică de îmbinare a diferitelor piese

Regulile jocului: Copiii dezleagă ghicitori, asaza cifrele și bulinele după indicațiile date, se grupează în funcție de sarcina primită.

Elemente didactice: surprize, aplauze.

SCENARIUL ZILEI

Ziua debutează cu „Întâlnirea de dimineață”, care incepe cu discutii despre cum trebuie să ne comportăm cu animalel.Am primit un coșuleț de la Cățelușul șchiop, care este foarte bucuros că preșcolarii grupei se comportă frumos cu animalele, dar are nevoie de puțin ajutor.In cosulet se afla o scrisoare din care aflam ca el nu știe să formuleze propoziții, să numere cuvintele din propoziții, să despartă cuvintele în silabe.

Are nevoie de o echipă de constructori să construiască padocuri pentru cainii fără adăpost. Vrea să învețe să joace Domino și vrea să descopere ce foloase au oamenii de la animalele domestice.

Copiii se oferă să-l ajute pe Cățelușul șchiop. Echipa constructorilor va construi padocuri pentru cainii fără adăpost.

Echipa detectivilor va juca Domino și echipa cercetătorilor va alege foloasele pe care le avem de la animale.

Activitatea din cadrul domeniilor experențiale va debuta cu dezlegarea de ghicitori. Copiii răspund la ghicitori, alegând jetonul cu imaginea corespunzătoare numărului de silabe, iar deasupra imaginii tot atâtea buline.

CAL VACĂ PISICĂ

1 2 3

Se precizează modul cum au fost așezate bulinele și jetoanele cu imagini: în ordine crescătoare, după numărul de silabe.

Varianta a doua

Din coșulețul cu surprize, în care se află jetoane ce reprezintă animale domestice se propune copiilor:

să formuleze propoziții despre animale

să precizeze numărul de silabe

să precizeze sunetul cu care începe primul cuvânt, al doilea, al treilea

să reprezinte propoziția cu ajutorul dreptunghiurilor și a bulinelor

cuvinte lungi

cuvinte scurte

Vaca mănâncă iarbă.

Varianta a treia

În coșuleț se află jetoane ce reprezintă animale domestice și jetoane ce reprezintă foloasele pe care le avem.

Fiecare copil scoate din cutie câte un jeton, denumește imaginea, iar la sfârșit se grupează astfel: în dreapta copiii care au jetoane ce reprezintă animale, în stânga copiii care au jetoane ce reprezintă foloasele pe care le avem.

În continuare copiii așază la panou, animalele asociindu-le cu produsele pe care le avem de la ele.

Activitatea se încheie cu cântecul ,,Graiul animalelor”.

Schiță proiect de activitate integrată

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,La zoo”

Tipul activității: consolidare

Modelul integrării: polarizat

Categoria activității: integrată

Scopul activității: Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, a comunicării orale, a simțului ritmico-melodic.

Data: Luni, 23.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ALA1+ADE+ALA2 Întâlnirea de dimineață „Lumea vie…din enciclopedie”

ALA1 Joc de rol: ,,De-a excursia”

Știință: Familii de animale- formare de mulțimi, numărare

Construcții: Grădina zoologică

DȘ+DEC „La zoo”- joc didactic

Cântec ,,La zoo”

ALA2 ,,Câte unul pe cărare”

Obiective operaționale:

să recunoască și să denumească părțile componente ale corpului unui animal

să precizeze mediul de viață al animalelor sălbatice, hrana

să participe activ la joc

să povestească pe scurt despre animalul îndrăgit

să stabilească asemănări și deosebiri între animale

să clasifice animalele după mediul de viață, hrană, modul de înmulțire

să interpreteze expresiv cântecul

să combine materialele în vederea realizării temei sugerate

să elaboreze în cadrul grupului, verbalizând acțiunile întreprinse

Strategii didactice: Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, Turul galeriei, demonstrația.

Material didactic: animale de pluș, hârtie creponată colorată, truse de construcție.

SCENARIUL ZILEI

Programul zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii așezați în cerc, pe pernuțe, se salută, stabilesc ce zi a săptămânii este.

Le prezint ,,Enciclopedia animalelor”, insistând pe zonele de pe glob și animalele care trăiesc acolo: în junglă, savană, Polul Nord și Polul Sud, deșertul, pădurile și câmpiile din țara noastră.

Se realizează anunțarea temei, accesibilizarea obiectivelor activității.

Astăzi ne vom juca ,,De-a grădina zoologică”. Pentru că toate aceste animale nu le putem vedea decât la zoo, ne vom crea propria noastră grădină zoologică.

Din mulțimea de animale sălbatice din pluș, pe care le avem aici, vom alege familii de animale și le vom crea țarcuri, mediul lor de viață.

Animalelor din savană și deșert le vom așeza hârtie creponată galbenă, care înseamnă ierburile și nisipul, le vom confecționa cuști, pentru că, altfel leii pot mânca zebrele și girafele; hârtia albastră deschis reprezintă apa pentru crocodili, hipopotami; hârtia alba este gheața, unde trăiesc animalele de la poli: urșii polari, focile, pinguinii; iar hârtie verde închis este jungla, care reprezintă mediul de viață al papagalului, maimuțelor, tigrului, ursului Panda și cuști pentru animalele din țara noastră (urși, vulpi, veverițe).

Astfel sunt participanți la propria lor formare. Se grupează în perechi, își aleg familia de animale, caută piese pentru construcția cuștilor.

După ce vom construi grădina zoologică, trebuie să mergem în excursie cu microbuzul, pentru a vizita grădina zoologică.

În sala de clasă este construită grădina zoologică. În vestiar scăunelele sunt așezate ca pentru excursie.

Copiii se deplasează câte doi către ,,microbuzul” din vestiar, care îi va duce în excursie. Odată urcați în microbuz, ne amintim de regulile pe care trebuie să le respectăm când ne deplasăm, când vizitâm o grădină zoologică (să nu ne apropiem de cuști, altfel se pot întâmpla accidente). Și pentru că în excursie trebuie să fim veseli, să ne distrăm, să cântăm, vom învăța un cântec, care se numește ,,La zoo” :

I Astăzi dis-de-dimineață

Frumos ne-am încolonat

Am luat autobuzul

Și la zoo am plecat

Am vazut întâi girafa

Lungă cât o zi de post

Am trecut și pe la șarpe

Care zace fără rost.

Refren: La zoo, la zoo

Veniți să vă distrați

La zoo, la zoo

Și n-o să regretați.

II Crocodilul stă în apă

Ai jura că e de piatră

Noi credeam că lupii urlă

Dar am observat că latră

Am văzut mulți tigri, lei

Elefanți și trei ponei

O maimuță ne-a certat

Că mâncare nu i-am dat.

Refren.

Apoi ,,microbuzul” oprește, copiii frumos încolonați merg să viziteze grădina zoologică construită de ei.

Fiecare pereche își prezintă familia de animale, din ce este formată, ce mănâncă, cum se înmulțește. Adunare pentru animalele din țara noastră (copiii adună animalele care trăiesc în țară), pentru animalele din savană, din junglă, etc.

După ce am vizitat grădina zoologică, copii calatoresc civilizat cu „microbuzul”.

În încheiere, copiii se joacă cu animăluțele de pluș, acestea fiind prietene (leul „vorbește” cu zebra, cu girafa, crocodilul este prieten cu hipopotamul).

Ziua se încheie cu jocul ,,Animalele și vânătorul”. Vânătorul vrea să (vâneze) prindă un animal, dar atunci când îl prinde, acesta se ghemuiește și spune cum se numește, astfel vânătorul trebuie să caute un alt animal.

(Anexa nr.9)

Schita proiect de activitate integrata

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,Moș Martin ne povestește”

Tipul activității: reactualizare și consolidare de cunoștințe

Modelul integrării: polarizat

Scopul activității: Dezvoltarea exprimării orale, a creativității limbajului oral, exersarea capacităților creatoare.

Data: Marți, 24.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ID „La povești cu Moș Martin” Moș Martin ne povestește din ce poveste sosește

ALA1 Arta: Modelăm- urși albi, urși cafenii

Construcții: Grădinița pentru ursuleți

Biblioteca: ,,Povestea ursului cafeniu” de Vladimir Colin – povestirea educatoarei

ADE DLC+DEC ,,Ghici din ce poveste vin”- joc didactic , pictură personajul preferat

ALA2 joc de mișcare: ,,Ursulețul doarme”

Obiective operaționale:

să combine materialele în vederea realizării temei sugerate

să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului

să audieze cu atenție un text

să-și exprime propriile opinii

să recunoască personaje din poveste

sa caracterizeze personajele din povești

Strategii didactice: conversația, explicația, observația, dramatizarea, problematizarea, povestirea.

Mijloace didactice: ghicitori, imagini din povești, jetoane cu personaje cunoscute, bagheta magică, numărătoarea ,,1,2,3/Răspunde dacă vrei!”

SCENARIUL ZILEI

Ziua începe cu „Întâlnirea de dimineață”, în care invitatul este Moș Martin (o păpușă), care povestește copiilor că el este prezent în multe povești, numai că, și se scarpină după ureche, a cam uitat din ce povești face parte.

,,Ne roagă pe noi, copiii, Moș Martin să il ajutăm. Să-i aducem aminte poveștile din care face parte.”

La sectorul ,,Construcții” vom construi o grădiniță pentru ursuleți, pentru ca aceștia să vină la grădiniță și să nu mai uite, cum a pățit Moș Martin. La sectorul ,,Artă” vom modela ursi albi și cafenii, care ne vor spune o poveste despre cum s-a rătăcit un urs cafeniu la Polul Nord și cum s-a descurcat el cu bine până la urmă.

Vom juca un joc ,,Ghici din ce poveste vin”, apoi îl vom picta pe prietenul nostru, Moș Martin.

Ziua o vom încheia cu jocul îndrăgit de voi, ,,Ursulețul doarme”.

Jocul ,,Ghici din ce poveste vin”, explicarea regulilor de joc:

Dezlegarea unor ghicitori despre povești și personaje

Recunoașterea poveștii după fragmentul prezentat

Imitarea unor personaje

Completarea unor propoziții

Adevărat sau fals cu referire la situații și personaje.

Copiii, împărțiți în două echipe, echipa urșilor albi și echipa urșilor cafenii, vor răspunde la întrebări, vor completa propoziții, primind bonusuri câte un peștișor de hârtie.

Jocul de probă:

Jocul de spargere a gheții, jocul-exercițiu

,,Dacă tu atent vei fi, personajul vei ghici”

,,Vulpea rău m-a păcălit/ Când miros de pește mi-a venit” – ,,Ursul păcălit de vulpe”

,,Când m-am așezat/ Căsuța eu le-am stricat” – ,,Căsuța din oală”

,,Iedul alintat când m-a strigat/ Eu laptele i l-am mâncat” – ,,Iedul cu trei capre”

Se citesc 2-3 fragmente din povești. Copiii recunosc și denumesc povestea.

Imită unele personaje din povești.

Completează ce lipsește:

Vulpea l-a păcălit pe ………………………. .

Când s-a așezat ursul pe …………………, aceasta trosc, s-a spart și toți locatarii au fugit.

Atunci lupul s-a dus la …………………. să-și ascuțe dinții și limba.

Am spus bine, n-am spus bine

,,Dacă ți-e poftă de pește, ia scaunelul și așază-l deasupra gropii cu jăratic.”

Activitatea se încheie cu jocul de mișcare ,,Ursulețul doarme”.

Schita proiect de activitate integrate

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,Grădinița din pădure”

Tipul activității: reactualizare și consolidare de cunoștințe

Modelul integrării: polarizat

Scopul activității: Consolidarea reprezentărilor despre forme geometrice.

Data: Miercuri, 25.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ID „Dacă aș fi un animal, mi-ar plăcea să fiu….”

ALA1 Joc de masă: ,,Domino” cu animale

Stiință: ,,Continuă șirul”- figuri geometrice

Artă: ,,Căsuța din figuri geometrice”

ADE DȘ+DOS ,,Biblioteca din pădure”- joc logic, poveste creată

ALA2 ,,Iepurașul Țup” – joc muzical de mișcare

Obiective operaționale:

să observe, să identifice forme geometrice cunoscute și diferențele de grosime, mărime, culoare;

să formuleze propoziții clare și corecte;

să continue șirul început ;

să-si exprime dragostea față de animale.

Metode didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca în echipă.

Mijloace didactice: Trusa LOGI II, animale de pluș, pernuțe de joc DOMINO, figuri geometrice.

SCENARIUL ZILEI

Ziua începe cu „Întâlnirea de dimineață”. După salut, calendarul zilei, copiii realizează un exercițiu de imaginație. Își imaginează ce animal din pădure ar dori să fie.

Sărind ca iepurașii, se vor îndrepta spre centrele deschise: Știință, Joc de masă, Artă.

,,Animalele doresc să învețe despre figurile geometrice. Astăzi vom deschide o grădiniță a animalelor din pădure pentru a le învăța despre formele din jurul lor. Fiecare copil își va lua câte un animal sălbatic de pluș de care va avea grijă toată ziua.

La sectorul ,,Știință” vor continua șirul început.

La ,,Jocul de masă” vor juca ,,Domino” cu animale sălbatice, iar la sectorul ,,Artă” vor decupa figuri geometrice și vor asambla căsuțe.

,,La grădinița noastră din pădure există o ,,bibliotecă” în care cărțile au forme diferite ( ), culori diferite ( ), mărimi diferite ( ) și grosimi diferite ( ).

Copiii cu animăluțele de pluș în brațe vor merge la ,,biblioteca” din pădure și vor împrumuta ,,cărți”, enumerând atributele: ,,Vă rog să-mi dați o carte rotundă, mare, roșie, groasă.”. Copilul ,,bibliotecar” îi servește cartea solicitată. Copiii mulțumesc, apoi se așază pe pernuțe, cu animalul de pluș preferat, căruia îi citesc o poezie, o poveste. Apoi se întâlnesc și se întreabă ,,Tu ce poveste i-ai spus?”

În continuare se vor grupa după mai multe criterii -formă,culoare,mărime,grosime. Exemplu:

copiii care au cărți rotunde

copiii care au cărți rosii

copiii care au cărți mari

copii care au cărți groase

copiii care au cărți cu forma de oval

Copiii pot schimba cărțile, cerând altele cu forme diferite.

Se schimbă și copilul ,,bibliotecar”, alt copil preluând rolul.

La sfârșit, fiecare copil prezintă animalul celorlalți copii și ce a învățat acesta la ,,grădinița din pădure”.

Ziua se încheie cu jocul de mișcare ,,Iepurașul Țup”.

(Anexa nr.10)

Schiță proiect de activitate integrată

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,În lumea circului”

Tipul activității: reactualizare și consolidare de cunoștințe

Modelul integrării: polarizat

Scopul activității: Consolidarea cunoștințelor despre animalele sălbatice, dezvoltarea gândirii logice.

Data: Joi, 26.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ID „Elefantul Cici”-audiție cântec

ALA1 Construcții: ,,Circul de animale”

Joc de rol: ,,De-a dresorii de lei”

Biblioteca: ,,Povestea unui leu”

ADE DȘ+DOS Probleme ilustrate despre orice vietate, joc didactic

-rezolvare de probleme

-colaj hârtie ruptă

ALA2 ,,Elefanții” – joc de mișcare

Obiective operaționale:

să descopere elemente componente ale lumii înconjurătoare;

să combine materialele în vederea rezolvării temei sugerate;

să colaboreze în cadrul grupului verbalizând acțiunile intreprinse;

să asocieze operațiile de scădere și adunare cu simbolul respectiv ,,+” , ,,-”;

să descopere ce înseamnă cuvântul „problemă”.

Metode didactice: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, demostrația.

Mijloace didactice: Planșe ilustrate cu probleme, siluete animale, jetoane cifre, jetoane cu semnele ,,+”, ,,-”, ,,=”.

SCENARIUL ZILEI

„Întâlnirea de dimineață” începe cu salutul copiilor, prezența, discuții despre ce s-a mai întâmplat. În continuare copiii ascultă melodia ,,Elefantul Cici”.

,,Elefantul Cici ne va duce astăzi, copii, în lumea circului”. Urmează discuții despre ce înseamnă un circ și ce animale putem întâlni, de cine sunt dresate ele ,,Ce înseamnă un dresor?”.

,,Și pentru că ați aflat că circul ne ajută să ne distrăm cu animalele pe care, de altfel, nu le-am întâlni, astăzi ne vom juca și noi ,,De-a circul”.

Vom construi un circ de animale la sectorul ,,Construcții”.

La sectorul ,,Joc de rol” ne vom juca ,,De-a dresorii de lei”.

La ,,Bibliotecă” copiii povestitori vor compune o poveste despre un leu de la circ, ce anume gândește el.

,,În continuare, animalele vă vor ajuta să rezolvați probleme.”

Explicăm ce înseamnă cuvântul ,,problemă” (o situație pe care o rezolvăm dacă ne gândim și calculăm).

Vom împodobi animalele decupate cu hârtie ruptă, iar ziua se va încheia cu jocul de mișcare ,,Elefanții”.

În cadrul jocului didactic ,,Probleme ilustrate despre orice vietate”, copiii sunt împărțiți în trei echipe – echipa roșie, galbenă, albastră.

Fiecare echipă va avea un număr de 7 animale. Se numără, se asociază cifra la cantitate.

Copiii vor lua un animal. Vor preciza numărul de animale rămas. Se asociază cifra la cantitate. Se numește operația și se asociază cu simbolul respectiv (-).

Se adaugă la mulțimea cu 7 animale încă un animal.

Se precizează numărul de animale obținut. Se asociază cifra corespunzătoare.

Se recunoaște operația efectuată (adunarea) și se asociază simbolul.

Complicarea jocului:

Fiecare echipă va primi câte o problemă ilustrată.

Copiii ,,citesc” imaginile, aleg cifrele și simbolurile corespunzătoare, rezolvând problema. Apoi aceasta este dată echipei din stânga.

Fiecare echipă primește câte o floare pentru un răspuns corect.

Obținerea performanței:

Fiecare echipă se va gândi la un număr, îl va mări (micșora) cu 1. Comunică rezultatul. Celelalte echipe trebuie să ghicească ce număr a fost la început.

(Anexa nr.11)

Schiță proiect de activitate integrată

Tema de studiu: Când, cum și de ce se întâmplă?

Tema activității: ,,La carnaval”

Grupa: mare

Tipul activității: consolidare, sistematizare de cunoștințe

Modelul integrării: polarizat

Scopul activității: Consolidarea reprezentărilor despre forme geometrice.

Data: Vineri, 27.02.2015

Elementele componente ale activității integrate:

ID „Poveste din pădure”- animalele ne povestesc

ALA1 Artă: Pictăm măști pentru carnaval

Bibliotecă: ,,Domino” cu animale

Știință: Știu și mă bucur că știu

ADE DLC+DPM ,,Ghici cine sunt”- joc didactic

-dansul animalelor euritmie

ALA2 Carnavalul animalelor

Obiective operaționale:

să denumească animale sălbatice, aspect exterior, hrană;

să povestească pe scurt despre animalul îndrăgit, în propoziții coerente;

să formuleze propoziții clare și corecte;

să participe activ la joc, să pună întrebări;

să clasifice animalele după o însușire comună.

Metode didactice: conversația, explicația, exercițiul.

Mijloace didactice: Joc ,,Domino”, măști animale

SCENARIUL ZILEI

Ziua începe cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii adunați în cerc, pe pernuțe, cu câte un animăluț de pluș în brațe, se salută, stabilesc ziua în care ne aflăm, ce zi a fost ieri și ce zi va fi mâine.

,,Astăzi, copii, este o zi deosebită. Animalele sunt bucuroase că ați învățat foarte multe lucruri despre ele, așa că vă invită la carnavalul animalelor și fiecare dintre ele are câte o poveste pe care vă roagă pe voi să o spuneți, deoarece ele vorbesc limba lor, a animalelor și nu pot vorbi limba oamenilor.

Va roagă în poveste să spuneți cine sunt, unde trăiesc, ce mănâncă și din ce poveste fac parte.”

După ce copiii prezintă poveștile animalelor, se prezintă programul zilei.

,,Animalele din pădure v-au pregătit măști pentru carnaval, va roagă să le pictați în culorile potrivite, la sectorul ,,Artă”.

La ,,Bibliotecă”, animalele din jocul DOMINO va roagă să le așezați corect, formând perechi.

La sectorul ,,Știință”, animalele își caută mediul lor de viață și nu-l găsesc. Vă roagă pe voi să le ajutați.”

După servirea mesei, ne vom juca împreună jocul ,,Ghici cine sunt”, în care ne vom imagina că suntem animăluțe. ,,Animalele” se prezintă sub formă de ghicitori. Fiecare copil își alege masca, dar nu o pune decât atunci când copiii au ghicit răspunsul la ghicitoare și au povestit partea din poveste care le-a plăcut mai mult.

,,Animalele” bucuroase vor incinge o horă mare, vor dansa, vor cânta. Apoi vor face hora animalelor carnivore și hora animalelor erbivore.

Ziua se încheie petrecând la carnavalul animalelor, prilej de mare distracție pentru copii.

(Anexa nr.12)

Etapa post-experimentală

Este etapa în care am înregistrat rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, grupa experimentală și grupa de control, am stabilit diferențele, am prelucrat statistic datele și am interpretat rezultatele.

Prezentarea intervenției ameliorative.

Programul s-a derulat pe parcursul a două săptămâni, în cadrul proiectului pematic. S-au susținut activități integrate, în care, pe lângă joc, s-au folosit următoarele metode: conversația, explicația, exercițiul, lucrul în perechi, lucrul în echipă, diagrama Venn.

,,Știu și mă bucur că știu” (Anexa nr.13)

I1. Recunoaște și denumește animalele. Scrie alăturat în aceeași casetă, tot atâtea linii orizontale, câte silabe are denumirea lor.

I2. Scrie munărul animalelor domestice în pătrat și numărul animalelor sălbatice în dreptunghi.

I3. Scrie în aceeași casetă prima literă a cuvântului care denumește animalul.

I4. Colorează doar animalele sălbatice care trăiesc în țara noastră.

I5. Cunoști povești cu și despre animalele din imagini? Încercuiește imaginile și spune titlul poveștii.

Descriptori de performanță:

Comportament atins 8-10 puncte

Recunoaște și denumește animalele și sctie atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul;

Numără animalele domestice și sălbatice și scrie cifra corespunzătoare în pătrat și dreptunghi;

Scrie 3-5 litere inițiale;

Colorează animalele sălbatice din țara noastră;

Numește 2 povești și încercuiește personajele.

Comportament în dezvoltare 6-8 puncte

Recunoaște și denumește animalele și sctie atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul (cu întrebări suplimentare);

Numără animalele și scrie cifrele corespunzătoare;

Scrie 1-2 litere inițiale ;

Colorează animalele sălbatice din țara noastră cu ajutorul oferit;

Numește o poveste și încercuiește personajele.

2.2 REZULTATELE CERCETĂRII

Evaluarea rezultatelor obținute s-a realizat prin introducerea scorurilor în tabele și compararea acestora în valorile standard ale testelor aplicate.

S-au analizat pe rând rezultatele, sub formă de punctaje și s-au interpretat prin analiza comparativă a procentelor obținute de copiii din cele doua grupuri experimentale și de control.

Rezultatele obținute la testul inițial:

Rezultatele obținute la testul final:

Putem concluziona că, datorită faptului că asupra grupului experimental s-a acționat prin folosirea jocului și a abordării integrate a conținuturilor, se pot observa diferențe semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obținute.

Prin chestionarele date, prin observarea gradului de implicare a copiilor în toate centrele de stimulare, prin observarea lor și a preferințelor pentru un anumit tip de joc, am căutat să aflu care sunt activitățile preferate de aceștia, pentru a îmbogăți și organiza tematic conținuturile ce trebuie învățate prin toate tipurile de activități.

Cum activitățile din planul de învățământ pot să nu ofere condiții de stimulare și formare generală eficiente, activitățile integrate au oferit posibilitatea ca preșcolarii sa beneficieze de exprimare plastică, de cultivarea comunicării verbale, de dezvoltare a autonomiei, de cultivare a inițiativei, de cunoaștere și afirmare a drepturilor proprii în mod continuu, în fiecare zi, individualizarea învățării.

În grupul de control, copiii au întâmpinat greutăți în numărarea animalelor domestice și a celor sălbatice, în alegerea animalelor sălbatice din țara noastră și au ales două personaje, au numit două povești: Ursul din povestea ,,Ursul păcălit de vulpe” și lupul din povestea ,,Scufița rosie”.

Rezultatele superioare ale copiilor din grupul experimental sunt justificate de folosirea jocului că mijloc de transmitere a noilor cunoștințe în contextul activităților integrate. Astfel, copiii, jucându-se și-au construit propria fermă, au hrănit animalele, le-au dus la doctor, au manipulat produsele obținute de la animale domestice prin clasificare, cântărire, ordonare, numărare.

Construindu-și propria grădină zoologică, au aflat despre mediul de viață al fiecărui animal sălbatic, nevoile de hrană. Jocurile cu ghicitori, compuse de copii, jocurile de tipul ,,Ghici cine sunt?,,Din ce poveste vin?” , ,,Continuă povestea.”, ,,Dacă aș fi un animal, mi-ar plăcea să fiu…” au condus la activizarea tuturor copiilor, la implicarea lor deplină în actul învățării. Au fost buni gospodari și buni îngrijitori de animale. Le-a plăcut atât de mult, încât, la amiază, când plecau acasă, împrumutau animalele de pluș pentru a dormi cu ele. Învățarea a continuat și după terminarea proiectului, copiii aducând în continuare la grădiniță animale de tot felul.

Preșcolarii din grupul experimental nu au întâmpinat greutăți în alegerea animalelor sălbatice din țara noastră, au numărat cu ușurință animalele domestice și pe cele sălbatice. Au recunoscut mai multe personaje, animale din povești și anume:

lupul din:

,,Scufița Roșie”

,,Cei trei purceluși”

,,Turtița”

,,Mănușa”

,,Capra cu trei iezi”

,,Iedul cu trei capre”

ursul din:

,,Ursul păcălit de vulpe”

,,Iedul cu trei capre”

,,Căsuța din oală”

,,Capra cu trei iezi”

Iepurașul din:

,,Coliba iepurașului”

,,Puf alb și puf gri”

,,Căsuța din oală”

măgărușul din:

,,Povestea măgărușului încăpățânat”

tigrul din:

,,Cartea junglei”

Proba de evaluare finală a conținut cinci itemi.

În cadrul grupului experimental, la patru itemi s-au obținut procente de 100%, ceea ce înseamnă că și-au însușit noile informații, au un nivel ridicat de cunoștințe și abilități de comunicare.

Jocurile organizate au oferit posibilități ca fiecare copil să-și creeze propria situație de învățare,să se implice activ.

În timpul experimentului am observat că nu este suficient ca preșcolarii să stea în grupuri pentru a exista învățare în grup.Pentru a nu apare acea ,,lene socială” fiecare trebuie să lucreze la câte o sarcină individuală,că o parte dintr-un,, puzzle”,cum spunea Aronson,,când se grupează este de preferat metoda diferențierii structurate de tip ,,puzzle”.(Aronson,2008)

De aceea, fiecare a avut, în cadrul grupului,câte o sarcină:de scriitor,de secretar,de șofer,de doctor,de constructor,de fermier,etc aducându-și astfel contribuția la realizarea temei propuse.

2.3 CONCLUZII ȘI IMPLICAȚII

Jocurile le-au oferit copiiilor satisfacția îndeplinirii sarcinilor și au apreciat produsele obținute. Astfel produsele obținute în cadrul jocurilor de construcții au devenit un stimul pentru continuarea activității de joc, au pregătit cadrul pentru jocul de creație, au contribuit la familiarizarea copilului cu specificul activității de muncă.

Prin jocurile de creație, copiii au stabilit relația cu realitatea pe care nu au copiat-o mecanic, ci au trăit situații reale și au exersat modalități de stăpânire a lor, au asimilat caracteristicile unor situații, obiecte, au exersat roluri sociale.

Prin acordarea importanței cuvenite jocului, dezvoltarea generală a copilului a fost stimulată continuu, zilnic.

Astfel, activitățile integrate desfășurate au răspuns nevoii zilnice a copiilor de mișcare, de cunoastere, de receptare și cultivare a exprimării artistice, aceștia având posibilitatea să aleagă unele activități și să creeze, să învețe în funcție de interesele și posibilitățile proprii.

Activitățile planificate au dat posibilitatea preșcolarilor să participe conștient la propria formare și au asigurat condiții pentru stimularea sistematică a dezvoltării lor personale.

Ce au oferit activitățile integrate din cadrul proiectului?

un mare număr de materiale din care să aleagă, conform înclinațiilor personale

activități de grup antrenante și plăcute copiilor

flexibilizarea orarului, acomodarea lui pe cerințele fiecărei activități progratate pe interesele și nevoile copiilor de diversificare

amplificarea potențialului educativ al ,,Întâlnirii de dimineață”, care, în afară de faptul că este o activitate comună de socializare, a putut face posibilă prezentarea și observarea unor animale, obiecte, pe care le-au adus copiii, pentru a le arăta colegilor și a unora aduse de educatoare, iar. Pornind de la acestea, s-a realizat:

analiza de imagini

descrieri, definiri, clasificări

identificarea, repetarea, formularea de propoziții

Activitățile realizate au ajutat la îndeplinirea obiectivelor propuse.

Jocurile și activitățile alese i-au captivat pe copii. Au construit ferme, au ingrijit animalele, le-au consultat, au descoperit prin experimentare directă produsele obținute, și-au format primele abilități antreprenoriale. Toți copiii au fost implicați în activitate, au asumat responsabilități pentru propria lor învățare, au participat activ la procesul de predare. Activitățile au oferit conditii ca preșcolarii să învețe în toate formele posibile, să experimenteze lumea motric, social, lingvistic și ludic.

Dacă în cadrul ariilor de stimulare se folosește material didactic variat, atractiv și adecvat, se reușește antrenarea tuturor copiilor din grup, se evită însușirea mecanică de noi cunoștințe, preșcolarul fiind mai activ și învață cu plăcere . Prin manipularea jucăriilor copilul ia decizii, compară și deosebește, învață să asculte și să se concentreze, emite judecăți, toate acestea ajutând la deschiderea spre lumea reală.

Reușita unei activități integrate depinde de tactul pedagogic al educatoarei, de cunoașterea profundă a particularităților individuale ale preșcolarului, de o planificare atentă a activităților, în conformitate cu nivelul de cunoștințe al copiilor.

Pentru ca jocul să asigure o învățare eficientă în contextul activității integrate, educatoarea trebuie să posede cunoștințe temeinice referitoare la psihicul copilului, la etapele lui de dezvoltare. Și un factor decisiv îl reprezintă pregătirea educatoarei, care trebuie să posede cunoștințe psihologice și pedagogice temeinice alături de calități intelectuale, morale și valorice.

Deschideri spre alte teme de cercetare:

Modalități de integrare a noilor conținuturi

Anexe

Anexa nr. 1

Anexa nr.2 Sensory bins

(Lada cu senzații)

Anexa nr.3

Anexa nr.4 Harta proiectului

Anexa nr.5

Anexa nr.6

Anexa nr.7

Anexa nr.8

Anexa nr.9

Anexa nr.10

Anexa nr.11

Anexa nr.12

Anexa nr.13

Bibliografie

Antonovici, Ș., Neațu, P., ,,Jocuri și activități alese”, Ed. Aramis, București, 2008;

Berger, G., ,,Omul modern și educația sa”, EDP, București, 1972;

Cosmovici, A., Iacob, L., ,,Psihologia școlară”, Ed. Polirom, Iași, 2008;

Ciobotaru, M., Antonovici, Ș., Popescu, M., Fenichiu, D., ,,Aplicații ale metodei proiectelor”, Ed. CD Press, București, 2008;

Cucoș, C., ,,Pedagogie”, Ed. Poliron, Iași, 1996;

Culea,L.,Sesovici A., ,,Activitatea integrată din grădiniță”, Ed.Didactică Publishing House, București,2008;

Dima,S., ,,Copilăria-fundament al personalității”, editată de Revista Învățământului preșcolar,București,1997;

Edenhammar, K.,; Wahlund, C., ,,Fără joc, nu există dezvoltare”, Ed. RADDA Barnen, București, 1998.

Ezechil, L., Lăzărescu, M., ,,Laborator preșcolar”, Ed. Integral, București, 2002;

Glava, A., Glava, C., ,,Introducere în pedagogia preșcolară”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002;

Gavra,R.,Nechita,A.,,Totul…pentru copil (Ghid pentru educatoare și directori)”, Ed.Diana, Pitești,2008;

Hattie, J., ,,Învățarea vizibilă- Ghid pentru profesori”, Ed. Trei, București, 2014;

Jinga, I.; Negreț, I., „Învățare eficientă”, EDITIS, București, 1994;

Kolumbus, E. Sch., ,,Didactica preșcolară”, Ed. Integral, București, 1958;

Lespezanu, M., ,,Tradițional și modern în învățământul preșcolar”, Ed. Omfal Esențial, București 2007;

Mateiaș, A., ,,Pedagogie pentru învățământul preprimar”, Ed.didactică și pedagogică,București,2003;

Păun, E., Iucu, R, ,,Educatia preșcolară în România”, Ed. Polirom, Iași, 2002;

Piaget, J., ,,Psihologia inteligenței”, Ed. științifică, București, 1965;

Popescu, E., ,,Pedagogia preșcolară”, EDP, București, 1982;

,,Revista învățământului preșcolar”, Nr. 1-2/2008, Ed. Coresi, București;

Sălăvăstru, D., ,,Psihologia Educației”, Ed. Polirom, Iași, 2004;

Schipor, D., ,,Dificultăți de învățare”, Ed. didactică și pedagogică, București, 2012;

Verza, E.; Șchiopu, U., ,,Psihologia vărstelor.Ciclurile vieții”,EDP, București, 1997.