Constructia Generala a Unui Calculator

CUPRINS

Argument……………………………………………………………………3

Introducere, Definiție………………………………………………………..4

Prezentare generală…………………………………………………………5

Unitatea de memorie…………………………………………………………6

Unitatea centrală……………………………………………………………7

Argument

Am ales să prezint construcția generala a unui calculator deoarece majoritatea oamenilor utilizează un sistem de calcul si este necesar să înțelegem faptul că fiecare componentă a unui calculator are o anumită importanță in funcționarea corecta a acestuia. Fiecare calculator este un ansamblu de piese, unde , fiecare în parte are o anumită importanță și un rol pe care mulți nu îl cunosc.

Acesta a evoluat de la un calculator de dimensiunile unei camere , până la cea a unui caiet, fiind portabil și îndeplinind mult mai multe funcții decât cele pentru care a fost proiectat inițial.

De asemenea calculatoarele sau mai ales laptopurile sunt construite să îndeplinească diferite condiții, rulând anumite aplicații în funcție de cerințele clientului. De exemplu computerele folosite de CIA sunt concepute diferit față de cel utilizat în școli.

CONSTRUCȚIA GENERALĂ A UNUI CALCULATOR

INTRODUCERE

Construcția generală a unui calculator se referă la structura si componentele fizice a unui sistem de calcul.

Un calculator este conceput să rezolve probleme complexe iar pentru a se putea efectua acest lucru calculatorul trebuie să primească datele inițiale și succesiunea de operații care se execută asupra datelor sub forma unui program.

Un computer este un ansamblu de componente electronice cere conectate tipizat intre ele fac posibilă funcționarea calculatorului. Acesta este format din dispozitive periferice de intrare-ieșire, memorii interne / externe , placă de bază , procesor, sursă de alimentare , dispozitive de control, etc.

DEFINIȚIE

Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program.

PREZENTARE GENERALĂ

Construcția sau arhitectura generală a unui calculator se referă la componentele și structura fizică a unui sistem de calcul. Aceste informații sunt necesare pentru a putea înțelege cum funcționează un calculator. Computerele sunt capabile să rezolve probleme complexe iar pentru a putea da rezultatul acesta are nevoie să primească datele inițiale ale problemei și succesiunea de operații pe care acesta trebuie să le execute asupra datelor sub forma unui program.

Un program este o descriere a unui algoritm de calcul într-un anumit limbaj pe care doar calculatorul îl înțelege, adică un fel de limbaj de programare.

Modelul di figură poate fi valabil pentru utilizatorii profesioniști care își creează singuri propriile programe de prelucrare ,dar și pentru utilizatorii care folosesc produse soft consacrate pentru realizarea prelucrărilor dorite.

Exista foarte multe programe care pot fi folosite de utilizatori pentru ași ușura munca de obținere a rezultatelor dorite.

Pentru a putea înțelege structura fizica a unui calculator este necesar să urmărim mintal schema de mai sus. Vom observa faptul că partea dintr-un sistem de calcul care îl face accesibil unei game lari de utilizatori nu este partea fizică pe care o urmărim și o descriem in continuare, ci este partea de programare care i se atașează in momentul fabricării și anume partea soft were.

Aceste componente soft sunt indispensabile pentru exploatarea unui sistem de calcul. Astfel orice computer trebuie să fie capabil să memoreze informații.(date inițiale, ,programe, rezultate etc.) În unitatea de memorie (memoria internă), să comande execuția operațiilor prin unitatea de comandă si să execute operațiile prin unitatea de calcul.

Unitatea de calcul și unitatea de comandă alcătuiesc împreună procesorul calculatorului:

Conexiunile dintre aceste componente urmăresc buna funcționare a calculatorului. Pentru a realiza legătura dintre calculator si utilizator, apar dispozitive de introducere a datelor si extragere a rezultatelor ,mai exact dispozitive periferice de intrare și dispozitive periferice de ieșire.

Funcționarea fizică a calculatorului se bazează în general pe două stări electronice posibile, cărora le corespunde unitatea elementară de informație 0 sau 1. Toate informațiile circulă sub forma de 0 și 1 în calculator .

Unitatea de memorie

Rolul unității de memorie este de a păstra datele inițiale, rezultatele intermediare si finale ale problemei, împreună cu programul care descrie operațiile ce se execută.

Există mai multe tipuri de unități de memorie ,cum ar fi: memorii din ferite, semiconductoare, circuite integrate.

Un element de memorie trebuie să poară reproduce 2 stări corespunzătoare lui 0 și 1 care se mai numește element bistabil.

O succesiune de elemente bistabile formează o locație de memorie și in fiecare locație se memorează doar odată.

Orice locație se poate identifica prin poziția ei, dată de un număr numit adresă de memorie. Cu ajutorul numelui care i s-a atribuit , respectiv al variabilei căreia i-a fost atribuită ca valoare se va regăsi într-un program ,o dată ,memorată la o anumită adresă.

Așadar numele unei variabile dintr-un program conduce la adresa locației unde se memorează data corespunzătoare.

Folosirea variabilelor în programe în sensul că algoritmul de calcul se descrie generic le conferă generalitate pentru orice seturi de date.

O adresă de memorie poate fi exprimată absolut sau relativ la o altă adresă. Memoria calculatorului poate fi privită ca o mulțime finită si ordonată de locații.

UNITATEA CENTRALĂ

Unitatea de centrală este compusă din unitatea de calcul și unitatea de comandă și reprezintă procesorul calculatorului.

Unitatea de calcul realizează operațiile logice și aritmetice cerute de programe, mai exact aceasta efectuează toate calculele necesare. Dispozitivul de calcul sau sumatorul binar este cel mai important deoarece realizează adunări în baza 2. Acest sumator dacă are mai multe poziții poate realiza operații cum ar fi adunarea. Exdemplu:

anan-1…a0+

 bnbn-1…b0

––––

snsn-1…s0

Spre deosebire de alte dispozitive de calcul , unitatea de calcul mai are și niște locații de memorie care au viteze de acces foarte mari și se utilizează pentru a realiza operațiile cerute de instrucțiunile mașină ale programului care rulează.

Locațiile de memorie se mai pot denumi și registri și sunt folosite pentru reinițierea adresei următoarei instrucțiuni, reinițierea adresei de revenire din sub-programare, reinițierea informațiilor pentru calculul adresei de la operațiile din memorie și alte calcule.

Unitatea de comandă decodifică instrucțiunile mașină ale programului și dă indicații unității de calcul despre operațiile de realizat și despre dispozitivele periferice.

DISPOZITIVELE PERIFERICE DE INTRARE

Dispozitivele periferice de intrare sunt folosite pentru a introduce date în calculator . Dispozitivele de intrare asigură citirea informațiilor de intrare date si programe de pe medii externe si introducerea lor în memoria calculatorului în reprezentări interne adecvate fiecărui tip de dată. Cel mai concludent exemplu este tastatura , aceasta este folosită pentru a introduce informații sub formă de texte dar și pentru a putea da comenzi.

Un alt dispozitiv de intrare mai este scanerul care poate să introducă documente text dar și imagini. Acesta este specializat în introducerea de imagini.

fghfhgf

Mouse-ul este un dispozitiv de intrare cu ajutorul căruia trimitem comenzi unității centrale . Acesta este cel mai important dispozitiv a computerului modern. A devenit aproape un element hard ware standard al oricărui calculator. În momentul în care mișcăm mouse-ul un senzor atașat în partea de jos a aceatuia.