Conectori Rigizi

CAPITOLUL I

Conectori rigizi

Figură 1

I.1 PROPRIETĂȚI ALE CONECTORILOR RIGIZI

Conectorii rigizi pot fi făcuți prin:

Casting – machetați din ceară

Solidarizare – aliajul metalic intermediar

Sudare – procesul de sudare cu căldură

Conectorii rigizi prin solidarizare

Solidarizarea este folosită pentru a descrie majoritatea proceselor de sudare a metalelor care implică fluxul unui metal de adaos între două sau mai multe componente metalice.

Conectorii trebuie cerați până la forma finală și secționați cu ajutorul unui ferăstrău cu panglică subțire pentru a fi solidarizați.

Pentru ca, atunci când componentele vor fi …, suprafețele să fie plate, paralele și cu o anumită distanță între ele.

Aceasta asigură solidarizarea corectă cu o deformare minimală.

Se utilizează un aliaj metalic intermediar al cărui punct de topire este mai scăzut decât cel al metalului de bază.

SOLIDARIZARE LĂȚIME DESCHIZĂTURĂ:

Aliajul lichid de lipit este atras în articulație prin capilaritate.

Este necesar, așadar, o deschizătură optimă pentru un flux propriu și o putere a articulației pentru a evita defomări la asamblare.

Lățimea optimă recomandată a deschizăturii: între 0,13 și 0,3.

Conectori de sudare

Este o altă metodă a rigidității de sudare ale componentelor metalice.

Sudarea a două sau mai multor componente metalice prin aplicarea căldurii, presiunii sau ambele, cu scopul de a produce o uniune localizată peste interfață, fără un metal de umplutură.

Pe parcursul procesului de sudare, componentele pot fi ținute în mână întrucât este generată o cantitate scăzută de căldură.

Sudarea poate fi efectuată în apropierea ceramicii sau a furnirului de rășină fără ca acestea să fie afectate.

Poate fi făcută prin punctul de sudare prin trecerea curentului electric; sau prin sudarea cu laser bazată pe o forță mare de pulsație cu laser neodim cu o densitate de forță foarte mare.

Unitățile de măsură constă în tipul mic al torpedoului care conține ––al treilea slide––-

Adîncimea maximă de pătrundere a al acestui laser de sudare este de 2,5 mm.

I.2 PROPRIETĂȚI ALE CONECTORILOR NON-RIGIZI

Indicații:

Când nu este posibilă prepararea a două culee pentru o PPF (proteză parțială fixă) cu o cale comună de plasament.

Segmentarea PPF mari și complexe în componente mai mici care pot fi înlocuite sau reparate mai ușor individual.

Utilizat pentru:

A diminua stresul

Acomodarea culeelor deplasate ale PPF

PPF cu segmente anterioare & ulterioare

Culee cu prognostic incert

Pe parcursul deschizăturii mandibulei și închiderii acesteia, mandibula se arcuiește spre medio-lateral

Protezele parțiale fixe rigide au fost indicate pentru a inhiba arcuirea mandibulei iar atelele extinse au fost indicate pentru a arcui pe parcursul deschizăturii forțate.

Tipuri de conectori non-rigizi

Dovetail (Key – Keyway)

Split pontic (conector înăuntrul ponticului)

Cross Prin & Wing

Figură 2

Dovetail (Key – Keyway)

Alinierea căii inserției keyway cu cea a culeei distale

Mortise poate fi preparată cu:

Încorporarea inserțiilor prefabricate

Modele din ceară

Frezare

Modele din plastic prefabricat

Mărimea pulpei și înălțimea coroanei clinice pot fi factori limitați în contrucția conectorilor non-rigizi

Split Pontic

Este un accesoriu care este atașat înăuntrul ponticului.

Util culeelor înclinate în cazul în care o dovetail convențională necesită prepararea unui torpedou puternic.

Cross Pin & Wing

Acestea sunt elementele de funcționare ale sistemului cu două piese pontice.

Aceasta permite celor două segmente să fie rigid fixate după cimentarea –-slide 9––

Utilizat, în primul rând, la acomodarea culeelor dinților cu axa lungă disparată.

Calea de inserție al fiecărui dinte este făcută paralel.

I.3 DESIGNUL CONECTORULUI

Mărimea, forma și poziția conectorilor influențează succesul protezei.

Accesul trebuie să fie disponibil (de ex. spațiu breșă) pentru efectuarea igienei orale

Conectorii trebuie să fie suficient de mari pentru a preveni deformarea sau fracturarea pe parcursul activității.

Dar nu prea mari, pentru că altfel vor interfera cu controlul plăcii efective si vor contribui în timp la dezmembrarea parodontală.

Solidarizarea post-ceramică

Înaintea solidarizării furnir, este topit, în cuptor, un metal cu o capacitate scăzută de fuzionare după ce s-a copt porțelanul pe proteza parțială fixă.

Solidarizarea post-ceramică compensează orice deplasare a dintelui între impresia finală și refacere eliminând importanța unei deformări care ar putea apărea pe parcursul calcinării proțelanului.

Toate ajustările și calcinările porțelanului trebuie completate înainte de solidarizare.

Toate porțiunile proximale sunt profilate înainte de solidarizare, de aceea arată mult mai natural decât un conector presolidarizat sau unul cast.

Solidarizarea tuturor metalelor ale PPF:

Solidarizarea acestor opritori permit profilarea și ajustarea individuală a opritorilor cu ajutorul unui acces improvizat pentru finisarea procedurilor.

Avantajul solidarizării simplifică manipularea modelelor din ceară.

Dezavantajul – necesită un pas suplimentar, comparat cu castingul dintr-o singură piesă.

Steffanou a descoperit că 20% din articulațiile solidarizate post-ceramică, cuprinzând bază din aliaj metalic, au trebuit resolidarizate deoarece erau prea fragile și se rupeau prin simpla apăsare a degetului.

Anusavice a arătat o varietate afișată în calitatea –-slide 14–-

Acești autori au descoperit că majoritatea nereușitelor s-au produs din cauza solidarizării neadecvate și au fost atribuite unor goluri cauzate –-slide 14–-

Totuși, au fost recomandate proceduri alternative, datorită problemelor apărute în urma solidarizării având ca bază aliajul metalic.

Acestea includ efectuarea articulațiilor solidarizate prin centrul ponticului pentru a dezvolta portțiunea solidarizată.

O altă alternativă este conectarea părților printr-o procedură casting secundă în care metalul topit să curgă în degajările ponticului secționat.

Sudarea castului

Procesul de sudare a două componente ale PPF cu ajutorul metalului topit al castingului în partea conexată dontre componentele investite.

Această procedură este uneori preferabilă pentru baza aliajelor metalice datorită sensibilității tehnice la solidarizarea acestor aliaje.

Aceasta a fost propusă de Weiss și Munyon (1980) ca o metodă alternativă pentru sudarea componentelor cast ale PPF.

Componentele cast sudate sunt menținute împreună prin retenția mecanică.

I.4 PRELUCRAREA LA CALD (surse de căldură pentru solidarizare)

Solidarizarea cu flacără

Porțiunea flacărei folosită pentru lipire trebuie să fie neutră sau ușor redusă deoarece acesta este cel mai eficient proces de ardere și emană cea mai mare căldură.

Flacăra nu trebuie concentrată pe o singură porțiune ci păstrată în mișcare constantă pentru a preveni aplicarea căldurii imparțială, care ar putea duce la facturare.

Unii cercetători cred că fluxul topirii este mult mai ușor de controlat prin solidarizarea cu flacără deoarece poate fi creată o termperatură modică diferențială iar sudura va curge întotdeauna către punctul fierbinte.

Solidarizarea în cuptor

Solidarizarea în cuptor sau în sobă se realizează sub vacuum sau în aer.

O piesă sudată este așezată pe spațiul articulației iar castingul și metalul de umplutură sunt încălzite simultan.

Metoda nu permite observarea momentului de fuzionare a metalului.

Asta ar putea fi important, deoarece cu cât de mult va rămâne metalul topit, cu atât va dizolva modelul de metal și va slăbi articulația.

În soba de porțelan, asamblarea de solidarizare este încălzită peste punctul de fuzionare a metalului, ușa sobei este deschisă, iar metalul este introdus în spațiul articulației.

Unele sobe au geam de observare.

Solidarizare cu infraroșu

O unitate proiectată special care folosește energie cu infraroșu de la o lampă Iodine-Tungsten care acționează la 3400 C.

Operatorul observă procedura de topire printr-un ecran închis și oprește alimentarea electrică pe parcursul observației.

Acest sistem oferă o acuratețe bună.

Necesită mai mult timp decât topirea convențională.

Articulațiile au o putere similară ca cele de la topirea convențională.

Sudarea cu laser

Energia laserului este etensiv folosită în multe întreprinderi și a fost descrisă în stomatologie din anul 1970.

Asamblarea cu laser a reportat o putere mai mai mare și reduce coroziunile în comparație cu topirea convențională.

Deși, sudarea cu laser pare a fi sensibilă la eșecuri.

Sudarea cu laser poate fi o cale practică în rostuirea forma componentelor de titan.

(de ex.: dacă acestea vor fi folosite la suprastructuri pe implant)

Acuratețea solidarizării

Harter a spus că există o controversă precum acuratețea relativă a protezelor parțiale fixe care sunt formate dintr-o singură piesă, topirea preceramică sau cea postceramică.

Factorul determinat trebuie să fie în forma culeei individuale a machetei.

În unele situații, o deschizătură lungă al PPF cu dimensiunile unui opritor ideal sau al unui interpilastru ideal poate fi imposibilă.

În aceste circumstanțe, un conector solidarizat ar putea avea o acuratețe mai bună.

Această situație este contrară când implanturile fabricate au susținut proteza.

La montajul suprastructurii de implant este critic de evitat dăunarea energjei.

Wee a spus că nu este încă clar dacă acuratețea suprastructurii de implant realizată dintr-o singură piesă a machetei sau din unități secționate și solidarizate este mai efectivă.

I.5 TEHNICA SOLIDARIZĂRII

Armamentarium

Polimerizare auto a rășinii acrilice

Oxid de zinc și pastă eugenol

Ghips

Bol de mixat

Spatulă

Pensulă mică

Picurător

Ceară

Placă de bază

Cuptor de topire

Tablă de sticlă

Trepied de topire

Flux

Aliajul

Clește

I.6 INDEXUL SOLIDARIZĂRII

Se pot folosi diferite metode pentru a marca relațiile necesare fiecărei părți, culeelor dințiilor și a țesăturilor rigide.

Când PPF sunt ambalate prin solidarizar, poziția relativă a componentelor este marcată pe construcție sau intraoral cu un index de solidarizare.

Avantajele unui index

După completarea procedurii de topire, PPF poate fi din nou așezată în index iar acuratețea topirii poate fi verificată.

Index de polimerizare auto a rășinii:

Indexul ghipsului ocluzal Or ZnoE este mai puțin potrivit pentru înregistrarea restaurărilor anterioare.

Subțirimea marginilor incizale ale acestor unități le fac mai puțin stabile iar repoziționarea va fi mai dificilă.

Evaluare

Aliajele să nu curgă pe suprafața ocluzală sau să acopere marginile.

Articulațiile trebuie verificate în privința solidității fiecărui conector care pot fi afectați de forța unei apăsări cu degetul și, prin urmare, nu vor servi adecvat gurii.

Deoarece conectorii afectați nu pot fi ușor reparați interior, de vreme ce proteza a fost deja cimentată.

În acest caz, totul trebuie refăcut de la capăt.

I.7 ANALIZĂ RADIOGRAFICĂ ÎN VEDEREA CALITĂȚII ARTICULAȚIILOR ALIAJELOR

Istoria procesul de realizare a PPF este necunoscută când aceasta este furnizată unui cabinet stomatologic.

O mare importanță constituie recunoașterea PPF, dacă a fost realizată dintr-o singură piesă sau formată prin solidarizare.

Pentru fiecare construcție realizată prin solidarizare, se poate face o examinare radiografică.

Cea mai simplă metodă este să așezați construcția pe un film intraoral și să epuneți acest film unei raze X în care măriți voltajul timp de o secundă la 90kV și curentul la 10mA.

Un alt film ar trebui expus, după rotația PPF de la unghiul de 90 la orientarea inițială.

Imperfecțiunile vor fi vizibile ca zone radiolucente în conectorii presolidarizați întrucât metalul format va apărea ca o piesă întreagă.

REZUMAT și CONCLUZIE

Conectorii se alătură opritorilor și ponticilor individuali.

Se pot folosi conectori rigizi sau non-rigizi.

Mărimea, forma și poziția conectorului influențează succesul unei PPF.

Utilizarea conectorilor solidarizați pot simplifica fabricarea protezei fixe mari, care pot fi formate separat în grupe de una sau două unități și ambalate după verificare.

Surplusul de pe suprafața conectorului trebuie înlăturat pentru a nu interfera cu umezeala suprafeței.

Sursele de căldură folosite la procedurile de solidarizare includ: flacără cu gaz-aer, flacără gaz-oxigen, sobe, infraroșu și unități cu laser.

Dacă principiile de bază au fost înțelese iar tehnica a fost urmată corect, atunci aceste proceduri sunt în totalitate sigure.