Clusterele Si Dezvoltarea Regionala
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Introducere
Clusterele au devenit un subiect tot mai întâlnit în literatura economică odată cu succesul unor grupuri industriale de acest fel, exemplul cel mai cunoscut fiind Silicon Valley, din Statele Unite ale Americii. Observarea fenomenului de concentrare geografică a activităților economice a provocat discuții cu privire la impactul pe care îl pot avea politicile publice în stimularea inovației și creșterii economice. Deși clusterele sunt structuri ce apar spontan, datorită forțelor pieței, sectorul public a sesizat potențialul pe care-l au, în special pentru economia regională, și a decis să intervină pentru a facilita crearea acestora și a răspândi bunele practici. Această activare a sectorului public pe domeniul clusterelor a venit în mare măsură datorită extinderii conceptului de dezvoltare regională, concept descris ca fiind preocuparea de a găsi căi și posibilități pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor.
Nevoia de a aborda acest subiect vine tocmai din această preocupare tot mai sporită a factorilor de decizie față de dezvoltarea clusterelor. În special, pentru domeniul dezvoltării regionale clusterele reprezintă un subiect important prin prisma efectelor pozitive pe care le au asupra economiei regiunilor. Pentru specialiștii în dezvoltare regională apare necesitatea înțelegerii acestui termen, dar și a modului în care poate fi stimulat procesul de apariție și dezvoltare a clusterelor.
Contextul este dat de existența la nivelul regiunii noastre a două documente de dezvoltarea regională care prevăd măsuri specifice adresate clusterelor. Primul document este Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020, iar cel de-al doilea este Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Nord-Est 2014-2020. Pornind de la aceste strategii, scopul lucrării este de a analiza, pe de o parte, relația dintre clustere și dezvoltarea regională, iar pe de altă parte, rolul politicilor europene în această relație. Abordarea temei se va face de o manieră preponderent explorativă, iar pe alocuri, descriptivă. Analiza teoretică va fi susținută de studii de caz și studii comparative. Studiul de caz va fi utilizat în analiza situației dintr-o țară dezvoltată pentru a determina factorii de succes privind abordarea politicilor de cluster. Studiul comparativ va fi folosit pentru a evidenția similitudini și diferențe dintre situațiile analizate. Metodele de colectare a datelor sunt analiza documentelor și analiza textuală.
Astfel, în primul capitol întrebarea la care la care se va răspunde ține de legătura dintre clustere și dezvoltare regională privind elemente comune și impact. Pentru o tratare corespunzătoare vor fi analizate conceptele cheie precum: cluster, regionalizare, globalizare, dezvoltare regională, politici de cluster. De asemenea, în acest capitol vor fi investigate relațiile clusterizare – globalizare, clustere – economii regionale, politici de cluster – dezvoltare regională. Această analiză teoretică se impune deoarece utilizarea tot mai frecventă și în diverse contexte a noțiunii de cluster a adus cu sine o fragementare conceptuală ce necesită clarificări.
Cel de-al doilea capitol este dedicat politicilor de cluster la nivelul Uniuni Europene. Maniera de abordare a acestei teme va fi atât explorativă, prin studierea documentelor comunitare și a cercetărilor ce conțin prevederi privind politicile de clustere, cât și descriptivă, prin metoda studiului de caz. Pentru studiul de caz am ales Germania deoarece are trei niveluri de decizie (federal, statal și regional) la care se elaborează și implementează o varietate de programe și instrumente dedicate clusterelor. De asemenea, am ales această țară pentru a o pune în opoziție cu România prin prisma descentralizării și autonomiei decizionale existente la nivelul landurilor și regiunilor. Încheierea acestui capitol este dedicată criticilor politicilor de cluster care se înscriu în linii mari în disputa stat – piață. În această secțiune se va analiza dilema ce ține de oportunitatea intervenției publice și de modul în care aceasta ar trebui să opereze mai eficient.
În al treilea capitol va fi tratat tema politicilor de cluster și situația clusterelor din România și regiunea Nord-Est. Astfel, vor fi descrise politicile publice existente care privesc direct sau indirect clusterele și vor fi trecute în revistă posibilitățile de finanțare publică existente pentru acestea. Pornind de la analiza politicilor de cluster la nivel european și național, se va clarifica aspectele referitoare la rolul statului român privind clusterele în contextul realităților din țară. De asemenea, alte teme ce vor fi analizate țin de barierele din calea dezvoltării clusterelor în România și rolul politicilor europene pentru acest domeniu. În ultima secțiune va fi descrisă situația de la nivelul regiunii Nord-Est, cu o trecere în revistă a strategiilor și programelor relevante, dar și cu o descriere a clusterelor existente și a sectoarelor cu potențial de clustrizare. În final, se vor identifica măsuri care trebuie luate pentru a eficientiza politicile de cluster.
Capitolul I. Clusterele și dezvoltarea regională
Conceptul de cluster
Conceptul de cluster ilustrează descrierea modernă a fenomenului de concentrare geografică a activităților economice, fenomen considerat un factor important pentru dezvoltarea economică. Astfel, prima mențiune privind acest termen a fost făcută de Alfred Marshall încă în anul 1920, care a sesizat legătura dintre companiile din zona Londrei prin prisma a trei factori: forța de muncă, furnizorii specializați și accesibilitatea informațiilor. Teoria clusterelor este construită pe baza teoriilor tradiționale a localizării și aglomerării și integrează concepte precum districtele industriale, noile spații industriale, regiuni de inovație, regiuni creative etc. De exemplu, termenul de ”districte industriale” a fost introdus în 1979 de către Becattini și avea aplicabilitate în domeniul politicilor de dezvoltare regională. Becattini pornește de la teoria lui Marshall și aduce în discuție schimbarea de paradigmă privind importanța localizării în contextul creșterii ponderii activităților economice externalizate, ceea ce duce la schimbarea abordării privind politicile industriale.
Mai târziu, în anii 90’, noțiunea de cluster a fost popularizată și implementată de către Michael Porter prin modelul să economic ”diamond model”. Porter demonstrează că pentru a putea explica succesul economic al unei țări sau regiuni nu este de ajuns doar analiza factorilor de producție, mai este nevoie de evaluarea interacțiunii între următorii factori: cererea, strategia întreprinderii și concurența, factorii de producție, lanțurile de furnizori și integrarea pe orizontală. Porter descrie concentrarea activităților economice ca fiind rezultatul avantajelor competitive a companiilor în identificarea de noi căi pentru a concura într-o industrie și pentru a aduce inovația pe piață.
Fenomenul economic al aglomerărilor economice este reprezentativ pentru economia modernă. Datorită globalizării putem sesiza cu ușurință grupări mari de companii din diverse domenii localizate mai ales în anumite centre urbane. De exemplu, serviciile financiare din Londra și New York, producția cinematografică concentrată în Hollywood și Bollywood, industria automobilelor în Stutgart, Wolfsburg, Detroit, Modena, producția de ceasuri în Elveția și Japonia, software în Silicon Valley, Bangalore, telecomunicații în Stockholm și Helsinki. Prin urmare, istorii de succes pot fi idetificate în mai multe regiuni ale globului, fiecare având însă un traseu specific. Explicația apariției clusterelor într-o anumită zonă este explicată în mod diferit, în dependență de fiecare caz în parte. Aceste povești de succes au atras atenția factorilor de decizie de la diferite niveluri, clusterele devenind devenind oportunități pentru dezvoltarea economică.
În prezent, există mai multe definiții ale clusterului, raportate la contextul și scopul pe care îl are. În timp ce din punct de vedere economic principalul scop este de a înțelege mai bine factorii ce stimulează competitivitate și creșterea, alte definiții pot urmări alte obiective, ca de exemplu cel de a oferi un cadru legal pentru finanțare sau un model de referință pentru analiză statistică. De asemenea, se face distincție între definițiile ce își propun să teoretizeze conceptul de cluster care sunt abstracte și descriptive și definițiile juridice care sunt mai stricte și folosesc termeni tehnici creați pentru a stabili cadrul de finanțare din fonduri publice.
Clusterele sunt definite de către Comisia Europeană în documentele sale ca fiind o ”grupare de întreprinderi independente – start up-uri inovatoare, întreprinderi mici, medii și mari, precum și organizații de cercetare – ce funcționează într-un anumit sector sau regiune și sunt create pentru a stimula activitatea inovatoare prin promovarea interacțiunii intense, utilizarea în comun a facilităților, schimbul de cunoaștere și expertiză și prin contribuirea în mod eficient la transferul de tehnologie, crearea de rețele și difuzarea de informații între entitățile ce fac parte din cluster”. În Statele Unite, clusterele sunt definite ca fiind un ”grup de companii independente, organizații și instituții dintr-o regiune geografică, cu interese comune sau complementare, și care au atins un nivel suficient pentru a dezvolta expertiză de specialitate, servicii, resurse, furnizori și forță de muncă”. Definiția dată de Michael Porter descrie clusterele ca fiind ”concentrări geografice de instituții și companii interconectate, dintr-un anumit sector”, cuprinzând ”industrii înrudite și alte entități importante din punctul de veder al concurenței”.
Deși sunt cercetători care au adus critici definiției date de Porter, există un consens general asupra unor aspecte majore ce alcătuiesc formula clusterelor performante:
concentrarea geografică și proximitatea spațială a companiilor, forței de muncă, organizațiilor suport ce stimulează fluxul de informații și cunoștințe;
depășirea individualismului la nivel de companii și trecerea la un alt nivel de cooperare, ce stimulează dezvoltarea regională per ansamblu;
existența unei infrastructuri sociale la nivel de regiune are un rol determinant pentu clustere, mai ales pentru a facilita schimbul de know-how și expertiză.
Pornind de la aceste premize, e important de analizat modul în care politicile de dezvoltare regională pot crea condiții pentru apariția sau dezvoltarea clusterelor regionale. Istoriile de succes invocate se referă la procese economice de durată, ce au folosit resurse specifice pentru acele regiuni, iar preluarea ”rețetei” și replicarea în altă parte este dificilă și chiar dăunătoare uneori.
Regiunile și clusterele în contextul globalizării
Până a trece la analiza directă a relației dintre clustere și dezvoltare regională, este necesară o discuție privind procesele globalizării, regionalizării și clusterizării. Mulți autori vorbesc astăzi despre ”noua economie”, caracterizată prin globalizarea puternică a activităților economice datorată în special tehnologiilor informaționale. În contextul globalizării tot mai avansate se pune problema locului pe care îl ocupă clusterele regionale și care ar mai fi rolul localizării.
Pentru a clarifica aceste lucruri trebuie pornită discuția de la relația între globalizare și regionalizare. Aceste două procese sunt puse de unele voci în opoziție, iar de altele sunt considerate compatibile. Globalizarea se referă la dezvoltarea economiei mondiale în direcția unei integrări supranaționale, având ca motor activitatea corporațiilor transnaționale. Regionalizarea, într-un prim sens, este definită ca fiind procesul de integrare la nivelul unei regiuni supranaționale, exemplu fiind Uniunea Europeană. Compatibilitatea celor două procese vine din faptul că acestea se stimulează reciproc, regionalizarea favorizând procesul de globalizare prin eliminarea barierelor ce limitează activitățile economice, prin impulsionarea competiției interne și creșterea productivității, prin diminuarea ponderii grupurilor de interese naționale, prin determinarea schimbărilor legislative ce favorizează globalizarea.
Într-un alt sens, relevant pentru conceptul de cluster, regionalizarea se referă la activitatea economică ce depinde de resursele specifice unui spațiu geografic. În acest spațiu, informațiile și cunoașterea specifică acumulate în timp determină modurile prin care companiile și sistemele de producție locale devin competitive. Acest proces este considerat ca fiind paralel globalizării și chiar o alternativă de strategie de dezvoltare la globalizare. Mai mult decât atât, OECD constată că globalizarea activităților economice și tendința companiilor din domenii economice conexe de a opera în apropiere teritorială unele față de altele au devenit forțele dominante ce conturează în prezent dezvoltarea economică per ansamblu.
Rolul localizării activităților economice nu s-a diminuat în prezentul marcat de globalizare și schimbări tehnologice, ci pe alocuri, chiar s-a consolidat. În ultimele trei decenii am fost martorii apariției a noi aglomerări industriale specializate ca urmare a renașterii regiunilor și orașelor, entitățile teritoriale care contribuie cel mai multe la dezvoltarea economică. Deși ar fi de așteptat ca într-o economie globalizată, cu infrastructură de transport tot mai dezvoltată, rețele de comunicare de înaltă viteză, piețe tot mai accesibile, localizarea să-și piardă din importanță, se întâmplă tocmai inversul. Avantajele competitive sunt acum puternic localizate și rezultă de cele mai multe ori din concentrarea forței de muncă înalt specializată, cunoașterea, concurența, legătura dintre diverse afaceri și clienți. În timp ce globalizarea industriilor și companiilor pare să reducă importanța și diferențierea regiunilor subnaționale, localizarea anumitor industrii și activități economice pare să facă exact opusul.
De asemenea, creșterea integrării globale duce la specializare regională și locală tot mai mare deoarece reducerea costurilor de transport și a barierelor comerciale permite întreprinderilor să se aglomereze cu alte întreprinderi similare pentru a beneficia de economiile de scară externe create la nivel local. Ca urmare a acestui fenomen, crește atât gradul de inovație locală, cât și cel de productivitate.
”Mozaicul global al economiilor regionale”, conceptul formulat de Allen J. Scott, sintetizează ideile enumerate mai sus. După cum scrie autorul, ”concentrările de capital și forță de muncă, elemente relevante în crearea sistemului economic mondial, servesc drept unități de bază a unui nou mozaic global al economiilor regionale”. Concentrarea geografică este importantă pentru companii deoarece acestea nu inovează fiind izolate, ci evoluează doar prin interacțiunea cu alte companii și actori relevanți. Relația dintre inovație și dezvoltare regională este dată în primul rând de faptul că aglomerarea economică stimulează procesele de învățare. Acest din urmă aspect este determinant pentru dezvoltarea regională în contextul globalizării și competitivității pe piața internațională.
Impactul clusterelor în economiile regionale
Încheind secțiunea precedentă cu un accent pus pe importanța inovației pentru regiuni, este necesară o analiză a rolului clusterelor pentru inovația la nivel regional și pentru dezvoltarea regiunilor în general. Clusterele capătă o importanță tot mai mare în economia globală de astăzi. Chiar dacă competiția pe arena globală este văzută ca fiind între națiuni, în realitate aceasta se desfășoară între regiuni economice înalt performante. Aceste regiuni sunt caracterizate prin instituții educaționale calitative, un domeniu de cercetare–dezvoltare avansat și companii puternice ce asigură locuri de muncă bine plătite.
Din momentul observării fenomenului clusterizării activităților economice care crează avantaje competitive, specializarea, mai degrabă decât diversificarea, a devenit condiția indispensabilă pentru a asigura prosperitatea unei regiuni, iar clusterele au devenit noul cadru de organizare pentru dezvoltarea economică.
Conceptele de cluster și dezvoltare regională se află într-o relație directă datorită caracteristicii proximității spațiale. În mod organic, clusterele tind să reunească entități dintr-o regiune anumită deoarece în așa fel întrunesc acele condiții enumerate mai sus precum interacțiunea, capitalulul social, procesele de învățare. De asemenea, dezvoltarea regională înseamnă preocuparea de a identifica oportunități pentru impulsionarea activităților economice, finalitatea fiind o mai mare prosperitate economică la nivelul regiunii. Din această perspectivă, clusterele reprezintă una din cele mai importante oportunități pentru regiuni. Teza este susținută prin analize empirice realizate în cadrul a diferite inițiative de măsurare a clusterelor, un exemplu în acest sens fiind Observatorul European al Clusterelor. Această instituție consideră clusterele ca fiind printre cei mai relevanți factori microeconomici pentru prosperitatea economică din regiunile europene.
Cum se explică această importanță a clusterelor pentru dezvoltarea regională? Consiliul SUA pentru Competitivitate, organizație non-guvernamentală ce reunește directori de companii, rectori de universități, lideri ai sindicatelor, directori ai instituțiilor de cercetare naționale, a răspuns la această întrebare prin identificarea și descrierea efectelor pozitive provocate de clustere, cum ar fi:
Inovația – competiția și cooperarea între companii din cadrul clusterelor duce la mai multă inovare. Concurența locală menține o stare de alertă în interiorul companiilor și diminuează riscul complacerii, iar existența furnizorilor locali, a instituțiilor de cercetare și alte firme conexe permit companiilor să inoveze mai eficient;
Salariile – Atât salariile, cât și nivelul productivității muncii cresc în interiorul clusterelor, acest fapt fiind demonstrat prin studii empirice la nivelul regiunilor SUA;
Oportunități de angajare – Clusterele au ca efect atragerea de către anagajatori și competiția pe forța de muncă înalt calificată. Ca rezultat, cel mai adesea se dezvoltă parteneriate între companii și instituțiile de educație locale, iar informațiile privind locurile de muncă disponibile și oportunități pentru carieră circulă mai intens;
Antreprenoriat – Oportunitățile de antreprenoriat devin în cadrul regiunilor cu clustere puternice mai transparente, fiind completate de un mediu propice care include potențiali furnizori, competitori și parteneri. De asemenea, clusterele fac mai vizibile modelele de urmat;
Diversificare și durabilitate regională – De multe ori, clusterele duc la dezvoltarea unor noi industrii, conduse de oameni ce folosesc cunoștințele, abilitățile, tehnologiile pentru a crea diferite produse sau servicii noi.
Alt aspect privind legătura strânsă existentă între dezvoltarea regională și conceptul de cluster este efectul globalizării privind declinul statului națiune în favoarea regiunilor ca centre de creștere economică. Așa cum a fost descris în secțiunea precedentă, acest proces are mai multe motive, economice sau politice, cert este însă că tendința actuală este marcată de dezvoltarea economiilor regionale prin clusterizare, observată mai ales la regiunile foarte performante. Dar cum poate fi extins acest proces în regiunile mai slabe din punct de vedere economic? Pe de o parte avem regiuni puternice în care clusterizarea a fost un fenomen economic natural, datorat forțelor pieței, iar pe de altă parte avem regiunile insuficient dezvoltate, unde sectorul public încearcă să forțeze apariția unor clustere funcționale intervenind prin politici publice.
Dezvoltarea regională și politicile de cluster
Această secțiune este dedicat politicilor de cluster și relația cu domeniul dezvoltării regionale. Politicile de cluster, în cazul Uniunii Europene, pot aparține nivelului comunitar, național sau regional. Măsurile și instrumentele luate de sectorul public pentru stimularea clusterelor pot fi luate în cadrul politicilor industriale, de stimulare a afacerilor, privind știința și tehnologia sau de dezvoltare regională.
Definirea și clasificarea tipurilor de politici de cluster trebuie începută cu problema ivită la finalul secțiunii precedente, problemă ce vizează relația între autoritățile publice și piață. Sectorul public intervine de cel mai multe ori fără a avea o analiză economică preliminară și face alegeri politice de genul ”picking winners” sau ”backing losers”. De asemenea, autoritățile publice au o viziune diferită față de piață privind inovația, considerând-o rezultat al cercetării și dezvoltării unui produs, urmat de introducerea lui pe piață. Însă în condiții de piață, inovația de cele mai multe ori pornește nu cu cercetarea, ci cu identificarea unui probleme majore care trebuie soluționată.
Oricum, există diferite tipuri de politici de cluster cu diferite efecte privind dezvoltarea economică. Pe de o parte, sunt politicile dedicate exclusiv clusterelor, care sunt orientate către promovarea caracteristicilor specifice regionale și au scopul de a contribui la clusterizarea unei ramuri economice sau la dezvoltarea clusterelor existente. Pe de altă parte, există și alte măsuri ce influențează clusterele în mod indirect, precum cele din domeniul educației, concurenței libere, procedurile de achiziții, cercetare-dezvoltare.
În Cartea Albă pentru politicile de cluster, realizată în cadrul Organizației Internaționale pentru Economia Cunoașterii și Dezvoltarea Întreprinderilor (IKED), sunt enumerate câteva tipuri de politici de cluster:
politici dedicate cooperării și consultării între companii, sector public și sectorul ONG;
politici ce au rolul de a stimula ideile noi și soluțiile inovatoare;
măsuri pentru formare și respectiv, dezvoltarea competențelor esențiale pentru un cluster;
măsuri pentru promovarea legăturilor internaționale precum înlăturarea barierelor comerciale și îmbunătățirea infrstructurii de transport și comunicații;
politici dedicate stabilității macro-economice, pieței libere, sistemului educațional, juridic, infrastructurii. Acestea sunt premizele care influențează succesul clusterelor.
În ceea ce privește nivelul la care se iau politicile de cluster, acestea sunt cel mai adesea de nivel național, însă statele care consideră politicile de cluster ca fiind de importanță națională, recunosc și ponderea însemnată a nivelului regional. Cele mai multe din agențiile care au în responsabilitate implementarea politicilor de cluster la nivel regional, sunt cele care au ca domeniu de activitate dezvoltarea regională în general. Astfel, politicile de cluster sunt adeseori incluse în politicile de dezvoltare regională, conceptul de cluster find văzut ca o ”metaforă utilă în elaborarea politicilor de dezvoltare regională adaptate competiției în economia globalizată de astăzi”.
Conform raportului realizat la comanda Comisiei Europene ”Clusterele Regionale în Europa”, politicile de cluster sunt de două tipuri: cele care susțin apariția și dezvoltarea clusterelor regionale și cele care au rolul de a disemina informațiile privind clusterele. Ambele abordări au de obicei câteva caracteristici specifice:
politicile de cluster presupun schimbarea grupului țintă, de la companii luate individual la sisteme locale sau regionale de companii;
de asemenea, este mai puțin interes pe companiile mari și mai mult pe aglomerările de IMM-uri;
aceste politici se concentrează pe procesele de creștere indigenă, nu pe eforturile de a atrage investiții străine;
de multe ori, politicile de cluster includ politici bazate pe ideea de alegere a câștigătorilor (picking winners), pentru a stimula domenii importante sau cu potențial din economia regională;
conceptul de cluster implică stimularea proceselor sociale, un exemplu fiind încurajarea interacțiunii pentru a crește fluxul de cunoaștere între jucătorii locali, mai puțin intervenția prin stimulente financiare;
în final, ideea de cluster atribuie autorităților publice un rol de facilitator pentru companii și instituții de cercetare.
În concluzie, cel mai important rol pe care-l au politicile publice relevante pentru clustere este cel de a reduce din obstacolele din calea cooperării eficiente între companii, instituții și alte organizații. De asemenea, aceste politici pavează drumul spre un grad mai mai mare de inovare la nivelul regiunii. Limitările ce țin de apariția și dezvoltarea clusterelor regionale sunt de diferite tipuri, fie numărul de actori ce ar putea constitui un cluster este prea mic sau lipsesc instituțiile de cercetare, fie acești actori există, însă lipsesc mecanismele de cooperare. Este de remarcat faptul că doar proximitatea geografică nu conduce automat la cooperare, ci reprezintă doar o premiză pentru formarea de clustere.
În acest context, rapoartele comandate de instituții publice evocă studii empirice ce demonstrează utilitatea și eficiența politicilor de cluster. De exemplu, conform Innobarometter 2006, peste 68% din managerii de companii ce fac parte din clustere cred că autoritățile publice au un rol fundamental sau important în susținerea clusterelor.
Însă efectele pozitive ale politicilor de cluster sunt puse la îndoilală de către unii autori. Criticile aduse politicilor de cluster implementate de autoritățile publice vizează în primul rând modul în care acestea sunt concepute. De cele mai multe ori se merge pe varianta copierii unei formule de succes din cazul unor clustere cunoscute pentru performanțele lor (de exemplu, Silicon Valley, industria textilă din nordul Italiei, industria de automobile din sud-vestul Germaniei). Această abordare este greșită de multe ori deoarece aceste regiuni au avut un istoric îndelungat, bazat pe factori specifici care au determinat o evoluție naturală. Este greu de crezut că o regiune poate atinge asemenea succes prin implementarea unor politici publice. Acest fapt poate avea chiar un efect contrar, prin pierderea avantajului competitiv și prin înrăutățirea situației competitvității regionale.
În al doilea rând, adepții pieței critică politicile publice în materie de clustere și susțin că autoritățile publice nu trebuie să aibă un rol activ în dezvoltarea clusterelor. Conform acestei viziuni, chiar dacă cei care guvernează susțin că promovează politici de facilitare, non-intervenționiste, este vorba totuși de o interferență cu piața deoarece cel mai adesea se oferă subvenții sau se alege metoda ”picking winners”. De asemenea, cei care guvernează nu au cum să știe care ar trebui să fie domeniile de specializare regională fără o testare prealabilă a pieței.
Subiectul politicilor de cluster va fi tratat amplu în capitolul următor, cu focus pe politicile comunitare în acest domeniu, dar va include și o analiză comparativă a situației interne din statele UE. De asemenea, ultima secțiune va fi dedicată criticilor aduse politicilor de cluster, dezvoltând cele expuse mai sus.
Capitolul II. Politicile de cluster la nivelul Uniunii Europene
Argumentarea politicilor de cluster
Beneficiile pe care le pot aduce clusterele pentru dezvoltarea economică nu reprezintă un motiv suficient pentru inițierea de politici de cluster, companiile și organizațiile trebuie să fie actorii de la care trebuie să înceapă clusterizarea. Însă măsurile luate de sectorul public pot crea condiții favorabile pentru apariția clusterelor. Chiar și așa, obiectivele unei politici de cluster poate fi realizată și fără implementarea acestei politici dacă există un fenomen natural de formare a clusterelor, din inițiativa exclusivă a companiilor și care se supune forțelor pieței. De aceea, este important ca aceste politici să fie fundamentate pe valoarea adăugată pe care o crează pentru membrii unui cluster potențial sau existent.
De asemena, influența politicilor asupra clusterelor intervine în mod indirect de multe ori când e vorba de infrastructură, cercetare, educație, formare. Într-un raport realizat de OCDE se prezintă ideea că factorii de decizie și cercetătorii greșesc adesea când asociază clusterele cu politici specifice și cooperare deliberată în rețele formale. Mai mult, experții recomandă chiar ca guvernele să se abțină de la crearea unor noi clustere și mai degrabă să insiste pe susținerea celor existente.
În general, pentru Europa, spre deosebire de SUA, este caracteristic ca guvernele să joace un rol important în faza de inițiere a clusterelor. Lansarea politicilor de cluster necesită baze solide, continuată de o monitorizare riguroasă pe parcurs și finalizată cu o evaluare generală. Aceasta este o lecție venită după măsuri din trecut care s-au dovedit ineficiente și contraproductive. La baza politicilor de cluster, după cum constată experții, trebuie să fie unul din principalele trei argumente, adică eșecul pieței, eșecul guvernamental sau eșecul sistemic.
Primul argument, eșecul pieței, a fost folosit încă de la început pentru politicile economice. În cazul politicilor de cluster sunt relevante în special aspecte privind cunoașterea, cercetarea-dezvoltarea, domenii în care piața eșuează deoarece externalitățile din acest domenii pentru societate sunt mari, iar companiile sunt reticente la riscul unor asemenea investiții. Altă dovadă a eșecului pieței constă în fluxul scăzut de informații între companii, ceea ce le face să subestimeze efectele cooperării. Politicile de cluster pot oferi un echilibru între beneficii și costuri, dar intervenția guvernamentală nu este niciodată perfectă și poate da greș de multe ori.
Eșecul guvernamental, al doilea argument, este un fenomen cunoscut și are diferite cauze. Una din cauze este activitatea grupurilor de interese care pot influența sectorul public să adopte măsuri favorabile grupului lor restrâns, cu efecte negative asupra altor actori privați. Alte cauze, ce sunt întâlnite la politicile economice, țin de alegerea grupului țintă greșit sau distorsionarea comportamentelor unor companii atunci când vor să devină eligibile pentru susținerea guvernamentală. Aceste aspecte pot servi la luarea unei decizii de a iniția o politică de cluster care să evite greșelile din trecut și care să nu aibă un risc scăzut de ineficiență.
Al treilea argument este eșecul sistemic, care apare atunci când există o nepotrivire sau neconcordanță între actorii publici și privați și regulile de joc care se aplică. Clusterul prespune de cele mai multe ori o interacțiune între sectorul privat cu cel public, de aceea politicile care abordează punctele slabe doar dintr-un domeniu pot fi inefective, dacă alte probleme rămân nerezolvate. În concluzie, este important să existe o viziune de ansamblu și o abordare sistemică privind politicile de cluster așa încât să existe un cadru eficient de interacțiune și coordonare.
Ce sunt politicile de cluster și care sunt elementele de bază ale acestora? Politicile de cluster sunt acel mix compus din activități care susțin platformele să planifice și să implementeze acțiuni comune și activități care susțin aceste în mod direct aceste acțiuni comune. Ideea centrală a politicilor de cluster este de a folosi clusterele ca un instrument pentru a dezvolta competitivitatea în mod eficient. O modalitate practică a pentru aceste procese este susținerea guvernamentală directă a creării platformelor pentru acțiuni comune pentru a depăși problemele de coordonare. Această susținere directă este motivată de faptul că participanții vor putea exploata mai bine legăturile între capacitățile lor, crescând nivelul de externalități pozitive în cadrul clusterului. De asemenea, pentru fiecare participant într-o asemenea platformă deciziile de investiții în noi capacități devin mai eficiente.
Politicile de cluster sunt inițiate de autoritățile publice de diferite niveluri, începând cu cele supranaționale (cazul UE) și continuând cu cele naționale și regionale (abordări diferite în interiorul UE). În fiecare caz există argumente specifice pentru aceste măsuri, care de multe ori ies din cadrul stabilit mai sus și devin prea intervenționiste. În timp, clusterele devin tot mai dominate de sectorul privat. Este important ca aceste politici de cluster să fie integrate în agenda politicii comune pentru a avea un impact real. În secțiunile următoare, voi trata pe rând politicile la nivel comunitar, național și regional, încheind cu o discuție privind criticile la adresa acestora.
Instrumente de suport la nivel european
Preocuparea Uniunii Europene pentru creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă a determinat o mai mare atenție acordată competitivității prin inovare. În 2006, UE a adoptat o strategie privind inovarea în cadrul căreia consolidarea clusterelor a devenit una din cele mai importante priorități. De asemenea, Consiliul European a accentuat importanța clusterelor și a necesității creării condițiilor pentru dezvoltarea clusterelor regionale.
După aceste prime declarații politice și decizii strategice, Uniunea Europeană a luat rolul de facilitator și contribuitor la eforturile autorităților locale, regionale și naționale de a concepe și implementa politicile de cluster. Viziunea europeană constă într-o abordare generalistă a domeniului prin dezvoltarea cadrului general ce implică cercetarea, educația, spiritul antreprenorial și legăturile dintre acestea.
Figura 1. Ansamblul de politici de cluster de nivel european, național și regional
Sursa: Comisia Europeană, Raportul ”Innovation Clusters in Europe: A statistical analysis and overview of current policy support”
Prin metoda coordonării, politicile de cluster au fost incluse în politicile pentru inovare a statelor membre, dar în același timp au făcut obiectul instrumentelor comunitare. Deși recunoaște clusterele ca fiind fenomene create de piață, spontan, ca rezultat al avantajelor concurențiale naturale, Comisia insistă pe faptul că polticile dedicate clusterelor în statele membre au confirmat, stimulând apariția clusterelor. Abordarea statelor și regiunilor europene diferă de la caz la caz, însă tendințele generale sunt politicile pentru schimbări structurale, cercetare, dezvoltare regională.
Rolul pe care îl preia Comisia Europeană în domeniul clusterelor ține de patru aspecte. În primul rând, Comisia vrea să completeze politicile de cluster regionale și naționale. În al doilea rând, prin dezvoltarea unei abordări strategice, Comisia urmărește să motiveze și să consolideze activitatea autorităților naționale și regionale privind clusterele. În al treilea rând, Comisa dorește să contribuie la crearea de clustere regionale prin dezvoltarea bazei de cunoștințe în Europa și prin susținerea inovației. În al patrulea rând, Comisia vrea să stimuleze clusterele transfrontaliere în Europa.
Pornind de la situația statelor, Comiaia, altături de celelalte instituții europene, a inițiat o serie de instrumente de suport pentru clustele, acestea regăsindu-se în mai multe domenii de polici. Ariile cele mai importante pentru dezvoltarea clusterelor pentru UE sunt politica regională și politica de inovare și cercetare. Pentru perioada 2007-2013, 25% din bugetul Fondului de coeziune au fost dedicate cercetării și inovării, inclusiv pentru sprijinirea clusterelor.
Consiliul Uniunii Europene a adoptat în 2006 ”Orientările strategice comunitare privind coeziunea” prin care se urmărea încurajarea statelor membre și regiunilor să promoveze clusterele în strategiile lor de reformă economică deoarece clusterele pot juca un rol important pentru dezvoltarea domeniului de cercetare-dezvoltare prin politicile regionale.
”Cadrul european revizuit de acordare a ajutoarelor de stat” adoptat de Comisie recunoaște potențialul ajutorului public pentru dezvoltarea clusterelor. Acest document include norme speciale care vizează ajutoarele pentru investiții și ajutoarele de funcționare pentru activarea clusterelor. Altă inițiativa a Comisiei, ”Regiunile, actori în schimbarea economică”, are rolul de a consolida rețelele europene de regiuni în procesul de dezvoltare a structurilor regionale de inovare, politicile de cluster având un potențial mare pentru acestea. Un instrument comunitar important în acest sens este ”Regiuni ale cunoașterii” ce face parte din politica privind ”Spațiul European de Cercetare”; această inițiativă are scopul de a dezvolta potențialul de cercetare a regiunilor europene prin stimularea și susținerea clusterelor regionale formate din universități, instituții de cercetare, companii și autorități publice regionale. Mai mult, strategia ”Al șaptelea program cadru” include și programul ”Capacități”, destinat pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare relevante la nivel european, ceea ce asigură indirect susținere financiară pentru constituirea de clustere.
Pe lângă politicile destinate inovării și cercetării-dezvoltării, Uniunea Europeană a creat o serie de instrumente pentru a încuraja cooperarea dintre autoritățile statale și regionale în vederea schimburilor de informații și experiență privind programele dedicate clusterelor. O astfe de inițiativă la nivel european a fost crearea Alianței Europene a Clusterelor (European Clusters Alliance), o platformă deschisă cu scopul de a menține un dialog permanent la nivel european între autoritățile naționale și regionale din statele membre responsabile de politicile ce vizează clusterele și coordonarea programelor de finanțare dedicate acestora. Această inițiativă facilitează schimbul de experiențe și inițiative din domeniul politicilor de cluster, contribuind la reducerea fragmentării inițiativelor privind clusterele în Europa. Schimbul implică un număr mare de ministere și administrații publice cu responsabilități din domeniul politicilor de cluster. Alianța Europeană a Clusterelor face parte din inițiativa PRO INNO (dedicată analizei de politici și cooperării în această materie), finanțată în cadrul ”Programului pentru Competitivitate și Inovare”.
Alte inițiative dezvoltate de PRO INNO menite să încurajeze cooperarea transnațională și inițiativele pilot sunt ”European Cluster Observatory” și ”Cluster Excellence Initiative”. Observatorul european al clusterelor (European Cluster Observatory) este o platformă online ce furnizează date statistice și analize privind clusterele și competitivitatea, în același timp este și o librărie a clusterelor. Inițiativa pentru Excelența Clusterelor Europene a fost lansată de Comisia Europeană cu scopul de a îmbunătăți eficiența managementului clusterelor și reunește cele mai experimentate persoane și organizații în efortul comun de a dezvolta indicatori și metode de evaluare ”peer-to-peer”, precum și materiale de instruire.
În 2008, Comisia a format grupul de experți European Cluster Policy Group (ECPG), structură care avea rolul de a îmbunătăți calitatea programelor dedicate clusterelor în Europa. Recomandările aduse de acest grup de experți se centrează pe trei principii și opt propuneri de acțiune. Cele trei principii explică rolul programelor dedicate clusterelor în ansamblul politicilor publice. Astfel, primul principiu constă în integrarea programelor de cluster în politici economice ce au misiunea de a îmbunătăți condițiile cadru. Al doilea principiu condiționează suportul public pentru clustere de abilitatea și voința lor pentru a face față competiției globale. Cel de-al treilea principiu prevede o delimitare clară în cadrul politicilor integrate de cluster între responsabilitățile Comisiei și a statelor membre. Cele opt propuneri de măsuri prevăd alinirea priorităților de finanțare ale bugetului EU cu obiectivul privind competitivitatea, acțiuni orientate spre condițiile cadru relevante pentru dezvoltarea clusterelor, revizuirea modalității de finanțare a clusterelor, o coordonare a programelor specifice mai activă de la nivelul Comisiei, instituționalizarea măsurilor de diseminare a cunoașterii și bune practici, crearea de platforme pentru o colaborare mai intensă între clustere.
În mod complementar, Uniunea Europeană susține cooperarea la nivel european între companii și clustere prin inițiativa ”Europa INNOVA” din cadrul ”Programului pentru Competitivitate și Inovare”. Această inițiativă se focusează pe dezvoltarea de noi instrumente și servicii de sprijin pentru IMM-urile și clusterele inovatoare europene. Cu titlu de exemplu, prin acest instrument au fost organizate vizite de studiu și stabilie parteneriate între diverse clustere din Europa. De asemenea, Consiliul Europan a accentuat nevoia de crearea a clusterelor care să integreze IMM-urile inovatoare pentru a le îmbunătăți capacitățile de a a-și internaționaliza afacerile, iar Comisia a transpus în practică această declarație politică prin documentul ”Small Business Act”. Prin această inițiativă, Comisia a urmărit crearea unor măsuri ce ar favoriza cooperarea transnațională între clustere pentru a le facilita accesul la piața de desfacere și pentru a consolida ponderea IMM-urilor în cadrul clusterelor europene.
În prezent, Comisia Europeană își ghidează activitatea în domeniul clusterelor pe baza a patru obiective formulate în cadrul strategiei pentru înființarea de clustere de nivel mondial:
Îmbunătățirea politilor privind clusterele – Comisia îndeamnă statele să integreze politicile de cluster în sistemele naționale de reforme economice și să elaboreze rapoarte anuale care vor facilita schimbul de informații și bune practici. De asemenea, Observatorul European al Clusterelor este inițiativa Comisiei ce își pune serviciile de analiză la dispoziția autorităților naționale și regionale pentru o calitate mai bună a politicilor. A fost creat Comitetul pentru Politica Europeană de Cluster în cadrul ”Programului Cadrul pentru Competitivitate și Inovare” care să dezvolte idei pentru politicile comunitare în materie de cluster.
Promovarea cooperării transnaționale a clusterelor – Comisia susține cooperarea transnațională pentru consolidarea excelenței clusterelor, cooperare ce include schimbul de informații, acces comun la instituțiile de cercetare, dezvoltarea de noi servicii pentru companiile din cadrul clusterelor. În acest sens, politica de coeziune ”Cooperarea teritorială europeană” are rolul de a stimula colaborarea clusterelor. De asemenea, rețeaua ”Entrerprise Europe Network” este destinată dezvoltării și testării de instrumente eficiente pentru clusterele regionale.
Promovarea excelenței organizațiilor de clustere – Comisia pune accent pe instituțiile și organizațiile de management al clusterelor care pot lua diverse forme, asociații, agenții publice, companii. Aceste structuri pot oferi servicii profesioniste clusterelor și pot aduce un plus de eficiență și adaptabilitate. Pentru transpunerea în practică a acestei idei Comisia stimulează recunoașterea calificărilor ce țin de managementul clusterelor, proces apărut în unele regiuni și necesar de răspândit la nivelul întregii uniuni. Mai concret, Comisia a lansat o inițiativă pilot în cadrul ”Programului pentru Competitivitate și Inovare” pentru excelența organizațiilor de clustere prin care se oferă instruire specializată și oportunități de networking pentru managerii de clustere.
Îmbunătățirea integrării IMM-urilor inovatoare în cadrul clusterelor – Comisia subliniază importanța majoră pe care o au IMM-urile pentru clustere, alături de companiile multinaționale. Observatorul European al Clusterelor este instituția care are rolul de a oferi informații despre serviciile existente la nivel european pentru inițierea și dezvoltarea clusterelor. De asemenea, rețeaua ”Enterprise Europe Network” a preluat și responsabilitatea de a informa și sensibiliza sectorul privat în privința IMM-urilor inovatoare.
În concluzie, Uniunea Europeană demonstrează o atenție deosebită pentru clusterele regionale înglobându-le în mod special în politicile sale dedicate inovării. În același timp, sunt recunoscute efectele benefice pe care le aduc clusterele în alte domenii conexe, precum dezvoltarea regională, competitivitatea, crearea de locuri de muncă. Uniunea Europeană are o abordare integrată vizând atât instrumente de susținere financiară, cât și măsuri ce stimulează fluxurile de informații și bune practici la nivelul statelor și regiunilor europene. De asemenea, Uniunea Europeană mizează pe armonizarea treptată, prin metoda coordonării, a politicilor naționale privind clusterele și este preocupată în mod special de acele structuri care au o capacitate sau un potențial mare de inovare și internaționalizare. Instrumentele sale influențează în mod direct tocmai acest segment al clusterelor, lăsând la latitudinea statelor și regiunilor să intervină mai decisiv în ceea ce privește alte aspecte ale acestui domeniu.
Politicile de cluster în statele membre
Policiticle de cluster din statele membre sunt caracterizate printr-o mare varietate datorată contextelor naționale și regionale diferite și flexibilității conceptului de cluster. În primul rând, politicile de cluster trebuie adaptate realităților specifice date de mediul de afaceri local, regional sau național, de cadrul instituțonal și sistemul de guvernare, de aspectele culturale. În al doilea rând, teoria clusterului nu are un conținut fix, ci este foarte flexibilă și disputată în același timp. Din cauza ambiguității conceptuale privind limitele și elementele clusterelor, factorii de decizie întâmpină dificultăți în elaborarea politicilor.
În cele mai multe cazuri, politicile de cluster includ măsuri de susținere a sistemelor regionale de inovare, măsuri de consolidare a rețelelor locale de afaceri și măsuri de apropiere a companiilor de organizațiile educaționale și de cercetare. Însă dacă extindem domeniul clusterelo și la politicile care joacră un rol indirect, atunci putem invoca cu titlu de exemplu politica de educație vocațională din Germania. Sistemul educațional dual german este caracterizat prin faptul că școlile publice și angajatorii din sectorul privat sunt mobilizați să furnizeze și să împartă costurile educației și formării vocaționae. Prin această măsură s-a redus implicarea guvernamentală în formarea vocaționale, fapt ce încurajează inițiativele private și cooperarea dintre firme și instituțiile educaționale. Acest cadru favorizează clusterizarea activităților economice din anumite zone geografice.
Nivelul la care se adoptă aceste decizii diferă de la o țară la alta, spre exemplu în Portugalia politicile de cluster vizează companii și instituții din regiuni specifice, iar în Olanda grupul țintă este extins la toți actorii din țară. De asemenea, abordările diferă de la caz la caz, de exemplu țări ca Danemarca, Franța, Marea Britanie au o politică națională distinctă dedicată ce susține clusterele naționale sau regionale, iar în Belgia și Spania politicile de cluster sunt de nivel regional. În general, în statele federale politicile de cluster sunt dezvoltate și implementate la nivel regional, ceea ce determină diferențe de la o regiune la alta.
În pofida acestor diferențe, există câteva caracteristici comune ce ar putea fi generalizate la nivelul majorității statelor membre. Astfel, primul element comun este scopul politicilor de cluster, acela de a promova dezvoltarea economică și schimbările structurale. Mai departe, un alt punct comun este accentul pe legăturile dintr companii și instituțiile de educație și cercetare. Apoi, de obicei politicile de cluster subliniază rolul unei organizații publice cu rol de catalizator pentru acțiuni comune la nivel de companii. Un alt aspect comun este nevoia ce fundamentează intervenția publică, aceea de a îmbunătăți capacitatea de inovare în companii. La final, elementul comun pentru politicile naționale și regionale din UE este specificitatea, același element care le face să fie diferite. Specificitatea se referă la stimularea creării de factori și cunoștințe în clusterele regionale, pornind de la contextul specific. Clusterele beneficiază de o atenție sporită deoarece sunt considerate instrumente relevante a accentua semnificația schimbării organizaționale și cooperării intensive în construcția unei societăți mai dinamice, antreprenoriale și inovative. În acest context, este confirmată complementaritatea cu politicile privind inovarea.
Deși termenul ”politici de cluster” a început să fie tot mai des întâlnit, acesta nu a reușit să devină un termen comun pentru factorii de decizie din statele membre și de multe ori, măsurile ce susțin dezvoltarea clusterelor nu sunt numite în mod explicit ”politici de cluster”, ci fac parte din strategii ce vizează dezvoltarea economică sau regională. La modul practic, aceste măsuri pot lua forma diferitor metode, începând cu furnizarea de informații, contacte, asistență, până la oferirea de finanțare. De asemenea, alte măsuri pot privi aspecte privind lobby-ul, marketing-ul, monitorizarea și raportarea. Cele mai multe state europene dezvoltă și implementează politici de cluster, la nivel național sau regional, cum a fost precizat mai sus, prin Programele Naționale de Reformă. De asemenea, programele operaționale prin care s-a urmărit absorbția fondurilor europene în exercițiul bugetar 2007-2013, elaborate de guvernele naționale, conțin măsuri dedicate clusterelor (în cazul României, este vorba de POSCCE, dar acest subiect va fi dezvoltat în capitolul următor).
Cadrul oferit de Comisa Europeană pentru cartografierea politicilor de cluster la nivelul statelor membre include o descriere a obiectivelor și activităților posibile, conform figurii de mai jos.
Figura 2. Obiectivele și activitățile programelor și inițiativelor specifice clusterelor
xxx – utilizat frecvent; xx – utilizat câteodată; x – utilizat ocazional
Sursa: Comisia Europeană, Raportul ”Innovation Clusters in Europe: A statistical analysis and overview of current policy support”
Deși interferența politicilor de cluster se face cel mai adesea cu politicile pentru inovare, avem cazuri în care politicile de dezvoltare regională reprezintă cadrul general care include eforturile publice privind apariția și dezvoltarea clusterelor. În secțiunea următoare va fi prezentată situația politicilor de cluster din Germania. Chiar dacă la nivel federal eforturile guvernamentale se îndreaptă la fel către inovație, există și o implicare activă în dezvoltarea clusterelor a celorlalte niveluri de guvernanță – landurile și regiunile.
Studiu de caz – Germania. Politici de cluster la nivel federal, statal și regional
Această secțiune este dedicată analizei politicilor de cluster specifice Germaniei. Alegerea este dată de prezența acestor politici în angrenajul instituțional german încă din anii 90’ și de faptul că politicile de cluster sunt de responsabilitatea este împărțită conform guvernanței multi-nivel pe trei trepte: federal, statal și regional.
La nivel federal, prima inițiativă privind clusterele în Germania a fost în 1995, odată cu lansarea programului BioRegio, program prin care se urmărea identificarea celor mai promițătoare clustere germane din domeniul biotehnologiei. Câștigătorii au primit suport financiar din partea guvernului federal și acces privilegiat la finanțare pentru cercetare-dezvoltare. Următoarea măsură de anvergură a fost programul Länder, deschis tutoror industriilor și cu scopul de a reduce disparitățile dintre partea estică și cea vestică a Germaniei.
Mai târziu, Germania a lansat strategia în ”High-tech strategy for Germany” (2006), dedicată inovației. S-a continuat și în 2010 cu aceeași strategie, dar pe un termen de 10 ani. Acest set de măsuri include prevederi concrete pentru susținerea și formarea clusterelor. Printre obiectivele strategiei se numără și consolidarea colaborării între știință și industrie, iar un aspect crucial este reprezentat de parteneriate, care iau cel mai adesea forma clusterelor.
În acest sens, Germania face parte din grupul majoritar al țărilor europene care include politicile de cluster în spectrul mai larg al politicilor dedicate inovației. Strategia ”high-tech” este caracterizată ca o politică sectorială, în care sunt determinate domeniile de intervenție: sănătate (cercetare și tehnologii medicale), climat și energie (tehnologii de mediu, pentru energie, cercetare în agricultură), mobilitate (transport auto, aerian, maritim și spațial), securitate (terrorism, crimă organizată, catastrofe naturale și de mediu).
La nivelul landurilor, autoritățile sunt autonome în elaborarea și implementarea politicilor de cluster, fără a exista instituții de coordonare între nivelurile regional și federal, sau între regiuni (landuri). Cu toate acestea, cooperarea are loc, chiar dacă doar în situații izolate, fără un cadru general prestabilit. Alături de autonomie, un alt factor ce a stimulat includerea conceptului de cluster în politicile economice și regionale de către guvernele landurilor a fost competiția între ele.
Figura 3. Politicile de cluster în landurile din Germania
Sursa: Kiese M., Regional Cluster Policies in Germany – A Multi-Level Governance Perspective on Policy Learning
Diferențele înregistrate la nivelul landurilor generale au mai multe explicații. Prima ar fi o preocupare mai mică pentru politicile de cluster a landurilor din Est. Acest fapt este determinat de faptul că programul federal dedicat clusterelor se axează pe mai multă coeziune între estul și vestul țării și acordă o atenție deosebită landurilor estice, astfel încât nu mai există o nevoie atât de mare pentru intervenție la nivelul acestor landuri. De asemenea, diferențele de abordare între statele din vestul Germaniei sunt dictate de multe ori de orientarea politică și filosofia acestora. De exemplu, în Baden Württemberg a existat o dezvoltare naturală a procesului de clusterizare, mai ales în industria auto și inginerie mecanică, ceea ce face ca guvernarea statală să aibă o abordare liberală, non-intevervenționistă. În același timp, succesul clusterelor din acest land este atribuit în parte infrastructurii instituționale de suport, reprezentat atât de administrație cât și de universități și alte instituții de cercetare publice.
La nivelul regiunilor care alcătuiesc landurile, politicile de cluster nu sunt neapărat un fenomen des întâlnit. De asemenea, nu există date clare privind politicile regionale de cluster, mai ales datorită ambiguității definiției operaționale a acestui tip de politici. În continuare, voi prezenta situația unei regiuni din Germania – Stuttgart, recunoscută la nivel mondial pentru performanțele economice.
Istoricul politicilor de cluster în Stuttgart începe cu anul 1999, când a fost organizată o competiție regională cu scopul de a transforma structurile informale existente în clustere. Intrarea în competiție de către actori economici locali, instituții de cercetare, administrația publică locală, s-a făcut prin dezvoltarea unor concepte de cooperare, care promova o problemă sau un domeniu specific. Concepetele care au câștigat competiția au fost susținute prin finanțarea cu 2 milioane de euro a înființării și funcționării Centrelor Regionale de Competență și Inovare. Această finanțare a fost urmată de circa 20 milioane de euro investiții private pe parcursul următorilor ani. Centrele Regionale de Competență și Inovare se caracterizau printr-o instituționalizare formală, angajament financiar din partea membrilor și management general axat pe nevoile și cerințele membrilor rețelei.
În regiunea Stuttgart a anului 2013, autoritățile publice locale (15 municipalități), companiile (cca 450 de firme), universitățile și instituțiile de cercetare (cca 50 de instituții de educație și cercetare) sunt angajate în câteva rețele inovative cu infrastructură proprie. Aproape toate centrele regionale mai sus amintite sunt înregistrate formal ca asociații și au cel puțin un manager angajat cu normă întreagă. În total, în regiune se regăsesc 14 astfel de centre focusate pe domenii de inovație precum mecatronica, aplicațiile Internet sau tehnologiile solare. Aceste centre susțin crearea de clustere și sunt orientate în special pentru consilierea IMM-urilor pentru a face față provocărilor competiției globale.
O altă inițiativă publică pentru regiunea Stuttgart este Atlasul Clusterelor Regionale din Baden-Würtemberg, dar care a fost implementată la nivelul landului. Această măsură are rolul de a identifica și clasifica clusterele existente, pentru a servi drept bază de analiză în vederea elaborării de noi politici, dar și pentru că autoritățile din acest land s-au înscris în efortul UE de a uniformiza conceptul de cluster.
În prezent, există trei instrumente concrete disponibile în această regiune ce susțin clusterele potențiale sau deja existente:
Program la nivelul landului Baden-Würtemberg, finanțat de FEDR – oferă 500.000 euro pentru 3 ani de management al clusterelor;
Program regional (Stuttgart) pentru transformarea centrelor de competență regionale în clustere – oferă 200.000 euro pentru 3 ani de management al clusterelor și 40.000 euro anual pentru proiecte;
Strategia de internaționalizare a clusterelor, implementată de ministerul economiei – oferă 10.000 euro pentru dezvoltarea strategiei și studii de vizită pentru managerii de clustere.
În concluzie, datorită organizării sale administrative multi-nivel Germania are o varietate de instrumente și programe adresate clusterelor. Alături de liniile directoare inițiate de guvernul federal, este de remarcat autonomia autorităților regionale (landuri și regiuni) care pot lua cele mai bune decizii în privința politicilor de cluster, adaptate specificului local. Se poate desprinde din cele relatate mai sus ca bună practică acel program regional destinat centrelor regionale de competență și inovație. Prin înființarea acestor centre s-a reușit stimularea formării de rețele și a dezvoltării economice per ansamblu. Aceste centre au reprezentat prima etapă pentru dezvoltarea clusterelor și au pus baze solide pentru performanțele economice ale regiunii.
Critici aduse politicilor de cluster
Criticile privind politicile de cluster se pot constitui în primul rând după evaluarea impactului politicilor de cluster, care este dificil de realizat ținând cont de faptul că clusterele regionale sunt rezultatul mai multor factori. Cum a mai fost precizat, multe clustere apar în mod spontan, fără a beneficia de susținere din partea sectorului public, iar inițiativele ce țin de clustere nu au fost încă evaluate statistic în mod corespunzător.
Literatura de specialitate formulează critici referitoare la politicile de cluster, acestea fiind diferite în funcție de orientarea economică și partea de care se află. Astfel, cercetătorii apropiați de instituțiile europene punctează faptul că rolul guvernului limitat doar la furnizare de finanțare, cum se întâmplă cel mai adesea, este insuficient. Acesta ar trebui să se implice mai activ și pe partea de consiliere, asistență, informare, formare pentru a oferi continuitate clusterelor noi formate. Din moment ce se acordă subvenția, intervenția este realizată și mecanismele pieței sunt oarecum dereglate, în acest caz măsura publică trebuie să fie completă pentru a susține o structură apărută nenatural.
O critică importantă ține de faptul că politicile de cluster vizează, aproape exclusiv, doar IMM-urile, excluzând de multe ori companiile mari. Însă aceste companii mari sunt importanți prin prisma infrastructurii pe care o dețin, a conexiunilor globale și a nivelului de cercetare-dezvoltare pe care îl pot atinge. Aceste companii pot deveni de multe ori punctele tari ale unui cluster.
O altă observație ce se impune după analiza politicilor de cluster ține de preponderența domeniului high-tech în preocupările publice de dezvoltare a clusterelor. Un potențial important îl reprezintă sectorul de servicii, cu domenii precum turismul, transportul, construcțiile, dar care nu intră în domeniul de inovație.
De asemenea, de cele mai multe ori se alege copierea unei formule de succes din cazul unor clustere cunoscute pentru performanțele lor (Silicon Valley, Nordul Italiei). În acest caz se face abstracție de procesul istoric de dezvoltare bazată pe factori specifici ce determină acea clusterizare spontană. Prin intervenții publice de acest gen se poate ajungela efecte contrare, prin pierderea avantajului competitiv și prin diminurarea competitvității regionale.
O altă critică ar fi integrarea insuficientă a politicilor de cluster în angrenajul decizional regional. Prin politicile de nivel național, se ocolește nivelul regional, care este mai aproape de problematica și poate lua decizii pornind de la specificul local. Deși se vorbește tot mai mult de un model de dezvoltare bazat pe cluster, situația în regiunile Europei nu reflectă această tendință. În prezent, clusterele sunt utilizate mai mult ca un instrument pentru dezvoltarea inovației și mai puțin pentru dezvoltarea regională.
În același timp, este vehiculată ideea că politicile de cluster sunt în acest moment prea intervenționiste, iar statul nu ar trebui să se implice în niciun fel în crearea clusterelor. Chiar dacă cei care guvernează susțin că promovează politici de facilitare, non-intervenționiste, este vorba totuși de o interferență cu piața. De asemenea, cei care guvernează nu au cum să știe care ar trebui să fie domeniile de specializare regională fără o testare prealabilă a pieței. Alte voci spun că susținerea guvernamentală trebuie acordată doar clusterelor apărute spontan. De asemenea, statul ar trebui să se axeze mai mult pe colectarea de informații și formularea de analize empirice înainte de a seta obiectivele de dezvoltare economică și regională. O fundamentare obiectivă a inițiativelor publice ar aduce o diminuare a riscului dereglării mecanismelor pieței.
Capitolul III. Situația clusterelor în România
Strategii și programe la nivel național
Această secțiune va fi dedicată politicilor de cluster din România, stimulent și facilitator al procesului de clusterizare a activităților economice. În România nu putem vorbi încă despre fenomene naturale de apariție a clusterelor, iar discuția se centrează pe măsurile publice care trebuie luate pentru a favoriza aceste fenomene. În cazul Germaniei concentrarea geografică a companiilor și colaborarea acestora cu instituții de educație și cercetare s-au înregistrat încă înainte de anii 90’, iar unele regiuni au servit drept studiu de caz pentru argumentarea conceptului teoretic de cluster. România, pe de altă parte, are o altă istorie și prezintă o situație diferită, în care actorii privați și publici par a nu fi pregătiți pentru a funcționa împreună în structuri de tip cluster, în ”noua civilizație bazată pe clustere”, așa cum spune Alvin Toffler. Factori relevanți ce împiedică cooperarea între acești actori țin de mentalitate, aspectele culturale, nivelul de corupție ce determină o stare de neîncredere generală.
Care ar trebui să fie rolul statului român în procesul de dezvoltare economică, plecând de la realitățile din țară? Răspunsul poate consta doar într-o opinie subiectivă în acest moment. În cazul clusterelor însă, acest rol al statului este atribuit în parte de nivelul decizional european. Instituțiile europene au subliniat importanța clusterelor pentru dezvoltarea economică per ansamblu și în mod special pentru inovație, dezvoltare regională, promovarea antreprenoriatului și IMM-urilor și au pus în sarcina statelor gestionarea unor programe dedicate clusterelor.
Opinia majoritară în acest moment pentru România este că statul trebuie să intervină și să susțină firmele să formeze clustere. Economia românească dezvoltată insuficient este motivul principal pentru care statul trebuie să încalce ”regula” enunțată la finele capitolului II, care recomandă implicarea publică doar pentru susținerea clusterelor apărute spontan. Datorită caracteristicii de stat centralizat, nivelul guvernamental este în prezent responsabil de acest domeniu. În acest sens, Ministerul Economiei a venit cu o serie de inițiative în cadrul politicii industriale bazată pe clustere inovative/poli de competitivitate. Printre acestea se numără:
identificarea clusterelor existente și potențiale, proces finalizat cu elaborarea ”Ghidului pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ”, finanțat de minister;
proiectele INOV CLUSTER( 2008-2010) și INOV CLUSTER II (2011-2012) – finanțate prin Programul Sectorial de Cercetare-Dezvoltare;
inițiativă dedicată includerii IMM-urilor în clustere și susținerii internaționalizării lor;
reorientarea politicii industriale către inovare;
identificarea și susținerea polilor de competitivitate.
Documentele programatice cele mai importante ce vizează susținerea clusterelor în România sunt, până la definitivarea strategiei pentru exercițiul financiar 2014-2020, Cadrul Strategic Național de Referință, cu Programul Operațional Sectorial – Creșterea Competitivității Economice. În acest program, Axa prioritară 1: Un sistem inovativ și eco-eficient de producție, are Domeniul major de intervenție 1.3: Dezvoltarea unui antreprenoriat sustenabil, una din operațiunile susținute în DMI 1.3. fiind sprijinul pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere. Pentru gestionarea acestui program operațional autoritate responsabilă este o Direcție Generală din cadrul Ministerului Economiei.
De asemenea, prin politica industrială privind promovarea polilor de competitivitate și a clusterelor au fost identificați cele mai importante stucturi industriale, existente sau potențiale. Obiectivul general al acestei politici este de a stimula dezvoltarea rețelelor indusriale în jurul unor clustere funcționale cu scopul de a produce bunuri cu valoare adăugată cât mai mare, competitive pe piața națională și internațională. Un alt pas făcut de statul român a constat în crearea unui grup de lucru intersectorial, cu reprezentanți din Ministerul Economiei (Autoritatea de Management POSCCE și Direcția Politici Industriale), Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, Ministerul pentru IMM-uri, Comerț și Mediul de Afaceri (în prezent, Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism), Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței (în prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice).
Cât privește cercetarea pe domeniul clusterelor în România, aceasta e una săracă și preponderent realizată sub supravegherea sectorului public sau în cadrul unor proiecte finanțate de Uniunea Europeană. Astfel, prima cercetare serioasă privind analiza clusterelor potențiale în România a fost realizată de către Centrul Internațional pentru Studii Antreprenoriale în 1988, la solicitarea Institutului pentru Dezvoltare Economică al Băncii Mondiale. Rezultatele acestui studiu au demonstrat prezența a trei clustere emergente din domeniile industriei lemnului, industria navală și producția de software. O altă analiză din România a fost dezvoltată în cadrul proiectului ”Virtual Clustering Identification and Dissemination of Strategic Territorial Planning Best Practices for Certain Countries of Danubian and Southern Europe”, finanțat prin programul INTEREGII C – CADSES4. În acest proiect a fost implicat doar județul Harghita, iar în raportul de la finele activităților au fost descrise patru clustere potențiale (lemn, olărit, tipografie și aparataj). Au urmat un șir de astfel de proiecte ce au implicat pe rând, diverse regiuni din România și care au avut ca rezultat un schimb de informații și bune practici, dar și o stabilire pe baze empirice a potențialului privind clusterele.
Un moment important pentru acest domeniu a fost înființarea Asociației Clusterelor din România, în 2011. Membrii fondatori au fost 15 clustere existente iar scopul reunirii lor într-o structură națională a fost de a promova în comun dezvoltarea economică a țării, de a susține dezvoltarea clusterelor existente și de a stimula înființarea de noi clustere. Printre activitățile derulate de asociație se numără informarea, consilierea, reprezentarea, monitorizarea performanțelor clusterelor, cercetarea, organizarea de evenimente de formare, participarea în proiecte naționale și internaționale. Viziunea asociației privind componența unui grup ce-l poate defini drept cluster include trei piloni:
pilonul economic: companii din industrie sau servicii ce aparțin unui domeniu, precum și alte asociații (patronate, organizații profesionale);
pilonul educație-cercetare: universități și instituții de cercetare;
pilonul autorități publice: ministere, Agenții de Dezvoltare Regională, Primării etc.
Pe lângă acești trei piloni, este recomandată prezența în cadrul clusterelor a organizațiilor catalizator. Acestea pot fi camerele de comerț, firmele de consultanță etc. Acest model cu patru componente este considerat cel mai oportun și de către Direcția Politici Industriale din cadrul Ministerului Economiei. Forma ”trifoi cu patru foi”, a venit după ce s-a constatat că modelul ”triple helix” care descrie un cluster apărut spontan (companiile, instituțiile de educație și cercetare, autorități publice), nu e suficient pentru România. Pentru a încuraja cooperarea între cele trei părți, este nevoie de o a patra parte, care să promoveze și să faciliteze interacțiunea în interiorul grupului.
În continuare, vor fi prezentate pe scurt posibilitățile de finanțare pe care le-au avut clusterele potențiale sau existente din România în perioada 2007-2013. Programele care vor fi elaborate pentru următorul exercițiu financiar vor fi inspirate în mare parte din experiența anterioară. Aceste posibilități se referă atât la măsuri destinate în mod direct clusterelor, cât și la măsuri pentru companii, universităță și institute de cercetare care au putut fi folosite în interesul comun al membrilor clusterelor.
Programe operaționale finanțate din fondurile europene:
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POSCCE), prin Axa Prioritară 1: Un sistem de producție inovativ și eco-eficient și Axa Prioritară 2: Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare pentru competitivitate;
Programul Operațional Regional (POR), prin Axa Prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere și Axa Prioritară 4: Consolidarea mediului de afaceri regional și local;
Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), prin Axa Prioritară 1: Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere și Axa Prioritară 3: Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor;
Programe de cooperare teritorială europeană, finanțate din fondurile europene:
Programul pentru rețeaua de dezvoltare urbană URBACT II, prin Axa prioritară 1: Orașe promotoare ale creșterii economice și ocupării forței de muncă;
Programul de cooperare interregională INTERREG IV C, prin Axa Prioritară 1: Inovare și economia cunoașterii;
Programele de cooperare transfrontalieră (România – Bulgaria, România – Serbia, Ungaria – România, România-Ucraina-Republica Moldova). Pentru regiunea Nord-Est se aplică Programul de cooperare tranfrontalieră România-Ucraina-Republica Moldova, prin Proritatea 1: Către o economie mai competitivă a onei de frontieră;
Programul de Cooperare Transnațională Sud Estul Europei, prin Axa Prioritară 1: Sprijinirea inovării și antreprenoriatului;
Programele naționale finanțate de la bugetul de stat:
Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2007-2013, prin Programul 1. Resurse Umane, Programul 2. Capacități și Programul 4. Parteneriat în domeniile prioritare.
O primă concluzie e că în România există atât potențial pentru clustere, așa cum au demonstrat-o studiile efectuate până acum, cât și oportunități de finanțare și instrumente de sprijin pentru dezvoltarea clusterelor, fie ele directe sau indirecte. Există mai multe sectoare economice pregătite pentru apariția clusterelor, diferite de la regiune la regiune, și o dorință a IMM-urilor românești de a se internaționaliza, însă barierele țin de multe ori de nivelul slab de cooperare și comunicare, sistemul educațional neconectat la piața muncii, lipsa unor viziuni clare și a unor strategii pe termen lung din partea sectorului public.
O altă concluzie importantă după analiza instrumentelor de susținere, cu fonduri naționale sau europene, disponibile în România pentru clusterele potențiale sau existente, este că acest suport public este centralizat și gestionat de cele mai multe ori de nivelul național de decizie, iar nivelul regional are un rol nesemnificativ. De asemenea, în cazul României măsurile de susținere a clusterelor se încadrează în politicile pentru competitivitate și inovație, fiind insuficient legate de politicile de dezvoltare regională.
În cele din urmă, poate fi sesizată importanța rolului pe care îl au politicile europe în acest domeniu. Politicile adoptate în România au fost adoptate în urma coordonării de către Uniunea Europeană, iar oportunitățile de finanțare pentru clusterele emergente și cele existente au preponderent ca sursă fondurile europene. De asemenea, Uniunea Europeană a avut un rol determinant în răspândirea cunoștințelor și bunelor practici în România finanțând o serie de proiecte prin care instituțiile publice responsabile de la nivel național și regional și-au dezvoltat capacitatea de a formula măsuri dedicate clusterelor.
Regiunea Nord-Est. Clustere existente și potențiale
Regiunea Nord-Est este cea mai mare dintre cele opt regiuni de dezvoltare a României, atât din punct de vedere al teritoriului, cât și al populației. În același timp, se situează pe ultimul loc sub aspectul produsului intern brut pe cap de locuitor, datorită nivelului scăzut al productivității și al infrastructurii fizice și de utilități slab dezvoltate. Obiectivul general al Strategiei Regionale Nord-Est 2007-2013 este reducerea decalajului existent față de regiunile dezvoltate ale României prin creșterea gradului de competitivitate și atractivitate regională. Chiar dacă este în topul sărăciei, regiunea Nord Est are pe teritoriul său cinci clustere dezvoltate în ultimii în ani în jurul unor domenii de activitate economică cu potențial de creștere.
Politici, responsabili
Cel mai important actor la nivel regional este Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, care deși nu reprezintă încă nivelul de guvernare regional, a întreprins un șir de măsuri pentru analiza regiunii și a elaborat strategii și planuri de dezvoltare. Proiectul Strategiei de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 include prevederi pentru economia regională. Astfel, prioritatea ”Sprijinirea unei economii competitive și a dezvoltării locale” are obiectivul specific ”Sprijinirea inovării și competitivității mediului economic”, iar măsurile prin care se va realiza acest obiectiv sunt ”Dezvoltarea inovării și transferului de know-how, inclusiv prin crearea și dezvoltarea de clustere” și ”Sprijin pentru domenii competitive și sisteme productive integrate, inclusiv pentru dezvoltarea de produse, servicii și procese tehnologice noi, cu valoare adăugată crescută”. Conform acestui proiect de strategie, competitivitatea redusă a regiunii Nord-Est a provocat diminuarea PIB/locuitor și a menținut regiunea pe ultimul loc la nivelul României. Competivitatea scăzută are la bază mai mulți factori precum productivitatea scăzută a muncii, activități de inovare și transfer tehnologic insuficiente, sectorul de cercetare-dezvoltare slab dezvoltat. Prin măsura ”Dezvoltarea inovării și transferului de know-how, inclusiv prin crearea și dezvoltarea de clustere” se urmărește susținerea inovării și transferului tehnologic în regiune.
Prin Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 au fost stabilite următoarele ținte pentru anul 2022: 1) crearea de trei clustere noi; 2) dezvoltarea a minim trei clustere existente; 3) crearea a trei centre de transfer tehnologic și a unei rețele regionale. Acțiunile prevăzute pentru atingerea acestor ținte sunt susținerea creării de noi clustere și suport pentru dezvoltarea clusterelor existente, în special prin internaționalizare. Acest suport se va materializa mai ales prin activitățile de cercetare-dezvoltare, de dezvoltare a resurselor umane, de impulsionare a cooperării în cadrul clusterelor. De asemenea, alte acțiuni vor consta în crearea de oficii pentru transfer tehnologic în cadrul universităților și institutelor de cercetare și realizarea unei rețele regionale compusă din aceste oficii.
În cazul clusterelor, ADR Nord-Est a identificat în 2013 domenii cu potențial precum cel agroalimentar, TIC, textile, sănătate. Problemele ce limitează dezvoltarea unor clustere performante țin de lipsa unor companii ce ar întregi lanțul valoric și interacțiunea slabă dintre companii. Pornind de la aceste considerente, ADR Nord-Est a venit cu un set de măsuri care să transpună în practică trei obiective specifice:
Obținerea unei imagini clare privind verigile lipsă în lanțul valoric din fiecare cluster productiv regional, care limitează accesarea unor piețe noi;
Definirea și diseminarea unui bazin de potențiali parteneri care pot furniza clusterelor productive input-ul necesar pentru închiderea lanțurilor valorice;
Oferirea de asistență tehnică pentru creșterea performanței clusterelor regionale prin inovare și cooperare.
Un alt document programatic relevant pentru domeniul clusterelor este Strategia de specializare inteligentă a Regiunii Nord-Est 2014-2020. Prin acest document este propusă aplicarea modelulului conceptual de intervenție realizat de către Kristofer Erlandsson. Conform acestuia, sectoarele economice dezvoltă sisteme inovative printr-un proces cu patru faze:
Aglomerarea – evidențierea, prin analize statistice, aglomerărilor (concentrări geografice de companii din același domeniu);
Rețelele de afaceri – stabilirea relațiilor de afaceri și formarea interdependențelor între firme, sub forma lanțurilor de valoare integrate sau a asociațiilor patronale;
Clusterele – apariția unor structuri de management la nivelul rețelelor cu funcțiuni de marketing, lobby, reprezentare și includerea pe parcursu a unor universități, instituții de cercetare, administrația publică locală.
Sistemul de inovare regional – dezvoltarea de proiecte comune pentru facilitarea transferului de tehnologii și bune practici, pentru identificarea oportunităților de inovare cu scopul de a crea sau a menține avantaje competitive.
De asemenea, ADR Nord Est inventariază și actualizează baza de date a Cluster Observatory, iar prin proiectul Cluster PoliSEE (Politici Inteligente pentru Clustere în Sud-Estul Europei) a analizat calitativ și cantitativ politicile de cluster din România.
Clustere existente
În prezent, în regiunea Nord-Est există 7 clustere în domenii diferite, precum sănătate, textile, turism, TIC, tehnologii agroalimentare, biotehnologie:
ASTRICO Nord-Est
Sector de activitate, specializare – Producție articole textile și fire textile;
Anul înființării – 2010;
Membrii clusterului – 2 întreprinderi mari, 8 întreprinderi mijlocii, 10 întreprinderi mici, 6 microîntreprinderi, 1 universitate, 1 institut de cercetare, 1 furnizor de instruire și educație, 1 organism public;
Număr total salariați – 1860;
Cifra de afaceri anuală companii – 85.000.000 euro;
Forma legală – asociație înregistrată;
Scopul clusterului – internaționalizare companiilor;
Activități de bază – promovarea și sprijinirea dezvoltării industriei textile în regiune, colaborare între membrii clusterului pentru stabilire de contacte cu noi clienți, dezvoltare de proiecte comune pentru noi produse, organizarea în comun a participării la eveniment specializate cum ar fi misiuni economice și târguri, implicare activă în instruirea forței de muncă.
IMAGO-MOL – Clusterul Regional Inovativ de Imagistică Moleculară și Structurală Nord-Est:
Sector de activitate, specializare – Sănătate și științe medicale, imagistica medicală;
Anul înființării – 2012;
Membrii clusterului – 1 IMM, 2 universități, 5 organisme publice și intermediari;
Număr total salariați – 29;
Cifra de afaceri anuală companii – 780.00 euro;
Forma legală – ONG;
Scopul clusterului – creșterea capcacității inovative a economiei regionale;
Activități de bază – dezvoltarea unui plan strategic de acțiune pentru sprijinirea dezvoltării competitive a sectorului de imagistică medicală în regiunea Nord-Est.
IND-AGRO-POL (acoperă toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României):
Sector de activitate, specializare – industrie alimentară și agricultură, mașini agricole;
Anul înființării – 2011;
Membrii clusterului – 1 întreprindere mare, 12 întreprinderi mijlocii, 2 întreprinderi mici, 6 microîntreprinderi, 4 Universități, 11 institute de cercetare-dezvoltare, 15 organisme publice și intermediari(camere de comerț, asociații, agenții, administrație publică);
Număr total salariați – 700;
Cifra de afaceri anuală companii – 164.000.000 euro
Forma legală – asociație;
Scopul clusterului – creșterea capacității inovative a economiei regionale;
Activități de bază – cooperare, cercetare-dezvoltare, instruire, marketing și relații publice, networking și internaționalizare.
APT Bucovina – Asociația pentru Turism Bucovina:
Sector de activitate, specializare – turism, managementul destinației (promovarea și dezvoltarea turismului în regiunea Nord-Est a României);
Anul înființării – 2001;
Membrii clusterului – 5 întreprinderi mijlocii, 2 întreprinderi mari; 26 de microîntreprinderi, 1 universitate, 1 furnizor de instruire și educație, 4 organisme publice și intermediare;
Număr total salariați – 610;
Cifra de afaceri anuală companii – 3.300.00 euro;
Forma legală – ONG;
Scopul clusterului – îmbunătățirea calității turismului în Nord-Estul României;
Activități de bază – dezvoltarea de noi produse turistice, sprijinirea dezvoltării strategice a acestui sector, realizarea de materiale de promovare, instruire pentru personalul din turism, schimb internațional de bune practici în contextul proiectelor europene.
IT New Media – ICONIC
Sector de activitate, specializare – informatica și tehnologia comunicațiilor;
Anul înființării – 2012;
Membrii clusterului – 1 întreprindere mijlocie, 3 întreprinderi mici, 14 microîntreprinderi, 1 universitate, 1 furnizor de instruire și educație, 3 organisme publice și intermediari;
Număr total salariați – 200;
Cifra de afaceri anuală companii – 1.000.000 euro
Forma legală – asociație înregistrată;
Scopul clusterului – creșterea capacității inovative a economiei regionale;
Activități de bază – activități de networking și relații internaționale, acces mai ușor la instruire, transfer de know-how, lobby.
EURONEST IT&C HUB
Sector de activitate, specializare – informatica și tehnologia comunicațiilor, outsorcing – dezvoltare software, industrii creative, web-design și dezvoltare platforme web, logo design, optimizare motoare de căutare, promovare platforme web, marketing și soluții e-commerce, distribuire software, consultanță, publicitate și organizare evenimente;
Anul înființării – 2013;
Membrii clusterului – 3 întreprinderi mijlocii, 7 întreprinderi mici, 3 microîntreprinderi, 4 universități și colegii, 4 organisme publice și intermediari;
Număr total salariați – 447;
Cifra de afaceri anuală companii – 21.600.00 euro;
Forma legală – asociație înregistrată;
Scopul clusterului – creșterea capacității inovative a economiei regionale;
Activități de bază – activități de networking și relații internaționale, acces mai ușor la instruire, transfer de know-how, lobby.
bioROne
Sector de activitate, specializare – biotehnologii, sănătate și științe medicale, microtehnologii și nanotehnogogii; bioinformatică, producție medicamente, farmacogenomică, terapia genelor, testare genetică, nanotehnologii, bioinginerie, servicii de sănătate și diagnostic uman, producție biofarmaceutice și echipamente;
Anul înființării – 2011;
Membrii clusterului – 1 întreprindere mare, 1 întreprindere mijlocie, 2 întreprinderi mici, 1 universitate, 2 institute de cercetare, 6 organisme publice și intermediari;
Număr total salariați – 1609;
Cifra de afaceri anuală companii – 72.000.000 euro
Forma legală, membrii fondatori – asociație neînregistrată;
Scopul clusterului – creșterea capacității inovative a economiei regionale;
Activități de bază – activități de networking și relații internaționale, transfer de know-how, lobby, transpunerea culturii inovative în economie, sprijin privind oportunități de finanțare și programe, cercetarea și dezvoltarea resursei umane de bună calitate din regiune.
Clustere potențiale
Sectoare economice și specializări cu potențial de clusterizare din regiunea Nord Est au fost identificate de-a lungul timpului prin mai multe studii.
Astfel, Centrul pentru Strategie și Competitivitate din cadrul Stockholm School of Economics a prezentat în 2011 un raport ce descrie clusterele existente și potențiale din România conform Observatorului European al Clusterelor. Metodologia cercetării s-a centrat pe trei factori: mărimea clusterelor, nivelul de specializare și măsura în care regiunea este dependentă de activitatea clusterelor. Pentru regiunea Nord Est, specializările care au ieșit în top sunt confecțiile, agricultura și creșterea animalelor, industria mobilei, textile.
Tot în 2011, în cadrul proiectului ”Sprijinirea autorității de management în formularea și implementarea operațiunii privind politicile de competivitate” finanțat prin POSCCE, s-a realizat analiza situației privind polii de competitivitate existenți și potențiali din regiunile României. După analiza calitativă la nivel regional (pornind de la exercițiul de cluster mapping, proiectul Inov Cluster și generarea polilor de competitivitate, plus analiza chestionarilor completate de actori regionali) au identificat ca potențiali poli de competitivitate și clustere în regiunea Nord Est structuri din următoarele specializări: textile, turism, agro food, automotive.
Mai recent, ADR Nord-Est a precizat domeniile relevante pentru dezvoltarea clusterelor în contextul economiei regionale. Astfel, în Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 este inclusă acțiunea ”sprijin pentru crearea de noi clustere ce pot conduce la creșterea competivității regionale: IT, industria alimentară, industriile creative, turism”.
În acest context, clusterele existente au nevoie de un proces de extindere și dezvoltare, iar potențialul existent în regiune trebuie materializat în clustere noi. Responsabilitatea pentru această realizare este asumată de către Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, însă acest organism are limitări serioase care pot fi depășite doar odată cu demararea procesului de descentralizare și transformarea acestei agenții într-o instituție reprezentativă, cu prerogative largi în ceea ce privește dezvoltarea socio-economică a regiunii. Doar atunci vor exista pârghii reale la nivel regional pentru o intervenție eficientă a sectorului public în domeniul clusterelor, cu o abordare integrată și coordonată a politicilor regionale privind inovarea, promovarea antreprenoriatului, educație, infrastructură etc.
Concluzii
Clusterele sunt definite de literatura de specialitate și de diverse documente în mod diferit, în funcție de scopul pentru care se face definirea. Dacă ne referim la economia regională, clusterele reprezintă un fenomen economic spontan de concentrare geografică a unor companii din același sector de activitate. Dacă este vizată dezvoltarea regională ca domeniu de politici publice, clusterele sunt o grupare de companii, autorități publice, instituții de cercetare și educaționale, reunite de cele mai multe ori în jurul scopului de a crește competitivitatea regiunii. Elementele ce reprezintă cel mai bine conceptul de cluster, conform ambelor definiții, sunt concentrarea geografică, proximitatea spațială, cooperarea, infrastructura socială și fluxul de cunoaștere.
Ce înseamnă clusterele regionale pentru economie și politicile publice? Allen J. Scot avansează o teorie curajoasă privind ”mozaicul global al economiilor regionale”, acordând un rol foarte important clusterizării activităților economice pe bază de resurse specifice. Acest fapt este acceptat și înțeles de către instituțiile europene care folosesc clusterele ca pe o ”metaforă utilă” în elaborarea politicilor publice. Mai mult decât o simplă ”metaforă”, clusterele reprezintă una din cele mai importante oportunități pentru a impulsiona activitățile economice și a genera creștere pentru economia regională. Tocmai de identificarea acestui tip de oportunități se ocupă domeniul dezvoltării regionale, acesta fiind punctul comun major al celor două concepte.
Impactul pozitiv pe care-l au clusterele într-o regiune sunt de necontestat, fiind demonstrate de analize empirice. Clusterele aduc plus de inovare, crează locuri de muncă, stimulează antreprenoriatul și conduc atât la specializarea regiunii, cât și la diversificare în contextul întregirii lanțului valoric.
Cu totul altă discuție vine atunci când ne referim la politicile de cluster și impactul pe care-l au în regiune. Este intervenția publică utilă pentru dezvoltarea clusterelor? Unii cercetători răspund ferm că este dăunătoare, că statul nu ar trebui să interfereze cu piața, cea care favorizează apariția naturală a clusterelor cu adevărat durabile și performante. Însă opinia majoritară, cu care suntem de acord, îndeamnă la o evaluare a politicilor de cluster de la caz la caz, pornind de la datele particulare a fiecărei situații în parte. Ca principiu, sectorul public trebuie să-și asume responsabilitatea reducerii obstacolelor din calea cooperării eficiente între companii, instituții și organisme de cercetare, și să creeze un cadru favorabil inovării.
Însă politicile de cluster, pentru a nu fi prea intervenționiste, trebuie fundamentate solid înainte de implementare. Care poate fi argumentul necesității ueni măsuri publice? Literatura de specialitate sugerează că argumente ar putea fi eșecul pieței, eșecul guvernamental sau eșecul sistemic. Eșecul pieței se referă la externalitățile pozitive din domeniul educației și cercetării-dezvoltării pe care companiile nu și le asumă pentru că sunt prea riscante; eșecul guvernamental este reprezentat de inevitabilele grupuri de interese care deturnează deciziile de la binele comun către binele unora; iar eșecul sistemic constă în situația de neconcordanță între actorii publici și cei privați și de ambiguitate a regulilor de joc. Ținând cont de interesul sporit la nivel european față de clustere, care ar fi argumentul UE pentru măsurile dedicate clusterelor? Analizând instrumentele de suport comunitare putem constata că se pleacă de la premiza eșecului pieței. În viziunea UE, clusterele sunt văzute ca un ”boost” pentru inovație, cu externalități pozitive în special pe partea de cercetare-dezvoltare.
Rolul pe care îl are UE în domeniul clusterelor include completarea politicilor de cluster naționale și regionale, motivarea autorităților naționale și regionale să acționeze în acest sens, susținerea creării de clustere prin extinderea bazei de cunoaștere. Acest rol este confirmat de noi după analiza atât a situației Germaniei, dar mai ales a României. De asemenea, UE are o abordare integrată, ce include instrumente de susținere financiară și instrumente ce faciliează schimbul de informații și bune bractici, dar și măsuri de coordonare a politicilor naționale.
Cazul Germaniei este intersant pentru studierea politicilor de cluster, deși este îndoielnic impactul politicilor de cluster asupra performanțelor clusterelor germane, unele din ele fiind celebre în toată lumea. Mai mult decât atât, decidenții din landul Baden Württemberg au conștientizat faptul că clusterele se dezvoltă în mod natural și au decis să aibă o abordare mai liberală. În Germania nu politicile speciale dedicate clusterelor sunt răspunsul, ci cadrul general de suport, cu o infrastructură pusă la punct, un sistem de educație dezvoltat, un domeniu de cercetare-dezvoltare avansat. Însă chiar și așa, prin analiza măsurilor special dedicate clusterelor am identificat ca bună practică programul din regiunea Stuttgart destinat centrelor regionale de competență și inovație care au evoluat ulterior în clustere. Un aspect foarte important ce a ieșit în evidență după acest studiu de caz, mai ales prin opoziție cu situația României, este autonomia de care se bucură structurile teritorial-administrative inferioare nivelului federal, adică landurile și regiunile. Această autonomie decizională permite inițierea unor măsuri adaptate contextului regional și plecând de la resursele specifice existente în regiune.
Însă, ca orice tendință de reglementare din partea sectorului public, politicile de cluster sunt supuse unor critici. Pe de o parte, unii cercetători susțin că rolul sectorului public limitat la finanțare este insuficient și ar trebui extins mai mult pe partea de informare, consiliere, instruire, iar pe de altă parte există opinia descrisă mai sus că statul nu ar trebui să se implice în niciun fel în crearea clusterelor. Poziția mai nuanțată, pe care o susținem, exprimă ideea că susținerea publică ar trebui acordată doar clusterelor apărute în mod spontan. În așa fel, sectorul public ar avea rolul de a identifica clusterele și de a crea programe de finanțare și instrumente de suport pentru acestea. Alte critici ale politicilor de cluster țin de faptul că acestea sunt adresate preponderent întreprinderilor mici și mijlocii, iar companiile mari sunt de multe ori excluse. De asemenea, aria economică pentru care se croiesc programele europene și guvernamentale este, de cele mai multe ori, industria high-tech, deoarece poate crea valoare adăugată mare și e strâns legată de domeniul cercetare-dezvoltare. Însă clusterele aduc beneficii și altor domenii din industrie și servicii, iar politicile ar trebui extinse în așa fel încât să acopere o arie cât mai largă a activităților economice.
În cazul României, domeniul clusterelor se află într-o fază incipientă, iar rolul statului este atribuit de către instituțiile europene. Ținând cont de faptul că economia este încă suficient dezvoltată, credem că statul român este îndreptățit să intervină cu politici dedicate clusterelor. Actorul public responsabil de trasararea direcțiilor de dezvoltare în acest domeniu este Direcția politici industriale din cadrul Ministerului Economiei. Această instituție a instituit modelul ”trifoi cu patru foi” pentru clusterele românești, care are în componența pilonul business, pilonul educație-cercetare, pilonul autorități publice și pilonul de suport reprezentat prin organizații catalizator. De asemenea, în România, politicile de cluster vizează în mod special inovarea și sunt incluse în cadrul politicilor industriale. Concluzia care se impune după analiza situației din România ține de centralizarea deciziilor privind clusterele la nivelul național.
În ceea ce ține de posibilitățile de finanțare pe care le au clusterele din România, acestea sunt majoritar programe cu finanțare europeană. De asemenea, politicile europene au un impact la nivel național prin formarea bazei de cunoaștere pentru factorii decizionali, prin programe și proiecte dedicate studiilor din domeniu, schimburilor de informații și bune practici. Însă opțiunile variate de suport din partea sectorului public nu se materializează tot timpul în clustere performante și durabile din cauza nivelului slab de cooperare dintre companii și autorități, a sistemului educațional neadaptat la piața muncii, a lipsei unor viziuni clare și a unor strategii pe termen lung. Un pas important pentru depășirea acestor limite a fost înființarea Asociației Clusterelor din România, un organism care vine să completeze eforturile statului în acest domeniu.
Recomandările noastre pentru abordarea clusterelor în programele din exercițiul bugetar 2014-2020 sunt: includerea unei măsuri speciale dedicată clusterelor în Programul Operațional Regional (o astfel de măsură este acum inclusă doar în POSCCE) pentru a asigura legătura între clustere și dezvoltare regională; elaborarea unei strategii națională uniforme dedicate clusterelor care să includă acțiuni pentru asigurarea unui flux de cunoaștere, pentru conectarea sistemului educațional și cel de cercetare-dezvoltare cu sectorul afacerilor, pentru finanțarea planurilor clusterelor existente și care să ofere mai multă responsabilitate nivelului regional.
În Regiunea Nord-Est, principalul responsabil de politicile de cluster este Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, organism cu putere de decizie restrânsă, generatoare de strategii fără instrumente reale de asigurare a implementării și controlului. Politicile principale la nivelul regiunii care includ prevederi privind clusterele sunt Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 și Strategia de Specializare Inteligentă a Regiunii Nord-Est 2014-2020. Aceste documente programatice sunt importante mai ales în contextul proiectelor cu finanțare europeană și programelor de dezvoltare regionale care trebuie să fie conforme cu obiectivele stipulate de către cele două strategii.
Situația clusterelor la nivel regional a fost conturată de-a lungul ultimilor cinci ani prin apariția a șapte clustere în domenii precum sănătatea, textilele, turismul, TIC, tehnologiile agroalimentare, biotehnologia. ADR Nord-Est a fost implicată activ în crearea acestor clustere și are în prezent calitatea de membru în toate cele șapte structuri. În urma analizei acestor clustere și a oportunităților ce există în regiune, concluzia este că clusterele existente au nevoie de a fi extinse prin membri noi și consolidate prin activități de management, marketing, instruire și cooperare, iar potențialul regiunii trebuie materializat prin crearea de noi clustere. O măsură recomandată pentru clusterele emergente este preluarea bunei practici din regiunea Stuttgart și anume crearea de centre regionale de competență, care ar reprezenta o fază incipientă a clusterelor și ar duce la dezvoltarea unor structuri funcționale și durabile în timp. De asemenea, pentru o adevărată schimbare în România se impune continuarea procesului de descentralizare și transformarea ADR-urilor în instituții decizionale reprezentative care să asigure guvernanța economică regională și să gestioneze programele cu finanțare europeană. Doar această schimbare va oferi instrumente concrete regiunilor de a-și valorifica resursele specifice și de a-și pune în practică strategiile de dezvoltare.
Bibliografie
CĂRȚI
Asheim B., Cooke Ph., Martin R., Clusters and Regional Development, Critical reflections and explorations, Routledge, 2006
Blien U., Maier G., The Economics of Regional Clusters. Networks, Technology and Policy, Edward Elgar Publishing, 2008
Borras S., Tsagdis D., Clusters Policies in Europe. Firms, Institutions, And Governance, Edward Elgar Publishing Limited, Glos, 2008
Catană A., Șeuleanu D., Finanțări europene pentru proiecte ce presupun activități de cercetare, dezvoltare, inovare. Instrumente de lucru, Editura Contaplus, București, 2009
Crouch C. et al, Local Production Systems in Europe: Rise or Demise?, Oxford University Press, New York, 2001
Fornahl D., Henn, S., Menzel M., Emerging Clusters. Theoretical, Empirical and Political Perspectives on the Initial Stage of Cluster Evolution, Edward Elgar Publishing, 2010
Keating M., Noul Regionalism în Europa Occidentală. Restructurare teritorială și schimbare politiciă, Iași, Institutul European, 2008
OECD, Business Clusters: Promoting Enterprise in Central and Eastern Europe, Local Economic and Employment Development (LEED), OECD Publishing, 2005
Pitelis C., Sugden R., Wilson J., Clusters and Globalisation. The Development of Urban and Regional Economies, Edward Elgar Publishing, 2006
Stimson R., Stough R., Roberts B., ”Regional Economic Development”, Springer-Verlag, Berlin Heidelberg, 2002
Ungureanu G., Mateoc-Sîrbu N., Dezvoltare regional și rurală, Tipo Moldova, Iași, 2009
ARTICOLE
Asalos N., From Clusters to Competitive Clustersin Romanian Economy, The 6th International Days of Statistics and Economics, Praga
Asheim B., Cooke Ph., Martin R., The Rise of the cluster concept in regional analysis and policy, în Asheim B., Cooke Ph., Martin R., Clusters and Regional Development, Critical reflections and explorations, Routledge, New York, 2006
Barsoumian S., Severin A., der Spek T., Eco-innovation and national cluster policies in Europe. A quality review, Greennovate! Europe EEIG, Bruxelles, 2001
Bart de Graaf L., Innovative Foresight Planning: The Role of (Regional) Government on Cluster Development, SYARK Environmental planning, 2011
Bruch-Krumbein W., Hochmuth E., Cluster und Clusterpolitik – Begriffliche Grundlagen und empirische Fallbeispiele aus Ostdeutschland, Verlag Sciiren, Marburg. Citat în GTZ (2002), Cluster Study
Ciurcanu R., Economia mondială între globalizare și regionalizare, în Analele științifice ale Universtității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Coulander V., The role of public authorities in clusters: A study of cluster policy in European regions, University of Groningen, Science Shop of Economics and Business, Groningen, 2010
Dan, M.C., Competitiveness, regional development and clusters in the Romanian context, Procedings of the 6th International Conference on Business Excellence, Editura Universității Transilvania Brașov, p. 165-168
Desroches P., Sautet F., Cluster-based economic strategy, facilitation policy and the market process, în The Review of Austrian Economics, 17:2/3, 233-245, 2004, Kluwer Academic Publishers, 2004
Harrison J., Towards the new ”Regional World”, în Growe A. et al. Polyzentrale Stadtregionen–Die Region als planerischer Handlungsraum, Hannover 2012
Isaksen A., Building Regional Innovation Systems: Is Endogenous Industrial Development Possible in the Global Economy? Canadian Journal of Regional Science, 22, Spring No.1:101-120, 2001. Citat în Regional clusters in Europe, Observatory of European SMEs, 2002, No.3
Ketels C., Clusters, Cluster Policy, and Swedish Competitiveness in the Global Economy, The Globalisation Council 2009
Lagendijk A., Charles D., Clustering as a new growth strategy for regional economies? A discussion of new forms of regional industrial policy in the UK, în Cluster-analysis and cluster –based policy, OECD
Pencea S., Aglomerările economice de tip cluster, Revista de Economie Mondială, Vol. 2, Nr. 4 (2010)
Porter, M.E., Clusters and the New Economics of Competition, în Harvard Business Review, 1998
Scott A.J., The Global Mosaic of Regional Economies, în Regions and the World Economy: The coming Shape of Global Production, Competition, and Political Order, Oxford University Press, 2011
Uyarra E., Ramlogan R., The Effects of Cluster Policy on Innovation, Nesta Working Paper 12/05, 2012,
Weterings A. et al., Clusters en Economische Groei, Netherlands Institute for Spatial Research. Citat în Bart de Graaf L., Innovative Foresight Planning: The Role of (Regional) Government on Cluster Development, SYARK Environmental planning, 2011
RESURSE WEB
ADR Nord-Est, Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020, versiune de lucru aprilie 2013. Disponibil pe internet la adresa: www.adrne.ro
ADR Nord-Est, Strategia de specializare inteligentă a regiunii Nord-Est. Viziune, misiune, priorități, măsuri și portofoliu de proiecte, 2013. Disponibil pe internet la adresa: www.adrne.ro
Alianța Europeană a Clusterelor. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibile pe internet la adresa: www.eca-tactis.eu
AM POS CCE, Studiul Analiza situației existente privind polii de competitivitate existenți și potențiali din România, aprilie 2011, p.22. Disponibil pe internet la adresa: http://www.eufinantare.info/finantare/poscce-doc/Analiza_clusterelor_30012012FINAL.pdf
Andersson T. et al, The Cluster Policies Whitebook, distribuit de International Organisation for Knowledge and Enterprise Development (IKED), IKED 2004. [Citat pe 21 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://lup.lub.lu.se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=1304063&fileOId=1304064
Asociația Clusterelor din România, Raportul ”Analiza situației privind clusterele existente și potențiale din România”, octombrie, 2012. Disponibil pe internet la adresa: http://www.clustero.eu/images/biblioteca/analiza_clusterelor_01%2004%202013.pdf
Center for Strategy and Competitiveness, CSC, Star Clusters in Romania, Stocholm School of Economics, 2011. [Citat la data de 16.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.clusterobservatory.eu/common/galleries/downloads/Star_clusters_Romania.pdf
Central Europe Programme, Clusters & Cooperation for Regional Development in Central Europe. Exchange of experiences dedicated to the identification of good practices – Regional Policies Recommandation. [Citat la data de 10.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.central2013.eu/nc/central-projects/approved-projects/funded-projects/?tx_fundedprojects_pi1%5Bproject%5D=75
Comisia Europeană, Community Framework for State Aid for Research and Development and Inovation (2006/C 323/01). [Citat pe 15 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:323:0001:0026:en:PDF
Comisia Europeană, Comunicarea Către înființarea de grupuri de nivel mondial în Uniunea European, 17.10.2008, COM(2008) 652 final, Anexa ”The concept of clusters and cluster policies and their role for competitiveness and innovation: Main statistical results and lessons learned”. [Citat pe 20 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/files/clusters-working-document-sec-2008-2635_ro.pdf
Comisia Europeană, Documentul de lucru însoțitor The concept of clusters and culster policies and their role for competitveness and innovation: Main statistical results and lesson laearned. SEC (2008) 2637. [Citat la data de 10.05.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=SEC:2008:2637:FIN:en:PDF
Comisia Europeană, Comunicarea Putting knowledge into practice: A broad-based innovation strategy for the EU, COM(2006) 502 final. Disponibilă pe internet la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/com/2006/com2006_0502en01.pdf
Comisia Europeană, Comunicarea Gândiți mai întâi la scară mică: Prioritate pentru IMM-uri. Un ”Small Business Act” pentru Europa, COM(2008) 394 final. [Citat pe 03.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:RO:PDF
Comisia Europeană, Direcția Generală Întreprinderi și Industrie, Innovation Clusters în Europe: A statistical analysis and overview of current policy support. Disponibil pe internet la adresa:
http://www.central2013.eu/fileadmin/user_upload/Downloads/Tools_Resources/Cluster.pdf
Competence and Innovation Center Initiative Stuttgart Region, website oficial. [Citat la data de 12.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://kompetenzzentren.region-stuttgart.de/en/
Consiliul European, Concluziile reuniunii din 4 decembrie 2006. [Citat pe 28.05.2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/99410.pdf
Consiliul UE, Decizia din 6 octombrie 2006 Orientările strategice comunitare privind coeziunea, Jurnalul Oficial al UE, 2006/702/EC. [Citat pe 28.05.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/2007/osc/l_29120061021en00110032.pdf
Consiliul SUA pentru Competitivitate, Raportul Inovation America – Cluster-Based Strategies for Growing State Economies, 2007. [Citat pe 10 mai 2014]. Disponibl pe internet la adresa: http://www.compete.org/images/uploads/File/PDF%20Files/NGA_Govs_Guide_Clusters_2007.pdf
Direcția Generală Politici Industriale, Ministerul Economiei, Ghid pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, București, 2009. [Citat pe data de 16.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.minind.ro/presa_2010/iulie/ghid_230710.pdf
Direcția Politici Industriale, MECMA, Politica industrială bazată pe clustere innovative/poli de competitivitate și oportunități de colaborare în rețele de tip cluster, 2012. [Citat pe 15.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.minind.ro
EURIS, Inventory of good practices on open innovations. Stuttgart Region Automotive Cluster Initiative(CARS). [Citat la data de 13.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.euris-programme.eu
Grupul European pentru Politicile de Cluster, Final Recommandations – A call for Policy Action, 2010. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://wbc-inco.net/object/news/3132
Kiese M., Regional Cluster Policies in Germany – A Multi-Level Governance Perspective on Policy Learning. [Citat la data de 05.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://revel.unice.fr/eriep/?id=3543
Inițiativa pentru Excelența Clusterelor Europene. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.cluster-excellence.eu
Isaksen A., Regionalisation and Regional clusters as development strategies in a global economy, STEPT group, Oslo, 1998, p. 13. [Citat pe 20 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.nifu.no/files/2012/11/STEPrapport1-1998.pdf
OECD, Raportul Local partnership, clusters and SME globalization, prezentat la Conferința Miniștrilor responsabili de IMM-uri și Industrie din 14-15 iunie 2000 [Citat pe 15 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.oecd.org/industry/smes/2010888.pdf
Observatorul IMM-urilor europene, Regional clusters in Europe, No.3, 2002 [Citat pe 20 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/innovation/pdf/library/regional_clusters.pdf
Observatorul European al Clusterelor. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.clusterobservatory.eu
Region Stuttgart, Competence Centres in the Stuttgart Region. [Citat la data de 12.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://six6.region-stuttgart.de/sixcms/media.php/1181/Rekiz-Folder.10217.pdf
Bibliografie
CĂRȚI
Asheim B., Cooke Ph., Martin R., Clusters and Regional Development, Critical reflections and explorations, Routledge, 2006
Blien U., Maier G., The Economics of Regional Clusters. Networks, Technology and Policy, Edward Elgar Publishing, 2008
Borras S., Tsagdis D., Clusters Policies in Europe. Firms, Institutions, And Governance, Edward Elgar Publishing Limited, Glos, 2008
Catană A., Șeuleanu D., Finanțări europene pentru proiecte ce presupun activități de cercetare, dezvoltare, inovare. Instrumente de lucru, Editura Contaplus, București, 2009
Crouch C. et al, Local Production Systems in Europe: Rise or Demise?, Oxford University Press, New York, 2001
Fornahl D., Henn, S., Menzel M., Emerging Clusters. Theoretical, Empirical and Political Perspectives on the Initial Stage of Cluster Evolution, Edward Elgar Publishing, 2010
Keating M., Noul Regionalism în Europa Occidentală. Restructurare teritorială și schimbare politiciă, Iași, Institutul European, 2008
OECD, Business Clusters: Promoting Enterprise in Central and Eastern Europe, Local Economic and Employment Development (LEED), OECD Publishing, 2005
Pitelis C., Sugden R., Wilson J., Clusters and Globalisation. The Development of Urban and Regional Economies, Edward Elgar Publishing, 2006
Stimson R., Stough R., Roberts B., ”Regional Economic Development”, Springer-Verlag, Berlin Heidelberg, 2002
Ungureanu G., Mateoc-Sîrbu N., Dezvoltare regional și rurală, Tipo Moldova, Iași, 2009
ARTICOLE
Asalos N., From Clusters to Competitive Clustersin Romanian Economy, The 6th International Days of Statistics and Economics, Praga
Asheim B., Cooke Ph., Martin R., The Rise of the cluster concept in regional analysis and policy, în Asheim B., Cooke Ph., Martin R., Clusters and Regional Development, Critical reflections and explorations, Routledge, New York, 2006
Barsoumian S., Severin A., der Spek T., Eco-innovation and national cluster policies in Europe. A quality review, Greennovate! Europe EEIG, Bruxelles, 2001
Bart de Graaf L., Innovative Foresight Planning: The Role of (Regional) Government on Cluster Development, SYARK Environmental planning, 2011
Bruch-Krumbein W., Hochmuth E., Cluster und Clusterpolitik – Begriffliche Grundlagen und empirische Fallbeispiele aus Ostdeutschland, Verlag Sciiren, Marburg. Citat în GTZ (2002), Cluster Study
Ciurcanu R., Economia mondială între globalizare și regionalizare, în Analele științifice ale Universtității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Coulander V., The role of public authorities in clusters: A study of cluster policy in European regions, University of Groningen, Science Shop of Economics and Business, Groningen, 2010
Dan, M.C., Competitiveness, regional development and clusters in the Romanian context, Procedings of the 6th International Conference on Business Excellence, Editura Universității Transilvania Brașov, p. 165-168
Desroches P., Sautet F., Cluster-based economic strategy, facilitation policy and the market process, în The Review of Austrian Economics, 17:2/3, 233-245, 2004, Kluwer Academic Publishers, 2004
Harrison J., Towards the new ”Regional World”, în Growe A. et al. Polyzentrale Stadtregionen–Die Region als planerischer Handlungsraum, Hannover 2012
Isaksen A., Building Regional Innovation Systems: Is Endogenous Industrial Development Possible in the Global Economy? Canadian Journal of Regional Science, 22, Spring No.1:101-120, 2001. Citat în Regional clusters in Europe, Observatory of European SMEs, 2002, No.3
Ketels C., Clusters, Cluster Policy, and Swedish Competitiveness in the Global Economy, The Globalisation Council 2009
Lagendijk A., Charles D., Clustering as a new growth strategy for regional economies? A discussion of new forms of regional industrial policy in the UK, în Cluster-analysis and cluster –based policy, OECD
Pencea S., Aglomerările economice de tip cluster, Revista de Economie Mondială, Vol. 2, Nr. 4 (2010)
Porter, M.E., Clusters and the New Economics of Competition, în Harvard Business Review, 1998
Scott A.J., The Global Mosaic of Regional Economies, în Regions and the World Economy: The coming Shape of Global Production, Competition, and Political Order, Oxford University Press, 2011
Uyarra E., Ramlogan R., The Effects of Cluster Policy on Innovation, Nesta Working Paper 12/05, 2012,
Weterings A. et al., Clusters en Economische Groei, Netherlands Institute for Spatial Research. Citat în Bart de Graaf L., Innovative Foresight Planning: The Role of (Regional) Government on Cluster Development, SYARK Environmental planning, 2011
RESURSE WEB
ADR Nord-Est, Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020, versiune de lucru aprilie 2013. Disponibil pe internet la adresa: www.adrne.ro
ADR Nord-Est, Strategia de specializare inteligentă a regiunii Nord-Est. Viziune, misiune, priorități, măsuri și portofoliu de proiecte, 2013. Disponibil pe internet la adresa: www.adrne.ro
Alianța Europeană a Clusterelor. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibile pe internet la adresa: www.eca-tactis.eu
AM POS CCE, Studiul Analiza situației existente privind polii de competitivitate existenți și potențiali din România, aprilie 2011, p.22. Disponibil pe internet la adresa: http://www.eufinantare.info/finantare/poscce-doc/Analiza_clusterelor_30012012FINAL.pdf
Andersson T. et al, The Cluster Policies Whitebook, distribuit de International Organisation for Knowledge and Enterprise Development (IKED), IKED 2004. [Citat pe 21 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://lup.lub.lu.se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=1304063&fileOId=1304064
Asociația Clusterelor din România, Raportul ”Analiza situației privind clusterele existente și potențiale din România”, octombrie, 2012. Disponibil pe internet la adresa: http://www.clustero.eu/images/biblioteca/analiza_clusterelor_01%2004%202013.pdf
Center for Strategy and Competitiveness, CSC, Star Clusters in Romania, Stocholm School of Economics, 2011. [Citat la data de 16.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.clusterobservatory.eu/common/galleries/downloads/Star_clusters_Romania.pdf
Central Europe Programme, Clusters & Cooperation for Regional Development in Central Europe. Exchange of experiences dedicated to the identification of good practices – Regional Policies Recommandation. [Citat la data de 10.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.central2013.eu/nc/central-projects/approved-projects/funded-projects/?tx_fundedprojects_pi1%5Bproject%5D=75
Comisia Europeană, Community Framework for State Aid for Research and Development and Inovation (2006/C 323/01). [Citat pe 15 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:323:0001:0026:en:PDF
Comisia Europeană, Comunicarea Către înființarea de grupuri de nivel mondial în Uniunea European, 17.10.2008, COM(2008) 652 final, Anexa ”The concept of clusters and cluster policies and their role for competitiveness and innovation: Main statistical results and lessons learned”. [Citat pe 20 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/innovation/files/clusters-working-document-sec-2008-2635_ro.pdf
Comisia Europeană, Documentul de lucru însoțitor The concept of clusters and culster policies and their role for competitveness and innovation: Main statistical results and lesson laearned. SEC (2008) 2637. [Citat la data de 10.05.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=SEC:2008:2637:FIN:en:PDF
Comisia Europeană, Comunicarea Putting knowledge into practice: A broad-based innovation strategy for the EU, COM(2006) 502 final. Disponibilă pe internet la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/com/2006/com2006_0502en01.pdf
Comisia Europeană, Comunicarea Gândiți mai întâi la scară mică: Prioritate pentru IMM-uri. Un ”Small Business Act” pentru Europa, COM(2008) 394 final. [Citat pe 03.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:RO:PDF
Comisia Europeană, Direcția Generală Întreprinderi și Industrie, Innovation Clusters în Europe: A statistical analysis and overview of current policy support. Disponibil pe internet la adresa:
http://www.central2013.eu/fileadmin/user_upload/Downloads/Tools_Resources/Cluster.pdf
Competence and Innovation Center Initiative Stuttgart Region, website oficial. [Citat la data de 12.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://kompetenzzentren.region-stuttgart.de/en/
Consiliul European, Concluziile reuniunii din 4 decembrie 2006. [Citat pe 28.05.2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/99410.pdf
Consiliul UE, Decizia din 6 octombrie 2006 Orientările strategice comunitare privind coeziunea, Jurnalul Oficial al UE, 2006/702/EC. [Citat pe 28.05.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/2007/osc/l_29120061021en00110032.pdf
Consiliul SUA pentru Competitivitate, Raportul Inovation America – Cluster-Based Strategies for Growing State Economies, 2007. [Citat pe 10 mai 2014]. Disponibl pe internet la adresa: http://www.compete.org/images/uploads/File/PDF%20Files/NGA_Govs_Guide_Clusters_2007.pdf
Direcția Generală Politici Industriale, Ministerul Economiei, Ghid pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, București, 2009. [Citat pe data de 16.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.minind.ro/presa_2010/iulie/ghid_230710.pdf
Direcția Politici Industriale, MECMA, Politica industrială bazată pe clustere innovative/poli de competitivitate și oportunități de colaborare în rețele de tip cluster, 2012. [Citat pe 15.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.minind.ro
EURIS, Inventory of good practices on open innovations. Stuttgart Region Automotive Cluster Initiative(CARS). [Citat la data de 13.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.euris-programme.eu
Grupul European pentru Politicile de Cluster, Final Recommandations – A call for Policy Action, 2010. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://wbc-inco.net/object/news/3132
Kiese M., Regional Cluster Policies in Germany – A Multi-Level Governance Perspective on Policy Learning. [Citat la data de 05.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://revel.unice.fr/eriep/?id=3543
Inițiativa pentru Excelența Clusterelor Europene. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.cluster-excellence.eu
Isaksen A., Regionalisation and Regional clusters as development strategies in a global economy, STEPT group, Oslo, 1998, p. 13. [Citat pe 20 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.nifu.no/files/2012/11/STEPrapport1-1998.pdf
OECD, Raportul Local partnership, clusters and SME globalization, prezentat la Conferința Miniștrilor responsabili de IMM-uri și Industrie din 14-15 iunie 2000 [Citat pe 15 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.oecd.org/industry/smes/2010888.pdf
Observatorul IMM-urilor europene, Regional clusters in Europe, No.3, 2002 [Citat pe 20 mai 2014]. Disponibil pe internet la adresa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/archive/innovation/pdf/library/regional_clusters.pdf
Observatorul European al Clusterelor. [Citat pe 01.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: www.clusterobservatory.eu
Region Stuttgart, Competence Centres in the Stuttgart Region. [Citat la data de 12.06.2014]. Disponibil pe internet la adresa: http://six6.region-stuttgart.de/sixcms/media.php/1181/Rekiz-Folder.10217.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Clusterele Si Dezvoltarea Regionala (ID: 162124)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.