Cerinta Partiala Pentru Obtinerea Titlului de Inginer In Domeniul Electronica Si Telecomunicatii Programul de Studii Electronica Aplicata

Cuprins

Întroducere 1

Tastați titlul capitolului (nivel 1) 4

Tastați titlul capitolului (nivel 2) 5

Tastați titlul capitolului (nivel 3) 6

E-mail

Intel Galileo- Considerații teoretice

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Tema proiectului de fața se incadrează in domeniul general al asigurăarii securitatii, fie ca vorbim de de automatizări de tip caznic fie de nivel mai ridicat.

Securitatea, ca termen general, reprezintă o necesitate primară pentru orice individ.

Una din modalitățile de asigurare a funcțiilor conținute de conceptul generic de securitate este oferită de sistemele electronice de securitate (antiefracție).

Funcția primară a unui sistem de securitate poate fi definit că un ansamblu de dispozitive ce detectează și semnalizează o intruziune sau o stare de pericol asociată intrării neautorizate în spațial protejat.

Dezvoltarea capacitații de prelucrare a informațiilor, precum și a tehnologiilor de comunicație, au extins funcțiile primare ale sistemului de securitate astfel încât, în prezent, pot fi monitorizate mai multe tipuri de evenimente ce descriu o situație potențial de pericol (exemplu: alarme de tip tehnic sau medical).

Domeniul de aplicație este extreme de vast, variind de la aplicații rezidențiale la sisteme profesionale de înalta securitate pentru protejarea unor unități de tip industrial sau a unor bunuri de mare valoare materială sau strategică.

În funcție de particularitățile obiectivului protejat, gradul de complexitate al unui sistem de securitate poate varia foarte mult, deși principiile care stau la bază acestuia sunt aproape aceleași.

Tema acestui proiect este propunerea unei soluții de sistem de securitate pentru o locuința de tip rezidențial care prezintă mai multe avantaje, cel mai important consider că este atenționarea prin SMS a utilizatorului în caz de realizare a unui eveniment pentru a cărui detectare sistemul a fost setat în prealabil, cu costuri minime de operare.

Un sistem de alarmă adaugă un plus semnificativ de liniște familiei și are un puternic efect de desccurajare a infractorilor.

Capitolul 1 Sisteme de alarmă

Scurt istoric

Încă din antichitate, oamenii au realizat că au nevoie să-și apere patrimoniul de persoane răuvoitoare. Astfel, la început s-au folosit de câini, aceștia având instincte bine dezvoltate de pază și

protecție a stăpânului și bunurilor acestuia în principal prin avertizarea prin lătrat la detectarea prezenței străinilor în apropiere. Câinii și-au îndeplinit această misiune atât de bine, că încă sunt folosiți și astăzi atât în apărarea unor obiective de tip locuința rezidențială cât și a unor obiective mai complexe.

Alte sisteme apărute ulterior au inclus clopoței și diferite capcane. Dar pentru că un sistem de alarmă modern conține în esența anumite dispozitive electronice care au rolul să detecteze o pătrundere neautorizată într-un anumit perimetru și ulterior anunțarea posesorilor obiectivului sau chiar a autorităților locale cu atribuții de protecție a bunurilor cetățenilor și, nu în ultimul rând a unor firme specializate în pază și protecție dacă posesorul obiectivului are încheiat un contract cu o astfel de firmă.

Primul sistem de alarmă propriu zis a apărut acum mai bine de 2 secole, în jurul anului 1874 și avea implementată o soluție electrică simplă conectată la un transmițător care emitea impulsuri electrice de-a lungul unui fir de cupru până la un receptor. În momentul declanșării sistemului, acesta emitea un sunet continuu de intensitate ridicată care alarmă pe cei ce locuiau în imobil. Astfel de sisteme era accesibile doar celor foarte înstăriți din acea perioadă, fiind foarte scump.

Sistemul de alarmă în contextul actual

In zilele noastre, în contextul unei societăți nesigure, aproape oricine își poate permite un sistem de alarmă, performanțele în detecție și monitorizare ale acestora crescând destul de mult, prețul de achiziție rămânând la un nivel acceptabil.

Avantajele instalării unui sistem de alarmă antiefracție

Un sistem de securitate este destinat alarmării evenimentelor neplăcute sau efracție precum:

Descurajarea hoților în a încerca să pătrundă în spațiul pe care dorim să-l protejăm, prin prezența la vedere a unei sirene exterioare.

Controlul persoanelor în caz de eveniment (verificarea codurilor individuale pentru fiecare persoană permite să se vadă în memoria de evenimente cine a armat/dezarmat ultimul sistemul);

Anumite sisteme permit chiar și comandarea prin telefonul mobil;

Reduceri ale valorii asigurărilor de locuința sau spații comerciale (în unele cazuri facilitarea încheierii de asigurări);

Sistemul efracție poate include opțiuni suplimentare precum butoane de alarmă;

Posbilitatea conectării la un dispecerat de intervenție al unei firme de pază și protecție;

Utilizarea unui astfel de sistem se poate extinde până la alarmarea în caz de calamități precum inundații, incendiu, scăpări de gaz, scăpări de fum.

Dacă sistemul de alarmă include și o soluție de supraveghere video a obiectivului, urmărirea înregistrărilor ulterior producerii unui eveniment, ajută la identificarea făptuitorului.

1.4 Componentele unui sistem de alarmă:

Centrală de Alarmă – constituie elementul/echipamentul principal al sistemului, pe acesta rulând soft responsabil de primirea și analizarea informațiilor transmise de detectorii conectați la acesta (detectori de miscare, senzori de soc, senzori magnetici, senzori de fum, inundatii etc). Centrală decizând când a se vă activa sirenă în funcție de informațiile preluate de la senzori. De asemenea ea înregistrează evenimentele, afișarea facanduse conform zonelor securizate.

Tastatură antiefracție – Această component este folosită pentru controlul și setarea centralei de alarmă prin: armarea/dezarmarea întregului sistem, setarea configurărilor și pentru a vedea informațiile legate de starea evenimentelor într-o perioadă selectată (starea pe zone și eventuale probleme de sistem). Tipul acestor tastaturi pot fi de tip LED, LCD cu sau fără touchscreen.

Detectorii de mișcare (PIR) – Acest tip de detectori sunt folosiți pentru detecția mișcării în perimetrele supravegheate. În funcție de perimetrul securizat, detectorii PIR pot fi de interior său exterior. Ei pot folosii tehnologii de detecție bazate pe tehnologii de infraroșu, microunde, ultrasunete sau combinații ale acestor tehnologii. Unii detectori PIR pot fi și pet immune pentru animale de (15, 20, 35 kg) cu reglarea sensibilității în funcție de caracteristicile locației de securizat.

Senzorii magnetici – sunt senzori aplasati pe geamuri și pe uși pentru a le monitoriza starea (închis, deschis) și pentru a sesiza neinreguli.

Sirenele – Au rolul de a alarmă (acustic și luminous) mediul interior sau exterior în funcție de tipul amplasării.

Comunicatoarele GSM/GPRS (opțional) – Transmit la distanță starea furnizată de la centrala de alarmă la utilizator, administrator sau dispecerat de pază. Când sistemul emite o alarmă, utilizatorul este alertat printr-un mesaj de tip email sau sms care descrie tipul evenimentului ce a avut loc.

Acumulatorii – folosiți pentru menținerea funcționalității sistemului în caz de pană de curent sau sabotaj.

Telecomandă (opțional) – Folosită pentru a arma/dezarma sistemul de alarmă sau ca și buton de activare a alarmei (panică).

Senzori de șoc (opțional) – Detectează undele de șoc produse de lovituri, găurire a ușilor, ferestrelor sau pereților.

Detectori de geam spart (opțional) – Detectează spectrul acustic a sunetului produs de spargerea unui geam.

Buton de panică (opțional) – folosit pentru a activa manual alarmă la nevoie.

Module de extensie (opțional) – permite extinderea numărului de zone și ieșiri a centralei de alarmă.

Bariere fotoelectrice (opțional) – conțin două elemente de comunicare (un emițător și un receptor), folosite în general pentru exterior ca și o poartă de trecere într-un perimetru securizat, raportând intrarea în acea zonă.

Detectori de fum, gaz, CO, inundație
La un sistem de alarmă antiefracție pot fi conectate și alte tipuri de detectori care să semnalizeze diverse evenimente ce pot crea prejudicii. Cel mai adesea se folosesec detectori de fum, detectori de temperatură, detectori de gaz – metan, etan, propan, butan -, detectori de monoxid de carbon, detectori de inundație și detectori de umiditate.

Clasificare sisteme de alarmă:

Pe cablu sau wireless: Pentru locuințe în renovare sau în construcție sau pentru hale industriale, soluția recomandată este pe cablu. Dacă aveți deja o locuință amenajată, sistemul este recomandat să fie wireless.

Alarmă locală sau la distanța: Alarmă locală este suficientă dacă spațiul protejat face parte dintr-o altă clădire sau într-un complex de locuințe cu paza umană. Dacă spațiul protejat este mai izolat, este obligatoriu ca acesta să alerteze prin telefon (linie fixă/GSM/GPRS/SMS) o persoană să intervină sau conectarea acestuia la un dispecerat de intervenție.

Sistem simplu sau integrat: Un sistem simplu este suficient în marea majoritate a locuințelor particulare. Un sistem integrat (cu alte sisteme, de ex. Camere supraveghere, control acces, etc.) este recomandat pentru spațiile comerciale, sau obiective de mare interes sau izolate față de alte clădiri.

Avantaje/dezavantaje sisteme de alarmă wireless/prin cablu

Sisteme de alarmă Wireless-avantaje:

– Costuri mai mici și ușurință în instalare;

– Protecție mai mare antisabotaj;

– Soluție tehnologică mai recentă.

Dezavantaje

– Comunicarea între componentele sistemului sunt limitate spațial de limitările tehnologiei wireless;

– Tehnologie mai nouă cu un preț de achiziție mai mare

– Gamă destul de redusă a ofertei pe piață a astfel de sisteme;

– Pot apare incompatibilități de comunicare între componente;

– Frecvențele wireless pot fi bruiate voluntar sau involuntar (în zona respectivă pot apărea interferențe care să afecteze comunicarea între elementele sistemului).

Sisteme de Alarmă cablat-avantaje:

– Sistemele de alarmă pe cablu sunt mai ieftine spre deosebire de cele wireless.

– Există o gamă mai largă de produse disponibile pe piață.

– Compatibilitate mai mare între produse.

– Distanța pe care se poate extinde sistemul cu ajutorul cablului este încă un avantaj.

Dezavantaje

– Dificultate mai mare la instalarea și conectarea componentelor prin cablu.

– Costuri suplimentare pentru mascarea cablului și traseul sau la locul proiectului.

– Cunoștințe tehnice mai avansate în instalarea și conectarea sistemului.

Tehologiile folosită la construcția senzorilor de detectare a efracției:

Senzori pasivi – detectori analizează un parametru din mediul de lucru: temperatură, sunete, vibrații mecanice, poziții ale unor obiecte, lumină – sesizează modificări ale acestuia.De regulă nu sesizează sabotarea implicit. Este sensibil la un număr mai mare de stimuli – alarme false – efectul psihologic – blocarea alarmei;

Senzori activi – are un emițător care crează un câmp în obiectiv și un receptor care sesizează prezența și modificările câmpului. Sesizează absența câmpului specific – sabotarea; Este sensibil numai la modificarea câmpului specific alarme false mai rare.

Senzor pasiv în infraroșu – PIR-caracteristici:
– Recepționează radiația IR – generată de caldura corpurilor vii în infraroșu îndepărtat: 800 – 1500 nm;

Zidul, sticla, vopseaua, hârtia, unele plastice, sunt opace la radiația IR;

Lentilă – cilindrică multifocală – are rolul de a crea o rețea de franje de intrferente pentru fiecare sursă de căldură;

FiItrul IR – are rolul să oprească radiația vizibilă pentru a reduce rata de alarme false;

Senzorii – pot fi unul sau mai mulți, sunt fotodiode care generează un semnal proporțional cu intensitatea radiației IR ce cade pe fiecare senzor;

Senzor pasiv în infraroșu – PIR-functionare:
Prezența țintei în față detectorului detrmina formarea de către sistemul de lentile o unei rețele de interferență pe rețeaua de senzori;

Mișcarea țintei în față detectorului determină mișcarea rețelei de interferență prin față fotodiodelor și apariția unui curent variabil care este amplificat și transformat în impulsuri logice de comparator;

Filtrul, procesorul analizează rata de apariție a impulsurilor de la un senzor sau de la mai mulți și pe bază unor algoritmi de calcul decide dacă este alarmă sau nu;

Procesorul decide dacă senzorul este mascat sau nu;

Comunică aceste stări unor relee care determină stările senzorului;

Senzor pasiv în infraroșu – PIR-variante constructive:

– Detectori analogici – ieșirea comparatorului comanda releul de alarmă au o rata mare de alarme false;

Detectori cu prelucrare digitală – ieșirea detectorului este prelucrată numeric pentru a selecta tipurile de semnal adecvate deplasării unui om;

Detectori monosenzor – filtrul prelucrează semnalul de la un singur senzor;

Detectori duali – procesorul prelucrează semnalul simultan de la 2 senzori;

Detectori quad – procesorul prelucrează semnalul simultan de la 4 senzori;

Detectori cortină – realizează o caracteristică de directivitate îngustă care bate la distanță mare;

Detectori de tavan sesizează deplasările din orice direcție: 360 de grade;

Detectori de interior;

Detectori de exterior – necesită: compensare de temperatură, etanșare specială pentru umiditate, protecție la animale;

Detectori în tehnologie duală:

Detector PIR + detectori microunde;

Detectori PIR + detectori ultrasunete;

Senzor pasiv în infraroșu – PIR-caracteristici operaționale:

– Detectează mișcarea corpurilor care au 3-4 grade mai mult decât temperatura mediului;

Sunt eficienți la distanțe de la: 0,2 – 10 m iar detectorii de tip cortină până la 15 -20 m;

Detectează viteze de mișcare în plajă de: 0,2 – 3,5 m/s;

Se instalează la 2 – 2,5 m înălțime;

Cele mai uzuale tipuri de lentile au o caracteristică de directivitate de: 90° – 105°, o eficiență de 10 – 12 m și cu un detector se acoperă o cameră.

Detectorii sunt mascabili:

Detectorul poare fi obturat în perioadă în care alarmă este dezactivată: vopsea (spray), hârtie, plastic, sticlă etc.

Detectorul poate fi obturat în timpul cât alarmă este activată atunci când amplasarea este necorespunzătoare și caracteristică de directivitate permite apropierea până la o distranta convenabilă (prin partea superioară);

Alarme false:

Datorită animalelor de casă;

Păsări la detectorii de exterior;

Fax și imprimante laser lăsate în funcțiune;

Aparate de aer condiționat și sisteme de încălzire;

Perdele, jaluzele în zone însorite și ferestre lăsate deschise;

Detectoare de geam spart

Sunt microfoane cu amplificatoare în bandă 1 – 10 KHz. Funcționează prin detecția armonicilor de frecvanta mare rezultare prin spargerea geamurilor;

Reacționează și la tăierea geamului cu diamantul dar în acest caz crește rata de alarme false;

Se montează pe tavan și are o rază de acțiune de aproximativ 6m;

Au un reglaj de sensibilitate și necesită un reglaj de calibrare la instalare funcție de tipul de geam;

Necesită tester de calibrare la instalare;

Se recomandă instalarea împreună cu detectoare de volum sau mișcare;

Alte componente ale unui sistem de alarma

Alarme acustice – sirene

Sirenă de interior:

Este utilizată pentru a “speria” intrușii și a alarmă proprietarii și vecini;

Are o intensitate sonoră de aproximativ 90 – 120 dB la 3m.

Este alimentată din centrală sau prin alimentare externă locală;

Sirenă de exterior:

Este utilizată pentru a avertiza vecinii, decuraja intrușii și a indica optic locul alarmei pentru echipă de intervenție – se montează în apropierea pinctului de acces;

Au intensități sonore de 120- 130 dB;

Au lampă stroboscopică;

Au acumulator încorporat și protecție la sabotaj.

Centrale de efracție

Centrală este o unitate de procesare a semnalelor de la senzori care declanșează alarmă sonoră și/sau optică, în funcție de starea centrale activată/dezactivată, comunică starea de alarmă la distanță, interpretează alarmă și ține evidența incidentelor.

Capitolul 2 E-mail: definiție, caracteristici și avantaje față de sistemul clasic

Una din acțiunile cotidiene pentru orice persoană, din orice domeniu este citirea poștei electronice (e-mail).

E-mail-ul sau poșta electronică se referă la transmiterea sau primirea de mesaje prin intermediul unor sisteme de comunicație electronice. Cuvântul provine de la expresia engleză "electronic mail" care înseamnă poștă electronică, și se citește aproximativ 'i-meil, cu accentul pe primul i.

Majoritatea e-mail-urilor sunt trimise astăzi prin intermediul Internetului, iar e-mail-ul este una dintre utilizările cele mai intensive ale Internetului. Uneori pentru poșta electronică se mai întrebuințează și desemnarea simplă "mail", care înseamnă poștă sau mesaj de tip obișnuit, tradițional.

Termenul de e-mail se folosește atât cu referință la sistemul de e-mail prin Internet, bazat pe protocolul SMTP (Simple Mail Transport Protocol), cât și la cel bazat pe comunicația prin Intranet.

E-mail-ul datează încă din 1965, precedând astfel rețeaua Internet. Sistemul de e-mail s-a extins rapid, permițând utilizatorilor să transfere mesaje între calculatoare.

2.1 Caracteristici E-MAIL:

Permite trimiterea și recepționarea mesajelor de la alți utilizatori într-un mod simplu și

rapid;

Combină viteză, ușurință de comunicare a unui apel telefonic cu siguranță livrării și permanentă unei scrisori;

Se pot livra mesaje în câteva secunde, minute oriunde în lume;

Este mult mai ieftin decât poștă tradițională;

Avantajele față de metodele tradiționale de comunicare sunt:

Permite răspunderea cu ușurință la un mesaj sau retransmiterea unui mesaj altor utilizatori același mesaj poate fi trimis mai multor persoane;

La mesajul trimis se pot atașa alte fisiere: voce, video, imagini;

Sistemul permite trimiterea unui răspuns automat la un mesaj, asemenea robotului telefonic.

2.2 Sintaxă adresă de mail

Adresele e-mail au sintaxă generală [anonimizat].

Conțin două părți distincte despărțite prin semnul @ tradus” LA”, din engleză” AT”, adică utilizator LA domeniul respectiv.

Partea de utilizator (user ID) reprezintă numele contului de pe server. Cu acesta (și parola corespunzătoare) utilizatorul se indentifica la server, când se conectează pentru a-și accesa mesajele.

Partea de host, care poate fi numele unui host (server) sau unui domeniu.

De exemplu:

[anonimizat] – george la domeniul ovidius.ro

[anonimizat] – george la serverul info. Ovidius.ro

Partea de host este în general un nume de domeniu, însă dacă într-un domeniu sunt mai multe servere mail, atunci distincția poate fi făcută prin folosirea numelui complet al serverului, cum este cazul în cadrul universității.

Când la partea de host apare doar numele de domeniu, asta nu înseamnă ca mailul nu se trimite pe un server de mail. Numele serverului este ascuns utilizatorului, serverul DNS de la sursă afla numele exact al serverului de mail.

2.3 Componentele unui e-mail

Mesajul propriu-zis este format din douã componente:

Antetul care conține informații de control; corpul destinat persoanei cãreia îi este adresat mesajul.

Conform celui mai utilizat standard RFC822 Internet, antetul conține:

– Adresa/adresele de e-mail pentru receptorul/receptorii primar (i) – To:

– Adresa/adresele de e-mail pentru receptorul/receptorii/secundar (i) – Cc: (Carbon Copy)

– Adresa/adresele de e-mail pentru "blând carbon copy" Bcc: (acești receptori nu vor vizualiza adresele celorlalți);

– Persoana/persoanele care a (u) creat mesajul – From:

– Adresa de e- mail a transmițătorului curent – Sender:

La aceste informații se pot adãuga:

Liniile introduse de fiecare agent de transfer pe drumul parcurs de mesaj – Received;

O cale de întoarcere la transmițător – Return-Path:.

Informațiile din antet se folosesc pentru construirea plicului. Pe lângã informațiile de adresare, antetul mai conține:

Data și ora la care a fost trimis mesajul – Date:

Subiectul mesajului sau un scurt cuprins, afișat pe o linie – Subject:

Adresa de e-mail la care trebuie trimise rãspunsurile – Reply-To:. Acest câmp se poate utiliza dacã emițătorul dorește primirea rãspunsului pe o altã adresã decât cea de unde l-a trimis sau dacã rãspunsul este destinat altei persoane.

Corpul (body) mesajului este în întregime la dispoziția utilizatorilor. Mesajele se încheie cu semnãturi care depind de personalitatea și inventivitatea utilizatorilor; sistemele de mail oferã posibilitatea de editare a semnăturilor, care se depun automat la sfârșitul mesajelor.

Standardul prezentat mai sus rezolvă toate problemele care apãreau pentru mesaje de tip text.

Soluția la aceste probleme a fost datã printr-un alt sistem, care s-a impus în Internet și care se numește MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions).

MIME continuã sã foloseascã formatul descris anterior dar întroduce o structurã a corpului mesajului și definește reguli de codificare pentru mesajele ne-text (non-ASCII). În consecință, mesajele MIME pot fi transmise cu programele și protocoalele de e-mail existente; vor fi modificate doar programele de transmisie și de recepție, astfel încât sã ofere compatibilitate cu tipurile dorite de mesaje.

2.4 Tipurile posibile de mesaje

Text – simplu sau cu comenzi de formatare simple (scriere cu aldine sau cursive, schimbarea dimensiunii caracterelor, aliniere, modificarea distanței dintre rânduri, folosirea de indici superiori și inferiori, paginare simplã)

Imagine – pentru imagini statice (GÂF; JPEG)

Audio – fișier de sunet

Video – informație video de tip film (uzual fãrã coloanã sonorã)

Aplicație – acest tip se folosește pentru formatele care necesitã o prelucrare externã diferitã de cea a celorlalte tipuri, procesarea rãmânând la latitudinea utilizatorului. Un subtip particular este reprezentat de fișierele în limbajul PostScript, folosit la descrierea paginilor imprimate și produs de Adobe Systems.

Mesaj – acest tip permite încapsularea unui mesaj în altul, facilitate folositã pentru transmiterile cu forward a mesajelor, pentru mesajele lungi care sunt transmise pe bucăți sau pentru care se dã o adresã ftp de la care mesajul sã poatã fi oricând transferat (este cazul filmelor video, care se transmit adesea în scop de reclamã).

Tip combinat – corespunde mesajelor alcãtuite din mai multe pãrti, eventual de tipuri diferite sau chiar același conținut care apare în forme diferite (de exemplu o felicitare în format text și multimedia). Mai existã situații în care componentele trebuie vizualizate sau interpretate simultan (de exemplu, filmele care au un canal video și unul audio) și situații în care componentele sunt mesaje standard de tipul anterior prezentat.

Astfel, fișiere create de diverse aplicații pot fi trimise destinatarului dorit prin atașarea lor la un mesaj de e-mail. Ele vor fi incluse ca pãrti componente ale mesajului, de un tip specific.

2.4 Confidențialitate e-mail

Uzual, mesajele transmise între douã locații aflate la distantã pot fi citite și înregistrate de pe oricare din mașinile intermediare pe care acestea ajung. Necesitățile ca anumite mesaje sã nu poatã fi citite de persoane neautorizate au determinat dezvoltarea unei direcții de aplicare a principiilor criptografiei în poștă electronicã.

Cele mai utilizate sisteme de mail "sigur" sunt PGP și PEM.

PGP – Pretty Good Privacy (confidențialitate destul de bunã) este creat de Phil Zimmerman (a fost publicat în 1995) ca un pachet complet de securitate pentru poștă electronicã, care oferã mecanisme de confidențialitate, autentificare, semnãturi digitale și compresie, într-o formã ușor de utilizat. PGP este distribuit gratuit prin Internet, sisteme de informare în rețele și rețele comerciale, fiind utilizabil pe platformele MS-DOS/Windows, UNIX și MacIntosh. Sistemul este folosit astãzi pe scarã largã datoritã calităților sale.

PGP este renumit pentru controversa pe care a creat-o între guvernul SUA și autor, susținut de publicul larg: guvernul, nemulțumit de distribuirea liberã pe Internet a unui soft criptografic creat în SUA, a intentat un proces împotriva lui Zimmermann. Faptul cã legislația americanã nu era în acel moment suficient adaptatã pentru asemenea cazuri, a dus la o situație destul de comicã, încadrarea juridicã gãsitã fiind cea de "violare a legilor privind exportul de muniție", în ideea cã programul putea fi obținut de strãini. Versiunile ulterioare au fost produse în afara SUA, pentru a ocoli aceastã restricție.

O altã problemã ridicatã de acest program a fost pretinsă încãlcare a patentului algoritmului RSA, problemã rezolvatã în cele din urmã. Se pare cã multe guverne sunt sensibile la probleme de confidențialitate și foarte reticente în ceea ce privește softul care acoperã aceastã arie.

PEM – Privacy Enhanced Mail (postã cu confidențialitate sporitã) este un standard oficial Internet care asigurã secretul și autentificarea sistemelor de mail bazate pe standardul uzual.

În PEM, autentificarea este obligatorie, pe când în PGP este opțională. Paradoxal este însã faptul cã PGP, care nu este un standard oficial, are "cultura" Internet-ului, corespunzând principiilor nescrise care au dus la expansiunea acestuia, pe când standardul oficial PEM – mai puțin.

Programul lui Zimmerman s-a dovedit a fi o soluție foarte performantã și în plus, a fost distribuit gratuit, pe când PEM, s-a dezvoltat în etape, folosind mai multe standarde Internet pentru diverse componente și o structurã organizațională rigidã, pe cele trei niveluri, cu tipuri diferite de autorități de certificare și completatã cu reglementãri oficiale de certificare. Implementãrile PEM au apãrut mai târziu decât PGP și s-au dovedit ceva mai puțin inspirate (din punct de vedere calitativ, cantitativ și al disponibilității pe diverse platforme). De aceea, PGP a devenit un pachet tipic pentru Internet, mult mai larg folosit decât PEM.

2.5 Funcționarea sistemelor de e-mail

Sistemele de postã electronicã au uzual douã componente:

una care permite utilizatorilor sã citeascã și sã trimitã scrisori, formatã din programe locale, care realizeazã o interfață bazatã pe comenzi, meniuri sau graficã cu sistemul de e-mail – numitã "agent utilizator";

una care transportã mesajele de la sursã la destinație, prin aplicații care se executã în fundal (demoni) și transferã mesajele – numitã "agent de transfer de mesaje".

"Agenții" utilizator sunt programe care acceptã o varietate de comenzi pentru compunerea, primirea, rãspunsul la mesaje și manipularea cutiilor poștale. Aceste programe pot avea diferite tipuri de interfețe, de la cele bazate pe meniuri și icon-uri la cele care acceptã comenzi sub forma unor succesiuni de caractere introduse de la tastaturã. Astfel, deși modul lor de utilizare diferã, funcțiile oferite, referitoare la trimiterea și citirea mesajelor, sunt aceleași.

Se mai poate spune cã agenții utilizator gestioneazã cutiile poștale, afișându-le conținutul și așteptând "comenzi" referitoare la mesajele din cutiile poștale, pe care le executã. Aceste comenzi pot fi de urmãtoarele tipuri: afișare de mesaj, trimitere de mesaj, rãspuns la un mesaj, ștergere de mesaj, mutarea unui mesaj, deplasarea pe urmãtorul mesaj, citirea unei noi cutii poștale, pãrãsirea sistemului de mail.

"Agenții" de transfer al mesajelor de la emițător la receptor au rolul de a stabili o conexiune (de transport) de la mașină sursã la cea destinație și de a transmite mesajul. Funcționarea agenților de transfer nu necesitã intervenția utilizatorilor sistemului de mail.

2.6 Clienții mail

Clienții de e-mail reprezintă programe de calculator utilizate pentru citirea și scrierea de mesaje e-mail. Inițial, aceste programe s-au dorit a fi simple facilități pentru citirea mesajelor și salvarea lor, dar, o dată cu dezvoltarea rețelei Internet, clienții de mail au evoluat ajungând azi să ofere numeroase facilități precum:

Crearea de filtre personalizate;

Administrarea mai multor conturi simultan;

Administrarea de grupuri, signaturi personalizate, etc.

Asemenea protocoalelor de comunicație cu serverul de mail, cei mai mulți clienți de e-mail respectă protocoalele POP3 (Post Office Protocol version 3) și IMAP (Internet Message Access Protocol).

IMAP este folosit în special pentru stocarea e-mail-urilor pe server, în timp ce POP3 este folosit pentru descărcarea mesajelor la client.

Protocolul pentru trimiterea mesajelor este SMTP.

Un alt standard important care este suportat de marea majoritate a clienților de e-mail este MIME (Multiporpose Internet Mail Extension) folosit pentru trimiterea fișierelor atașate mesajului propriu-zis.

În prezent există o largă varietate de clienți de mail:

Clienți cu interfață grafică: Microsoft Outlook Express, Microsoft Outlook, Mozilla Thunderbird, Mozilla Mail & Newsgroups, Netscape, Opera M2, Lotus Notes, Appel Mail, etc.

Clienți în mod text: Elmo, Gnus, Pine, etc.

Clienți de e-mail pentru Web: Cidadel, WebPine, SquirrelMail, Zimbra, etc.

În continuare vom prezenta câțiva clienți de e-mail existenți, posibilitățile și limitările lor.

Mozilla Thunderbird

Mozilla Thunderbird este un client de e-mail care rulează pe sistemele de operare Windows, Mac OS X, Linux, BSD și Unix. Suportă protocoale de comunicație POP3, IMAP4, SMTP, NNTP și SMTP/Auth.

Thunerbird poate administra mai multe conturi de e-mail și de știri. De asemenea, pune la dispoziție facilități precum:

Căutarea rapidă a unui mesaj după diferite categorii

Subiectul mesajului, cel care la trimis, destinatarul principal și cei secundari, etc., salvarea

Mesajelor în diferite directoare virtuale, filtrare de mesaje și etichetarea mesajelor.

Pentru filtrarea mesajelor se folosește un filtru bayesian, în combinație cu o listă de adrese permise. Utilizatorul își poate crea propriile filtre pentru fiecare cont de mail.

2.7 Protocolul „Simple Mail Transfer Protocol” (SMTP)

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet. SMTP folosește portul de aplicație 25 TCP și determină adresa unui server SMTP pe bază înregistrării MX (Mail eXchange) din configurația serverului DNS.

Protocolul SMTP specifică modul în care mesajele de poștă electronică sunt transferate între procese SMTP aflate pe sisteme diferite. Procesul SMTP care are de transmis un mesaj este numit client SMTP iar procesul SMTP care primește mesajul este serverul SMTP. Protocolul nu se referă la modul în care mesajul ce trebuie transmis este trecut de la utilizator către clientul SMTP, sau cum mesajul recepționat de serverul SMTP este livrat utilizatorului destinatar și nici cum este memorat mesajul sau de câte ori clientul SMTP încearcă să transmită mesajul.

Funcționare

Comunicarea între client și server se realizează prin texte ASCII. Inițial clientul stabilește conexiunea către server și așteaptă ca serverul să-i răspundă cu mesajul “220 Service Ready”. Dacă serverul e supraîncărcat, poate să întârzie cu trimirea acestui răspuns. După primirea mesajului cu codul 220, clientul trimite comanda HELO prin care își va indica identitatea. În unele sisteme mai vechi se trimite comanda EHLO, comanda EHLO indicând faptul că expeditorul mesajului poate să proceseze extensiile serviciului și dorește să primească o listă cu extensiile pe care le suportă serverul. Dacă clientul trimite EHLO iar serverul îi răspunde ca această comandă nu e recunoscută, clientul va avea posibilitatea să revină si să trimită HELO.

Odată ce comunicarea a fost stabilită, clientul poate trimite unul sau mai multe mesaje, poate încheia conexiunea sau poate folosi unele servicii precum verificarea adreselor de e-mail. Serverul trebuie să răspundă după fiecare comandă indicând astfel dacă aceasta a fost acceptată, dacă se mai așteaptă comenzi sau dacă există erori în scrierea acestor comenzi.

Figura 2.1 Etape parcurse de trimiterea unui mesaj de tip E-mail (Sursa: http://www.liis.ro/~bc/pagini/concursuri/web-design/9B_1/istoria_email_3_2.html)

Un server SMTP trebuie să cunoască cel puțin următoarele comenzi:

HELO – identificare computer expeditor;

EHLO – identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;

MAIL FROM – specificare expeditorului;

RCPT TO – specificarea destinatarului;

DATA – conținutul mesajului;

RSET – Reset;

QUIT – termină sesiunea;

HELP – ajutor pentru comenzi;

VRFY – verifică o adresă;

EXPN – expandează o adresă;

VERB – informații detaliate.

Livrarea finalã a mesajului

Adesea, utilizatorii lucreazã pe PC-uri care nu sunt conectate direct la Internet, ci prin intermediul unor servere care pot primi și trimite mesaje de postã electronicã. Într-o asemenea situație, PC-urile trebuie sã comunice cu un server de e-mail printr-un protocol de livrare.

Un protocol simplu, care permite aducerea mesajelor dintr-o cutie poștală aflatã la distantã și depozitarea lor pe mașină utilizatorului, este POP3 (Post Office Protocol – protocol standard de postã). El conține comenzi pentru conectarea și deconectarea utilizatorilor, aducerea și ștergerea mesajelor. Acesta este protocolul uzual folosit pentru accesarea mail-urilor de pe un server de mail de cãtre calculatoarele dintr-o stație localã.

2.8 Utilizarea serverului gmail pentru trimiterea de email

Serviciul Gmail este un serviciu gratuit pentru poștă electronică, folosit de milioane de utilizatori din întreaga lume. Însă el poate oferi mai mult decât un simplu cont de e-mail: oferă acces la alte servicii gratuite Google (servicii de marketing și publicitate, servicii de telefonie, de comunicare online, etc) și de asemenea, oferă acces la serverele sale de email. Astfel, oriunde ne-am afla în lume, putem să ne folosim poștă electronică, indiferent de ISP-ul din zonă.

Dacă de exemplu suntem în vacanță, și dorim acces la mesajele de la serviciu, dar nu cunoaștem sau nu vrem să plătim se rviciile unui ISP local, atunci putem folosi serverele Gmail pentru a ne lua corespondența electronică.

Serviciul Gmail este un serviciu gratuit pentru poștă electronică, folosit de milioane de utilizatori din întreaga lume. Este un serviciu facil de utilizat, pentru care în mod normal nu este nevoie decât de acces la Internet și o aplicație browser.

Toate funcțiile aferente unei aplicații de poștă electronică sunt oferite online, după autentificarea în contul gmail.

Capitolul 3. Serviciul de Mesaje Scurte (SMS Short Message Service)

Definiție: Serviciul de mesaje scurte (SMS – Short Message Service) este un serviciu mobil acceptat la nivel mondial care permite transmisia de mesaje alfanumerice între abonații mobili și sisteme externe, ca poștă electronică, paging sau sisteme de poștă vocală.

3.1 Introducere: Serviciul de Mesaje Scurte

SMS a apărut pe scena serviciilor mobile în anul 1991 în Europa, acolo unde s-au pus bazele tehnologiei digitale mobile. Standardul european pentru tehnologia digitală mobilă, cunoscut acum ca standardul mondial pentru tehnologia mobilă GSM, a inclus și serviciile de mesaje scurte.

În America de Nord, SMS a fost disponibil mai întâi pe rețelele digitale mobile construite de pionieri ca Bell South Mobility și Nextel. În 1998, atunci când au fost construite rețele bazate pe GSM pentru PCS (Personal Communications Service – serviciu de comunicații personale) și TDMA (Time Division Multiple Access – acces multiplu prin eșantionare), SMS s-a bucurat de succes.

SMS point-to-point oferă un mecanism pentru transmiterea de mesaje scurte către și de la handset-uri mobile. Serviciul folosește un SMSC (Short Message Service Center – centru pentru servicii de mesaje scurte) care acționează ca un sistem pentru stocare și trimitere de mesaje scurte. Rețeaua mobilă este responsabilă pentru transportul mesajelor scurte între SMSC și handset-urile mobile. În comparație cu serviciile de transmitere a mesajelor text existente, ca paging-ul alfanumeric, elementele serviciului sunt proiectate pentru a oferi garanția livrării mesajelor text la destinație.

O caracteristică distinctă a serviciului este aceea că un handset mobil activ poate primi un mesaj scurt oricând, indiferent dacă handset-ul prelucrează sau nu un apel vocal sau de date. SMS garantează și livrarea mesajelor scurte la rețea. Căderile temporare sunt identificate, iar mesajul scurt este stocat în rețea până când destinația este disponibilă.

SMS este caracterizat de livrarea pachetelor în afara benzii și lărgimea de bandă mică pentru transferul mesajului. Aplicațiile inițiale de SMS s-au concentrat pe eliminarea pager-elor alfanumerice prin transmiterea de mesaje de uz general în ambele sensuri și servicii de notificare, mai ales pentru poșta vocală. Odată cu maturizarea tehnologiei și a rețelelor, au fost introduse o varietate de servicii, inclusiv poșta electronică integrarea de fax, integrarea de paging, banking interactiv și servicii de informații cum ar fi cotările la bursă. Aplicațiile mobile de date includ descărcarea cardurilor SIM (Subscriber Identity Module – modul de identificare a abonatului) pentru activare, debit și profile-editing.

3.2 Avantajele utilizarii SMS-ului

În lumea competitivă de astăzi, diferențierea este un factor semnificativ pentru succesul unui furnizor de servicii. Începând cu serviciile de bază, ca telefonia vocală, SMS oferă mijloace pentru diferențierea serviciilor.

Avantajele SMS pentru un furnizor de servicii sunt următoarele:
– Îmbunătățește calitatea apelului pe rețelele mobile sau fixe prin permiterea posibilităților de notificare caracteristice SMS;
– O alternativă la serviciile de paging alfanumeric;
– Permite companiilor accesul la datele mobile;
– Oferă servicii cu valoare adăugată, cum ar fi e-mail, poștă vocală și integrarea fax; serviciu de atenționare; cotări la bursă; informații privind călătoriile;
– Oferă servicii administrative ca download mobil.

Avantajele SMS pentru clienți sunt confortul, flexibilitatea și integrarea fără precedent a serviciilor de mesagerie cu accesul la informații. Din acest punct de vedere, avantajul este posibilitatea de a folosi un handset ca o extensie a computerului. SMS elimină și necesitatea de dispozitive separate pentru mesagerie deaorece serviciile pot fi integrate într-un singur dispozitiv mobil – terminalul mobil.

3.3 Elemente și arhitectura de rețea[1]

Figura 3.1: Structura primară de rețea SMS (Sursa: http://electronica-azi.ro/wordpress/blog/2001/08/02/serviciul-de-mesaje-scurte/ )

Unitatea de mesagerie scurtă (SME) este o unitate care poate primi sau trimite mesaje scurte. SME poate fi în rețeaua fixă, o stație mobilă sau un alt centru de servicii.

Centrul de servicii pentru mesaje scurte (SMSC) este responsabil pentru transmiterea și stocare-transmiterea mesajelor scurte între un SME și stația mobilă.

Centru de comutare mobil SMS-Gateway/Interworking
SMS-GMSC (SMS-gateway mobile switchig center) este un MSC care poate recepționa un mesaj scurt de la un SMSC, interogând un HLR (Home Location Register – registru de locație) pentru transmiterea informației și livrarea mesajului scurt către MSC-ul stației mobile. SMS-IWMSC (SMS interworking MSC) este un MSC care poate recepționa un mesaj scurt de la o rețea mobilă, apoi trimițându-l către SMSC-ul corespunzător. De obicei, SMS-GMSC/SMS-IWMSC sunt integrate cu SMSC.

Registrul de localizare
HLR este o bază de date folosită pentru stocarea permanentă și administrarea abonaților și pentru tipul serviciilor. După integrarea cu SMSC, HLR oferă informații de rutare pentru abonatul indicat. HLR informează SMSC, care anterior a inițiat o transmitere eșuată de mesaj scurt către o stație mobilă, că stația mobilă este acum recunoscută de rețeaua mobilă ca fiind accesibilă.

Centru de comutare mobil:MSC efectuează funcțiile de comutare ale sistemului și controlează apelurile către și de la alt telefon și sisteme de date.

Registrul locației apelantului:VLR (Visitor Location Register – registrul locației apelantului) este o bază de date care conține informații temporare despre abonați. Aceste informații sunt necesare MSC pentru a servi abonații care apelează.

Sistemul stației de bază. Toate funcțiile radio sunt realizate în sistemul stației de bază (BSS, Base-Station System). BSS este realizat din BSC (Base-Station Controllers – controlerele stației de bază) și BTS (Base-Transceiver Stations – stații emițătoare de bază), iar principala lui responsabilitate este de a transmite trafic vocal și de date între stațiile mobile.

Stația mobilă (MS, Mobile Station) este terminalul mobil care recepționează și transmite mesajele scurte și apelurile vocale. Infrastructura de semnalizare a rețelei mobile are la bază sistemul de semnalizare 7 (SS7). SMS folosește partea de aplicații mobile (MAP, Mobile Application Part), care definește metodele și mecanismele pentru comunicația în rețelele mobile și folosește serviciile părții de aplicație pentru tranzacționare SS7. Un tip de servicii SMS folosește capabilitățile de semnalizare ale MAP și permite transferul mesajelor scurte între enități de același tip.
De semnalizare ale MAP și permite transferul mesajelor scurte între enitati de același tip.

Elemente de semnalizare

Stratul MAP definește operațiile necesare pentru suportul SMS. Atât comisiile de standardizare americane cât și cele internaționale au definit stratul MAP folosind serviciile SS7. Standardul american este publicat de Telecommunication Industry Assocation și mai este denumit IS-41. Standardul internațional este definit de European Telecommunication Standards Institute și mai este denumit GSM MAP.

Următoarele operații de bază MAP sunt necesare pentru a oferi un serviciu end-to-end de mesaje scurte:
• cereri de informații privind rutarea – Înainte de a încerca livrarea mesajului scurt, SMSC trebuie să obțină informații despre rutare pentru a determina MSC-ul care deservește stația mobilă în timpul acestei încercări de livrare. Acest lucru este realizat printr-o interogare a HLR, care este realizată cu ajutorul mecanismelor SMSrequest și sendRoutingInfoForShortMsg respectiv în IS-41 și GSM.
• livrarea mesajului scurt poin-to-point – Mecanismul oferă pentru SMSC mijloace pentru transferarea mesajului scurt către MSC-ul care deservește stația mobilă adresată și încearcă să livreze mesajul către un MS, dacă acesta este înregistrat, chiar dacă MS-ul este ocupat cu un apel vocal sau de date. Operația de livrare a mesajului scurt oferă un serviciu de confirmare a livrării.

Operația funcționează în tandem cu subsistemul de bază al stației atunci când mesajul este înaintat de la MSC către MS. De aceea, rezultatul operației este ori un succes (de exemplu livrarea către stația mobilă) sau un eșec datorat de mai multe cauze posibile. Livrarea mesajului scurt point-to-point este realizată cu ajutorul unui mecanism SMD-PP și respectiv forwardShortMessage în IS-41 și GSM.

• indicare de mesaj scurt în așteptare – Operația este activată atunci când livrarea unui mesaj scurt întâmpină o eroare în SMSC datorată unei căderi temporare și oferă mijloace pentru SMSC de a cere HLR să adauge adresa SMSC în lista de SMSC-uri și a fi informat atunci când stația mobilă indicată devine disponibilă. Această indicație de mesaj scurt în așteptare este realizată cu un mecanism de indicare de notificare SMS și respectiv un mesaj de așteptare în IS-41 și în GSM.
• alertă centrului de servicii – Operația oferă mijloace pentru HLR de a informa SMSC, care a încercat fără succes să livreze un mesaj scurt către o stație mobilă, că stația mobilă este acum recunoscută ca accesibilă de rețeaua mobilă. Această alertă a centrului de servicii este realizată respectiv cu un mecanism de notificare SMS sau un centru de servicii de alertă în IS-41 și în GSM.

Elemente pentru servicii

SMS cuprinde câteva elemente pentru servicii folosite pentru recepția și controlul mesagelor scurte.
• timpul de validare – timpul de validare arată cât timp SMSC va garanta stocarea mesajelor scurte înainte de livrare;
• prioritatea – prioritatea este elementul de informație oferit de SME pentru a indica prioritatea mesajului.

Suplimentar, SMS oferă o etichetă de timp pentru a indica timpul de sosire al mesajului și o indicație către handset cu privire la existența de mesaje care mai trebuie trimise (GSM) sau numărul de mesaje de trimis (IS-41).

Servicii de abonat

SMS cuprinde două servicii de bază point-to-point.:

• mesaj scurt cu origine mobilă (MO-SM);
• mesaj scurt de destinație mobilă (MT-SM).

MO-SM sunt transportate de la handset către SMSC și pot fi destinate altui abonat mobil sau pentru abonați din rețeaua fixă ca rețele de paging sau rețele de poștă electronică. MT-SM sunt transportate de la SMSC către handset și pot fi trimise de la SMSC către alt abonat mobil prin MO-SM sau alte surse ca sisteme de poștă vocală, rețele de paging sau operatori.

Pentru MT-SM, un raport este întotdeauna returnat către SMSC ori prin confirmarea livrării mesajului scurt către handset sau informarea SMSC de eșuarea livrării mesajului scurt și identificarea motivului acestui eșec. În mod similar, pentru MO-SM, un raport este întotdeauna returnat către handset ori prin confirmarea livrării mesajului scurt către SMSC ori prin informarea handset-ului că s-a întâmplat o eroare și identificarea motivului acestei erori.
În funcție de metoda de acces și de codarea datelor purtătoare, SMS point-to-point trimite până la 190 de caractere către un SME. Pentru mesaje care cer o livrare imediată, este făcută doar o singură încercare de livrare a mesajului. Pentru mesaje care nu cer o livrare imediată, sunt făcute mai multe încercări de livrare, până este primită o confirmare.

În rețelele GSM, tipul serviciului de mesagerie este identificat de elementul de protocol al informației de identificare, care identifică protocolul de nivel înalt sau rețeaua folosită. Exemple sunt telexul, grupul 3 telefax, mesagerie X.400, ERMES și telefonia vocală.

În rețelele IS-41, tipul serviciului este identificat de identificatorul de teleserviciu. Teleserviciile de bază includ:
• teleserviciul de mesagerie celulară (CMT);
• teleserviciul de paging celular (CPT);
• teleserviciul de notificare voce-poștă (VMN).

CMT diferă de CPT datorită includerii unui mecanism de răspuns care permite unui utilizator să fie ales pe baza mesajului. Confirmarea utilizatorului include un cod de răspuns care deschide drumul către puternice servicii interactive între SMC-uri.

Pot fi implementate multe aplicații pentru servicii prin combinarea acestor elemente de servicii. În afară de serviciile evidente de notificare, SMS poate fi folosit într-un singur sens sau pentru servicii interactive care oferă acces mobil pentru orice tip de informație. Sprijinirea tehnologiilor care combină browsere, servere și noi limbaje mark-up destinate terminalelor mobile, SMS poate permite dispozitivelor mobile să acceseze sigur și să trimită informație către Internet sau rețele intranet repede și ieftin.

3.3 Servicii mobile de date(SMSC)

SMSC poate fi folosit și pentru a oferi date mobile. Datele mobile pot fi integrate în servicii interactive în care sunt implicate apeluri vocale. Câteva exemple de servicii de acest fel include expedieri de mărfuri, administrarea inventarului, confirmări de itinerării, procesarea ordinelor de vânzări sau administrarea contactelor personale.

Centrul SMS (SMSC-SMS CENTER)

Centrul SMS are un rol de baza în cadrul arhitecturii SMS, principalele sale funcții fiind relaționarea mesajelor scurte între entități și stocarea-si-trimiterea (store-and-forwarding) mesajelor (se memorează mesajul dacă SME-ul destinatar nu este disponibil). Centrul SMS poate fi considerat ca fiind parte integrată a rețelei mobile (în cadrul MSC) sau entitate independentă a rețelei. Localizarea SMSC-ului se poate realiza și înfara rețelei, fiind administrat de o organizație terță. Teoretic, un singur centru SMS poate gestiona SMS-uri pentru diverși operatori ai rețelei mobile. Totuși, această situație este rar întâlnită, unul sau mai multe SMSC-uri fiind utilizate de obicei în administrarea operațiilor SMS într-o singură rețea mobilă.

Capitolul 4 Proiectarea și implementarea sistemului

Conceput pentru monitorizarea unui spațiu bine delimitat prin intermediul unor senzori specifici, ansamblul reprezintă o aplicație practică a conceptului de supraveghere la distanță, având la bază comunicarea bilaterală, realizată în special prin SMS, dintre sistem și utilizator.

4.1 Descrierea hardware a sistemului

Sistemul actual este alcătuit din următoarele subsisteme:

– Subsistem achiziție date alcătuit din: senzor PIR, senzor Reed și butoane;

– Subsistem prelucrare date: Intel Galileo;

– Subsistem transmisie/recepție date: shield GSM, router wireless;

– Subsistem de alarmare vizuală și auditivă: led, minidifuzor.

Figura 4.1 Structură sistem implementat proiect

4.1.1 Intel Galileo GEN 1: considerații teoretice și descriere hardware

O platformă Intel Galileo reprezintă un microsistem de calcul dedicat (embedded system), cu arhitectură deschisă (do-it-yourself, DiY) care s-a dezvoltat cu scopul de a permite unor persoane mai mult sau mai puțin specializate în domeniul electronicii și calculatoarelor, să proiecteze, construiască și programeze diverse aplicații de monitorizare și control.

O placă de tip Arduino conține un microcontroler, de obicei, din familia ARM și o serie de interfețe pentru achiziția sau generarea de semnale analogice și digitale, precum și 1-2 canale seriale de comunicație și eventual o interfață de rețea.

Firma „Intel” a creat platformă de dezvoltare „Intel Galileo” bazată pe un procesor Intel Quark ȘoC (system-on-a-chip) X1000 pe 32 de biți (x86), Intel Pentium cu un singur nucleu, ce lucrează la o frecvență de 400MHz.

Deși majoritatea plăcilor de dezvoltare compatibile Arduino de pe piață folosesc procesoare ARM (Raspberry Pi, Beaglebone Black), Intel a ales ptr Galileo un procesor x86, Quark x1000, pentru ca acest tip de procesor este mai puternic și mai rapid, gasinduse chiar și pe calculatoare de tip desktop.

Diferența de performanță vine de la tipul de instrucțiuni folosite de către cele două procesoare: ARM este RISC (Reduced Instruction Set Computing) iar procesoarele x86 sunt CISC (Complex Instruction Set Computing).

Dar acest pus de performanță dintre cele două tipuri de procesoare prezintă dezavantajul unui consum mai mae de energie pentru procesoarele x86.

Această platformă de dezvoltare cu procesor Intel, este prima concepută pentru a fi compatibilă 100% cu shieldurile și soft-ul Arduino Uno R3 și poate fi programată prin intermediul Arduino IDE (Integrated Development Environment) dar și cu alte programe gen: Visual Studio 2013 (Visual C++).

Figura 4.2 : Vizualizare Intel Galileo fată-spate

Specificațiile plăcii Intel Galileo

Comunicare:

Port 10/100 Mb Ethernet RJ45

Port USB 2.0 Client

Port USB 2.0 Host

Port RS-232 UART și jack de 3.5 mm

Slot Mini PCI Express (mPCIe) cu suport USB 2.0 Host

– Conectori standard Arduino:

– 8 pini power header (3,3V, 5V, GND și Reset);

– 6 pini analogi de intrare (A0-A6);

– 8 pini digitali I/O (UART pe 0-1 și PWM pe 3,5,6);

– 10 pini digitali I/O (D8-SCL, PWM PE 9,10,11);

– 2*3 ICSP pini.

Galileo este prima placă Arduino care oferă un slot mini PCI Express unde putem conecta o placă wireless full size sau half size (cu adaptor). Teoretic putem utiliza orice placă de rețea wireless cu slot miniPCIe Intel Centrino cu suport pentru Linux dar modelele recomandat de Intel sunt: Intel Centrino Wireless N135 și Intel Centrino Advanced N 6205.

Figura 4.3: Prezentare conexiuni și interfețe Intel Galileo

Caracteristici procesor:

Frecvența 400 MHz;

Set de instrucțiuni Intel pentium pe 32 biți;

Memorie caeche pe nivelul1 de 16 KBytes;

512 KBytes ȘRAM;

Compatibil ACPI;

Un singur nucleu, viteză constantă

Ceas integrat în timp real (RTC-integrated real time clock) cu alimentare separată de 3V la care putem conecta o baterie.

Capacități de memorie:

8 MBytes Legacy SPI de tip flash pentru șocare firmware (bootloader) și ultimul sketch;

Între 256KBytes și 512 KBytes dedicați stocării ptr sketch.

512 KBytes memorie integrată ȘRAM

256 MBytes DRAM;

Placa dispune și de un slot microSD, cardul putând avea o capacitate maximă de 32 GBytes.Putem atașa și stickuri de memorie compatibile USB 2.0

11 KByte pentru memoria EEPROM.

Caracteristici electrice:

Tensiunea de operare a plăcii este de 3,3V;

Suportă shielduri care operează la tensiunea de 3,3V dar și 5V

Tensiunea de intrare recomandată este de 5V;

14 pini digitali I/O din care 6 pot fi folosiți pentru PWM;

6 intrări analogice;

10 mA curent maxim de ieșire pentru pinii I/O dar nu mai mult de 80mA cumulat

Intel Galileo mai dispune de:

Reboot button (restartează placa Galileo inclusiv Linuxul);

LED pe pinul 13;

Buton de reset (resetează doar ultimul sketch Arduino);

Figura 4.4: Arhitectura plăcii Arduino Galileo ( Sursa: https://www.arduino.cc/en/ArduinoCertified/IntelGalileo )

În figură observăm schema de conectare a elementelor componente plăcii Arduino Galileo. Putem observa ca intrările și ieșirile atât digitale cât și analogice nu sunt conectate direct la microprocesor, cum întâlnim în cazul unei plăci Arduino obișnuită, bazată pe un microcontrolor) ci sunt controlate prin intermediul unor circuite specializate tip GPIO. Comunicarea dintre microprocesor și circuitele GPIO se realizează printr-un canal serial. Rezultă o frecvență de comutare a semnalelor de ieșire mai mică decât în cazul plăcilor Arduino obișnuite.

Frecvență maximă pentru comutare a unui singur semnal numeric este de 230 Hz. Dacă programul incerarca comutarea mai multor semnale, frecvență de comutare va scădea invers proporțional.

4.1.2 Shield GSM

Pentru acest proiect a fost necesară achiziționarea unui shield GSM pentru facilitarea transmiterii de SMS în caz de activare a senzorilor din sistemul de monitorizare.

Shieldul GSM pe care l-am ales este: GSM GPRS Shield a-gsm v2.68, shield compatibil atât cu Arduino cât I cu Rasberry PI, produs de firma R&D Software Solutions, o firma românească și achiziționat prin intermediuL www.robofun.ro.

Figura 4.5: Prezentare frontala shield a-GSM

Specificații shield GSM

Modul quad band Quectel M85 cu support pentru GSM/GPRS/SMS/DTMF;

Dual sim cu funcționare în frecvențele de 850/950/1800/1900 Mhz;

Tensiunea de alimentare: 5-38V;

Antenă GSM integrată dar este prezent și un conector uFL pentru antenă externă.

Conector micro-SB pentru conectivitate cu Windows și Linux, capacitatea maximă de memorie suportată fiind de 32GB;

Interfața serială TTL 3-5V;

mufe stereo de 3.5mm audio jack pentru caști și microfon;

Alimentarea se poate face prin trei metode:

– Pinul VIN sau pinul de 5V al plăcii Intel Galileo (Arduino);

– Portul micro USB la portul USB al calculatorului.

Figura 4.6: Prezentare conexiuni și interfețe shield a-GSM

Pinii: Vin, 5V, GND sunt aceeași ca la Galileo.

Tabel 4.1: Prezentare corespondenta pini shield GSM-Intel Galileo

Așezarea și numărul pinilor folosiți este aceeași ca la Aduino Uno, deci după lipirea pinilor corespunzători pe shield (este livrat cu ei nelipiți), acesta poate fi așezat direct deasupra plăcii Intel Galileo destul de facil.

Alimentarea shieldului a-GSM

Shieldul suportă tensiuni de intrare de la 5 la 38V furnizate de către placa Intel Galileo prin pinul Vin sau cel de 5V sau prin portul microUSB de la calculator sau altă sursă stabilă de tensiune.

Comunicarea serială

Shieldul beneficiază de o funcție auto-baud preinstalata, viteză de transfer fiind auto-determinata la prima detectare a unei comenzi AT.

Pentru ca viteză de transfer a pinilor D0 și D1 de la Galileo este relativ mică, pe placa shieldului GSM s-a făcut modificarea:

– Pinul D0 a fost scurtcircuitat cu pinul D2;

– Pinul D1 a fost scurtcircuitat cu pinulD3.

Slot SIM

Referitor la cele 2 sloturi SIM, doar unul din ele este activ permanent, deci avem de a face cu un shield GSM dual standby, slotul default fiind cel de deasupra.

Leduri

Pe modul regăsim 2 leduri:

– Un STATUS led de culoare galbenă care este aprins când modulu M85 funcționează;

– Un led care semnalizează conexiunea la rețeaua GSM de culoare roșie.

Avantaje shield a-GSM v 0.2064 față de Arduino GSM shield:

– Dual sim;

– Interfața resetare modem fără a fi nevoie să se repornească modemul;

– Slot card microSD;

– 2 audio jackuri;

– 38V tensiune maximă de intrare față de maxim 20V la un shield GSM Arduino;

– Posibiitate de alimentare printr-un port microUSB;

– Shieldul a-GSM vine cu un pachet interactiv de exemple de coduri pentru funcțiile acestuia, foarte intuitiv de utilizat.

4.1.3 Senzori

Buton-reprezintă o componentă care sesizează apăsarea și are rolul de a controla anumite funcții într-un sistem.

În cadrul proiectului am folosit un buton de tip brick, tip sonerie și cu închidere circuit la apăsare (NO normal open).

Conectarea acestuia la Intel Galileo se face prin intermediul celor 3 pini, astfel: pinul de semnal (OUȚ) se cupleza la un pin digital; pinul de alimentare (VCC) se cuplează la pinul VCC; pinul de masă (GND) se cuplează la pinul GND.

Led bicolor tot brick, ce poate lumină în roșu sau verde.

Conectare led: pinii IN1 și IN2 la 2 pini digitali de pe Galileo și pinul GND la GND.

Senzor magnetic de tip Reed, conceput special pentru a semnala deschiderea unei uși, porți, sertar, fereastră etc.

Funcționare; conține 2 componente, una conține un releu de tip reed și celalata un magnet. Când aceste componente se află la o distanță mai mare de 20 milimetrii una de cealaltă, circuitul se închide, declanșând alarma (contact de tip NO- normal open).

Tensiunea maximă permisă e de 100V și un curent de 0.5 A.

Minidifuzor: 2 pini, unul legat la un pin digital (PWM) și altul la masa lui Galileo. Frecvență cu care se mișcă semnalul între valorile de 0V și 5V va determină mișcarea membranei difuzorului la fel de repede, generând sunete cu o frecvență direct proporțională cu a semnalului.

4.1.3.1 Senzor PIR

Senzorii PIR (passive infrared sensor) sunt concepuți a detecteze mișcarea prin recepționarea și interpretarea schimbărilor de radiație termică datorate deplasării în special a unor organisme vii în cumpul lor de acțiune.

Sunt considerate senzori pasivi pentru ca acest tip de senzori nu generează energie ci sunt influențate de energia modificările de energie din jurul lor.

Structura acestui senzor are la baza, de fapt, un senzor de tip piroelectric încapsulat într-o carcasă metalică.

4.1.3.2 Modul de funcționare senzor PIR

După cum am menționat mai sus, senzorul PIR este structurat în două parți, fiecare dintre ele fiind realizată dintr-un material special sensibil la radiație infraroșie. Printre exemple se numără nitrură de galiu (GaN), nitrat de cesiu (CsNO3), floride de polivinil, derivați de fenilpirazină, ftalocianină de cobalt.

În sens strict, senzorii PIR nu detectează mișcarea, ci modificările de temperatură dintr-un anumit punct. Atunci când senzorul este inactiv, ambele părți ale senzorului detectează același nivel de radiații. Deplasarea unui obiect “cald” (de exemplu un om) prin fața fundalului (spre exemplu un perete) determină variația temperaturii din acel punct, adică această va crește de la temperatura camerei la cea a corpului și înapoi. Această modificare este interceptată inițial de o singură parte a senzorului PIR, care declanșează o schimbare diferențială pozitivă între cele două părți. Când obiectul părăsește raza de acțiune a senzorului, se produce o schimbare diferențială negativă. Aceste schimbări rapide declanșează detecția.

4.1.3.3 Modul de focalizare

Pentru a funcționa la distanțe mai mari, senzorii PIR au nevoie de un sistem de focalizare.

În fața senzorului propriu-zis – în distanța focală – se găsește o cupolă sferică sau cilindrică de lentile mici curbe convexe albe, din material plastic noros, dar este în mod clar în infraroșu transparent. Fiecare fațeta este o lentilă Fresnel. Aceste lentile multiple colectează lumină în infraroșu. Lumina în infraroșu ajunge la senzorul propriu-zis care transformă această energie infraroșie în energie electrică, care poate fi analizată de un circuit de procesare (procesor) și care va diferenția alarmele false de alarmele reale.

O lentilă Fresnel este o lentilă plan convex care a fost compactată astfel încât să formeze o lentilă subțire care să păstreze caracteristicile optice, dar care este mult mai mică în grosime și, deci, cu pierderi prin absorbție mult mai mici.

Figura 4.7: Modul de actionare al unei lentile Fresnel

4.1.3.4 Configurația folosită în sistem

Dispozitivul dispune de trei fire (negru, alb, și roșu). Firul roșu se cuplează la VCC, firul alb la GND, iar firul negru este firul de semnal. Firul de semnal lucrează în regim open collector, de aceea am folosit o rezistentă de 10K.

Figura 4.8: Modul de conectare al senzorului PIR la shieldul GSM

4.2 Descrierea software a sistemului

Aplicația software pentru acest sistem a fost elaborată pentru a indepinii scopul de bază al lucrării: monitorizarea și informarea utilizatorului cu privire la statusul unor senzori instalați într-o zonă protejată.

Componentă centrală a acestui sistem o constituie desigur-Intel Galileo și cu toate ca nu ne oferă acces la toate librăriile Arduino (limitarea AVR), ne oferă acces la câteva destul de importante dintre acestea: SD, Ethernet, WIFI, EEPROM, SPI și Wire, putând totuși să accesăm Linuxul instalat atât placa sau pe cardul de memorie prin funcția system.

Din păcate Intel Galileo nu va funcționa cu versiunea standard Arduino, ajunsă momentan la versiunea 1.65, ci cu o versiune customizata numită: IntelArduino 1.60 care în forma arhivata ocupă aproximativ 300 Mb de memorie.

După instalarea mediului Arduino IDE, am instalat driverelor specifice și am făcut un update de firmware.

Pentru ca imaginea Linux preinstalata este destul de limitată, am instalat o imagine mai mare de Linux pe un card microSD, versiunea “bigger linux image” care arhivata ocupă 38Mb.Această imagine oferă acces la: WIFI drivers, Python, Node.js, SSH, openCV.

Pentru programarea sistemului am mai instalat pe calculator: putty și python 2.71 (suplimentar modulele mailer 0.81 și pyserial 2.7).

In continuare am testat funcționarea componentelor auxiliare prin schetchuri Arduino

Având în vedere ca pentru shieldul GSM trebuie să lăsăm disponibili pinii digitali D2, D3, D5, D6, D7, vom conecta componentele auxiliare pe alți pini digitali.

Testare funcționare led brick bicolor (verde/roșu)

Int ledPinRosu = 13;

Int ledPinVerde = 12;

Void setup () {

Serial. Begin (9600);

PinMode (ledPinRosu, OUTPUT);

PinMode (ledPinVerde, OUTPUT);

}

Void loop (){

DigitalWrite (ledPinVerde, HIGH);

Serial. Println ("led verde aprins");

Delay (1000);

DigitalWrite (ledPinVerde, LOW);

DigitalWrite (ledPinRosu, HIGH);

Serial. Println ("led roșu aprins");

Delay (1000);

DigitalWrite (ledPinRosu, LOW);

}

Testare funcționare buton brick (tip sonerie) și cu funcție în acest proiect de “buton de panică”. La apăsarea acestuia sistemul activând alarma sonoră dar și trimiterea de SMS/e-mail către un destinatar prestabilit.

Int ledPinRosu = 13;

Int ledPinVerde = 12;

Int pinButon = 8;

Int val1 = 0; //inițializează valoare buton

Void setup () {

Serial. Begin (9600);

PinMode (ledPinRosu, OUTPUT);

PinMode (ledPinVerde, OUTPUT);

PinMode (pinButon, INPUT);

}

Void loop (){

Val1 = digitalRead (pinButon); //citește valoare intrare buton

If (val1 == HIGH) {//verifică dacă butonul este apăsat

DigitalWrite (ledPinRosu, HIGH);

DigitalWrite (ledPinVerde, LOW);

Serial. Println ("ai aprins ledul roșu ");

Delay (500);

}

Else {

DigitalWrite (ledPinVerde, HIGH);

DigitalWrite (ledPinRosu, LOW);

Serial. Println ("led verde este aprins");

Delay (2500);

}

}

Funcție minidifuzor utilizată în schetchul principal

Firul roșu al minidifuzorului îl vom conecat la pinul digital PWM D10.

Pentru minidifuzor vom integra în schetchul Arduino a unei funcții având sintaxa generală:

Void playTone (long duration, int freq) iar funcția folosită de mine este:

Void Sonerie (long duration, int freq) {

Duration *= 1000;

Int period = (1.0/freq) * 1000000;

Long elapsed_time = 0;

While (elapsed_time < duration) {

DigitalWrite (pzSpeaker, HIGH);

DelayMicroseconds (period/2);

DigitalWrite (pzSpeaker, LOW);

DelayMicroseconds (period/2);

Elapsed_time += (period);

}

}

Implementare software shield

Shieldul GSM are în acest sistem sarcină “simplă” de a trimite SMS-uri cu informații privind starea sistemului. Dar, pentru ca Intel Galileo nu este compatibil cu librăria GSM.H de la Arduino, a trebuit să găsesc altă cale pentru a face acest lucru.

Deasemenea, deși producătorii acestui model de shield oferă și suport software prin implementarea tuturor fuctiilor pe care acesta le poate îndeplinii, într-un pachet interactiv de schetchuri Arduino numit “agsm_kickstart0_96” care conține câteva librării diferite de cele Arduino clasice și pentru ca era nevoie de intervenția mea în activarea funcțiilor acestuia prin introducerea de diferite caractere pe monitorul serial, am căutat o metoda alternativă și relativ mai simplă de accesare funcții shield.

Conform “Galileo-Edison_ShieldTestReport_330937-002” din octombrie 2014, libaria GSM este inclusă începând cu mediul Arduino IDE 1.04 și toate versiunile ulterioare dar cu toate acestea, schetchurie Arduino pe Intel Galileo, nu compilează.

Motivul este ca Intel Galileo nu oferă suport pentru Software Serial, am încercat o conectare serial hardware astfel:

Pinul de transmisie D2 de pe shield l-am scurtcircuitat cu pinul D0 de recepție de pe Intel Galileo;

Pinul de recepție D3 de pe shield l-am scurtcircuitat cu pinul D1 de transmisie de pe Intel Galileo.

În schetchul Arduino am introdus comenzi AT, abreviere de la ATtention, care reprezintă de fapt instrucțiuni pentru controlul modemului, M85 de la Quactel în acest caz.

Comenzile AT pe care le-am utilizat sunt:

AT+CMGF= [<mode>] unde <mode> va fi setat “0” pentru SMS în format PDU și “1” pentru SMS-uri în format text;

AT+CMGS=<da> [<toda>] <CR> da-nr telefon și toda specifică dacă e număr în format internațional sau național.

CTRL+Z -pentru confirmare trimitere SMS

În schetchul Arduino final am folosit funcția SendSMS următoare:

Void SendTextMessage ()

{

Serial1. Prinț ("AT+CMGF=1\r"); //SMS în mod text

Delay (1000);

Serial1. Println ("AT+CMGS=\"+40772213536\""); //am introdus numărul de telefon în format//internațional

Delay (1000);

Serial1. Println ("intrus detectat"); //am introdus subiectul mesajului de tip SMS

Delay (1000);

Serial1. Println ((char)26); //codul ASCII ptr CTRL+Z este 26

}

Ca metoda complementară de informare pentru acest sistem de monitorizare, pe lângă informarea prin SMS, am introdus și informarea prin trimiterea de emailuri la un cont prestabilit de Gmail.

Programul responsabil de trimiterea de email, este scris în Python, are la baza librăria „smtplib” și poate fi apelat direct dintr-un schetch Arduino.

Funcția pe care am introdus-o în progamul Python este:

Def sendemail (from_addr, to_addr_list, cc_addr_list,

Subject, message,

Login, password,

Smtpserver='smtp. Gmail.com:587'):

Header = 'From: %s\n' % from_addr//adresa email adresant

Header += 'To: %s\n' % ', '. Join (to_addr_list)//adresa email destinatar

Header += 'Cc: %s\n' % ', '. Join (cc_addr_list)

Header += 'Subject: %s\n\n' % subject//subiect email

Message = header + message//conținut email

Server = smtplib. SMTP (smtpserver)

Server. Starttls ()//are rolul de a securiza parolă introdusă în script.

Server. Login (login, password)//parolă cont email

Problems = server. Sendmail (from_addr, to_addr_list, message)

Server. Quit ()

}

Scriptul l-a scris în notepad, l-am denumit alertaemail.py și l-am salvat pe cardul din Intel Galileo pe care am instalat Linuxul, în capul listei.

Pentru apelarea scriptului Python, vom folosi funcția “system ()”, funcție specifică Linux dar care ne permite să putem trimite un email și dintr-un schetch Arduino.

System (“python/media/realroot/alertaemail.py”);

Concluzii

Ideile care stau la baza acestui proiect de lucrare de licență, sunt trei:

Folosirea plăcii de dezvoltare Intel Galileo conectate la anumiți senzori;

Informarea utilizatorului de către sistem prin SMS;

Costuri de operare minime.

Pe parcurs, din păcate, atât costurile de implementare hardware cât și cele de operare au crescut, așa ca pot spune ca ultimă idee nu s-a concretizat.

Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost legată de Intel Galileo care deși reprezenta un produs nou (a fost lansat pe piață în 2014) și era recomandat ca “Arduino Certified Board”, mai exact “Arduino Uno R3 pin compatible”, am descoperit ca nu puteam utiliza chiar orice shield și orice sketch care ar merge fără probleme pe o placa Arduino originală.

Astfel, deși are slot Mini PCI Express pentru plăci wireless full size și half size, lista cu care această este compatibilă este destul de scurtă:

Intel Centrino Wireless N135;

Intel Centrino Advanced N6205.

Compatibilitatea cu Arduino s-a mai dovedit ulterior limitată și prin faptul ca datorită arhitecturi i586 a procesorului ce diferă de arhitectură procesoarelor ARM ale competitorilor, duce la imposibilitatea utilizării anumitor librării Arduino, rezultând o configurare și programare mai greoaie a anumitor shielduri.

Altă problemă la care a trebuit să găsesc soluție a fost când Google a oprit serviciul de trimitere de SMS-uri pentru a atenționa un utilizator de Gmail cu privire la anumite notificări din Google Calendar pe data de 27 iunie 2015.

Mai exact sistemul de alarmare prin SMS trebuia să funcționeze astfel:

Dacă senzorii se declanșau, Intel Galileo sesiza situația și trimitea un email predefinit pe contul de Gmail al utilizatorului.

Făcând anumite setări în Google, creând o condiție de filtrare legate de primirea de atenționări doar cu privire la emailurile primite de la o anumită adresa de email și chiar de un anumit interval de verificare de primirea de emailuri noi, printr-un label;

Acest label făcea să apară o notificare în Google calendar care era transmisă către utilizator printr-un SMS.

Soluția ar fi putut fi utilizarea unui SMS Gateway deja existent dar se știe ca au probleme de fiabilitate (SMSuri livrate cu întârziere sau chiar netransmise), iar în funcție de operatorul de telefonie, care putea fii chiar din afara țării, puteau există chiar costuri mai mari decât în cazul trimiterii unui SMS uzual.

Am ajuns să rezolv problema trimiterii SMS-urilor de informare prin introducerea în sistem a unei noi componente și anume un shield GSM și o cartelă SIM cu număr, prepay, metoda pe care am încercat să o evit când am gândit inițial proiectul.

Cu alte cuvinte, Intel Galileo a adus inovație în domeniu dar și probleme noi pentru utilizatorii acestuia din punctul meu de vedere.

Pasii viitori de dezvoltare a acestui sistem ar putea fi folosirea in acest sistem a cat mai multor functii ale shieldului GSM si aici am in vedere conectarea sistemului la internet prin intermediul acestuia, facâand inca un pas in reducerea conexiunilor exterioare fizice ale sistemului.

O alta posibilitate ar putea fi achiziționarea unei placuțe wireless tot in ideea de a accesa Internetul intr-un mod mai facil.

Un alt posibil upgrade ar putea fii facut la Intel Galileo de generația a doua daca se doreste o compatibilitate mai mare cu Arduino.

Bibliografie

[1] Serviciul de mesaje scurte http://electronica-azi.ro/wordpress/blog/2001/08/02/serviciul-de-mesaje-scurte/ ,accesat 20.04.2015;

2. note de curs: “Sisteme electronice industriale wireless”, “Microprocesoare si microcontrolere”;

3. http://techawakening.org/free-sms-alerts-new-email-on-gmail-with-google-docs/1130/, accesat 20.04.2015;

4. https://communities.intel.com/community/tech/galileo ,accesat 20.04.2014;

5. „Getting started with Intel Galileo”- autor: Matt Richardson;

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/SMTP accesat 25.04.2015;

7. https://www.arduino.cc/en/ArduinoCertified/IntelGalileo#.UyICidwdto6 accesat 4.05.2015;

8. „Arduino cookbook”, second edition-autor: Michael Margolis;

9. https://www.arduino.cc/en/ArduinoCertified/IntelGalileo accesat 04.05.2015;

10. http://www.vicomsoft.com/learning-center/email-and-email-servers/ accesat 21.04.2015;

11. http://naelshiab.com/tutorial-send-email-python/, accesat 16.06.2015;

12. http://www.developershome.com/sms/atCommandsIntro.asp, accesat 18.05.2015;

13. http://www.instructables.com/id/Arduino-and-Python/?ALLSTEPS, 09.06.2015;

14. https://learn.adafruit.com/arduino-lesson-17-email-sending-movement-detector/installing-python-and-pyserial, accesat 01.05.2015;

15. „Electronic sensor circuits& projects”-autor: Forrest M. Mims;

16. http://pyserial.sourceforge.net/ 29.05.2015;

17. http://itbrainpower.net/a-gsm/Arduino-gsm-shield-library-SMS-SEND-RECEIVE-demo-code-a-gsm, accesat 12.06.2015

Lista de site-uri consultate este mult mai mare.

Anexe

#include <SD.H>

Int pinReed =4;

Int pinButon = 8;

Int sensPin = 0;

Int ledPinROSU = 13;

Int ledPinVERDE = 12;

Int pzSpeaker = 10;

Int val = 0;

Int val1 = 0;

Int val2 = 0;

Char nrA [13] = "+40772213536";

Char nrB [13] = "+40723449376";

Boolean smsTrimis = false;

#define powerPIN 7//Arduino Digital pin used to power up/power down the modem

#define resetPIN 6//Arduino Digital pin used to reset the modem

#define statusPIN 5//Arduino Digital pin used to monitor if modem îs powered

Void setup ()

{

Serial1. Begin (9600);

Serial. Begin (9600); //

Delay (500);

PinMode (pinButon, INPUT);

PinMode (sensPin, INPUT);

PinMode (pinReed, INPUT);

PinMode (pzSpeaker, OUTPUT);

PinMode (ledPinROSU, OUTPUT);

PinMode (ledPinVERDE, OUTPUT);

}

Void loop (){

Val = analogRead (sensPin);

Val1 = digitalRead (pinButon);

Val2 = digitalRead (pinReed);

If (val < 100 || val1 == HIGH || val2 == HIGH);

{

DigitalWrite (ledPinROSU, HIGH);

DigitalWrite (ledPinVERDE, LOW);

Serial. Println ("alarma activată");

Delay (100);

If (! SmsTrimis){

SendSMS ();

SendEmail ();

}

PlayTone (500, 600);

Delay (5000);

PlayTone (500, 800);

Delay (5000);

SmsTrimis = true;

}

Else {

SmsTrimis = false;

DigitalWrite (ledPinROSU, LOW);

DigitalWrite (ledPinVERDE, HIGH);

PlayTone (0, 0);

Delay (300);

Serial. Println ("locație sigură");

Delay (200);

}

}

//duration în mSecs, frequency în hertz

Void playTone (long duration, int freq) {

Duration *= 1000;

Int period = (1.0/freq) * 1000000;

Long elapsed_time = 0;

While (elapsed_time < duration) {

DigitalWrite (pzSpeaker, HIGH);

DelayMicroseconds (period/2);

DigitalWrite (pzSpeaker, LOW);

DelayMicroseconds (period/2);

Elapsed_time += (period);

}

}

Void SendSMS (){

Serial1. Println ("AT+CMGF=1\r");

Delay (100);

Serial1. Println ("AT+CMGS=\"+40723449376\"");

Serial. Println (" sms trimis");

Delay (100);

Serial1. Prinț ("intrus!!!!");

Delay (100);

Serial1. Println ((char)26);

Delay (100);

Serial1. Println ();

}

Void SendEmail (){

System ("python ~/alertaemail.py");

}