Automatizarea Testarii Hi Pot cu Salvarea Automata a Datelor

Proiect de diplomă

Automatizarea testări Hi-pot cu salvarea automată a datelor

Cuprins

I. Introducere

II. Stadiul actual privind siguranța produselor

2.1 Reglementări la nivel mondial

2.2 Standarde de siguranță

2.3 Teste de conformitate

2.4 Șocul electric

III. Teste de siguranță efectuate asupra produselor

3.1 Test de rezistență dielectrică

3.2 Continuitate la împământare

3.3 Test de rezistență a izolației

3.4 Niveluri de siguranță ale curentului de scurgere

IV. Siguranța operatorului pe liniile de producție

4.1 Mediul de testare

4.2 Pregătirea operatorului

V. Aplicția practică

5.1 Construcția cutiei de protecție

5.2 Elaborarea programului de test

5.3 Efectuarea testului

5.3 Evaluarea rezultatelor

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

I. Introducere

O dată cu “bumul” tehnologic care s-a dezvoltat în ultimi ani asupra echipamentelor electronice s-au dezvoltat și numeroase echipamente de testare dar de asemenea și standarde care să asigure utilizatorul/consumatorul de rând că tehnologia actuală folosită în produsele electrice/electronice nu îi pune viața în pericol. Desigur acest “bum” tehnologie este datorat faptului că tehnologia a căpătat o tot mai mare atracție din partea producătorilor de echipamente electrice/electronice care au venit cu noi inovați și cu noi programe de cercetare și dezvoltare asupra tehnologiei existente. Cum era de așteptat o dată cu dezvoltarea tehnologică s-au dezvoltat și echipamente care să testeze acestă tehnologie, dar tot odata cu apariția echipamentelor au aparut și standarde de siguranță riguroase, având rolul de a superviza aceste tehnologi cu ajutorul echipamentelor de testare, garantând publicului de consum că produsele din ziua de azi pot fi considerate produse sigure.

Lucrarea de față este structurată pe cinci capitole care au ca scop familiarizarea utilizatorilor de produse electrice/electronice cu echipamentul de testare numit Hi-pot, abrevierea provenind din limba engleză de la cuvintele High potential care însemnă potențial înalt; dar și cu testele aferente ale acestui echipament care sunt efectuate asupra unui produs.

În primul capitol este redată o parte introductivă care prezintă conținutul acestei lucrări și scopul urmărit în paginile ce vor urma.

În al doilea capitol sunt prezentate câteva noțiuni teoretice legate de standardele de siguranță care guverneaza în acest moment asupra produselor electrice/electronice de consum. Tot aici sunt amintite și câteva teste de conformitate pe care un produs trebuie să le îndeplinească înainte de a fi pus pe rafturile magazinelor.

Capitolul trei sunt dezbatute pe larg testele referitoare la siguranța produselor.

În cel de-al patrulea capitol se pune problema siguranței operatorului care operează cu echipamentul de Hi-pot, dar și anumite condiți care trebuiesc respectate în timpul testări.

În capitolul cinci este vorba despre aplicația practică efectuată cu echipamanetul de Hi-pot asupra unui produs. În acest capitol sunt noțiuni practice legate de construcția cutiei de protecție unde este introdus produsul pentru a fi testat, algoritmul de testare necesar echipamentului pentru efectuarea testări, pași necesari efectuări testului, concluzile aferente.

Lucrarea a fost realizată cu sprijinul oferit de firma Plexus Romania, Oradea.

CAPITOLUL II

II. Stadiul actual privind siguranța produselor

Un produs îl putem define ca fiind “sigur” [14], dacă respectivul produs nu prezintă nici un risc sau doar riscuri reduse pentru utilizator. Aceste riscuri trebuie să țină cont de utilizarea produsului dar în același timp riscurile trebuie să fie considerate acceptabile. Produsele conforme cu standardele de electrosecuritate în vigoare prezintă un nivel ridicat de protecție asupra sănătăți și a siguranței consumatorului. În concluzie, un produs se poate considera sigur doar dacă este realizat în conformitate cu dispozițiile specifice referitoare la siguranța pe care o oferă în utilizarea sa.

În momentul actual există o serie de reglementări la nivel mondial care urmăresc anumite categori de produse specifice cum ar fi: aparatură electronică de larg consum și industrială, aparatele electrice, aparatele medicale, etc. Se spune de asemenea că un produs considerat sigur este acela care nu aduce nici un prejudiciu asupra sănătăți persoanei care îl utilizează.

Toate produsele care se comercializează în cadrul Uniunii Europene, dar și în afara acesteia trebuie să fie sigure și să posede certificarea CE sau altele similare agreate la nivel comunitar. Această obligativitate este aplicată asupra tuturor produselor incluzând în această categorie și ramura serviciilor, chiar dacă le sunt destinate direct sau pot fi puse la dispoziție indirect, prin cadrul unei prestări de serviciu.

Obligativitatea siguranței se impune atât producătorului dar si distribuitorului.

producătorul are obligația de a lua măsuri adecvate, eliminând într-o ordine descrescătoare posibilele riscuri privind utilizarea normală sau acceptabilă a produsului pe care îl comercializează, având totodată și obligația de a informa consumatori despre aceste riscuri. Acestă informare se face prin furnizarea instrucțiunilor de asamblare, utilizare, detali tehnice etc.

distribuitorii nu au dreptul de a comercializa produse despre care dețin informații, că respectivele produse nu sunt în conformitate cu standardele privind siguranța produselor.

Producătorului îi revine obligația de a transmite toate informațiile consumatorului, ca acesta putând să facă o evaluare și o prevenire corectă asupra riscurilor inerente în momentul utilizări produsului. Informațiile oferite de producător îl ajută pe consumator în vederea luări unor măsuri de precauție. Producătorul pentru a putea furniza informați corecte și complete consumatorului trebuie să dispună de următoarele date:

riscurile inerente ale produsului în momentul utilizări sale în mod normal;

riscuri rezonabile, previzibile în momentul în care nu sunt perceptibile imediat, nefiind semnalizate de un avertisment adecvat.

Pe lângă aceste riscuri trebuiesc luate și măsuri de a se asigura trasabilitatea produselor. În aceste condiți producătorul cunoaște alcătuirea produsului și regulile care au fost respectate pentru fabricarea lui.

Producătorul unui produs mobil defect are obligativitatea de a repara pagubele provocate de acel produs, acestea putand fi vatamări fizice sau bunuri de valoare detinute de utilizator.

Elementele care trebuiesc luate în considerare pentru ca un produs să fie sigur, din punct de vedere al consumatorului, privite în ansamblu, acestea putânduse grupa în modul următor:

caracteristicile produsului (compoziție, ambalaj, condiți de montare, de întreținere)

efectele produsului asupra altora în momentul utilizări împreună

identificarea produsului (etichetare, instrucțiuni și informați de utilizare, distrugere)

riscurile privind categoriile de consumatori în momentul utilizări produsului, un caz particular îl reprezintă copii si persoanele învârstă.

Riscul ca un produs să nu se încadreze în normele de siguranța a produselor pot să apără la produsele noi, la produsele unde cererea de piață este în creștere. Aceste riscuri datorânduse în primul caz faptului că producătorul nu dispune de toate informațiile, datele necesare ca să poată determina riscurile specifice în legatura cu utilizarea acestor produse, iar în al doilea caz producția este accelerată din cauza cereri de piață, fapt ce îl poate determina pe producător să sară peste anumite etape în vederea stabiliri siguranței produsului.

Este bine de știut că un produs nu poate fi considerat niciodată sigur, astfel produsul nu va atinge niciodată procentul de sută la sută din punct de vedere al siguranței, el prezentând întodeauna și un mic procent de risc. Un produs care are un nivel de siguranță foarte ridicat poate de asemenea să provoace accidente, în momentul în care este utilizat incorect. Din această cauză rezultă că siguranța produsului este imposibil de garantat sută la sută fără nici un fel de risc.

Producătorii trebuie să cunoască și să înteleagă standardele de siguranță care se aplică la produsele lor în special.

Făcând un produs ”sigur” este necesară o înțelegere a pericolelor care pot să apară în funcționarea fiecărui produs electric. Anumite pericole potențiale sunt inerente în toate produsele electrice, din cauza modului în care acestea sunt alimentate și modul în care acestea își îndeplinesc funcțiile destinate. Chiar dacă un produs necesită o sursă de energie electrică si utilizează componente electrice sau electronice, acestea nu trebuie sa prezinte un risc de șoc electric (electrocutare) pentru utilizator.

Patru pericole fundamentale trebuiesc să fie evaluate ca parte a fiecărui produs referitoare la siguranța produsului: șocul electric, leziuni mecanice/fizice, tensiune scazută/ridicată de energie, foc.

Specificați care să abordeze aceste riscuri sunt conținute în fiecare standard despre siguranța produsului. Desi cerințele suplimentare de securitate sunt de asemena incluse în cele mai multe standarde de siguranță, aceste patru riscuri stau la baza tuturor standardelor privind siguranța produselor.

2.1 Reglementări la nivel mondial

În domeniul, referitor la securitatea produselor și standardelor de siguranță a produselor, modificările semnificative a avut loc în ultimi ani. Accentul a fost pus pe armonizarea la nivel mondial a standardelor de siguranța produselor cu speranța de a stabili specificați la nivel global cu adevărat uniforme. Deși trebuie să se facă mai multe progrese, rezultatele până în prezent sunt încurajatoare. Standardele de azi sunt mult mai bine organizate decât în trecut.

În încercarea de a oferi o vasta explicație a procesului de reglementare, cum funcționează și de ce trebuie să se conformeze, o să studiem trei dintre cele mai importante piețe: Statele Unite ale Americi, Canada si Uniunea Europeana etc.[2],[5],[7]

Statele Unite ale Americi (S.U.A.)

În S.U.A. cerințele de reglementare și legile federale se gasesc în Codul Reglementărilor Federale. În acest cod (CFR21-1910, paragraful S) se găsesc reglementările pentru siguranța dispozitivelor electrice. Cerințele federale obligatorii specifică faptul că toate aparatele și dispozitivele electrice trebuiesc să fie avizate de un laborator de testare NRTL(Nationally Recognized Testing Laboratory ) în scopul în care vor fi utilizate. Termenul de NRTL, acum se aplică la multe laboratoare sub OSHA (Occupational Safety and Health Administration) pentru efectuarea aprobărilor de siguranțaăa produsului în conformitate cu standardele acceptate.

Un produs avizat este usor de identificat, acesta fiind marcat de catre unul din laboratoarele de testare (UL, FM, MET, ETL, etc.) marca fiind atașată, vizibilă pe produs. Această marcă de avizare indică faptul că producătorul dispozitivului a prezentat o probă la un laborator pentru efectuarea testul de siguranța produsului și evaluarea lui în conformitate cu standardul de securitate relevant al produsului.

Dacă NRTL constată că produsul respectă standardele la care se subordonează, acordă permisiunea producătorului să aplice etichetarea produselor. În S.U.A. certificatul de siguranța produsului sunt în general efectuate în conformitate cu standardele UL sau IEC.

Canada

Cerințele Canadei sunt în mare parte în paralel cu cele ale Stateor Unite ale Americi. Produsele electrice sunt considerate conforme daca acestea poartă marca de certificare a unui laborator de testare, care a obținut acreditarea de la o Organizație de Certificare, certificarea efectuânduse în conformitate cu standardele națioanele canadiene, numit în mod uzual CSA (Canadian Standards Association). Un laborator obține statutul ca o oraganizație de certificare printr-un examen efectuat de SCC (Standards Council of Canada). Acest consiliu este similar cu OSHA din S.U.A. În cadrul sistemului canadian, Oragizația de Certificare sau (OC) este văzut într-o maniera simila
Canada

Cerințele Canadei sunt în mare parte în paralel cu cele ale Stateor Unite ale Americi. Produsele electrice sunt considerate conforme daca acestea poartă marca de certificare a unui laborator de testare, care a obținut acreditarea de la o Organizație de Certificare, certificarea efectuânduse în conformitate cu standardele națioanele canadiene, numit în mod uzual CSA (Canadian Standards Association). Un laborator obține statutul ca o oraganizație de certificare printr-un examen efectuat de SCC (Standards Council of Canada). Acest consiliu este similar cu OSHA din S.U.A. În cadrul sistemului canadian, Oragizația de Certificare sau (OC) este văzut într-o maniera similara cu cea a unui NRTL din sistemul american. În prezent mai multe laboratoare au obținut statutul NRTL în S.U.A. dar și OC în Canada. Ca și în S.U.A. supravegherea și testarea liniei de producție sunt pași necesari în procesul de aprobare.

Uniunea Europeană

Comunitatea Europeană (CE) a fost stabilită să creeze un mediu economic global care să conducă la o creștere economică. Un mecanism cheie a fost de a stabili standarde la nivel comunitar pentru siguranța produselor. Acest lucru a dus la emiterea Low-Voltage Directiva 73/23/EEC și Directiva EMC 89/336/EEC. Directiva EMC 89/336/EEC definește cerințele pentru perturbați electromagnetice create de un dispozitiv, precum și tulburări similare care ar putea afecta buna funcționare a dispozitivului. Se ocupa de asemenea cu teste ESD și de emisi. Directiva Low-Voltage oferă procedurile pentru a determina conformitatea siguranței produsului, o vastă varietate de dispizitive electrice și cuprinzând continuitatea în sol, rezistența dielectrică și numeroase alte teste de siguranța.

Înainte de adoptarea directivei Low-Voltage, produsul trebuia să fie testat în conformitate cu standardul corespunzător din fiecare țară și de un laborator de testare acreditat pentru respectiva țară.

Directiva Low-Voltage și EMC fac parte oficial din legislația Uniuni Europene, înlocuind orice reglementări naționale existente. Toate țările membre în cadrul U.E. trebuie să adopte aceste directive. Directiva Low-Voltage nu specifică statului care teste electrice sunt necesare pentru respectarea sa, dar în schimb indică faptul ca produsele vândute trebuie să fie construite în conformitate cu siguranța produselor astfel să nu pună în pericol siguranța utilizatorului.

Testele de proiectare sunt efectuate pe un eșantion de produse în timpul proiectări inițiale. Rezultatele din aceste teste trebuie să fie disponibile într-un fișier pentru o eventuală inspecție. În plus pe lângă testarea în timpul fazei inițiale de proiectare, testele specifice de rutină referitoare la protecție sunt de asemenea necesare. Testele de producție sunt de obicei un subset al testelor de proiectare, de obicei acestea includ rezistența dielectrică, teste de continuitate la sol, test de scurgere a curentului, etc.

În cazul în care produsul trece toate testele necesare, declarația de conformitate este finalizată, iar produsul poate fi marcat CE (Conformité Européenne), marcarea cu inițialele CE arată dovada conformități cu Directiva Low-Voltage. Declarația de conformitate este în mod normal un document de o pagină care detaliază directivele și standardele utilizate pentru a se asigura conformitatea deplină. Declarația se completează înainte de aplicarea marcajului CE. Aceasta trebuie să cuprindă urmatoarele: denumirea producătorului, adresa completă, numere de model, identificarea produsului, raiting electric în vigoare, detali complete în legătură cu standardele tehnice utilizate pentru a efectua evaluarea și semnatura unui reprezentant autorizat al companiei.

Până la 1 ianuarie 1995, producători au demonstrat conformitatea cu Directiva Low-Voltage prin emiterea declarației de conformitate cu fiecare produs. Directiva Low-Voltage a fost modificată la 1 ianuaria 1995 pentru a include marcajul CE aplicabil pe produse. O perioada intermediară a avut loc între 1 ianuarie 1995 și 1 ianuarie 1997 pentru producători de a trece la marcajul CE pentru toate produsele comercializate în U.E. Acest lucru însemană că începând cu 1 ianuarie 1997 toate produsele acoperite de Directiva Low-Voltage aveau să poarte marcajul CE sau eticheta ca dovadă că produsul este în conformitate cu directiva respectivă. De reținut este faptul că marcajul CE indică conformitatea, dar nu oferă specificați. Declarația de conformitate oferă detali cu privire la respectarea reglementărilor procesului de testare.

2.2 Standarde de siguranță

Underwriters Laboratories (UL)

Produce un catalog de standard de siguranță [5],[7] care acoperă majoritatea produselor aflate astăzi pe piață. Standardele UL sunt elaborate de comitete compuse din persoane fizice din industrie, mediul academic, laboratoare de testare și grupuri de consumatori. Fiecare standard dezvoltat de un comitet conține cerințe de bază pentru produsul de testat. Cerințele stabilite în standard se bazează pe principi de inginerie, cercetare și experiență în domeniu și reprezintă minimul cerințelor pe care un produs trebuie să îl respecte pentru ca să îi fie aplicat marcajul UL. Este important de reținut că responsabilitatea finală pentru siguranța produselor îi revine producătorului și nu standardului. Respectarea standardului nu protejează complet producătorul de raspundere în cazul unui accident. Conținutul fiecărui standard poate fi împărți în urmatoarele secțiuni: introducere, construcție, performanță, fabricarea și testarea de producție, marcaje și anexe.

introducerea oferă o prezentare generala de bază a standardului și orice alte standarde la care acest standard poate face referință. Principalul obiectiv este de a sublinia ce produse sunt cuprinse în standard. Această secțiune va oferi de asemenea o introducere de orice termini și unități de masură ce vor fi utilizați;

toate aspectele legate de produs: construcție, montaj, siguranță, toate acestea sunt tratate în secțiunea construcții. Accentul este de a asigura că produsul a fost bine realizat și este acceptabil din punct de vedere al siguranței. Desingn-ul este de asemenea revizuit pentru protecția împotriva vătămărilor corporale. Când este vorba de produse de consum, secțiunea privind protecția împotriva vătămărilor corporale este foarte bine elaborate;

secțiunea de performanță/conformitate, acoperă toate tipurile de teste care trebuiesc să fie efectuate în timpul evaluări inițiale a produsului. Această secțiune se va concentra pe cele patru tipuri de cerințe de siguranța, acestea sunt: șoc electric, foc, tensiuni scăzute/ridicate de energie și riscuri mecanice deoarece toate acestea fac referire la siguranța unui utilizator al produsului. Testele de performanță verifică daca producătorul a urmat întocmai cerințele prevazute în secțiunea construcții. Testele de performanță sunt în general operațiuni extinse și acopera funcționarea produsului în condiți neprielnice cum ar fi: rezistența la supra sarcină, rezistența produsului, impacturi mecanice, efectul de umezeală/umiditate și teste de siguranță electrică: continuitate la sol, scurgere de curent, rezistență dielectrică;

testele care trebuiesc să fie efectuate pe toate produsele în curs de desfășurare sunt prezentate în secțiunea teste de fabricare și producție. Testele de producție sunt un subset al testări performanței ele fiind în general mai puțin stricte. Testele de producție includ întotdeauna un test de rezistență dielectrică, polarizare și continuitate în sol. Produsele medicale vor include suplimentare și un test de scurgere de curent. Pentru a asigura menținerea conformități, supravegherea regulată este necesară sub formă de controale trimestriale la fabrică;

secțiunea marcaje va inscripționa termini și informațiile care trebuiesc sa fie conținute în manualul de instrucțiuni, pe produs și pe ambalajul acestuia.

International Electrotechnical Commission (IEC)

Este o oraganizație mondială pentru standardizare cuprinzând toate comisiile electrotehnice naționale[3]. Obiectivul principal al IEC este de a promova cooperarea internațională asupra tuturor problemelor privind standardizarea în domeniul electric și electronic. Pe lângă alte activități IEC publică standarde internaționale, rapoarte tehnice, specificați tehnice, specificați si ghiduri disponibile public. IEC se află în strânsă colaborare cu Organization for Standardization (ISO) si International Telecommunication Union (ITU). Publicațiile IEC au forma unor recomandări pentru uz internațional și sunt acceptate de comitete internaționale în acest sens. IEC nu este responsabil pentru interpretarea eronată a acestora sau pentru modul în care acestea sunt utilizate de către orice utilizator final. IEC nu prevede nici o procedură de marcare pentru indicarea aprobări și nu poate fi trasă la raspundere pentru orice echipament declarat în conformitate cu o publicație IEC. Deasemenea toți producători trebuie sa se asigure că au cea mai recentă ediție publicată. Standardele IEC au numere cuprinse în intervalul 60000-79999. Numerele standardelor mai vechi IEC au fost transformate în 1997 prin adaugarea 60000, de exemplu standardul IEC 601 a devenit IEC 60601 sau IEC 601-1 este în momentul actual IEC 60601-1.

Conform [15] IEC 60601 este o serie de standarde tehnice referitoare la siguranța și eficiența echipamentelor electrice în practica medicală, publicat de  International Electrotechnical Commission pentru prima dată în anul 1977, iar periodic a fost restructurat și actualizat in mod regulat.

Seria de standard IEC 60601 este formata din 4 parți distincte, dupa cum se poate observa în figura 2.1

Figura 2.1 Structura standardului IEC 60601 [15]

standardul de baza IEC 60601-1 acoperă toate cerințele generale pentru produsele medicale electrice;

standardul colateral: numerotat IEC 60601-1-x conține aspecte pentru diferite tipuri de dispozitive medicale. De exemplu IEC 60601-1-2 este un standard de garanții și cuprinde probleme de compatibilitate electromagnetică pentru dispozitive medicale electrice;

standardul particular: numerotat IEC 60601-2-x stabilește cerințele pentru un anumit tip de dispozitiv medical. Un exemplu este IEC 60601-2-2 acesta este un standard special pentru dispozitivele chirurgicale de înaltă frecventă. Standardele specifice pot modifica o parte din cerintele specificate în IEC 60601-1

standardul de performanță: numerotat IEC 60601-3-x stabilește cerințele de performanță pentru anumite tipuri de dispozitive. IEC 60601-3-1 conține cerințe esențiale pentru performanța de oxigen transcutanat și dioxid de carbon pentru echipamentele de monitorizare a presiuni parțiale.

După cum se vede și în figura 2.2 standardul de bază IEC 60601-1 a fost adoptat ca și standard național în cele mai multe tări importante din lume.

Figura 2.2 Standarde naționale având ca bază standardul IEC 60601-1 [15]

Standardul IEC 60601 are în spate o istorie lungă, cu o serie de revizuiri [6]. Original IEC 60601-1 a fost publicat în anul 1977, o urmatoare revizuire a fost publicata în anul 1988, iar o ultimă ediție a fost publicată de către cei de la IEC în 2005. Schimbarea la nivel mondial a ultimei ediții publicate s-a realizat conform figurei 2.3. Ediția a doua și ceea din 2005 trebuie să coexiste în continuare în echipamentele destinate livrărilor pe plan internațional, dar ca și consecință aceasta creează un nivel suplimentar de complexitate asupra dispozitivelor, deoarece produsele trebuie sa fie în conformitate cu ambele ediții.

Uniunea Europeană

Standardul ultimei ediții revizuite a fost adoptat pentru prima dată de către Uniunea Europeană, împreună cu statele membre, adoptarea legislației a avut loc în anul 2006. La data de 1 iunie 2012, editia a doua a fost retrasă, în consecință toate produsele noi și existente trebuiau să fie certificate pentru această ultima ediție.

America de Nord

ANSI/AAMI ES60601-1:2005 este versiunea armonizată a lui IEC 60601-1 a treia ediție în S.U.A.; este diferită de ediția publicată în U.E. Inițial stabilită să intre în vigoare în iulie 2013, însa stabilirea datei de tranzit a suferit o ușoară amânare, intrând în vigoare în data de 1 ianuarie 2014. Standardul American diferă față de versiunea Uniuni Europene prin faptul că numai produsele care apar pe piață după data de tranziție trebuie să îndeplinească ediția actualizată, produselor existente nu li se cere acestă cerință.

În Canada CAN/CSA C22.2 No.601.1 este echivalentul ediție a treia din UE, standardul a fost inițial lansat în iunie 2012, dar la fel ca și în S.U.A. a fost amânat având ca data de tranzit aprilie 2013. Ca și cel American este aplicabil doar produselor noi lansate dupa data intrări în vigoare.

Restul lumi

Țarile încă mandatate cu ediția a doua includ: Japonia, Australia, Noua Zeelandă și China. A treia ediție IEC 60601-1 nu a fost adoptată în China și nu există nici o dată clară în calendar pentru intrarea ei în vigoare.

Ca și rezultat al acestui standard, mulți producători au un plus de lucru pentru a satisfice ambele variante în același timp, acestea necesitând efort suplimentar. Până în prezent doar în S.U.A, Canada si U.E a fost adoptat standardul IEC 60601-1 ediția a treia.

Figura 2.3 Data de intrare în vigoare a celei de a treia ediție a standardului IEC 60601-1 [6]

2.3 Teste de conformitate

Standardele de siguranță ale produselor conțin trei cerințe importante conform [5],[7]:

specificați de construcție legate de piese și metodele de asamblare, fixare

specificați de performanță, teste electrice și mecanice la care produsul a fost supus

specificați de producție și testele necesare pentru toate produsele de fabricație

Metodele de testare și limitele pass/fail s-au stabilit ca bază, pentru a oferi o marjă de siguranță în caz de abuz sau defectări ale componentelor. Pentru ca un produs electric să fie în conformitate cu legislația siguranței produselor în momentul actual, este necesar ca el să fie supus unor teste standard, acestea fiind: rezistența dielectrică, rezistența izolației, scurgeri de curent, continuitate în sol. Toate acestea sunt detaliate în paginile ce urmează.

Rezistența dielectrică

Rezistența(puterea) dielectrică este un termen de inginerie, care se referă la tensiunea maximă care poate fi aplicată unui material izolator pentru ca acesta să fie străpuns, devenind astfel un material conductor. Aceasta este o caracteristică definită materialelor izolatoare, ea se exprima în volți per unitate de grosime. Cu cat rezistența dielectrică a unui material este mai mare cu atât mai buna este calitatea acestuia ca izolator. Valoarea rezistenței dielectrică a unui material este de asemenea influențată de umiditate, de temperatura mediului abiant precum si de condițiile de testare.

Un test de rezistența dielectrică determină caracterul adecvat al materialului dielectric sau izolator care reprezintă bariera dintre părțile periculoase și nepericuloase. Această clasificare între cele doua părti este frecvent cerută în toate standardele de siguranță, stabilite între circuitele periculoase și circuitele accesibile utilizatorilor obișnuiți. Împartirea în cele doua părți protejează utilizatorul împotriva expunerii potențialelor pericole electrice. Testul de rezistență dielectrică este o testare fundamentală și asigură că produsul este în condiți de siguranță înainte de a fi introdus pe piață. Această testare se realizează în curent alternativ sau în curent continuu variind de la câteva sute de volți la câteva zeci de kilovolți. Alegerea valori tensiuni de testare este determinată de standardele care se aplică la produsul respectiv.

ASTM D149 este o metodă standard de testare a rezistenței dielectrice[16]. Materialul de testare se pozitionează între doi electrozi. Aplicarea tensiuni este făcută într-un mod controlat până când materialul dielectric este străpuns.

Există trei metode de bază care pot fi utilizate pentru a determina rezistența dielectrică a materialului izolator, acestea sunt urmatoarele:

cu rată de ridicare încetinită: tensiunea este incrementată ușor până când materialul este străpuns

timp scurt: tensiunea este incrementată uniform începând de la 50%, din tensiunea de străpungere a dielectricului, tensiunea este incrementată continuu până când se străpunge materialul

pas cu pas: tensiunea este incrementată începând de la 50% a tensiuni de străpungere, această tensiune fiind incrementată în praguri egale până la strapungerea materialului

Factori care influențează rezistența dielectrică sunt:

rezistența crește cu creșterea în grosime a materialului

rezistența scade cu creșterea umidități

rezistența scade cu crețerea frecvenței

rezistența scade cu creșterea temperaturi de funcționare

Testarea rezistenței dielectrice apare în aproape fiecare produs standard de siguranță și este un test fundamental utilizat pentru a verifica un produs complet asamblat, ce iese de pe linia de producție.

Rezistența izolației

Rezistența izolației este o proprietate a materialelor izolatoare de a se opune treceri curentului electric, aceasta este exprimată de obicei în megaohmi [1]. Rezistența este un parametru care nu poate fi măsurat direct, ea se poate calcula fie prin aplicarea unui curent constant și măsurarea căderi de tensiune sau se aplică o tensiune constantă și se măsoară curentul. Pentru a determina rezistența se folosește legea lui Ohm:

Această testare este la fel ca și testarea rezistenței dielectrice care sunt obligatoriu efectuate pentru a preveni electrocutarea sau accidentele de incendiu la utilizarea echipamentului și ca să verifice funcționalitatea și performanța izolațiilor. Testul de rezistență dielectrică detectează defectele de izolare prin verificarea strapungeri dielectricului, în timp ce testul de rezistență a izolației detectează defectele de izolare prin măsurarea rezistenței. Cel mai important motiv pentru testarea izolației este de a asigura siguranța publică și personală, în al doilea rând este prelungirea și protejarea duratei de viață a echipamentelor electrice.

Măsurarea rezistenței izolației putânduse face prin mai multe metode cum ar fi: metoda galvanometrului, metoda substituției, metoda pierderi de sarcină, etc. În mare parte metodele respective constând în construirea unor circuite electrice incluzând și rezistența de izolație.

În exploatarea aparatelor electrice rezistența izolației nu rămâne tot timpul la valoarea pe care ea o avea inițial[10]. Cu trecerea timpului rezistența izolației își micșoreaza valoarea iar curenți de scurgere cresc, aceștia fiind invers proporționali cu scăderea rezistenței.

Principali factori care duc la scăderea rezistenței de izolației sunt:

îmbătrânirea naturală a izolație

factori mecanici

depunerile de praf care conțin particule conductoare

umiditatea aerului

îmbătrânirea forțată prin supunerea la temperaturi ridicate de funcționare

O rezistență scazută într-un aparat electric va favoriza o scurgere de curent mai mare determinând astfel o creștere a costului de funcționare.

Rezistența izolației este deosebit de importantă pentru prevenirea daunelor și a prejudiciilor, precum și pentru fiabilitatea sistemului și a echipamentelor electrice, de asemenea servește ca un indicator important pentru determinarea stări unei instalați electrice.

Test de scurgere a curentului

Conform [18] orice conductor care este supus unui potențial mai mare decat potențialul Pământului, acesta fiind considerat ca referință (zero volți), pot exista curenți care să curgă de la conductor la Pământ, așa numiți curenți de scurgere, aceștia apărând și în conductoarele care sunt bine izolate față de Pământ, din pricina faptului că nici un material izolator nu are izolarea perfectă sau impedanța infinită. Curentul de scurgere putând fi definit și ca pierderea neintenționată de curent electric sau de electroni. Acestă scurgere este nedorită, ea apare suplimentar față de curenții utili într-o schemă electrică. În mod obișnuit curentul de scurgere este curentul care trece prin conductorul de împământare legat la Pământ. În lipsa unei conexiuni la conductorul de împământare, acest curent care ar putea curge prin orice parte conductoare sau prin suprafața pieselor nonconductoare spre pământ, dacă o cale conductoare este realizată, această cale putând fi chiar și corpul uman. În aceste condiți o cantitate de curent va trece prin persoana expusă. În cazul în care curentul de scurgere este scăzut, de obicei mai mic de 0,5 mA persoana în cauză nu va detecta aceea scurgere, dacă curentul este mai mare persoana putând exprima o reacție de tresărire. Din acest motiv produsele care nu utilizează o conexiune de împământare în general sunt limitate la curenți de scurgere de 0,5 mA sau mai mici. Produsele care depășesc această limită în mod normal au legatură de împământare, protejând astfel o persoană care vine în contact cu orice parte metalica a produslui. Echipamentele electrice care nu au legatură la Pământ oferă protecție prin folosirea a doua straturi de izolație separate, dat fiind faptul că este mai puțin probabil să se străpungă ambele straturi izolatoare. Scurgerile de curent sunt împarțite în doua tipuri: scurgere de curent alternativ respectiv scurgere de curent continuu.

Limitele privind scurgerile de curent sunt mult mai semnificative când vine vorba de produse medicale. Acestea fiind în conformitate cu standardul IEC/EN60601-1, iar pentru produsele non-medicale standardul de siguranță este IEC/EN60950 cum sunt specificate în tabelul 2.4 respectiv în tabelul 2.5

Tabelul 2.4 Standard de siguranță la dispozitive non-medicale IEC/EN60950 [18]

Tabelul 2.5 Standarde de siguranță la dispozitive medicale IEC/EN60601-1 [18]

Piesele aplicate dispozitivelor medicale pot fi clasificate în mai multe tipuri: B, BF și CF în funcție de natura si tipul dispozitivului de contact. Fiecare dintre aceste tipuri are cerințe specifice din punct de vedere al protecției împotriva șocurilor electrice.

Tipul B este mai puțin strict și este utilizat pentru părți aplicate în general care nu sunt conductoare și care pot fi imediat îndepărtate de pe pacient;

Tipul BF este puțin mai strict decât tipul B, în general pentru dispozitive care au contact conductiv pe termen mediu sau lung cu pacientul;

Tipul CF este cel mai strict tip dintre cele trei este folosit pentru acele aplicați în care partea aplicată este în contact cu conductorul direct, pe inimă sau alte parți vitale.

Cantitatea curentului care se scurge depinde în principal de: potențialul de pe conductor, reactanța capacitivă dintre conductor și pământ, rezistența între conductor și pământ.

Termenul de curent de scurgere, în electronică face referire și la alte tipuri de procese cum ar fi:

curentul de scurgere este considerat când un curent care parcurge un traseu definit de circuit, se abate prin alt traseu datorită faptului că izolația s-a degradat în timp, aceste scurgeri sunt de nedorit, deoarece prin existența lor se pot produce daune, electrocutare, zgomot de referință și chiar incendii. Scurgerea respectivă se poate determina prin măsurarea fluxului de curent în circuit, dacă scurgerea se produce într-un sistem cu tensiune înaltă, aceasta putând fi letala pentru corpul uman care se află în contact cu pământul, atunci când linia de tensiune înalta este atinsă accidental;

curent de scurgere este considerat și pierderea treptată de energie aflată într-un condensator încărcat. Această pierdere fiind cauzată de materialul dielectric aflat în el care nu poate este un izolator perfect. Tot în această categorie putem aminti diodele sau tranzistoarele, acestea având o scurgere mica de curent chiar și când sunt blocate ;

curent de scurgere poate fi considerat și curentul care se scurge din aparatele electronice dezactivate, dar rămânând alimentate în modul “adormit”. Aceste dispozitive putând consuma câțiva microamperi din sursa de alimentare, aflate în starea de repaus. Acest tip de curent de scurgere devenind factor foarte important pentru producători de dispozitive portabile, deoarece este un parametru important al timpului de funcționare al unui dispozitiv alimentat de la o baterie

Continuitate în Pământ

Testele de continuitate în Pământ [4] sunt specificate în standardele de siguranță și astfel este probabil cel mai important test de siguranță care pote fi pus în aplicare pentru a proteja utilizatori care vin în contact cu produsul prevenind un eventual șoc electric. În cazul în care un potențial de curent electric este prezent pe părțile accesibile ale unui produs, datorită faptului că a aparut o defecțiune la aparatul electric este de dorit ca acest curent să fie dirijat în Pământ și pentru condiți de siguranță departe de utilizator. Testarea continuități la Pământ verifică dacă există un traseu între toate partile conductoare expuse ale aparatului electric si Pământ. În mod normal testul de continuitate se efectueaza folosiind o sursă de curent continuu cu o valoare a curentului mai mică de 1mA, pentru a putea stabili că există o rezistentă scăzută între firul de împământare al cablului de alimentare și orice parte metalică expusă a produsului.

2.4 Șocul electric

Șocul electric și efectele sale pot fi cauzate și influențate de mai mulți factori[17], principalul efect al unui șoc electric este trecerea curentului electric prin corpul uman. Gravitatea daunelor produse asupra corpului uman este direct afectată de urmatoarele variabile: tipul tensiuni electrice AC/DC, traseul de parcurgere prin corpul uman, conductivitatea contactului(umed/uscat), impedanța persoanei, durata contactului, dimensiunea zonei de contact. Toate aceste variabile afectează în mod direct curentul electric care va trece prin corpul uman.

Un șoc electric poate să se întâmple:

când doua fire au pe ele tensiuni diferite, intrând în contact unul cu altul prin ele va trece un curent. Dacă cele doua fire nu sunt în contact, iar corpul uman atinge ambele fire în același moment, prin acesta va curge un curent electric realizânduse un șoc electric;

dacă atingenți din greșeala firul de LINE (fază) sau alte parți ale unui aparat electric sub tensiune, în acelasi timp în care o altă parte a corpului este în contact cu firul de NULL, realizânduse astefel închiderea circuitului, iar ca și consecinta un șoc electric;

dacă corpul este în contact cu firul de LINE, în timp ce altă parte a corupui este în contact cu Pământul, rezultă șoc electric

Efectul șocului poate varia de la o ușoara furnicătură la arsuri grave sau chiar la stop cardiac. Tabelul 2.6 de mai jos ne arată relația dintre cantitatea de curent si gradul de vătămare pentru un circuit cu frecventa de 60Hz cu durată de o secundă.

Tabelul 2.6 Reacțiile corpului uman la diferite niveluri de curent[17]

Este dificil să se stabilească standarde care să protejeze utilizatori de toate condițile posibile neprielnice, dar mulți producători au stabilit cerințe pentru a asigura niveluri fandamentale de siguranță pentru utilizatori, un astfel de exemplu este întrerupătorul GFCI(Ground-Fault Circuit Interrupters). Acest întrerupător de circuit cu acțiune rapidă este conceput pentru a opri energia electrică atunci cand detectează un curent de Pământ mai mare de 5mA existent pe durata a câtorva milisecunde.

Șocurile electrice pot fi prevenite prin urmatoarele tipuri de teste: testarea rezistenței dielectrice, testarea rezistenței izolației, testarea scurgerilor de curent, testarea continuitați la Pământ. Fiecare dintre aceste teste vor fi descrise în capitolul următor.

CAPITOLUL III

III. Teste de siguranță efectuate asupra produselor

3.1 Test de rezistență dielectrică

Testul Hi-pot mai este numit uneori și testarea rezistenței dielectrice[7],[2]. Acesta este utilizat pentru a verifica rezistența de izolație între o componentă care conduce curent electric și carcasa acesteia. Această testare este realizabilă prin aplicarea unei tensiuni înalte pe firele de alimentare ale produsului, măsurând astfel curentul de scurgere rezultat, de pe carcasa acestuia. Dacă aparatul electric suportă o tensiune mult mai mare decât în cazul unei tensiuni normale de funcționare, făra a se defecta izolația acestuia, atunci aparatul va fi capabil să funcționeze în conditi de siguranță, când va rula în condiți de funcționare nominală. Testarea este folosită pentru a indica apariția străpungeri dielectrice a izolației produsului în urma supuneri acestuia unei tensiuni înalte, monitorizând curentul de scurgere care rezultă în urma tensiuni aplicate. Chiar și în condiți normale de operare, unele scurgeri de curenți vor fi prezente în dispozitivele aflate sub testare, dar aceștia vor fi minimi având un nivel de siguranță ridicat.

Testărul H-pot este probabil cel mai cunoscut test de siguranță în cadrul liniei de producție în faza de fabricație. Testul descoperând defectele materialului izolator sau spațiul fizic dintre conductori, greșeli în faza de asamblare sau componente defecte. Izolația care ne interesează în mare parte asupra unui produs electric este aceea care izolează circuitul de liniile de putere, cum ar fi de exemplu izolația între înfășurările primare și secundare ale unui transformator.

Un produs aflat în faza de testare îi este aplicată o tensiune mult mai mare decât în cazul utilizări normale, tensiunea de testare fiind de obicei de 1000V AC plus de două ori tensiunea normală de funcționare pentru un aparat de uz casnic care este conceput să funcționeze la o tensiune de 240V sau 120V AC, astfel tensiune de testare este aproximativ 1500V sau 1250V AC. Un test de străpungere dielectrică DC poate fi înlocuit de obicei cu o testare de străpungere dielectrică AC. Testarea Hi-pot DC este în mod normal efectuată cu o valoare mai mare decât testarea Hi-pot AC, având un factor de 1.414 mai mare, astfel un produs care ar fi testat la 1500V AC ar putea fi testat la 2121V DC. Pentru produsele dublu izolate tensiunea de testare putând ajunge până la 2500V AC sau chiar 4000V AC. Tensiunea este aplicată între ciruitele de funcționare și carcasa acestuia sau sol, posibile părți ale produsului pe care utilizatorul le-ar putea atinge sau veni în contact cu ele. În figura 3.1 este prezentat testul de străpungere dielectrică AC, configurația pentru testarea DC este identică dar efectuată la tensiuni mai ridicate.

Figura 3.1 Testarea rezistenței dielectrice de tip AC la produsele cu 2/3 pini de alimentare

Scopul principal al testări este de a asigura consumatori asupra pericolului de electrocutare atunci când utilizează respectivul produs. Electrocutare cauzată datorită străpungeri izolației, de asemenea detectează și posibilele defecte de proiectare si manoperă, un exemplu ar fi când conductori sunt prea apropiați ca distanță astfel pericolul fiind ca gaurile de aer dintre componente sau conductori să devină înfundate datorită acumulărilor de praf sau murdărie aflate în medi tipice de utilizare. Astfel dacă distanța de proiectare este inadecvată pot apărea posibile pericole de electrocutare sau arcuri electrice. Dacă produsul supus testului de străpungere dielectrică trece, este foarte puțin probabil ca aceste pericole să se întâmple. Rezistența produsului testat la tensiuni forte înalte, rezultă din acest fapt o marjă largă de siguranță pentru protejarea utilizatorului.

Test de străpungere dielectrică AC

Cu un test de străpungere dielectrică AC nu este necesar un timp de rampă de așteptare, de obicei cu excepția anumitor dispozitive sensibile [5],[9]. De asemena testare AC are avantajul de a verifica ambele polarități de tensiune, iar după testare produsul nu are nevoie de un anumit timp pentru descărcare. Însa cu toate acestea are și unele dezavantaje, testarea AC trebuie să ia în considerare atât efectele curentului real dar și cel reactiv. Astfel când se aplica o tensiune alternativă, curentul care curge este egal cu tensiune împarțită de impedanță. Cu toate acestea impedanța este complexă deoarece conține atât componente rezistive(real) cât și capacitive(reactive). Cele două componente de curent alternativ sunt defazate între ele, combinânduse între ele acestea formează curentul total (figura 3.2).

Figura 3.2 Componentele curentului reactiv și real

Deoarece amploarea celor doua componente pot să fie semnificativ diferite unele de altele. Scurgerile de curent (componenta reală) a unui produs ce conține cantitați mari de capacitați poate face ca unele testere să crescă semnificativ curentul de scurgere făra ca testul să îl detecteze. Dupa cum se vede în figura 3.3 o crestere de 100% a curentului de scurgere provoacă doar o foarte mică creștere de 1% în cazul curentului total, atunci când curentul total are componenta reactivă mare.

Prin urmare testul trebuie să fie foarte sensibil pentru a detecta o schimbare a curentului total, dacă produsul conține capacități de valoari ridicate. De asemenea testarea AC la tensiuni înalte poate degrada unele tipuri de izolați.

Figura 3.3 Efect de mascare la capacitățile mari

Test de străpungere dielectrică DC

Un test tipic de străpungere dielectrică DC se face aplicând o tensiune în trepte, i se mai poate spune “creșteri bruște”, opriinduse după fiecare creștere pentru ai permite produsului aflat în testare de a absorbi încarcarea și să se stabilize [9].

Figura 3.4 Aplicarea tensiuni în trepte și incărcarea curentului

În figura 3.4 se observă cum curentul crește brusc dupa fiecare treaptă de tensiune. În momentul în care tensiunea începe să se stabilizeze curentul începe să își reduca valoarea până când ajunge într-o stare de echilibru. Timpul necesar de încarcare a curentului și ajungerea într-o stare de echilibru dupa fiecare treapta se numește timp de stabilizare. Curentul care curge dupa timpul de stabilizare, reprezentând curentul de scurgere prin izolație. Dacă treptele de tensiune sunt prea mari, creșterea bruscă a curentului de încarcare la momentul treceri de pe o treaptă pe alta putând depăși limita curentului maxim, urmarea acestuia duce la eșuarea prematură a testări. Din această cauză amploarea și sincronizarea etapelor trebuie să fie bine adaptate la caracteristicile produsului supus testări. Prin monitorizarea fluxului de curent în etapele creșteri treptate a tensiuni aplicate, așteptarea curentului de încarcare și observarea curentului de scurgere, dacă există, putând duce la detectarea unei potențiale străpungeri a izolației înainte de apariția acesteia. Dacă curentul de scurgere începe să crească brusc este foarte probabil ca o străpungere să apară curând, întreruperea testului în acel moment poate salva izolația de la străpungere, prin urmare testul eșueaza iar în concluzie un astfel de test se poate clasifica ca fiind un test non-distructiv.

Test de străpungere dielectrică AC/DC

Conform [5],[8] tensiunea utilizată într-un test de străpungere dielectrică poate să fie AC sau DC, în funcție de cerințele stabilite de agenția de testare și reglementare, specificațiile pot apela atât pentru AC cât și pentru DC de testare în funcție de condițiile specifice în care puterea este aplicată produsului. De exemplu produsele de consum de linie sunt mai susceptibile de a experimenta tranzistori de tensiune AC decât tranzistori DC. O regulă comună este de a testa un dispozitiv cu aceeași tensiune de tip aplicată în timpul utilizări sale finale. Dacă produsul este alimentat de curent alternativ atunci și testarea va fi AC, tot așa în cazul alimentări de curent continuu testarea fiind DC . Evident existând avantaje si dejavantare în urma utilizări testari AC sau DC.

Avantajele utilizari testari AC:

testarea AC insistă asupra izolări în mod egal în ambele polarități;

nu necesită așteptare dupa aplicarea unei tensiuni de test;

nu este necesar să descărcați produsul dupa testare:

testarea AC accelereză străpungerile în materialele izolatoare defecte;

unele agenți nu i-au în considerare testarea DC ca fiind o testare alternativeă.

Dezavantajele testări AC :

testele Hi-pot AC pe dispozitive capacitive necesită mai mult curent (curent reactiv) decât testul Hipot DC utilizând aceeași tensiune ca vârf de curent alternativ, se presupune că curentul excesiv la tensiune înaltă printr-un dispozitiv capacitiv poate deteriora produsul sau cauza slăbirea subtilă a izolației, cu eșec când produsul este utilizat;

dacă un dispozitiv este caracterizat înaintea testari Hi-pot prin măsurarea rezistenței de izolație și măsurat din nou dupa testare, o comparație între cele două valori măsurate vor detecta defecțiuni subtile, în multe cazuri rezistența aparentă a dielectricului va fi mai mare dupa testare datorită absorbției dielectrică a materialului.

Avantajele testari DC

testarea Hi-pot DC este deseori folosită pentru testarea non-distructivă, prin creșterea tensiuni de testare în trepte mici și de așteptare, pentru curentul de încarcare pentru a se diminua după fiecare pas. În cazul în care o crestere a curentului este bruscă, străpungerea putând fi prezisă, oprirea testări în acel moment va împiedica distrugerea materialului, această tehnică mărește timpul necesar de testare;

testarea DC este singura alegere pentru testarea anumitor parametri de dispozitive, de exemplu tensiunea nominală din condensatori sau evaluarea tensiuni inverse a diodei.

Dezavantajele testari DC:

pentru dispozitivele de testare extreme capacitive, DC este mai puțin practic, deoarece este necesar să se ridice încet tensiunea, curentul total astfel poate atinge pragul de scurgere aproape instantaneu dând astfel indicați false. Cresterea treptată de tensiune nu doar că adaugă timp la testare, dar cere ca testul sa fie foarte atent controlat, apoi este necesar o perioada de timp pentru descărcarea dispozitivului după aceea

testarea DC nu este considerată ca un echivalent pentru testarea AC

în multe cazuri testarea AC poate fi utilizată în locul unui test de scurgerea tensiuni de rețea, însa un test de curent continuu nu poate substitui un test de scurgere a tensiuni de linie

DC insistă asupra izolației într-o singură polaritate numai, fată de AC care accentuează izolația în ambele polaritați

Arc electric

Arcul electric se poate considera [5],[9] ca fiind un conductor extrem de mobil, acesta deplasânduse sub actiunea câmpului electromagnetic și a curenților de aer. Arcul electric atinge o temperatură ridicată în coloana lui, dar și în punctele sale de sprijin. De asemenea el corodeaza contactele pe care se sprijină din prisma faptului că face o solicitare suplimentară în comparație cu solicitările termice la care este supus aparatul în mod normal. Din aceste motive arcul electric este considerat a fi distructiv, și este de dorit să fie cât mai limitat ca spațiu și timp. Arcul electric ia nastere în momentul în care gradientul tensiuni între contacte ajunge la valoarea de . La acest nivel de tensiune începe autoemisia de electroni. Arcul electric este compus dintr-un flux de electroni și ioni, atingând în zona sa centrală temperaturi ridicate. Luminozitatea intensă a arcului este coloana acestuia având o conductibilitate electrică foarte mare, aceasta fiind parcursă de aproape 100% din curent. Coloana arcului este înconjurată de un strat mai gros numită aureola, din cauza temperaturi relativ mică și conductibilitatea acesteia este scazută, prin urmare ea este mai puțin luminoasă în comparație cu coloana arcului, in figura 3.5 este prezentat un arc electric.

Figura 3.5 Arc electric

Într-un test de stres a izolației nu ar trebui să apară arc electric sau scânteie, în momentele în care acestea încep să apară izolația este pe cale sa fie distrusă. Prin urmare un tester bun are obligativitatea de a detecta prezența oricărui arc înainte de a produce daune reale. Arcul electric este caracterizat prin variați foarte rapide de tensiune și curent dupa cum se poate observa în figura 3.6

Figura 3.6 Tensiune în valuri la apariția arcului electric

Din cauza acestor schimbari rapide, arcurile electrice pot fi detectate de îndata ce acestea încep să apară prin detectarea energiei de frecvență înaltă, acest lucru poate fi realizat prin utilizarea în tester a unui filtru de circuit electric. Circuitul monitorizează curentul continuu care curge prin produsul supus testări verificând amplitudinea și sincronizarea abaterilor față de valorile normale. Dacă se constată că o componentă de frecvență înaltă persistă mai mult decât un timp specificat, de obicei acest timp este de 10 microsecunde. Dacă durata este mai mare testerul interpretează acest fenoment ca formarea unui arc electric alarmând operatorul, ducând la terminarea testului. Arcurile cu o durată mai mică de 10 microsecunde nu sunt considerate dăunatoare. Nivelurile de detecție ale arcurilor pot fi reglabile pentru a preveni alarmele false care ar putea fi influențate de mediu, un exemplu ar fi zgomotul electric.

Arcul electric poate să fie considerată o unealtă importantă pentru evaluarea performanței de izolare și în același timp pentru verificarea barierelor dielectrice într-un produs. În prezent nu există standarde care necesită utilizarea detecției arcului electric pentru determinarea siguranței unui produs.

Detectarea curentului minim/maxim

Standardele de siguranță specifică o limită maximă de curent pentru ca testarea hi-pot să aibe succes, dar ele nu specifică și limita minimă de curent [4]. Omiterea acestei cerințe poate însemna că dispozitivul aflat sub testare în anumite condiți să treacă testul chiar dacă el prezintă anumite defecte. Din acest motiv testerele Hi-pot împarte detectarea curentului în doua moduri, acestea sunt:

Curentul maxim detectat

Un tester Hi-pot impune o tensiune pe aparatul aflat sub testare, simte curentul și în acelasi timp compară curentul măsurat cu limitele programate de către operator. În cazul curentului maxim detectat, programele software folosite de operator pentru a seta curentul maxim sunt foarte utile deoarece diferitele produse care sunt supuse la test nu au toate aceeași limitare, ele depinzând în funcție de standardul pe care îl respectă, din această cauză pentru operator sunt ușor de programat. În cazul măsurări unui curent mai mare decât limita impusă, acesta închide imediat testarea avertizând operatorul prin semnale audio/vizuale prin intermediul interfeței digitale că curentul detectat a depășit limita maximă impusă. Orice valoare măsurata peste limita maximă este considerată ”fail” în caz contrar orice valoare care se situeaza sub limita maximă este considerată “pass” dupa cum este ilustrat în figura 3.7

Figura 3.7 Limita maxima de current

Curentul minim detectat

Deși această limită minimă de curent nu este specificată în standardele de siguranță, testerele Hi-pot echipate cu această funcție de detectare a curentului minim, elimină timpul și efortul pierdut pentru așteptarea măsurătorilor incorecte. Mai mult de atât testerele Hi-pot care detectează curentul minim, recunoaste diferența dintre curent nominal în condiți de siguranță și dintre o condiție care poate provoca pagube, el poate de asemenea să vadă dacă comutatorul este în poziția sa necesară pentru o testarea adecvată. Prin urmare testerul Hi-pot va avertiza utilizatorul în cazul în care cablurile sau produsul supus testari nu este conectat corect. Programarea limitei de detecție a curentul minim se face în același mod ca și la detectarea curentului maxim. Operatorul specifică o limita de curent minim, iar orice valoare pestea acea limită este considerată “pass” în sens contrar orice valoarea sub limita specificată este considerat “fail”după cum se poate vedea în figura 3.8

Figura 3.8 Limita minima acceptabilă

3.2 Continuitate la împământare

Testul de verificare a legături la împământare este folosit pentru analiza integrități solului în vederea utilizări în siguranță a dispozitivelor electrice[2],[5]. Solul sigur în care ajunge împământarea trebuie sa fie capabil sa gestioneze orice curent nedorit care ar putea ajunge pe împământare din cauza unui produs care prezintă defect sau a unei izolați necorespunzătoare. O cale care are impedanța redusa spre sol va permite dispozitivelor de protecție a circuitului să se activeze, cum ar fi de exemplu siguranța sau întrerupatoarele de circuit să deschidă imediat atunci când simte un curent nedorit care va curge prin împământare. Pentru ca acest sistem de protecție să funcționeze în mod eficient trebuie să existe continuitate între componentele conductoare și sol prin intermediul produsului.

Scopul principal al acestui test de legătura la împământare este de a proteja utilizatorul produsului de pericolele care ar putea fi cauzate de o conexiune necorespunzătoare sau defect la sol.

Diferența dintre un test de continuitate la sol care testeaza cât curent poate fi transportat înspre sol în conditi de siguranță si un test de verificarea legături la împăântare este că testul de legatură la împămâtare este facut cu un curent mare care măsoara rezistența de pe traseul de masă în condițile prezenței unui curent ridicat. Un exemplu pentru a diferenția cele doua teste este urmatorul: un produs poate trece testul de continuitate la sol cu un fir uzat care conține câteva fire de sârmă, cu toate acestea ar eșua imediat în cazul în care un curent mare ar aparea din cauza unei defecțiuni, provocând astfel întreruperea conexiuni spre sol. Aceste conditi pot prezenta pentru utilizator un pericol putânduse ajunge la șoc electric. Testul de legătură la împământare ar trebui să verifice că circuitul de masă are o rezistența foarte scazută și în același timp poate transporta o cantitate mare de curent. Prin urmare la apariția unui defect de continuitate a produsului spre sol, acesta va determina intrarea circuitului în modul de protecție cu ajutorul întrerupatoarelor și a siguranțelor pentru a putea opri imediat dispozitivul.

Testul de verificarea a legături la împământare necesită aplicarea unei surse mari de curent asupra unei suprafețe conductoare a produsului și măsurarea căderi de tensiune pe întreaga conexiune spre sol pentru a stabili că legaturile sunt adecvate, iar prin urmare circuitul poate transporta curentul specificat în condiți de siguranță.

O metodă comună de testare a legături la împământare este prezentată in figura 3.9, unde se aplica un curent de 25A între borna de protecție a dispozitivului adica împământarea și toate parțile conductoare care pot fi accesibile pentru utilizator. Testul folosit pentru acest produs furnizează curentul necesar și afișează rezistența circuitului de masă în ohmi sau miliohmi. Deoarece rezistența la sol are o valoare foarte scăzută, rezistența de conectare care duce la tester poate provoca erori în măsurarea exactă. Aceste erori se pot corecta fie prin măsurarea rezistentei sondei, iar apoi scăderea acestei valori din valoare rezultată în urma testări sau prin utilizarea asa-numitelor teste “Kelvin” de configurare.

O conexiune Kelvin compensează automat rezistența prin aducerea unui avantaj în plus în punctul de măsurare. Avantajul în plus este conectat astfel încat să echilibreze rezistența cablului de testare, o astfel de conectare este prezentată în figura 3.9 de mai jos. Majoritatea standardelor recomandă o rezistența la sol mai mică de 100 miliohmi.

Figura 3.9 Conexiune Kelvin

Testul de legătura la împământare prezintă producatorilor o metoda mai buna, mai sigură de a testa un produs electric care să aibe legătura spre un sol conductor. Mulți producători încep să se bazeze pe acest test în mediul lor de producție prin simplul fapt că ofera o testare mai buna, iar în consecință un test mai bun dă un produs mai sigur. Rutina testului de verificare a împământări asigură că toate produsele livrate de fabrica respectivă îndeplinesc cele mai înalte standarde de siguranță.

3.3 Test de rezistență a izolației

Rezistența de izolatie este caracteristică unui material izolator care este supus la tensiune, iar curentul de scurgere care curge prin el rămânând în limitele acceptabile [8],[10]. Măsurarea rezistenței de izolație este o procedură destul de simplă. Găsirea a două puncte conductoare între care există un material izolator, conectarea celor două punte la un tester de izolație (megaohmetru) și se măsoară rezistența de izolație între cele două puncte. Distanța de scurgere este definită ca fiind cea mai mică distanță necesară măsurata pe suprafața materialului izolator între două puncte conductoare pentru evitarea străpungeri materialului.

Rezistența dielectrică este raportul dintre nivelul tensiuni de străpungere a materialului izolator si distanța dintre cele două puncte conductoare.

Într-un test de rezistența a izolației, tensiunea aplicată de obicei este mai mică de 1000V DC, ea se aplică pe punctele de legătură provocând astfel o cantitate mică de curent ce trece prin materialul izolator. Izolația dintre două puncte poate fi considerată în general ca o componentă capacitivă, care atunci când îi este aplicată o tensiune, izolația absoarbe curent, acesta fiind curentul de scurgere. Această scurgere de curent este folosită pentru a calcula rezistența de izolație. Atunci când nu mai avem tensiune aplicată pe dispozitiv el începe să se descarce.

În figura 3.10 este ilustat curentul de scurgere în raport cu tensiunea aplicată

Figura 3.10 Curentul de scurgere în raport cu tensiunea aplicată

Cablurile, conectori, comutatoarele, transformatoarele, rezistențele, condensatoare, plăci cu circuite imprimate și multe alte dispozitive trebuie să conțină o rezistență minimă de izolație. Pentru evitarea deteriorări în vederea testări dispozitivelor pot să conțină anumite specificați pentru nivelul de tensiune la care aparatul este supus. Măsurarea rezistenței de izolație împreuna cu experiența de pe liniile de producție cu privire la ce să se aștepte, pot arâta dacă un dispozitiv indeplinește specificațile cu privire la rezistența izolației înainte de a fi instalat într-un produs nou.

Pentru evitarea scurgerilor de curent cu ajutorul proceduri de măsurare în sine trebuiesc luate câteva măsuri de precauție: conductoarele de măsurare trebuie să aiba o cât mai buna ecranare, iar dacă se poate să fie cât mai scurte. Dacă operatorul care testează produsul pune mâna destul de aproape de aparatul în curs de testare el poate influența rezultatele măsuratori. Este cunoscut faptul că unele haine pot genera electricitate statică sau câmpuri electrice care dau ca și consecință rezultate eronate.

Prin urmare acest test se determină cât de eficient este materialul dielectric pentru a rezista unui flux de curent electric. Acest test este foarte util pentru a verifica calitatea izolației, nu doar când un produs este fabricat dar și în timpul utilizări produsului. Efectuarea unei astfel de testări la intervale regulate de timp pot detecta eșecurile iminente ale izolației înainte ca acestea să apară și deasemenea pentru prevenirea consumatorului asupra posibilelor accidente sau pentru prevenirea unor posibile reparațiilor costisitoare.

Procedeu de măsurare

Un test de rezistență a izolației de obicei este compus din patru etape[2],[5]: încărcarea, timpul de acționare, măsurarea, descărcarea. În prima fază de încărcare, tensiunea este crescută de la zero la tensiunea setată, care ne oferă și timpul de stabilizare și limitele de curent ale produsului supus testări. În momentul în care tensiunea atinge valoarea setată, tensiunea este ținuta la același nivel pana înaintea începeri măsurari. Dupa ce rezistența a fost măsurata pe durata timpului selectat, produsul testat este apoi descărcat ajungând la 0V în faza finală.

Testarea rezistenței de izolație are de obicei patru conexiuni de ieșire: împământarea, carcasa, plus(+) si minusul(-) aparatului. Pentru a acoperi o gama largă de aplicații, tensiunea de ieșire este cuprinsă de obicei între intervalele 50-1000V DC.

Aparatele de măsura care afișează rezistența măsurata când tensiunea este aplicată indica și curentul de scurgere prin izolație. Acest debit de curent care se scurge este compus din trei componente: absorbția dielectrică a curentului, curentul de încarcare și un curent de scurgere.

Absorbție dielectrică

Izolația între două puncte de conexiune poate fi considerată un dielectric acesta fiind capabile să formeze o capacitate. Fenomenul cunoscut sub numele de absorție dielectrică apare când materialul dielectric absoarbe curent și îl eliberează în cazul în care nu mai este supus unui potențial de tensiune. Această absorbție se realizează în acelasi timp cu încărcarea curentului, dar descărcarea capacități este mult mai lentă în comparație cu încarcarea.

Absorbția curentului este influențată de tipul materialului dielectric folosit. Această absorbție dielectrică este deosebit de importantă în condensatoare și motoare.

Demonstrarea acestui fenomen se poate face astfel: considerăm un condensator care are o capacitate mare și îl încărcăm la tensiunea nominală, apoi se lasă să rămână la acea tensiune o perioadă de timp, urmărind rapid descărcarea condesatorului prin scurtcircuitarea terminalelor până când voltmetrul indica valoarea 0V. Scoatem voltmetrul din circuit si permitem condensatorului să stea o perioadă de timp fară să fie în scurtcircuit. Dacă plasăm din nou voltmetrul pe condensator, orice tensiunea citită pe aparatul de măsura va reprezenta absorbția dielectrică. Unele condensatoare prezintă acest fenomen mai mult decât altele în special condensatori cu valori mai ridicate prezintă un efect mai pronunțat.

Încarcarea curentului

Curentul necesar pentru a încărca o anumita capacitate este cunoscut sub denumirea de curent de încarcare. În funcție de capacitatea produsului, acest curent se încarcă instantaneu la o valoare ridicata când este aplicată tensiunea iar apoi repede se dezintegrează exponențial la zero astfel produsul devine complet încărcat. Curentul de încărcare se depreciază la zero mult mai repede decât în cazul absorbției dielectrice de curent.

În majoritatea cazurilor, curentul de încarcare determina cât timp va dura facerea unei măsuratori precise asupra rezistenței de izolație. Dupa citirea și stabilizarea curentului de încarcare, va fi depreciat la un nivel neglijabil cu privire la scurgerile de current.

Scurgere de curent

Diferența dintre testarea curentului de scurgere și testul de rezistența dielectrică sau testul de verificarea legături la împământare este că aceste teste sunt efectuate pentru echipamentele în starea de funcționalitate[4]. Dar testul de scurgere a curentului poate simula cantitatea de scuregere a curentului prin corpul uman în condiți reale prin adăugarea unui circuit de impedanță care simulează corpul uman. O persoană percepe de obicei un flux de curent prin coprul său, în momentul în care se atinge sau se depășeste valoarea de 1mA, curentul perceput peste acest prag poate provoca contractări musculare sau șoc electric. Un circuit care simulează impedanța corpului uman este constitui dintr-o rezistență de intrare de

1,5 kohmi în paralel cu un condensator de 0,15 uF.

Pentru oferirea unei marje de siguranță pentru utilizator, agențiile de standardizare impun ca produsele să prezinte un curent de scurgere mai mic de 0,5 mA. Unele produse care au conectori de prize cu 3 pini și imagini de avertizare, acestea pot admite scurgeri de până la 0,75 mA. Testarea scurgeri de curent asupra produselor medicale este obligatoriu ca acesta să fie efectuată pe toate produsele, fiind luat în considerare ca un test de producție.

În figura 3.11 este prezentată metoda de măsurare a curentului de scurgere în diferite condiți simulând defecte, cum ar fi: fără continuitate în Pământ, conexiune inversată între linia de LINE si linia de NULL.

Figura 3.11 Metodă de măsurare simulând anumite defecte

Pentru echipamentele medicale putem defini mai multe tipuri de scurgeri de curent în funcție de calea de scurgere a curentului [12], acestea pot fi:

Scurgere de curent în Pământ

Figura 3.12 Scurgere de curent în Pamant

Scurgere de curent prin atingerea carcasei

Figura 3.13 Scurgere de curent prin atingerea carcasei

Curentul de scurgere prin pacient

Figura 3.14 Curentul de scurgere prin pacient

Curentul auxiliar prin pacient

Figura 3.15 Curentul auxiliar prin pacient

3.4 Niveluri de siguranță ale curentului de scurgere

Depinzând de tipul echipamentului, curentul de scurgere acceptabil a fost stabilit de standardele internaționale sau naționale [4],[11]. Nivelul acceptabil al curentului de scurgere este dependent de tipul echipamentului și întrebuințarea acestuia. Principiul de baza care stă în spatele protecției contra șocurilor electrice este acela de a avea cel puțin doua niveluri de protecție

Clasa I

Produsele care fac parte din clasa I (figura 3.16) folosesc izolația de bază în combinație cu împământarea de protecție. Produsele din această clasă au cablu de alimentare cu 3 pini, iar pinul de împământare va fi atașat oricarei parți metalice a produsului. Limitele actuale pentru curentul de scurgere asupra produselor din clasa I variază în funcție de tipul cablului de alimentare utilizat, acesta putând fi permanent sau detasabil.

Figura 3.16 Structura produselor din clasa I

1 – conector de alimentare cu contact de împământare

2 – cablu de alimentare detașabil

3 – dispozitiv de cuplare

4 – contactul împământări de protectie si pinul

5 – terminal de împământare functional

6 – izolația de bază

7 – carcasă

8 – circuit intermediar

9 – partea de alimentare

10 – parte aplicată

11 – motor cu acces la arbore

– izolație suplimentară sau ecran protector cu împământare

Clasa II

Produsele care fac parte din clasa II (figura 3.17) au un cablu de alimentare cu 2 pini. Acestea se bazează pe izolația de baza dar și pe o izolație suplimentară, ele mai sunt menționate și produse care conțin o dubla izolație având ca protecție împotriva șocurilor electrice cele două straturi de izolație. Deoarece nu există o împământare de protecție prin care curentul de scurgere să se scurgă, limitele acceptabile sunt mai mici în comparație cu cele din clasa I.

Figura 3.17 Structura produselor din clasa II

1 – conector de rețea de alimentare

2 – cablu de alimentare

3 – izolația de bază

4 – izolație suplimentară

5 – carcasă

6 – terminal de împământare funcțional

7 – partea de alimentare

8 – partea aplicată

9 – izolație consolidată

10 – motor cu acces la arbore

Măsurarea curentului de scurgere

Măsurarea curentului de scurgere se efectueaza pentru a demonstra că izolarea electrică este capabilă să asigure o protecție adecvată împotriva șocurilor electrice [2],[9]. Testul este conceput în așa fel încât să poată simula un corp uman care ar veni în contact cu diferitele parți ale produsului, iar apoi măsurarea curentului de scurgere care curge prin modelul simulat. Valorile măsurate sunt comparate cu limitele acceptabile în funcție de clasa din care face parte produsul respectiv.

Măsurarea curentului este efectuată când produsul este alimentat și în anumite condiți care pot fi: de așteptare sau la capacitate maximă de funcționalitate. Tensiunea de alimentare este furnizată în mod normal printr-un transformator de izolare al produsului. Tensiunea de alimentare ar trebuie să fie 110% din cea mai mare tensiunea nominală de alimentare și la frecvență nominală de alimentare. Aceasta înseamnă că un produs evaluat să funcționeze la 115V Ac și 60Hz sau 230V AC și 50Hz ar fi testat la 110% iar din 230V AC ar fi egal cu 253V AC și la o frecvență de 60Hz.

Figura 3.18 Măsurarea curentului de scurgere simulând corpul uman

În imaginea de mai sus (figura 3.18) instrumentul de masurare menționat MD trebuie să aibe o impedanță de intrare mai mare de 1Mohm și o caracteristică de frecvență plată de la 1MHz. Valoarea tensiuni măsurată pe impendață sau curentul care curge prin dispozitivul de măsurare cu are un indicator de eroare de maxim ±5%. Instrumentul va încărca sursa scurgeri de curent, cu o impedanță de aproximativ 1Kohm începând cu frecvențe de la 1MHz.

Acest lucru este realizabil prin utilizarea unui model de corp uman prin atașarea acestuia la bornele de intrarea ale aparatului de măsurare. În funcție de standardul utilizat impendața modelului se poate schimba. În fig. 3.18 de mai sus este reprezentat un model de corp uman utilizat în standardele IEC60601-1. În prezent există nenumărate instrumente disponibile commercial, care sunt special concepute pentru a efectua măsurarea curentului de scurgere.

Măsurarea curenților de scurgere se efectuează în condiți normale de funcționare dar și în condiți de avarie. Funcționarea normală face referire atât în modul de asteptare cât și la modul de funcționare completă.

Exista câteva reguli care trebuiesc respectate atunci când se efectuează o măsurare a scurgeri de curent. Înaintea începeri testări produsului, acesta trebuie pus pe o suprafață izolatoare și semnificativ mai departe de 20cm față de orice suprafață metalica cu împământare. Circuitul de măsurare și cablurile trebuie să fie poziționate cât mai departe de cablurile de alimentare neecranate și posibil cât mai departe de o suprafață metalica cu împământare.

CAPITOLUL IV

IV. Siguranța operatorului pe liniile de producție

4.1 Mediul de testare

În vederea realizări în siguranță a unui test Hi-pot și în acelasi timp eficient trebuie în primul rând să se determine locul de amplasarea al stației de test [5]. Amplasarea stației de testare în mod ideal ar trebui să fie departe de traficul personal pentru evitarea personalului necalificat ce poate veni în contact cu aceasta. La randul ei această zonă trebuie să fie delimitată prin marcaje aplicate, cum ar fi de exemplu “PERICOL – TENSIUNE ÎNALTĂ”. Când stația de testare este pusă în funcțiune, prezența tensiuni înaltă este semnalizată operatorului prin indicatoare luminoase. Zona de asamblare a dispozitivului supus testări trebuie sa fie separată de zona de testare. Stației de testare îi este necesară o furnizare de putere mare de la rețeaua electrică. Trebuie să fie efectuată o verificare asupra rețelei dacă aceasta îndeplinește cerințele de polarizare electrică și împământare. Dacă testul Hi-pot nu este legat la împământare pot apărea vătămări corporale serioase.

Conexiunea între unitatea stației și sursa de alimentare se face cu un cablu de alimentare cu 3 conectori, dar înainte de această conectare este bine să se verifice că tensiunea aplicată comutatoarelor de pe tester este în conformitate cu sursa de energie utilizată. Aranjarea racordurilor privind linia de alimentare se face astfel încat toată puterea să poată fi întreruptă printr-o singură apăsare a butonului de urgență, acest buton este bine marcat, iar amplasarea lui este la marginea exterioară a zonei de testare. În urma acționări butonului de urgență toată puterea este întreruptă cu excepția iluminatului de urgență.

Construcția stației de testare ar fi de dorit să fie realizată dintr-un material non-conductoar. Este de dorit să nu existe obiecte metalice aflate între operator și dispozitivul supus testări, restul obiectelor metalice trebuie să fie legate la împământare. Stația de testare este prevazută pentru a avea spațiu atât pentru tester cât si pentru dispozitivul testat, fără ca operatorul sa fie nevoit să se întindă peste dispozitivul supus testari pentru a avea acces la tester. Pentru o ventilatie de aer adecvată asupra unitați este de dorit faptul că amplasarea testărului să fie la cel putin 10 cm distanță față de perete. Privind această testare în mod ideal dispozitivul supus testări trebuie să fie izolat atât față de operator dar și față de tester. Dacă dispozitivele sunt mai mari, mai grele, iar acestea necesită cărucioare, ele trebuiesc să fie non-conductoare având roțile blocate când se efectuează testarea. Păstrarea zonei curate și ordonată, aranjarea echipamentelor astfel încat să fie ușor de identificat, dă operatorului un plus de siguranță.

Există multe funcți de siguranță care pot fi adăugate la postul de control al testărului pentru prevenirea operatorului de a veni în contact cu tensiunea înaltă. Apărătoare sau carcase non-conductoare pot fi plasate în jurul dispozitivului aflat sub testare, acestea trebuiesc să fie echipate cu dispozitive de siguranță care efectuează întreruperea tensiuni când de exemplu carcasa este deschisă. Aceste măsuri de siguranță trebuiesc să fie dispuse astfel încât operatorul să nu fie expus niciodată la tensiuni mari indiferent de condițile de testare. Întrerupatorul de circuit cu defect la împământare (Ground Fault Circuit Interrupter) este un circuit care monitorizează linia de ieșire și returul tensiuni înalte, acest circuit este foarte bun în vederea realizări caracteristici de siguranță. Curentul de înaltă tensiune de ieșire este măsurat separat față de curentul care curge prin dispozitivul de testat. Acest circuit este folosit pentru oprirea scurgerilor de curent nedorit prin detectarea unui dezechilibru de curent (poate fi și 250uA) între ieșirea și revenirea acestuia, astfel prin sesizarea acestui dezechilibru circuitul oprește imediat tensiunea înaltă. În figura 4.1 este ilustrat un astfel de circuit.

Figura 4.1 Circuitul GFCI

Comutatoarele de palmare este o funcție ușor de implementat pentru a preveni opratatorul de a veni în contact cu tensiunea înaltă în timpul efectuări testări. Acesta funcționeaza pe baza unui comutator automat cu ajutorul mâinilor, operatorul este nevoit sa folosească ambele mâini pentru a iniția un test, iar daca cel putin una sau ambele mâini sunt luate dupa acest comutator în timpul testări propriu-zise, în consecință testarea este oprită imediat. Comutatoarele sunt plasate în fața operatorului, iar distanța dintre ele este cât latimea umerilor. Această distanțiere a comutatoarelor va împiedica opratorul să apese ambele butoane cu o singură mâna. Cu alte cuvinte dacă butoanele nu sunt apăsate nu va exista tensiune înaltă aplicată dispozitivului, iar când tensiunea este aplicata operatorul nu poate veni în contact cu dispozitivul sau cu cablurile aferente în cazul în care ambele maini sunt pe butoane. În figura 4.2 sunt prezentate comutatoarele de palmare.

Figura 4.2 Comutatoare de palmare

Stațiile mai moderne pot utiliza testarea Hi-pot cu blocarea internă pentru un plus de siguranță. O perdea de lumină este o metodă de siguranță care utilizează mecanismul de blocare internă. Perdeaua de lumină este de fapt un fascicul de lumina infraroșie care va deschide blocajul intern dacă cineva va întrerupe orice parte a fascicolului de lumină. Semnalul de ieșire al perdelei de lumină este conectat la terminalul de blocare internă a testărului. Dacă acest blocaj este deschis, tensiunea înaltă este imediat oprită. Această perdea de lumină este plasată între testerul Hi-pot și operator sau între dispozitivul supus testări și operator. În altă ordine de ideei, dacâ operatorul ar avea intenția să atingă tensiunea înaltă el ar fi nevoit să treacă prin perdeaua respecitvă, dar aceasta în momentul obturări perdelei ea va deschide blocul intern ducând la oprirea tensiuni înalte, în consecință încheierea testari. Dacă testul Hi-pot este plasat în spatele perdelei de lumină trebuie să existe o modalitate de a incepe testul.

4.2 Pregătirea operatorului

Toți operatori trebuie să aibă o pregătire a teoriei de bază a circuitelor electrice: tensiune, curent, rezistență, impedanță, curent continuu sau curent alternativ[2]. De asemenea ar trebui să fie informați despre efecte ale curentului electric asupra corpului uman și modul de prevenire pentru evitarea șocurilor electrice, în aceste condiți operatorul trebuie să fie în stare buna de sănătate, persoanelor care au probleme cardiace nu le este recomandat să lucreze cu tensiuni înalte. Trebuie să aibe în vedere riscurile de a purta bijuteri metalice în preajma echipamentelor și să cunoască modul rapid de întrerupere a puteri în situațiile de urgență. Se organizează reuniuni regulate pentru a revizui și actualiza procedurile și reglementările de siguranță. Operatorului îi este explicat fiecare obiect testat și i se arată cum ar trebui să fie executat, informarea despre fiecare situație normală sau anormală care ar putea să aibe loc.

Operatorul care testează ar trebui să acorde o importață deosebită urmatoarelelor specificații:

este interzisă efectuarea de conexiune la dispozitiv dacă nu s-a verificat că tensiunea înaltă este oprită

este interzisă atingerea dispozitivului aflat sub testare sau conexiunile acestuia în timpul testări

la conectarea dispozitivului, întotdeauna se conectează primul conectorul de împământare

nu atingeți niciodata parțile metalice ale sondei de înaltă tensiune în mod direct, atingeți doar parțile izolate

utilizați echipamentul de testare cu funcția de blocare interna dacă este posibilă

verificați toate conexiunile dispozitivului înainte de testare, asigurațivă că nu există alte obiecte apropiate de dispozitiv sau tester

păstrați zona delimitată curată și ordonată

urmariți procedura prevazută pentru fiecare test exact cum este scris

verificați toate condițiile de configurare înainte de a începe un test

la finalizarea testări opriți tensiunea înaltă, dacă testarea a fost efectuată în curent continuu este nevoie de un timp precis pentru ca dispozitivul să se descarce.

CAPITOLUL V

V. Aplicția practică

Dacă în capitolele anterioare au fost dezbatute noțiuni teoretice despre anumite standarde de siguranță atât pentru consumatorul obișnuit dar și pentru producătorul produsului și din punct de vedere al operatorului care efectuează aceste teste de siguranță pe produs. Tot în capitolele anterioare au fost enumerate din punct de vedere teoretic și testele care sunt realizate pe un produs, ca acesta în final să poata fi în conformitate cu standardele și legile actuale pentru a putea fi considerat un “produs sigur”.

În urmatoarele pagini vor fi descriși pași de realizare a unei testări Hi-pot. Această testare are rolul de a demonstra că produsul testat îndeplinește normele care sunt în vigoare referitoare la siguranța produselor.

Pași de construcție al unui tester Hi-pot și pași necesari realizări unei testări sunt urmatorii:

construcția cutiei de protecție și al întregului ansamblu necesar testărului

elaborarea programului de testare

efectuarea testului

fișierul cu rezultatele obținute

evaluarea rezultatelor

5.1 Construcția cutiei de protecție

Cutia de protecție este concepută astefel încât să îndeplinească urmatoarele condiții:

să ofere protecție celui care operează cu ea, în acest caz operatorului, împotriva șocului electric și în același timp diminuarea riscului de electrocutare datorită faptului că aparatul care va fi testa i se va distribui o tensiune foarte înaltă, deci această protecție împotriva acestor riscuri este foarte importantă să fie realizată cât mai bine

să fie ușor manevrabilă

să permită introducerea unități care va fi supusa testului de Hi-pot într-un mod cât mai ușor și cât mai confortabil

Pentru construcția acestei cuti de protecție s-a ținut cont și de telescoapele care au fost amplasate asfelt încât să suporte greutatea capacului mobil, evitând astfel solicitarea fizică de cătrea operator în vederea manipulări testului. Schema de asamblare a cutiei de protecție este prezentată în figura 5.1

Figura 5.1 Schema de asamblare a cutiei de protecție

O vizualizare a cutiei de protectie în 3D este reprezentată în figura 5.2.

Figura 5.2 Vizualiazare 3D a cutiei de protecție

Această unitate are în alcătuirea câteva elemente de siguranță pentru prevenirea eventualelor pericole de electrocutare, pe lângă aceste elemente ea mai conține și un bloc luminos care semnalizează în ce faza este produsul în momentul respectiv.

Cutia de protecție este prevăzuta cu trei butoane adiționale:

Start: apasărea acestui buton reprezintă pornirea echipamentului manual

Reset: resetarea echipamentului se efectueaza în caz de FAIL sau la sfârșitul testări

E-Stop: este butonul care poate întrerupe toată alimentarea testărului în caz de evenimente neprevăzute

Schema bloc al întregului echipament de testare este reprezentat in figura 5.3

Figura 5.3 Schema bloc a a instalației de testare Hi-pot

Schema prezintă ansamblul total al sistemului de test. Sistemul se poate comanda cu ajutorul calculatorului prin softuri dedicate. Astfel realizânduse și integritatea datelor masurare sau se mai poate comanda prin intermediul panoului de comandă, această ultimă metoda este preferată pentru testarea manuală având scopul verificări zilnice, mai este folosită și pentru verificarea produselor defecte.

Schema blocului de alimentare generală este figura 5.4.

Figura 5.4 Blocul de alimentare

Acest bloc este responsabil pentru a distribui curent la aparatul de Hi-pot, la panoul de comandă, iar acesta din urmă alimentează cu 24V tot circuitul de comandă și control. Calculatorul nu este conectat la această alimentare generala, el fiind considerat o parte sigura din tot ansamblul sistemului de testare, nefiind obligat să se supună opriri bruște de tensiune. Alimentarea generală a sistemului este prevazută cu un buton de urgență (Emergency-Stop), recomandarea acestui buton este să se activeze doar în cazuri de urgență.

Blocator în timpul testului (Inter lock) este un sistem de siguranță care nu permite deschiderea capacului cutiei de protecție atâta timp cât testul efectueaza sarcinile comandate, pe toată perioada de testare. Acesta de fapt are în concepție un releu de sigurață. Dacă în timpul testări are loc o pierdere a tensiuni el va rămâne blocat, iar debloarea cutiei putânduse face doar cu o cheie specială prevăzută pentru asemenea situații. În figura 5.5 este ilustrat blocatorul și cheia aferentă pentru deblocarea lui.

b)

Figura 5.5 a) Blocatorul b) Cheia pentru deblocare

Blocatorul este prevăzut cu un sistem adițional care nu permite operatorului în caz de FAIL să deschida ușa cutiei. Aceasta se poate deschide doar în prezența unei personae responsabile de producție și a personalului calificat pentru a diagnostica problema apărută.

Deblocarea cutiei de protecție se poate realiza doar cu cheia specială menționată anterior, aflată la personalul calificat.

Semalizarea optică, de fapt îi putem spune “semaforul de lumini” acesta deoarece are aceiași ordine a lămpilor de luminare ca și un semafor rutier, având trei stări posibile care lumineaza în funcție de starea în care se află sistemul de test, aceste culori pot fi:

portocaliu: indică faptul că sistemul de testare este în funcțiune, cutia nu se poate deschide pe durata acestei semnalizări;

verde: indică PASS(testarea s-a efectuat cu success), cutia se poate deschide, iar unitatea poate trece la urmatoarea etapă;

roșu: indică FAIL(testarea a eșuat), pentru deschiderea cutiei este nevoie de introducerea chei, iar apoi unitatea este trimisă în debug pentru evaluarea defectului.

Comanda semaforului este realizată de catre echipamentul Hi-pot prin intermediul unui cicuit electric, dupa cum se poate observa in figura 5.6

Figura 5.6 Schema circuitului electric pentru comandarea semaforului si a interlock-ului

Comanda semaforului este realiyabilă cu ajutorul contactelor situate pe partea din spate a echipamentul de hipot conform figure 5.7

Figura 5.7 Comenzile de intrare/iesire ale aparatului hipot

În timpul testări aparatul închide contactul Under Test la care este legată culoarea portocalie a semaforului semnalizând că aparatul este în curs de testare.

La finalizarea testări pot să apară două posibilități:

rezultat PASS: se deschide contactul Under Test și se închide contactul PASS aprinzânduse culoarea verde, tot odata este trimis și semnalul catre deschiderea interlocului;

rezultat FAIL: același lucru se deschide contactul Under Test închizânduse contactele FAIL, concomitant se aprinde culoarea roșie, iar aparatul începe să emită o alarmă continuă de avertizare până la intervenția operatorului.

Testarea produsului constând în patru pași de test (Earth Continuity, Insulation, Flash Test, Touch Current), aparatul emite un scurt semnal Pass (aprinderea becului verde) la terminarea fiecărui test din cele patru, astfel pentru a evita ca acest semnal să permită deschiderea cutiei de protecție cât timp testul ruleaza s-a introdus releul R1 (normal închis) (fig.5.6) care este comandat de semnalul portocaliu având logica urmatoare: cât timp semnalul de Under Test este închis (testul rulează) semnalul verde este înterupt. Doar când testul este terminat iar rezultatul este PASS se dezactivează releu R1 și permite trecerea curentului provenit de la semnalul verde pentru a acționa interlocul,prin urmare deschizând astfel cutia de protecție.

Sistemul este prevăzut cu o cheie de contact care poate deschide cutia doar cu o cheie specială, care se află la responsabilul ariei de test. Astfel cu ajutorul chei este permisă deschiderea interlocului(R2) (fig.5.6) și implicit a sistemului de test în cazul unei unități FAIL sau apariția unei defecțiuni. Dacă cheia este intrudusă și acționată sistem de test nu mai pornește pentru că interlocul este deschis, iar aparatul vede un circuit deschis, ca si rezultat produsul nu va avea tensiune înaltă pe bornele sale. Prin acest mod se evită orice fel de pericol care ar putea apărea în cazul deschideri cutiei de protecție.

Sistemul este prevâzut și cu două butoane adiționale Start si Reset care sunt legate la aparatul hi-pot. Acestea sunt folosite pentru pornirea testări în mod manual. Modul manual este util pentru diagnosticarea defectelor și pentru prevenirea suprautilizări butoanelor de pe aparatul de hi-pot. Cele doua butoane sunt conectate la mufele Start, Reset si Comon conform fugurei 5.7

Datorită naturi produsului testat, alimentarea este realizată de la o sursa principală dar și de la o sursă secundară, pentru aceste condiți de alimentare trebuiesc să se asigure că cutia de protecție a fost testată pentru ambele surse. Această schimbare a surselor se poate realiza manual, prin deschiderea capacului cutiei și mutarea cablului de alimentare în soclul doi. Dar prin efectuarea acestei metode sunt prezente și riscurile de electrocutare, sau este posibil și automat prin folosirea unui sistem de comutare cu ajutorul releelor. În aceste condiți fiind vorba despre tensiuni mari (2200V) se vor folosi relee de tensiune înaltă. Tot întreg sistemul de relee este alimentat de la o sursa de tensiune de 24V/5A.

Figura 5.8 Blocul comutator cu relee

De la aparatul de hi-pot vine un cablu cu trei fire. Cele trei fire sunt commutate prin intermediul releelor odata pe PSU A(poziția de switch A), când se comută pe poziția B cablul care vine de la echipament este conectat la PSU B. Releele folosite pentru comutarea între cele doua poziți PSU A/PSU B rezista până la 7,5KV, tensiunea aplicată de către echipament este de 2120V deci prin urmare sunt suficiente să suporte tensiunea respectivă.

Alimentarea releelor se realizează de la panoul de comandă cu 24V, cel la care este conectat interlocul si semaforul (fig. 5.3).

Cerința produsului este ca cât timp este testat PSU A, PSU B să fie scurtcircuitat pentru acest lucru se folosește un adaptor de test conectat la mufa Test Adaptor având conectori (J10, J11, J12).

Releele sunt grupare în trei grupuri de câte patru, fiecare grup corespunde unei linii de tensiune (Line, Null, Ground). Astfel doua relee sunt responsabile pentru comutarea între PSU A și PSU B iar celelalte doua sunt responsabile pentru a conecta la testul adaptor sursa care nu este activă.

5.2 Elaborarea programului de test

Comunicarea cu echipamentul de testare Hi-pot se realizează cu ajutorul interfeței serial a unui calculator. Pentru aceasta se foloseste programul Agilent IO care este un driver specializat pentru identificarea echipamentelor conectate la calculator. Agilent IO are câteva proprietăți eficiente în vederea utilizari lui[13]:

detectează automat echipamentele conectate la calculator și configurează interfețele acestora

este compatibil cu cele mai frecvente porturi, inclusiv: AXIe (AdvancedTCA Extensions for Instrumentation and Test), PXI (PCI eXtensions for Instrumentation), GPIB (General Purpose Interface Bus), dar și cu clasicele interfețe USB, LAN, RS-232

permite comunicarea echipamentelor cu cele mai populare aplicații software: Mathworks MATLAB, Agilent VEE Pro, NI LabVIEW, Microsoft Visual Studio, etc. Agilent IO Libraries Suite este o colecție de biblioteci care dă posibilitatea utilizari echipamentelor de test în vederea conectări rapide și ușoare a echipamentelor la calculator.

Există trei tipuri de biblioteci IO incluse în Agilent IO Libraries Suite, fiecare dintre acestea permitând controlul programmatic al echipamentului, trimiterea comenzilor dinspre calculator spre echipament, primirea de răspunsuri și date de la echipamnet.

Agilent VISA (Virtual Instrument Software Architecture) pot fi folosite pentru a dezvolta aplicați de I/O și drivere de echipamente care sunt interoperabile cu multe alte aplicați VISA.

Agilent VISA COM (Microsoft Common Object Model) sunt biblioteci care au fost dezvoltate pentru utilizări care accepta Microsoft, are la bază arhitectura Agilent VISA dar lucrează în medi care ofera suport (COM) cum este Visual Basic 6, Visual Basic Net.

Agilent SICL (Standard Instrument Control Library) este o bibliotecă de I/O dezvoltată de Agilent, care este portabilă pe echipamentele cu multe interfețe I/O.

Produsul testat va fi supus unui set de patru teste, pentru ca acesta să fie considerat un produs sigur, aceste teste sunt: Earth Continuity, Isulation, Flash Test, Touch Current.

Elaborarea algoritmului de testare este în așa fel conceput încât toate acest set de 4 teste să fie executate cu o singură comandă dată de catre operator.

Algoritmul necesar coordonări testului afferent echipamentului de Hi-pot este scris într-un mediu de programare dezvoltat de către firma Plexus.

În figura 5.9. a) este prezentată diagrama aferentă algoritmului de testare, efectuată asupra întregului set de teste precizate, iar în figura 5.9.b) este diagrama care indică etapele de execuție ale fiecăruit test luat individual din cele 4 mentionate anterior.

b)

Figura 5.9 a) Diagrama setului de test b) Diagrama de executie a unui test

După cum se observă din diagram 5.9 a) algoritmul începe cu un bloc denumit INIT care are rolul de a face inițializarea cu echipamentul conțiând următoarea secvență(caracterul “\\” reprezintă început de comentariu):

[INIT]

TYPE=VISA_INIT_INSTRUMENT \\ comanda de initializare a comunicări

Description=Initialize the equipmen \\ descrierea grupului de test

InstrumentName=…….. \\ denumirea echipamentului

Address=ASRL4::INSTR \\ adresa fizică la care este conectat

Baud=9600 \\ frecvența de comunicare serial

Dupa blocul de inițializare urmeaza setul de 4 teste care trebuiesc efectuate, iar apoi dupa ce produsul a fost trecut prin toate testele urmează un bloc numit CLOSE care anunță terminarea propriu-zisă a testări întregi. Blocul de CLOSE este alcatuit din urmatoarele lini de cod:

[Close]

TYPE=VISA_CLOSE \\ comanda de întrerupere a comunicări

Description=Close port

InstrumentName=……..

Cele patru blocuri de test, individual luate au în componența sa înca alte 4 sublocuri la fel de importante care sunt configurate pentru fiecare bloc de test în parte în funcție de specificațiile care trebuiesc îndeplinite. Diferența dintre aceste patru sublocuri și cele doua blocuri amintite anterior este că cele doua sunt definite o singură dată în programul de algoritm în schimb cele 4 sublocuri sunt definite pentru fiecare test separat ajungânduse la o multiplicare de patru a acestora. Aceste patru sublocuri după cum se pot identifica și în diagram 5.9 b) sunt LOAD, RUN, CLEAR și RESULT.

Blocul LOAD efectuează trimiterea comenzi de încărcare a pasului de test, având urmatoarea sintaxa:

[Load Validare Pass EC] \\ denumirea grupului

TYPE=VISA_WRITE \\ comanda de a scrie în echipament

Description=Incarca pasul de EC \\ descrierea grupului

InstrumentName=……

String=FL 1 \\ este comanda care este trimisă echipamentului de către VISA_WRITE, FL provine de la acronimul FILE LOAD, iar sintaxa este FL 1 unde 1 marchează poziția programului de test în memoria aparatului

Timeout=1000 \\ timp de asteptare pentru a ne asigura că echipamentul a receptionat comanda trimisă

Blocul RUN efectuează trimiterea comenzilor de testare către aparatul de Hi-pot, cu alte cuvinte rulează pasul de test încarcat la pasul anterior, sintaxa pentru acest bloc este:

[Run Pass EC]

TYPE=VISA_WRITE Description=Test EC InstrumentName=…… String=TEST Timeout=4000

Blocul CLEAR are rolul de a curața bufferul de comanda anterioară, având secvența urmatoarea:

[Clear1]

TYPE=VISA_CLEAR_BUFFER \\ sterge mesajul trimis anterior aparatului

Description=Clear buffer InstrumentName=…… Timeout=1000

Blocul RESULT este considerat ca fiind un bloc decizional, aici este hotărâtă soarta testului dacă rezultatele obținute sunt PASS sau FAIL, iar decizia se ia pe baza citiri măsurătorilor efectuate și compararea lor, dacă acestea se încadreaza în specifiicațiile cerute. Alcătuirea secvențială a acestui bloc este următoarea:

[Result Pass EC]

TYPE=VISA_QUERY \\ cerere de trasmitere a rezultatelor testului către programul de test

Description=Earth Continuity Result InstrumentName=……… String=RD 01? \\ de la ce program din memorie sunt citite rezultatele

Timeout=1000

Delimiter="," \\ delimitator între valorile măsurate

Format=%3.2f \\ formatul în care dorim afișarea rezultatelor

LowerLimit=0 \\ limita inferioară

UpperLimit=100 \\ limita superioară

Units=mOhms \\ unitate de măsura

Toate aceste patru sub-blocuri intra într-o bucla, dar cu alte specificați pentru fiecare test în parte. După terminarea setului de teste algoritmul este inchis cu blocul CLOSE. Din diagram 5.9.b) se observă că sub-blocul RESULT este cel care hotărăște soarta testului PASS/FAIL. Tot cu ajutorul acestui bloc rezultatele citite în urma măsurătorilor sunt afișate pe display-ul testărului dar și în programul de test conținut de calculator.

În funcție de setarea optată aparatului se poate decide dacă testarea continuă mai departe în momentul apariției unui FAIL la unul dintre cele patru test sau se realizează întreruperea testari definitive la apariția primului FAIL. Indiferent de oțtiunea aleasă produsul va fi considerat un FAIL și va trimis la debug pentru gestionarea defectului.

5.3 Efectuarea testului

Se realizează conectarea unități cu echipamentul de testare hi-pot precum in figura 5.10

Figura 5.10 Conectarea produsului la echipamentul de hipot

Pornirea aplicației Plexus Test Executiv, logarea în baza de date cu un identificator propriu administrat fiecărei personae angajat. Alegerea algoritmului de testare, în cazul de față am ales Diploma, scanarea codului de bare aplicat produsului pentru a putea evidențiat în baza de date a firmei. În baza de date este specificat fiecare pas pe care produsul la urmat pe linia de producție, altfel spus acolo este conținută toată istoria respectivului produs.

Rularea aplicației și afișarea rezultatelor. Din motive de confidentialitate unele parti din imagini au fost blurate.

Figura 5.11 Logarea operatorului, legerea algoritmului, scanarea produsului

Figura 5.12 Rularea apicatiei/afisarea rezultatelor

Dupa efectuarea testului, rezultatele pot să fi de doua tipuri: Pass (produs bun, trece la etapa următoare) sau Fail (produs defect, este trimis la debug). Prezența celor două tipuri rezultate este ilustrată în imaginile următoare figura 5.13

Figura 5.13 Afișarea rezultatului PASS/FAIL

5.3 Evaluarea rezultatelor

În graficele următoare sunt prezentate valorile obținute în urma testări a 20 de unităti, toate cele 20 de produse au ca rezultat final PASS, Anexa 1.

Figura 5.14 Graficul valorilor masurate in raport cu limitele de PASS/FAIL

De preferat este ca toate valorile obținute să tindă spre o linie dreaptă comună la finalul măsuratorilor, dar din anumite condiți acest lucru nu se prea poate întâmpla.

CONCLUZIE

Ca și o concluzie generală privind această lucrare putem spune ca în paginilie anterioare au fost dezbatute pe larg câteva dintre cele mai importante standarde referitoare la siguranța produselor, dar tot odata și testele aferente acestor standarde. Dând astfel utilizatorului siguranța de a utiliza produsul respectiv cu încredere privind normele de siguranță pe care le respecta produsul. Putem să spunem că respectarea standardelor nu este posibilă fără echipamentele necesare care efectueaza teste asupra produsului. Aceste teste începând chiar din stadiul de montaj.

În lucrarea de fata echipamentul la care se face referire este cel de Hi-pot. Acesta fiind printre cele mai importante echipamente de testare la ora actuală care poate demonstra ca un produs este în concordanța cu standardul de siguranță pe care trebuie să îl respecte. În legătură cu acest echipament au fost amintite unele dintre cele mai importante teste care sunt realizate cu ajutorul acestui echipament asupra produselor, înaite ca ele să ajungă pe piață.

Tot în lucrare s-a prezentat și o partea aplicativă referitoare la testele pe care la efectuează echipamentul de hi-pot asupra produselor. În această partea a fost descrisă și construcția efectivă pentru realizarea unei astfel de testări, începând de la construcția cutiei de protecție, care oferă siguranța operatorului în momentul testări produsului și terminând cu evaluarea rezultatelor citite în urma măsurătorilor. O dată cu avansarea tehnologică de care cu siguranță vom avem parte în continuare, este de asteptat ca și standardele care guvernează asupra siguranței produselor să fie din ce în ce mai stricte. Această strânsă legătură dintre produs și standard este posibilă doar cu ajutorul echipamentelor de testare.

BIBLIOGRAFIE

[1] Valeriu Constantinescu, Măurarea rezistenței de izolație, Editura tehnica Bucuresti-1967

[2] ***, The Operator's Guide to Electrical Safety Compiance Testing, Associated Research, INC. 2005

[3] ***, International Standard, IEC 60601-1, 2005

[4] ***, Tutorial on Safety Standard Compiance For Hipot Testing, Application Note, Chroma System Solutions, 2013

[5] ***, Electrical Safety Testing Reference Guide, QuadTech, 2002

[6] ***, IeC 60601-1 Medical Design Standards-3rd Edition, CUI Inc.,2013

[7] ***, Electrical Safety Testing Reference Guide, Chroma ATE Inc., 2006

[8] ***, A Practical Guide to Dielectric Testing, Application Note, Chroma System Solutions, 2012

[9] ***, Electrical Safety in the Workplace, United Automobile Workers, 2012

[10] ***, Isulation Resistetance Testing Guide, Chauvin Arnoux Group, 2012

[11] ***, Leakage Current – Part 1, Application Note, Chroma System Solutions, 2013

[12] ***,Leakage Curent, College of Applied Health Sciences,2013

[13] ***, Agilent Technologies GPIB/USB/LAN Interfaces E2094S, Agilent Technologies, 2009

Pagini web

[14] http://www.ttonline.ro/sectiuni/management-calitate/articole/1017-directiva-200195ce-parlamentului-european-si-consiliului-privind-siguranta-ge

[15] http://www.mddionline.com/article/primer-iec-60601-1

[16] http://www.ides.com/property_descriptions/ASTMD149.asp

[17] http://web.princeton.edu/sites/ehs/hazardcommguide/8.htm

[18] http://www.electronica-azi.ro/articol/8633

Anexa 1 Rezultatele obținute conform celor 20 de unități testate.

BIBLIOGRAFIE

[1] Valeriu Constantinescu, Măurarea rezistenței de izolație, Editura tehnica Bucuresti-1967

[2] ***, The Operator's Guide to Electrical Safety Compiance Testing, Associated Research, INC. 2005

[3] ***, International Standard, IEC 60601-1, 2005

[4] ***, Tutorial on Safety Standard Compiance For Hipot Testing, Application Note, Chroma System Solutions, 2013

[5] ***, Electrical Safety Testing Reference Guide, QuadTech, 2002

[6] ***, IeC 60601-1 Medical Design Standards-3rd Edition, CUI Inc.,2013

[7] ***, Electrical Safety Testing Reference Guide, Chroma ATE Inc., 2006

[8] ***, A Practical Guide to Dielectric Testing, Application Note, Chroma System Solutions, 2012

[9] ***, Electrical Safety in the Workplace, United Automobile Workers, 2012

[10] ***, Isulation Resistetance Testing Guide, Chauvin Arnoux Group, 2012

[11] ***, Leakage Current – Part 1, Application Note, Chroma System Solutions, 2013

[12] ***,Leakage Curent, College of Applied Health Sciences,2013

[13] ***, Agilent Technologies GPIB/USB/LAN Interfaces E2094S, Agilent Technologies, 2009

Pagini web

[14] http://www.ttonline.ro/sectiuni/management-calitate/articole/1017-directiva-200195ce-parlamentului-european-si-consiliului-privind-siguranta-ge

[15] http://www.mddionline.com/article/primer-iec-60601-1

[16] http://www.ides.com/property_descriptions/ASTMD149.asp

[17] http://web.princeton.edu/sites/ehs/hazardcommguide/8.htm

[18] http://www.electronica-azi.ro/articol/8633

Anexa 1 Rezultatele obținute conform celor 20 de unități testate.