Autocombinata Pentru Mentenanta Sistemelor de Canalizare
CUPRINS
Introducere
De la creație la inovație
Creație științifică, creație artistică, creație tehnică
Definirea cercetării și formele acesteia
Inovarea
Procesul inovării din perspectiva integrării europene a României
Strategia de inovare
Spirala inovării
Brevetul european
Organizația Europeană de Brevete
Oficiul European de Brevete
Consiliul de administrație
Definirea brevetului european
Procedura de obținere a unui brevet european
3.3.1. Dosarul pentru înregistrarea brevetului
3.3.2. Examinarea depozitului național reglementar
3.3.3. Stingerea drepturilor asupra brevetului
Beneficiile derivate din brevetele de invenție
Drepturi și beneficii ale inventatorului
Argumente pro și contra sistemului de protecție prin brevet de invenție
Pirateria și contrafacerea
Sancțiunile în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală
Diferite situații în care se poate afla inventatorul
Inventatorul salariat
Transmiterea drepturilor asupra brevetului
Beneficiul terților
Evoluția inovării reflectată de numărul cererilor de brevete de invenție
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
Analiza brevetelor din 1906 și până în 2013
Activitatea inovatoare în Maramureș (2004 – 2013)
Proprietatea intelectuală în România și statele membre OECD
Studii de caz
Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare
Sistem de monitorizare la distanță a condițiilor meteo, avertizare și prognoză meteo
Rezultate. Concluzii
Bibliografie
Anexa 1 : Taxe, cereri de brevete
Anexa 2: Formular tip „Cerere de brevet european”
Anexa 3: Cerere de brevet de invenție nr. a 2012 01053
Anexa 4: Cerere de brevet de invenție nr. a 2012 00678
INTRODUCERE
În fiecare zi ne folosim de diferite obiecte și accesorii menite să ne mijlocească îndeplinirea unor scopuri și să ne facă existența mai ușoară. Inventatorii de ieri și de azi prin invențiile lor au modelat și continuă să modeleze lumea în care trăim. În fiecare zi beneficiem de pe urma muncii marilor inventatori: când aprindem lumina sau când folosim computerul, telefonăm sau ne uităm la un film, sau invențiile simple, cum ar fi: nasturii, fermoarele, Coca-Cola sau fulgii de porumb etc., invenții care ne fac viața mai ușoară dar și mai plăcută. Folosim toate aceste invenții dar foarte rar ne întrebăm cine, când sau cum le-a inventat, câte au ca sursă un izvor autohton, câte au izvorât din mințile creatoare și din mâinile dibace ale conaționalilor noștri.
Cadrul social-politic constituit la nivel european și mondial încurajează procesul inovării și aplicarea tehnologiei pe care le asimilează cu bunăstarea social-economică.
Procesul de inovare este singura speranță pentru asigurarea vitezei accelerate a schimbărilor tehnologice în procesele productive impuse de schimbările sociale și economice care au loc în întreaga lume.
Consider că importanța temei abordate este una majoră și poate avea un impact masiv în cadrul procesului de creștere și dezvoltare economică, atât la nivel microeconomic, cât mai ales la nivel macroeconomic.
Obiectivul acestei lucrări este de a realiza o sinteză legată de procedura de aplicare a unei propuneri de brevet de invenție, stadiul actual a invențiilor la nivel național și județean în perioada 2004 – 2013. Iar ca urmare a modului de elaborare a invențiilor un alt obiectiv a fost prezentarea unor studii de caz privind implementarea unor invenții.
Ca modalitate practică de analiză în cadrul acestei lucrări am utilizat studiile de caz asupra invențiilor „Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare” și „Sistem de monitorizare la distanță a condițiilor meteo, avertizare și prognoză meteo”, precum și analiza datelor statistice privind cererile de brevete și brevetele acordate pentru a observa trenduri de evoluție și comportamente în perioade marcate de aderarea României la Uniunea Europeană și criza economică.
Practica documentară am realizat-o la CRPPPIMM prin colaborare cu doamna ing. Carmen Neacșu, căreia îi mulțumesc pe această cale pentru ajutorul acordat, fără de care această lucrare nu ar fi existat. Îi mulțumesc, de asemenea, pentru că mi-a lămurit toate neclaritățile și mi-a răspuns la toate întrebările, cu răbdare și căldură.
Doresc să îi mulțumesc și domnului prof. univ. dr. ing. Mircea Lobonțiu pentru ideea pe care dânsul mi-a dat-o, în timpul unui curs, de a aborda această temă. Îi mulțumesc pentru îndrumarea și răbdarea acordată pe parcursul realizării acestei lucrări.
În primul capitol am evidențiat trecerea de la o creație științifică sau tehnică simplă, prin cercetare și cunoaștere, la o creație inovatoare.
În al doilea capitol am analizat brevetul european în complexitatea sa începând cu autoritățile europene îndreptățite la eliberarea acestuia și ajungând până la costurile pe care le implică.
Al treilea capitol este dedicat prezentării unor elemente generale de legislație internațională privind brevetele de invenție. Astfel, am analizat cadrul juridic de realizare a transferului internațional de tehnologie, atât din perspectiva drepturilor suport, cât și din perspectiva convențiilor și tratatelor internaționale care gestionează aceste drepturi la nivel internațional. Pe parcursul capitolului, am analizat beneficiile inventatorului, beneficiarului și a terților.
Capitolul al patrulea analizează date statistice privind cererile de brevete și brevetele de invenție acordate. Prima parte a capitolului este dedicată analizei generalităților privind brevetele în perioada 1906 – 2013. A doua parte a capitolului se referă la analiza ultimilor zece ani, analiză care cuprinde și date privind județul Maramureș, în comparație cu restul României. Cea de-a treia parte este dedicată prezentării României în comparație cu alte țări europene, membre OECD.
În capitolul cinci am realizat două studii de caz. În primul studiu de caz am cuprins cererea de brevet de invenție și procesul de realizare a autocombinatei pentru mentenanța sistemelor de canalizare, cu particularitatea ei de a fi un produs cu destinație specială realizat la comandă în urma unei licitații. În cel de-al doilea studiu de caz am prezentat o invenție care a pornit de la dorința de a ajuta un prieten, iar acum se dorește răspândirea ei pe plan național, această invenție este sistem de monitorizare la distanță a condițiilor meteo, avertizare și prognoză meteo.
2. De la creație la inovare
Pe parcursul acestui prim capitol am abordat invenția de la începuturile ei, atunci când aceasta este doar un gând, o dorință de a acoperi o necesitate, și care, odată ce a prins rădăcini va crește ca o mlădiță, firavă până când va trece prin filtrul cercetării și apoi al cunoașterii, ca în final să devină o invenție inovatoare, un adevărat arbore al progresului.
2.1 Creație științifică, creație artistică, creație tehnică
Inteligența umană are două laturi complementare, cea tehnico-științifică și cea artistică. Această complementaritate constă în faptul că omul de știință caută mai întâi să înțeleagă, pentru ca apoi să creeze, în timp ce artistul creează pentru a înțelege. Omul creator a reușit să „vadă” în știință înainte ca posibilitățile experimentale să-i permită să „constate”.
Creatorul, prin scopul activității desfășurate, este profund umanist deoarece urmărește să se servească de mijloacele existente și de forțele cunoscute ale naturii pentru a le pune la dispoziția societății într-un mod cât mai atractiv, mai eficient, ceea ce conduce la creșterea ponderii organizării.
Uneori reacția față de o descoperire sau invenție poate fi subiectivă. Această reacție, manifestată mai ales față de creatorul tehnic, s-ar putea explica și prin aceea că fiecare nouă tehnologie sau produs tehnic care are impact asupra unor ramuri industriale, în special la începuturile ei, este rezultatul unui amestec haotic de manifestări atât ale unor specialiști, cât și ale unor pseudospecialiști.
Conceptele și adevărurile științifice sunt descoperite de omul de știință, nu sunt create de el. În acest fel omul de știință se apropie mai mult de descoperitorii de felul lui Columb sau Vasco da Gama decât de inventatori ca da Vinci, Edison sau Coandă. Însă, între omul de știință și inventator nu este opoziție, în cultura universală existând numeroase exemple de creatori eminenți care au îmbinat în mod strălucit calitățile omului de știință cu cele ale inventatorului.
Omul de știință care cercetează legile naturii își concentrează eforturile și își utilizează potențialul de cunoștințe pentru a cuprinde cursul fenomenelor și pentru a stabili legile generale ce le guvernează. Omul, în general, este "ființa care ordonează'', care clasifică multitudinea de cunoștințe pe care practica i le furnizează din lumea fenomenelor studiate. Creatorul tehnic înlănțuiește realități disparate, din care, prin combinări sau asocieri, creează o realitate și o valoare nouă – creația tehnică – prin care dă producției materiale și spirituale un nou curs și o nouă îndrumare practică.
"Tot ce născocesc va rămâne în urma realității, fiindcă va veni un moment când creațiile tehnicii vor depăși pe cele ale imaginației" afirmație ce îi aparține lui Jules Verne, a fost confirmată de viață.
În dezvoltarea științei s-a pornit de la presupoziții filosofice pentru a se ajunge în cele din urmă la certitudini științifice. Au fost elaborate teorii, au fost enunțate principii general – admise de cercurile științifice. În știință, încă de la apariția primelor noțiuni științifice, cunoașterea s-a împletit cu fantezia. În prezent cunoașterea s-a dovedit fără limite în spațiu și timp.
În creația tehnică apelarea la modele simplificate nu este admisă. Inventatorul nu poate să rămână în faza unor presupoziții, a prezentării unei invenții numai ca idee care să fie apoi concretizată de alții, o invenție este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate inventivă și este complet concepută astfel încât să fie susceptibilă de aplicare industrială.
Atât creația tehnică cât și, într-o oarecare măsură, creația științifică, oricât de ingenioase ar fi, au o perioadă de existență limitată în timp, determinată în principal de nivelul de dezvoltare științifică și tehnică, precum și de viteza de reînnoire a tehnicii în domeniul dat. Spre deosebire de creația tehnică sau științifică, creația artistică autentică nu se perimează în timp. Unele dintre creațiile tehnice și științifice concepute sau descoperite de Leonardo da Vinci au fost depășite moral încă din secolul XX, dar opera lui artistică a dăinuit și va dăinui și în viitor.
Fundamentul oricărei creații științifice sau tehnice constă în totalitatea cunoștințelor din domeniul respectiv la un moment dat și, de aceea, este posibil ca o invenție sau o descoperire științifică să apară simultan în mai multe țări fiind revendicată de către creatori diferiți, așa cum s-a întâmplat cu legea conservării masei, lege cunoscută sub numele de legea Lomonosov-Lavoisier.
În creația tehnică un rol important ar trebui să revină examinatorului de fond din OSIM care, numai analizând obiectiv conținutul prezentat în descrierea creației tehnice, prin scrisoarea adresată colectivului de autori, trebuie să aprecieze, nu numai critic, ci și constructiv, soluția tehnică propusă protecției prin ridicarea unor probleme tehnice în legătură cu aceasta, declanșând, în acest fel, noi procese creatoare.
Creația artistică (pictură, muzică, literatură, film, dans etc.) poate fi înțeleasă și apreciată, de regulă, de către oricine, această înțelegere nepresupunând, în mod obligatoriu, o pregătire specială anterioară ci numai talent, har sau simț estetic. Creația tehnică și cea științifică nu pot fi asimilate fără dificultăți. Publicitatea făcută acestora din urmă este mai redusă datorită faptului că, pe de o parte, invențiile sau descoperirile științifice se adresde viteza de reînnoire a tehnicii în domeniul dat. Spre deosebire de creația tehnică sau științifică, creația artistică autentică nu se perimează în timp. Unele dintre creațiile tehnice și științifice concepute sau descoperite de Leonardo da Vinci au fost depășite moral încă din secolul XX, dar opera lui artistică a dăinuit și va dăinui și în viitor.
Fundamentul oricărei creații științifice sau tehnice constă în totalitatea cunoștințelor din domeniul respectiv la un moment dat și, de aceea, este posibil ca o invenție sau o descoperire științifică să apară simultan în mai multe țări fiind revendicată de către creatori diferiți, așa cum s-a întâmplat cu legea conservării masei, lege cunoscută sub numele de legea Lomonosov-Lavoisier.
În creația tehnică un rol important ar trebui să revină examinatorului de fond din OSIM care, numai analizând obiectiv conținutul prezentat în descrierea creației tehnice, prin scrisoarea adresată colectivului de autori, trebuie să aprecieze, nu numai critic, ci și constructiv, soluția tehnică propusă protecției prin ridicarea unor probleme tehnice în legătură cu aceasta, declanșând, în acest fel, noi procese creatoare.
Creația artistică (pictură, muzică, literatură, film, dans etc.) poate fi înțeleasă și apreciată, de regulă, de către oricine, această înțelegere nepresupunând, în mod obligatoriu, o pregătire specială anterioară ci numai talent, har sau simț estetic. Creația tehnică și cea științifică nu pot fi asimilate fără dificultăți. Publicitatea făcută acestora din urmă este mai redusă datorită faptului că, pe de o parte, invențiile sau descoperirile științifice se adresează, de regulă, unor inițiați în domeniul tehnic sau științific respectiv, iar, pe de altă parte, ele au un pronunțat caracter aplicativ [15, pag. 276-279].
În scopul trecerii de la o cercetare științifică sau tehnică spre inovare va fi utilizată cercetarea, aceasta fiind puntea de legătură între o simplă creație și o creație inovatoare.
2.2 Definirea cercetării și formele acesteia
Conform DEX-ului cercetarea este ”o investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice”. Cercetarea mai poate fi definită și ca ansamblu de activități teoretice, ordonate și sistematice, de obținere și prelucrare a informației științifice controlate și verificate, de folosire a acesteia în scopul construirii unor explicații cuprinzătoare cu privire la esența unui anumit domeniu al realității, în vederea modificării acestuia ori a exercitării, directe sau indirecte, a unui control asupra proceselor care sunt specifice, în raport cu cerințele de ordin material și spiritual ale oamenilor.
Cercetarea duce la dezvoltare și, astfel, se ajunge la conceptul de cercetare-dezvoltare. Termenul cercetare-dezvoltare este definit în Manualul Frascati, ediția 2002, astfel: ”Cercetarea și dezvoltarea experimentală (C-D) înglobează lucrările de creație făcute în mod sistematic în vederea îmbogățirii ansamblului de cunoștințe, inclusiv cunoașterea omului, a culturii și a societății, precum și utilizarea acestor cunoștințe pentru noi aplicații [10, pag. 30]. Termenul C-D acoperă trei activități:
cercetarea fundamentală;
cercetarea aplicativă;
dezvoltarea experimentală”.
Sistemul de cercetare-dezvoltare din România are un set de definiții, care au fost aprobate prin lege, cu scopul de a aborda noțiunile specifice într-un mod unitar și se află prezentate în anexa Legii nr. 324 din 8 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică.
Cercetarea fundamentală – activitatea desfășurată, în principal, pentru a dobândi cunoștințe noi cu privire la fenomene și procese, precum și în vederea formulării și verificării de ipoteze, modele conceptuale și teorii.
Cercetarea aplicativă – activitatea destinată, în principal, utilizării cunoștințelor științifice pentru perfecționarea sau realizarea de noi produse, tehnologii și servicii.
Dezvoltarea tehnologică este formată din activitățile de inginerie a sistemelor și de ingineria tehnologică, prin care se realizează aplicarea și transferul rezultatelor cercetării către agenții economici, precum și în plan social, având ca scop introducerea și materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme și servicii, precum și perfecționarea celor existente, și care cuprinde:
cercetarea precompetitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentații pentru noi produse, procese ori servicii, incluzând fabricarea modelului experimental și a prototipului, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale;
cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese și servicii care pot răspunde, în mod direct, cererii pieței, incluzând și activitățile de inginerie a sistemelor, de inginerie și proiectare tehnologică [18].
2.3 Inovarea
Economistul austriac Schumpeter a abordat pentru prima dată, în 1942, mecanismele și factorii procesului de inovare, argumentând că spiritul antreprenorial și posibilitatea obținerii unui profit de monopol temporar ar putea stimula introducerea noilor produse pe piață sau reducerea costurilor de producție. A denumit acest fenomen ”distrugere creativă”, fenomen prin care structura de piață anterioară este sfărâmată pentru a se face loc unui inovator de succes [12, pag. 8].
Procesul de inovare este cheia dezvoltării neîntrerupte și a prosperității unei companii în această nouă economie a cunoașterii, care este dominată atât de apariția de noi tehnologii avansate, de demodarea rapidă a acestora, precum și de schimbări rapide ale mediului de afaceri.
Pentru un om de afaceri este important să înțeleagă că implementarea de procese de inovare este o necesitate. Există un număr de factori care influențează mediul de afaceri actual și care determină fie să se adopte inovarea, fie să se supună degradării. Dintre acești factori sunt de menționat:
perfecționarea organizării afacerii;
competitivitatea globală;
înțelegerea cerințelor și preferințelor clienților;
amenințarea uzurii morale tehnologice și a organizării afacerii [11, pag. 22].
Pentru ca un proces de inovare să se desfășoare cu succes este necesar să existe anumite condiții prealabile: o experiență anterioară, capacitate de percepere a noului, necesitatea de a crea ceva nou, un cadru social favorabil. "Cunoașterea a devenit cheia resurselor economice și sursa dominantă, dacă nu singura, pentru constituirea de avantaje competitive".
Peter Drucker consideră că "Înainte de toate inovarea este mai mult muncă decât geniu. Ea cere cunoaștere. Adesea cere ingeniozitate și cere concentrare. În mod clar sunt oameni inovatori mai talentați decât alții dar talentele lor se plasează în câte un domeniu bine definit.”
Procesul de inovare poate fi generat prin cercetare-dezvoltare proprie sau prin transfer de tehnologie din altă țară sub diverse forme. În realitate procesul de inovare este mult mai complex decât găsirea unei soluții de piață și se distinge de implementarea unei invenții în producție, ceea ce, de regulă, înseamnă numai crearea unui nou produs /serviciu sau a unui nou procedeu.
Un proces de inovare poate avea succes numai dacă noua cunoștință este asimilată în condițiile concrete din companie, creând valoare prin unul din următoarele moduri:
generarea de flexibilitate și eficiență operațională;
atragerea de noi grupuri de clienți sau intrarea pe o nouă piață globală extinsă;
îmbunătățirea modului de satisfacere a cerințelor clienților;
oferirea de noi produse sau noi servicii;
redefinirea procesului sau modelului afacerii [11, pag. 12].
Procesul inovării constituie suportul competiției și conduce la crearea de noi industrii. Importanța procesului inovării nu constă în faptul că, în mod obligatoriu, existența unui asemenea proces ar genera profit pentru companie. Inovarea nu constituie o garanție pentru succesul individual sau al companiei. Beneficiarii oricărui proces de inovare sunt inovatorii, furnizorii, clienții, dar și firmele care adoptă, prin contract, elementele de noutate sau, pur și simplu, le copiază.
Profitabilitatea unui proces de inovare este determinată de capacitatea echipei manageriale a acestuia de a-și însuși o mai mare parte din valoarea nou creată prin acest proces. Pentru atragerea unei părți cât mai mari din valoarea nou creată, echipa managerială care a inițiat procesul de inovare trebuie să acorde atenție următorilor patru factori: drepturi de proprietate intelectuală, resurse complementare, tipul de cunoștințe tacite sau explicite care definesc caracteristicile ce conferă noutate procesului de inovare și perioada de asimilare și dezvoltare tehnică a elementului de noutate.
În prezent se vorbește foarte mult despre inovare în mediul de afaceri, în mediul academic, în mediul guvernamental. Dar semnificația termenului „inovare” diferă de la un mediu la altul și chiar de la grup la grup. Pentru unii inovarea înseamnă găsirea unei soluții la o problemă ca, de exemplu, identificarea și satisfacerea unei cerințe curente sau a unor noi preferințe ale clienților. Alții văd procesul inovării ca un proces mult mai complex. Ei asociază inovarea cu descoperiri științifice, cu invenții, chiar cu o revoluție tehnico-științifică, ceea ce
presupune, în modul cel mai simplu, generarea unei idei, diferită de ce era cunoscut anterior și care creează o nouă valoare.
În octombrie 2002, oficiosul Comisiei Europene „Innovation & Tehnological Transfer” definea inovarea ca fiind „conversia unor noi cunoștințe în beneficii economice și sociale, ca rezultat al unor interacțiuni complexe (fig.2.1) între numeroși actori în cadrul unui sistem constând într-un mediu (local, național, regional) ce conțin firme, institute de cercetare, finanțatori, precum și rețelele prin care toți aceștia intră în contact.”
MEDIUL EXTERN
În România, Legea nr. 324/08.07.2003, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, definește inovarea ca fiind: ”activitate orientată către generarea, asimilarea și valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică și socială” și deosebește următoarele tipuri de inovare:
a) Inovarea de produs – introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici îmbunătățite în mod semnificativ, astfel încât să se ofere consumatorului servicii noi sau îmbunătățite;
b) Inovarea tehnologică – introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv îmbunătățirea metodelor de gestiune și organizare a muncii.
În literatură s-a evidențiat că există mai multe forme de inovare de produs și anume:
schimbarea de concepție care se bazează pe o idee nouă, ce se sprijină sau nu pe o nouă tehnologie;
schimbarea de materiale (mai ușoare, mai prelucrabile, necasante etc.) sau părți componente (fabricate prin turnare sau presare în loc de prelucrare și asamblare) din care se realizează produsele;
schimbarea de formă din considerente ergonomice sau schimbarea de aspect determinată de modificări în procesele de fabricație;
schimbări în produs determinate de cererea atelierelor de service, apariția de noi servicii care însoțesc produsul sau identificarea de noi utilizări ale produsului.
O inovare tehnologică poate rezulta din:
combinarea mai multor funcțiuni într-o singură operație;
mărirea vitezei de prelucrare tehnologică;
executarea unor lucrări care nu erau posibile înainte de introducerea inovării;
redefinirea frumosului (stilul, simțământul, senzualitatea) care face ca produsul / serviciul să fie mai plăcut.
După gradul de intensitate tehnologică, se deosebesc inovări:
de creștere – inovarea care implică îmbunătățiri minore ale unui produs/serviciu, ale unui procedeu sau aplicarea unei noi idei organizatorice pas cu pas într-o structură existentă;
de tranziție- inovarea care, în mod adițional, la o modificare tehnologică impune și o schimbare a practicii de desfășurare a afacerii, ceea ce presupune reproiectarea modelului curent de desfășurare a afacerii. Practic, inovarea de tranziție este o dezvoltare a inovării de creștere;
curente – în promovarea continuă a noului cea mai obișnuită formă de inovare este inovarea curentă;
de transformare/de rupere – inovarea care oferă o nouă rezolvare a unei probleme tehnice și care se concretizează nu numai într-o completă reproiectare a modelului curent de desfășurare a afacerii, ci influențează întreaga industrie în care acționează compania respectivă.
2.3.1. Procesul inovării din perspectiva integrării europene a României
Cadrul social-politic constituit la nivel european și mondial încurajează procesul inovării și aplicarea tehnologiei pe care le asimilează cu bunăstarea social-economică. O asemenea înțelegere a rolului tehnologiei în dezvoltare ar deveni însă critică dacă tehnologia ar fi chemată să soluționeze toate problemele sociale, politice și de mediu cu care se confruntă națiunile din întreaga lume.
Prin rezultatele spectaculoase obținute, japonezii au propus comunității industriale, încă din 1992, reanalizarea întregului sistem de producție în scopul regândirii și reelaborării acestuia.
Între SUA, Europa și Japonia există, și în domeniul inovării, o competiție în plină desfășurare. Într-un studiu efectuat de Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) s-a evidențiat că Japonia a dobândit un avans important datorită:
metodelor sale de lucru;
interesului întreprinderilor pentru calitate, începând de la conducerea întreprinderii până la echipa de lucru;
îmbunătățirii permanente a produselor și proceselor;
termenelor scurte de livrare.
SUA și Europa nu au rămas indiferente în fața „agresivității” industriei nipone și au evidențiat că implementarea cu succes a noutăților tehnologice este esențială pentru câștigarea competiției cu japonezii, recomandând introducerea unor sisteme flexibile de fabricație care să reducă timpii de reglaj și să crească importanța specializării în fabricație. General Motors a investit în domeniul inteligenței artificiale și roboticii, ca mod de a reduce costurile, iar industria europeană s-a concentrat asupra unor măsuri menite să reducă și, în final, să elimine decalajele. În plus, s-au creat întreprinderi mixte europene-nipone (Rover-Honda) în cadrul cărora fiecare muncitor este autorizat să acționeze în direcția identificării de noi soluții pentru creșterea continuă a calității [13, pag. 5-6].
În contextul Uniunii Europene, internaționalizarea activității tehnologice s-a accentuat după 1990,ceea ce a stimulat companiile multinaționale. Dezechilibrele regionale și capacitatea de a genera noul în unele țări ale Europei Centrale și de Est își pun amprenta asupra proceselor de globalizare și integrare europeană. Încă din 1994 Uniunea Europeana (UE) a susținut că toate țările candidate la aderare trebuie să-și dezvolte potențialul tehnico-științific, întrucât nu dispun de forța economică necesară pentru realizarea integrală a dezvoltării prin import de utilaje și licențe.
Cartea verde a inovării, publicată în 1995 sub egida Comisiei Europene, a enunțat factorii, atât cei pozitivi cât și cei negativi, ai procesului de inovare și a recomandat Uniunii Europene și statelor membre să ducă o politică prin care să dezvolte potențialul inovator, stabilind noi legături între domenii tradiționale ca politica economică, politica industrială, politica în domeniul cercetării, urmărind sprijinirea inovării pe următoarele direcții:
realizarea de noi structuri administrative în concordanță cu viziunea sistemică asupra activității de inovare;
promovarea dialogului între mediile științifice, sectoarele industriale și marele public, precum și sensibilizarea acestora față de problemele inovării și difuzării noilor tehnologii;
elaborarea unei viziuni strategice și prospective în domeniul inovării [13, pag.5-6].
În anul 1996, Comisia Europeană, urmărind intensificarea aplicării recomandărilor și direcțiilor de acțiune cuprinse în Cartea verde, pentru reducerea deficitului de inovare, a lansat primul "Plan de acțiune pentru inovare în Europa" care se baza pe trei direcții de acțiune:
dezvoltarea unei autentice culturi a inovării;
formarea unui cadru financiar, legal reglementat, care să faciliteze procesul de inovare;
angrenarea pe plan național și comunitar a programelor de cercetare în soluționarea problemelor procesului de inovare.
Problemele macroeconomice pot fi de importanță crucială pentru inovarea industrială la nivelul firmei, abordarea inovatoare a afacerilor fiind direct legată de accesul firmelor la diferite surse de finanțare.
Comisia Europeană a demonstrat că politica de inovare trebuie concepută într-un cadru complex care să promoveze capacitățile de inovare și de cercetare într-un mod integrator, care să constituie o punte de legătură între cercetare, industrie și antreprenoriat. Această abordare sistemică, integrativă, creează condiții favorabile pentru creșterea implicării sectorului privat în realizarea progresului tehnic, prin implicarea acestui sector în activitatea de cercetare-dezvoltare.
Ned Hamson și Robert Holder în lucrarea "Global Innovation" consideră că procesul de inovare trebuie să fie privit global. Procesele de inovare care se desfășoară la nivel național nu sunt lipsite de importanță, dar ele trebuie să vizeze globalitatea.
Inovarea globală reprezintă mai mult decât a crea un produs / serviciu sau un procedeu nou, ea presupune și inovări social-politice și impune cerințe calitative noi, definite prin următoarele principii:
a sprijini și a respecta protecția internațională a drepturilor omului;
a asigura că propria corporație nu este complice la abuzuri față de drepturile omului;
a respecta libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negocieri colective;
a elimina orice formă de muncă forțată;
a aboli efectiv angajarea în muncă a copiilor;
a elimina discriminarea în raport cu posturi de muncă și ocupații;
a promova o mare responsabilitate față de mediu, a aborda în mod precaut schimbările de mediu și de a încuraja, dezvolta și difuza tehnologii care să nu afecteze mediul.
Ned Hamson și Robert Holder consideră că cele mai dramatice progrese în dezvoltarea inovării globale s-au realizat după anul 1995 datorită Internetului și World Wide Web. Pentru a se realiza inovarea globală este necesar să nu existe bariere de limbaj sau culturale în procesul comunicării. Sistemul modern de comunicare prin Internet, ieftin și direct, constituie însă o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, facilitează interacțiunea printr-o comunicare ieftină și comodă cu clienții și cu potențialii consumatori, pe de altă parte, face posibil ca cel mai mic eveniment din mediul afacerii proprii să devină imediat, independent de locul desfășurării, cunoscut în întreaga lume a afacerilor [12].
2.3.2. Strategia de inovare
Elementele componente ale unei strategii de inovare sunt:
a) Viziunea – constă în prospecția în timp a companiei, a rezultatelor ei, a structurii și dimensiunilor acesteia. Viziunea satisface nevoia umană de a avea un țel, o țintă pentru acțiuni. Dacă misiunea unei companii este relativ stabilă, viziunea este mai adesea supusă modificărilor ca urmare a schimbărilor produse în mediul de afaceri.
b) Obiectivele – reprezintă scopurile care sprijină misiunea și asigură atingerea viziunii, cuantificate în cel puțin unul din elementele: timp, investiții, calitate. De regulă o companie are un obiectiv general, care trebuie să fie o reflectare a misiunii pe o perioadă de 3 – 5 ani [15, pag. 36].
Obiectivele secundare nu se includ în strategie ci în politica companiei. Acestea formează în fapt un sistem, fiind relaționate între ele.
2.3.3. Spirala inovării
Viteza cu care se schimbă mediul de afaceri, intensificarea competiției, determină ca dezvoltarea procesului inovării să fie în prezent mult mai importantă decât oricând. Orice proces de inovare se bazează pe repetarea unui ciclu creativ constituit din cinci faze în care ideile colectate din mediul de afaceri și de lucru sunt sintetizate într-o cunoștință tacită, care se naște la un om creativ și care apoi este transformată, pe baza experienței acumulate în afaceri, într-o cunoștință explicită orientată către o acțiune de inovare.
Fig. 2.2. Ciclul creativ
Cele cinci faze ale ciclului creativ (fig. 2.2) pentru o inovare strategică sunt următoarele:
1. Faza generării – fază în care se captează, în baza unor experiențe trecute, o cunoștință tacită, prin apariția unor idei incomplet definite. Pentru a stimula generarea unei cunoștințe tacite este necesar ca oamenii cu spirit creativ să dispună de cunoștințele necesare pentru a putea fi receptivi și să fie foarte atenți la tot ce se petrece în jurul lor pentru a capta ideile de interes apărute în mediul de afaceri, în companie, în colectivul de muncă etc.
2. Faza conceptualizării – în această fază, pentru a dezvolta un nou concept,în temeiul experienței trecute, se combină ideile receptate și dezbătute cu modelul mental al creatorului pentru a se trece de la cunoștințe tacite la cunoștințe explicite.
3. Faza optimizării – faza în care se compară conceptele explicite cu criterii explicite pentru a selecta în mod just soluțiile optime. În această fază oamenii evaluează conceptele explicite din faza a doua pentru a le converti în soluții potențiale. În continuare, înainte de a se trece la faza următoare, se caută identificarea surselor de finanțare a procesului de inovare.
4. Faza implementării – fază în care se produc și se testează noile soluții. Totodată se caută să se identifice modalități tehnologice pentru realizarea și verificarea concretă a noii soluții. Se redactează documentația necesară pentru protecția noii soluții tehnice prin dreptul de proprietate industrială, pe baza noilor cunoștințe tacite și explicite care rezultă din procesul de instruire prin stabilirea tehnologiei de fabricație a noii soluții generate.
5. Faza definitivării – fază în care noile cunoștințe acumulate sunt sintetizate, codificate și distribuite. Această fază constituie punctul culminant al transferului noilor cunoștințe de la modul tacit la cel explicit, în care oamenii acumulează noile cunoștințe pentru a le utiliza în vederea inițierii unui nou ciclu de inovare [15, pag. 40-41].
În concluzie, o creație poate să devină o creație inovatoare prin intermediul cercetării, iar această nouă creație poate fi protejată, de exemplu, printr-un brevet de invenție. În contextul apartenenței României la U.E., aceste brevete pot fi naționale sau europene.
3. BREVETUL EUROPEAN
În acest capitol am studiat brevetul european în complexitatea sa. Studiind Convenția de la München, am analizat componentele care compun un brevet european și calități ale acestuia, precum avantajele și dezavantajele sau când se justifică depunerea unei cereri pentru obținerea lui.
3.1 Organizația Europeană de Brevete
Prin Convenția de la München, adoptată la 5 octombrie 1973 se înființează Organizația Europeană de Brevete.
Această organizație este formată din două organe. Acestea sunt:
a) Oficiul European de Brevete (OEB);
b) Consiliul de administrație.
Organizația are ca sarcină eliberarea brevetelor europene. Această sarcină este îndeplinită de Oficiul European de Brevete sub controlul Consiliului de administrație. În fiecare stat contractant Organizația are capacitatea juridică cel mai deplin recunoscută, acordată de legislația națională persoanelor juridice; în mod special, aceasta poate să:
achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile sau imobile;
să fie parte la procedurile legale.
Reprezentanul Organizației este președintele Oficiului European de Brevete, iar sediul se află în München.
3.1.1. Oficiul European de Brevete
Conducerea Oficiului European de Brevete este asigurată de președinte, care răspunde de activitatea Oficiului în fața Consiliului de administrație și este ales de către acesta.
În acest scop președintele are următoarele competențe:
a) ia toate măsurile utile, inclusiv adoptarea unor instrucțiuni administrative interne și publicarea unui ghid informativ pentru public, pentru a asigura funcționarea Oficiului;
b) deoarece această convenție nu conține nici o prevedere în acest sens, stabilește activitățile care trebuie să se desfășoare la Oficiul European de Brevete din München și, respectiv, din Haga;
c) poate supune Consiliului de administrație orice proiect de modificare a prezentei convenții și orice proiect de reglementare generală sau decizii, care intră în sfera de competență a Consiliului de administrație;
d) pregătește și execută bugetul, precum și orice buget modificator sau adițional;
e) supune anual Consiliului de administrație un raport managerial de activitate;
f) exercită autoritatea ierarhică asupra personalului;
g) numește și promovează angajații;
h) exercită autoritatea disciplinară asupra angajaților și poate propune Consiliului de administrație sancțiuni disciplinare împotriva angajaților;
i) poate delega competențele și atribuțiile sale.
Președintele este asistat de un număr de vicepreședinți. În cazul absenței sau indisponibilității președintelui, unul dintre vicepreședinți își asumă funcțiile acestuia, conform procedurii stabilite de Consiliul de administrație.
Angajații Oficiului European de Brevete sunt obligați, chiar și după încetarea contractului de angajare, să nu divulge și să nu utilizeze informațiile care, prin natura lor, constituie secret profesional.
Limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete sunt engleza, franceza și germana. Cererile de brevet european se depun în una dintre aceste limbi.
Cu toate acestea, persoanele fizice și juridice cu domiciliul sau sediul pe teritoriul unui stat contractant în care limba oficială este alta decât germana, engleza sau franceza, precum și cetățenii acestui stat rezidenți în străinătate pot depune cereri de brevet european în limba oficială a acelui stat. Totuși trebuie să fie depusă o traducere în una dintre limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete, în termen de o lună. Pe parcursul întregii proceduri în fața Oficiului European de Brevete se poate înainta o asemenea traducere, în conformitate cu textul original al cererii.
Fasciculele brevetului european sunt publicate în limba în care are loc procedura; ele cuprind o traducere a revendicărilor în celelalte două limbi oficiale ale Oficiului European de Brevete.
Pentru aplicarea procedurilor prevăzute în convenție se instituie în cadrul Oficiului European de Brevete:
a) o secție de depozit;
b) divizii de cercetare documentară;
c) divizii de examinare;
d) divizii de opunere;
e) o divizie juridică;
f) camere de apel;
g) Marea Cameră de Apel.
3.1.2. Consiliul de administrație
Consiliul de administrație se compune din reprezentanții statelor contractante și din supleanții acestora. Fiecare stat contractant are dreptul să desemneze un reprezentant și un supleant al acestuia în Consiliul de administrație. Membrii Consiliului de administrație pot să fie asistați de consilieri sau de experți.
Consiliul de administrație alege, dintre reprezentanții statelor contractante și dintre supleanții acestora, un președinte și un vicepreședinte. Vicepreședintele îl înlocuiește pe președinte în caz de indisponibilitate a acestuia. Durata mandatului președintelui și al vicepreședintelui este de 3 ani. Acest mandat poate să fie reînnoit.
Consiliul de administrație poate să instituie un birou compus din cinci dintre membrii săi, de îndată ce numărul statelor contractante a atins cifra de minumum opt. Președintele și vicepreședintele Consiliului de administrație sunt de drept membri ai biroului, ceilalți trei membri fiind aleși de Consiliul de administrație. Durata mandatului membrilor aleși de Consiliul de administrație este de 3 ani. Acest mandat nu poate fi reînnoit.
Biroul își asumă executarea sarcinilor pe care i le încredințează Consiliul de administrație, în conformitate cu Regulamentul intern al acestuia.
Consiliul de administrație se reunește la convocarea președintelui acestuia. Președintele Oficiului European de Brevete ia parte la deliberările Consiliului de administrație.
Consiliul de administrație ține o sesiune ordinară o dată pe an; suplimentar, el se reunește la inițiativa președintelui său sau la solicitarea unei treimi din numărul statelor contractante.
Limbile utilizate în deliberările Consiliului de administrație sunt engleza, franceza și germana. Documentele ce se supun discuției Consiliului de administrație și procesele-verbale ale deliberărilor sunt redactate în cele trei limbi.
Oficiul European de Brevete pune la dispoziția Consiliului de administrație și a comitetelor instituite de acesta personalul, sediile și mijloacele materiale necesare îndeplinirii misiunii acestora.
Consiliul de administrație are competența să modifice următoarele prevederi ale prezentei convenții:
durata termenelor stabilite de prezenta convenție; această prevedere se aplică termenului stipulat în art. 94, în condițiile prevăzute în art. 95;
Regulamentul de aplicare.
Consiliul de administrație are competența să adopte și să modifice:
Regulamentul financiar;
Regulamentul de serviciu al angajaților permanenți și regimul aplicabil altor angajați ai Oficiului European de Brevete, baremul salariilor lor, salariaților permanenți și ale altor salariați, precum și natura și regulile de atribuire a altor avantaje suplimentare;
Regulamentul pensiilor și orice măriri ale pensiilor existente, corespunzătoare creșterii salariilor;
Regulamentul referitor la taxe;
Regulamentul său intern.
Drept de vot au numai statele contractante în Consiliul de administrație. Fiecare stat contractant dispune de un singur vot [8].
3.2 Definirea brevetului european
Consacrat de Convenția de la München din 1973, brevetul european se eliberează printr-o procedură unică de Oficiul European de Brevete (OEB).
De la data eliberării, brevetul european reprezintă un fascicul de brevete naționale. Brevetul european are un regim juridic dublu. Astfel, condițiile de brevetabilitate, întinderea protecției și dreptul la calitatea de titular sunt stabilite de Convenție, iar drepturile și obligațiile titularului, precum și sancțiunile de legislațiile naționale [2].
Componentele brevetului european
Documentele pentru un brevet european constau în:
descrierea propriu-zisă a invenției;
revendicări;
desene/relații sau compoziții chimice dacă este cazul;
rezumatul invenției.
Particularitățile brevetului de invenție:
Brevetul de invenție se caracterizează prin următoarele particularități:
reprezintă un titlu de protecție specific, care atestă protecția unei invenții;
este eliberat la cererea inventatorului sau a succesorilor săi în drepturi de către instituția
unui stat sau o instituție comunitară cu competențe în domeniu stabilite prin lege;
confirmă calitatea de inventator a persoanei fizice care a creat invenția;
conferă titularului anumite drepturi;
protecția este limitată în timp și spațiu.
După expirarea duratei de protecție , invenția trece în domeniul public și poate fi exploatată de orice persoană interesată.
Funcțiile brevetului de invenție.
Brevetul de invenție îndeplinește două funcții: una internă și alta externă.
a) Funcția internă asigură protecția proprietății industriale prin interzicerea folosirii invenției de către terți. Această prerogativă conferă deținătorului brevetului posibilitatea de a investi în exploatarea invenției, de a obține pe cale civilă sau penală despăgubiri în caz de încălcare a drepturilor sale. Existența brevetului permite documentarea științifică cu generarea progresului tehnic și economic.
b) Funcția externă realizează protecția comerțului internațional și a cooperării economice internaționale prin obținerea de brevete în mai multe state. Această funcție facilitează comercializarea produselor realizate în baza invențiilor brevetate și transferul de tehnologie.
Prin funcțiile sale brevetul permite stabilirea noutății invenției, asigură prioritatea științifică și contribuie la respectarea ordinii juridice.
Avantajele brevetului european
Convenția Brevetului European face posibilă obținerea brevetului în aproximativ 40 de țări europene pe baza unei singure aplicații. Solicitantul alege țările în care dorește protecție.
Brevetele europene sunt acordate de către Oficiul European de Brevete printr-o procedură centralizată, astfel eficientă din punct de vedere economic și al economiei de timp. Cele trei limbi oficiale în care se acordă sunt: engleză, germană și franceză.
Au aceleași efecte legale ca și brevetele naționale pentru fiecare țară în care sunt acordate. Fiecare brevet european este supus unei examinări de fond și poate fi obținut și în țări care au un sistem de înregistrare doar, asigurând astfel o protecție puternică.
Brevetabilitatea în Europa
În conformitate cu legea Convenției Brevetului European, brevetele se acordă doar pentru invenții noi, care implică un pas inovativ și au aplicabilitate industrială. O invenție îndeplinește aceste cerințe atunci când nu este cunoscută publicului în orice formă anterior datei de completare a aplicației, nu este evidentă unei persoane calificate și poate fi fabricată sau folosită industrial.
Descoperirile, metodele matematice, programele de calculator și metodele de business nu sunt considerate invenții. Procedurile chirurgicale și terapeutice împreună cu metodele de diagnosticare practicate pe corpul uman sau animal sunt excluse de la brevetare. Varietățile de plante sau animale noi sunt complet excluse de la brevetare. Convenția Brevetului European nu recunoaște, desigur, invențiile a căror exploatare comercială sunt contrare principiilor etice, cum ar fi mijloacele de clonare umană sau utilizarea embrionilor umani în scopuri comerciale și industriale. De asemenea, sunt excluse de la brevetare și invențiile a căror publicare sau aplicare ar fi contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, aplicarea invenției neputînd fi considerată ca atare datorită faptului că ea este interzisă de legi sau regulamente în vigoare în unele sau în toate statele contractante.
Justificarea aplicării cererii pentru un brevet european
Brevetarea poate fi o acțiune costisitoare. La fel ca în cazul oricărei alte investiții, riscurile și beneficiile trebuie să fie puse în balanță cu atenție. Totuși, se recomandă brevetare în orice țară în care se preconizează să aducă un randament economic semnificativ. Este logic să se aplice pentru un brevet european decât unul național atunci când se dorește protecția pentru mai mult de patru țări europene.
Aspecte de luat în considerare înainte de a aplica pentru un brevet european
Dacă o idee este facută publică înainte de a fi aplicat pentru brevetare, aceasta nu mai este considerată nouă. Dacă, de exemplu, completarea aplicației este precedată de negocieri între inventator și o companie interesată în folosirea invenției, este recomandat ca negocierile să fie confidențiale. Este totuși de preferat ca aplicarea pentru brevet să aibă loc înaintea negocierilor.
Faptul că o invenție nu este disponibilă comercial nu înseamnă întotdeauna că este nouă. Poate fi folositoare, în primă instanță, analizarea cataloagelor și a jurnalelor de comerț pentru a vedea ce există deja pe piață. Numeroasele documente privind brevetele care descriu stadiul în care se află acestea sunt o sursă de informații mult mai importantă.
Cea mai bună cale de a consulta aceste documente este folosind EspaceNet, prin care Oficiul European de Brevete oferă acces la o bază de date ce conține peste 80 de milioane de brevete. Cu toate că o revizuire a literaturii privind brevetele nu îi va spune inventatorului tot ce trebuie să știe, îi va indica cel puțin dacă invenția sa este nouă înainte de a se angaja în achitarea costurilor ce derivă din aplicarea pentru un brevet european.
După consultarea acestor surse de informație, inventatorii sunt totuși sfătuiți să analizeze dacă există o piață țintă pentru invenția lor. Informațiile din brevete pot fi folositoare și pentru identificarea de parteneri de afaceri sau surse de capital [4].
Costurile pe care le implică un brevet european
Costul unui brevet european depinde foarte mult de numărul de state desemnate și de termenul planificat al brevetului. Sunt percepute taxe pentru completarea și căutarea, pentru cea de a șaisprezecea cerere și cele ulterioare, pentru numirea, extensia, acordarea și publicarea, alături de taxe pentru reînnoire pentru cel de al treilea an după data completării și ani ce urmează până la acordare.
Taxele de completare și căutare se achită la începutul procedurii. Valoarea taxei datorate pentru cereri depinde de numărul de cereri ce depășesc cea de a cincisprezecea cerere. Restul taxelor se plătesc ulterior. Aceasta înseamnă că aplicanții pot decide în orice moment al procedurii dacă doresc sau nu să continue procesul de aplicare. Taxele de reînnoire se achită la oficiul național al țărilor desemnate și valoarea lor depinde de taxele percepute în fiecare stat.
În stadiul post-acordare competența este transferată statelor desemnate în brevetul european. Unele țări solicită o traducere a caietului de sarcini sau cel puțin a cererii, dacă brevetul nu a fost acordat în una dintre limbile oficiale de ale statului. Dacă proprietarul brevetului nu depune o traducere până la termenul limită, brevetul nu mai este activ în acea țară.
Din moment ce traducerea poate aduce costuri suplimentare considerabile, aplicanții ar trebui să facă o analiză de piață pentru a stabili țările pentru care au nevoie de protecție.
Costurile totale de obținere a unui brevet european vor include, în general, și onorariul unui jurist.
Conform Ordonanței Guvernamentale nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale, modificată prin Legea nr. 381/2005, taxele și termenele de plată pentru cererile de brevet de invenție și brevetele de invenție sunt prezentate în anexa 1.
Taxele legale pentru procedurile care se efectuează pot fi achitate treptat, în timp, în urma unor solicitări scrise ale Serviciului de examinare preliminară și pe măsură ce se derulează procedurile de examinare. Taxele pot fi achitate și odată cu depunerea cererii de brevet, la casieria OSIM, pentru început fiind recomandabil să se achite taxele de înregistrare și de publicare, dacă documentele de la pct. 2 al ghidului se depun direct la OSIM. Depunerea cererii și a documentației tehnice o poate face oricine.
Când solicitantul este persoană fizică taxele, cu excepția celor de la pct. 5 și pct.7 din anexa 1 (360 lei și 1.800 lei), pot fi diminuate în funcție de venitul lunar mediu brut pe economie pe ultimele 12 luni. Acest venit trebuie atestat, după caz, cu o adeverință de la locul de muncă, de la Oficiul Forțelor de Muncă, de la administrația financiară, sau cu taloane de pensie. În cazul studenților este necesară o adeverință eliberată de decanatul facultății cu menționarea numelui studentului, specialitatea și anul de studiu. În cazul militarilor în termen se poate depune o adeverință de la unitatea unde își satisfac stagiul militar, iar în situația celor privați de libertate se depune o adeverință eliberată de penitenciar.
Astfel, dacă venitul lunar mediu brut pe ultimele 12 luni este mai mic decât de 3 ori câștigul mediu brut pe economie se va plăti doar 20% din taxe, adică: 21.6 lei pentru înregistrare, 36 lei pentru publicare și 216 lei pentru examinarea de fond a cererii, adică un total de 273,6 lei. În caz că venitul brut este mai mic decât de 5 ori câștigul mediu realizat pe economie se achită doar 50% din taxele de mai sus, deci 684 lei. În cazul mai multor solicitanți ai aceleiași cereri de brevet taxele se plătesc doar o singură dată pentru fiecare cerere, iar impunerea se face după cel mai mare salariu.
În cazul unei persoane juridice taxele pot fi reduse la jumătate (50%) dacă printr-un bilanț pe anul anterior, depus la OSIM, se atestă o cifră de afaceri mai mică decât 2 milioane de euro (echivalentul în lei), la 20 % dacă are o cifră de afaceri sub 1 milion de euro și , de asemenea, la 20% pentru o invenție realizată în urma unei activități de cercetare – dezvoltare cu finanțare publică, sau este instituție publică ori unitate nonprofit.
Examinarea unei cereri de brevet de invenție (obținerea hotărârii de acordare a Comisiei de invenții) poate dura de la 18 luni, dacă se achită taxa de urgență, și până la 4 ani în cazul taxelor reduse. După obținerea brevetului de invenție trebuie achitate an de an, timp de 18 ani, taxele de menținere în vigoare a brevetului.
3.3 Procedura de obținere a unui brevet european
3.3.1. Dosarul pentru înregistrarea brevetului
Dosarul pentru înregistrarea brevetelor de invenție trebuie să cuprindă documentația care va fi completată cu respectarea următoarelor instrucțiuni:
Trei exemplare ale formularului tip “Cerere de brevet de invenție” (modelul cererii de brevet de invenție se regăsește în anexa 2). Completarea formularului se va face în limba română, prin dactilografiere sau printare pe calculator. Solicitantul cererii poate fi o persoană juridică sau una fizică, în primul caz fiind necesar să fie adăugată la funcție și numele în clar al conducătorului unității, semnătura acestuia și ștampila unității. Dacă conducătorul unității este unul dintre inventatori, el nu poate semna pentru respectiva unitate, fiind necesar să semneze pentru unitate un adjunct, un asociat sau contabilul șef. În cazul unităților, inventatorii vor fi menționați în declarația solicitată la înregistrarea cererii conform legii.
Dacă sunt mai mulți solicitanți, iar aceștia nu sunt reprezentați în fața OSIM printr-un mandatar autorizat, în cerere se va indica unul dintre solicitanți, care este desemnat pentru corespondența cu OSIM; în caz contrar, OSIM va purta corespondența cu primul solicitant înscris în cerere.
Solicitanții străini pot depune cereri numai prin mandatarea unui consilier în proprietate industrială printr-o procură.
Cele trei formulare-tip trebuie însoțite la depunere, obligatoriu, de documentația tehnică, de asemenea în trei exemplare, cuprinzând următoarele materiale distincte: descrierea invenției , revendicările, desenele explicative și rezumatul invenției.
Descrierea invenției
Descrierea invenției trebuie să conțină, în mod succesiv, în ordinea de mai jos, următoarele:
titlul invenției, așa cum acesta a fost indicat în cererea de brevet de invenție, într-o formulare clară și concisă a invenției revendicate, fără să o divulge;
precizarea domeniului tehnic, în care poate fi aplicată invenția, fără să divulge soluția;
prezentarea stadiului tehnicii,
prezentarea problemei tehnice, pe care o rezolvă invenția;
expunerea invenției, așa cum aceasta este revendicată, astfel încât problema tehnică și soluția acesteia să poată fi înțelese de o persoană de specialitate;
indicarea, dacă aceasta nu rezultă în mod evident din prezentarea sau din natura invenției, a modului în care invenția poate fi exploatată industrial;
prezentarea avantajelor invenției revendicate, în raport cu stadiul tehnicii;
prezentarea, pe scurt, a fiecărei figuri din desenele explicative, dacă acestea există;
prezentarea detaliată a obiectului invenției, utilizându-se, dacă acestea există, figuri sau desene, într-un mod suficient de clar, complet și corect din punct de vedere științific și tehnic, astfel încât o persoană de specialitate să poată realiza invenția.
Desenele
Desenele sunt necesare în măsura în care contribuie la înțelegerea invenției și a elementelor ei de noutate. Desenele trebuie să conțină semne de referință, cifre și/sau litere care să indice elementele componente, corespunzătoare prezentării lor în exemplul de realizare din descriere. O filă de desene poate să includă mai multe figuri.
Schemele și diagramele se consideră desene; tabelele nu se consideră desene.
Desenele nu vor conține texte, cu excepția unui cuvânt sau a unor cuvinte izolate, strict necesare, cum sunt: "apă", "abur", "deschis", "închis", iar pentru schemele și diagramele ce ilustrează etapele unui procedeu, câteva cuvinte-cheie, absolut necesare înțelegerii acestora; fiecare cuvânt folosit trebuie așezat în desen în așa fel încât să permită înlocuirea lui fără să acopere nici o linie a desenelor.
Toate semnele de referință care apar în desene trebuie să fie menționate în descriere și invers.
Rezumatul invenției
Rezumatul indică titlul invenției și conține o prezentare pe scurt a descrierii, revendicărilor și desenelor. Rezumatul trebuie să indice domeniul tehnic căruia îi aparține invenția sau grupul de invenții și trebuie să fie astfel redactat încât să se înțeleagă clar problema tehnică și esența soluției date de invenția revendicată.
Rezumatul va conține, după caz, formula chimică ce caracterizează invenția.
Dacă cererea de brevet de invenție conține desene, solicitantul va indica figura din desene sau, în mod excepțional, figurile pe care le propune spre publicare împreună cu rezumatul.
OSIM poate hotărî publicarea unei alte figuri sau a unor alte figuri din cererea de brevet de invenție, în cazul în care consideră că aceasta sau acestea caracterizează mai bine invenția; fiecare dintre caracteristicile principale menționate în rezumat și ilustrate prin desen vor fi urmate de un semn de referință pus între paranteze.
Rezumatul are în exclusivitate rolul de a servi ca mijloc de selecție a informațiilor tehnice pentru specialiști, în scopul luării unei decizii privind necesitatea consultării descrierii invenției și desenelor publicate; rezumatul invenției nu poate fi luat în considerare pentru aprecierea întinderii protecției. Rezumatul va conține, de preferință, nu mai mult de 150 de cuvinte.
Revendicările în cererea de brevet
Revendicările trebuie să definească obiectul protecției solicitate prin caracteristicile tehnice ale invenției. Revendicările trebuie să fie clare și concise atât individual, cât și în ansamblul lor, și să se bazeze pe descriere.
Revendicările se redactează în două părți sau, după caz, într-o singură parte. Revendicările în două părți trebuie să conțină:
a) un preambul indicând obiectul invenției și caracteristicile tehnice care sunt necesare pentru definirea elementelor revendicate și care, în combinație, fac parte din stadiul tehnicii;
b) o parte caracteristică, precedată de expresia "caracterizat(ă) prin aceea că" în care sunt expuse acele caracteristici tehnice care, în combinație cu caracteristicile prezentate în preambul, definesc obiectul protecției solicitate.
Revendicările redactate într-o singură parte conțin o prezentare a unei combinații de mai multe caracteristici tehnice sau a unei singure caracteristici tehnice, care definește obiectul pentru care se solicită protecția.
Caracteristicile tehnice din revendicări trebuie să aibă aceeași denumire și aceleași semne de referință din descriere și din desene.
Dacă cererea de brevet de invenție conține desene explicative, caracteristicile tehnice menționate în revendicări trebuie, în măsura în care acest lucru ușurează înțelegerea revendicării, să fie urmate de semne de referință ale acestor caracteristici, indicate între paranteze; semnele de referință nu trebuie să fie interpretate ca o limitare a revendicării.
Revendicările nu conțin desene ori grafice, linii de program, subrutine sau programe de calculator, dar pot conține formule chimice sau matematice ori tabele care sunt esențiale pentru definirea obiectului protecției solicitate.
Revendicările nu conțin trimiteri ca, de exemplu, "așa cum este prezentat în … din descriere" sau "așa cum este ilustrat în fig. …"; totuși, în cazurile în care este absolut necesar, revendicarea poate face trimitere, în ceea ce privește caracteristicile tehnice ale invenției, la descriere sau desene.
O cerere de brevet de invenție conține una sau mai multe revendicări independente, în funcție de caracteristicile tehnice esențiale ale invenției; o astfel de revendicare poate fi urmată de una sau mai multe revendicări dependente.
O revendicare independentă trebuie să precizeze în mod clar toate caracteristicile esențiale necesare pentru definirea invenției. Revendicarea dependentă conține în mod implicit toate caracteristicile revendicării independente căreia i se subordonează și, după caz:
dezvoltă sau explicitează caracteristicile tehnice care au fost deja enunțate în
revendicarea independentă; sau
se referă la exemple particulare de realizare a invenției;
conține și alte caracteristici tehnice, decât cele din revendicarea independentă căreia i se subordonează.
Într-o cerere de brevet pot fi admise revendicări dependente care se referă la alte revendicări dependente, primele fiind numite revendicări cu dependență multiplă. Revendicarea dependentă trebuie să cuprindă o trimitere la revendicarea căreia i se subordonează, fără ca la începutul acesteia să se facă o referire la stadiul tehnicii. Revendicările dependente care se referă la una sau la mai multe revendicări anterioare trebuie să fie grupate și plasate după acestea în cel mai potrivit mod.
Cererea care se referă la un grup de invenții care formează un singur concept inventiv general trebuie să conțină cel puțin o revendicare independentă pentru fiecare invenție.
O cerere de brevet de invenție poate să conțină două sau mai multe revendicări independente de aceeași categorie numai dacă invenția revendicată se referă, în special, la:
mai multe produse interdependente; sau,
diferite utilizări ale unui produs ori ale unui aparat; sau,
soluții alternative pentru o anumită problemă când acestea nu pot fi cuprinse într-o singură revendicare.
În cazul invențiilor din domeniul programelor de calculator:
revendicările de produs sunt admisibile dacă noile caracteristici pot fi realizate cu ajutorul unui program de calculator într-un sistem care cuprinde mijloace adaptate să realizeze un procedeu echivalent;
revendicările de procedeu sunt admisibile dacă procedeul poate fi realizat într-un sistem sau dacă programul care determină realizarea procedeului este rulat într-un sistem.
3.3.2. Examinarea depozitului național reglementar
Examinarea preliminară
După ce sunt îndeplinite cerințele legale privind înregistrarea, cererea de brevet de invenție este supusă procedurii de examinare preliminară, în cadrul căreia se analizează:
dacă solicitantul are dreptul la brevet de invenție, în cazul în care acesta este o altă persoană decât inventatorul;
dreptul mandatarului autorizat de a reprezenta solicitantul în fața OSIM;
dacă sunt declarați inventatorii;
dacă prioritatea convențională este corect revendicată și susținută prin acte de prioritate depuse la OSIM;
dacă taxele au fost plătite în cuantumul și termenele corespunzătoare procedurilor solicitate în cererea de brevet de invenție;
îndeplinirea condițiilor materiale privind cererea de brevet de invenție;
dacă invenția este susceptibilă de aplicare industrială;
dacă invenția este rezultatul unei activități inventive;
dacă cererea rezultă din divizarea unei cereri anterioare, în cazul în care este menționat în cerere acest lucru;
îndeplinirea condițiilor privind redactarea descrierii, revendicărilor și desenelor;
îndeplinirea condițiilor privind actul de certificare a depunerii materialului biologic la o autoritate de depozit internațională;
dacă cererea de brevet de invenție care cuprinde un grup de invenții respectă, la prima vedere, unitatea invenției.
Dacă în urma examinării depozitului cererii de brevet de invenție și a documentelor anexate OSIM constată neregularități privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și de prezentul regulament, acestea se notifică solicitantului, acordându-i-se un termen de răspuns. Ca urmare a notificării trimise, în urma examinării preliminare sau din proprie inițiativă, solicitantul poate comunica la OSIM descrierea, revendicările și, dacă este cazul, desenele modificate.
Publicarea cererii de brevet
Vor fi pulicate acele cererei de brevet de invenție care îndeplinesc condițiile legale pentru care s-au achitat taxele de înregistrare sau de deschidere a fazei naționale și de publicare și pentru care, cu o lună înainte de data publicării, nu a fost luată o hotărâre de respingere, nu
s-a luat act de retragerea cererii sau cererea nu a fost considerată ca fiind retrasă.
Publicarea cererii poate fi cerută numai de către solicitant, care datorează și taxa de publicare. Dacă o altă persoană decât solicitantul sau mandatarul autorizat al acestuia a solicitat publicarea și/sau a achitat taxa de publicare, OSIM nu va da curs procedurii de publicare; totuși, în cazul în care solicitantul este de acord cu plata taxei de publicare de către o altă persoană, acesta comunică acordul său la OSIM, care dă curs publicării cererii. Drepturile efective asupra cererii de brevet apar în acest moment, al publicării.
Atunci când sunt îndeplinite condițiile legale privind publicarea cererii de brevet de invenție, se notifică solicitantului data publicării cererii și faptul că taxa de publicare nu se returnează, oricare ar fi soarta ulterioară a acestei cereri.
Publicarea cererii de brevet de invenție este făcută la cererea solicitantului, după plata taxei legale, dar nu mai devreme de 4 luni de la data de depozit sau de la data deschiderii fazei naționale ori, dacă o prioritate a fost recunoscută, nu mai devreme de 4 luni de la data de depozit sau de 16 luni de la data priorității revendicate.
Prioritatea recunoscută poate fi definită ca „existența unui drept de proprietate al unei cereri depuse anterior într-o altă țară, la o administrație națională, regională sau internațională. În cazul în care se invocă existența unui priorități recunoscute, solicitantul trebuie să indice în cererea de brevet țara sau administrația unde a fost constituită prioritatea, data și numărul depozitului”.
Constituirea depozitului reglementar are efect constitutiv de drepturi, fiind singurul mijloc prin care se realizează apropierea publică a invenției în scopul dobândirii unui drept exclusiv asupra ei.
Depozitul național reglementar conferă un drept de prioritate de prim depozit față de orice alt depozit ulterior pentru o invenție cu același obiect și aparține persoanei care a înregistrat cea dintâi cererea de brevet de invenție, împreună cu documentația cerută pentru brevetare, și nu persoanei care a creat mai întâi invenția.
De la data constituirii depozitului național reglementar se socotește durata de valabilitate a brevetului precum și dreptul exclusiv al titularului de brevet de invenție. De asemenea, de la aceeași dată se apreciază caracterul de noutate al invenției.
Publicarea cererii de brevet de invenție se face prin punerea la dispoziția publicului, la sediul OSIM, a fasciculului format din descriere, revendicări și, dacă este cazul, din desene, iar data publicării cererii este data apariției Buletinului Oficial de Proprietate Industrială în care a fost menționată publicarea cererii.
Fasciculul conține și o parte editată de către OSIM care va cuprinde, după caz, în principal, următoarele: numărul și data de depozit a cererii; indicele de clasificare atribuit conform sistemului internațional de clasificare a brevetelor; titlul invenției; toate datele referitoare la identitatea solicitantului; datele de identificare a mandatarului autorizat desemnat de către solicitant; numele, prenumele și adresa inventatorului; data, numărul și unde a fost înregistrată cererea anterioară a cărei prioritate este invocată; numărul de dată de depozit a cererii internaționale; numărul și data de publicare internațională a cererii internaționale; data publicării cererii; rezumatul acceptat sub semnătură de către solicitant; numărul revendicărilor și al figurilor din cererea de brevet de invenție; figura sau figurile indicate de către solicitant pentru a fi publicate.
Cererea de brevet de invenție publicată asigură provizoriu solicitantului, de la data publicării, protecția până când o hotărâre de acordare a brevetului de invenție a rămas definitivă și irevocabilă.
Examinarea de fond
Examinarea de fond a unei cereri de brevet de invenție este o procedură complexă care se desfășoară după publicarea cererii de brevet în BOPI și este întreprinsă de un examinator de specialitate din domeniul tehnologic al obiectului cererii.
Perioada în care se face examinarea de fond este condiționată de valoarea taxelor achitate și de încărcarea examinatorului de specialitate în custodia căruia se află cererea de brevet de invenție respectivă. În cadrul examinării de fond, în raport de conținutul revendicărilor, se face cercetarea documentară internă și internațională și compararea soluției din cerere cu stadiul cunoscut al tehnicii relevat de cercetarea documentară pentru a se constata dacă sunt îndeplinite condițiile de noutate și activitate inventivă ale cererii.
Concluzia examinării de fond este transmisă solicitantului care poate răspunde în termenul acordat de examinator dacă are ceva de obiectat. Alte informații privind examinarea de fond le puteți citi în Regulamentul de aplicare a Legii 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată în 2007, la Capitolul II, Secțiunea a 3 – a în site-ul OSIM, la capitolul „Brevete de invenție”.
Eliberarea brevetului. Durata acestuia.
Brevetul de invenție este eliberat de directorul general al OSIM, în temeiul hotărârii de acordare a acestuia. Pentru brevetul european OSIM certifică validitatea brevetului în România, conform legii.
Data eliberării brevetului de invenție este data la care mențiunea hotărârii de acordare este publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, brevetul de invenție european se înscrie în Registrul național al brevetelor de invenție.
Durata brevetului de invenție este 20 de ani, cu începere de la data de depozit. Pentru brevetul european durata curge de la data constituirii depozitului reglementar al cererii de brevet, conform Convenției brevetului european.
3.3.3. Stingerea drepturilor asupra brevetului
Renunțarea titularului la brevet
În cadrul reglementărilor privind brevetele de invenție este prevăzut că „titularul poate renunța, în tot sau în parte, la brevet pe baza unei declarații scrise și înregistrate la OSIM.” Renunțarea este însoțită de obligația titularului brevetului de a comunica inventatorului intenția sa de renunțare. Titularul este de asemenea obligat să transmită inventatorului dreptul asupra brevetului dacă acesta alege să-și exercite acest drept.
În cazul brevetelor acordate pentru invențiile care conțin informații clasificate, renunțarea poate avea loc numai după declasificarea informațiilor și publicarea mențiunii hotărârii de acordare a brevetului de invenție și a descrierii, revendicărilor și desenelor invenției brevetate.
Renunțarea se înregistrează la OSIM în Registrul național al brevetelor de invenție și produce efecte începând cu data publicării acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Cererea de renunțare trebuie să cuprindă :
dorința expresă de renunțare la protecția oferită de brevet;
indicarea făcută de titularul brevetului asupra părții din brevet la care se renunță în cazul în care renunțarea este parțială. Dacă renunțarea este totală, acest lucru trebuie de asemenea prevăzut;
semnătura titularului sau a coproprietarilor;
dovada respectării prevederilor privind drepturile inventatorilor salariați, brevetele ce fac obiectul unui contract de licență și brevetele care conțin informații clasificate.
Cererea trebuie depusă după data la care mențiunea hotărârii de acordare a brevetului de invenție a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Dacă sunt întrunite condițiile, OSIM dă o hotărâre prin care se constată renunțarea la brevet și care poate fi atacată cu apel.
Întârzierea în desemnarea inventatorului
Inventatorii trebuie declarați într-un termen de 18 luni de la data solicitării examinării în fond, iar pentru cererile privind brevetele ce conțin informații clasificate, până la declasificarea informațiilor în vederea publicării. În caz contrar, cererea de brevet de invenție va fi considerată retrasă.
Această modalitate de stingere a brevetului este o măsură legală de aplicare a principiului potrivit căruia inventatorul are dreptul de a-i fi menționat numele.
Neplata taxei de menținere în vigoare
Conform anexei 1 punctul 23 brevetele sunt supuse unei taxe de menținere în vigoare. Această taxă se achită anual, iar cuantumul ei este redat în anexa 1. Taxele sunt datorate de la data depozitului cererii, inclusiv pentru anul în care se eliberează și trebuie plătite în curs de 3 luni de la eliberarea brevetului. Pentru anii următori, taxele trebuie plătite până la prima zi a fiecărui an de protecție.
Neplata este sancționată cu decăderea titularului din drepturile ce dercurg din brevet. Decăderea se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în BOPI.
Pentru motive justificate (boală, vina mandatarului dacă este vorba despre un mandatar calificat, vina unui salariat sau slăbirea unui sistem informatic), titularul brevetului poate cere la OSIM revalidarea brevetului său în termen de 6 luni de la publicarea decăderii. Astfel, titularul poate redobândi toate prerogativele asupra brevetului sau cererii de brevet.
Neplata taxei de eliberare a brevetului
Convenția Brevetului European stipulează că: „dacă taxele de eliberare a brevetului și de tipărire a fascicolului de brevete nu sunt achitate în termen, cererea este considerată a fi retrasă”.
În cazul în care taxa de publicare, tipărire și eliberare a brevetului nu este achitată în termenul prevăzut de lege, cererea este considerată retrasă, iar brevetul este considerat ca nefiind acordat.
Retragerea cererii de brevet
Doctrina menționează retragerea cererii de brevet ca ținând de stingerea brevetului în viitor. Pentru retragerea cererii este necesară o declarație din care să rezulte în mod clar, expres și fără echivoc, voința solicitantului de a nu continua procedura de brevetare.
Revocarea brevetului
Orice persoană are dreptul să formuleze în scris și motivat, la OSIM, o cerere de revocare a brevetului de invenție, în termen de 6 luni de la publicarea mențiunii acordării acestuia, dacă :
a) obiectul brevetului nu este brevetabil;
b) obiectul brevetului nu dezvăluie intenția suficient de clar și complet astfel încât o persoană de
specialitate în domeniu să o poată realiza;
c) obiectul brevetului depășește conținutul cererii, așa cum a fost depusă.
Dacă motivele de revocare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi invocat în parte.
Anularea brevetului
Un brevet de invenție acordat de OSIM, precum și un brevet european cu efecte în România pot fi anulate, la cerere, dacă se constată că:
a) obiectul brevetului nu este brevetabil;
b) obiectul brevetului nu dezvăluie invenția suficient de clar și complet, astfel încât o
persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;
c) obiectul brevetului depășește conținutul cererii, așa cum a fost depusă;
d) protecția conferită de brevet a fost extinsă;
e) titularul de brevet nu era îndreptățit la acordarea brevetului.
Dreptul la acțiune poate fi exercitat până la expirarea protecției legale a brevetului de invenție.
Din punct de vedere al obiectului procedurii de anulare, pot fi anulate :
brevetele în vigoare, acordate de către OSIM;
brevetele europene cu efecte în România, inclusiv brevetele europene cu efecte extinse în România, acordate în baza unei cereri de brevet european depusă la Oficiul European de Brevete anterior datei de 1 martie 2003;
certificatele suplimentare de protecție pentru medicamente și produse de protecție a plantelor eliberat de OSIM și în vigoare în România;
certificatele de protecție tranzitorie.
Instanța poate pronunța una din următoarele soluții:
a) fie respinge acțiunea, confirmând astfel validitatea brevetului;
b) fie admite cererea, desființând cu titlu retroactiv brevetul de invenție. Brevetul se consideră
că nu a existat niciodată iar actele făcute în legătură cu brevetul sunt nule pentru lipsă
de obiect [16].
4. BENEFICII DERIVATE DIN BREVETELE DE INVENȚIE
Capitolul acesta este dedicat în special studiului beneficiilor ce pot fi obținute din invenții. Fie că ne referim la beneficiile inventatorului, ale beneficiarului sau ale terților. Am prezentat de asemenea argumente pro și contra brevetări, argumente pro și contra menținerii la secret și transmiterea drepturilor asupra brevetelor.
4.1 Drepturi și beneficii ale inventatorului
Inventatorul este autorul invenției, persoana din a cărei activitate cretivă se naște invenția. Inventator poate fi numai o persoană fizică sau un grup de persoane fizice precum o echipă de cercetători. O persoană juridică nu poate fi inventator însă poate dobândi dreptul la brevet în calitate de succesor în drepturi al inventatorului.
În cazul în care invenția este urmarea contribuției mai multor inventatori, fiecare din aceștia are calitatea de coautor al invenției iar dreptul la brevet le aparține în comun. Literatura juridică română cere îndeplinirea a două condiții pentru existența coautoratului: o activitate comună a inventatorilor care are drept rezultat invenția și caracterul creator al contribuției fiecăruia dintre autori. Astfel, persoanele care au acordat ajutor tehnic sau autorul unei descoperiri științifice pe care se bazează invenția, nu pot fi considerați coautori.
Coautoratul este de două tipuri : voluntar sau forțat. Coautoratul voluntar presupune o înțelegere dintre coautori marcată prin declarația inventatorilor, pe când coautoratul forțat se stabilește de instanța de judecată la cererea părții interesate [28].
Doi autori ai aceleași invenții nu sunt coautori în cazul în care au creat invențiile independent unul de celălalt. Este așa-numitul caz al invențiilor simulate. Fiecare dintre ei deține un drept propriu la brevet însă acesta va fi obținut de primul dintre ei care depune cerere de brevetare. Prin acordarea brevetului primului solicitant, cel de-al doilea pierde dreptul său la brevet. Neacordarea brevetului primului solicitant, de exemplu, prin retragerea cererii sau respingerea acesteia, nu stinge dreptul la brevet al celui de-al doilea inventator.
Dreptul de brevet conferă titularului său precum și succesorilor săi în drepturi un drept exclusiv de exploatare a invenției brevetate.
Legea cadru în materie, respectiv Legea 64/1991, recunoaște următoarele drepturi în favoarea titularului brevetului :
dreptul de proprietate industrială asupra invenției;
dreptul de exploatare a invenției;
dreptul de prioritate al titularului brevetului;
dreptul de a face publică invenția;
dreptul la despăgubiri materiale în situația încălcării dreptului asupra invenției;
dreptul la scutire temporară de plata impozitului pe profit;
dreptul la asistență tehnică și dreptul la informare asupra creării precum și a
stadiului realizării invenției în cazul în care titular de brevet este o unitate.
4.1.1. Argumente pro și contra sistemului de protecție prin brevet de invenție
Primele reglementări în domeniul protecției invențiilor au apărut ”nu atât pentru a recompensa pe inventatorul care a găsit ceva nou, de care va putea beneficia colectivitatea, cât mai ales pentru a determina pe inventatori să nu-și țină secrete invențiile”, în acest fel creatorul contribuind efectiv la stimularea progresului tehnic.
În sistemul tradițional de protecție a invențiilor prin brevet, acțiunea stimulatoare a acestora în promovarea progresului tehnic se exercită direct prin avantaje recunoscute inventatorului, în special, prin dreptul exclusiv al acestuia de exploatare a invenției și, indirect, prin difuzarea ideilor tehnice noi și îmbogățirea patrimoniului cu noi elemente și cunoștințe tehnice puse la dispoziția societății.
Pentru promovarea progresului tehnic cel care solicită protecția pentru o perioadă determinată este obligat să-și descrie exact invenția, descriere de care oricine poate lua cunoștință după publicare. În acest mod, progresul tehnic realizat printr-o anumită invenție este pus la dispoziția întregii colectivități, care în cursul termenului de protecție, asigurat prin plata taxei de menținere în vigoare, poate servi numai ca material documentar pentru noi dezvoltări și care, după expirarea acestui termen, poate fi liber exploatat.
În literatura de specialitate se consideră că ”privilegiul acordat titularului de brevet de a fi singurul autorizat o anumită perioadă de timp de a exploata invenția este o compensație echitabilă pentru aportul său la dezvoltarea tehnicii”.
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când s-au pus bazele reglementării, pe plan internațional, a protecției invențiilor, condiția ca descrierea invenției să cuprindă toate informațiile necesare de care ar avea nevoie industria interesată pentru a o aplica, în condițiile legii, putea fi respectată și era ușor controlabilă, pentru că, în acele timpuri, invențiile, ca și nivelul de dezvoltare al tehnicii în general, aveau un grad pronunțat de simplitate, puteau fi descrise și puteau fi înțelese cu ușurință. În plus, nivelul de dezvoltare tehnică al tuturor statelor participante la sistemul internațional de protecție prin brevet de invenție era comparabil, stadiul tehnicii din acea perioadă era, de asemenea, relativ simplu și toate acestea facilitau ca soluțiile tehnice noi cuprinse în brevete străine, publicate dar neprotejate într-o anumită țară, să poată fi asimilate, în acea țară.
La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, ca urmare a dezvoltării impetuoase a tehnicii, pe de o parte, s-a creat o mare diferențiere de nivel de dezvoltare tehnică între țările membre ale Uniunii de la Paris, iar, pe de altă parte, numai o parte neînsemnată din numărul total al invențiilor brevetate mai cuprinde descrieri complete, detaliate. Cele mai multe invenții și, nu întâmplător, tocmai cele din domeniul tehnicilor de vârf, care ar putea juca un rol important în promovarea progresului tehnic în întreaga lume, sunt azi atât de complicate, iar procesul tehnologic de realizare industrială a lor atât de sofisticat, încât este de-a dreptul imposibil de a se include în descrierea de invenție, care însoțește cererea de brevet, toate datele necesare pentru realizarea practică a invenției și în țările mai puțin dezvoltate din punct de vedere industrial. În ultimul timp, pentru a pune în aplicare o invenție, tehnicianul are nevoie de informații suplimentare, de așa numitul know-how, cu ajutorul căruia o descriere de invenție publicată poate deveni eficientă. Pentru a înțelege mai bine cele afirmate anterior, să ne gândim la posibilitățile reale de implementare în producție, într-o țară cu dezvoltare industrială medie, a unui produs nanotehnologic brevetat în SUA, Marea Britanie sau Franța și a cărei descriere a fost publicată.
În actualele condiții de dezvoltare tehnică, funcția brevetului de invenție de promovare a progresului tehnic este tot mai estompată, ea devenind reală numai pentru țările cu nivel de dezvoltare comparabil. În schimb funcția brevetului de mijloc publicitar a crescut foarte mult. Rolul invenției este tot mai mult pur informativ, de a indica celor interesați că este necesar să stabilească raporturi contractuale cu titularul brevetului.
În consecință, prin opacitatea crescândă a descrierilor de invenție, sfera de acțiune a brevetelor de invenție ca stimulator al activității inventive a terților se menține numai pentru țările industrializate care dispun de același nivel de dezvoltare al know-howului.
Legislațiile moderne nu mai prevăd sancțiuni pentru solicitanții de cereri de brevet care furnizează în descrierile de invenții date false privind exemplele de realizare a obiectului brevetabil. În cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea au existat însă legi care prevedeau că brevetul era nul dacă "titlul sub care s-a cerut brevetul arată într-un chip fraudulos un alt obiect, iar nu adevăratul obiect al invenției'".
Creșterea competitivității tehnice, perfecționarea mijloacelor neoficiale de informare – documentare au creat noi posibilități pentru companiile cu nivele de dezvoltare similare să culeagă informații despre noile realizări tehnice ale competitorilor.
Greutățile obiective apărute în ultimile decenii sau opțiuni subiective, în domeniul respectării protecției drepturilor de proprietate industrială, au impus găsirea de noi soluții de protecție și această căutare a readus în prim plan calea protejării noilor soluții tehnice prin secretizare.
Pentru evitarea transferării necontrolate a noilor idei conceptuale către societate, este posibil să se renunțe la constituirea de depozite legale, deci la depunerea cererii pentru obținerea unui document de protecție de proprietate industrială.
În consecință, soluțiile tehnice, rezultate din activitatea creativă, sunt menținute la secret. Această politică de firmă comportă riscul pierderii priorității, deoarece alte organizații economice, alte laboratoare de cercetări, pot dezvolta cercetări similare și să ajungă la aceleași rezultate.
Sunt companii care consideră că nesolicitând protecție prin brevet se pot obține avantaje, în sensul că firmele concurente vor avea nevoie de mai mult timp pentru dezvoltarea cercetărilor proprii, timp folosit de primele pentru dezvoltarea și lansarea produsului pe piață.
În condițiile dezvoltării vertiginoase a cercetării științifice, se conturează tot mai mult concluzia că fiecare agent economic trebuie să-și elaboreze o strategie proprie de dezvoltare, în cadrul căreia să stabilească dacă să se protejeze legal noua soluție sau să fie menținută la secret și, dacă se recurge la protecție legală, să se stabilească perioada optimă în care să se constituie depozitul național al protecției noii soluții brevetabile.
Secrete de fabricație au existat cu mult înainte ca sistemul de protecția proprietății industriale să intre în vigoare și menținerea la secret a unei creații tehnice a rămas ca un instrument eficient și în prezent.
Dacă personalul este de încredere, dacă proprietarul secretului de fabricație adoptă precauțiuni practice, legale, corecte, secretul poate fi menținut un timp îndelungat, în special dacă tehnologia produsului se bazează pe cunoștințe tacite proprii firmei.
În cazul în care secretizarea unei informații presupune mijloace mai complexe și totuși nesigure se poate recurge la măsuri suplimentare ca: distribuirea limitată și controlată a mijloacelor de exploatare a informației secretizate, notificarea obligațiilor legale impuse licențiatului de a păstra confidențialitatea datelor tehnice comunicate etc.
Cazuri în care se recomandă menținerea la secret a unei creații tehnice
în industrii cu ritmuri rapide de dezvoltare (de exemplu microelectronică, nanotehnologii etc) durata obținerii unui brevet de invenție și sumele care trebuie pătite nu justifică recurgerea la protecția prin brevet de invenție. Dacă perioada de reînnoire a tehnicii face ca o nouă tehnologie să se perimeze într-un timp comparabil cu perioada de asimilare a acesteia, nu se recomandă recurgerea la brevetare;
menținerea la secret a unei informații tehnice este recomandabilă dacă titularul secretului de fabricație nu dorește să facă public faptul că dispune de un procedeu tehnologic deosebit, de o anumită compoziție chimică sau farmaceutică, de un anumit echipament, de o anumită cunoștință tehnologică tacită;
dacă obiectul secretului de fabricație are o speranță de viață comercială mai mare decât durata de protecție legală (în România 20 de ani);
dacă utilizarea produsului sau a procedeului tehnologic are o viață comercială scurtă și o piață îngustă, nu se justifică efectuarea cheltuielilor cu plata taxelor de brevetare;
când o firmă mică intră în competiție cu un concurent puternic nu se recomandă brevetarea dacă nu există pregătirea, cel puțin morală, pentru a apăra brevetul în tribunal un timp îndelungat și cu cheltuieli mari pentru a susține valabilitatea brevetului și a aduce probe în cazul încălcării acestuia.
Dezavantajele protejării prin menținerea la secret a unei creații tehnice
informația tehnică este foarte vulnerabilă; ea poate fi folosită sau difuzată de o persoană în care s-a avut încredere și o dată informația dezvăluită este greu să i se limiteze, pe căi legale, diseminarea;
secretul comercial nu înseamnă un monopol legalizat. Folosirea căii de protecție prin menținerea secretului de fabricație nu poate interzice exploatarea acelui secret de către o altă companie care a putut să ajungă la aceleași soluții tehnice, în mod independent sau indiferent de căile și mijloacele utilizate. Brevetul de invenție, spre deosebire de secretizare, protejează titularul asigurându-i prioritatea pentru soluția brevetată în raport cu potențiali inventatori apăruți ulterior;
dacă scopul protecției unei creații tehnice este asigurarea unui cadru pentru comercializarea acelei creații, protecția prin menținerea la secret este mai nesigură, deoarece în cazul unui conflict nu se poate face, de regulă, apel la cadrul legal prin prezentarea de probe;
în cazul necesității stabilirii paternității asupra unor soluții tehnice, aceasta se poate realiza facil dacă există un brevet de invenție decât în cazul în care s-a recurs la protecția prin menținerea la secret;
folosirea protecției prin menținerea secretului de fabricație lipsește autorul și titularul de document de protecție de prestigiul tehnic de care s-ar bucura prin publicarea descrierii de invenție [15, pag. 185-189].
Prin cele de mai sus s-au enunțat numai unii factori care trebuie luați în considerare când se adoptă hotărârea dacă să se recurgă la protecția prin menținerea la secret sau la protecția prin brevet de invenție. Din păcate, aceste forme de protecție a proprietății intelectuale sunt încălcate în mai multe moduri.
4.1.2. Pirateria și contrafacerea
În esență, contrafacerea este reproducerea unei opere, produs etc. fără autorizarea titularului de drepturi și prezentarea respectivei opere sau produs ca autentice. De cele mai multe ori, contrafacerea de produs este asociată cu folosirea în mod neautorizat a unei mărci sau invenții.
Prin drept de autor sunt protejate operele de creație intelectuală, fie opere literare, artistice ori științifice (cărțile, filmele, compozițiile muzicale, programele de calculator etc), iar pirateria se referă la realizarea de copii ale unor produse purtătoare de drepturi de autor și drepturi conexe, fără consimțământul titularilor de drepturi.
Contrafacerea se manifestă pe plan mondial și este cauzată și favorizată de următorii factori:
existența în diferite țări a unor nivele diferite de protecție a obiectivelor proprietății industriale și, în consecință, prezența unei atitudini permisive față de măsurile și mijloacele de respectare și apărare a drepturilor de proprietate intelectuală;
existența în unele țări a unei forțe de muncă ieftine și ușor de calificat în anumite domenii tehnice, dispusă să lucreze pentru terți din alte țări; posibilitățile tehnologice de acces direct sau indirect la tehnologii dintre cele mai avansate, precum și ușurința cu care pot fi achiziționate și transferate în alte țări, pentru a fi montate în flux tehnologic, instalații, aparatură, echipamente și aparatură tehnico-științifică deosebit de performante și eficiente;
inechități sociale și economice în diferite zone ale lumii și preocuparea redusă a unor țări de a adopta legislația de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală și de a pune în practică mecanisme eficiente pentru reducerea și anihilarea efectelor acestui fenomen.
4.1.3. Sancțiunile în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală
Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea oricăreia din următoarele măsuri:
remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate;
distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
scoaterea din circuitul comercial a produselor contrafăcute prin confiscarea și distrugerea copiilor efectuate ilegal;
publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanței de judecată, pe
cheltuiala celui care a săvârșit fapta.
Legea 64/1991 stabilește, prin art. 57 că "însușirea fără drept, în orice mod, a calității de inventator constituie infracțiune și se pedepsește cu înehisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la10.000 lei".
Litigiile cu privire la calitatea de inventator sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenție sunt de competența instanțelor judecătorești și nu sunt supuse taxei de timbru.
Scutirea de taxa de timbru, de care beneficiază inventatorii în acțiunile menționate la paragraful precedent, este menită să încurajeze inventatorii în apărarea drepturilor lor și contribuie la instaurarea unui climat de legalitate care să încurajeze activitatea inventivă.
În cazul în care, printr-o hotărâre judecătorească, se constată că o altă persoană decât cea care figurează în brevetul de invenție este îndreptățită la acordarea brevetului, OSIM eliberează brevetul de invenție persoanei îndreptățite și publică schimbarea inventatorilor și/sau titularului.
Dacă, înainte de acordarea de către OSIM a brevetului de invenție, printr-o hotărâre judecătorească se constată că dreptul la brevet aparține unei alte persoane decât solicitantul, persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și în condițiile prevăzute de Regulamentul de aplicare a Legii 64/1991, să continue în locul solicitantului procedura privind cererea de brevet depusă ca fiind o cerere proprie, să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeași invenție, sau să solicite respingerea cererii.
În cazul în care, persoana căreia i-a fost recunoscut faptul că dreptul la brevet îi aparține depune o nouă cerere de brevet pentru aceeași invenție, pentru elementele care nu extind conținutul cererii inițiale depuse, cu respectarea prevederilor art. 19 al Legii 64/1991, cererea inițială este declarată de OSIM ca fiind considerată retrasă începând cu data de depozit a noii cereri ".
4.2 Diferite situații în care se poate afla inventatorul
4.2.1. Inventatorul salariat
Cei mai mulți inventatori nu realizează invenții în mod independent, în afara unui raport de muncă cu un angajator, nu folosesc resurse proprii și nici nu se ocupă cu exploatarea comercială a invenției rezultate din munca lor. Din această cauză este importantă acordarea unei atenții speciale reglementării invențiilor de serviciu.
În România, prin lege sunt determinate drepturile titularului brevetului precum și drepturile de exploatare ale altor persoane pentru invențiile realizate în cadrul unei unități angajatoare.
Invenția de serviciu este creația tehnică a angajatului aflat în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu sau realizată în exercitarea domeniului de activitate al unității angajatoare, prin utilizarea informațiilor sau mijloacelor materiale ale unității. Invenția realizată de un salariat, care însă nu are nicio legătură cu atribuțiile sale de serviciu sau cu activitatea unității, este guvernată de dreptul comun în materie.
În lipsa unor definiții oferite de legiuitor, rămâne ca doctrina juridică să explice termenii de „inventator salariat” și „unitate”. Astfel, prin „unitate” se înțelege „agentul economic sau întreprinderea, în sensul de entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul său juridic sau de modul de finanțare. De asemenea trebuie incluse în această categorie și persoanele juridice de drept public.”
Inventatorul salariat este „acel inventator legat de unitate printr-un contract de muncă și care realizează o invenție în cadrul atribuțiilor sale sau în legătură cu acestea.”
Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevet de invenție aparține:
unității, pentru invențiile realizate de salariat în execitarea unui contract de muncă ce privește o misiune inventivă încredințată în mod explicit, care corespunde cu funcțiile sale; inventatorul beneficiază de o remunerație suplimentară stabilită prin contract;
salariatului, pentru invențiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcției sale, fie în domeniul activității, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau a datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.
Dacă invenția rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unor clauze contrare, dreptul la brevet aparține unității care a comandat cercetarea, inventatorul având drept la o remunerație suplimentară stabilită prin act adițional la contract.
Între angajat și angajator există obligația de informare reciprocă privind crearea și stadiul realizării creației precum și obligația de a se abține de la orice divulgare. Încălcarea acestei obligații de informare atrage răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate.
Unitatea angajatoare dispune de un termen de 60 de zile de la data informării făcute de către angajat pentru a depune cerere de brevet la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Acesta este un termen de decădere. În lipsa unor convenții contrare între părți, dreptul la acordarea brevetului de invenție aparține angajatului.
Invențiile de serviciu se clasifică astfel:
Invenții de serviciu stricto-sensu (invenții de misiune) asupra cărora, în lipsa unor prevederi contractuale contrare, drepturile revin angajatorului. Acestea sunt de misiune permanentă sau de misiune ocazională;
Invenții de serviciu lato-sensu (invenți în afara misiunii) care aparțin inventatorului salariat dar care pot fi transmise angajatorului, în schimbul unei remunerații;
Invenții de comandă care aparțin unitații care a plasat comanda.
Această clasificare prezintă importanță sub aspectul titularității dreptului la brevet.
Regula în materie este că, dreptul la brevet aparține unității în primele două cazuri expuse și inventatorului în cel de-al treilea caz.
Drepturile titularului de brevet care nu este inventator sunt următoarele :
dreptul de a i se menționa numele, prenumele și calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă și în acte și publicații privitoare la invenția sa;
dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului de invenție;
dreptul la o remunerație suplimentară în cazul invențiilor de serviciu;
dreptul de a fi informat de solicitant cu privire la stadiul examinării cererii de brevet și la stadiul aplicării invenției;
dreptul la o remunerație în cazul cesiunii sau licențierii brevetului de invenție;
dreptul de a fi scutit de impozitul pe venitul obținut prin cesiune;
dreptul la remunerație pentru asistența tehnică acordată titularului de brevet.
Unitatea care nu este titulara brevetului de invenție are un drept de preferință la încheierea unui contract privind invenția salariatului său, drept ce trebuie exercitat în termenul de 3 luni.
Titularului dreptului la brevet îi sunt impuse următoarele obligații :
obligația la plata anuităților pentru menținerea în vigoare a brevetului. Neplata acestora atrage decăderea titularului din drepturi și intrarea brevetului în domeniul public, cu posibilitatea de revalidare;
obligația de exploatare a invenției. Neexploatarea eficientă a invenției prin neaprovizionarea suficientă a pieții este sancționată prin acordarea de licențe obligatorii.
4.2.2. Transmiterea dreptului asupra brevetului
Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului și drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte.
Transmiterea se poate face prin cesiune sau pe bază de licență exlusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală sau testamentară.
Transmiterea produce efecte față de terți numai începând cu data publicării în buletinul Oficial de Proprietate Industrială a mențiunii transmiterii înregistrate la OSIM. Sunt transmisibile : dreptul la brevetul de invenție, dreptul la acordarea brevetului și drepturile ce decurg din brevet.
1. Succesorul în drepturi al inventatorului
Dobânditorul invenției prin transmitere inter vivos sau pe cale de moarte este denumit „succesor în drepturi al inventatorului”. Lui îi sunt conferite drepturi patrimoniale provenind din invenție și la dreptul de a depune cererea de obținere a brevetului de invenție. Inventatorul poate înstrăina dreptul său la brevet și nu dreptul său nepatrimonial de autor al invenției. Înstrăinarea dreptului la brevet se poate face fie prin înscris, fie prin înțelegeri tacite. Înțelegerile contractuale de înstrăinare a dreptului la brevet trebuie să respecte principiul libertății contractuale. Inventatorul minor cu vârsta mai mică de 14 ani și inventatorul pus sub interdicție, pot încheia astfel de înțelegeri numai prin reprezentantul lor legal.
2. Cesiunea
Cesiunea este o formă de vânzare prin care titularul unui brevet înstrăinează chiar dreptul sau de proprietar al brevetului. Doctrina românească menționează următoarele tipuri de cesiune:
cesiunea definitivă – se renunță definitiv la titlul de proprietate;
cesiunea limitată în timp – titularul își rezervă dreptul de a relua brevetul după expirarea
unui anumit termen;
cesiunea totală – se cedează titlul de proprietate în totalitate;
cesiunea parțială – se cedează numai în parte titlul de proprietar (teritorial, din punctul de
vedere al aplicațiilor potențiale: numai comercializare, numai producție etc.).
Contractul de cesiune poate fi definit că acel contract „prin care titularul brevetului, denumit cedent, transferă dreptul său către o altă persoană, numită creditor, în schimbul unei sume de bani”
Contractul trebuie înscris în Registrul Național de Brevetelor de Invenție pentru a fi opozabil terților. Nerespectarea acestei condiții are următoarele consecințe :
Înainte de înregistrare cesionarul nu este considerat proprietar și prin urmare nu își poate apăra dreptul prin introducerea acțiunii în contrafacere. Excepție face numai cazul în care terții au cunoscut existența actului.
Primul cesionar care își înscrie titlul va fi considerat proprietar chiar dacă cedentul a încheiat anterior un alt contract de cesiune cu un alt cesionar.
Contractul de cesiune are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra brevetului, din patrimoniul cedentului, în cel al cesionarului. De asemenea este transmis și dreptul de a acționa în contrafacere pentru actele posterioare acestui contract. Nu se transmite prin contractul de cesiune dreptul moral asupra invenției, cedentul păstrând în continuare dreptul asupra numelui și asupra recompenselor industriale.
Încheierea unui contract de cesiune presupune că atât cedentul, cât și persoana juridică sau fizică care primește cesiunea (cesionarul) să manifeste bună credință.
3. Licența
Contractul de licență poate fi definit ca „acordul prin care titularul unui drept de proprietate industrială concede unei alte persoane, în tot sau în parte, folosința dreptului său
exclusiv de exploatare, în schimbul plății unei redevențe”.
Părțile contractante sunt concedentul, titularul dreptului transmis, și licențiatul, beneficiarul dreptului de a folosi invenția.
Obligațiile concedentului rezultate din contractul de licență sunt următoarele :
obligația de a pune la dispoziția licențiatului folosința dreptului de a exploata brevetul la data convenită în contract;
obligația de a transmite perfecționările aduse invenției;
obligația de asistență tehnică;
obligația de garanție contra viciilor și pentru evicțiune;
obligația de a prelua stocul de produse fabricate pe bază de licență și nevândute.
Obligațiile licențiatului sunt :
obligația de a plăti prețul, numit redevență, în schimbul autorizației de exploatare a brevetului;
obligația licențiatului de a depune cereri pentru obținerea protecției în țările în care brevetul nu este protejat;
obligația de a exploata brevetul;
obligația de neconcurență;
obligația de a păstra secretul atât pe perioada executării contractului cât și după expirarea acestuia, dacă obiectul contractului încă este protejat;
obligația de a restitui documentele, modelele și utilajele folosite, în scopul păstrării secretului;
obligația de a folosi marca și/sau numele comercial al concedentului;
obligația de a apăra drepturile concedentului și de a-l informa despre încălcarea acestor drepturi.
Regula în materia contractelor de licență este că acestea au o durată determinată de părți la încheierea contractului. Contractul încetează la împlinirea duratei stabilite sau cel mai târziu la data împlinirii protecției conferite de brevet. Contractul poate înceta și înainte de termenul stabilit, atunci când una dintre părți, cu bună-credință, nu își mai poate îndeplini obligațiile asumate. O altă modalitate de încetare a contractului este anularea titlului datorită constatării nulității brevetului [28].
4.3 Beneficiul terților
Economia actuală este bazată pe cunoaștere și proprietate industrială, în special brevete de invenții, care joacă un rol vital în acest context.
Studiile Organizației Mondiale pentru Proprietate Industrială (OMPI) arată că, între anii 1998 și 2008 numărul de cereri de brevete de invenție în întreaga lume a crescut cu mai mult de 50%. 80% din informația tehnică la nivel mondial se regăsește în literatura de brevete.
Informarea din brevete este:
sursa esențială pentru obținerea de informații în legătură cu noi idei de soluții tehnice și cu progresul obținut în cercetare, atunci când există interes pentru noi teme de cercetare – dezvoltare;
sursă importantă pentru stabilirea stadiului mondial al tehnicii într-un anumit domeniu sau pentru identificarea tendințelor cheie într-un domeniu tehnic de interes, ca de exemplu, sănătate sau mediu înconjurător.
Analizarea brevetelor ne poate oferi informații pe care le putem folosi în munca de zi cu zi. Aceste informații includ informații tehnice pe care le regăsim în brevete, plus informații legale și relevante pentru o afacere și se numesc ”informația brevetelor”.
Câteva motive pentru a analiza brevete de invenție:
Pentru a afla ce există deja și a putea porni de la aceste idei.
Dacă întâmpinăm probleme tehnice nu există cale mai bună de a afla exact ce metode avem de a le rezolva ca examinarea unor brevete. Oficiul European de Brevete oferă acces la o bază de date cu peste 80 de milioane de brevete.
Pentru a fi la curent cu activitățile întreprinse de competitori.
Este posibil ca detaliile tehnice ale cercetărilor efectuate de către competitori să apară mai întâi în documentele unui brevet și, mai apoi pe piață. Prin monitorizarea brevetelor putem analiza activitatea competitorilor sau putem chiar localiza potențiali parteneri de afaceri. Pot fi identificate și acele brevete care nu mai sunt active și se pot folosi în mod liber. Mai mult, prin această monitorizare se poate analiza și tendința, în ceea ce privește tehnologia, de pe piață într-un stadiu incipient.
Pentru a evita încălcarea altor brevete.
Atunci când se scoate pe piață un produs sau un serviciu nu trebuie să fie încălcat nici un brevet existent. Fiecare cerere de brevetare este publicată la 18 luni după data la care a fost completată, așadar, o examinare a bazei de date ne va forma o imagine de ansamblu cu privire la ariile acoperite de brevete.
Pentru a îmbunătăți calitatea propriei cereri de brevetare.
Atunci când se completează o cerere de brevetare, oficiul național se va ocupa de căutarea unor invenții similare celei pentru care a fost depusă această cerere. Prin examinarea personală a bazei de date cererea poate fi formulată mai precis și se pot evita situațiile neplăcute ce ar putea surveni în raportul de căutare al oficiului de brevete.
Informația privind brevetele se împarte în trei categorii:
informații tehnice;
informații juridice;
informații privind afacerile.
Informații tehnice – fiecare persoană care face parte dintr-un departament de cerecetare-dezvoltare trebuie să fie conștient de importanța brevetelor. Chiar dacă nu s-a ajuns în stadiul completării unei cereri de brevetare, informațiile cuprinse în aceste documente pot fi foarte valoroase.
Oficiul European de Brevete colectează documente legate de brevete din toată lumea de peste 30 de ani. Informațiile din baza de date sunt fenomenale, cuprinzând date din 1836 până în prezent. Această bază de date este probabil cea mai mare sursă de informații tehnologice existentă.
EspaceNet este o bază de date ușor de folosit și gratuită, cu peste 25000 de utilizatori pe zi, fiind un produs online foarte popular. Odată ce serviciul EspaceNet este cunoscut se poate trece la un serviciu mai avansat. Acest serviciu oferă posibilitatea de a:
monitoriza brevetele, pe măsura apariției lor;
edita ”buletine de brevete”, pentru distribuirea lor în propria companie;
căuta mai precis și mai în detaliu;
crea propria bază de date.
Informații juridice – în timp ce conținutul unui brevet ne oferă date exacte despre invenție și dacă acesta este protejat legal, informarea brevetelor merge mai departe și ne poate arăta unde a fost făcută cererea, dacă brevetul a fost acordat, dacă mai există timp pentru opunere și dacă brevetul mai este activ sau nu.
The European Patent Register este un serviciu online oferit de Oficiul European de Brevete care oferă posibilitatea de a urmări progresul făcut de un brevet până la acordare, și oferă acces la toate documentele publice a unei cereri de brevet european.
Informații despre statutul legal al brevetelor din 45 de țări sunt oferite prin opțiunea INPADOC legal status accesibilă prin EspaceNet.
Literatura corelată cu sistemul european de brevetare, incluzând Convenția Brevetelor Europene și baza de date a deciziilor de apel ale Oficiului European de Brevete poate fi accesată pe site-ul Oficiului European de Brevete – www.epo.org. Toate aceste servicii au acces gratuit.
Informații privind afacerile – instrumentele disponibile pe piață ne pot ajuta să conștietizăm valoarea brevetelor și a portofoliilor de brevete. Acest lucru poate fi important pentru:
Licențiere.
Decizii de investiție.
Membrii companiilor din Europa au început să realizeze cât de importante sunt datele din brevete. De exemplu: prin studierea comportamentului de brevetare al competitorilor poate fi observată tendința tehnologică de pe piață.
Se pot obține informații legate de brevete și din Asia cu ajutorul experților de la Oficiul European de Brevete, care pot răspunde la întrebări legate de sistemele de brevetare din China, Japonia și Coreea. Aceștia pot de asemenea să efectueze o căutare prin brevetele existente acolo și pot oferi ajutor la traducerea documentelor pentru brevet [5].
5. EVOLUȚIA INOVĂRII REFLECTATĂ DE NUMĂRUL CERERILOR DE BREVETE DE INVENȚIE
Acest capitol este constituit pe baza datelor obținute din analizarea rapoartelor anuale OSIM și ale Buletinelor Oficiale de Proprietate Industrială. M-am orientat pe perioada 2004 -2013 deoarece prezintă o diversitate de cazuri specifice: perioada de preaderare, aderarea, criza economică mondială.
5.1 Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)
Pentru a putea discuta despre cereri de brevete și brevete este necesar să fie prezentată autoritatea română responsabilă de activitățile legate de proprietatea industrială.
OSIM a fost înființat în anul 1906 în baza „Legei asupra brevetelor de invențiune”. Publicată în Monitorul Oficial la 17 ian. 1906 și a funcționat ca „Birou pentru aplicarea legei brevetelor de invenție” în cadrul „Ministerului Agriculturei, Industriei, Comerciului și Domeniilor”. Studierea documentelor din acea perioadă dezvăluie preocupări serioase pentru crearea sistemului proprietății industriale în România, demonstrând că se încerca alinierea la practica țărilor cu tradiție în domeniu [25].
Conform Hotărârii de Guvern nr. 573/07.09.1998, OSIM își desfășoară activitatea ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Economiei, având autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecției proprietății industriale, în conformitate cu legislația națională în domeniu și cu prevederile convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte.
OSIM administrează următoarele legi și acte:
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție;
H.G. nr. 152/1992 cu privire la Regulamentul de aplicare a Legii nr.64/1991 privind brevetele de invenție;
Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 280/2007, publicată în M.Of.nr.876/20.12.2007;
Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare;
Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice;
O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare a acestora;
Legea nr. 75/1999 privind recunoașterea internațională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, conform Tratatului de la Budapesta la care România a aderat;
Legea nr. 93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
Normele nr.242/1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invențiilor românești [2].
5.2 Analiza brevetelor din 1906 și până 2013
Pâna în 1906, o serie de inventatori din Principate sau din Regatul României au obținut brevete de invenție în diferite țări, care aveau deja un sistem de protecție a invențiilor. În contextul intrării României într-o fază de dezvoltare economică ce permitea dezvoltarea comerțului cu țările vecine și cu imperiile vecine, apare ca o consecință prima Lege a Mărcilor, publicată în Monitorul Oficial al României în aprilie 1879, inspirată din legea similară din Franța din 1857 și din cea a imperiului austro-ungar din 1858. Apariția acestei legi plasează România în grupul primelor 8 țări din lume care au promulgat legi ale mărcilor.
Având în vedere încercările de a se aproba o lege privind brevetul de invenție și faptul că mai multe proiecte au fost fie respinse, fie abandonate în perioada 1860-1906, se consideră, de către specialiști, că primul brevet de invenție a fost acordat lui Paul Iacovenco pentru „ ”Rezervoar cu îndoita presiune de apă pentru înmagasinarea de păcură și alte unturi liquide”. Generalul Ioan Mihail Florescu, Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice, întocmește un referat bine argumentat, în care menționează și „că este în pregătire o lege a invențiilor” și-l înaintează domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care semnează un decret cu nr. 1343/02.11.1865, prin care acordă primul brevet de invenție în Principatele Unite Române. Așadar, în lipsa unei legi a invențiilor s-au acordat brevete de invenție în baza altor legi sau a unor legi speciale [30].
În graficul nr. 5.1. [26] se poate observa că numărul cererilor de brevete de invenție înregistrate la OSIM începând cu anul 1906 a avut o evoluție asemănătoare cu numărul brevetelor de invenție acordate până în 1914, când odată cu declanșarea Primului Război Mondial numărul de brevete a cunoscut o scădere. În această perioadă a războiului, atât numărul cererilor cât și a brevetelor eliberate este foarte mic, lucru absolut normal în contextul conflictului mondial.
Grafic nr. 5.1. Cererile de brevete și brevetele acordate în perioada 1906 – 2013
Imediat după încetarea războiului numărul cererilor de brevete crește, astfel iese în evidență faptul că se dorea o îmbunătățire a calității vieții. Acest lucru se poate obține prin diferite invenții cu aplicabilitate în special în domeniul agriculturii, dar și în alte domenii cu impact mare asupra calității vieții și a dezvoltării economice.
În perioada interbelică se revine la același model comparativ dintre numărul de cereri depuse și cel al brevetelor eliberate, doar că numărul acestora este mai mare.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial a fost afectat numărul de brevete de invenție eliberate și nu cel al cererilor depuse. Acest lucru se poate traduce ca o încercare a inventatorilor români de depășire a perioadei marcate de lipsuri prin invenții noi care să ducă la alinierea României la standardele de viață ale țărilor dezvoltate. După cel de-al Doilea Război Mondial în activitatea de protecție a creației tehnice în România se deosebesc patru perioade:
1. În prima perioadă (august 1944-decembrie 1947), în urma actului de la 23 august 1944, regele României și-a reluat toate prerogativele regale, inclusiv cel de a semna decrete privind acordarea de brevete de invenție.
Până în anul 1947, în România, protecția creației tehnice prin brevete de invenție a fost o realitate concretă prin care s-a promovat creația tehnică originală și, atunci când condițiile limită au impus, prevederile legale au fost utilizate pentru apărarea intereselor naționale.
2. A doua perioadă începe în anul 1948 când s-a adoptat primul act în domeniul reglementării protecției creației tehnice și se încheie în anul 1954.
Această perioadă se caracterizează prin accentul pus pe mișcarea de inovații, neacordându-se nici un brevet de invenție, deși înregistrări de cereri de brevet s-au făcut continuu și au fost adoptate și unele acte normative privind invențiile.
3. Cea de a treia perioadă începe cu anul 1954 și se încheie prin intrarea în vigoare, la 21 ianuarie 1992, a Legii 64/91 privind brevetele de invenție. Această perioadă se caracterizează prin faptul că, alături de mișcarea de inovații, s-a acordat o atenție mai mare și activității de invenții, fiind adoptate o serie de acte normative care reglementează regimul juridic al invențiilor dintre care menționăm:
HCM nr.37/8 septembrie 1958 cu privire la Regulamentul de Organizare și Funcționare a Direcției Generale pentru Metrologie, Standarde și Invenții de pe lângă Consiliul de Miniștri, care stipulează, pentru prima oară în legislația română, formarea Comisiei de examinare pentru luarea hotărârii asupra cererilor de brevet examinate.
Legea nr.62/1974 privind invențiile și inovațiile care a reglementat protecția invențiilor prin brevet până la 21 ianuarie 1992.
Cea de a patra perioadă a început la 21 ianuarie 1992, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție [11, pag. 22-24].
Punctul maxim al brevetelor publicate a fost atins în anul 1968, atunci când România ratifică Convenția de instituire a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, care s-a înființat în 1967.
De la 3133 cereri de brevet depuse în 1968 la 6133 depuse în 1989 tendința este crescătoare și este motivată de existența a numeroase istitute de cercetări în stare de funcționare și chiar performante, precum și de activitatea de cercetare din institutele de învățământ superior.
După Revoluția din 1989, deși economia ”s-a liberalizat”, instabilitatea politică și-a pus amprenta pe activitatea firmelor care nu mai erau nici de stat, dar nici cu adevărat private.
Neavând experiența unei economii capitaliste, managerii de firme și-au concentrat atenția asupra activităților curente și au neglijat aspectul inovativ. Același fenomen s-a petrecut și în activitatea de cercetare, fapt care a condus la o scădere vertiginoasă a cererilor de brevete de invenție până la cifra de 1831 în 1993.
Din 1993 și până în 2007, la momentul aderării României la Uniunea Europeană (a se observa graficul nr. 5.2.), numărul cererilor de brevet a fluctuat, dar în limite mici de la un an la altul, având per ansamblu o tendință de scădere, iar în 2007 înregistrându-se un minim de 926 cereri de brevete de invenție.
Grafic nr. 5.2. Comparație între numărul de cereri de brevete și brevete (2004-2013)
Explicația acestui fenomen rezultă din neîncrederea actorilor economici vis-a-vis de intrarea României în piața unică europeană, din necunoașterea și neînțelegerea implicațiilor pe care acest demers național îl avea asupra activităților curente.
Un alt motiv este atitutdinea expectativă abordată de către antreprenorii români generată de preocuparea întregii țări față de: ”ce va fi? cum va fi după aderarea la UE? De asemenea, tendința descrescătoare a numărului cererilor de brevete de invenție reflectă scăderea activității de inovare cauzată de privatizarea a numeroase firme mari, inclusiv institute de cercetare; schimbarea de proprietate a generat tensiuni interne și dezorganizare la nivel decizional, care au frânat activitatea creativă / inovativă.
După o oarecare stabilitate a fenomenului inovării din 2007 până în 2009, la nivelul României se înregistrează o ușoară, dar constantă creștere a numărului cererilor de brevete de invenție depuse până în 2013. Acest interval se referă la perioada recesiunii economice, perioadă caracterizată întotdeauna de o creștere a fenomenului de inovare, privit ca o singură soluție la ieșirea din criza economică mondială.
În perioada 1968-1992, în comparație cu evoluția cererilor de brevete mai sus menționată, brevetele acordate au cunoscut un altfel de parcurs. Față de numărul de cereri de brevet de invenție, brevetele acordate se află, în general, undeva cu puțin mai sus de jumătate. Explicația acestui fenomen aparent ilogic stă în perioada de preaderare a României la Convenția Brevetului European și la prevederea legală conform căreia brevetele europene se bucurau de extensie și asupra României până în anul 2003 când țara noastră a devenit membră cu drepturi depline a acestei convenții. Acest lucru înseamnă că față de brevetele acordate de OSIM pe baza cererilor naționale au devenit valabile în România și brevete emise de Oficiul European de Brevete prin simplă validare.
Evoluția numărului cererilor de brevete de invenție depuse de solicitanții străini la OSIM (graficul nr.5.3.) în perioada 2004-2013 este lipsită de fluctuații, aproape constantă și ea este cauzată de faptul că acești solicitanți au avut interes constant pentru piața din România și nu au apărut firme străine noi care să influențeze major activitatea de inovare.
Spre deosebire de această evoluție numărul solicitanților români a cunoscut o evoluție relativ constantă din 2004 până în 2009 cu un minim înregistrat în 2007 (momentul aderării la Uniunea Europeană).
Grafic nr. 5.3. Cererile de brevete solicitate de români/străini (2004-2013)
Din 2009 solicitanții români sunt din ce în ce mai mulți până la jumătatea anului 2012, în timp ce solicitanții străini sunt aceeași.
Este ca și cum efortul de ieșire din criză a rămas doar pe umerii unităților românești, cele străine nefiind interesate de acest fenomen la noi în țară; preocuparea lor de a pune umărul la ieșirea din criză se rezumă la teritoriul statelor de reședință.
În ceea ce privește repartiția cererilor de brevete pe tipuri de solicitanți în perioada 2004 -2013 (grafic nr. 5.4.) sunt de semnalat următoarele:
cele mai multe cereri de brevete sunt depuse de persoane fizice, spre deosebire de acestea la mai puțin de 30% din valoarea lor se situează numărul cererilor de brevete depuse de companii;
în perioada 2004 – 2007 cererile depuse de unitățile de cercetare sunt în continuă scădere și reprezintă aproximativ 20% – 25% din numărul cererilor de brevete depuse de
persoanele fizice;
după 2007 ca urmare a accesării fondurilor U.E. destinate inovării și cercetării se înregistrează o creștere a numărului cererilor de brevete până în 2011;
aceeași tendință de creștere o înregistrează și cererile depuse de universități ca urmare a aceleași infuzii de resurse din programele de finanțare externă;
dacă până în 2011 se înregistrează un număr mai mare de cereri depuse de unitățile de cercetare decât de universități, după 2011 situația se inversează ca și cum activitatea de inovare s-a transferat din curtea unităților specializate exclusiv pe cercetare în spațiul destinat educației și cercetării. O explicație a acestui fenomen este desființarea a numeroase institute de cercetare din țară.
Grafic nr. 5.4. Repartiția cererilor de brevet pe tip de solicitanți români (2004-2013)
Datorită concentrării activității economice la nivelul Bucureștiului acolo s-au înregistrat și cele mai mult cereri de brevet depuse.
În contextul situației naționale cel mai activ județ din punct de vedere inovativ în perioada 2004 – 2013 a fost județul Iași, urmat la mare distanță de Suceava, Cluj și Timiș (grafic nr. 5.5.).
Grafic nr. 5.5. Cererile de brevete repartizate pe județe (2004-2013)
Posibilele explicații ale acestui fenomen sunt:
o concentrare a instituțiilor de învățământ superior cu intensă activitate inovatoare;
o mare dezvoltare din punct de vedere economic generată de apariția a numeroase firme în arealul județelor respective atât cu capital românesc cât și cu capital străin;
dezvoltarea administrativă și infuzia de resurse destinate infrastructurii;
facilități acordate de către administrațiile locale investitorilor au dus la crearea de locuri de muncă, iar marile companii au chiar și institute de cercetare și depun cereri de brevete
internaționale;
existența forței de muncă; toate aceste județe au populații mari și au fost dezvoltate dintotdeauna;
chiar și repartizarea favoritară a fondurilor de stat le-a fost de ajutor acestor județe.
5.3 Activitatea inovatoare în Maramureș (2004 – 2013)
Județul Maramureș s-a situat undeva la mijlocul plutonului cu un număr total de 220 (grafic nr. 5.6.) de cereri de brevete de invenție înregistrate în perioada 2004 – 2013 a căror evoluție respectă evoluția la nivel național, evoluție redată în graficul nr. 5.3.
Grafic nr.5. 6. Cererile de brevete și brevetele din Maramureș (2004-2013)
Inventatorii maramureșeni s-au bucurat în anul 2007 de o recunoaștere internațională prin cele 37 de brevete de invenție, brevete premiate și medaliate la saloanele de invenții de la: Geneva – 2, Bruxelles – 3, Chișinău – 8, Budapesta – 1, Zagreb – 1, București – 2, Iași – 12, Cluj-Napoca – 5, Petroșani – 3 [21].
Un element interesant îl constituie compararea județului Maramureș cu județe precum Mureș sau Dolj, care deși sunt gazdele unor centre universitare majore, au un număr de cereri de brevete mai redus decât județul nostru. O posibilă explicație ar fi capacitatea inovatoare mai mare a persoanelor fizice din Maramureș.
5.4 Propietatea intelectuală în România și statele membre OECD
Dacă ne referim la trecutul apropiat, în anul 2013 s-au înregistrat un număr record de 11935 cereri de marcă (grafic nr.5.7.), care reprezintă mai mult de jumătate din totalul cererilor de titlu de protecție depuse la OSIM. Urmează, în ordine cererile de reînnoire de marcă și la distanță foarte mare, reprezentând doar 10% din cererile de marcă, se situează cererile de brevete de invenție.
Grafic nr. 5.7. Cereri de titluri de protecție – total (2013)
Această situație statistică se traduce într-o activitate de inovare mult redusă comparativ cu activitatea economică de producție sau comercializare, practic unitățile cu profil inovativ ocupă doar 10% din totalul firmelor active din România.
Dacă ne referim la titlurile de protecție eliberate în 2013 (grafic nr. 5.8.) predomină mărcile, în timp ce brevetele efective sunt în număr de 3514, adică mai puțin de jumătate din numărul de certificate de marcă acordate.
Grafic nr. 5.8. Eliberare titluri de protecție – total (2013)
La nivel european cel mai utilizat instrument de proprietate intelectuală este de departe marca, urmată de brevetul de invenție și mai apoi de design industrial și copyright. Acest grafic se referă la țările membre OECD.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este o organizație internațională a acelor națiuni dezvoltate care acceptă principiile democrației reprezentative și a economiei de piață libere. Organizația își are originile în anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizația pentru Cooperare Economică Europeană, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucția Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei, iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) [32].
Un alt element interesant îl reprezintă faptul că țările mai puțin dezvoltate folosesc preponderent marca, pe când statele dezvoltate utilizează brevetele de invenție în număr mult mai mare.
Un fenomen interesant în cadrul firmelor inovatoare îl reprezintă utilizarea drepturilor de autor preponderent față de design în Irlanda, în timp ce în Malta, Estonia și Cehia se utilizează design-ul industrial în dauna tuturor celorlalte instrumente de proprietate intelectuală (5.9).
Grafic nr. 5.9. Utilizarea instrumentelor de PI în cadrul firmelor inovative de producție (%)
În firmele inovative care activează în servicii (grafic nr. 5.10.) tot mărcile sunt cele mai utilizate, brevetele de invenție fiind mult mai puțin folosite.
În Grecia, Bulgaria, Malta, Cipru brevetele nu sunt folosite deloc un interes crescut fiind acordat copyright-ului. Interesul pentru design rămâne la fel de mare în Malta, Ungaria și Cehia.
În România, la fel ca în majoritatea statelor cele mai utilizate atât în producție cât și în servicii sunt mărcile, urmate de brevetele de invenție; design-ul și copyright-ul sunt la fel de puțin utilizate.
Grafic nr.5.10. Utilizarea instrumentelor de PI în cadrul firmelor inovative în domeniul serviciilor (%)
6. STUDII DE CAZ
Invențiile sunt fascinante prin faptul că aduc un element nou în viețile noastre. La fel de fascinant este și motivul pentru care s-a ajuns la ideea de a realiza o invenție. Aceste motive pot fi din cele mai diverse, de exemplu, primul studiu de caz din această lucrare se referă la o invenție ”accidentală” care a fost mai întâi implementată și apoi au fost descoperite elementele sale noi. Cea de a doua invenție a pornit de la dorința de ajutorare a unui prieten. A fost mai întâi o cerere de brevet și apoi a devenit un sistem meteo.
6.1 Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare.
În cadrul acestui studiu de caz vă voi prezenta o invenție care a fost mai întâi realizată și abia apoi s-a întocmit și depus o cerere de brevetare. Această invenție este autocombinata pentru mentenanța sistemelor de canalizare. Voi discuta despre caracteristica acesteia de a fi o producție tehnologică unitară, realizată la comandă.
Invenția are titlul “Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare” și se referă la un echipament pentru mentenanța sistemelor de canalizare care este montat pe un autoșasiu portant, utilizat pentru curățarea sistemelor de canalizare destinat, în principal, scurgerii apelor uzate menajere și degajării zonelor obturate cu depuneri ale rețelelor de canalizare.
În data de 20.12.2012 cei trei inventatori au depus la OSIM cererea de brevet cu numărul a 2012 01053, cerere publicată ulterior în BOPI nr. 4/2013 în data de 30.04.2013.
Autorii acestei invenții sunt trei persoane: Lobonțiu Mircea, Ravai Nagy Sandor și Medan Nicolae. Invenția a rezultat din colaborarea acestor trei inventatori cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare în urma unui contract încheiat în baza unei licitații. În cadrul acestei licitații specificarea a fost detaliată astfel încât ciclul de proiectare, aprovizionare și fabricație să poată fi suprapus.
În cadrul acestei cereri de brevet de invenție (anexa 3) revendicările au fost (fig. 6.1., fig. 6.2.):
Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare, caracterizată prin aceea că este compusă dintr-un autoșasiu (1), un șasiu (2) suplimentar, un rezervor (3) basculabil, cu două compartimente, unul pentru nămol și altul pentru apă, o instalație (4) de vid, o instalație (5) de spălare, o instalație (6) hidraulică, un sistem (7) de transmisie și acționare, un braț (8) de absorbție cu tambur cu furtun de absorbție, un tambur (9) cu furtun pentru înaltă presiune, un sistem (10) pneumatic de comandă, o instalație (11) electrică, o instalație (12) de încălzire și un troliu (13) de ridicat capace de canalizare.
Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare, caracterizată prin aceea că sistemul (7) de acționare și transmisie este format din două cuplaje cardanice (14) și (36) cuplate la prizele (37) și respectiv (40) de putere dintr-o cutie (38) de viteze, cuplată la un motor (39) al unui autoșasiu (1), cuplajul (14) cardanic fiind cuplat la un arbore (21) prin niște lagăre (15) cu rulmenți, pe același arbore (21) fiind montată și o roată (20) de curea, cu niște curele (19) de transmisie spre o roată (17) de curea, și o pompă (16) de înaltă presiune printr-un cuplaj (18) pneumatic, iar cuplajul (36) cardanic fiind cuplat la un arbore (35) montat pe niște lagăre (34) de rulmenți și pe care se află o roată (33) de curea, un cuplaj (22) mecanic și o pompă (23) de ulei hidraulic, roata (33) de curea fiind cuplată prin curelele (24) de transmisie la o roată (32) de curea, montată pe un arbore (25), sprijinit pe niște lagăre (26), cuplat la niște curele (31) de transmisie angrenate cu o roată (27) de curea aflată pe arborele (25) și cu o roată (29) de curea cuplată la o pompă (28) de vid prin intermediul unui cuplaj (30) pneumatic.
Fig. 6.1.
Fig. 6.2.
Conceptualizarea produsului s-a făcut în specificitatea producției unitare.
Realizarea unor astfel de produse necesită, în general, multă manoperă și implică un ciclu de producție relativ lung. Acest tip de producție este specific mai ales construcțiilor navale și aeronautice [9].
Pentru a înțelege mai bine la ce se referă producția unitară vom parcurge în continuare caracteristicile acesteia:
– produsul este fabricat ca unicat sau în câteva exemplare, în conformitate cu
necesitățile specifice;
– se execută o varietate mare de produse;
– cantitățile obținute sunt mici, foarte mici sau unicate;
– locurile de muncă sunt universale, deservite de o forță de muncă policalificată în
vederea realizării unei diversități mari de operații tehnologice;
– produsele se deplasează de la un loc la altul în loturi mici de produse;
– printr-un volum ridicat de manoperă;
– ciclu de producție relativ lung.
Același tip de producție este specific și fabricației la comandă. Acesta privește produsele costisitoare, speciale sau prototipurile. Produsul nu este disponibil în momentul comenzii și necesită un termen de realizare. Nici prețul nu este fixat, negociindu-se în același timp cu termenul, la încheierea comenzii.
Autocombinata pentru mentenanța sistemelor de canalizare este un produs cu destinație specială și prezintă un obiectiv aparte a furnizorului în relație cu piața.
Furnizorul identifică nevoile unui potențial beneficiar de pe piață, fie printr-o relație directă (beneficiar privat) fie printr-o relație stabilită în termenii oficiali ai unei licitații (beneficiar cu capital de stat, o organizație publică).
Abordarea dezvoltării unui asemenea produs presupune parcurgerea a două mari etape:
etapa precontractuală;
etapa postcontractuală.
Se abordează aceste etape deoarece beneficiarul nu dispune de un catalog care să cuprindă specificațiile tehnice pe care acesta să le poată accepta sau nu.
A) În etapa precontractuală vor fi identificate nevoile beneficiarului, funcțiunile detaliate ale produsului vor fi structurate împreună cu acesta.
Pe lângă specificarea tehnică, în faza precontractuală, se mai clarifică câteva aspecte:
prețul de vânzare, termenul de livrare, garanție, service în garanție și postgaranție, instruire etc.
Dintre acestea, prețul și termenul de livrare sunt strict legate de soluțiile tehnice și subfurniturile necesare. Acestea vor da o imagine a costurilor, a termenlor de livrare a subfurniturilor și a ciclului de fabricație al produsului, care vor fundamenta termenul de livrare.
Soluțiile în bătălia cu termenul de livrare pot fi:
scurtarea ciclului de proiectare, prin utilizarea unei echipe consistente, dar optime de
proiectare;
scurtarea ciclului real de fabricație prin utilizarea metodelor specifice fabricației și
prin utilizarea unor subfurnituri rapid livrabile și de calitate;
3) suprapunerea ciclului de proiectare al produsului cu ciclul de fabricație al acestuia.
Autorii invenției propun utilizarea concomitentă a celor trei metode în producția unitară, fenomen posibil atunci când produsul este specificat precontractual în cele mai mici detalii.
În figura 6.3. este prezentat ciclul de specificare precontractuală la dezvoltarea unui produs cu destinație specială, într-o abordare colaborativă furnizor-beneficiar.
În figura 6.4. se prezintă același ciclu, pentru cazul obținerii contractului prin licitație.
Fig. 6.3. Ciclul de specificare în dezvoltarea
unui produs cu destinație special
(la nivel colaborativ)
B) În etapa postcontractuală , au prioritate activitățile de proiectare, achiziție și pregătirea fabricației.
Dezvoltarea cu caracter inovativ a produsului a început din momentul analizei nevoilor, structurării funcțiilor, identificării soluțiilor tehnice și sinteza specificațiilor, care dau o imagine a costurilor. Se continuă în etapa post contractuală unde apar soluții inovative în organizarea procesului de proiectare, achiziție și producție, pe criterii colaborative pe de o parte. Nu trebuie uitate nici soluțiile inovative tehnice și tehnologice care conduc la dezvoltarea competitivității tehnologice.
Fig. 6.6. Structura ciclului de asimilare (săptămâni).
Structura ciclului de asimilare (fig.6.6.) a produsului “Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare” se realizează într-un asemenea context prin lansarea în fabricație pe subansamble înainte de finalizarea proiectului și se va suprapune parțial ciclului de aprovizionare cu subfurnituri, cu ciclu de fabricație al subansamblului și cu ciclul de proiectare al unui nou subansamblu. Se ajunge la cicluri suprapuse de proiectare, aprovizionare și fabricație.
O asemenea aplicație s-a dezvoltat în cadrul firmei ADISS SA, pentru dezvoltarea produsului „Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare”. Proiectarea a fost asigurată de o echipă din cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) din care au făcut parte și autorii lucrării.
Designerul de produs a realizat structura produsului și a dezvoltat la nivel de model 3D pe subansamble. Subansamblele sunt detaliate de proiectanți la nivel de reper 2D și documentație de execuție.
Între echipa de proiectare și cea de producție se crează convenții concrete, în valori de tip documentații de fabricație, soluții tehnologice și termene, precum și evaluări de stare și soluții în procesul de fabricație.
În cazul dat s-a realizat structurarea produsului în stadiul incipient al lucrării conform figurii 6.7.
11 Sisteme pneumatice 12. Instalația electrică
13 Accesorii 14. Componente RAR
Fig. 6.7. Structura echipamentului
Rezultatul final al acestui proces de producție este redat în figura 6.8. și figura 6.9.
Fig.6.8. Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare (dreapta).
Fig. 6.9. Autocombinată pentru mentenanța sistemelor de canalizare (stânga).
6.2. Sistem de monitorizare de la distanță a condițiilor meteo, avertizare și prognoză meteo
În acest studiu de caz supun atenției dumneavoastră o invenție care s-a născut din dorința inventatorului de a ajuta un prieten și care a fost mai întâi o idee și apoi s-a concretizat într-un sistem.
În urmă cu aproximativ 5 ani, un prieten al inventatorului și-a pierdut în luna mai, în urma unui îngheț, întreaga recoltă de mere. Dorința de a-l ajuta pe acest prieten a fost factorul de la care a pornit ideea de a realiza această invenție.
Invenția are titlul ”Sistem de monitorizare la distanță a condițiilor meteo, avertizare și prognoză meteo” și se referă la un sistem care este capabil să ofere o prognoză meteo de la distanță.
Autorul aceste invenții este Matei Oliviu Dorin, iar la data de 24.09.2012 acesta a depus cererea de brevet de invenție nr. a 2012 00678 (anexa 4) la OSIM, care a fost ulterior publicată în BOPI nr. 4/2013 în data de 30.04.2013.
Sistemul conform invenției este alcătuit din niște stații (1) meteo, fiecare stație (1) înglobând o serie de senzori (2) de presiune, umiditate, temperatură, și un sistem (3) de calcul și comunicație care configurează stația (1) meteo, stochează valorile măsurate de senzori (2), emite prognoze meteo și comunică datele la un server (4) care, la rândul lui, centralizează datele preluate de la toate stațiile (1) meteo care îi sunt arondate, preia datele curente, precum și prognoze meteo de la site-uri specializate de pe internet, generează prognoze pe baza datelor primite de la stațiile (1) meteo și de pe site-urile specializate, compară datele curente și cele prognozate cu valorile normale pentru perioada corespunzătoare din an, și emite informări/avertizări către persoanele interesate, prin e-mail sau SMS (fig. 6.10.) [6].
1 2 3 4
6
5
Fig.6.10. Sistem de monitorizare la distanță a condițiilor meteo, avertizare și prognoză meteo.
Sistemul se referă la instalarea unor stații mici în teren, deoarece informațiile meteo legate de temperatură se măsoară, în Baia Mare, pe aeroport. Deoarece stațiile fac și prognoză meteo sunt legate prin internet la site-uri de specialitate de genul www.accuweather.com prognoza va deveni în timp foarte precisă.
Astfel, acest sistem ajută agricultorii să își protejeze recoltele, prin faptul că îi avertizează dacă vor fi de exemplu fenomene extreme, precum îngheț, grindină, vijelii etc.
Pe baza acestei invenții autorul a câștigat un proiect de cercetare.
Perspectiva acestei invenții este de a fi răspândită la nivel național. În acest sens inventatorul a luat legătura cu direcțiile agricole județene, care în calitatea lor de beneficiari sunt nerăbdători ca acest sistem să fie implementat la nivel național. Dar, având în vedere calitatea acestora de unități bugetare, fondurile sunt extrem de limitate.
Așadar autorul a depus și va depune în continuare cereri pentru fonduri europene. Dânsul este foarte încrezător că le va obține.
REZULTATE, CONCLUZII
Brevetele de invenție au creat proprietate din informație. Începând cu secolul al XV-lea, importanța socială și economică a brevetelor a crescut enorm. Prosperitatea în creștere a țărilor precum Anglia și Statele Unite din secolele XIX și XX este un exemplu concret a ce pot realiza țările care au bine pus la punct un sistem de acordare a brevetelor de invenții pentru a proteja proprietatea intelectuală.
Cea mai importantă îndatorire în ceea ce privește acordarea brevetelor le revine specialiștilor însărcinați cu examinarea cererilor de brevete de invenție.
Cercetarea științifică românească este competitivă, în special, în domeniile teoretice, unde valorificarea rezultatelor se face numai prin publicare. Cercetarea aplicativă, care creează bogăția, se afirmă mai greu, întrucât piața internă nu absoarbe rezultatele cercetării. Premiile obținute an de an la Saloanele Internaționale de la Geneva și de la Bruxelles demonstrează existența în România a unui bogat potențial creativ. Acest potențial trebuie să devină o resursă reală pentru dezvoltarea durabilă.
Am efectuat o analiză compusă din două părți privind fenomenul invenției în România. Prima parte este un studiu monografic realizat pe baza bibliografiei și a datelor din rapoartele existente. Cea de-a doua parte este o prezentare a două studii de caz.
Primul pas cu care am pornit a fost documentarea, pentru a mă pune la punct cu fenomenul „brevet de invenție” (condiții de acordare, brevetabilitate, transfer de drepturi etc.), ceea ce a însemnat o acumulare de cunoștințe și competențe . Mi-am creat astfel o imagine a ultimilor 10 ani a invențiilor din România și din Maramureș.
Al doilea pas a fost să găsesc răspuns la întrebările pe care mi le-am pus în legătură cu invențiile aplicate în România și local în Maramureș, și nu în ultimul rând , să mă informez în legătură cu aceste invenții, constatând astfel că în Maramureș doar 10 % dintre cereri sunt implementate.
Proiectul prezentat în această lucrare a intrat în faza de analiză în februarie 2014. Analiza s-a executat pe parcursul întregului semestru. În elaborarea acestei lucrări am fost îndrumată de către domnul prof. univ. dr. ing. Mircea Lobonțiu. Iar colaborarea, în vederea analizării datelor existente în publicațiile oficiale, cu Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a fost mijlocită de către doamna Carmen Neacșu, consilier european în proprietatea industrială.
Din analiza celor prezentate am ajuns la următoarele concluzii generale:
activitatea de protecție a proprietății intelectuale a fost, este și trebuie să fie o prioritate, în ceea ce privește progresul industrial al țării, prin transferul tehnologic preconizat, prin implementarea produselor de PI în cadrul IMM-urilor și marii industrii;
din analiza datelor care au fost studiate și analizate, se constată că în decursul anilor (1906 -2013) au fost fluctuații privind numărul de cereri de brevete de invenție și numărul de brevete acordate, cu protecție națională, cât și internațională, posibil datorită situației economice din România și cea mondială (recesiune, inflație, etc). Una dintre explicații ar fi legată de situația economică din institutele de cercetare, universități și întreprinderile inovative mici și mijlocii, care n-au dispus de resurse financiare suficiente care să acopere nivelul protecției cererilor de mărci, brevete de invenție, design industrial și drepturi de autor;
odată cu programele guvernamentale inițiate în ultimii ani, se poate spune că problemele legate de propritatea intelectuală prezintă un interes major, în toate sferele de activitate cu profil inovativ;
deși legislația română privind protecția proprietății intelectuale este oarecum ambiguă,
drepturile conferite titularului de brevet de invenție sunt garantate și apărate prin legi specifice de către stat și din acest punct de vedere constituie mijloace loiale de concurență, asigurând competitivitatea.
Concluziile ce pot fi trase în urma studiilor de caz efectuate sunt următoarele:
fabricația la comandă prin producție unitară se impune a fi a fi abordată în cercetările privind dezvoltarea produsului, deoarece necesită și impune alte tipuri de abordări față de producția de masă și serie mare;
modul de abordare inovativă a fabricației la comandă, după modelul prezentat, poate deveni o resursă de bază a oricărei firme care este orientată pe fabricarea unor astfel de produse;
fabricația la comandă prin producția unitară poate conduce la structurarea de ontologii în cadrul aceleași familii de produse, ceea ce constituie un element fundamental pentru dezvoltarea unui viitor produs din aceeași familie;
specificarea coerentă și profesionistă a componentelor, funcțiilor și a structurii produsului sunt elemente de importanță fundamentală în reducerea ciclului de fabricație a produsului unicat.
BIBLIOGRAFIE
[1] ***, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – AL Rosetti” Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009;
[2] Ardelean, A, A., (2013)”Inovarea și dezvoltarea tehnologică în România”, lucrare de
disertație;
[3] ***, BOPI pe anii 2004 – 2013;
[4] ***, Buletin informativ OEB – 2008 ”European patents and the grant procedure”;
[5] ***, Buletin informativ OEB – 2011 ”Searching for patents” How patent information
can help with your technical, legal and buisness decision”;
[6] ***, Cerere de brevet, numărul a 2012 00678, publicată în BOPI nr. 4/2013;
[7] ***, Cerere de brevet, numărul a 2012 01053, publicată în BOPI nr. 4/2013;
[8] ***, Convenția privind eliberarea brevetelor europene (Convenția brevetului european),
publicat în M.Of. nr.844 / 22 nov. 2002;
[9] Drăghici, Ge., Burman, Ă., (2005) „ Concepția proceselor de prelucrare mecanică”,
Editura Politehnică, Timișoara;
[10] Frascati Manual- Proposed Standard Practice for Surveys on Research and Experimental
Development” ediția a șasea, 2002, OECD, Paris, p. 30
[11] Iancu, Șt., „Managementul inovării” , note de curs p. 8 – 26;
[12] Iancu, Șt., (2008) ”Politica inovării”, note de curs, în Univers ingineresc, nr.23 / 2008
din 1 – 15 decembrie;
[13] Iancu, Șt., „Potențialul creativ românesc – resursă necesară pentru o dezvoltare
durabilă” , note de curs, p. 5 – 6;
[14] Iancu, Șt., „Stimularea activității creative, procesul inovării și integrarea europeană”,
p. 23 – 36;
[15] Iancu, Șt., (2005) „Valorificarea creației intelectuale” ( Inovarea și valorificarea
creației intelectuale), Editura Performantica, Iași, p. 36 – 279;
[16] ***, „Îndrumar pentru întocmirea descrierilor de invenții”, Universitatea „Transilvania”
Brașov, Departamentul de Proprietate Intelectuală;
[17] Legea 64/1991 privind brevetele de invenție publicată în M.Of. al României, partea I, nr. 541/8 iulie 2007;
[18] Legea 324/8 iulie 2003 publicată în M. Of., nr. 514/16 iulie 2003;
[19] Lobonțiu, M., Big, R., Cotețiu, R., Ungureanu, N., (2007) „Inovarea – Sursă de
dezvoltare antreprenorială. Inovarea Tehnologică”. Editura Limes, Cluj-Napoca;
[20] Macovei, I., (2007) „Dreptul proprietății intelectuale”, Editura C.H.Beck, Bucuresti;
[21] Năsui, V., (2007) „Aspecte ale inventicii în Maramureș” în Univers Ingineresc nr.
24/2007– 8;
[22] Raport anual OSIM, edițiile 2004 – 2013;
[23] Raport WIPO 2013;
[24] Zan, X.T., Stewart, B., Wang,W., Tramsheck, R., Liggat, J.J., Duffy, A.H.B., Whitfield, R.I., (2007) „Developing and applying an integrated modular design methodology within a SME”, International Conference on Engineering Design (ICED 07), 2007, Paris, France;
[25] http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3436;
[26] http://www.osim.ro/;
[27] http://www.espacenet.com;
[28] htpp://juspedia.ro/13278/brevetul-de-inventie-modalitate-de-protectie-a-creatiilor-utilitare-industriale/;
[29] http://ro.wikipedia.org /wiki/Organiza%C8%Bia_pentru_Cooperare_%C8%99i_
Dezvoltarea_Economic%C4%83;
[30] http://www.desteptarea.ro/inventiile-neprotejate-in-strainatate-pot-fi-copiate/ „Invențiile
neprotejate în străinătate pot fi copiate” , publicat în 28.03.2013.
BIBLIOGRAFIE
[1] ***, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – AL Rosetti” Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009;
[2] Ardelean, A, A., (2013)”Inovarea și dezvoltarea tehnologică în România”, lucrare de
disertație;
[3] ***, BOPI pe anii 2004 – 2013;
[4] ***, Buletin informativ OEB – 2008 ”European patents and the grant procedure”;
[5] ***, Buletin informativ OEB – 2011 ”Searching for patents” How patent information
can help with your technical, legal and buisness decision”;
[6] ***, Cerere de brevet, numărul a 2012 00678, publicată în BOPI nr. 4/2013;
[7] ***, Cerere de brevet, numărul a 2012 01053, publicată în BOPI nr. 4/2013;
[8] ***, Convenția privind eliberarea brevetelor europene (Convenția brevetului european),
publicat în M.Of. nr.844 / 22 nov. 2002;
[9] Drăghici, Ge., Burman, Ă., (2005) „ Concepția proceselor de prelucrare mecanică”,
Editura Politehnică, Timișoara;
[10] Frascati Manual- Proposed Standard Practice for Surveys on Research and Experimental
Development” ediția a șasea, 2002, OECD, Paris, p. 30
[11] Iancu, Șt., „Managementul inovării” , note de curs p. 8 – 26;
[12] Iancu, Șt., (2008) ”Politica inovării”, note de curs, în Univers ingineresc, nr.23 / 2008
din 1 – 15 decembrie;
[13] Iancu, Șt., „Potențialul creativ românesc – resursă necesară pentru o dezvoltare
durabilă” , note de curs, p. 5 – 6;
[14] Iancu, Șt., „Stimularea activității creative, procesul inovării și integrarea europeană”,
p. 23 – 36;
[15] Iancu, Șt., (2005) „Valorificarea creației intelectuale” ( Inovarea și valorificarea
creației intelectuale), Editura Performantica, Iași, p. 36 – 279;
[16] ***, „Îndrumar pentru întocmirea descrierilor de invenții”, Universitatea „Transilvania”
Brașov, Departamentul de Proprietate Intelectuală;
[17] Legea 64/1991 privind brevetele de invenție publicată în M.Of. al României, partea I, nr. 541/8 iulie 2007;
[18] Legea 324/8 iulie 2003 publicată în M. Of., nr. 514/16 iulie 2003;
[19] Lobonțiu, M., Big, R., Cotețiu, R., Ungureanu, N., (2007) „Inovarea – Sursă de
dezvoltare antreprenorială. Inovarea Tehnologică”. Editura Limes, Cluj-Napoca;
[20] Macovei, I., (2007) „Dreptul proprietății intelectuale”, Editura C.H.Beck, Bucuresti;
[21] Năsui, V., (2007) „Aspecte ale inventicii în Maramureș” în Univers Ingineresc nr.
24/2007– 8;
[22] Raport anual OSIM, edițiile 2004 – 2013;
[23] Raport WIPO 2013;
[24] Zan, X.T., Stewart, B., Wang,W., Tramsheck, R., Liggat, J.J., Duffy, A.H.B., Whitfield, R.I., (2007) „Developing and applying an integrated modular design methodology within a SME”, International Conference on Engineering Design (ICED 07), 2007, Paris, France;
[25] http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=3436;
[26] http://www.osim.ro/;
[27] http://www.espacenet.com;
[28] htpp://juspedia.ro/13278/brevetul-de-inventie-modalitate-de-protectie-a-creatiilor-utilitare-industriale/;
[29] http://ro.wikipedia.org /wiki/Organiza%C8%Bia_pentru_Cooperare_%C8%99i_
Dezvoltarea_Economic%C4%83;
[30] http://www.desteptarea.ro/inventiile-neprotejate-in-strainatate-pot-fi-copiate/ „Invențiile
neprotejate în străinătate pot fi copiate” , publicat în 28.03.2013.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Autocombinata Pentru Mentenanta Sistemelor de Canalizare (ID: 161958)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.