Aplicatii Practice ale Realizării Legaturii Metalo Ceramice

CUPRINS

CAP.1 Aplicații practice ale realizării legăturii metalo-ceramice

1.1 Teorii privind natura legăturii metalo-ceramice

1.2 Rezistența legăturii metalo-ceramice

1.3 Particularitățile machetei scheletului metalic:

1.4 Condiționarea infrastructurii metalice în vederea placării

CAP.2 Demonstrație practică privind etapele condiționării suprafeței metalice în vederea placării cu mase ceramice

Pregătirea amprentei

Turnarea modelului

Modelarea machetei elementelor de agregare și a corpurilor de punte

Pregătirea machetei pentru ambalare

Ambalarea machetei

Turnarea

Dezambalarea infrastructurii metalice

Prelucrarea scheletului metalic

Condiționarea infrastructurii metalice

Aplicarea placajului ceramic

Prelucrarea

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAP.1 Aplicații practice ale realizării legăturii metalo-ceramice

1.1 Teorii privind natura legăturii metalo-ceramice

Ipoteza legăturii chimice

Legătura chimică este o legătura de tip covalent realizată între oxizii metalici de suprafață ai aliajului și oxizii metalici din compoziția masei ceramice, între care se produc schimburi ionice. Legatura dintre cele două grupe de oxizi se realizează în momentul fluidificării masei ceramice în procesul de ardere. Legatura chimică de tip covalent a fost susținută de Weinstein apoi de Duckworth și Nally.

Stratul de oxizi de la suprafața metalului poate fi:

format de elementele componenete ale aliajelor nenobile Cr, Ni, Ti (conținute in aliaj și in ceramica)

format de elementele de adaos din aliajele nobile

prin adăugarea unor generatori speciali de oxizi care difuzează la suprafața aliajului în cursul arderii de oxidare

prin migrarea oxizilor de la suprafața aliajului spre stratul ceramic pentru formarea legăturii ionice din stratul ceramic

un strat gros de oxizi este nociv pentru ca diminuează forța legăturii metalo-ceramice

Ipoteza legăturii fizice

Susține că legătura metalo- ceramică este datorată forțelor Van der Valls și anume o legătură umedă rezultată din atracția dintre doi atomi, fără a se stabili legaturi chimice, deci o atracție electrostatică.

Legătura de acest tip este foarte importantă, deoarece realizează prima fază de legare prin umectabilitate, care e dependentă de diferența de energie dintre cele două suprafețe implicate, de unde rezultă că, cu cât solidul are o energie de suprafață mai mare față de lichidul din pasta ceramică, cu atât umectabilitatea este mai bună și legătura mai puternică.

Tehnologic, această diferența de energie se realizează pentru aliaj prin calitatea acestuia și îndemânarea tehnicianului dentar, iar pentru lichid prin compoziție. Legătura fizică se realizează prin:

acoperirea suprafeței metalice cât mai intim de către masa ceramică;

raportul direct proporțional dintre suprafata de contact și dimensiunea acoperirii- de aici rezultă că pentru a obține o suprafața maximă de contact între metal și ceramică nu avem nevoie de macroretenții;

concordanța dintre dilatarea termică a celor două materiale și tensiunile rezultate- optim contracția aliajului ușor mai mare decât ce a aceramicii, astfel încat ceramica sa se afle sub ușoara presiune;

legături fizice de adeziune- forțe Van der Waals;

Ipoteza legăturii mecanice

Legătura mecanică s-ar realiza datorită unor micro-reliefuri foarte fine aflate pe suprafața suportului metalic, în care se in sinuează masa ceramică fluidificată și apoi răcită. Legătura mecanică ar fi favorizată și de comportamentul volumetric al masei ceramice. Această legătură este susținută de Lavine și Custer.

Cu cât suprafața de contact- realizată prin sablare si oxidare- este mai mare, cu atât legatura va fi mai eficientă. Este important ca la sablarea de condiționare să se țină cont de indicațiile producatorului:

materialul de sablare folosit;

mărimea particulelor

presiunea;

timpul;

unghiul de atac;

1.2 Rezistența legăturii metalo-ceramice

Nu există o corelație bine definită între gradul de pre-oxidare și rezistența legăturii dintre aliajele nenobile și masele ceramice sinterizate supraadiacent. Totuși, se pare că pre-oxidarea mai intensă favorizeză o rezistență crescută a legăturii. Împotriva acestei rezistențe mai crescute, fractura de interfață lasă, destul de frecvent, cantități semnificative de oxid cu tentă verzuie pe suprafața aliajului.

Și viteza de răcire influențeaza gradul de rezistență a legăturii metalo-ceramică. S-a observat ca la viteză de răcire crescută are loc o scadere semnificativă a rezistenței. Acest fapt ar putea fi o consecință a eliberării, prin fracturare, a forțelor reziduale în timpul sau imediat după răcire. Cu cât viteza de răcire este mai rapidă, cu atât fracturile se propagă și interesează o masă mai mare de porțelan. Aceste rezultate combat teoria de creștere a rezistenței prin introducerea artificială a forțelor reziduale în sistem. La o viteză de răcire de 2.1º C/ secundă, se înregistreză un procent de 85% al frecvenței de apariție al fracturilor in comparație cu o răcire graduală mai lentă.

O viteză de răcire ideală este considerată cea în care sistemul metalo-ceramic este lăsat să se racească lent în gura cuptorului de sinterizare, fiind contraindicată îndepartarea lui precoce. Compatibilitatea sistemelor metalo-ceramice depind de combinarea proprietaților aliajului și porțelanului. Succesul clinic și tehnologic al protezelor metalo-ceramice are drept condișie esențială compatibiliatatea chimică, termomecanică și estetică dintre aliaj si porțelan.

Compatibilitatea chimică implică o legătură metalo-ceramică suficient de puternică, pentru a rezista șocurilor termice și mecanice care apar în condițiile de funcționalitate clinică.

Arderea de oxidare (degazarea) produce stratul de oxizi necesari fuzionării chimice a celor două componente. Timpul de ardere și temperatura de oxidare indicate de fabricant vor fi respectate cu strictețe. Oxidarea excesivă produce un strat de oxizi neaderent și implicit și fuzionare slabă între metal și porțelan. Arderile succesive ale porțelanului nu trebuie să topească sau să deformeze componenta metalică.

Compatibilitatea termo-mecanică

Sistemele metalo-ceramice au fost evaluate termo-mecanic cu ajutorul testelor pe bază de șocuri termice. Protezele metalo-ceramice prezintă solicitări termice reziduale datorită neconcordanței coeficienților de dilatare din momentul arderii maselor ceramice. Stresurile termice reziduale se adaugă la solicitările care apar după aplicarea în cavitatea bucală.

1.3 Particularitățile machetei scheletului metalic:

Macheta scheletului metalic al unei coroane metalo-ceramice, de regulă, trebuie astfel conformată încât să îndeplinească următoarele obiective:

• susținerea masei ceramice;

• asigurarea stabilității scheletului metalic;

• respectarea cerințelor fizionomice;

• conturarea marginală;

• realizarea unei treceri corecte aliaj-ceramică

Macroretențiile sunt contraindicate, iar suprafața machetei va fi cât mai netedă, fără denivelări și rugozități. Grosimea viitorului schelet metalic va fi de aproximativ 0,3 mm (aliajele extradure pot avea o grosime și de 0,2 mm) și va trebui să asigure un spațiu uniform componentei ceramice, de 1-1,2 mm, pentru a evita apariția de tensiuni în grosimea acesteia și pentru ca aliajul să nu transpară. Grosimea minimă a placajului este de 0,7mm.

Retențiile care rezultă din morfologia scheletului metalic sunt contraindicate, tranziția de la metal la ceramică trebuie să se facă prin suprafețe line, convexe, iar limita metal-placaj în unghi de 90°.

Pentru a asigura o grosime suficientă masei ceramice, limita marginală metal-ceramică se face în unghiuri de 90° și nu ascuțite ca la coroanele metalo-polimerice. Astfel, se previn fisurile, fracturile și desprinderile masei ceramice de pe scheletul metalic.

Condițiile îndeplinite de placajul ceramic

Ceramica dentară rezistă foarte bine la compresiune și foarte puțin la tracțiune. În consecință prin design-ul capei sau scheletului metalic trebuie să asigurăm un suport eficient placajului ceramic în zona ocluzală, incizală și a unghiurilor meziale și distale.

Componenta metalică nu va ajunge niciodată până la marginea incizală, respectiv marginea vestibulară a suprafeței ocluzale, deoarece transpare prin masa ceramică și are efecte fizionomice negative. Componenta metalică va reconstitui toate zonele funcționale ale coroanei: suprafețe ocluzale, proximale și uneori, din mai multe rațiuni și suprafețele orale.

Există posibilitatea acoperirii suprafeței orale in zona frontală, dar trebuie ținut cont de câteva situații, în special asigurarea unei zone de 3 mm de aliaj neplacat, care să asigure un suport suficient masei ceramice. Plasarea joncțiunii metalo-ceramice în zona stopului ocluzal va avea drept consecință fracturarea marginii incizale a componentei ceramice. La grupul frontal superior joncțiunea se va situa la 2,5 mm spre cervical sau incizal față de stopul ocluzal, în situația unei ocluzii psalidodonte.

La canin -dacă există protecție canină- și la incisivi, în situația unei ocluzii adânci, se preferă o suprafață orală complet metalică. În zona laterală (de sprijin) fața ocluzală se va acoperi cu ceramică doar atunci când sunt satisfăcute următoarele condiții:

• Ocluzia să fie normală.

• Existența unui spațiu interocluzal de cel puțin 1,4 mm.

• Componenta metalică să poată fi inserată pe bontul dentar fară a întâmpină o rezistență deosebită.

• Stopurile ocluzale să poată fi reproduse foarte exact. Atunci când suprafața ocluzală este metalică, joncțiunea va fi plasată cu 2,5 mm câtre vestibular față de stopul ocluzal primar, cuspizii vestibulari ai dinților laterali inferior.

Plasarea joncțiunii metal-ceramică in cazul plasării pe fețelor ocluzale

La o suprafață ocluzală total ceramică joncțiunea se deplasează pe fața orală la 2,5 mm de marginea ocluzală a acestei fețe.

Macheta scheletului metalic se poate obține și prin modelarea cerii pe o capă din mase plastice termoformate. Folia de plastic se aplicâ intim pe bontul mobil (prin termoformare) după care se acoperă în totalitate cu ceară modelată corespunzător viitoarei coroane. Ulterior se eliberează de ceară zonele care vor fi placate cu ceramică.

Avantajul major al tehnicii constă în obținerea unei grosimi uniforme a scheletului metalic și reducerea riscului de deformare a machetei în momentul îndepărtării de pe bontul mobil.

Intermediarii metalo-ceramici satisfac majoritatea condițiilor impuse restaurărilor fixe: rezistență, fizionomie, longevitate. Tehnologia impune confecționarea unui schelet metalic (diferite aliaje atât nobile, cât și nenobile cu destinație specială pentru metalo-ceramică) peste care se aplică prin coacere un placaj ceramic.

Scheletul metalic trebuie să fie rigid, nedeformabil la dimensiuni relativ reduse, iar aliajele din care este confecționat să aibă punctul de topire cu 200-300°C mai înalt decât temperatura masei ceramice folosite. Orice deformare a scheletului metalic în timpul arderilor succesive ale placajului ceramic determină apariția de fisuri în cadrul acesteia.

În general macheta scheletului metalic va fi cu 2 mm mai redusă la nivelul zonelor de placare și nu va prezinta unghiuri (toatc fețele vor fi rotunjite) deoarece masele ceramice se retractă în urma contracției din spațiile unghiulare.

Este de dorit ca și contactul corpului de punte cu creasta să fie facut prin masa ceramică evitându-se contactul cu mucoasa a zonei de joncțiune metalo-ceramică.

Conformarea corectă a corpurilor de punte

La mandibulă, în zona de sprijin intermediarii metalo-ceramici trebuie să prezinte suprafețe convexe, preferându-se raportul tangențial cu creasta. Unghiurile, colțurile și muchiile ascuțite se vor evita atât la schcletul metalic, cât și la placaj, permițând realizarea unei grosimi uniforme a masei ceramice.

În conformarea corpului de punte metalo-ceramic, trebuie să se țina cont de rezistența acestuiaelul zonelor de placare și nu va prezinta unghiuri (toatc fețele vor fi rotunjite) deoarece masele ceramice se retractă în urma contracției din spațiile unghiulare.

Este de dorit ca și contactul corpului de punte cu creasta să fie facut prin masa ceramică evitându-se contactul cu mucoasa a zonei de joncțiune metalo-ceramică.

Conformarea corectă a corpurilor de punte

În conformarea corpului de punte metalo-ceramic, trebuie să se țina cont de rezistența acestuia. Astfel, daca este dublată lățimea conectorului dintre capă si intermediar, este dublată stabilitatea, dar daca se dubleaza înalțimea conectorului, se măreste stabilitatea de opt ori.

Dacă se dublează lațimea conectorului se dubleaza stabilitatea, dacă se dubleaza înalțimea se mărește stabilitatea de 8 ori

Punctele de contact trebuie să se afle la aceeași înălțime pentru a nu afecta rezistența la forțele ce acționeaza in axul acestora.

Dacă distanta creastă- plan ocluzal este mai mare, este recomandabil ca zona de contact dintre corpul de punte și creasta să nu fie din ceramică, pentru a nu compromite rezistența.

Cu cât corpul de punte prezintă pe secțiune o suprafață metalică mai mare, cu atât este mai mare rezistența. Designul 4 de mai jos– când dimensiunea verticală a metalului este mult micșorata, este puțin rezistentă.

Rezistența depinde de diametrul suprafeței metalice

1.4 Condiționarea infrastructurii metalice în vederea placării

În realizarea scheletului metalic trebuie sa nu existe suprafete ascuțite sau goluri pentru a nu produce tensiuni interne in stratul de ceramică. Suprafețele prelucrate trebuie să fie convexe si rotunjite, pentru a asigura susținerea placajului și în plus, dacă suprafața este netedă se facilitaează umectabilitatea.

După dezambalare, scheletele metalice se sablează atent și se decapează. Scheletul metalic se va prelucra și mecanic pentru a putea îndeparta toti oxizii.

Prelucrarea suprafețelor care urmează a fi placate se face în aceste cazuri cu freze dure din oțel sau diamantate. Pentru a nu fi înglobate pe suprafețele metalice, pulberile care rezultă din prelucrare trebuie continuu aspirate. Se va păstra o singură direcție de manipulare a frezelor; utilizarea gumelor este interzisă. Trebuie să alocăm un timp mai îndelungat prelucrării prin șlefuire pentru netezirea suprafețelor foarte dure. Supraîncalzirea este dezavantajoasă din punctul de vedere al biocompatibilității și coroziunii.

Prelucrarea suprafeței este importantă din punctul de vedere al legăturii. Suprafețele trebuiesc curățate prin frezare, sablate –Al2O3- sau gravare acidă. Spre deosebire de coronele turnate și marginile coroanelor metalice, suprafețele ce urmează să fie placate cu ceramică nu trebuiesc polizate deoarece se pierd microretențiile.

Nu sunt indicate nici măcar pietrele ce conțin lianți pe bază de ceramică, deoarece în loc să îndepărteze impuritățile, le înglobează în suprafețele metalice. O serie de impurități pot fi îndepărtate și cu ajutorul jetului de aburi.

Prelucrarea mecanică are ca scop:

netezirea suprafeței metalice, fară unghiuri ascuțite

crearea de retenții microscopice cu rol de a mari suprafața de contact intre scheletul metalic și ceramică

reducerea unghiului de aplicare a ceramicii

Este bine să se folosescă un microscop pentru a putea prelucra atent colereta cervicală și zona coletului și pentru a nu reduce prea mult din grosimea acestora trebuie masurată mereu.

Prelucrarea scheletului metalic

Scheletul se decapează în acid fluorhidric timp de 15 minute, după care se fierbe în apă distilată. Din acest moment este interzis orice contact al piesei cu mâinile, manipularea ei făcându-se cu o piesă Pean.

Unii autori recomandă ca spălarea componentei metalice să se facă în alcool 92% (se va evita soluția de alcool izopropilic 70%, care conține uleiuri minerale și aromatice care pot contamina suprafața aliajului).

Sablarea se efectuează cu particule de corindon (Al2O3). O serie de particule rămân inclavate în suprafața metalică și realizează astfel legături chimice cu oxizii de siliciu din componența maselor ceramice. Tratarea prin sablare a suprafeței este indispensabilă pentru producerea prizei. Acesta, pe langă curățarea suprafeței, creează microretenții, adâncituri si fisuri foarte mici. Pe aceste denivelări ale suprafeței aliajului se va prinde mecanic ceramica. Spre deosebire cu fațetarea cu acrilat, în cazul folosirii ceramicii este interzisă aplicarea de macroretenții, rezultatul fiind apariția de fisuri si goluri de aer.

Pe langă curățare si formare de microretenții, sablarea are și un alt efect: creșterea energiei de suprafață. Cu cât coroana este mai înaltă, cu atât este mai facilitată formarea unei rețele de suprafață, iar pasta de ceramică este mai bine dispersată, aceeași cantitate de material acoperă o suprafață mai mare. Este clar că priza se produce numai în zonele în care există contact nemijlocit între materiale. Metoda sablării măreste energia de suprafață, ceea ce crește, la rândul ei, posibilitatea formării structurii rețelei. Energia de suprafață iși pierde efectul în timp, deci se diminuează posibilitatea formării structurii de suprafață.Există mai mulți factori care influențează rezultatul procesului de sablare:

mărimea particulelor și tipul materialului- cel mai frecvent-corindon

presiunea utilizată

unghiul de proiectare- ideal 45°

durata sablării

Condiționarea prin oxidare a componentei metalice

Pentru asigurarea unei legături strânse între suprafața metalică și placajul din ceramică, trebuie creat un strat intermediar de oxizi, atât la suprafața scheletelor confecționate din aliaje nobile, cât și a celor nenobile.

Aceasta se realizează prin aducerea în stare de incandescență a scheletului metalic la o temperatură de 960-980 °C, în prezenta aerului, timp de 8-10 minute, pentru aliaje nobile și la 1035°C timp de jumătate de minut pentru aliajele nenobile. După atingerea valorii termice amintite, scheletul metalic se scoate din cuptor și se răceste sub un clopot de sticlă.

Prin aducerea in stare de incandescență a componentei metalice se urmarește:

obtinerea unui strat de oxizi metalici format prin migrarea la suprafață a elementelor nenobile, adăugate în structura aliajelor nobile și/sau nenobile, cum ar fi: In, Fe, Zn, Sn, Cr;

eliminarea gazelor din structura aliajelor, prin încălzirea în condiții de vacuum. Recent s-a demonstrat că indiferent de condiții – cu sau fără aer – concentrația gazelor după atingerea stării de incandescență este mai mare decât la început;

anihilarea tensiunilor interne din structura aliajelor;

evidențierea porozităților și impurităților care migrează spre suprafață, putand fi ușor îndepărtate prin frezaj sau sablare. După aceea se realizează o nouă oxidare a aliajului.

Concentrația optimă de oxizi, la suprafața aliajului, este evidențiată prin culoarea mai închisă a acesteia. O nuanță prea închisă, indică prezența unui strat prea gros de oxizi metalici. Grosimea acestui strat poate fi diminuată prin introducerea componentei metalice în HCl 20% timp de 10 minute.

După atingerea temperaturilor menționate pentru aducerea la starea de incandescență, scheletul metalic se scoate din cuptor și se lasă la răcit sub un clopot de sticlă.

Prezența în cantitați mari a oxizilor de crom din aliajele de Ni-Cr modifică local coeficientul de contracție al maselor ceramice, favorizând apariția fracturilor și fisurilor la interfață, în timpul fazelor de răcire .

Stratul de oxizi are urmatoarele caracteristici:

asigură o legare clasică a masei ceramice de aliaj;

contribuie la realizarea puntilor de oxigen;

permite o difuzare a ionilor metalici in masa ceramică;

crește umectabilitatea suprafeței metalice, premiza esențială pentru desfășurarea unor reacții chimice între o fază fluida și una solidă;

realizează împreună cu primul strat de ceramică o zona de trecere între două materiale cu structuri chimice diferite, zona caracterizată prin existența atât a oxizilor metalici cât și a celor de siliciu – zona de difuziune;

în timpul arderii, elemente din masa ceramică difuzeaza in componenta metalica și invers.

Înainte de a incepe depunerile de straturi din masa ceramică, modelul de lucru se curață, se usucă și se pensulează cu un lac izolator. Acesta impiedică absorbția lichidului din pasta ceramica în gips și poluarea modelului de lucru.

Pentru a nu pierde din umectibilitatea și reactivitatea stratului de oxizi metalici, după realizarea acestuia se trece imediat la faza urmatoare, de ardere a primului strat de ceramică. Și în timpul arderii primului strat (grundul sau opaqer-ul) au loc, la interfață, multiple reacții chimice, care au drept rezultat difuzarea unor componente ceramice spre aliaj și invers, concomitent cu formarea unor legaturi intre oxizii metalici si oxizii de siliciu.

În afara stratului intermediar de oxizi există și posibilitatea folosirii unor agenti de cuplare – ceramic bonding agents – care sunt construiți din pulberi pe bază de aur și particule ceramice cu aspect spongios.

Aplicarea acestor bondinguri elimină etapa de oxidare a aliajului prin aducerea lui la incandescență în cuptorul de ceramică. Ei se aplică direct pe suprafața scheletului metalic (sablată și curată), care urmează să fie placată și apoi se introduc în cuptor și se sinterizează.

Tehnica se utilizează cu precădere la aliajele nobile unde s-au înregistrat, comparativ cu tehnica oxidării, creșteri ale intensității legăturii aliaj-ceramică.

În cazul aliajelor nenobile puterea legăturii depinde mult de tipul aliajelor și de agentul de legare utilizat.

Pe suprafețele aliajelor nenobile, care urmează a fi placate, se poate galvaniza un strat de aur (0,02-0,03 mm) peste care se aplică un agent de legătură, după care se ard straturile de masa ceramică.

Agenții de legătură au următoarele proprietăți:

– asigură o legătură puternică între aliaj și ceramică;

– realizează legături covalente cu masa ceramică;

– constituie un strat tampon între cele două materiale heterogene, reducând foarte mult forțele tangențiale sau de forfecare, care apar la interfață în cursul unor variații termice sau sub acțiunea forțelor ocluzale.

Agentul de cuplare se folosește exclusiv pe suprafețele metalice care urmează a fi placate cu ceramică. Produsul se aplică cu pensula, rezultând structuri ce iși păstrează forma în cursul procesului de sinterizare.

Stratul de bonding acționează ca un tampon, care amortizează o serie de tensiuni apărute între cele două materiale heterogene, crescând astfel rezistența complexului aliaj-ceramică. Bonding-ul mai prezintă față de stratul de oxizi și alt avantaj. Atunci când din motive de spațiu, placajul ceramic va fi foarte subțire, stratul de oxizi poate influența negativ culoarea și transparența masei ceramice. Aplicarea unui strat de bonding rezolvă problema, cromatica placajului ceramic nefiind influențată. Produsul previne și alterările cromatice ale scheletelor metalice confecționate din aliaje cu continut de Ag.

CAP.2 Demonstrație practică privind etapele condiționării suprafeței metalice în vederea placării cu mase ceramice

Pentru a pune în aplicare condiționarea infrastructurii metalice în vederea realizării unei legături metalo-ceramice cât mai corecte, am ales cazul de mai jos, o edentație parțială redusă maxilară, cadranul I, cu 1.5 și 1.7 lipsă. În urma stabilirii diagnosticului s-a hotărât asupra următorului plan de tratament:

– proteză conjunctă cu 5 elemente 1.4-1.8, intermediari 1.5 și 1.7

– materialul folosit în restaurare va fi ceramica pe suport metalic

– elementul de agregare de pe stâlpul 1.8 va fi coroană turnată metalică,

deoarece antagonistul este tot metalic.

Pregătirea amprentei

În laborator am primit amprenta arcadei de lucru și amprenta arcadei antagoniste în portamprente standard și separat amprenta relației de ocluzie centrică.

Amprenta este supusă manoperelor de:

verificare: se verifică corectitudinea amprentării, calitatea acesteia, evidențierea sulcusului, existența plusurilor, minusurilor, se verifică dacă materialul de amprentă este susținut de portamprentă.

igienizare, dezinfecție: prin imersia in soluție de hipoclorit de sodiu 2% sau glutaraldehidă 1% timp de 15 minute.

spălare

Amprenta arcadei de lucru și arcadei antagoniste

Turnarea modelului

Amprenta este utilizată în laborator pentru obținerea modelului, care reprezintă copia fidelă a cîmpului protetic. Acesta se poate realiza prin turnarea în amprentă a unor materiale cu plasticitate redusă.

Se recomandă ca modele să prezinte bonturi detașabile, prin sisteme cu pinuri sau fără pinuri. Cel mai frecvent utilizat este modelul de arcadă cu bonturi secționate, turnat în doi timpi, prima dată se toarnă arcada cu ghips dur clasa IV și mai apoi soclul modelului.

După dozarea pulberii și a apei conform indicațiilor producătorului, se trece la prepararea pastei de ghips, manual sau folosind vacuum-malaxorul, ceea ce prezintă avantajele: eliminarea bulelor de aer, obținerea unei structuri dense și omogene, dozarea precisă. După preparare are loc turnarea pastei de ghips, cu ajutorul unei măsuțe vibratorii.

După priza primului strat de ghips se prepară pasta de ghips pentru soclu și se realizează soclul modelului.

Modelul de lucru si modelul antagonist

Condițiile modelului:

• redarea în totalitate a detaliilor câmpului protetic, cu precădere a șanțului gingival și a gingiei interdentare;

• păstrarea integrității modelului până la realizarea piesei protetice;

• posibilitatea de mobilizare a bonturilor dentare, chiar și a celor cu gabarit mic, care trebuie să se îndepărteze și să se repună ușor în soclu;

• poziționarea spațială unică a bonturilor;

• paralelismul bonturilor;

• posibilitatea duplicării modelului de lucru.

Montarea modelelor în articulator

După priza ghipsului se demulează amprenta și în baza înregistrării relațiilor intermaxilare, modelul de lucru împreună cu modelul arcadei antagoniste se montează în articulator.

Montarea modelelor în articulator

Modelarea machetei elementelor de agregare și a corpurilor de punte

Pentru acesta, modelul de lucru este pregătit astfel: bonturile sunt secționate cu un fierăstrău sau disc și se gravează orizontal prin frezare, evidențiind sulcusul.

Bontul este îndepărtat din soclu pentru a fi prelucrat în zona cervicală.

Este folosită o freză sferică cu diametrul de 1,5-2mm montată la piesa de mână, a micromotorului de tehnică dentară. Prelucrarea constă în crearea unui șanț adânc pe tot perimetrul bontului, dincolo de limita cervicală. Marginea șanțului orientată spre bontul coronar apare evidentă și reprezintă reperul ce îl dirijează pe tehnician în modelarea machetei, în zona respectivă.

Bonturile secționate și prelucrate cervical

Bonturile astfel preparate sunt acoperite cu un strat de spacer, cu rol de izolator între machetă și ghips.

Macheta trebuie să îndeplinească următoarele obiective:

să permită susținerea masei cermice prin modelare

să asigure rezistența mecanică prin grosime 0.3-0.5 mm

să asigure spațiu suficient pentru placajul ceramic de 1.5-2 mm

să respecte limitele preparației cervicale

să realizeze o trecere corectă între aliaj și masa ceramică

Bonturile date cu spacer și izolarea cu lac special

Se izoleză bontul cu lac izolator, se usucă cu aer comprimat și se pornește băița de ceară pentru a realiza capele. Se scufundă bontul în băiță și se scoate rapid, fără a face mișcări bruște, cu atenție atunci cand se despinde de suprafața cerii topite pentru a nu se crea bule. Se așteaptă răcirea și se taie excesul din zona cervicală, care depășește coletul.

Imersia bontului în băița de ceara

La colet se aplică ceară roșie mai elastică destinată acestui scop, pentru o adaptare mai bună și se contiuă cu modelarea fețelor laterale ale machetei.

Picurarea cerii de colet

Se procedează la fel pentru celălalte două cape, iar ceasta edentată este pensulată cu un strat de spacer pentru a crea spațiu pentru placaluj ceramic, contactul cu mucoasa se va realiza pe ceramică. Machetele elementelor de agregare se modelează anatoform pentru a crea o susținere adecvată placajului ceramic și modelajul este verificat în articulator.

Realizarea sprijinului uniform pentru placajul ceramic

După ce s-au verificat machetele elementelor de agregare în ocluzie și spațiul este suficient pentru ceramică, se lipesc machetele intermediarilor, prefabricate din ceară și se adaptează dimensiunilor crestei, precum și în ocluzie cu antagoniștii. Se picură colereta și se verifică rapoartele ocluzale, spațiul pentru placajul ceramic și adaptarea cervicală.

Aplicarea intermediarilor și adaptarea lor

Macheta modelată- vedere vestibulară și ocluzală

Pregătirea machetei pentru ambalare

Suprafața este curățată prin periaj cu o perie moale pentru îndepărtarea resturilor de ceară și degresată.

Sunt fixate tijele de turnare.

Lipirea tijelor secundare Lipirea rezervorului

Lipirea tijelor primare

Tija are rolul de a crea canalul prin care curge aliajul fluid în cavitatea tiparului, de a creao turnare cu densitate omogenă la suprafață și în interior.

Diametrul tijei este dependent de volumul tiparului. Așezarea tijelor de turnare este importantă pentru obținerea unor piese turnate complet. Tija este așezată pe suprafața machetei în locul cel mai gros, iar la machetele coroanelor ce sunt elemente de agregare, tijele sunt fixate pe fețele proximale spre spațiul edentat, aproape de fața ocluzală.

Poziționarea tijelor față de suprafața machetei participă, de asemenea, la obținerea unei piese turnate complete:

tija de turnare este orientată în așa fel ca aliajul fluid să poată curge pe direcția forței de împingere a acestuia.

tijele de turnare se așează în același plan cu direcția de curgere a aliajului

orientarea tijei de turnare se face astfel încât aliajul să nu lovească direct reliefurile ascuțite ale ambalajului care se pot fractura și să producă obstucții;

aliajul topit să pătrundă în cavitatea tiparului pe drumul cel mai scurt;

se va crea o pâlnie de turnare,

tija de turnare se așează in porțiunea unde macheta este solicitată minim.

Macheta și sistemul de tije de turanre a aliajului

Canalele de evacuare a gazelor din tipar sunt plasate astfel:

un capăt în apropierea marginii cervicale, spre vestibular;

celîlalt capăt pe conul conformatorului pentru a situa orificiul în porțiunea superioară a pâlniei de turnare;

Macheta fixată în conformator este apoi degresată folosind un spray pe bază de alcool, pentru a se elimina impuritățile și pentru a crea o suprafață cât mai netedă.

Macheta se va aplica în conformator respectând centrarea la nivelul tijei intermediare și deoarece s-a folosit conformator metalic, acesta este căptușit cu hârtie absorbantă.

Tijele de evacuare a gazelor Degresarea machetei

Ambalarea machetei

Este o subetapă tehnică necesară obținerii tiparului ce constă în aplicarea materialului refractar pe macheta pregatită pentru ambalare.

Instrumentar: dozatoare, spatulă, bol de cauciuc, vacuum –malaxor, conformator cu capac

Materiale masă de ambalat și lichidul corespunzător, în dozajul indicat de producător- la 260 g pudră (Sheracast) se adaugă 60 ml de lichid.

Instrumentarul pentru ambalare Prepararea masei de ambalat

Cantitățile dozate sunt specificate în prospectul produsului. Se aplică în vasul vacuum și se prepară. Rezultă o pastă semifluidă aplicabilă în conformator. Aplicarea masei de ambalat se realizează cu pensula și vibrare mecanică sau direct în conformator pîna la umplerea cu vibrare mecanică .Priza masei de ambalt are loc in 30-40 minute.

Se continuă procedeele de scoatere a pâlniei, a tijei și cu preîncălzirea.

Ambalarea machetei infrastructurii metalice

După priză, ambalajul este supus unui regim termic de preîncălzire, în care începe eliminarea materialului folosit la machetare. Ambalajul mai este supus și unui regim de încălzire, în care se ard resturile de material de machetare, iar tiparul ajunge la un grad de dilatare corespunzător gradului de contracție termică a aliajului utilzat.

După ambalare, la circa o oră se introduce la preîncălzit într-un cuptor de preîncălzire, cu gura conformatorului în jos unde temperatura urcă în 60 de min la 400ºC, apoi urmând ca temperatura cuptorului să ajungă în jur de 980 ºC. Se introduce de asemenea și creuzetul în care se va topi aliajul pentru turnare.

Adăugarea aliajului pentru topit

Turnarea

Se scoate chiuveta cu tiparul din cuptor și se introduce în aparatul de turnare (castomat) în al cărui creuzet a fost introdus metalul și se acționează butonul de pornire al castomatului care prin centrifugare introduce metalul in tipar.

Turnarea aliajului și chiuveta scoasă din castomat

Dezambalarea infrastructurii metalice

Tiparul este spart sub actiunea unui ciocan și fragmentele de masă de ambalat sunt indepărtate cu spatula.

După ce scheletul metalic este scos din tipar se trece la sablarea de curățare a acestuia, prin care se urmărește eliminarea masei de ambalat și a oxizilor metalici formați la turnare.

Dezambalarea Piesa metalică dezambalată Sablarea de curățare

Prelucrarea scheletului metalic

După ce infrastructura metalică este curățată de masă de ambalat și oxizi, se curăță modelul de spacer cu ajutorul steamer-ului și peste bonturi se pensulează un strat de lac de ocluzie pentru a se facilita adaptarea.

Curățarea modelului Bonturile sunt date cu lac de ocluzie

Scheletul metalic se prelucrează cu freze extradure și diamantate, fiind interzise gumele și pietrele care au liant ceramic deoarece particulele lăsate pe suprafața scheletului metalic pot interacționa cu placajul ceramic.

Prelucrarea începe cu tăierea tijelor de turnare, folosind un disc de carborund ranforsat. Tot cu același disc se subțiază apoi din grosime pe locul unde au fost lipite tijele.

Secționarea tijelor Adaptarea pe bont

Se continuă cu adaptarea scheletului pe model. Pentru acesta, se adapteaza bont cu bont, astfel: se așează scheletul pe bontul pe care s-a pensulat în prealabil lac de ocluzie și se îndepărtează cu freza surplusul indicat de lac.

După ce s-a adaptat scheletul și este verificată axa de inserție, se trece la reducerea din grosimea acestuia cu un disc de carborund, cu care se realizează și separația elementelor protezei conjuncte.

Reducerea zonelor de lipire între tije și cape

La colet se subțiază folosind freze extradure, verificând mereu cu un grosismetru. Urmărim subțierea acestuia și nu modificarea liniei coletului, așadar freza se va ține permanent paralelă cu coletul. Dacă este nevoie, se poate utiliza discul de carborund.

Prelucrarea la colet

Scheletul metalic adaptat pe model

După ce se prelucrează colereta se folosește o freză extradură mai mare pentru a netezi și subția fețele vestibulare și palatinale ale scheletului, apoi la fața ocluzală, unde pentru coroana turnată de pe 1.8 se verifică rapoartele ocluzale cu hârtie de ocluzie.

Prelucrarea fețelor vestibulare și palatinale

Adaptarea în ocluzie a coroanei turnate

Prelucrarea fețelor ocluzale

Cu o freză extradură de granulație mai mică si de formă efilată se finisează coletele și mai poi restul scheletului, apoi se verifică spațiul pentru placajul ceramic, iar la microsop se verifică suprafața infrastructurii. Scheletul metalic este apoi curățat si este trimis în cabinet pentru probă.

Condiționarea infrastructurii metalice

După probă, dacă totul este în regulă se trece la condiționarea suprafeței scheletului metalic prin sablare cu oxid de Al- corindon de 200 de microni, sub un unghi de 45º, la presiune de 3 bari conform indicațiilor producătorului aliajului. Importante sunt: mărimea particulelor, timpul de sablare și unghiul de sablare. Scheletul metalic este curățat cu un jet de aburi și din acest moment se manevrează utilizand o pensă, pentru a nu contamina suprafața acestuia.

Sablarea de condiționare Sceletul metalic sablat

Scheletul metalic este ținut cu o pensă și folosind o pensulă se acoperă cu pastă de bonding NP Primer- Heraceram, în strat uniform, fără a încărca. Se fixează pe un suport de ardere, se lasă să se usuce la gura cuptorului pentru a se evapora lichidul și se introduce la cuptorul de sinterizare.

Temperatura de pornire este 650ºC, care urcă cu 55 ºC/min și la 980ºC, vacuum-ul este menținut pentru 1 minut. Rolul bonding-ului este de a îmbunatați legătura metalo-ceramică, compensând deficitul de oxizi al aliajului de CrCo.

Aplicarea bonding-ului Bonding-ul pregătit de sinterizare

Bonding-ul sinterizat

Aplicarea placajului ceramic

După ce stratul de bonding a fost sinterizat, se lasă scheletul la răcit și se aplică primul strat de opac, cu rol de a masca scheletul metalic. Acesta este aplicat cu o pensulă și se are în vedere ca aplicarea sa se facă uniform, cu mișcări scurte, fără a intra în interiorul capelor. De asemenea, se urmărește să nu existe zone unde stratul este mai gros pentru că după sinterizare acesta va crăpa. Se usucă la gura cuptorului și se sinterizează 10 minute cu vacuum la 980 ºC. Se aplică apoi al doilea strat de opac.

Aplicarea primului strat de opac Opacul gata de sinterizare

Al doilea strat de opac Opacul sinterizat

După ce și al doilea strat de opac este sinterizat, se continuă cu aplicarea dentinei. Pe suportul de sticlă se pregătesc masele ceramice conform culorii stabilite și se prepară pasta de ceramică folosind apă distilată.

Pasta ceramică pregătită Aplicarea dentinei cervical

Aplicarea dentinei începe cu fața mucozală a intermediarilor și cu zona cervicală, după care se modelează morfologic. Se folosesc și efecte de fluorescență, opalescență și transluciditate pentru a mima efectele luminii pe dinții naturali. Acestea se aplică sub forma unor mameloane, pentru a imita lobii de creștere.

Deasupra se aplică stratul de smalț și smalț opalescent, iar interdentar se aplică efecte de creștere a intensității.

Stratul de smalț se aplică peste cel de dentină

După aplicarea fiecărui strat se face condensarea, folosind un șervețel, cu care se absoarbe excesul de lichid și o pensulă mai mare, cu care se netezește suprafața.

Placajul ceramic înainte de sinterizare: vedere vestibulară și ocluzală

După definitivarea modelajului și a netezirii suprafeței, se așează lucrarea pe suportul de ardere și se usucă la gura cuptorului. Programul de ardere începe cu o preîncălzire de 5 minute la 600 ºC, de unde urcă cu 100 ºC/minut pâna la 600 ºC unde pornește vacuum-ul până la 860 ºC, unde are loc sinterizarea.

Piesa protetică după ardere

Prelucrarea

Când liftul cuptorului a coborât, se scoate suportul de ardere și se lasă la răcit. După răcire se prelucrează proteza conjunctă. Se realizează separația elementelor punții cu ajutorul discului diamantat, se subțiază la colet și se aduce întreaga suprafață la o textură cât mai fină.

Prelucrarea interdentară elementelor protezei fixe Prelucarea la nivelul conectorului

Adaptarea în ocluzie a piesei protetice

Folosind hârtia de ocluzie se adaptează ocluzal, eliminând contactele premature cu o freză diamantată. După definitivarea prelucrării, lucrarea se curăță cu un jet de abur la steamer. Se aplică cu un penson stratul de glanz. Sinterizarea începe la 600 ºC, cu rata de creștere de 100 ºC/minut, până la 850 ºC, unde se menține fără vacuum timp de 1 minut.

Piesa protetică curățată este dată cu glazură

După ce programul de sinterizare s-a terminat, se lasă lucrarea la răcit, apoi se lustruiește coroana metalică turnată și coleretele cu un polipant, iar mai apoi se lustruiește folosind o perie și pastă de lustruit. La final, proteza conjunctă este sablată în interior, spălată, dezinfectată și amabalată pentru a fi trimisă în cabinet.

Piesa protetică finită- vedere vestibulară

Piesa protetică finită- vedere ocluzală

CONCLUZII

1. Utilizarea metalo-ceramicii în construcția protezelor conjuncte este impusă de creșterea exigențelor estetice ale pacienților și justificată de condițiile în care alternativa integral ceramică nu corespunde tuturor situațiilor clinice.

Metalo-ceramica rămâne o alternativă viabilă, deoarece asociază rezistența mecanică a infrastructurii metalice cu estetica placajului ceramic.

2. Toate obiectivele principiilor de tratament protetic conjunct suportă o creștere a exigențelor în cazul construcțiilor metalo-ceramice, tema noastră impunând acest fapt pentru principiul biomecanic, unde legătura metalo ceramică este primordială.

3. Condiționarea infrastructurii metalice în vederea placării cu ceramică se încadrează între exigențele particulare impuse construcției infrastructurii metalice. Ne referim aici la alegerea aliajului specific sistemului, design-ului imprimat la machetare și prelucrare finală și în cele din urmă tuturor caracteristicilor procesului de finalizare a suportului metalic.

4. Prelucrarea tehnologică a infrastructurii metalice presupune: sablarea de curățare, tăierea tijelor de turnare, prelucrarea mecanică cu discuri de carborund, freze extradure și diamantate, într-un singur sens, pentru a nu distruge microretențiile, crearea unei grosimi uniforme, suprafața să fie netedă, cu unghiuri de trecere rotunjite între aliaj și masa ceramică. Sablarea de condiționare se realizează cu corindon, de diametru 200 de microni, sub un unghi de 45º, la 3 bari, urmată de curățarea la steamer a scheletului metalic, aplicarea agentului de bonding NP Primer- Heraceram, în strat uniform, fără a încărca , care se usucă la gura cuptorului și se introduce la cuptorul de sinterizare. Temperatura de pornire este 650ºC, urcă cu 55 ºC/min și la 980ºC, vacuum-ul este menținut pentru 1 minut.

5. S-a utilizat aliaj crom-cobalt care permite din punct de vedere biomecanic dimensiuni reduse, dar cu rezistență mecanică crescută. Justificarea renunțării la oxidare o constituie precaritatea calității structurii de oxizi la aliajul de crom-cobalt al sistemului utilizat, de aceea am recurs la alternativa aplicării bondingului ca procedeu de legare metalo-ceramic.

6. Modul de execuție a infrastructuii metalice, a condiționării și depunerea placajului ceramic a condus la realizarea unei construcții metalo-ceramice perfect adaptabilă pe model și în cavitatea orală, cu o încadrare funcțională corespunzătoare din punct de vedere estetic și a rapoartelor dento-dentare statice și dinamice.

BIBLIOGRAFIE

BRATU D, COLOJOARĂ C, LERETTER M., CIOSESCU D. , ROMÎNU M., URAM-ȚUCULESCU S. – Materiale dentare în laboratorul de tehnică dentară – Editura “Helicon”, Timișoara 1994.

BRATU D., NUSSBAUM D.- Bazele clinice si tehnologice ale protezării fixe, Editura Medicală, Timișoara 2009

BRATU D si colab.: Coroana mixtă. Ediția a doua, Editura Helicon, Timișoara, 1998.

BORZEA D. – Ceramica în stomatologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

BURLUIV. , IFTENI G., IONESCU G. , MARIN G., STELEA O., ANTONESCU E. – Protetica dentară, Litografia UMF Iași, Iași 1981

IONIȚĂ S., PETRE A. – Ocluzia dentară, Editura Didactică si Pedagogică, București, 2003

IPS In Line System- Instructions for use, 2012

NAYLOR W.P.- Introduction to metal ceramic tehnology- Second Edition, Quintessece Publishin Co, New York, 2009

McLEAN, J.W.- The science and art of dental ceramics, Quintessence Publishing, , 1979

, J.W, SCED I.R., The base of metal-porcelain bond, Trans. Brit. Ceram. Soc 5-235: 1973

PĂTRAȘCU I, CIOCAN L.T.- Tehnologia modernă a coroanei mixte metalo-cermice, partea I, UMF Carol Davila, București

PĂTRAȘCU I., CIOCAN L.T., BANU M.,- Cauzele erorilor tehnologice în adeziunea metalo-ceramică, Revista Medicina Stomatologica, Timisoara, ISSN: 1453-1224, Vol 7, No.1, p. 11-17,2003

PHILIPS R.W., Science of dental materials, 9th edition, W.B Saunders Co, 1991

POPȘOR S, BIRIȘ C., COMAN L., Tehnologii ceramice și metalo-ceramice, Litografia UMF Tg. Mureș

RÂNDAȘU I. – Proteze dentare vol.II – Editura Medicală, București 1987.

ROSENSTIEL S.F. et colab.- Contemporary fixed prosthodontics, Third Edition, Mosby Inc., 2001

RÎNDAȘU I.: Proteze dentare. Vol. I. Editura Medicală, București. 1994.

RÎNDAȘU I, STANCIU L- Restaurări protetice dentare fixe, Ed.Meteor, București, 2006

STADOLEANU C, BURLUI V., Edentația parțială intercalată redusă-Algoritmul tratamentului, Ed. Apollonia Iasi 2002

YAMAMOTO M.- Basic technique for metal-ceramics (color atlas) – Quintessence Publishing Co, Hong Kong 1990