Aplicatie Soft Pentru Gestionarea Reclamatiilor
Aplicație soft pentru gestionarea reclamatiilor.
Cuprins
Capitolul 1. Introducere
Definițiile calității
Măsurarea calității.
Calitatea produselor
Calitatea proceselor
Calitatea serviciilor
Capitolul 2. Asigurarea calității asistată de calculator (CAQ)
2.1 Ce este controlul calității asistat de calculator sau CAQC?
2.2 Puncte importante și avantaje ale CAQC
Capitolul 3. Fiabilitate
3.1 Concepte. Clasificare
3.2 Corelația calitate – fiabilitate
3.3 Criterii de clasificare a defecțiunilor:
3.4 Durata de funcționare a unui produs
3.5 Termeni referitori la durata de funcționare
3.6 Termeni referitori la lucrările de menținere a fiabilității
Capitolul 4. Baze de date
4.1 Informații generale
4.2 Sisteme de baze de date
4.3 Nivelul de organizare a datelor într-o bază de date
4.4 Modelarea la nivel logic a datelor într-o bază de date
4.5 Conceptul de sistem de gestiune a bazelor de date
4.6 Activitățile asigurate de SGBD
4.7 Obiectivele unui SGBD
4.8 Funcțiile unui SGBD
Capitolul 5. Softuri si limbaje de programare utilizate
5.1 WAMPServer 5.2 Apache HTTP server
5.2.1 Caracteristici
5.3 Limbajul de programare PHP
5.3.1 Istoric
5.3.2 Popularitate
5.3.3 Utilizare
5.3.4 Tipuri de date interne
5.4 MySQL
5.5 Biblioteca javascript jQuery
5.5.1 Caracteristici
5.5.2 Inclus in librarie
5.5.3 Plug-inuri jQuery.
Capitolul 6. Aplicație soft pentru monitorizarea conformanței tehnice a produselor a unui aparat.
6.1 Prezentare interfață
Procesarea datelor
6.3 Adăugarea înregistrărilor
Bibliografie
Capitolul 1. Introducere
Calitatea este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite.
Calitatea superioară a produselor sau serviciilor oferite de firme constituie criterii de bază pentru obținerea satisfacției clienților și profitabilității firmelor. Un nivel ridicat de calitate va determina o satisfacție mai deplină a clientului, permițând deseori reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurarea competitivității produselor/serviciilor pe piață.
1.1 Definițiile calității
Există numeroase definiții ale termenului calitate, care exprimă un înțeles diferit pentru domenii diferite, formulate de experți diferiți în calitate. Totuși, variantele de definiții acceptate mai frecvent sunt următoarele:
"corespunzător pentru utilizare" (Cf. J.M.Juran)
"conformitate cu cerințele" (Crosby)
" un ansamblu de caracteristici ale unei entități care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesități exprimate sau implicite" (SR ISO 8402:1995); "măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinește cerințele"; conform acestei definiții, calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;
modele ale calității pentru afaceri, care includ Premiul Deming (Deming Prize), modelul de excelență european EFQM (EFQM Excellence Model) , Malcolm Baldrige National Quality Award, Canada Awards for Excellence.
Definiția "corespunzător pentru utilizare" este cea mai cuprinzătoare și mai conceptuală în natură. Această definiție accentuează necesitățile clienților și se focalizează pe utilizarea produsului, respectiv asigurarea serviciului prestat.
Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele (sau cu specificațiile)" este cea mai obișnuită definiție utilizată de compartimentele organizației cele mai apropiate de producerea fizică a bunurilor sau de livrarea serviciilor.
Referitor la definiția calității din standardul SR ISO 8402 este util de menționat că termenul "calitate" nu ar trebui utilizat în interpretarea greșită de "grad de excelență", într-un sens comparativ sau pentru evaluări în sens cantitativ, deoarece aceste semnificații satisfac numai o parte a definiției. Pe de altă parte, "gradul de excelență" este o definiție vagă, deoarece excelența este alt termen dificil de definit.
"Necesitățile" invocate în definiția standardizată a calității sunt exprimate prin caracteristici cu criterii specificate care pot include aspecte privind performanțele, aptitudinea de utilizare,dependabilitatea, securitatea nucleară, protecția mediului, considerente economice și estetice.
O definiție alternativă celei din standard este enunțată de A.M. Enătescu ș.a.:"Calitatea este abilitatea unui ansamblu de caracteristici intrinseci ale unui produs, sistem sau proces de a îndeplini cerințe ale clientului sau ale altor părți interesate." Această definiție este apropiată ca semnificație de cea dată în standard.
Într-o definiție foarte generală din Dicționarul explicativ al limbii române DEX onlinese afirmă: "Calitatea este totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelate lucruri. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău)."
Enciclopedia Britanică oferă o definiție a calității în filozofie : "o proprietate care se aplică obiectelor considerate separat, în contrast cu relația care se aplică obiectelor luate în perechi, cîte trei etc…."
Webster's Online Dictionary prezintă următoarele definiții pentru termenul calitate :
un atribut esențial și distinctiv a ceva sau al cuiva;
grad de excelență sau valoare;
proprietate caracteristică ce definește natura aparent individuală a ceva;
stare socială superioară, "un om de calitate".
Calitatea este, prin urmare, o problemă de grad (valoare relativă). Ca urmare, problema centrală a calității este: cât de exact acest set de caracteristici inerente este conform cu acest set de cerințe? Pe scurt, calitatea a ceva depinde de un set de caracteristici inerente și de un set de cerințe și de cât de exact cele dintâi sunt conforme cu cele din urmă.
In conformitate cu această definiție, calitatea este un concept relativ. Prin legarea calității cu cerințele, în ISO 9000:2005 se susține că [conceptul de] calitate a ceva (a unui lucru) nu poate fi stabilit în vid. Calitatea este totdeauna relativă la un set de cerințe."
David A. Garvin (1988) a definit opt "dimensiuni ale calității" : calitatea performanței, trăsăturile sau caracteristicile complementare, fiabilitatea, calitatea de conformitate, durabilitatea, ușurința efectuării mentenanței, caracteristici estetice, calitatea percepută (vezi TQM)
O definiție originală a calității a fost introdusă de Dr. Genichi Taguchi prin conceptul de "quality by design" , cu sensul de calitate (obținută) prin proiectare : calitatea trebuie construită la proiectarea produsului, pentru a se asigura că produsul va atinge în mod consistent o calitate predefinită la sfârșitul procesului de fabricație.
1.2 Măsurarea calității
Măsurarea calității constă în cuantificarea nivelului curent al performanței în conformitate cu standarde de performanță. Evaluarea calității măsoară diferența dintre performanța așteptată și cea reală, pentru a identifica oportunitățile de îmbunătățire a calității.
Standardele de performanță pot fi stabilite pentru diferitele dimensiuni ale calității, de exemplu calitatea performanței tehnice, calitatea de conformitate etc. Măsurarea calității produselor, proceselor sau serviciilor necesită colectarea și analiza informațiilor, exprimate în termenii măsurătorilor și metricilor asociate măsurărilor. Uneori, măsurarea calității este utilizată pentru interpretarea calității ca procentaj de elemente conforme sau neconforme din lot.
Știința măsurării cantitative a uneia sau a mai multor caracteristici ale calității este denumită calimetrie (fr.qualimétrie). O definiție dezvoltată a calimetriei este următoarea: "disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea, aprecierea, evaluarea calității produselor, proceselor, serviciilor". Calimetria nu trebuie confundată cu calitologia, care este definită ca fiind știința despre calitate. Această denumire a apărut în urma răspîndirii standardelor din seria ISO 9000.
Termenul calimetrie a fost adoptat de EOQC (Organizația Europeană a Calității) în anul 1971 și oficializat în 1981, ca "știință a măsurării calității". In referințele bibliografice rusești, de exemplu se menționează că disciplina științifică "calimetrie", definită ca teorie științifică care studiază și realizează metodele estimării calității, a fost dezvoltată în fosta U.R.S.S. de către Garri Gaikovici Azgaldov, începînd din 1968.
Măsura calității reprezintă măsura cantitativă a caracteristicilor și atributelor unui produs. Măsura calității atribuie valori numerice unei caracteristici specifice de calitate. Măsurile calității pot fi de diferite forme : măsuri fizice și chimice, procentul de produse neconforme cu specificațiile, indicele demeritelor etc.
Prin nivel de calitate se înțelege o măsură relativă a calității, obținută prin compararea valorilor observate cu valorile impuse. Evaluarea nivelului de calitate obținut în urma procesului de fabricație al produsului implică cunoașterea caracteristicilor sale de calitate, prin măsurare, numărare etc.
Nivelul de calitate se poate exprima sub forma:
unui calificativ (calitate excepțională, nivel corespunzător, nivel scăzut);
unui indicator de calitate, indice sau coeficient.
În industrie, pentru măsurarea calității produselor se procedează la măsurarea unor caracteristici de calitate ale produselor, precum și la determinarea unor indicatori, indici sau coeficienți ai calității.
Indicatorii calității produselor sunt expresii cantitative ale caracteristicilor acestora și arată măsura în care un anumit produs , în timpul utilizării, îndeplinește condițiile specifice destinației sale. Sistemul de indicatori ai calității produselor este format din două grupe : indicatori pentru aprecierea performanțelor calitative și indicatori pentru aprecierea lipsei de calitate.
Caracteristica de calitate a unui produs, proces sau sistem reprezintă trăsătura distinctivă intrinsecă a acestuia referitoare la o cerință. Măsurarea unei caracteristici de calitate constă în obținerea valorii numerice prin care se exprimă valoarea absolută a acelei caracteristici în anumite unități de măsură.
Caracteristicile de calitate ale produselor se pot grupa astfel:
caracteristici tehnice;
caracteristici economice;
caracteristici sociale;
caracteristici de disponibilitate;
caracteristici psihosenzoriale;
caracteristici ergonomice;
caracteristici comportamentale.
Caracteristicile tehnice reprezintă atribute indispensabile ale calității produselor care vizează concepția constructiv-funcțională, parametrii de funcționare, proprietățile fizico-chimice sau biologice etc. Exemple : densitate, randament etc.
Caracteristicile economice reflectă economic nivelul tehnic al produsului și costurile de funcționare, inclusiv cheltuielile de mentenanță.
Caracteristicile sociale vizează efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum și utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranței și sănătății oamenilor.
Caracteristicile de disponibilitate reflectă aptitudinea, capacitatea produselor de a-și realiza funcțiile utile de-a lungul duratei de viață a acestora, aptitudine definită prin două concepte: fiabilitate și mentenabilitate.
Caracteristicile psihosenzoriale se referă la efectele de ordin estetic, organoleptic etc. pe care produsele le au asupra utilizatorilor (consumatorilor) prin formă, culoare, gust, văz, auz, miros, sau caracteristici determinate prin senzații ( de frig, de cald, de moale, de tare).
Caracteristicile ergonomice exprimă de exemplu gradul de confort, caracteristici fiziologice sau referitoare la securitatea individului.
Caraclei caracteristici în anumite unități de măsură.
Caracteristicile de calitate ale produselor se pot grupa astfel:
caracteristici tehnice;
caracteristici economice;
caracteristici sociale;
caracteristici de disponibilitate;
caracteristici psihosenzoriale;
caracteristici ergonomice;
caracteristici comportamentale.
Caracteristicile tehnice reprezintă atribute indispensabile ale calității produselor care vizează concepția constructiv-funcțională, parametrii de funcționare, proprietățile fizico-chimice sau biologice etc. Exemple : densitate, randament etc.
Caracteristicile economice reflectă economic nivelul tehnic al produsului și costurile de funcționare, inclusiv cheltuielile de mentenanță.
Caracteristicile sociale vizează efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum și utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranței și sănătății oamenilor.
Caracteristicile de disponibilitate reflectă aptitudinea, capacitatea produselor de a-și realiza funcțiile utile de-a lungul duratei de viață a acestora, aptitudine definită prin două concepte: fiabilitate și mentenabilitate.
Caracteristicile psihosenzoriale se referă la efectele de ordin estetic, organoleptic etc. pe care produsele le au asupra utilizatorilor (consumatorilor) prin formă, culoare, gust, văz, auz, miros, sau caracteristici determinate prin senzații ( de frig, de cald, de moale, de tare).
Caracteristicile ergonomice exprimă de exemplu gradul de confort, caracteristici fiziologice sau referitoare la securitatea individului.
Caracteristicile comportamentale se referă de exemplu la curtoazie, onestitate, sinceritate etc. Au o relevanță semnificativă în estimarea calității serviciilor.
Prin compararea caracteristicilor de calitate reale, efective cu cele prevăzute în documentația tehnică, în norme și în standarde se evaluează calitatea produselor, proceselor, serviciilor etc.
1.3 Calitatea produselor
Calitatea unui produs reprezintă ansamblul de caracteristici ale produsului care îi conferă acestuia capabilitatea de a satisface cerințe și dorințe ale clienților. Pe baza acestei definiții, un produs va fi "de calitate" în măsura în care ansamblul de caracteristici va satisface cerințele clienților (sau ale consumatorilor, ale pieței); în alți termeni, satisfacția clienților este o măsură a calității produselor.
Există mai multe abordări pentru descrierea generală a calității produselor:
Abordarea bazată pe fabricație (sau pe proces) se referă în esență la proiectarea, ingineria produsului și procesele de fabricație implicate în fabricarea acestuia. In această opinie, calitatea se măsoară prin gradul de conformitate cu specificațiile și cerințele predeterminate și abaterile identificate față de aceste cerințe. Prin măsurare este identificată calitatea de conformitate care se realizează în procesul de producție și care este determinată de starea proceselor tehnologice, de calitatea utilajelor, dispozitivelor, sculelor, activitățile de urmărire și control. Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele" aparține lui Ph. B.Crosby (vezi secțiunea Definițiile calității). Această definiție se poate utiliza numai în situația precizării cerințelor, specificate prin contracte sau în studii de marketing.
Abordarea bazată pe utilizator. Pentru utilizatori, un produs de calitate superioară este cel care prin caracteristicile sale satisface cel mai bine dorințele și așteptările. Potrivit acestei abordări, calitatea produsului reprezintă aptitudinea de a fi corespunzător pentru utilizare ("fitness for use"), concept susținut de J.M.Juran. Prin îmbunătățirea caracteristicilor de calitate proiectate se asigură o calitate de proiectare superioară.
A treia abordare referitoare la calitate este de a considera produsul ca sistem care încorporează acele caracteristici ce aparțin direct operării și funcționării produsului. Această abordare include o suprapunere a abordărilor bazate pe fabricație și pe consumator sau utilizator.
Uneori se deosebește și o calitate de livrare, caracterizată de lipsa deficiențelor produsului livrat de furnizor. Existența unor deficiențe cum sunt defectele, întîrzieri, reprelucrări (rework- l.engl.) și rebuturi pe întregul lanț de creare a valorii pînă cînd produsul este livrat la consumatorul final este asociată cu o calitate slabă.
Disponibilitatea produsului este forma cea mai completă de manifestare a calității pe durata de viață a produsului (în exploatare). Disponibilitatea reprezintă aptitudinea unui produs de a-și îndeplini funcția în condiții impuse de aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate și de organizare a acțiunilor de mentenanță, într-un interval de timp specificat. Un produs poate fi utilizat în scopul pentru care a fost creat, adică poate fi "disponibil", dacă prezintă fiabilitate și mentenabilitate (întreținere și reparare ușoară).
1.4 Calitatea proceselor
Calitatea procesului se referă la gradul în care un proces acceptabil, inclusiv măsurători și criterii de calitate, a fost implementat și este conform cu standarde prestabilite, ghiduri etc. pentru a produce artefacte. Calitatea procesului este măsurată nu numai prin gradul în care procesul este conform cu o calitate superioară, ci și prin gradul de calitate al produselor rezultate din proces. La estimarea calității procesului se ia în considerare starea implementării curente a procesului, în comparație cu implementarea planificată. Un proces "de calitate" prezintă aptitudinea de a reproduce menținerea sub control a fluxului procesului.
Conceptul de calitatea procesului se aplică de asemenea la dezvoltare, planificarea producției, management, administrație și procese de achiziție.
Calitatea proceselor implică : planificarea menținerii sub control a proceselor, asigurarea capabilității proceselor, calitatea furniturilor, utilităților și condițiile de mediu.
Planificarea menținerii sub control a proceselor presupune : stabilirea unor proceduri documentate care definesc metodele de producție, de montaj și de service, evaluarea eficacității potențiale a proceselor, stabilirea localizării posturilor de verificare a calității pe fluxul tehnologic și stabilirea metodelor de măsurare, monitorizarea și controlul parametrilor procesului tehnologic.
Capabilitatea procesului reprezintă aptitudinea acestuia de a satisface obiectivele calității în condiții operaționale (cf.J.M.Juran, op.cit.). Analiza capabilității unui proces se efectuează pe baza măsurării caracteristicii de calitate a produsului rezultat în urma procesului.
Analiza capabilității procesului necesită parcurgerea următoarelor etape:
Determinarea stabilității procesului. Procesul de fabricație este stabil sau în stare de control dacă se află numai sub influența cauzelor întâmplătoare, cauzele sistematice fiind eliminate. Dacă procesul este instabil, se impune aducerea sa în stare de control.
Verificarea normalității repartiției prin aplicarea testelor de normalitate. In mod obișnuit, caracteristicile de calitate măsurabile se repartizează statistic după legea normală de repartiție (legea lui Gauss).
Calcularea coeficienților sau indicilor care indică precizia procesului.
Unul dintre indicii utilizați pentru aprecierea capabilității proceselor tehnologice este indicele (indicatorul) de capabilitate al procesului Cp, determinat cu relația:
Cp = (TS – TI)/6s
în care TS și TI reprezintă limitele superioară și respectiv inferioară ale cîmpului de toleranță, iar s este abaterea standard a mărimii (caracteristicii) măsurate.
Pentru a se asigura capabilitatea permanentă a proceselor, în sensul capacității proceselor de a realiza produsul conform cu specificațiile este necesară mentenanța corespunzătoare a echipamentelor utilizate în procese.
In sectorul proceselor de producție pot exista următoarele categorii de procese:
Procese dominate de oameni (de operatori);
Procese dominate de mașini (utilaje);
Procese dominate de reglaje;
Procese dominate de componente.
Procesele dominate de oameni se regăsesc frecvent în domeniul serviciilor. Calitatea serviciului depinde în aceste cazuri de calificarea, competența și responsabilitatea prestatorului de serviciu.
Procesele dominate de mașini (utilaje). Într-o mare măsură, calitatea proceselor de fabricație depinde de capacitatea mașinilor de a realiza produse în limitele specificațiilor , de stabilitatea proceselor etc. Pentru a evita modificarea caracteristicilor de calitate ale produsului este necesară efectuarea unor analize periodice ale capabilității mașinilor (prin calculul indicelui de capabilitate) și stabilirea stării procesului (ca reglaj și precizie).
Procese dominate de reglaje. Documentația de fabricație trebuie să furnizeze operatorilor mijloace pentru reglarea precisă și verificarea reglajelor înainte ca operațiile tehnologice să fie inițiate. Utilizarea unor mijloace de monitorizare a proceselor, sau a unor metode de control statistic al proceselor permit menținerea sub control a proceselor și asigurarea calității acestora.
Procese dominate de componente. Aceste procese se bazează pe calitatea componentelor realizate într-o fază anterioară : semifabricate, părți componente etc. In aceste situații este necesară verificarea componentelor înainte de introducerea lor în proces.
1.4 Calitatea serviciilor
Activitățile întreprinderilor din sfera serviciilor se deosebesc în multe privințe de activitățile desfășurate în întreprinderi producătoare de produse materiale, de aceea și perceperea calității serviciilor este mai dificilă.
Serviciul este "rezultatul generat prin activități la interfața furnizor/client și prin activități interne la furnizor pentru a răspunde cerințelor clientului." (cf. ISO 9004-2). Prestarea serviciului este o activitate sau un proces efectuat de persoane, care este orientat pe satisfacerea cerințelor clienților (externi sau interni). Clienții interni sunt cei din propria organizație prestatoare de servicii.
Prestarea unui serviciu poate implica, de exemplu, următoarele:
o activitate desfășurată asupra unui produs material furnizat de client (de exemplu, un autoturism care trebuie reparat);
o activitate desfășurată asupra unui produs imaterial furnizat de client (de exemplu, declarația de venit necesară pentru pregătirea rambursării unei taxe);
livrarea unui produs imaterial (de exemplu, livrarea de informații atunci când se transmit cunoștințe);
crearea unei ambianțe pentru client (de exemplu, în hoteluri și restaurante).
Serviciile prezintă o serie de caracteristici specifice care le deosebesc de activitățile de producere a bunurilor materiale :
Intangibilitatea multor servicii : prin natura lor, multe servicii sunt imateriale, ele nu pot fi gustate, palpate sau auzite înainte de a fi "consumate" ( de exemplu, servicii turistice, divertismentul sau o consultanță financiară);
Inseparabilitatea : suprapunerea momentului de producere și de consumare a serviciului;
Nestocabilitatea : serviciile nu pot fi stocate pentru a fi utilizate ulterior;
Interacțiunea puternică client-prestator : clientul căruia i se prestează un serviciu este fizic prezent la efectuarea acelui serviciu personal, de exemplu în cazul serviciilor de alimentație, al serviciilor medicale etc.
Cerințele pentru servicii trebuie să fie clar definite sub forma unor caracteristici observabile de către client și susceptibile de a fi evaluate de către acesta.
Analiza prealabilă a așteptărilor și cerințelor clienților trebuie să precizeze :
caracteristicile serviciului sau prestării serviciului;
serviciul minim asigurat prin prestare;
"serviciul +" care permite diferențierea de concurență.
Pentru anumite servicii imateriale, "vizibilizarea" componentelor "satisfacției clienților" ,traducerea cerințelor în proceduri care încadrează activități este o sarcină indispensabilă pentru îmbunătățirea continuă a calității.
Semnificația caracteristicilor calității serviciilor și categoriile de caracteristici pot varia considerabil în funcție de natura serviciilor.
Nu există un consens general asupra caracteristicilor calității serviciilor. Christian Grönroos (1984) distinge două dimensiuni ale calității serviciilor, care sunt percepute și evaluate de către clienți: calitatea tehnică și calitatea funcțională.
Calitatea tehnică a serviciului se concentrează pe ceea ce este furnizat de organizația prestatoare de servicii ca rezultat tehnic al procesului de prestare. Calitatea funcțională se concentrează pe modul în care este furnizat serviciul. Grönroos sugerează că atributul de calitate funcțională este mai important decât calitatea tehnică în multe piețe de produse, motivul fiind că competența tehnică este un factor de calificare pentru nivelul de intrare spre a fi furnizor de servicii în aceste piețe. Modelul propus de Grönroos aparține așa-numitei "școli nordice" asupra calității serviciilor.
Standardul internațional ISO 9004-2 propune următoarele caracteristici ale serviciilor :
calitatea accesului la serviciu și disponibilitatea serviciului;
siguranța și securitatea serviciului;
fiabilitatea și dependabilitatea serviciului;
atractivitatea facilităților asociate cu serviciul (de exemplu, decorul din interiorul unui restaurant);
întîrzierea serviciului (caracteristică de non-calitate), durata prestării, durata proceselor de prestare;
igiena serviciului și curățenia furnizorilor de servicii;
competența și cunoștințele furnizorilor de servicii;
curtoazia, atenția și abilități de comunicare;
cantitatea și tipurile de accesorii și materiale asociate serviciului.
Calitatea accesului la serviciu depinde de posibilitatea de a contacta operativ prestatorul, de a afla operativ toate informațiile necesare asupra serviciilor oferite, competențele de comunicare cu clientul fiind foarte importante.
Disponibilitatea serviciului depinde de respectarea termenelor de livrare stabilite, de promptitudinea servirii clienților. Disponibilitatea serviciului este un termen care exprimă în ce perioadă poate fi accesat acel serviciu. Este esențial ca perioada în care serviciul este disponibil să fie clar definită pentru toți utilizatorii : orele de utilizare, variații sezoniere, perioade definite de mentenanță programată.
Pentru servicii specifice pot exista caracteristici de calitate special formulate.
Măsura calității serviciilor este evaluarea de către clienți. Unele date statistice și diagrame de control folosite la evaluarea calității în sectoare de producție pot fi aplicate și pentru servicii.
În sectorul serviciilor medicale, pentru evaluarea calității se pot utiliza observații directe ale performanțelor personalului medical, combinate cu evaluarea indirectă prin interviuri cu pacienții.
Măsurarea gradului de satisfacție a clienților se realizează prin metode relativ precise, ca de exemplu metoda indicilor, metoda demeritelor (penalizării defectelor) sau anchete asupra satisfacției. Determinarea percepției clienților poate include obținerea de informații din surse cum sunt date de la clienți asupra calității serviciului prestat, analiza pierderilor afacerii datorate non-calității, rapoarte utilizate de către operatorii comerciali etc.
Capitolul 2. Asigurarea calității asistată de calculator (CAQ)
Asigurarea calității asistată de calculator (CAQ) este o aplicație inginerească a calculatoarelor și mașinilor comandate de calculator pentru definirea și inspecția calității produselor. Acest concept include : analiza toleranțelor dimensionale, utilizând informațiile despre produse și fabricație (PMI) asupra modelelor CAD (Computer-aided design), inspecția asistată de calculator cu mașini de măsurat în coordonate, compararea datelor obținute ptrin intermediul tehnologiilor de scanare 3D a pieselor fizice față de modele CAD, FMEA, Controlul Statistic al Proceselor.
2.1 Ce este controlul calității asistat de calculator sau CAQC?
Folosința calculatoarelor pentru controlul calității produsului se numește controlul calitații ajutat de către calculator sau CAQC. Cele 2 mari parti ale controlului calitatii sunt inspectia si testul, care traditional sunt efectuate manual cu ajutorul gage-urilor, aparate de masura si aparte de test. Cele 2 parti majore ale controlului calitatii asistat de calculator sunt insepecia asistata de calculator(CAI) si testarea asistata de calculator (CAT). CAI si CAT sunt efectuate prin folosirea celei mai recente automatizari de calculatore si tehnologie de senzori. CAI si CAT sunt sisteme de sine statatoare, iar fara ele potentialul maxim nu poate fi atins.
Obiectivele principale ale CAQC sunt imbunatatirea calitatii produsului si imbunatatirea productivitatii in inspectia procesului pentru a reduce timpul de productie.
2.2 Puncte importante și avantaje ale CAQC.
Aici se află avantajele si punctele forte ale procesului de control al calității:
100% testare si inspecție.: In procesul manualelor traditionale testarea si inspectia este facuta de catre procesul de sampling din sute si mii de produse sau parti produse de catre companie din moment ce nu este posibil sa verifici absolut fiecare produs in parte. Cu CAI sau CAT inspectie 100%,compania nu trebuie sa depinda de metoda de control statistic al calitatii care presupune ca orice mai putin de 100% este acceptabil. Cu inspectia controlata de calculator este necesar pentru departamentul de control al calitatii sa se multumeasca cu mai putin decat perfectiunea.
Inspectia integrata cu procesul de fabricatie: In procesul traditional se separa departamentul de control al calitatii unde produsul fabricat este luat la inspectie si testare. In CAQC procesul de inspectie este integrat in procesul de fabricatie si este localizat de-a lungul liniei de productie. De aceea in momentul in care produsul este fabricat este testat imediat de catre procesul computerizaat fara a-l muta catre o alta locatie. Aceasta ajuta la reducerea timpului total necesar pentru fabricarea produsului.
Folosirea senzorilor non-contact: In procesul aditional produsul sau partea ce urmeaza sa fie inspectata este manuit manual din moment ce trebuie pozitionat corespunzator pentru inspectie pe birou sau intr-o locatie propice. In CAQC senzorii non-contact sunt folositi pentru scopul inspectiei si ei inspecteaza produsul fara a intra in contact cu produsul. Senzorii non-contact actionati de catre calculator sunt tinuti alaturi de linia de productie si pot verifica produsul foarte rapid in fractiuni de secunda. In viitor cu cu alte avansari in domeniul tehnologiei, robotii vor fi folositi pentru a desfasura procesul de inspectie astfel automatizand si grabind procesul.
Sistemul computerizat de feedback al controlului: Datele colectate de senzorii non-contact sunt trimise ca feedback catre sisteme de control computerizate. Aceste sisteme vor face analiza datelor incluzand statistic trend. Aceasta ajuta in identificarea problmelelor ce au loc in linia de fabricatie si la gasirea unei solutii pentru ele. De exemplu rezultatele de la senzorii non-contact pot indica faptul ca piesele fabricate nu sunt in limitele de tolerante acceptate. Aceasta ar ajuta productia sau personalul de la controlul calitatii sa gaseasca mai precis locatia problemei si cauza exacta. Actiunea corectiva luata rapid salveaza mult timp si bani datorita reducerii de pierderi si imbunatateste calitatea produsului.
Controlul calitatii ajutata de catre calculator si integrarea CAD/CAM: Separat de inspectie si testare, calculatoarele sunt folosite intr-un numar de zone ale controlului calitatii. Toate aceste aplicatii ale CAQC pot fi integrate cu CAD/CAM pentru a face design-ul intregului proces de fabricare controlat de catre calculatoare transformat intr-un proces intreg automat.
Capitolul 3. Fiabilitate
3.1 Concepte. Clasificare
Fiabilitatea poate fi definită ca:
ansamblul caracteristicilor calitative ale unui sistem tehnic care reflectă capacitatea acestuia de a fi utilizat, în condiții prescrise, un timp cât mai îndelungat (conceptul calitativ al fiabilității)
măsura probabilității de bună funcționare a unui sistem în conformitate cu normele prescrise (conceptul cantitativ al fiabilității)
mărime care exprimă siguranța în funcționare a unui sistem tehnic.
Dacă prin calitate se poate înțelege totalitatea proprietăților unui produs care îl fac apt pentru o destinație anume, fiabilitatea reflectă calitatea produsului extinsă în timp (proprietate dinamică a calității), respectiv capacitatea produsului de a-și menține calitatea pe toată durata de utilizare.
Termenul de fiabilitate provine din limba franceză:
Fiabilité – mărime caracterizând securitatea funcționării unui mecanism; măsură a probabilității de funcționare a unei aparaturi conform normelor prescrise.
În limba engleză termenul corespunzător este reliability – demn de încredere, sigur, pe care te poți bizui.
Teoria fiabilității s-a dezvoltat în mod deosebit în ultima parte a secolului XX, odată cu progresul tehnologic, diversificarea, modernizarea producției și a produselor, fiind orientată pe studiul prognozei produselor în exploatare respectiv pe cunoașterea și aplicarea căilor de asigurare și de optimizare a indicatorilor specifici.
Factori care influențează fiabilitatea
Factorii care influențează fiabilitatea pot fi de natură:
umană
materială
economică
socială.
După efectul pe care îl au, acești factori, se disting:
factori care măresc fiabilitatea, și anume:
a1. factori care măresc perioada de funcționare fără defecte: proiectarea fiabilă, execuția riguroasă a produsului conform documentelor tehnico-economice, controlul în execuție, aplicarea unor tehnologii avansate (execuție, montaj etc.), executarea unor operații de testare, experimentare, rodare, asigurarea termoizolării, ermetizării, aclimatizării, conceperea unor tehnici moderne de prognoză, diagnoză, profilaxie, utilizarea unor elemente de siguranță, prevederea unor soluții tehnice rezistente la șocuri și suprasarcini, calificarea adecvată a personalului
3.2 Corelația calitate – fiabilitate
Calitatea unui produs este reflectată de gradul în care acesta satisface cerințele beneficiarului. Fiabilitatea reprezintă capacitatea produsului de a-și păstra calitatea pe durata de timp impusă și în condiții determinate de utilizare, iar calitatea reflectă fiabilitatea produsului la momentul t = 0.
Fig 3.1 Schema corelației calitate-fiabilitate
Ca termeni, se deosebesc:
Neconformitatea sau nonconformanța – o abatere a unei caracteristici de calitate de la nivelul dorit sau stare care apare cu o severitate suficientă ca produsul sau serviciul asociat să nu îndeplinească cerința unei specificații.
Defectul – abatere a unei caracteristici de calitate de la nivelul dorit sau stare, care apare, la un moment dat, cu o severitate suficientă pentru ca produsul sau serviciul să nu satisfacă cerințele de utilizare, normale sau rațional previzibile.
Deci nonconformanța este un termen specific controlului calității la producător sau la recepția unui produs, iar defectul este un termen utilizat în exploatare.
O defecțiune are întotdeauna asociată o nonconformanță.
3.3 Criterii de clasificare a defecțiunilor:
după durata defecțiunii:
defecțiune temporară: apare în anumite condiții și dispare fără a fi necesară intervenția omului, după îndepărtarea cauzelor care au generat-o. De exemplu, motorul nu dezvoltă puterea normală din cauza temperaturii prea ridicate a mediului ambiant.
defecțiune intermitentă: este temporară și se repetă; în mod curent se datorează unui regim sau unor condiții anormale de lucru.
defecțiune stabilă: nu poate fi înlăturată prin repararea sau înlocuirea elementului sau subansamblului defect.
3.4 Durata de funcționare a unui produs
În figura 3.2, curbele a, b sunt specifice unor produse caracterizate prin proiectare și fabricație îngrijite, iar curba c este specifică unui produs cu carențe de proiectare și fabricație.
Fig 3.1
după momentul apariției defectării:
defecte timpurii (precoce sau de rodaj) – sunt datorate unor imperfecțiuni de proiectare sau de fabricație
defecțiuni întâmplătoare – manifestate pe timpul duratei normale de viață
defecțiuni de uzură sau îmbătrânire – tipice pentru perioada finală.
după modul de depistare:
vizibile
ascunse
după metoda de eliminare a defectelor:
schimbarea piesei defecte
repararea piesei defecte
reglare
după posibilitatea eliminării cauzei:
eliminabilă
neeliminabilă
după complexitatea intervenției tehnice necesare pentru eliminarea cauzei:
simplă
complexă
după nivelul de defectare:
totală
parțială
după pondere și efect:
minore
majore
critice
inadmisibile
după evoluție:
progresiv
în salt (brusc)
după anumite legi statistice
fără a reflecta o anumită lege statistică
după rata de defectare:
aleatoare (λ = const)
premature
tardive
3.5 Termeni referitori la durata de funcționare
Timpul de bună funcționare
Pentru sisteme reparabile, timpul de bună funcționare reprezintă intervalul dintre două defecțiuni succesive, în care aceste sisteme funcționează conform specificațiilor.
Pentru sisteme nereparabile acesta reprezintă durata de utilizare, adică perioada de funcționare până la defectare (durata de viață).
Funcție de componentă, subansamblu sau ansamblu, timpul de bună funcționare se exprimă în unități de timp, distanța parcursă măsurată în kilometri, numărul de cicluri de funcționare, toate măsurate între defecțiuni.
Timpul mediu de bună funcționare
Întrucât la produsele de același tip, timpii de funcționare între defecțiuni sunt variabili, în practică se apelează curent la timpul mediu de bună funcționare sau media timpului de bună funcționare. Pentru dispozitivele nereparabile se utilizează și noțiunea de timp mediu de viață sau durata medie de viață.
Timpul maxim admis de folosire (resursa)
Timpul maxim admis de folosire, sau resursa dispozitivului, reprezintă durata de utilizare până când acesta atinge o situație limită admisă pentru parametrii de funcționare.
În cazul dispozitivelor pentru care sunt prescrise diverse intervenții pe durata de folosință se mai prescriu ca parametri specifici și alți timpi:
timpul de funcționare până la efectuarea reviziei
timpul de funcționare până la efectuarea reparației
timpul de funcționare până la cădere și înlocuire.
Pentru un lot de dispozitive se utilizează frecvent timpul mediu de folosire admis sau resursa medie.
3.6 Termeni referitori la lucrările de menținere a fiabilității
Mentenanța
Un dispozitiv reparabil care a înregistrat o cădere, trebuie restabilit și repus în stare de funcționare. Ansamblul acțiunilor tehnice și organizatorice având drept scop menținerea sau restabilirea unui sistem astfel încât să poată îndeplini funcțiunile pentru care a fost conceput, conform specificațiilor, se numește mentenanță.
Mentenabilitatea
Capacitatea produsului de a fi reparat, restabilit și repus în funcțiune după o defectare reprezintă mentenabilitatea.
Sub aspect tehnic mentenabilitatea reprezintă aptitudinea unui produs, ca în condiții date de utilizare, să fie menținut sau restabilit pentru a-și îndeplini funcția specifică, atunci când acțiunile de mentenanță se efectuează în condiții precizate, într-un timp dat, cu procedee și remedii prescrise.
Din punct de vedere matematic mentenabilitatea reprezintă o probabilitate de restabilire a funcției, în cazul unei căderi a dispozitivului.
Disponibilitatea
În cazul dispozitivelor reparabile trebuie avute în vedere aptitudinile combinate de fiabilitate și mentenabilitate.
Disponibilitatea reprezintă aptitudinea unui sistem de a-și îndeplini funcția specifică după o durată de timp consumată pentru reparații.
Prin urmare disponibilitatea este condiționată de două probabilități:
probabilitatea de funcționare fără căderi pe o anumită perioadă de timp;
probabilitatea înregistrării unei căderi precum și a restabilirii capacității de bună funcționare în decursul unui interval de timp.
Se deosebesc termenii:
disponibilitate a timpului: procentul de timp în care un produs este în stare de funcționare
disponibilitate a utilajului: procentul de utilaje, mașini și agregate etc. disponibile după un timp de funcționare (unități care nu s-au defectat, plus unități care au fost repuse in funcționare după o întrerupere, într-un interval de timp maxim prestabilit)
Creșterea disponibilității prin fiabilitate reprezintă un compromis între costul investiției, serviciul solicitat și riscul acceptat. Frecvent este mai avantajos să cumpărăm produse mai scumpe dar mai fiabile decât produse ieftine dar cu risc de căderi mai pronunțat, întrucât în această ecuație intervine și costul întreținerii.
Avantajele fiabilității foarte ridicate sunt limitate, întrucât produsele foarte fiabile pot fi de (5 … 10) ori mai scumpe.
Capitolul 4. Baze de date
4.1 Informații generale
O bază de date reprezintă un ansamblu de date integrat, anume structurat și dotat cu o descriere a acestei structuri. Descrierea structurii poartă numele de dicționar de date sau metadate și crează o interdependență între datele propriu-zise și programe.
Baza de date poate fi privită ca o colecție de fișiere interconectate care conțin nucleul de date necesare unui sistem informatic. Astfel, poate fi considerată drept un model al unor aspecte ale realității unei unități economice, modelată prin intermediul datelor. Diferitele obiecte din cadrul realității ce prezintă interes sunt denumite clase sau entități. Pentru aceste obiecte sunt achiziționate și memorate date referitoare la diferite caracteristici (atribute). Baza de date se constituie ca un ansamblu intercorelat de colecții de date, prin care se realizează reprezentarea unei realități.
Datele constituie orice mesaj primit de un receptor, sub o anumtă formă.
Informațiile reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din exterior (realitate).
Un fișier este un ansamblu de înregistrări fizice, omogene din punct de vedere al conținutului și al prelucrării.
O înregistrare fizică este o unitate de transfer între memoria internă și cea externă a
calculatorului.
O înregistrare logică este unitatea de prelucrare din punct de vedere al programului utilizator.
O înregistrare se compune din câmpuri (atribute) care descriu anumite aspecte ale realității.
Câmpurile sunt înregistrări logice.
O baza de date trebuie să asigure:
abstractizarea datelor (baza de date fiind un model al realității), 5 Baze de date
integrarea datelor (baza de date este un ansamblu de colecții de date intercorelate, cu redundanță controlată),
integritatea datelor (se referă la corectitudinea datelor încărcate și manipulate astfel încât să se respecte restricțiile de integritate),
securitatea datelor (limitarea accesului la baza de date);
partajarea datelor (datele pot fi accesate de mai mulți utilizatori, eventual în același timp);
independența datelor (organizarea datelor să fie transparentă pentru utilizatori, modificările în baza de date să nu afecteze programele de aplicații).
4.2 Sisteme de baze de date
Sistemele de baze de date sau băncile de date reprezintă un sistem de organizare și prelucrare, respectiv teleprelucrare (prelucrare la distanță) a informației, constituit din următoarele 3 elemente:
colecție de date aflate în interdependență
descrierea datelor și a relațiilor dintre ele
un sistem de programe care asigură exploatarea bazei de date (actualizare, interogare)
Arhitectura sistemului de baza de date este formată din următoarele componente (fig.4.1):
baza/bazele de date – reprezintă componenta de tip date a sistemului (colecțiile de date propriu-zise, indecșii);
sistemul de gestiune a bazei/bazelor de date – ansamblul de programe prin care se asigură gestionarea și prelucrarea complexă a datelor și care reprezintă componenta software a sistemului de baze de date (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date – SGBD);
alte componente – proceduri manuale sau automate, inclusiv reglementări administrative, destinate bunei funcționări a sistemului, dicționarul bazei de date (metabaza de date) care conține informații despre date, structura acestora, elemente de descriere a semanticii, statistici, documentații, mijloacele hardware utilizate, personalul implicat.
Fig 4.1
4.3 Nivelul de organizare a datelor într-o bază de date
Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe 3 niveluri, în funcție de categoria de personal implicată:
nivelul conceptual (global) – exprimă viziunea administratorului bazei de date asupra datelor. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) a bazei de date, prin care se realizează o descriere a tuturor datelor, într-un mod independent de aplicații, ce face posibilă administrarea datelor.
nivelul logic – exprimă viziunea programatorului de aplicație asupra datelor. La acest nivel se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicație.
nivelul fizic – care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. Corespunde schemei interne a bazei de date prin care se realizează o descriere a datelor pe suport fizic de memorie.
4.4 Modelarea la nivel logic a datelor într-o bază de date
Modelul de date reprezintă ansamblul de concepte și instrumente necesare pentru a construi o schemă a bazei de date. Modelarea datelor poate viza totalitatea datelor din cadrul bazei de date (schema/arhitectura datelor) sau o parte a acestora (subscheme ale bazei de date). Schema și subschema bazei de date sunt modelele logice ale bazei de date, care au asociate principii generale pentru gestionarea/definirea (structurarea) datelor, manipularea și asigurarea integrității datelor, fără a reflecta modul de reprezentare și stocare a acestor date pe suportul de memorie (care sunt atributele modelului fizic).
Se cunosc mai multe tipuri de baze de date după modul de organizare, modul de dispunere pe suport magnetic a informației și a elementelor componente:
modele primitive – datele sunt organizate la nivel logic în fișiere, structura de bază este înregistrarea, mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fișier;
baze de date ierarhice – legăturile dintre date sunt ordonate unic, accesul se face numai prin vârful ierarhiei, un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct și nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale;
baze de date în rețea – datele sunt reprezentate ca într-o mulțime de ierarhii, în care un membru al ei poate avea oricâți superiori, iar la un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi;
baze de date relaționale – structura de bază a datelor este aceea de relație – tabel, limbajul SQL (Structured Query Language) este specializat în comenzi de manipulare la nivel de tabel. Termenul relațional a fost introdus de un cercetător al firmei IBM dr. E. F. Codd în 1969 cel care a enunțat cele 13 reguli de bază necesare pentru definerea unei baze de date relaționale. Baza de date relațională reprezintă o mulțime structurată de date, accesibile prin calculator, care pot satisface în timp minim și într-o manieră selectivă mai mulți utilizatori. Această mulțime de date modelează un sistem sau un proces din lumea reală și servește ca suport unei aplicații informatice;
baze de date distribuite – sunt rezultatul integrării tehnologiei bazelor de date cu cea a rețelelor de calculatoare. Sunt baze de date logic integrate, dar fizic distribuite pe mai multe sisteme de calcul. Integrarea bazei de date distribuite se face cu ajutorul celor 3 tipuri de de scheme care sunt implementate:
schema globală – definește și descrie toate informațiile din baza de date distribuită în rețea;
schema de fragmentare – descrie legăturile dintre o colecție globală și fragmentele sale. Ea este de tipul unu la mai mulți și are forma unei ierarhii;
schema de alocare – descrie modul de distribuire a segmentelor pe calculatoarele (nodurile) din rețea. Fiecare segment va avea o alocare fizică pe unul sau mai multe calculatoare. Schema de alocare introduce o redundanță minimă și controlată: un anumit segment se poate regăsi fizic pe mai multe calculatoare.
Utilizatorul unei asemenea baza de date o vede ca pe o bază de date unică, compactă (nivel logic), cu toate că în realitate ea este distribuită pe mai multe calculatoare legate în rețea (nivel fizic). Această organizare a dus la o creștere substanțială a vitezei de acces la o bază de date într-o rețea de calculatoare. Anumite date stocate pe un server local sunt mult mai rapid accesate decât dacă ele s-ar afla pe un server la distanță, unde baza de date ar fi fost stocată în întregime (nedistribuită);
modele semantice – orientate spre obiecte. Aceste modele sunt orientate pe reprezentarea semnificației datelor. Structura de bază folosită pentru reprezentarea datelor este cea de clasă de obiecte definită prin abstractizare din entitatea fizică pe care o regăsim în lumea reală. Aici există entități simple și clase de entități care se reprezintă prin obiecte simple sau clase de obiecte, ordonate în ierarhii de clase și subclase. Acest tip de bază de date a apărut din necesitatea gestionării obiectelor complexe: texte, grafice, hărți, imagini, sunete (aplicații multimedia) și a gestionării obiectelor dinamice: programe, simulări.
4.5 Conceptul de sistem de gestiune a bazelor de date
Sistemele de gestiune a bazalor de date (SGBD) sunt sisteme informatice specializate în stocarea și prelucrarea unui volum mare de date, numărul prelucrărilor fiind relativ mic.
Termenul de bază de date se va referi la datele de prelucrat, la modul de organizare a acestora pe suportul fizic de memorare, iar termenul de gestiune va semnifica totalitatea operațiilor ce se aplică asupra datelor din baza de date.
Un SGBD trebuie să asigure următoarele funcții:
definirea – crearea bazei de date;
introducerea (adăugarea) datelor în baza de date;
modificarea unor date deja existente în baza de date;
ștergerea datelor din baza de date;
consultarea bazei de date – interogare/extragerea datelor.
În plus un SGBD mai asigură și alte servicii:
suport pentru limbaj de programare;
interfață cât mai atractivă pentru comunicare cu utilizatorul;
tehnici avansate de memorare, organizare, accesare a datelor din baza de date;
utilitare încorporate: sistem de gestiune a fișierelor, liste, tabele etc.;
“help” pentru ajutarea utilizatorului în lucrul cu baza de date.
Apariția și răspândirea rețelelor de calculatoare a dus la dezvoltarea SGBD-urilor în direcția multiuser: mai mulți utilizatori folosesc simultan aceeași bază de date.
Principalul avantaj al rețelelor a fost eficiența mult sporită de utilizare a resurselor sistemelor de calcul: la o bază de date aflată pe un server central au acces simultan mai mulți utilizatori, situați la distanță de server, de unde rezultă o bună utilizare a resurselor server-ului și o economie de memorie datorată memorării unice a bazei de date.
Un SGBD este dotat cu un limbaj neprocedural de interogare a bazei de date SQL care permite accesul rapid și comod la datele stocate în baza de date.
În arhitectura unui sistem de baze de date SGBD ocupă locul central.
Un SGBD este un ansamblu complex de programe care asigură interfața între o bază de date și utilizatorii acesteia. SGBD este componenta software a unui sistem de baze de date care
interacționează cu toate celelalte componente ale acestuia asigurând legătura și interdependența între ele.
4.6 Activitățile asigurate de SGBD
Un SGBD trebuie să asigure următoarele activități:
definirea și descrierea structurii bazei de date – se realizează printr-un limbaj propriu, limbaj de definire a datelor (LDD), conform unui anumit model de date;
încărcarea datelor în baza de date – se realizează prin comenzi în limbaj propriu, limbaj de manipulare a datelor (LMD);
accesul la date – se realizează prin comenzi specifice din limbajul de manipulare a datelor. Accesul la date se referă la operațiile de interogare și actualizare.
Interogarea este complexă și presupune vizualizarea, consultarea, editarea de situații de ieșire (rapoarte, liste, regăsiri punctuale).
Actualizarea presupune 3 operațiuni: adăugare, modificare efectuate prin respectarea restricțiilor de integritate ale BD și ștergere;
întreținerea bazei de date – se realizează prin utilitare proprii ale SGBD;
reorganizarea bazei de date – se face prin facilități privind actualizarea structurii de date și modificarea strategiei de acces. Se execută de către administratorul bazei de date;
securitatea datelor – se referă la asigurarea confidențialității datelor prin autorizarea și controlul accesului la date, criptarea datelor.
4.7 Obiectivele unui SGBD
Un SGBD are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicații informatice cu baze de date.
El trebuie să asigure:
minimizarea costului de prelucrare a datelor,
reducerea timpului de răspuns,
flexibilitatea aplicațiilor și
protecția datelor.
Pentru satisfacerea performanțelor enumerate, SGBD trebuie să asigure un minim de obiective.
Asigurarea independenței datelor – trebuie privită din două puncte de vedere:
independența logică – se referă la posibilitatea adăgării de noi tipuri de înregistrări de date sau extinderea structurii conceptuale, fără a determina rescrierea programelor de aplicație;
independența fizică – modificarea tehnicilor fizice de memorare fără a determina rescrierea programelor de aplicație.
Asigurarea redundanței minime și controlate a datelor – stocarea informațiilor în bazele de date se face astfel încât datele să nu fie multiplicate. Totuși, pentru a îmbunătăți performanțele legate de timpul de răspuns, se acceptă o anumită redundanță a datelor, controlată, pentru a asigura coerența bazei de date și eficiența utilizării resurselor hardware.
Asigurarea facilităților de utilizare a datelor – presupune ca SGBD-ul să aibă anumite componente specializate pentru:
folosirea datelor de către mai mulți utilizatori în diferite aplicații – datele de la o aplicație trebuie să poată fi utilizate și în alte aplicații.
accesul cât mai simplu al utilizatorilor la date – fără ca ei să fie nevoiți să cunoască structura întregii baze de date; această sarcină cade în seama administratorului bazei de date.
existența unor limbaje performante de regăsire a datelor – care permit exprimarea interactivă a unor cereri de regăsire a datelor.
sistemul de gestiune trebuie să ofere posibilitatea unui acces multicriterial la informațiile din baza de date – spre deosebire de sistemul clasic de prelucrare pe fișiere unde există un singur criteriu de adresare, cel care a stat la baza organizării fișierului.
Asigurarea securității datelor împotriva accesului neautorizat.
Asigurarea coerenței și integrității datelor împotriva unor ștergeri intenționate sau neintenționate – se realizează prin intermediul unor proceduri de validare, a unor protocoale de control concurent și a unor proceduri de refacere a bazei de date.
Asigurarea partajabilității datelor – se referă pe de o parte la asigurarea accesului mai multor utilizatori la aceleași date și de asemenea la posibilitatea dezvoltării unor aplicații fără a se modifica structura bazei de date.
Asigurarea legăturilor între date – corespund asocierilor care se pot realiza între obiectele unei aplicații informatice. Orice SGBD trebuie să permită definirea și descrierea structurii de date, precum și a legăturilor dintre acestea, conform unui model de date (de exemplu modelul relațional).
Administrarea și controlul datelor – sunt asigurate de SGBD, în sensul că datele pot fi folosite de mai mulți utilizatori în același timp, iar utilizatorii pot avea cerințe diferite și care pot fi incompatibile. SGBD trebuie să rezolve probleme legate de concurență la date, problemă care apare mai ales în lucrul în mediu de rețea de calculatoare.
4.8 Funcțiile unui SGBD
Evidențiem următoarele funcții ale unui SGBD.
funcția de descriere a datelor – se face cu ajutorul LDD, realizându-se descrierea atributelor din cadrul structurii BD, legăturile dintre entitățile BD, se definesc eventualele criterii de validare a datelor, metode de acces la date, integritatea datelor. Concretizarea acestei funcții este schema BD.
funcția de manipulare – este cea mai complexă și realizează actualizarea și regăsirea datelor.
funcția de utilizare – asigură mulțimea interfețelor necesare pentru comunicare a tuturor utilizatorilor cu BD.
Categorii de utilizatori:
neinformaticieni – beneficiarii informației, nu trebuie să cunoască structura BD, nu trebuie să programeze aplicații ci doar să le folosească prin intermediul unei interfețe suficient de prietenoase.
informaticieni – crează structura BD și realizează procedurile complexe de exploatare a BD;
administratorul bazei de date – utilizator special, cu rol hotărâtor în funcționarea optimă a întregului sistem.
funcția de administrare – administratorul este cel care realizează schema conceptuală a bazei de date, iar în perioada de exploatare a BD autorizează accesul la date, reface baza în caz de incident.
funcția de protecție a bazei de date – ansamblul de măsuri necesare pentru asigurarea integrității (semantică, acces concurent, salvare/restaurare) și securității datelor (autorizare acces, utilizare viziuni, criptare).
Fig 4.2 Schema corelării utilizatoriilor și a bazei de date.
Capitolul 5. Softuri si limbaje de programare utilizate
5.1 WAMPServer
Wamp, reprezinta un pachet de programe create independent instalat pe calculatoare care folosesc sistem de operare Microsoft windows.
WAMP este un acronim format de catre initialele sistemului de operare Microsoft Windows si principalele componente ale pachetului: Apache, MySQL si unul dintre PHP, Perl sau Python. Apache este un server web. MySQL este o baza de date Open-source. PHP este un limbaj de scriptare care poate manipula informatia detinuta de catre o baza de date si poate genera pagini web dinamic de fiecare data cand este necesar de cerut de catre browser. Alte programe care ar mai putea fi incluse in pachet, precum phpMyAdmin care ofera o interfata grafica pentru managerul bazei de date MySQL sau o alternativa a limbajelor de scriptare Python sau Perl. Pachetele echivalente sunt MAMP (pentru Apple Mac) si Lamp(pentru sistemul de operare Linux)
5.2 Apache HTTP server.
Serverul Apache HTTP, reprezinta un software de web server, ce joaca un rol important in cresterea initiala a World Wide Web. In 2009 a devenit primul software de web server care a depasit 100 milioane de websiteuri. Apache a fost prima varianta viabila alternativa pentru serverul web Netscape Communications Corporations (momentan denumit Oracle iplanet Web Server) si de atunci a evoluat dominand alte servere web in termeni de functionalitate si performanta. Tipic Apache este rulat pe un sistem de operare gen Unix.
Aplicația este disponibilă pentru o varietate largă de sisteme de operare, inclusiv Unix, FreeBSD, Linux, Solaris, Novell NetWare, Mac OS X, Microsoft Windows, OS/2, TPF si eComStation. Lansat sub licența Apache, Apache este un software open-source.
Apache a fost orignial pe codul NCSA HTTPd. Codul NCSA a fost de atunci scos din Apache datorită unei rescrieri.
Din Aprilie 1966 Apache a fost cel mai popular software de servere HTTP. Din Martie 2012 Aache a fost estimat pentru a servi 57.46% din toate siteurile web active si 65.24% din serverele top peste toate domeniile.
5.2.1 Caracteristici.
Apache suporta o varietate de caracteristici, multe module implementate, care extind centrul functionalitatii sale. Aceasta gama de limbaje de programare pentru servere suporta scheme de autentificare. Unele limbaje obisnuite ale interfetelor suporta Perl, Python, Tcl si PHP. Autentificarea modulelor include mod_access, mod_auth, mod_digest si mod_auth_digest, succesorul lui mod_digest.
Metodele de compresie obisnuite pe Apache include module de extensie, mod_gzip implementat pentru a ajuta la reducerea marimii paginilor web servite prin HTTP.
Hostingul visual permite unei instalari Apache pentru a servi mai multe website-uri actuale diferite. Spre exemplu o masina cu un o instalare Apache poate servi simultan www.example.com, www.example.org, test47.test-server.example.edu etc.
Apache beneficiaza de mesaje de eroare configurabile, autentificare a bazelor de date bazate pe DBMS si negociere de continut. De asemenea sunt suporate si cateva interfete grafice.
Suporta si autentificare prin parola si autentificare a certificatului digital. Apache are construit un motor de cautare si un tool de HTML pentru autorizare si suporta FTP.
5.3 Limbajul de programare PHP
PHP este un limbaj de programare. Numele PHP provine din limba engleză și este un acronim recursiv : Php: Hypertext Preprocessor. Folosit inițial pentru a produce pagini web dinamice, este folosit pe scară largă în dezvoltarea paginilor și aplicațiilor web. Se folosește în principal înglobat în codulHTML, dar începând de la versiunea 4.3.0 se poate folosi și în mod „linie de comandă” (CLI), permițând crearea de aplicații independente. Este unul din cele mai importante limbaje de programare web open-source și server-side, existând versiuni disponibile pentru majoritatea web serverelor și pentru toate sistemele de operare. Conform statisticilor este instalat pe 20 de milioane de situri web și pe 1 milion de servere web. Este disponibil sub Licenṭa PHP ṣi Free Software Foundation îl consideră a fi un software liber.
Inițial, limbajul a fost dezvoltat de inventatorul său, Rasmus Lerdorf. Odată cu creșterea numărului de utilizatori, dezvoltarea a fost preluată de o nouă entitate, numită The PHP Group (Grupul PHP).
5.3.1 Istoric
PHP însemna inițial Personal Home Page. PHP a fost început în 1994 ca o extensie a limbajului server-side Perl, și apoi ca o serie de CGI-uri compilate de către Rasmus Lerdorf, pentru a genera un curriculum vitae și pentru a urmări numărul de vizitatori ai unui site. Apoi a evoluat în PHP/FI 2.0, dar proiectul open-source a început să ia amploare după ce Zeev Suraski și Andi Gutmans, de la Technion au lansat o nouă versiune a interpretorului PHP în vara anului 1998, această versiune primind numele de PHP 3.0. Tot ei au schimbat și numele în acronimul recursiv de acum, până atunci PHP fiind cunoscut ca Personal Home Page Tools. Apoi Suraski și Gutmans au rescris baza limbajului, producând astfel și Zend Engine în 1999. În mai 2000 a fost lansat PHP 4.0, având la bază Zend Engine 1.0.
5.3.2 Popularitate
PHP-ul este unul din cele mai folosite limbaje de programare server-side, conform unui studiu efectuat de Netcraft în aprilie 2002, apărând pe 9 din cele 37 milioane de domenii cercetate în studiu. De asemenea, există un grafic al creșterii folosirii PHP-ului pe site-ul oficial. Popularitatea de care se bucură acest limbaj de programare se datorează următoarelor caracteristici :
Familiaritatea : sintaxa limbajului este foarte ușoară combinând sintaxele unora din cele mai populare limbaje Perl sau C;
Simplitatea : sintaxa limbajului este destul de liberă. Nu este nevoie de includere de biblioteci sau de directive de compilare, codul PHP inclus într-un document executându-se între marcajele speciale;
Eficiența : PHP-ul se folosește de mecanisme de alocare a resurselor, foarte necesare unui mediu multiutilizator, așa cum este web-ul;
Securitate : PHP-ul pune la dispoziția programatorului un set flexibil și eficient de măsuri de siguranță;
Flexibilitate : fiind apărut din necesitatea dezvoltării web-ului, PHP a fost modularizat pentru a ține pasul cu dezvoltarea diferitelor tehnologii. Nefiind legat de un anumit server web, PHP-ul a fost integrat pentru numeroasele servere web existente: Apache, IIS, Zeus, server, etc.;
Gratuitate : este probabil cea mai importantă caracteristică a PHP-ului. Dezvoltarea PHP-ului sub licența open-source a determinat adaptarea rapidă a PHP-ului la nevoile web-ului, eficientizarea și securizarea codului.
5.3.3 Utilizare
PHP este simplu de utilizat, fiind un limbaj de programare structurat, ca și C-ul, Perl-ul sau începând de la versiunea 5 chiar Java, sintaxa limbajului fiind o combinație a celor trei. Datorită modularității sale poate fi folosit și pentru a dezvolta aplicații de sine stătătorare, de exemplu în combinație cu PHP-GTK sau poate fi folosit ca Perl sau Python în linia de comandă. Probabil una din cele mai importante facilități ale limbajului este conlucrarea cu majoritatea bazelor de date relaționale, de la MySQL și până la Oracle, trecând prin MS Sql Server, PostgreSQL, sau DB2.
PHP poate rula pe majoritatea sistemelor de operare, de la UNIX, Linux, Windows, sau Mac OS X și poate interacționa cu majoritatea serverelor web. Codul dumneavoastră PHP este interpretat de serverul WEB și generează un cod HTML care va fi văzut de utilizator (clientului -browserului- fiindu-i transmis numai cod HTML).
Arhitectura tip LAMP a devenit populară în industria web ca modalitate rapidă, gratuită și integrată de dezvoltare a aplicațiilor. Alături de Linux, Apache și Mysql, PHP reprezintă litera P, deși unori aceasta se referă la Python sau Perl. Linux ocupă rolul de sistem de operare pentru toate celelalte aplicații, Mysql gestionază bazele de date, Apache are rol de server web, iar PHP are rol de interpretator și comunicator între acestea.
PHP foloseste extensii specifice pentru fișierele sale: .php, .php3, .ph3, .php4, .inc, .phtml. Aceste fișiere sunt interpretate de catre serverul web iar rezultatul este trimis în formă de text sau cod HTML către browser-ul clientului.
5.3.4Tipuri de date interne
Boolean – valori logice tip adevărat sau false, similare cu cele din C++ sau Perl.
Integer – numere întregi (în baza 10, 2 sau 16). Valoarea maximă depinde de sistem și de tipul de integer. Tipul poate fi "signed" sau "unsigned", adica dependent de semnul + sau – sau independent de acestea. Valorile pentru integer unsigned sunt mai mari decât cele pentru signed. Sistemele pe 32 bits pot crea numere întregi între -2147483648 și 2147483647( 2^31-1 ). Maximul pentru sisteme pe 64 bits este 9223372036854775807.
Float – cunoscute ca numere reale. Valorile maxime sunt de asemenea dependete de platform, in general cu un maxim de ~1.8e308 cu o precizie de 14 zecimale dupa virgula (formatul 64 bits IEEE).
String – șiruri de caractere. Înainte de PHP6, un caracter era echivalent cu un byte. Nu există limitări pentru lungimea unui șir, în afara memoriei alocate PHP.
Array – în PHP un array este un tip de data care conține un grup de elemente. Fiecare element are un indice intern în group, iar fiecărui indice îi corespunde o valoare – elementul în sine. Un astfel de grup poate fi folosit ca o simulare pentru diverse situații matematice precum vectori, serii, dicționare de elemente, liste ordonate, matrici sau matrici de matrici. Indicii și valorile unui grup pot fi orice tip de data interna PHP (cu excepții: obiectele, resursele și null nu pot fi indici).
Obiecte – O clasa este o colecție de proprietăți și funcții având o logică comună. Obiectele sunt instanțe ale unei clase, în care proprietățile obiectului primesc valori specifice. Vezi POO – programarea orientată pe obiecte.
Resurse – aceastea sunt variabile speciale care conțin legături cu resurse externe PHP. De exemplu, conexiunea cu o bază de date este o resursa deschisă și menținută cu ajutorul unor funcții special definite pentru aceasta muncă.
NULL – este un tip special de dată, care semnifică că variabila respectivă nu a fost definită și că nu are valoare sau valoarea e necunoscută.
5.4 MySQL
MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relațional, produs de compania suedeza MySQL AB și distribuit sub Licența Publică Generală GNU. Este cel mai popular SGBD open-source la ora actuală, fiind o componentă cheie a stivei LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP).
Deși este folosit foarte des împreună cu limbajul de programare PHP, cu MySQL se pot construi aplicații în orice limbaj major. Există multe scheme API disponibile pentru MySQL ce permit scrierea aplicațiilor în numeroase limbaje de programare pentru accesarea bazelor de date MySQL, cum are fi: C, C++, C#, Java, Perl, PHP, Python, FreeBasic, etc., fiecare dintre acestea folosind un tip spefic API. O interfață de tip ODBC denumită MyODBC permite altor limbaje de programare ce folosesc această interfață, să interacționeze cu bazele de date MySQL cum ar fi ASP sau Visual Basic. În sprijinul acestor limbaje de programare, unele companii produc componente de tip COM/COM+ sau .NET (pentru Windows) prin intermediul cărora respetivele limbaje să poată folosi acest SGBD mult mai ușor decât prin intermediul sistemului ODBC. Aceste componente pot fi gratuite (ca de exemplu MyVBQL) sau comerciale.
Licența GNU GPL nu permite încorporarea MySQL în softuri comerciale; cei care doresc să facă acest lucru pot achiziționa, contra cost, o licență comercială de la compania producătoare, MySQL AB.
MySQL este componentă integrată a platformelor LAMP sau WAMP (Linux/Windows-Apache-MySQL-PHP/Perl/Python). Popularitatea sa ca aplicație web este strâns legată de cea a PHP-ului care este adesea combinat cu MySQL și denumit Duo-ul Dinamic. În multe cărți de specialitate este precizat faptul ca MySQL este mult mai ușor de invățat și folosit decât multe din aplicațiile de gestiune a bazelor de date, ca exemplu comanda de ieșire fiind una simplă și evidentă: „exit” sau „quit”.
Pentru a administra bazele de date MySQL se poate folosi modul linie de comandă sau, prin descărcare de pe internet, o interfață grafică: MySQL Administrator și MySQL Query Browser. Un alt instrument de management al acestor baze de date este aplicația gratuită, scrisă în PHP, phpMyAdmin.
MySQL poate fi rulat pe multe dintre platformele software existente: AIX, FreeBSD, GNU/Linux, Mac OS X, NetBSD, Solaris, SunOS, Windows 9x/NT/2000/XP/Vista.
5.5 Biblioteca javascript jQuery
jQuery este o bibliotecă javascript care te ajută foarte mult in lucrul cu codul javascript
pur, reducând enorm de mult dimensiunea codului prin așa numiții selectori, dar și prin inlanțuirea lui. Ușureaza de asemenea munca foarte mult pentru că se ocupă singur de compatibilitatea browserelor, fiind suficientă o singură variantă de cod, care va funcționa pe toate platformele. Biblioteca a fost lansată in anul 2006 de catre John Resig.
5.5.1Caracteristici
jQuery se poate folosi pentru a rezolva urmatoarele probleme specifice programării web:
selecții de elemente în arborele DOM folosind propriul motor de selecții open source Sizzle, un proiect născut din jQuery;
parcurgere și modificarea arborelui DOM (incluzând suport pentru selectori CSS 3 și XPath simplii);
înregistrarea și modificarea evenimentelor din browser;
manipularea elementelor CSS;
efecte și animații;
cereri tip AJAX;
extensii;
utilități – versiunea browser-ului, funcția each.
5.5.2 Inclus in librarie
Libraria JQuery este un singur fisier JavaScript, care contine toate cunoscutele DOM, event-urile, si functiile Ajax. Poate fi inclus intr-o pagina web facandu-i legatura catre o copie locala sau catre una sau mai multe copii disponibile de pe serverele publice.
<script type="text/javascript" src="jquery.js"></script>
Cel mai cunoscut si usor mod de a introduce functia jQuery este folosind functia ,ready( ).
$(document).ready(function() {
// script goes here
});
sau scurtatura.
$(function() {
// script goes here
});
5.5.3 Plug-inuri jQuery.
Din cauza arhitecturii jQuery, alti dezvoltatori pot folosi constructia sa pentru a crea coduri de plug-inuri pentru a extinde functionalitatea sa. Momentan sunt mii de plug-inuri jQuery disponibile pe web care acopera o raza mare de functionalitate precum ajutoare Ajax, servicii Web, liste dinamice, scule XML si XSLT.
O sursa importanta a a plug-inurilor jQuery o reprezinta subdomeniul Proiectului jQuery. Exista motoare de cautare alternative care au o abordare mai specialista, precum listarea doar a anumitor plug-inuri care intalnesc doar anumite criterii. Pagina de tutoriale de pe site-ul jQuery are o lista de link-uri catre tutoriale de plug-inuri in sectia de dezvoltare.
Capitolul 6. Aplicație soft pentru monitorizarea conformanței tehnice a produselor a unui aparat.
6.1 Prezentare interfață
Codarea interfeței s-a facut cu ajutorul programului Notepad++, care reprezintă vechiul program Notepad cu câteva imbunatațiri pentru a ajuta pe cei care doresc sa scrie manual codurile in format PHP HTML, CSS, Perl, Java, VBScript etc. El este scris in C++ si folosește Win32 API pur si STL care asigură o execuție mai rapidă și o mărime mai mică a programului.
Pentru rularea interfeței scrise in cod PHP cu ajutorul programului Notepad++ a fost necesară rularea sa pe un server virtual Apache, pentru aceasta s-a folosit un pachețel de software-uri denumit WampServer care este special dedicat pentru crearea de aplicatii cu Apache2, PHP si baze de date MySQL.
Baza de date din spatele interfeței a fost createa cu programul PHPmyadmin inclus în Wamp. Ea este structurata pe 5 coloane: 4 de tip varchar si una de tip text.
Fig 6.1 Baza de date MySQL
În urma creări bazei de date a fost creată interfața cu rubrica aferentă pentru fiecare coloana introdusă.
Fig 6.2 Interfața de căutare a reclamațiilor.
Toate cele 5 elemente (incluzand butonul de cautare) au fost implementate intr-un form:
Data este o casetă de tip text unde se poate face selectarea datei. Ea este introdusă cu clasa, datepicker care reprezintă o funcție a librăriei de tip java jQuerry, pentru a facilita selectarea datei.
Fig 6.3 Liniile de cod aferente pentru alegerea datei.
Fig 6.4 Alegerea datei.
Nume, este o casetă de tip text și se poate introduce în această rubrică manual numele persoanei care dorim să o căutam;
Fig 6.5Liniile de cod aferente casetei de tip text.
Tip este o casetă de selecție de unde se poate alege una din opțiunile Client, Furnizor sau Intercompany. Opțiunile sunt preluate din baza de date din rândul tip din tabelul de reclamatii. Aceasta caseta a fost introdusa prin urmatoarele linii de cod facandu-se apelare directa catre baza de date:
Fig 6.6 Opțiunile de selecționare din rubrica Tip.
Fig 6.7 Liniile de cod aferente pentru selectarea Tip-ului de reclamatie cu apelarea directă către baza de date
Status este la fel o casetă de tip selecție din care se poate selecta una din optiunile Rezolvat, In curs de desfasurare sau Respins. Opțiunile sunt preluate din baza de date din rândul status din tabelul de reclamații.
Fig 6.8 Selectarea datelor din rubrica Status
Fig 6.9 Liniile de cod aferente alegerii Statusului reclamației.
Cauta este un buton de tip submit care pornește procesarea datelor, pornește căutarea propriu-zisă după criterile selectate/introduse de către utilizator.
Procesarea datelor
Procesarea datelor se face în următorul mod:
se face selectarea de date din tabelul reclamații unde se va căuta data introdusă de utilizator manual, numele care la fel este introdus manual de către utilizator in linia de cod a căruia se afla semnul “%” pentru a putea face o căutare mai consistentă chiar dacă nu a fost introdus numele complet ci doar o parte din el, tip-ul selectat de către utilizator și la fel si statusul ales de către utilizator după urmatoarele linii de cod:
Fig 6.10 Liniile de cod aferente procesării căutării
Dacă toate aceste condiții au fost îndeplinite si se găsește vreo reclamație introdusă cu toate proprietățiile introduse de către utilizator atunci se indeplineste condiția de afișare a datelor , adică daca există cel puțin un singur rând care îndeplinește toate condițiile atunci se face afișarea:
Fig 6.11 Liniile de cod aferente afișării rezultatelor în urma căutării
Și se va trece la partea de afișare a rezultatelor prin afișarea unui tabel introdus prin libraria de tip java jQuerry.
Fig 6.12 Afișarea rezultatului
În cazul în care în urma procesării datelor nu a fost gasită nicio introducere care sa corespunda proprietatilor introduse de către utilizator atunci va fi afișat un tabel introdus la fel prin librăria de tip java jQuerry în care va scrie Niciun rezultat nu a fost găsit.
Fig 6.13 Rezultatul din cazul în care nu a fost gasită nicio introducere
Sub rubrica de căutare reclamații se afla 2 link-uri introduse cu tag-ul <a> către Adăugare reclamții și Toate înregistrările.
Rubrica cu Toate înregistrările afișeaza tabelul cu toate înregistrările introduse prin afișarea unui tabel introdus tot prin librăria jquerry care face apelare directă către baza de date și va afișa toate datele introduse in momentul de față în baza de date.
Fig. 6.14 Tabelul de afișare a tuturor introducerilor în baza de date
6.3 Adăugarea înregistrărilor
Prin rubrica de Adăugare se pot adăuga noi reclamații in baza de date astfel facilitând introducerea lor, pentru ca utilizatorul să nu fie nevoit să editeze direct pe baza de date.
Fig 6.15 Interfața de adăugare date
Rubrica de Adăugare înregistrări este constituita din 5 casete si un buton de tip submit pentru confirmarea adăugării datelor.
Cele 5 rubrici sunt de următoarele tipuri:
Data este o casetă de tip text unde se poate face selectarea datei. Ea este introdusă cu clasa, datepicker care reprezintă o funcție a librăriei de tip java jQuerry, pentru a facilita selectarea datei.
Nume și Observații sunt de asemenea casete de tip text unde se poate introduce numele persoanei, respectiv anumite observații necesare.
Tip si Status sunt ambele casete de tip select de unde se poate face selecționarea tipului, respectiv status-ului înregistrării.
Adauga este un buton de tip submit care va confirma introducerea datelor în baza de date.
Procesarea introducerii în momentul apăsării butonului Adauga se va face în următorul fel:
Fiecare valoare introdusă va fi introdusă la urma ei în fiecare rubrica aferentă ei din baza de date(data, nume, tip, status, observații)
Fig 6.16 Liniile de cod pentru procesarea adăugării datelor
În cazul în care nu se poate face introducerea în baza de date va fi afișată eroarea mysql_error
Dacă înregistrarea a fost procesată cu succes va apărea mesajul Inregistrarea a fost adaugata cu succes.
Bibliografie
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Calitate
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Baz%C4%83_de_date
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Php
4. Gruescu, C., Elemente de optică tehnică și aparate optice, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Apache_HTTP_Server
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Wamp
8.http://ro.wikipedia.org/wiki/Jquery
Bibliografie
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Calitate
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Baz%C4%83_de_date
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Php
4. Gruescu, C., Elemente de optică tehnică și aparate optice, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Apache_HTTP_Server
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Wamp
8.http://ro.wikipedia.org/wiki/Jquery
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aplicatie Soft Pentru Gestionarea Reclamatiilor (ID: 161904)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.