Amenajarea Complexa Pentru Plantatii Viticole In Subbazinul Hidrografic Xyz

CAPITOLUL 1

MEMORIU DESCRIPTIV

Date generale și de program

.1 Denumirea obiectivului de amenajat

“ Amenajarea complexă pentru plantații viticole în S.B.H – Valea Budei , jud Prahova.”

Amplansamentul obiectivului de amenajat

Perimetrul este amplasat la limita de nord a intravilanului satului Tohani – comuna Gura Vadului și se întinde până la limita de est a satului Valea Scheii – comuna Călugăreni. Este transversată pe direcția est –vest de Valea Budei și cuprinde versanții acestei văi de la izvoare până la vărsare în pârâul Valea Scheii.

Suprafața respectivă se află situată la o distanță de 8 –10 Km nord de orașul Mizil fiind amplasată în zona colinară pe două teritorii:

teritoriul comunei Călugăreni în partea de vest a acestuia

teritoriul comunei Gura Vadului în partea de est a acestuia

Terenul aparține mai multor beneficiari.

Necesitatea și oportunitatea amenajării

Referitor la necesitatea amenajării sau avut în vedere două aspecte și anume ; de a se diminua și stabili procesul de degradare a terenului și de a asigura condițiile necesare pentru înființarea plantațiilor viticole și pentru întreținerea și exploatarea mecanizată a amenajării. Procesele de degradare prin eroziune și alunecări de teren ce s-au declanșat și accentuat în ultimii ani , au transformat suprafețele pe care le-au afectat în terenuri slab productive , de calitate necorespunzătoare periclitând datorită extinderii lor și alte zone.

Starea actuală a terenurilor necesită îmbunătățiri corespunzătoare în sensul că marea parte a suprafețelor preconizate a se planta cu viță de vie sunt situate predominant pe pășuni și fânețe aflate într-un stadiu de degradare .Rețeaua de circulație existentă prezintă degradări datorită scurgerilor nedirijate a apelor de suprafață , conducând l apariția formațiunilor eroziunii de adâncime , sub formă de rigole și chiar ogașe.

În contextul celor menționate, a dezvoltării și modernizării patrimoniului viticol din județ, se impune amenajarea suprafeței luate în studiu.

CAPITOLUL 2

CONDIȚIILE NATURALE

2.1. Studiu climatic

Pentru caracterizarea condițiilor de climă în care este situat perimetrul studiat, s-au folosit datele furnizate de stațiunile: Istrița, Mizil și Ploiești.

Temperatura medie a aerului

Temperaturi decadale

( stațiunea Istrița interval 1896-1965)

Precipitații medii lunare

Așa cum reiese din fișa climatologică, zona cercetată prezintă un climat cu ierni aspre și cu veri mai puțin călduroase. Temperatura medie anuală este 10,60 C, iar cantitatea de precipitații pe durata unui an este de 561,4 mm (media pe cele trei stațiuni).

De remarcat este faptul că în această zonă cade aproape în fiecare an grindină. Având în vedere că în unii ani, iarna se produc schimbări puternice și bruște de temperatură, care coboară sub limita de îngheț, studiul pedologic recomandă a se lua măsuri de protecție a viei prin îngroparea ei.

În concluzie se poate aprecia faptul că în general condițiile climatice sunt favorabile dezvoltării viței de vie.

2.2 Studiul geomorfologic

Zona în care este situat perimetrul studiat se încadrează în Subcarpații de Curbură dintre râurile Cricovul Sărat și Buzău, reprezentată prin unitatea fizico-geografică “Istrita” cu altitudini maxime în noed-estul perimetrului studiat pe teritoriul Jugureni, trupul viticol Tohani.

Relieful zonei studiate este accidentat, format din dealuri uniforme ca direcție și înălțime. Altitudinile acestor dealuri variază aproximativ între 200 și 425 m. Ca forme minore de relief s-au identificat suprafețe plane, înguste și versanți agroterasați, precum și fire de vale. Alunecările sunt prezente și ele în zona studiată într-un procent destul de ridicat .

Repartizarea pe grupe de pante a terenului luat în studiu este următoarea :

Pante între : 0- 12 % 9,44% = 15,81 ha

12- 16% 25,02% = 41,18 ha

16 – 22% 22,54% = 15,04 ha

22 – 28 % 31,01 % = 49,80 ha

28 – 35% 2,64% = 4,24 ha

> 35% 9,35% = 15,04ha

2.3. Studiul hidrologic

Perimetrul studiat face parte din bazinul hidrografic al Sărății , prin afluentul său Valea Budei.

Valea Budei își are originea sub dealul Drăgaica, pe teritoriul comunei Tohani și după ce traversează perimetrul prin partea mediană, având direcția de cuirgere aproximativ nord-est spre sud-vest, se varsă în Valea Scheii.

2.4. Studiul hidrografic, hidrogeologic și geotehnic

Forajele de studiu executate până la adâncimea de 4-6 m , nu au interceptat strate permeabile purtătoare de ape subterane . Perimetrul este străbătut de la est la vest , prin mijlocul său de pârâul Valea Budei. Acest pârâu are debit torențial , nu are debit permanent . Debitul său este în funcție de precipitațiile atmosferice ce cad în zonă . Valea Budei are numeroase ranificații laterale.

Zonele de exces de umiditate sunt pe câteva alunecări de teren ce afectează unele porțiuni din perimetru . Apa acumulată în aceste zone provine din precipitațiile care se infiltrează în masa alunecată prin numeroasele crăpături existente.

Datorită variației stratigrafice a zonei în care este suprafața studiată a rezultat o variantă litologică. Forajele și sondajele de studiu executate au interceptat strate cu granulometrie diferită. S-au identificat roci stâncoase, marne, argile marnoase până la roci necoezive- nisipuri fine și mijlocii.

În cuprinsul suprafeței studiate s-au identificat alunecări de teren care au fost determinate de litologia diferită a terenurilor și alternativa de strate cu granulometrie fină și grosieră. Alunecările de teren s-au produs la limita dintre strate în general nisipoase cu cele marnoase, argile nisipoase, prafuri argiloase cu tufuri. Grosimea lor este diferită , unele fiind la suprafață, altele în profunzime, în porțiunile de teren cu litologie nisipoasă, grosimea alunecărilor este cuprinsă între 1,8-3 m. Alunecările existente în porțiunile de teren sunt constituite din alternante de marne, sisturi marnoase sau nisipoase, în porțiunea din aval a alunecărilor apar zone depresionare cu exces de umiditate, determinat de acumulările de apă din precipitații, în masa alunecării constituită din material argilos, nisipos, marnos.

Din punct de vedere geologic suprafața este situată în zona neogenă a Carpaților Orientali, care prezintă zona cea mai externă a acestora. Fundamentul zonei studiate e alcătuit din profile de vârste mio și pliocenă, reprezentate prin nisipuri, luturi, argile, marne nisipoase sau argiloase.

Studiu pedologic

Însușirile fizico-chimice și hidrografice variate ale unităților de sol

identificate în perimetrul bazinului hidrografic Valea Budei, constituie factorii de bază limitativi ce se iau în considerare, spre a arăta potențialul optim de folosire a acestora pentru plantarea viței de vie în conjunctura condițiilor edafice locale. Singurele unități care permit cultura viței de vie sunt : cernoziom tipic slab carbonatat, cernoziom tipic, moderat carbonatat, cernoziom cambic puternic erodat, regosol pseudorendzic. Unitățile de sol se situează în apropierea unor alunecări active existând pericolul de antrenare a lor în cazul executării unor lucrări ca:desfundări, implantări de spalieri.

O problemă deosebiătă este eliminarea excesului de apă care antrenează o serie de alunecări active ce se fac prin măsuri hidroameliorative complexe ; canale sau drenuri de captare și evacuarea izvoarelor de coastă și a celor provenite din precipitații precum și dirijarea lor în bazine speciale de captare.

În cadrul zonei studiate au fost delimitate 7 unități de sol ale căror caracteristice se descriu în rândurile ce urmează.

= U.S.1 = cernoziom tipic neerodat pe loturi loesside – L.A – situat pe o zonă colinară cu o pantă 8-10% . Are în general o fertilitate naturală bună , mijlociu aprovizionată în elemente nutritive , prezentând o textură naturală bună , având în prezent ca folosință plantații de viță de vie.

Adâncimea profilului este de 1,00m de tipul Amp/ Am/ Amc/ C1/ C2.

Amp (15 cm) – brun închis cu structură modificată , având procent de argilă 41 %, 25% praf , 35% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie ( 3,8), foarte bună în fosfor și potasiu(416).

Reacția solului este slab alcalină pH >7,7

– Am (15 cm) – brun negricios cu structură glomerural , grăunțoasă , face efervescentă evidentă , este fin poros , compact , reavăn , având 44% argilă , 22% praf, 42% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus e mijlocie ( 3,3) , slab în fosfor ( 6,9 ) 0i foarte bună în potasiu.

Reacția solului e slab alcalină , pH= 8,0

– Amc( 15) – brun închis gălbui , cu structură grăunțoasă , face efervescentă puternică , fin poros , compact , reavăn , având 44,5% argilă , 20,9% praf și 38,6 % nisip fin și grosier.

Aprovizionarea cu humus mijlocie ( 2,79 ) , slabă în fosfor ( 6,50) și foarte bună în potasiu .

Reacția solului slab alcalină , pH = 8,1

– C1 ( 15 cm ) – de culoare gălbui , astructurat , face efervescentă puternică , fin , poros , compact , reavăn , având 42 % argilă , 27 % praf , 31 % nisip fin și grosier .

Aprovizionarea în humus este slabă ( 1,62 ) , în fosfor ( 4,3 ) , foarte bună în potasiu ( 109)

Reacția solului e slab alcalină pH = 8,1 .

– C2 ( 70cm) – de culoare gălbui albicioasă , astructurat , face efervescență puternică , fin , poros , compact , reavăn , având 39% argilă , 20 % praf , 41% nisip fin și grosier .

Reacția solului slab alcalină pH = 8,1

= U.S.2 = cernoziom tipic , moderat carbonatic , moderat erodat , pe depozite loessoide . Situat pe o zonă colinară cu pante 12 – 18 %.

Adâncimea profilului este de 1,20 de tipul Amp / Am / Amc / C1 / C2 /C3 .

Amt ( 10 cm ) – brun închis cu structură grăunțoasă , face efervescență puternică , fin poros, compact uscat , având 34% argilă, 25% praf, 50%nisip fin și grosier

Aprovizionarea în humus este slabă (1,92), slabă în fosfor și bun în potasiu (132).

Reacția solului este slab alcalină, pH = 8,2.

– Amc (20 cm)- culoare brun gălbui închis, cu stuctură grăunțoasă, face efervescență evidentă, fin poros, compact, reavăn, având 49% argilă, 25% praf și 34% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este slabă ( 1,93) , slabă în fosfor și foarte bună în potasiu.

Reacția solului slab alcalină , pH =8,0

– C ( 30 cm ) – de culoare brun gălbui albicios , astructurat , face efervescentă puternică , prezintă concretiuni dese , poros , slab compact , reavăn , având 28% argilă , 19% praf , 53% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este slabă ( 0,60 ) , în fosfor slabă , bună în potasiu(98)

Reacția solului este slab alcalină , pH = 8

= U.S.3 = cernoziom tipic, moderat carbonatic, moderat erodat, cu schelet foarte puțin la adâncime mică pe luturi loessoide-L.A-situat pe o zonă colinară cu pantă 18.2%.

Adâncimea profilului este de 1.20m de tipul Amt/Am/AMCRrz/CAM/C.

Amt(10cm)- culoare brun ciocolatiu grăunțos, face efervescență evidentă, poros, slab compact, uscat, având 30% argilă, 22% praf, 48% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie (3.12), slabă în fosfor și bună în potasiu (208).

Reacția solului este slab alcalină, pH=8.1

Am(10cm)-culoare brun ciocolatiu cu structură grăunțoasă, face en poros, compact uscat , având 34% argilă, 25% praf, 50%nisip fin și grosier

Aprovizionarea în humus este slabă (1,92), slabă în fosfor și bun în potasiu (132).

Reacția solului este slab alcalină, pH = 8,2.

– Amc (20 cm)- culoare brun gălbui închis, cu stuctură grăunțoasă, face efervescență evidentă, fin poros, compact, reavăn, având 49% argilă, 25% praf și 34% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este slabă ( 1,93) , slabă în fosfor și foarte bună în potasiu.

Reacția solului slab alcalină , pH =8,0

– C ( 30 cm ) – de culoare brun gălbui albicios , astructurat , face efervescentă puternică , prezintă concretiuni dese , poros , slab compact , reavăn , având 28% argilă , 19% praf , 53% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este slabă ( 0,60 ) , în fosfor slabă , bună în potasiu(98)

Reacția solului este slab alcalină , pH = 8

= U.S.3 = cernoziom tipic, moderat carbonatic, moderat erodat, cu schelet foarte puțin la adâncime mică pe luturi loessoide-L.A-situat pe o zonă colinară cu pantă 18.2%.

Adâncimea profilului este de 1.20m de tipul Amt/Am/AMCRrz/CAM/C.

Amt(10cm)- culoare brun ciocolatiu grăunțos, face efervescență evidentă, poros, slab compact, uscat, având 30% argilă, 22% praf, 48% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie (3.12), slabă în fosfor și bună în potasiu (208).

Reacția solului este slab alcalină, pH=8.1

Am(10cm)-culoare brun ciocolatiu cu structură grăunțoasă, face efervescență puternică, poros, compact, reavăn, având 32% argilă, 18% praf, 50% nisip fin și

Grosier.

Aprovizionarea în humus este slabă (2.3), slabă în fosforși bună în potasiu (140).

Reac’ia solului este slab alcalină pH=8.2

AMCRrz(30cm)- brun negricios cu structură bulgăroasă, face efervescență evidentă fiind poros, compact, reavăn, cu pietriș calcaros 15%, argilă 35%,praf 22%, 40% praf fin și grosier.

Aprovizionarea cu humus e slabă (1,62), slabă în fosfor (6,50) și bună în potasiu (128).

Reacția solului- slab alcalină, pH = 7,90

CAM (30 cm) – brun închis-gălbui, astructurat, face efervescențăslabă, fin, poros, compact, reavăn,având 38% argilă, 21% praf, 40% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este slabă (3), mijlocie în fosfor, bună în potasiu.

C (30cm) de culoare brun gălbui, astructurat, face efervescență slabă, foarte compact, fin, poros, reavăn.

=U.S.4= cernoziom tipic, slab carbonatic, moderat,puternic erodat pe luturi loessoide -L.A.- Este situat într-p zonă colinară cu pante 18-25%. Se caracterizează printr-o reacție alcalină cu textură fină, mijlociu aprovizionat în elemente fertilizante. Nu are nici un fel de elemente restrictive, fapt care face să se preteze la cultura viței de vie.

Adâncimea profilului este de 1,20m de tipul Amt/Amc/Cam/C1/C2.

Amt(13cm)- brun negricios cu structură grăunțoasă, face efervescență slabă,fin poros compact, având 35% argilă, 25% praf, 40% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie (3,28), mijlocie în fosfor și bună în potasiu(335).

Reacția solului este slab alcalină pH=8

Amc(10 cm) – brun negricios cu structură mic nuciformă, face efervescență slabă, este fin poros, compact, uscat, având 43% argilă, 25% praf, 22% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie(2,30), bună în fosfor și foarte bună în potasiu .

Reacția solului este slab alcalină, pH=8,0

Cam(15cm) –brun gălbui închis, astructurat, face efervescență puternică, fin poros, foarte compact, reavăn, având 50% argilă, 49% praf, 0,9% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea cu humus este mijlocie (2,64), mijlocie în fosfor și foarte bună în potasiu(200).

Reacția solului este slab alcalină, pH=8,0

C1(20 cm) –de culoare brun gălbui închis, astructurat, face efervescență slabă, fin poros, foarte compact, reavăn, având 44% argilă, 55% praf, 1% nisip fin și grosier.

Reacția solului este slab alcalină, pH=7,90

C2(60 cm) –de culoare brun gălbui , astructurat, face efervescență foarte slabă, fin poros, foarte compact, reavăn, având 44% argilă, 26% praf, 30% nisip fin și grosier.

Reacția solului este slab alcalină, pH=7,70

=U.S.5= regosol pseudorendzinic pe argile marnoase, situat pe o zonă colinară cu pante între18-25%. Nu prezintă factori limitativi pentru plantarea viței de vie.

Adâncimea profilului este de 1,00 m de tipul Amp/Amc/C/CPR

Amp (20 cm)- brun cu structură modificată, face efervescență puternică, fin poros, compact, reavăn având un conținut de argilă 43%, 22% praf, 25% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie (2,44), slabă în fosfor și bună în potasiu (182)

Reacția solului este slab alcalină pH = 8,2

Amc (25 cm) – brun cu structură bulgăroasă, face efervescență puternică, având 45% argilă, 25% praf, 30%nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie (2,34), slabă în fosfor și bună în potasiu (178)

Reacția solului este slab alcalină pH = 8,25

C (25 cm) brun gălbui, astructurat, face efervescență foarte puternică având argilă 46%, 24% praf, 30% nisip fin și grosier.

Aprovizionarea în humus este mijlocie (2,34), slabă în fosfor și bună în potasiu (150)

Reacția solului este slab alcalină pH = 8,25

CPR(30 cm) – gălbui, astructurat, face efervescență excesivă având argilă 46%, 53% praf, 1% nisip fin și grosier.

Reacția solului este slab alcalină pH = 8,40

= U.S.6= alunecări active. Sunt zone cu deplasări recente de teren pe versanți cu înclinări mari și abrupți, care sunt sub influența pantelor și a unei umidități excesive creată de izvoare datorită unui substrat alcătuit din:

argile marne, luturi, chiar și rocă dură, a fomat paturi de alunecare la diferite adâncimi

masa de teren alunecată în zonă, este foarte eterogenă ca stratificație și foarte deranjantă, cu rosturi și fragmente foarte dese de rocă dură, peste intercalații subțiri de argilă, luturi și marne.

=U.S.7= Văi ravenate. Sunt zone înțelenite, slab împădurite. Datorită faptului că friabilitatea materialului litologic ce alcătuiește ravenelor din zonă (nisipuri în intercalații cu marne, argile luturi și pietrișuri), permit apelor din precipitații, care nu întâmpină nici o rezistență din partea vegetației slab dezvoltate, o eroziune accentuată de adâncime cât și laterală.

Concluzii despre sol:

=U.S.1= reacția solului este slab alcalină și conținutul de humus este mijlociu. Aprovizionarea în fosfor și potasiu este foarte bună iar în azot mijlocie. Textura este fină.

=U.S.2= solul are o reacție slab alcalină, cu aprovizionare mijlocie în humus, slabă în azot și bună în fosfor și potasiu. Textura este fină.

=U.S.3= solul are o reacție slab alcalină, cu aprovizionare mijlocie în humus, în azot și în fosfor și foarte bună în potasiu. Textura este mijlocie.

=U.S.4=solul are o reacție slab alcalină, cu conținut mijlociu în humus, de azot, de fosfor și foarte bun de potasiu. Textura este fină.

=U.S.5=solul are o reacție slab alcalină, cu conținut mijlociu în humus, de azot, slab de fosfor și bun de potasiu. Textura este fină.

Toate aceste unități de sol nu prezintă factori limitativi pentru plantarea viței de vie.

Vegetația

Din punct de vedere floristic, perimetrul studiat aparține zonei de silvostepă. Ca arbuști spontani se întâlnesc: Rosa canina, Crataegus monogina, Prunus spinosa iar ca arbori:salcâmul arțarul, stejarul iar în zonele depresionare salcia și plopul.

Dintre pomii fructiferi cel mai des se întâlnesc:prunul, nucul, părul, vișinul, e.t.c.

Vița de vie găsește condiții foarte bune de creștere și fructificare.

Vegetația ierboasă spontană este reprezentată prin: Festuca protensis, Cynodon dactylon, Bromus inermis, Poc protensis,(graminee perene) și Trifolium repens, Onobrychis sativa, Mdicoga sativa(leguminoase perene). Acestea se găsesc funcție de condițiile edafice și de umezeală.

La stabilirea amestecurilor pentru însămânțarea pajiștilor și talazurilor, teraselor se vor avea în vedere gramineele și leguminoasele perene din flora spontană locală.

Vegetația este factorul care contribuie la limitarea eroziunii accelerate pe terenurile situate pe versanți.

În cazul extinderi de terase pentru vie pe terenuri cu pante de peste 25% este necesară menținerea de intervale înierbate pentru protecția solului contra eroziunii. De speciile lemnoase și ierboase se va ține seama la consolidarea biologică a taluzelor și debușeelor.

2.7. Studiul proceselor de degradare a terenului.

Determinarea pierderii de sol actuale totale

În condițiile naturale existente îndeosebi sub influența climei și vegetației s-a format solul brun de pădure . Datorită substraturilor litologice a pădurilor existente în trecut , solurile formate au un conținut mediu de argilă , permeabilitatea medie , drenaj intern slab și mediu spre slab . Argila are grosimi de la 2 la 10 m cu concretiuni calcaroase și mini fragmente de gresii.

De regulă , la suprafață se întâlnesc un strat vegetal de până la 0,30 m grosime , argilos , gălbui , cărămiziu sau negricios , după care urmează argila compactă , de regulă uscată , gălbuie , cafenie sau cenușie , cu pelicule nisipoase ruginii , datorită oxizilor de fier sau concrețiuni de calcar , de dimensiuni reduse. Grosimea minimă a acestui complex este de 2-10 m.

Pantele terenului , regimului precipitațiilor , alternanța straturilor , au determinatși generat procese de eroziune , alunecări de teren , iar în zonele depresionare , excesul de umiditate . Numai frecvența redusă a izvoarelor de coastă și nivelul hidrostatic la adâncimi mari ( peste 10 m cu excepții izolate) au determinat considerabil riscul de alunecare a terenului , care în general prezintă potențial mediu și chiar ridicat pentru a favoriza declanșarea acestui proces de degradare. Eroziunea solului nu a luat amploare și datorită faptului că majoritatea suprafeței studiate a fost folosită în ultimii 10 – 15 ani ca pajiști.

Eroziunea solului este prezentă pe versanți , predominând eroziunea moderat puternic .Textura solurilor este medie. Pe terenurile care au fost folosite viticol, solurile au profilul deranjat datorită lucrărilor de desfundare. Datorită pantelor accentuate și alternantelor stratigrafice potențialul de alunecări din zonă rămâne ridicat. Exploatarea terenurilor ca pajiști din ultimii ani , au făcut ca procesele de eroziune să stagneze.

Ca o caracteristică generală este recomandarea ca lucrările ameliorative antierozionale și cele de terasare să fie executate astfel încât să nu rețină integral apele meteorice , și să le colecteze și să elimine în mod dirijat , îndepărtând pericolul de reactivare al alunecărilor. Solurile au un conținut scăzut de humus 1-3% în primii 10 –15 cm și elemente fertilizate astfel încât în cadrul lucrărilor de terasare nu se pun problema decopertării stratului fertil.

DATE PRIVIND PIERDERILE ACTUALE DATORATE EROZIUNII DE SUPRAFAȚĂ PE VERSANȚII B.H. VALEA BUDEI.

Structura actuală a folosințelor

Terenul luat în studiu cuprinde următoarele categorii de folosință :

Arabil………………………………2,46 ha

Vie nobilă …………………………………..33,40 ha

Livadă …………………………………………12,55 ha

Pășune………………………………………….102,61 ha

Total agricol …………………………..151,02 ha

Drumuri de exploatare …………………..13,43 ha

Pădure – planații de protecție ……………10,47 ha

Total neagricol ………………………….13,43 ha

Total general …………………………….164,45 ha

CAPITOLUL 3

MEMORIU JUSTIFICATIV

3.1. Schema generală de amenajare

Organizarea teritoriului

Amenajrea versanților în terase

Amenajarea terenurilor afectate de alunecări

Amenajarea lucrărilor de C.E.S existente

3.1.1. Variante de schemă analizate

Pentru amenajarea de terase cu platforme mecanizabile au fost analizate două variante de schemă.

Varianta I-a- în această variantă tipurile de terase sunt stabilite funcție de panta terenului , astfel ca lățimile platformelor să se execute în așa fel încât înălțimea taluzelor să nu depășească 2-2,50 m.

Pentru pante ale terenului de 10-15% s-a ales tipul de terasă cu lățimea platformei de 15,40 m ( 7 rânduri de vie ) respectiv tipul I. Pentru pante ale terenului de 15 – 20 % s-a stabilit tipul II cu lățimea platformei de 6,60 m ( 3 rânduri de vie ) , iar pentru pante mai mari de 25% tipul IV cu lățimea platformei de 4,60 m ( 2 rânduri de vie ) .

Varianta a II –a – cuprinde tipuri de terase cu lățimi mai mari ( la fiecare tip de terasă se adaugă un rând de vie în plus , deci 2 m ), rezultând înălțimi ale taluzelor teraselor de până la 3-3,5 m . Aceste înălțimi necesită consolidări cu ziduri din beton cu deosebire în zonele de umplutură , din care cauză se mărește investiția cu cca. 20 % și același procent consumul de combustibil . Volumul de terasamente crește ca urmare a unei nivelări mai radicale crescând în același timp distanța de împingere a pământului de la o medie de 50 la 80-100m.

Din aceste motive nu se reține pentru detaliere varianta a II-a .

La completarea lucrărilor de combatere a eroziunii solului lucrările sunt identice pentru ambele variante fiind obligate de schema de amenajare existentă.

3.1.2. Încadrarea în schema generală de amenajare.

Lucrările de amenajare a versanților , proiectate , se încadrează în schema generală de amenajare a subbazinului hidrografic Valea Budei , elaborat de I.E.E.L.I.F. Prahova.

3.1.3. Asigurarea de calcul

Nefiind obiective de importanță de apărat , ci numai de valorificare a terenurilor slab productive și neproductive , asigurarea de calcul conform STAS în vigoare este de 10% , pentru dimensionare și de 5% pentru verificare , încadrându – se în clasa IV de importanță . Nu sunt afectate intravilane , nici văi cu debite permanente , drumuri naționale sau căi ferate.

3.2. Propuneri de lucrări

3.2.1. Organizarea teritoriului

Organizarea teritoriului agricol creează cadrul pentru asigurarea folosirii raționale a fondului funciar și a creșterii producției agricole , desfășurarea optimă a proceselor de producție , corespunzător condițiilor naturale și economico-sociale specifice.

Organizarea teritoriului pe terenurile în pantă influențează în mod hotărâtor nivelul pierderilor de apă și de sol și deci și al producțiilor agricole.

Restructurarea categoriilor de folosință.

Pe baza studiilor , s-au delimitat suprafețele ce se amenajează pentru diferite folosințe .

Astfel pentru amplasarea plantațiilor de vii s-au ales versanții care întrunesc condiții pentru creșterea viței de vie și care prin amenajare permit exploatarea mecanizată a acestor plantații.

Plantele mai mari de 30% constituie o limită peste care creșterea viței de vie este mai puțin economică atât sub aspectul volumului mare al investiției, impus de lucrările de amenajare, a gradului redus de folosire al terenului cât și sub aspectul exploatării și al producțiilor.

De asemenea au fost excluse de la plantare terenurile afectate de eroziune succesivă, ca densitate mare a formațiunilor eroziunii de adâncime, care nu pot fi umplute și nivelate, precum și alunecările de teren și excesul de umiditate.

Au fost propuse la plantare suprafețele cu o litologie corespunzătoare, respectiv sedimente cu textură mijlocie și conținut moderat de CaCO3 și un volum edafic corespunzător , conform recomandărilor studiilor pedologice și geotehnice.

Suprafețele cu relief frământat, afectate de eroziune puternică, au fost prevăzute la modelare și însămânțare cu ierburi perene și trecute la folosință fâneață. De asemenea s-au trecut la fânețe și suprafețele cu alunecări superficiale situate pe pante medii, la care prin alunecare nu s-a produs amestecarea straturilor și care prin lucrări de modelare, nivelare și control al scurgerilor, inclusiv de drenaj, pot fi menținute în circuitul agricol.

Se menționează că parcelele mici, dispersate de arabil din perimetrul respectiv, care nu pot fi arate și exploatate în mod corespunzător, vor fi trecute la folosințe limitrofe (vii, fânețe), urmând ca suprafețele cu pante mici de la baza versantului să fie folosite ca arabil.

În acest fel nu s-a micșorat suprafața de arabil, dimpotrivă a crescut cu 0,74 ha.

Drumurile de exploatare existente care nu pot fi încadrate în noua sistematizare a rețelei de drumuri au fost propuse pentru desființare. De asemenea, au fost propuse la desființare și ogașele și ravenele cu dimensiuni reduse, precum și terenurile neproductive intercalate în suprafața destinată folosinței agricole, care prin amenajare poate fi trecută la folosința de bază.

Împărțirea în unități teritoriale și e lucru

Exploatarea rațională a suprafețelor amenajate precum și construcția teraselor cu platforme mecanizabile, impun modificarea reliefului terenului astfel încât traseul acestora să fie rectiliniu în cadrul unor parcele sau tarlale. Diferențele ce există între caracteristicile grupelor de soluri precum și între gradele de eroziune, vor fi corectate nu prin modul de împărțire al terenului în unități teritoriale și de lucru, ci prin corectarea acestor diferențe prin lucrări pedoameliorative.

Unitățile teritoriale și de lucru în plantațiile de vii sunt:masivul, trupul, tarlaua și parcela.

Astfel împărțirea masivului în cele trei trupuri s-a făcut în mod convențional pe cele trei limite obligate (ravena Valea Budei, drumuri de exploatare)

Tarlaua este unitatea de lucru cu mijloace mecanizate, formate dintr-un grup de parcele, astfel încât să asigure un randament maxim al mașinilor agricole, folosite la executarea lucrărilor de întreținere a plantațiilor.

Parcelele sunt delimitate pe direcția curbelor de nivel pe drumurile de exploatare, iar pe direcția deal-vale, de limite obligate, de drumuri de exploatare, de legătura în serpentină. La capătul tarlalelor, indiferent de felul limitelor s-au prevăzut zone de întoarcere a căror lățime este de 6m. Pe pantele mai mici de 10%, întoarcerea mașinilor agricole se poate face și pe drumurile de legătură.

Lungimea tarlalelor este cuprinsă între 300-600m, iar lățimea acestora, perpendicular pe curbele de nivel s-a prevăzut între 110-140m.

În unele situații lungimea tarlalelor poate să fie sub limita de mai sus, datorită unor cauze accidentale, respectiv a unor limite obligate peste care nu se poate trece cu mașinile și utilajele agricole, văi, ravene adânci, modificări de relief care nu pot fi nivelate-moderate.

Influența lungimii unei tarlale asupra exploatării cu mijloace mecanizate a lucrărilor din plantațiile viticole, se răsfrânge nu numai asupra randamentului mașinilor agricole, ci și asupra consumului de combustibil. Din această cauză s-a căutat să se asigure lungimile optime ale tarlalelor, modificându-se insăși morfologia terenului prin lucrarea de modelare nivelare. De asemenea s-a căutat pe cât posibil ca toate terasele să aibă aceiași lățime pe toată lungimea unei tarlale.

Parcela este cea mai mică unitate de lucru cu mijloace mecanizate, fiind delimitată pe linia de cea mai mare pantă de poteci (alei) debușee, zone de întoarcere sau drumuri de legătură, iar pe direcția curbelor de nivel de drumurile orizontale, de exploatare.

Mărimea parcelei este influențată de relieful terenului și mai ales de pante și limite obligatorii și este cuprinsă între 0,28 ha și 1,96 ha.

Lățimea optimă a unei parcele este de 100m , impusă de lungimea spalierului, pentru a avea asigurată rezistența necesară și posibilitatea întinderii sârmelor ce se leagă la bulumaci. Datorită morfologiei terenului,a existenței zonelor depresionare transformate în debușee, forme pozitive ce nu pot fi nivelate în totalitate, se constată și abateri cu limită minimă de m, iar abaterea maximă de 130-140m.

Pe cât a fost posibil s-a căutat ca panta să fie cât mai uniformă pentru a se realiza terase cu lățimi constante pe toată lungimea pantei. Potecile au lățime de 2m și s-au prevăzut a fi terasate odată cu terasarea versanților, facilitându-se în acest fel circulația mașinilor agricole folosite la lucrările de întreținere.

Circulația oamenilor pe poteci peste talazurile teraselor, se face în condiții corespunzătoare prin amenajarea treptelor din beton.
c) stabilirea suprafețelor pe categorii de folosință după organizarea teritorială și producțiile în perspectivă.

O consecință a transformării categoriilor de folosință determinată de pretabilitatea terenurilor și de schema de organizare este modul de folosință care corespunde transformărilor de folosință ce se realizează.

Categoriile de folosință după proiectare sunt următoarele:

pentru suprafața amenajată în terase

vii………………………………………………….77,87 ha

fâneață(zonă de întoarcere, poteci, debușee)….. 3,96 ha

Total agricol…………………………………………………….82,83 ha

drumuri exploatare……………………………………….. 1,76 ha

Total neagricol…………………………………………………… 1,76 ha

Total general……………………………………………………..83,59 ha

pentru suprafața propusă la amenajarea lucrărilor de C.E.S. (capacitate dublă și cu suprafețe alunecate)

arabil…………………………………………………………… 3,2 ha

livadă…………………………………………………………… 3,1 ha

fâneață………………………………………………………….65,15 ha

Total agricol………………………………………………………71,45 ha

drumuri de exploatare…………………………………….. 2,26 ha

pădure, plantații de protecție…………………………….7,15 ha

Total neagricol…………………………………………………….9,41 ha

Total general………………………………………………………80,86 ha

alunecări 9,05 ha, din care fâneață 9,05 ha

Producțiile medii ce vor fi realizate după proiectare:

vie……………………………………………….9000kg/ha

porumb boabe……………………………………3000kg/ha

fructe……………………………………………………………1560kg/ha

fâneață………………………………………………………… 5000kg/ha

3.2.2. Terasarea versanților

Cea mai importantă lucrare de amenajare este terasarea plantării cu vie în scopul fragmentării și modificării pantei inițiale pentru reducerea scurgerilor și posibilitatea executării mecanizate a lucrărilor în plantații.

Criteriile care au stat la baza alegerii suprafețelor terasate au fost .

înclinarea terenului, limita inferioară a fost stabilită în funcție de rezistența la eroziune a solului , stabilindu-se executarea teraselor pe pante mai mari de 12% , dar nu mai mult de 30% ( numai în mod excepțional pe suprafețe mici, pentru asigurarea continuității lungimii de lucru , în vederea executării mecanizate a lucrărilor ).

Uniformitatea versantului , terasare au fost aleși versanți uniformi , în cazul în care aceștia au prezentat mici neuniformități s-a prevăzut nivelarea terenului.

Prezența s-au predispoziția la alunecare . Terenurile cu alunecări fie chiar stabilizate au fost excluse de la terasare deoarece prin mobilizarea solului se accentuează procesul de eroziune .

Suprafețele cu pânză de apă freatică , la suprafață și frecvente izvoare , au fost excluse de la terasare.

S-a propus amenajarea teraselor numai pe suprafețele recomandate de studiile pedologice , pretabile a fi plantate cu vie de vie.

Amenajarea terenurilor în terase, cu platforme mecanizabile pentru înființarea de plantații viticole, cuprinde următoarele grupe de lucrări .

Rețeaua de circulație

Dirijarea scurgerilor pe versanți

Modelări-nivelări

Amenajarea în terase

3.2.3. Rețeaua de circulație

Drumuri de exploatare

S-au menținut o parte din drumurile existente cu unele modificări pe unele tronsoane, pentru a avea trasee rectilinii pentru fiecare parcelă de vii.

Lățimea platformei drumurilor este de 5,5 m pentru drumurile principale, 3,5 m pentru cele secundare și 4,5 m pentru cele secundare prevăzute cu canal.

Drumurile de legătură (dintre drumurile ce urmăresc direcția curbelor de nivel) s-au prevăzut în diagonală sau în serpentină astfel încât panta longitudinală a acestora să nu depășească 10%

Consolidarea drumurilor

S-a avut în vedere că aceste drumuri, pentru a nu fi degradate datorită scurgerii apelor provenite din precipitații să fie consolidate cu un strat de 0,20 m pietriș și un strat de 0,10 m balast. Execuția drumurilor de exploatare de pământ s-a prevăzut a se efectua mecanizat cu ajutorul buldozerului S-1300-1500 în proporție de 90%.

Tehnologia de execuție constă în scăparea tuturor neuniformităților și astuparea tuturor rigolelor de pe platformele existente, refacerea taluzelor și înierbarea taluzelor pe tronsoanele deteriorate.

La tronsoanele cu terase noi, execuția constă în săparea platformei, compactarea umpluturii(mecanizat), finisarea săpăturii, taluzarea și înierbarea taluzelor (manual) și nivelarea platformei (mecanizat).

Pentru înierbarea taluzelor se fac șănțulețe de 5-8 m adâncime la distanțe între ele de 0,20 m ți orientate în lungul taluzului; s-a prevăzut un amestec de graminee perene de 60% și leguminoase perene de 40% în cantități de 50 kg/ha și anume: Festus protensis, Poa protensis,Lolim perene,Trifolium repens, Orobrychis sativa. În șănțulețe se administrează 300 kg/ha azotat de amoniu și 400kg/ha superfosfat.

După împrăștierea acestora și a semințelor, șănțulețele se astupă cu pământ bine tasat cu lopata și se udă cu apă în cazul în care pământul nu are umiditate suficientă. Semănatul se face toamna înainte de apariția ghețurilor timpurii (octombrie) sau primăvara după ce au trecut înghețurile târzii(a doua jumătate a lunii martie) cu condiția ca în sol să fie destulă umiditate.

Canale marginale ale drumurilor

S-au prevăzut în partea amonte a platformei drumurilor în zonele depresionare cu înclinări spre debușee și racordări la camerele de liniștire la podețe. Au scopul de a colecta și a evacua excesul de apă ce se scurge pe platforma drumurilor și pe suprafața din amonte.

Elementele de execuție în urma dimensionării hidraulice sunt:

Hsăpătură=0,50m , hutil=0,30m , taluz amonte 1/1, taluz aval ½.

Secțiunea lor se consolidează cu perete din dale .Execuția se face după realizarea podețelor și a camerelor de linistire și după realizarea platformei cu buldozerul.

Podețe și vaduri pereate

Pentru trasarea debușeelor , a canalelor de evacuare , a cursurilor mici de apă , astfel ca circulația pe drumurile de exploatare să se desfășoare corespunzător în tot timpul anului , se construiesc podețe și vaduri preate.

Au rolul de a asigura evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanți , fără a provoca degradări amenajărilor prevăzute sau drumurilor de exploatare.

În cazul traversării unor debușee naturale sau artificiale cu secțiune parabolică și cu debite reduse sub 0,30 m3/s , se recomandă proiectarea de vaduri pereate.

Vaduri pereate se construiesc din piatră brută cu grosimea de 0,20-0,40m (0,20 m pe taluzuri , 0,40m pe platforma drumului) având lungimea de 8-12m iar lățimea egală cu cea a drumului. Înclinarea taluzurilor vadurilor pereate se proiectează de 1/6-1/10 funcție de deschiderea debușeului sau a zonei depresionare , iar lățimea de maxim 0,50m. în părțile laterale se prevăd pinteni de încostare de 0,60m adâncime și 0,40m grosime , din piatră cu mortar de ciment.

Podețe tubulare se proiectează în cazul debitelor de evacuat mai mari de 0,30m3/s până la 3,0-5,0m3/s ( la secțiuni înecate , funcție de calcul de dimensionare pentru viteza de scurgere a apei de 1,5-6m/s). Diametrul tuburilor este între 500mm și 1500mm. Pentru zona amenajată am ales tuburi cu diametrul de 800mm.

Tuburile se prevăd din prefabricate sau beton armat turnate pe loc. Se îngroapă astfel ca deasupra lor să rămână un strat de pământ bine tasat de 0,60-0,80m , evitându-se degradarea lor datorită mașinilor agricole grele ce trec peste ele.

În ambele părți ale platformei drumului trebuie să se prevadă timpane din beton sau piatră brută , cu mortar sau ciment , ce se încastrează în pământ la adâncime de 0,60m. Deasupra nivelului platformei drumurilor , timpanele vor avea înălțimea de 0,20-0,30m , pentru menținerea pământului pe platformă și pentru protecția muncii.

În aval cât ți în amonte , debușeele sau canalele de evacuare se consolidează cu dale de beton sau piatră , pe lungime de 2m.

3.2.4.Dirijarea scurgerilor pe versanți

Debușee reprofilate înierbate

Sunt lucrări de amenajare hidroameliorativă ce se proiectează în scopul colectării apelor în surplus de pe suprafețele amenajate în terase , captări de izvoare și al conducerii lor în emisari naturali sau în canale de evacuare de la baza versanților.

Pentru o rațională amplasare și asigurare a funcționalității la proiectare debușeelor este necesar să se țină seama de următoarele :

Amplasarea debușeelor și forma secțiunii trebuie să respecte cerințele impuse de executarea mecanizată a lucrărilor de întreținere a plantațiilor viticole.

Să aibă un traseu cât mai scurt și mai drept astfel încât să se poată realiza o parcelare și tarlalizare a terenului.

Să se scoată din circuitul producției agricole suprafețe mai reduse , atunci când se impune construcția unor debușee artificiale consolidate cu zidărie de piatră sau beton .

Debușee consolidate cu pereți din dale de beton turnat pe loc sau pereți din piatră cu mortar de ciment , la pante mari și debite mari, a căror viteză de scurgere depășește limita admisă de 2-3m/s.

Taluzurile teraselor în lungul debușeului se consolidează cu trepte din beton .Se recomandă ca treptele să aibă lungimea de 1,5m și înălțimea de 0,25m. În partea din aval a taluzului, ultima treaptă se realizează la nivelul platformei pentru ca apa să nu aibă cădere directă pe pământ, înlăturându-se astfel pericolul afuierii treptei respective. Tot din acest motiv, ultima treaptă se termină cu un pinten, având adâncimea de 0,40-0,50 m și grosimea de 0,15-0,20 m.

În partea din amonte a taluzului la ultima treaptă se execută aripi de încastrare în părțile laterale ale debușeului cu înclinare spre talvegul debușeului respectiv al treptelor, având rolul de a nu permite apei evacuate de debușeu să se scurgă pe taluzul terasei, fiind dirijată spre treptele construite în acest scop.

În ambele părți ale treptelor se recomandă executarea de parapeți pentru a nu permite apei să se scurgă pe lângă trepte, evitându-se astfel ,degradarea lor.

Aripile de încastrare cu dimensiunile de 0,50 m adâncime, 0,10-0,15 m grosime. Grosimea betonului la trepte este de 0,10 m.

Consolidarea zonei secțiunii debușeului terasat se face pe cale biologică prin însămânțarea cu ierburi perene în același amestec și folosind aceleași îngrășăminte și metode de execuție ca și la consolidarea talazurilor.

Pe suprafețele terasate, debușeele proiectate la limite de tarlale, nu se terasează.

Modelări – nivelări

Modelarea – nivelarea suprafețelor terasate reprezintă una din lucrările importante în situația reliefului existent, necesită să asigure condiții corespunzătoare de execuție a teraselor pentru exploatarea mecanizată a plantațiilor viticole ce se vor înființa pe aceste suprafețe. Modelarea-nivelarea constă din săparea unor forme pozitive ale versanților și astuparea formelor negative, diminuarea adâncimilor depresionare și a înălțimilor boturilor de deal, a cumpenelor de separație dintre micile subbazine existente pe suprafețele propuse la amenajarea cu terase. Deoarece nivelarea radicală necesită micșorarea unui volum foarte mare de terasamente cu un consum de energie și combustibil înglobat peste limita maximă economică, s-a prevăzut numai o modelare-nivelare, pe parcele cu o orientare generală pe întreaga tarla. În acest fel vor fi păstrate formele generale ale versanților, care vor fi diminuate în raport cu necesitatea circulației mașinilor și utilajelor folosite la întreținerea plantațiilor viticole asigurându-se teraselor un traseu rectiliniu în cadrul fiecărei parcele cu continuitate pe întreaga lungime a unei tarlale(400-800 m ). Acest lucru presupune realizarea unor calcule diferențiate în cadrul unei parcele în funcție de amplasamentul viitoarei terase, calcule efectuate pe baza planului de situație, scara 1:2000. Nerealizarea unor nivelări care să asigure o continuitate a teraselor pe întreaga lungime a tarlalei acesteia, pentru a face economii conduce la costuri ridicate pentru întreținerea plantațiilor viticole, la consumuri ridicate de combustibili și energie înglobată pentru realizarea lucrărilor anuale de întreținere a viei, costuri ce se repercutează pe întreaga durată în care vița de vie este în rod, respectiv 40-50 ani. Un consum de combustibil și energie este mai redus pentru o lungime a tarlalei de 500 –800 m și altul pentru o lungime de 200-300 m unde întoarcerile în gol a mașinilor și utilajelor agricole este de 2-4 ori mai mare și acesta pentru fiecare rând de vie în parte.

Modelarea-nivelarea s-a prevăzut pentru întreaga suprafață propusă la terasare cu înălțimi de săpătură de la 0,10-0,20m la 2,0-5,0m înălțimi stabilite pe baza planului de situație la scara 1/2000. Aceste date au rezultat și pe baza profilelor pe tarlale .

Execuția s-a prevăzut a se realiza mecanizat cu ajutorul buldozerului S 1300-1500 în proporție de 95-98% . Pe pante de până la 16-18% împingerea pământului se face pe direcția curbelor de nivel sau din deal în vale fără a exista pericolul de răsturnare al buldozerului.

Pentru menținerea stratului fertil se prevede decopertarea stratului fertil , efectuarea modelării nivelării și reâmprăștierea stratului fertil pe suprafața pe care s-a efectuat săpătura . Această tehnologie se aplică pe suprafețele unde există un strat fertil de 20 cm , iar înălțimea de săpătură depășește 0,50-0,80m . În restul cazurilor săparea formelor pozitive se face în raport cu calculele elaborate cu împingerea pământului spre zonele depresionare și microdepresionare. Pe pante de versanți mai mari de 18 % schema de nivelare cuprinde mișcarea terasamentelor din deal în vale, sau în diagonală și numai când nivelarea se realizează în paralel cu terasarea, pe direcția curbelor de nivel. În acest ultim caz, se creează o platformă de lucru pe care buldozerul înaintează din aproape în aproape cu mersul înainte în lucru și înapoi în gol. Mersul înainte în lucru și înapoi în gol se aplică și în cazul lucrului din deal în vale sau în diagonală deoarece întoarcerea tractoarelor S1300-1500 pe pante mari, prezintă pericol de răsturnare.

O atenție deosebită se va acorda tasării umpluturii de pământ mai cu seamă când înălțimea umpluturii este mai mare 0,60-0,20m, tasare ce se poate realiza parțial prin însăși circulația tractorului la nivelarea propriu-zisă sau cu tăvălugul picior de oaie.

Amenajarea în terase

Terasarea versanților destinați plantațiilor viticole în condiții de mecanizare și irigare a plantațiilor în zonele secetoase reprezintă cea mai pretențioasă lucrare de amenajare atât în ceea ce privește alegerea terenului de terasat , cât și a construcției teraselor , consolidării și întreținerii lor , iar din punct de vedere al investiției specifice , este cea mai costisitoare lucrare de amenajare a versanților.

Stabilirea limitei superioare a pantei versanților , a tipurilor de terase , a elementelor acestora și mai ales a lățimii platformelor , a înclinării taluzului , natura consolidării acestora și necesitatea drenajului intern , impun cunoașterea detaliată a caracteristicilor fizice ale solului , grosimii orizonturilor solului , naturii și adâncimii la care se găsește roca de bază , a nivelului de apă freatică a zonelor cu exces de umiditate , localizat și a stabilității versanților.

În concepția actuală , terasarea presupune realizarea unor mișcări mari de terasamente , cu deosebire pe versanții cu neuniformității accentuate ale reliefului. Volumul de pământ ce trebuie mișcat și neuniformitatea versantului cresc pe măsură ce crește panta terenului. Această mișcare a pământului începe cu lucrarea de modelare – nivelare a versantului , atât pe linia de cea mai mare pantă cât și în lungul versantului și se poate fundamenta numai cunoscând natura substratului litologic și adâncimea lui, precum și factorii care concură la stabilirea terenului inclusiv efectul lucrărilor de terasare.

La stabilirea tipurilor precum și la dimensionarea lor se ține seama de următoarele criterii:

Lățimea platformei unei terase trebuie să fie constantă pe toată lungimea unei tarlale , iar în cazuri impuse de relieful terenului , schimbarea lățimii trebuie să se facă la limita unei parcele; pentru a se asigura într-o tarla continuitatea de lucru a mașinilor și utilajelor folosite la exploatarea plantațiilor viticole , la schimbarea lățimii platformelor și deci a numărului de rânduri de vie este necesar a se amenaja racordări între platformele respective prin intermediul rampelor de trecere de la o terasă la altă terasă.

Lățimea platformelor teraselor trebuie să fie egală cu multiplul distanței între rândurile de vie la care se adaugă distanța de la primul rând de vie la taluzul aval ( 1,8m) și de ultimul rând de vie ( de pe aceeași platformă a terasei ) la baza taluzului amonte (1,6m).

Înclinarea platformei pe ax transversal , în sensul pantei terenului , trebuie să fie în limitele impuse de cerințele mecanizării și de condițiile climatice .Înclinarea pe ax transversal se proiectează între 3-5% și numai în cazurile impuse de panta versanților, de natura solurilor și necesitatea păstrării unei lățimi constante a platformei până la 8%.

Înclinarea pe ax longitudinal a platformei teraselor e condiționată de textura solului , regimul precipitațiilor precum și de lățimea platformei .Pe versanții cu soluri argiloase, argilo-lutoase , cu permeabilitate redusă , situate în zonele bogate în precipitații cu lățimi ale platformelor ce asigură plantarea unui număr mai mare de 3 rânduri de vie înclinarea longitudinală , spre debușee ale platformelor , se recomandă a fi de 4-5%. În cazul teraselor cu lățimi reduse din zonele cu soluri permeabile , înclinarea longitudinală nu va depăși 3%.

Înclinarea taluzurilor se proiectează 1/1 pe terenurile cu o bună stabilitate și permeabilitate (loess) și de 1/1.25-1.5 pentru solurile cu stabilitate redusă .

Înălțimea maximă a taluzurilor platformelor teraselor nu trebuie să depășească 2m pe solurile argiloase și 2.5 m pe soluri formate pe loess. Pe tronsoane reduse se admit înălțimi ce depășesc valorile menționate numai justificat de păstrarea unui traseu rectiliniu a paralelismului dintre terase și a înclinării longitudinale . în funcție de panta terenului , de stabilitatea pământului ( de înălțimea posibilă de realizat ) , de natura și adâncimea substratului litologic de lățimea stratului sau stabili 4 tipuri de terase astfel:

cu 7 rânduri de vie , pentru pante ale terenului de 12-16%( 15.40m lățimea platformei teraselor)

cu 5 rânduri de vie ( 11.40m lățimea platformei terasei) pentru pante ale terenului de 17-20%)

cu 3 rânduri de vie ( 6.60m lățimea platformei terasei ) pentru pante ale terenului de 21-26%

cu 2 rânduri de vie ( 4.60m lățimea platformei terasei ) pentru pante ale terenului > 26%

Potecile ce se trasează sunt prevăzute la trecerea peste taluze cu trepte din beton a căror lungime este de 1,50 m, iar înălțimea unei trepte este de 0,25 m. La părțile terminale în amonte și aval s-au prevăzut pinteni de încastrare de 0,25 m adâncime. Grosimea betonului este de 0,10 m. Lățimea potecilor este de 2 m iar în cazul unor unghiuri între două parcele mai mici de 140o, lățimea lor va fi de 3-4 m (funcție de valoarea unghiului) pentru a se realiza trecerea de la o terasă la alta, evitându-se întoarcerile mașinilor agricole la distanțe neeconomice. Potecile și treptele din beton asigură circulația oamenilor în și din parcele de vie și transportul fructelor în condiții corespunzătoare.

La limita tarlalelor pe direcția deal-vale pentru ca mașinile și utilajele agricole să aibă condiții corespunzătoare de întoarcere s-au prevăzut zone de întoarcere de 6 m lățime pe care se amenajează rampe de acces de la o terasă la alta sau pentru întoarcerea pe aceeași terasă de la un rând la altul. Pe pante mai mari de 25% trecerea de la o terasă la alta s-a prevăzut după schema din suveică.

Execuția rampelor și acordurilor se face după realizarea teraselor în proporție de 50% mecanizat.

Defrișări de tufișuri și arbori răzleți s-au prevăzut cu execuție manuală pe o suprafață de 1,32 ha.

3.3 Amenajarea terenurilor afectate de alunecări

Indiferent de metodele de amenajare proiectate, alunecările cuprinse în perimetrul viticol, nu se plantează ci se propun a fi plantate cu specii forestiere (salcâm) în vederea limitării extinderii fenomenelor de alunecare.

Principalele lucrări de amenajare sunt prevăzute a consta din: lucrări de drenaj intern, drenaj extern, modelarea sau împădurirea.

Izolarea suprafeței alunecate se recomandă a se face cu ajutorul canalelor de coastă, care să preia apa de pe suprafețele limitrofe, amonte și părțile laterale ți să o conducă în afara terenului alunecat într-un emisar principal. Pentru interceptarea apelor din profilul de sol se recomandă realizarea , în amonte de alunecare , a unui drenaj închis.

Apa colectată este evacuată în debușee și prin intermediul lor în afara zonei alunecate , în emisari naturali.

Pe suprafața alunecată vor fi amplasate drenuri de intercepție astfel încât să formeze un unghi de 450 , cu linia de cea mai mare pantă pe care se amplasează drenul colector.

Pe alunecările de teren, adâncimea de amplasare a drenurilor este egală cu cea corespunzătoare patului de alunecare, astfel încât traseul drenului să fie săpat în substratul litologic ce formează patul alunecării respective.

Drenurile absorbante s-au realizat din tub P.V.C. riflat cu diametrul de 70 mm pozat pe un strat de pietriș sortat de 10 cm, tubul P.V.C. este înconjurat de un strat de piatră spartă de 0,25 m peste de care urmează un strat de paie, nuiele, frunze și pietriș sortat.

Drenul colector este constituit dintr-un tub de ceramică cu diametrul de 100 mm pozat pe un strat de pietriș sortat de 0,10 m. Drenul colector se află într-un strat de 0,20 m format din paie, nuiele, frunze și pietriș sortat.

Se recomandă a se proiecta cămine de vizită, fiind amplasate pe traseul drenului colector și la confluența drenului absorbant cu cel colector.

Se face modelarea terenului cu scopul de astupa crăpăturile provocate de alunecare și prin care apa ajunge direct la patul de alunecare și de a se asigura un plan continuu de înclinare a suprafeței spre debușee, care și ele vor fi consolidate în faza inițială prin înierbare, până la închiderea arboretului.

Consolidarea debușeelor se va face prin înierbare , brazde de iarbă sau plantații silvice.

La modelarea terenului afectat de alunecări seva urmării respectarea următoarelor principii:

nu se va face o nivelare energetică , ci numai o modelare , care să realizeze suprafețe cu planuri înclinate spre debușee.

înainte de modelare-nivelare , apa ce stagnează în microdepresiuni va fi evacuată cu ajutorul unor canale provizorii în debușee.

formele de echilibru ale reliefului , care au luat naștere după declanșarea alunecărilor , se vor menține și corecta , pentru a se asigura evacuarea apelor

se va urmării a se realiza , modelarea-nivelarea în corelare cu decopertarea stratului fertil , acolo unde orizonturile solului nu au fost amestecate prin rularea produsă de alunecare

debușeele , ca și drenurile colectoare , vor fi amplasate în zonele depresionare pe linia de cea mai mare pantă , pe traseul cel mai scurt și se va realiza în paralel cu modelarea – nivelarea terenului , drenurile vor fi limitrofe debușeelor și vor fi realizate înainte de modelare , iar debușeele după nivelare , drenurile absorbante vor fi realizate în paralel cu modelarea și nivelarea terenului .

3.4. Amenajarea lucrărilor de combatere a eroziunii

solului existente

Se referă la reamenajarea rețelei de circulație existentă , completarea lucrărilor de dirijare a scurgerii apelor pe versanți și a plantațiilor de protecție.

Reamenajarea rețelei de circulație

Se referă la nivelarea platformei drumurilor de exploatare, completarea podețelor tubulare de 800 mm. în zonele depresionare ,unde nu au fost executate anterior podețe, inclusiv realizarea camerelor de liniștire și canale marginale a drumurilor.

Pentru evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanți s-au proiectat debușee reprofilate înierbate , având elementele de execuție b=3 m ; h = 0,27 m ; taluzee 1/3 .

în cazul canalelor și debușeelor , având rol antierozional , procesul de scurgere având un caracter temporar influențează dimensionarea pentru debite care se realizează , pentru ploaia cu asigurarea de 10%.

În restul perioadei , aceste lucrări sunt solicitate de debite mult mai reduse sau care nu transportă nici un fel de debite , ceea ce le expune într-o măsură mult mai mică pericolului de erodare , datorită depășirii limitei maxime de viteză admisă în prezent.

CAPITOLUL 4

NOTE DE CALCUL

4.1.Dimensionarea teraselor

Desen.

După datele I.C.V.V. Valea Călugărească d= 2 m.

1.Calculul volumului de lucrări de terase.

Calculul s-a făcut pentru o singură terasă , deoarece pentru celelalte terase calculele sunt similare.

Am ales terasa T4 din cadrul parcelei vn18.

Se cunosc următoarele date :

d1 = 1,60 m distanța de la taluzul amonte până la primul rând de vie

d2 = 1,80 m distanța dintre rândurile de vie

it = 18% panta terenului

ip =4% panta platformei

I = 11,40 m lățimea platformei terasei

S-a propus ca pe această terasă să se cultive 5 rânduri de vie :

l= ( n- 1 ) x 2 + d1 + d2 ; unde n = număr de rânduri de vie

n = 5

l = (5-1) x 2 +1,60 +1,80 = 11,40 m

L = 88m => lungimea terasei

2.Calculul secțiunilor de lucrări unitare

2.1. Calculul înălțimii totale a platformei terasei:

2.2. Calculul înălțimii debleu și rambleu:

2.3. Calculul secțiunii de rambleu și debleu:

2.4. Calculul suprafețe de taluzat rambleu și debleu:

2.5. Calculul suprafeței de înierbat rambleu și debleu:

2.6. Suprafața amprizei:

2.7. Suprafața de nivelat:

Sniv = 11,40 m2/ml

3. Calculul volumelor totale de lucrări

Spor săpătură 10%= 0,10x 88 = 8,8

vd = 2,94 x 88 = 259m3

vr = 2,94 x 88 = 259 m3

Stzr = 1,65 x 88 = 145 m2

Stzd = 1,65 x 88 = 145 m2

Sid = 1,29 x 88 = 113 m2

Sid = 1,29 x 88 = 113m3

Snivelat = 11,40x 88 =1003 m2

Sampriza = 7,35 x 88 = 647 m2

Distanța de împins a pământului este de 10 m .

Calculul se regăsește în profilele transversale .

Calculul se conduce după tabelele numărul 10, 11 ,12, 13.

4.2. Dimensionarea rețelei de circulație

Desen.

I.Calculul secțiunilor unitare.

Date cunoscute:

it panta terenului =1,8%

l = lățimea platformei = 3,5 m

m = înclinarea taluzului = 1

L = lungimea tronsonului = 440 m

Ld = lr =l / 2 =3,5 /2 =1,75m

Calculul înălțimii de săpătură :

Calculul înălțimii de umplutură :

Calculul secțiunii de săpătură:

Calculul secțiunii de umplutură :

Calculul suprafeței de taluzat :

4.3. Dimensionarea hidraulică a canalelor marginale

Canal marginal cu secțiune triunghiulară

Scolectat = 2,6 ha

Qspecific =0,14 m3/s ha

icanal = 4%

n = 0,018

h = 0,30 m

b = 0,90 m

Tabel.

În urma calculelor efectuate a rezultat un canal cu un hutil = 0,30m , cu taluze amonte 1/1 și taluz aval ½ .

Desen.

4.4. Dimensionarea podețelor

Desen.

l = 5m

Scolectare = 4,50 ha

qspecific = 0,12 m3/s ha

zam – zav = 0,10 m propus

după Alschul :

4.5. Dimensionarea hidraulică la debușeul numărul 8 tronson C pe suprafețele amenajate cu lucrări C.E.S.

Lungimea = 130 m

Q10% = 2,62 m3/s

i = 20%

Se iau următoarele elemente pentru secțiunea debușeului :

b = baza mică = 3m

h = înălțimea apei = 0,27 m

m = înclinarea taluzului = 3 m

Dimensionarea hidraulică

= secțiune muiată

P = perimetrul muiat

R = raza hidraulică

n = coeficient rugozitate 0,0275 ( pentru canale mici în condiții normale de întreținere )

Panta de proiectare determinată pentru atingerea unei viteze maxime de 2 m-s este de 3,1%.

În acest caz :

Debitul admis va fi :

egal cu cel pe care debușeul va trebui să-l transporte conform calculului hidrologic.

Elementele secțiunii construite vor fi :

b= 3m

h = 0,3m

m= 3

Pentru reducerea pantei de la 20% până la 3,1% sunt necesare căderi cu înălțimea de 0,6m.

Numărul căderilor va fi :

Distanța între căderi :

130/37 = 3,50 m

Am recalculat elementele secțiunii transversale și am impus o pantă de proiectare mai mare de 13%.

b = 3 m

h = 0,20 m

m = 3

Debitul admis:

Elementele constructive ale debușeelor vor fi :

b = 3m

h = 0,30m

m = 3

Pentru reducerea pantei de la 20% la 13% sunt necesare 12 căderi cu înălțimea de 0,60m.

Distanța între căderi =

Se observă că față de prima variantă, numărul căderilor s-a redus cu 25 bucăți, ceea ce înseamnă reduceri importante de investiții și materiale deficitare.

4.6 Dimensionarea hidraulică la debușeul numărul 8 tronson A de pe suprafața cu terase

Calculul hidrologic

a1) S1 A = 4,8 ha

P = 920 m

Indicatorul de formă al bazinului.

Determinarea intensității medii a ploii de calcul

Timpul de concentrare TC = tc- coeficient de corecție

tc = f(Sha) = 6,7 min

Tc =

i 10% intensitatea medie a ploii de calcul mm/min

f(Tc, panta medie a talvegului)

i 10%= 2,3 mm/min

Determinarea coeficientului de surgere

Cs = 0,65 C’s = 0,53

Calculul debitului maxim

a2) S2 A=11 ha

P=1380 m

Indicatorul de formă al bazinului

Determinarea intensității medii a ploii de calcul

Timpul de concentrare TC = tC – coeficient de corecție

tc = 9,8 min c =0,67

Tc =

i 10% intensitatea medie a ploii de calcul mm/min

f(Tc, panta medie a talvegului)

i 10%= 2,3 mm/min

Determinarea coeficientului de scurgere

CS = 0,61 C’S = 0,52

Calculul debitului maxim

b). Dimensionarea hidraulică

Q10% = 0,98 m3/s

b = 3m

b = 0,10

i = 0,03 – 0,08 ( panta transversală a platformei teraselor )

m = 4

Panta medie 6%

4.7.Note de calcul privind amenajarea lucrărilor de

C.E.S. și amenajarea în terase a versanților

Centralizarea suprafețelor pe categorii de folosință în cadrul

amenajărilor C.E.S

Tabelul nr.4.1.

Amenajări lucrări C.E.S.

Suprafața ocupată de drumurile de exploatare din cadrul amenajărilor C.E.S

Tabelul nr.4.2.

Suprafața ocupată dedebușee din cadrul amenajărilor C.E.S.

Tabelul nr. 4.3.

Suprafața de teren amenajată pe parcele

Tabelul nr.4.4

Suprafața drumurilor de exploatare pentru amenajarea

terenurilor în terase

Tabelul nr. 4.5.

Suprafața ocupată de zonele de întoarcere

Tabelul nr.4.6.

Suprafețele ocupate de poteci

Tabelul nr.4.7

Suprafața ocupată de debușee

Tabelul nr.4.8

Situația folosințelor înainte și după amenajare

Tabelul nr.4.9.

Repartiția pe număr de rânduri

Tabelul nr. 4.10.

Suprafețele ocupate de taluzuri și lungimea teraselor la 1 ha , brut amenajat.

Tabelul nr.4.11.

Volumul de lucrări la terase pentru 1 ha. amenajat

Tabel nr.4.12.

Elementele si sectiunile la terase cu diferite platforme

Tabel nr.4.13.

CAPITOLUL V

TEHNOLOGIA DE EXECUȚIE A TERASELOR TREPTE PENTRU PLANTAȚII VITICOLE

Terasele în trepte (debleu-rambleu) pentru plantații viticole constituie cea mai radicală măsură de amenajare a terenurilor în pantă, care reduce panta generală a versanților, asigură controlul proceselor de eroziune (scurgeri lichide și debite solide) permițând mecanizarea lucrărilor de întreținere și exploatare.

Tipul secțiunii este rambleu –debleu cu înclinarea platformei pe ax transversal sub 3% și terase cu platforme orizontală.

Dimensionarea lățimii platformei, înălțimea taluzurilor se stabilesc în funcție de panta terenului, distanța între rândurile de vie, astfel ca înălțimea totală să nu depășească 2,0 m.

Consolidarea taluzurilor se face prin înierbare și în condiții de excepție cu ziduri de sprijin.

Descrierea tehnologiei

Lucrări pregătitoare:

Curățirea terenului de vegetație

Nivelarea (modelarea) terenului

Materializarea traseului terasei

Executarea treptelor de înfrățire pe taluzurile existente care se supraînalță

Faza de lucru:

Decopertarea terenului

Nivelarea pentru uniformizarea versantului în planuri continue urmată de pichetarea axelor și a limitelor amonte și aval a platformelor teraselor pe toată parcela urmărind realizarea unei lățimi constante a platformei terasei și înclinarea pe ax longitudinal spre debușee

Săparea platformei terasei cu ajutorul buldozerului S1300-S1500, inclusiv împingerea pământului până la 10m prin treceri succesive. Rambleul platformei se compactează cu tăvălugul picior de oaie acționat de tractorul S1300-S1500. Deplasarea utilajelor se face în lungul curbelor de nivel.

Săparea manuală a jumătate din taluzul amonte, a zonelor de întoarcere a buldozerului precum și unele finisări pe traseul teraselor totalizând 10% din volumul de săpătură însoțite de împrăștierea și compactarea manuală a pământului rezultat din săpături manuale, finisarea manuală a taluzului teraselor și însămânțarea cu ierburi perene a taluzurilor.

Domeniu de aplicare

Această tehnologie se aplică terenurilor având pantele sub 30%, deoarece este limita maximă a pantei de terasare a terenurilor pentru plantațiile vitico-pomicole.

Condițiile de teren unde nu se aplică lucrări:

Operațiunile conform tehnologiei amintite nu se aplică în următoarele cazuri:

Terenuri instabile alunecătoare

Terenuri puternic frământate

Terenuri cu conținut ridicat de argilă

Terenuri cu pante mai mari de 30%

Faze de control

Verificarea pantei longitudinale și transversale a teraselor

Verificarea lățimii teraselor

5.1. Tehnologia de execuție a teraselor cu buldozerul S1300-S1500

Trasării și execuției lucrărilor de terasare trebuie să li se acorde o deosebită atenție , deoarece succesul înființării plantațiilor de vie și obținerii producției capabile să ducă în cel mai scurt timp la amortizarea cheltuielilor efectuate și ridicarea potențialului economic al unităților care beneficiează de astfel de lucrări , depinde de aceste măsuri.

Execuția teraselor se va face după ce în prealabil s-au trasat toate elementele organizării teritoriale : drumuri , zone de întoarcere , poteci , debușee.

Reușita și eficiența unor astfel de lucrări este aceea ca operațiile de terasare în sine să preceadă cu 2-3 ani plantarea lor cu vită de vie . După execuția pe durata celor 2-3 ani , pe terase se vor cultiva plante cerealiere sau leguminoase și graminee , care vor ameliora starea generală a condițiilor de sol în timpul realizării platformelor.

Înainte de execuția terasei pentru transpunerea acestora pe teren se recomandă să se traseze axul terasei cheie față de care se tratează apoi celelalte terase , operațiune importantă sub aspectul execuției și exploatării în sensul că se va asigura un un paralelism cât mai riguros între toate terasele.

Terasa cheie se va trasa în limitele posibilităților și la jumătate versantului pe un aliniament însă cât mai caracteristic sub aspectul pantei și configurației versantului.

Se trece la delimitarea lățimii teraselor , lățimii care se materializează prin brazde trasate cu plugul obișnuit.

În prezentul proiect s-a propus spre execuție : terase în trepte ( de la început în formă definitivă ) cu platformă înclinată în sensul pantei terenului de lățimi variabile realizate cu ajutorul buldozerului S1300 cu mișcarea lamei atât în plan orizontal cât și în plan vertical.

Proiectarea lățimii platformelor s-a făcut având în vedere condițiile geotehnice ale terenului și direcției de deplasare a buldozerului față de curbele de nivel.

La stabilirea limitelor parcelelor pe direcția curbelor de nivel s-a avut în vedere exploatarea rațională , atât a parcelei cât și a mașinilor agricole cu care se execută lucrările agrotehnice. Astfel : dacă avem lungimi reduse numărul întoarcerilor în gol este mult mai mare , deci timpul de lucru efectiv pe unitate de suprafață și pe schimb se micșorează . La acesta se mai adaugă și consumul mare de carburanți ( 10-30%) precum și uzajul mai accentuat al mașinilor agricole.

S-a urmărit să se realizeze lungimi maxime de terase în cadrul parcelei în scopul reducerii numărului de întoarceri în gol în timpul lucrului.

Metodele de execuție a teraselor sunt stabilite în funcție de panta terenului și lățimea platformei astfel:

pentru lățimi mici deplasarea utilajului se face paralel cu curbele de nivel (4-30m).

pentru lățimi mari cu deplasarea utilajului pe axul transversal vale (>30m)

Execuția teraselor prin metoda deplasării buldozerului pe ax longitudinal , necesită obligatoriu posibilitatea înclinării lamei acestuia atât pe direcția verticală cât și orizontală.

Având în vedere randamentul buldozerului , funcție de distanțele pe care se deplasează s-au stabilit următoarele lungimi de lucru cu manevrele lamei caracteristice fiecărei lungimi de lucru :

pentru lungimi de până la 100 m deplasarea buldozerului se face înainte , în lucru până la capătul terasei după care se ridică lama și merge înapoi până la începutul terasei unde se așează lama în lucru și se începe a doua trecere în lucru , repetându-se operațiile până la realizarea terasei.

pentru lungimi cuprinse între 100-200 m se începe de la un capăt al terasei cu mersul buldozerului în lucru până la celălalt capăt unde se ridică lama , se întoarce buldozerul și în viteza a III-a se merge în gol până la capătul terasei de unde s-a început construcția terasei . Se întoarce buldozerul , se trece lama în poziție de lucru și se începe a doua cursă în lucru , operațiile repetându-se până la realizarea terasei .

pentru lungimi mai mari de 200m ale teraselor în trepte deplasarea buldozerului se face înainte în lucru până la capătul terasei, se ridică lama , se întoarce buldozerul , se schimbă poziția lamei , după care se merge înapoi cu lama în lucru până la capătul de început al terasei .

Executarea teraselor drepte prin metoda buldozerului pe ax transversal , deci din amontele platformei spre parte aval , lama buldozerului se menține orizontală și numai în cazuri deosebite , respectiv când este necesară mișcarea pe ax longitudinal a pământului , lama se înclină și pe ax vertical . Pentru lățimile platformelor mai mari de 30 m și taluze 1:1 deplasarea buldozerului se face din partea amonte a taluzului debleu cu lama în poziție de lucru până în partea aval a platformei unde se împrăștie pământul rezultat din săpătură.

Succesiunea operațiilor tehnologice prevăzute pentru realizarea teraselor drepte pe terenurile arabile este următoarea :

pichetatul axului și a limitelor taluzelor debleu și rambleu , inclusiv confecționarea și baterea țărușilor.

săpatul amprizei platformei terasei cu ajutorul plugului obișnuit în agregat cu tractorul S650 , acordându-se o atenție deosebită pentru pante ale terenului de peste 25% unde deplasarea tractorului se face în viteza I-a.

săpatul platformei terasei cu ajutorul buldozerului S1300-S1500 inclusiv împingerea pământului la distanțe mai mari de 30 m prin 8-10 treceri (curse)

spor pentru împingerea pământului rezultat din săpătură la distanțe cuprinse între 10-30 m , împingere realizată tot cu buldozerul . Acest spor s-a luat diferențiat în funcție de panta terenului și anume : de 2 ori volumul de pământ săpat cu buldozerul pentru panta de 5-10% , de 3 ori pentru panta de 10-16% de 4 ori pentru pante de 17-25%.

compactarea pământului săpat cu buldozerul ( în rambleu platformei terasei ) , cu tăvălugul picior de oaie acționat de buldozerul 1300-1500 în straturi de 40 cm grosime.

săpătură manuală a jumătate din taluzul amonte , a zonelor de întoarcere a buldozerului , precum și unele finisări pe traseul teraselor totalizând cca. 8-10% din volumul de săpătură

nivelarea platformei teraselor cu ajutorul buldozerului

finisarea taluzului –debleu-manual

însămânțarea cu ierburi perene a taluzului debleu efectuată manual

idem pentru taluzul rambleu

În cadrul realizării teraselor s-au propus două variante de schemă de execuție .La stabilirea variantei optime s-a avut în vedere numărul de curse complete și distanța medie de transport.

VARIANTA I , cu realizarea săpăturii din amonte spre aval . Din schema de execuție teoretică , se observă că numărul de curse este mai mic. Avantajul acestei scheme constă în faptul că deplasarea pământului se poate face în trasee cu adâncimi de până la 0,60 m ceea ce dă posibilitatea măririi distanței medii de transport.

VARIANTA II-a, cu realizarea săpăturii din aval spre amonte. Din schema teoretică de execuție se observă că numărul de curse este mai mare. La această variantă dezavantajul este că nu se pot realiza trasee pentru transportul pământului, efectuând în acest fel distanțe medii de transport mici și necesitând folosirea screperului.

CARACTERISTICILE BULDOZERULUI S1300-1500

Distanța medie de transport (m) 10 20 50

Productivitatea tehnică (m3/h)   192,5 154 129,9

Productivitatea de exploatare 96,6 77,9 65,4

Cheltuieli directe( lei/m3) 2,1 2,63 3,52

Necesar forță de muncă( nr/ore/m3) 0,01 0,02 0,03

Combustibil( l/m3) 0,087 0,108 0,129

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Mihaiu , L. Mihalache , N. Blegu – “ Amenajarea și exploatarea terenurilor în pantă destinate plantațiilor de vii “

Gheorghe Timaru , I.Bola , S.Popa , E.R.Popescu , M.Rădulescu – “ Sistematizarea și organizarea teritoriului “

M.Moțoc , S. Munteanu , V.Băloiu , P.Stănescu , Ghe.Mihai –“ Eroziunea solului și metodele de combatere”

I.S.P.I.F. –“ Fișe tehnologice pentru lucrări de îmbunătățiri funciare “

“ Catalog proiecte tip C.E.S.”