Evaluarea Nivelului de Risc de Accidentare Si Imbolnavire Profesionala Pentru Locuri de Munca

1. Introducere. definitii. necesitate. utilitate

Conform Legii Securității și Sănătății in Muncă 319/2006, conducătorii unităților economice sunt singurii responsabili de sănătatea și securitatea salariaților, ei se află în centrul activității de prevenire a riscurilor și asigurare a sănătății și securității în muncă. Au obligația legală de a asigura starea de securitate și de a proteja sănătatea salariaților.

Obligativitatea evaluării riscurilor profesionale în țara noastră decurge din legislația actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislația Uniunii Europene privind securitatea și sănătatea în muncă. Astfel, Legea 319/2006, în capitolul III "Obligațiile angajatorilor" care transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE/1989 prevede:

art. 7 al. 3 – Angajatorul are obligația să implementeze măsurile prevăzute la alineatele 1 și 2, pe baza următoarelor principii de prevenire:

evitarea riscurilor;

evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

combaterea riscurilor la sursă;

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

al. 4. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau a preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) si dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către angajator să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/ sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice;

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

art. 12. al. 1. Angajatorul are următoarele obligații:

a) să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Legislația actuală obligă conducătorii de societăți să introducă conceptul de securitate în însăși organizarea muncii. Aceștia pot să intervină pentru:

lucrul în echipe succesive;

limitarea numărului de lucrători expuși la produse și procedee periculoase;

luarea de măsuri organizatorice atunci când o societate terță intervine pe teritoriul alteia;

limitarea timpului de expunere la minimum necesar;

alegerea celor mai adecvate mijloace de protecție individuală;

impunerea supravegherii medicale permanente și periodice a celor mai expuși muncitori;

impunerea de restricții privind munca tinerilor și a femeilor.

Metodele și mijloacele de analiză a sistemelor de muncă sub aspectul securității muncii sunt necesare pentru identificarea rapidă și realistă a situațiilor deficitare din punctul de vedere al prevenirii accidentelor și a bolilor profesionale.

Eliminarea totală a pericolelor respectiv a accidentelor și a bolilor profesionale din sistemul de muncă este în mod practic imposibilă.

În realitate, există niveluri acceptabile de securitate a muncii, a căror punere în evidență necesită eforturi serioase de apreciere calitativă și încercări de evaluare cantitativă.

În principiu, există două posibilități de evaluare a nivelului de securitate a muncii într-un sistem:

evaluare postaccident / boală profesională

evaluare preaccident / boală profesională

Evaluarea postaccident este utilă din punct de vedere a statisticilor de accidente, care pot caracteriza organizația din punct de vedere cantitativ și calitativ prin indicele de frecvență și de gravitate. În anumite situații aceste informații sunt de mare ajutor pentru aprecierea calității unor locuri de muncă din punct de vedere a securității în vederea implementării îmbunătățirilor necesare.

Evaluarea preaccident ia în considerare posibilitatea de producere a accidentelor într-un sistem. Oferă soluții înainte de a se întâmpla accidentul.

Noțiunea fundamentală utilizată este riscul de accidentare/îmbolnăvire profesională. Având în vedere importanța evaluării preaccident, în Europa au fost dezvoltate mai multe metode apriorice;

controale, verificări – la nivelul locurilor de muncă, secții, ateliere, etc.

metode directe (comparative)

metode indirecte (analitice) – analiza riscurilor pe baza: ergonomiei sistemelor sau fiabilității sistemelor

Oricare ar fi metoda de evaluare, aceasta conduce la rezultate concrete și operaționale dacă se bazează pe recunoașterea a patru criterii fundamentale:

rigurozitate științifică – să decurgă dintr-o teorie coerentă și completă;

criteriul finalității – scopul urmărit este realizarea securității, prin diferite obiective parțiale, care conferă particularitate metodelor de analiză;

criteriul complexității – metoda să fie adaptată pentru sistemul dat;

criteriul economic – în funcție de importanța și de gravitatea consecințelor posibile.

Componentă intrinsecă a strategiei manageriale, activitatea de prevenire reprezintă un ansamblu de procedee și măsuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare și desfășurare a proceselor de muncă, menită să asigure desfășurarea proceselor de muncă în condiții de maximă securitate pentru sănătatea și integritatea participanților la proces, prin care se elimină riscurile de accidentare sau îmbolnăvire profesională. Astfel, aceasta se constituie ca o știință de interfață îmbinând cunoștințe și tehnici de strictă specialitate în domeniul de aplicare cu tehnici și cunoștințe din domeniul ergonomiei, igienei industriale, psihosociologiei muncii, medicinii muncii și toxicologiei industriale. în acest context, se poate afirma că sarcina principală a activității de prevenire o reprezintă obținerea maximumului de eficiență și de calitate a muncii în condițiile reducerii numărului de accidente către zero.

De aici rezultă că sunt două obiective majore ale prevenirii, care suscită interes în principal:

a) pe plan uman: – reducerea numărului accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale

b) pe plan financiar: – reducerea costurilor legate de accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale.

Aceste deziderate se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale. în care scop trebuie întreprins un demers global care să cuprindă:

evaluarea riscurilor profesionale;

punerea în conformitate a echipamentelor tehnice;

stabilirea procedurilor de lucru;

ameliorarea condițiilor de mediu de muncă;

selecția, formarea și informarea personalului;

stabilirea strategiei manageriale.

Punctul de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent dacă este vorba de un loc de muncă, un atelier, secție sau o societate comercială în ansamblul său, o asemenea analiză permite cunoașterea, cuantificarea și ierarhizarea pericolelor în funcție de dimensiunea lor și alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri: probabilitatea de manifestare și gravitatea consecinței maxime posibile (cea mai frecventă) asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv, niveluri de risc global pentru fiecare loc de muncă și nivel de risc global agregat pentru întregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este cuprin în standardele europene (CEI812’85, respectiv, proiect CEN 1992) și stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.

Obiectivul evaluării riscurilor este să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/ protecție adecvate referitoare la:

prevenirea riscurilor profesionale

formarea muncitorilor

informarea muncitorilor

implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor necesare de prevenire/protecție.

Scopul de bază al evaluării riscurilor rămâne întodeauna prevenirea riscurilor profesionale. Eliminarea acestora nu este posibilă întodeauna și atunci acestea trebuiesc reduse, până la valoarea unor riscuri reziduale care trebuiesc și pot fi controlate controlate.

Evaluarea riscurilor trebuie astfel realizată (structurată) încât să permită angajatorilor, persoanelor din compartimentul de S. S. M. și lucrătorilor să:

identifice pericolele existente și să evalueze riscurile asociate lor;

evalueze riscurile în scopul selectării adecvate a echipamentelor, substanțelor utilizate și organizării locurilor de muncă

verifice dacă măsurile de prevenire sunt adecvate

observe dacă toți factorii, relevanți sau ascunși, legați de procesul de muncă au fost luați în considerare

contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate și sănătate în muncă.

Reevaluarea riscurilor profesionale se face și de ori de câte ori intervin modificări în sistemul de muncă (organizarea muncii, introducerea de noi materiale, ehipamente, metode, proceduri, etc.) sau ori de câte ori se solicită de cei implicați.

Pe timpul evaluării și după, trebuie urmărit ca riscul să nu fie transferat în alte zone ale sistemului de muncă și eliminarea unui risc să nu creeze probleme noi.

DEFINITII.

În sensul legii 319/2006 art. 5, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

accident de muncă – vătămare violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

accident major – Accident de muncă, de regulă accident nuclear, incendiu sau explozie, care determină creșterea bruscă și masivă a morbității și mortalității colectivității umane situate în proximă vecinătate a locului accidentului și/sau poluarea severă a mediului înconjurător.

accident ușor – eveniment care are drept consecință leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale și a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;

alți participanți la procesul de muncă – persoane aflate în întreprindere și/ sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice altfel mijloc de probă;

angajator – persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are posibilitatea întreprinderii și/ sau unității;

aptitudine – Însușire sau sistem de însușiri ale subiectului, mijlocind reușita în activitate; posibilitate de a acționași obține performanțe; factor al persoanei ce facilitează cunoașterea, practica, elaborările tehnice și artistice. comunicarea;

boală legată de profesiune – boală cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanți sunt de natură profesională.

boala profesională – afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;

deprindere – componentă automatizată a activității concretizată prin desfășurarea în afara sau prin reducerea controlului conștient, realizare spontană și facilă. Rezultă pri exersare repetitivă și se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice func]ională în care sunt reunite veriga afectivă și afectorie a reflexelor;

dispozitiv de protecție – Dispozitiv care reduce sau elimină, singur sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare;

echipament de muncă – orice mașină, aparat, unealtă sau instalație folosită în muncă;

echipament individual de lucru – Echipament utilizat în procesul muncii sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare;

echipament individual de protecție – orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

evaluare – Acțiune de determinare a aspectelor cantitative ale unui sistem analizat și rezultatul ei.

evaluare a riscului de accidentare/îmbolnăvire profesională – Activitate prin care se identifică factorii de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională și se determină nivelul de risc

evaluare a securității muncii – activitate prin care se estimează, valoric sau procentual dimensiunea securității muncii într-un sistem de muncă; determinarea nivelului de securitate. Este parte componentă a auditului de conformitate.

eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vătămările organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

factor de risc – Însușiri, stări, fenomene, comporatmente proprii elementelor implicate în procesul de muncă și care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; cauze potențiale ale accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

Formare – acțiune de a pregăti, instrui, educa și rezultatul ei.

Grup vulnerabil la risc – grup de persoane departajat după criterii de sex, vârstă, stare fizică și/sau fiziologică și care îndeplinesc condiția specificată pentru persoanele vulnerabile (de exemplu, grupuri vulnerabile la risc pot fi femeile, tinerii, persoanele handicapate etc.).

incident periculos –evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncționalitatea unei activități sau a unui echipament de muncă sau/și din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi posibil să aibă asemenea urmări și/ sau a cauzat ori ar fi posibil să producă pagube materiale;

Informare – acțiune intreprinsă de către conducătorul firmei în scopul aducerii la cunoștința salariaților a riscurilor profesionale specifice firmei, a modului concret de operare în situații de funcționare anormală sau în cazul unor dereglări previzibile, precum și a acțiunilor ce trebuiesc întreprinse pentru evitarea consecințelor riscurilor profesionale.

locul de muncă – locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii și/ sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii și/ sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității;

lucrător – persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;

Lucrător expus – orice angajat care se găsește în întregime sau parțial în zona periculoasă.

Management al securității și sănătății în muncă – Componentă a managementului general, care include structura oragnizatorică, activitățile de planificare. responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru eleborarea, implementarea, realizarea și revizuirea planului de securitate și sănătate în muncă;

Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale – modalități tehnice și organizatorice a realizării securității muncii.

Mediu de muncă – ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice și psihosociale în care unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă.

Mijloace de producție – totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri,instalații, mașini, unelte, mijloace de transport etc.) și a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc.) utilizate în procesul de producție a bunurilor materiale.

Nivel de risc – indicator convențional ce exprimă sintetic și cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională existente într-un sistem de muncă. Se determină în cadrul activității de evaluare, pe baza combinației dintre gravitatea și probabilitatea consecințelor maxim previzibile ale acțiunii factorilor de risc existenți în sistemul respectiv asupra personalului.

Nivel de risc acceptabil sau risc rezidual – nivel de risc admis prin convențiile sociale în materie de securitate a muncii. Riscul rezidual este riscul cu gravitatea consecințelor redusă și probabilitate mică sau medie,

Nivel de securitate – indicator convențional ce exprimă global starea sau nivelul de securitate a muncii într-un sistem de muncă. Se determină direct prin autoevaluarea securității sau evaluarea nivelului de securitate, sau indirect prin stabilirea nivelului de risc, fiind invers proporțional cu acesta. Se exprimă prin gradul de conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Normă de securitate în muncă – ansamblu de reglementări și prevederi cu caracter juridic prin care se apreciază cerințele desfășurării unei activități în condiții de securitate a muncii.

Noxă (factor nociv) – Agent fizic, chimic sau biologic cu acțiune în mediul de muncă asupra organismului uman, dăunător sănătății; factor de risc de îmbolnăvire profesională;

Parametrul – o mărime fizică măsurabilă, o acțiune sau operație ce trebuie realizată (temperatura, presiunea, debitul, concentrația, densitatea, vâscozitatea și timpul).

Pericol – proprietate intrisecă a elementelor (materialelor de lucru, surselor de energie, echipamentelor tehnice, mediului de lucru, metodelor, practicilor și tehnologiilor de lucru) de a cauza evenimente nedorite sau daune (accidente, îmbolnăviri și pagube materiale).

Pericol de accidentare și îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectare a sănătății executantului unui proces de muncă.

Pericol deosebit – pericol care poate conduce la consecințe grave, ireversibile.

pericol grav și iminent de accidentare – situația concretă, reală și actuală căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment;

Pericol iminent – pericol care poate produce în orice moment un eveniment nedorit.

Post de lucru – element al structurii organizatorice a unei unități economico-sociale ce constă în ansamblu obiectivelor, sarcinilor, autorității și responsabilotăților care în mod regulat revin spre exercitare unui component al unității (unui executant) sau locul pe care îl ocupă operatorul unui echipament tehnic (mașină, instalație,utilaj etc.) pe parcursul desfășurării procesului tehnologic; un echipament poate să aibă mai multe posturi de lucru.

prevenire – ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

Prevenire intrinsecă – prevenire realizată prin introducerea criteriilor de securitate în concepția și proiectarea echipamentelor tehnice, a tehnologiilor, construcțiilor etc., acționând asupra formei, așezării, modului de montaj, principiului de construcție și funcționare, fără a adăuga elemente special concepute pentru realizarea securității muncii. Prevenirea intrinsecă presupune eliminarea riscurilor din faza de concepție și proiectare.

Prevenirea accidentelor de muncă și imbolnăvirilor profesionale – ansamblul procedeelor și măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea sau reducerea riscurilor. Are ca scop reducerea numărului de accidente și reducerea costurilor.

Procedură de lucru – descriere detaliată a unei operații sau faze de lucru (procedeu de lucru nepericulos).

Protecție colectivă – protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție destinate să asigure protecția simultană a doi sau mai mulți excutanți.

Protecție condiționată – protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție la care îndeplinirea funcției de securitate este dependentă de executant.

Protecție individuală – protecție care constă în utilizarea de mijloace individuale de protecție destinate să asigure protecția unui singur executant.

Protecție necondiționată – protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție la care îndeplinirea funcției de securitate este independentă de executant.

reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor – persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității lucrătorilor în muncă;

Risc – combinație între probabilitatea și gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătății într-o situație periculoasă. Risc înseamnă pericol potențial. Pericol nu înseamnă risc.

Risc de accidentare și îmbolnăvire profesională – posibilitate de producere a unui accident sau a unei îmbolnăviri profesionale, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor, într-o situație periculoasă.

Sarcina de muncă – totalitatea acțiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin intermediul mijloacelor de producție și în anumite condiții de mediu, pentru realizarea scopului sistemului de muncă.

securitate și sănătate în muncă – ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă;

servicii externe – persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/ unității, abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform legii;

Sistem de muncă – ansamblu constituit în vederea realizării unui proces de muncă dintr-unul sau mai mulți executanți, sarcina lor de muncă, ale cărui elemente interacționează pe baza unui circuit informațional. Prin definiție accidentele de muncă și bolile profesionale se produc exclusiv în sistemul de muncă, fiind rezultatul factorilor de risc generați de sistem.

Situație periculoasă – orice situație în care operatorul sau orice persoană este expusă unuia sau mai multor pericole.

stagiu de practică – instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialității în care se pregătesc elevii, studenții, ucenicii, precum și șomerii în perioada de reconversie profesională;

Utilitatea evaluării riscurilor profesionale

Cunoașterea și evaluarea riscurilor dă posibilitatea persoanei juridice de a întreprinde acțiuni, care să conducă la reducerea sau eliminarea lor. A investi în prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale înseamnă a investi în îmbunătățirea activității societății.

Activitatea de prevenire fiind o componentă intrinsecă a procesului de muncă, poate să-l influențeze sub următoarele aspecte:

Continuitatea procesului de producție. Se știe că producerea unui accident generează întreruperea lucrului pentru o perioadă de timp relativ limitată, dar în același timp generează o stare de tensiune nervoasă în rândul personalului datorată evenimentului și incertitudinii. Acest lucru face ca procesul de muncă să se desfășoare cu scăderi ale ritmului de muncă și implicit cu scăderea producției.

Reducerea costurilor. Mijloacele de prevenire a riscurilor, bine alese, măresc viteza de derulare a fluxului tehnologic micșorând sau eliminând timpii morți, fapt ce conduce la o creștere a producției și implicit la reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs. în același timp sunt eliminate și cheltuielile făcute cu realizarea măsurilor de protecție a muncii, ce se pot dispune în urma cercetării eventualelor accidente ce se pot produce în sistemul dat.

Creșterea eficienței muncii. Aplicarea unor măsuri de prevenire conduce la reducerea sau eliminarea cheltuielilor făcute cu repararea utilajelor afectate de accidente, la eliminarea costurilor directe ale accidentului (asistență socială, plata concediului medical, ajutoare materiale etc), la evitarea perturbărilor procesului de producție prin reorganizări ale personalului precum și la eliminarea cheltuielilor suplimentare legate de pregătirea personalului ce suplinește pe cei accidentați.

Creșterea productivității. Alegerea tehnologiilor și a echipamentelor cât mai puțin periculoase, stabilirea ergonomică a fluxului tehnologic, disciplinarea (tehnologică) a personalului, respectarea graficelor de întreținere și reparație sunt tot atâtea elemente care contribuie la creșterea productivității, atât prin creșterea randamentului utilajelor cât și prin creșterea randamentului personalului. De asemenea, un rol deosebit la creșterea productivității îl are realizarea unui mediu de lucru normal. Este știut faptul că un mediu ambiental corect conduce la creșterea atenției și implicit la reducerea numărului de rebuturi prin creșterea confortului în muncă.

Creșterea calității produselor. Acest fapt se realizează aproape automat derivând din disciplinarea personalului prin respectarea procedurilor de lucru. Un produs realizat în condițiile optime prevăzute de procedurile de lucru nu poate fi decât un produs de calitate.

Îmbunătățirea climatului socio-profesional. Implicarea întregului personal în activitatea de prevenire a riscurilor conduce la conștientizarea rolului socio-profesional pe care îl are fiecare. De asemenea, aceasta conduce la găsirea celor mai bune metode de organizare a muncii (formarea echipelor de lucru, transmiterea sarcinilor de muncă etc.). Un personal conștient de sarcinile sale, cunoscător al mijloacelor de acțiune este un personal performant. Relațiile profesionale și sociale corect stabilite în cadrul formației creează un climat de siguranță și încredere, care favorizează creșterea eficienței muncii.

Creșterea prestigiului societății. Prin asigurarea unor condiții de securitate sporită în muncă, prin neintervenția unor factori perturbatori cauzați de accidente în respectarea contractelor și angajamentelor și ca urmare a realizării unor produse de calitate, atât în rândul angajaților proprii cât și în rândul beneficiarilor și colaboratorilor se va crea o imagine favorabilă cu privire la seriozitatea societății.

Eliminarea consecințelor administrative, contravenționale sau penale suferite de eventualele persoanele vinovate de producerea unor accidente precum și despăgubirile către victime sau urmașii acestora.

În concluzie, o activitate desfășurată în condiții de securitate conduce la creșterea în final a profitului societății și la bunăstarea lucrătorilor.

2. PREZENTAREA METODEI DE EVALUARE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE

Evaluarea riscurilor constă în studiul sistematic a tuturor elementelor procesului de muncă susceptibil de a genera daune, al mijloacelor de eliminare a pericolelor și al măsurilor de prevenire/ protecție a acestor riscuri.

Indiferent de metoda aplicată evaluarea riscurilor trebuie să urmărească următoarele etape obligatorii:

identificarea pericolelor existente și riscurilor;

identificarea persoanelor care pot fi expuse acestor pericole;

estimarea calitativă și/sau cantitativă a riscurilor;

examinarea posibilităților de eliminare sau diminuare a riscurilor;

adaptarea altor măsuri care să vizeze prevenirea riscurilor

Evaluarea trebuie axată pe riscurile profesionale evidențiate sau previzibile în mod rațional, luând în calcul și riscurile nesemnificative (riscuri din activități cotidiene) numai în cazul când există posibilitatea agravării lor.

Evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă: fixe (birouri, ateliere, mașini unelte, etc.); evolutive (șantiere, docuri, etc); mobile (temporare).

Evaluarea riscurilor la locurile de muncă fixe, unde procesul de muncă se derulează după o schemă permanentă se va face ținând cont de condițiile existente uzuale, nu va fi reiterată pentru locurile de muncă comparabile și se va revizui numai când circumstanțele se modifică.

Evaluarea riscurilor la locurile de muncă evolutive sau mobile se va face luând în considerare toate etapele succesive ale locurilor de muncă, ținându-se seama de toate schimbările elementelor sistemului de muncă.

Evaluarea riscurilor profesionale nu se va demara exclusiv de către angajator sau de reprezentanții acestora, ci în acest demers vor fi antrenați muncitorii sau reprezentanții lor, care trebuie consultați pe tot parcursul evaluării și informați cu privire la măsurile de prevenire/ protecție adoptate și la concluziile obținute.

La evaluarea riscurilor se va ține cont obligatoriu de prescripțiile legale și de normele și recomandările publicate (norme tehnice, coduri de bună practică, nivelele de expunere, norme ale asociaților profesionale etc.)

Evaluarea riscurilor va ține cont de eventuale prezențe la locul de muncă analizat și a altor categorii de personal din afara sistemului de muncă care pot fi expuși riscurilor existente sau pot provoca riscuri suplimentare personalului prezent. Aceste categorii de personal (personal din alte sectoare ale unității, persoane din alte societăți, vizitatori, studenți, clienți, elevi, public etc.) nefiind conștienți de riscuri, ignoră măsurile de protecție și se expun pericolelor, de aceea ele trebuiesc informate în prealabil de măsurile de protecție ce se impun.

Evaluarea riscurilor se va face prioritar la locurile de muncă cu pericol deosebit și iminent de accidentare urmărindu-se:

identificarea factorilor de risc precum și consecințele acțiunii lor asupra organismului uman (deces sau invaliditate);

nivelul cantitativ al factorilor de risc în cazul îmbolnăvirilor profesionale;

durata de expunere la acțiunea factorilor de risc;

numărul persoanelor expuse;

nivelul morbidității prin accidente și îmbolnăviri profesionale;

Locurile de muncă cu pericol deosebit și/sau iminent conțin factori de risc care generează explozii, incendii, factori de risc mecanic, termic, electric, biologic, psihic, factori de risc naturali și speciali ai mediului de muncă.

La locurile de muncă ce presupun activități în condiții de risc deosebit, timpul de lucru poate fi redus sub 8 ore/zi.

Principiile care stau la baza ierarhizării măsurilor de prevenire/ protecție a riscurilor sunt:

evitarea riscurilor;

înlocuirea elementelor periculoase;

combaterea riscurilor la sursă;

prioritatea măsurilor de protecție colectivă;

considerarea evoluției tehnico – științifice;

ameliorarea continuă a nivelului securitatii si sanatatii in munca.

3. APLICAREA CONCRETA A METODEI LA SISTEMUL DE MUNCA

Plecând de la deficiențele și neajunsurile metodelor de evaluare a riscurilor bazate pe controale și verificări pe fiabilitatea și ergonomia sistemelor, INCDPM București (dr. ing. ȘT. Pece) aduce importante contribuții la evaluarea riscurilor în sistemul om- mașină, elaborând în anii 90 un model teoretic al genezei accidentelor de muncă și al bolilor profesionale, implicând toate componentele sistemului de muncă și un model teoretic global al dinamicii accidentului în sistemul de muncă sub acțiunea a două cauze obiectivă și subiectivă.

Aceste contribuții au permis în final elaborarea unei metode analitice,,a priori,, cantitative de evaluare a nivelului de risc/securitate, care are un mare grad de generalizare și aplicare fiind axată în principal și exclusiv pe îmbunătățirea condițiilor de muncă sub aspectul securității muncii.

Scopul metodei este determinarea cantitativă a nivelului de riscuri profesionale pentru un loc de muncă, atelier, secție, unitate, iar finalitatea este obținerea unui document centralizator denumit ,,Fișă de evaluare a locului de muncă” care conține nivelul de risc parțial pe fiecare factor de risc global pe locul de muncă și global agregat pe societate și care stă la baza întocmirii planului de măsuri. Metoda de evaluare este riguroasă, practică și acceptată de factorii decizionali din România, unitățile economice transnaționale, MMSSF, Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale.

Metoda analitică de evaluare a nivelului riscurilor profesionale consideră că accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale sunt evenimente aleatorii, apariția lor poate fi apreciată doar probabilistic și că ele se află într-un raport de cauzalitate cu elementele sistemului de muncă (executant, sarcina de muncă,mijloace de producție, mediul de muncă). Spațiul de producere a accidentului de muncă și îmbolnăvire profesională este procesul muncii, care conține sistemul de muncă cu disfuncții și dereglări posibile, care se constituie în cauze potențiale de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională, respectiv factori de risc.

Modelul teoretic al dinamicii producerii accidentului consideră că producerea unui accident de muncă este determinată de două cauze, una obiectivă (de natură materială) și una subiectivă (de natură umană).

Dinamica producerii accidentelor de muncă poate fi descrisă ca o înlănțuire de cauze- efect care se derulează în cursul procesului de muncă. Cauzele sunt inițiale (în amonte) și finale (în aval), deasemenea pot fi principale și secundare(favorizante).

Pentru evaluarea riscurilor de accidentare etapele sunt urmatoarele :

Constituirea echipei de evaluare;

Definirea locurilor de muncă (sistemului de analizat);

Identificarea factorilor de risc din sistem;

Evaluarea nivelurilor parțiale de risc pentru fiecare factor de risc și nivelurile globale ale riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pe fiecare loc de muncă;

Ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

Propunerea măsurilor de prevenire;

Raport general al evaluării,

Concluzii

3.1. DESCRIEREA SISTEMULUI DE MUNCA.

Pentru analiza de fata a fost considerat cazul SC Mittal Steel Iași SA.

MITTAL STEEL IASI este una dintre companiile românești de frunte în ceea ce privește producția de țevi din oțel sudate longitudinal și profile formate la rece.

MITTAL STEEL IASI a cunoscut o continuă dezvoltare încă din 1963, ajungând în prezent una din marile unități prelucrătoare de produse metalurgice din România.

MITTAL STEEL IASI a devenit membru al grupului LNM prin achizitionarea de către LNM Holdings NV în luna iunie 2003 a pachetului de acțiuni de la statul român. În anul 2005, societatea si-a schimbat denumirea preluand numele presedintelui consiliului de administratie, Laksmhi Mittal – Mittal Steel Iași SA.

PRODUSELE MITTAL STEEL IASI

Gama sortimentală a țevilor sudate și profilelor formate la rece este constituită din:

țevi sudate longitudinal destinate utilizărilor în diverse domenii ca: instalații de transport a fluidelor, industria constructoare de mașini, industria energetică, industria petrolului, mobilier și articole de uz casnic;

profile din bandă de oțel pentru uz general -profile L, U, și profile de diverse forme cu destinație specială;

parapete din oțel pentru protecție autostrăzi și alte tipuri de drumuri.

ASIGURAREA CALITATII

Produsele sunt fabricate în conformitate cu standardele românești (STAS, SR-EN) și cu majoritatea standardelor de largă circulație internațională (DIN, ASTM, BS,EN, API ).

Sistemul nostru de calitate a primit următoarele certificări:

conform ISO 9001 de la TÜV Germania și de la API;

conform API Spec Q1, standard specific pentru industria petrolului.

Pentru parapeții de protecție autostrăzi, fabricați și livrați conform normei germane TL-SP 1999, s-a obținut certificarea de produs de la firma germană TÜV Berlin – Brandenburg.

Pentru țevile sudate longitudinal și zincate conform standardului german DIN 2440/DIN EN 10240, s-a obținut, în colaborare cu DVGW Bonn, Germania autorizație de folosire a însemnului de calitate pentru domeniul de aplicație construcții de instalații pentru apă potabilă.

MITTAL STEEL IASI a obtinut de la API certificatul nr. 5l – 0488/2005 pentru folosirea monogramei pentru tevile de conductă.

Echipamentul de producție este urmatorul:

• Liniile de țevi și profile : linia profile parapet, liniile de țevi CIF 1și 2, IF 76, 2xU, 3xU, Φ 89 mm, Φ 114 mm, Φ 220 mm.

• Cuptoare de încalzire și tratament termic.

• Băi de decapare și zincare prin imersie.

Adițional există un complex infrastructural de susținere a operatiunilor.

Infrastructura cuprinde și activitati de transport auto și feroviar, lucrari de intretinere curenta.

Materii prime.

Materiile prime și materialele destinate procesului de producție sunt aprovizionate pe vagoane sau mijloace auto iar produsele rezultate din procesul tehnologic sunt expediate pe vagoane specifice, funcție de tipul produsului.

Energia electrică pentru instalațiile industriale, este furnizată de Stația electrică care deservește societatea, gazul metan este preluat din rețeaua societății și distribuit printr-o stație proprie, apa este din rețeaua societății iar aerul comprimat este produs în sectorul CHP, de o stație dotată cu 4 compresoare .

Personalul pentru activitățile productive este structurat după cum urmează:

-pentru partea de exploatare – laminatori, finisori, alimentatori incălzitori materiale, acoperitori metale, decapatori, sortatori produse siderurgice și mașiniști pod rulant.

-pentru partea de întreținere – lăcătuși,electricieni, pregatitori utilaj tehnologic ,sudori,

Laminarea. Laminarea este un proces de deformare plastică în care materia primă (banda de oțel) se deplasează continuu între cajele de deformare.

Laminarea se realizează la rece. Reducerea dimensiunilor țevilor se realizează prin deformare plastică la cald (deformare care are loc la o temperatură superioară celei la care structura corpului deformat se reface).

Ajustarea laminatelor constă din următoarele operații:

Inspectia laminatelor

Îndreptare

Șutări(debitări, filetare, șanfrenare)

Ambalare

Zincarea. Zincarea este un proces de acoperire metalică a suprafețelor, care se realizează prin imersia produselor din oțel (țevi, profile parapet) în băile de metal topit. Pregătirea laminatelor în vederea zincării constă în curățirea suprafețelor prin metode chimice (decapare).

Produsele finite se predau la depozit, de unde se expediază beneficiarilor.

Pe lângă activitatea de bază, descrisă mai sus, se desfășoară și activitatea de întreținere și reparații.

Sistemul de întreținere și reparații care se aplică în cadrul societății este SISTEMUL DE INTRETINERE SI REPARATII PREVENTIV-PLANIFICAT. Acesta are la baza sa planul de reparatii anual, planificarile lunare, planul de reparații capitale anual. Personalul de întreținere asigură întreținerea, intervențiile în cazul apariției defectelor și participă la efectuarea reparațiilor mecanice și electrice.

Pentru fiecare din fazele de fabricație, operațiile se efectuează în conformitate cu instrucțiunile de lucru întocmite în acest scop. Aceste instrucțiuni cuprind prevederi referitoare la securitatea și sănătatea în muncă precum și reglementări pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Periodic sunt prelucrate cu întreg personalul, conform programelor de instruire.

Pentru lucrarea de fata s-au ales 3 locuri de munca specifice activitatilor desfasurate în cadrul Secției a IV-a din cadrul societății:

Laminator

Finisor

Alimentator încălzitor

COLECTIVUL DE EVALUARE

Aceasta va cuprinde obligatoriu evaluatori abilitați, specialiști cunoscători ai proceselor de muncă analizate, reprezentantul lucrătorilor, lucrători desemnați cu S. S. M.

Echipa trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele folosite și procedurile concrete de lucru. De asemenea, trebuie să facă o minimă documentare prealabilă asupra obiectivului. Echipa mai poate să conțină: proiectanți, ergonomi, medici specialiști din unitate etc. Conducătorul echipei este expertul evaluator abilitat.

Colectivul de evaluare este alcatuit din urmatorii:

Ing. Florin Savin – inspector protecția muncii,

Ing. Marcel Ciot – sef sectia a IV-a,

ms. Valentin Teleman – conducător al locurilor de muncă,

ms. Viorel Crețu – conducător al locurilor de muncă,

dr. Mihaela Sandu – medic medicina muncii,

Mihai Dîrdără – reprezentant salariati,

DESCRIEREA COMPONENTELOR LOCURILOR DE MUNCA, IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC SI INTOCMIREA FISEI DE EVALUARE. INTOCMIREA FISEI DE MASURI

LOCUL DE MUNCA NR. 1 – LAMINATOR

3.3.1 PROCESUL DE MUNCĂ

Laminatorul execută o serie complexă de activități care se pot grupa generic în următoarele subgrupe:

alimentează banda de laminare cu inele de bandă;

execută operații de sudare;

verifică aspectul țevii.

3.3.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

inele bandă;

desfășurător rulouri;

mașină îndreptat;

foarfece tăiat capete;

mașină sudat cap – cap;

role tracțiune 1;

acumulatori de bandă;

role tracțiune 2 și îndoire;

foarfecă de tăiat margini;

mașina de format țeavă;

mașina de sudat pe generatoare;

pat deviere țeavă;

cuptor tunel (12000C);

reductor alungitor la cald;

instalație distribuție gaz metan;

instalație de aer comprimat;

ulei hidraulic;

dispozitive de calare și bazare;

emulsii;

ulei mineral;

instalații electrice;

instalații de automatizare;

instalații de ridicat de 20 tf;

legături pentru sarcini;

ferăstrău volant,

cale role;

aruncător;

pat pășitor;

pat răcire,

substanțe degresante;

aparat de sudare electric și oxigaz;

trusă de scule specifice;

chei;

rangă;

lopată;

șpan;

matură.

SARCINA DE MUNCĂ

executarea, întocmai și la timp, a dispozițiilor date de șeful de formație;

informarea, în permanență a șefului de formație despre fiecare acțiune, astfel încât acesta să știe în permanență unde se află;

informarea șefului de formație după efectuarea fiecărei lucrări;

intervenția promptă pentru evitarea sau limitarea efectelor în caz de avarie; după eliminarea pericolului, informează șeful de formație și participă în continuare la remedierea defecțiunilor;

nu are voie să părăsească postul fără aprobarea șefului ierarhic;

intervine pentru executarea imediată și în termen a sarcinilor primite de la șeful de formație;

efectuarea de intervenții, controale și manevre, caracteristice calificării sale, pentru alte zone decât cele precizate în atribuțiuni;

informarea șefului de formație asupra oricărei nereguli constatate;

prezentarea la serviciu în stare „apt de lucru”;

se prezintă în cel mai scurt timp la serviciu în perioada timpului liber sau concediu atunci când este solicitat pentru rezolvarea unor probleme urgente ale societății;

participă la instruirile pe linie de PSI și protecția muncii;

participă la atenționale la intrare/ieșire din schimb;

preluarea / predarea, în prezența șefului de schimb , a lucrărilor și a echipamentelor tehnice din sfera de competență;

purtarea obligatorie a EIP;

nu părăsește locul de muncă până la înlocuirea sa;

menținerea curățeniei în sectorul de activitate;

păstrarea cu grijă a bunurilor din dotare;

respectarea graficului de circulație a documentelor justificative în cadrul lucrărilor pe care le efectuează;

cunoașterea politicii de calitate, mediu securitate și sănătate în muncă;

respectarea cerințelor legale care țin de activitatea sa;

răspunde de menținerea integrală și în stare de funcționare a echipamentelor și utilajelor din zona repartizată conform prezentelor atribuțiuni dar și a dispozițiilor primite;

răspunde de respectarea normelor de protecția muncii și PSI în executarea manevrelor și intervențiilor;

răspunde de corectitudinea informațiilor pe care le transmite;

răspunde pe utilizarea și păstrarea EIP din dotare;

manevre la pupitrul de comandă;

ia măsuri pentru folosirea integrală a timpului de lucru;

răspunde de respectarea întocmai a condițiilor tehnice de exploatare a utilajului de laminare;

colaborează cu personalul de întreținere și reparații din schimb, respectiv, precizând defecțiunile ce apar în timpul funcționării utilajului deservit;

MEDIUL DE MUNCĂ

Laminatorul își desfășoară activitatea în incintă închisă.

Considerăm că este necesar să facem precizarea că există depășiri ale valorilor admise la următoarele noxe: pulberi metalice, oxid de carbon, zgomot, NO2, oxid de zinc, hidrocarburi alifatice, pulberi abrazive.

Nivelul de iluminare este redus în unele puncte de lucru.

Mai sunt remarcate: prezența radiațiilor infraroșii, prezența curenților de aer, a gazelor toxice.

Temperatura este ridicată în zona cuptorului tunel și a paturilor de răcire.

3.4. FACTORII DE RISC IDENTIFICAȚI

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

FACTORI DE RISC MECANIC

Prindere, antrenare – transmisii mecanice neprotejate, cuplaje, transmisii cardanice, bandă role etc.

Lovire de către mijloacele de transport auto și/sau CF la deplasarea prin incinta uzinei.

Autodeclanșarea accidentală a terenului cu role, mișcărilor funcționale ale mașinilor unelte ca urmare a pătrunderii lichidelor sau impurităților în cutiile instalațiilor de alimentare cu energie electrică sau de automatizare.

Alunecarea de piese, materiale, depozitate fără asigurarea stabilității.

Rostogolire de piese de formă cilindrică neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate.

Surprindere de către cărucioarele tehnologice.

Răsturnare de piese, subansamble, materiale, depozitate fără asigurarea stabilității.

Cădere liberă de piese, materiale, scule de la cotele superioare.

Proiectare de particule – tzunder, elemente de transmisie de la role (fără apărători), operații de sudare, în zona ferăstrăului volant, bolțuri, șuruburi etc.

Deviere de la traiectoria normală a semifabricatului (țevi) la defectare aunui aruncător, pod rulant etc.

Balansul maselor mari în faza de transport cu mijloacele de ridicat.

Detensionare țeavă – la operația de deblocare cuptor tunel.

Jet, erupție de ulei la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice.

Contact cu suprafețe sau contururi periculoase (înțepătoare, tăioase, alunecoase, abrazive, adezive) – suprafețe corodate, șpan etc..

Lucrul în vecinătatea unor recipiente sub presiune – acumulatoare hidraulice, pneumatice etc. ce intră sub incidența prescripțiilor ISCIR.

FACTORI DE RISC TERMIC

Temperatură ridicată a obiectelor, suprafețelor – semilaminate, produs finit, cale de laminare etc. (6000C).

Temperatură coborâtă a unor suprafețe metalice atinse în anotimpul rece – la revizii în timpul iernii.

Flăcări, flame – apărute ca urmare a aprinderii unsorilor, uleiurilor, flamă în panourile electrice, la utilizarea aparatului oxiacetilenic.

FACTORI DE RISC ELECTRIC

Electrocutare prin atingere directă – căi de curent neprotejate, neizolate, tablouri electrice neasigurate, legături electrice improvizate etc.

Electrocutare prin atingere indirectă și apariția tensiunii de pas – funcționarea de echipamente tehnice electrice în mediu umed fără ca acestea să fie destinate acestui scop, instalații de punere la pământ deteriorate.

FACTORI DE RISC CHIMIC

Lucrul cu substanțe toxice – uleiuri minerale, unsori consistente etc.

Lucrul cu substanțe inflamabile – uleiuri, unsori etc.

MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

Temperatură ridicată a aerului (> 400 C) ]n vecinătatea cuptoarelor, pe pasarelele de traversare a căii de laminare, în zona paturilor de răcire etc.

Temperatură scăzută a aerului în anotimpul rece – când se execută lucrări de reparații (la staționar),

Curenți de aer – incintă neetanșă, uși deschise etc.

Nivel ridicat de zgomot – conform buletinelor de determinări anexate – peste nivelul maxim admisibil.

Nivel scăzut de iluminare – pulberi în suspensie în aer, lipsă lămpi iluminare etc.

Contrast mare între materialul incandescent și fondul general de iluminare al incintei – suprasolicitare a vederii.

Radiații infraroșii provenite de la materialul incandescent.

Calamități naturale – surprinderea de către seism.

Pulberi pneumoconiogene prezente în atmosfera locului de muncă (conform buletinelor de determinări anexate).

FACTORI DE RISC CHIMIC

Gaze, vapori toxici (conform buletinelor de determinări anexate).

Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi: gaz metan.

SARCINA DE MUNCĂ

CONȚINUT NECORESPUNZĂTOR

Blocarea prin depozitare a materiilor prime pe căile de acces.

Lipsă echipament ignifug, bocanci cu talpă de lemn.

Lipsă ecran de protecție la pupitru patului pășitor

Depozitarea țevilor peste limita superioară a lojelor.

Lipsă indicatoare de semnalizare la intersecția căilor de acces.

Utilizarea de scule improvizate.

SUPRASOLICITARE FIZICĂ

Efort dinamic – manipulare manuală mase mari.

SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

Decizii dificile în timp scurt – la remedierea situațiilor de tip „incident ” sau „avarie”.

EXECUTANT

ACȚIUNI GREȘITE

Executarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă sau de o altă manieră decât prevederile tehnice de lucru.

Reglarea parametrilor de lucru în afara domeniilor prescrise de tehnologia de lucru.

Nesincronizări cu alți executanți – lucrul în laminor este o acțiune de echipă.

Intervenția executantului în acumulatorul de bandă.

Intervenția executantului pe patul de răcire – la blocarea aruncătorului.

Deblocarea semifabricatului cu ajutorul răngii.

Neutilizarea mărcilor de lucru.

Întreruperea circuitului de răcire.

Ghidarea cu mana a laminatelor.

Traversarea căilor de laminare prin locuri neamenajate.

Deplasări, staționări în zone periculoase – pe căile de acces auto, CF, pe calea de laminare, cardane pe trenul de role, sub sarcina mijloacelor de ridicat etc.

Cădere la același nivel prin dezechilibrare, prin alunecare, împiedicare – suprafețe de deplasare încărcate cu pulberi, alunecoase, cu scurgeri, pardoseli denivelate, limitatori cursă decovil ascuțiți etc. etc.

Cădere de la înălțime: prin pășire în gol, prin dezechilibrare, prin alunecare – capace deschise, lipsă.

Comunicări accidentogene cu cei care asigură coordonarea generală.

OMISIUNI

Omiterea efectuării de operații care-i asigură securitatea proprie

Neutilizarea E.I.P., E.I.L. și a celorlalte mijloace de protecție din dotare.

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Fig.1 NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă Nr. 1

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,37

LEGENDĂ FIGURA Nr. 1

3.5.1 FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

3.5.2 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă Nr. 1 este egal cu 3,37, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc inacceptabil.

Rezultatul este susținut de “Fișa de evaluare Nr. 1”, din care se observă că din totalul de 57 factori de risc identificați (Fig. 1 ), 11 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3: 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc maxim, 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare, 4 încadrându-se în categoria factorilor de risc mare, iar ceilalți 7 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Cei 11 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 11 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse” pentru locul de muncă Nr. 1.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează (vezi Fig. 2 ):

38,60%, factori proprii mijloacelor de producție;

19,30%, factori proprii mediului de muncă;

17,54%, factori proprii sarcinii de muncă;

24,56%, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 78,95% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)

Fig.2 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

Locul de muncă nr. 1

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,37

II. LOCUL DE MUNCA NR. 2 – FINISOR

PROCESUL DE MUNCĂ

Finisorul laminate execută operații de: primire materie primă, fâșiere, de îndreptare a țevii, frezare, șanfrenare, control vizual (paturi control), control presiune (60 bar), ambalare hexagon, imersare țevi, filetare, control filet, operații de uleiere, lăcuire, debitare țevi neconforme, încărcare vagoane cu semifabricate pentru zincare, fier vechi, șpan, deșeuri.

3.3.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

țeavă Ø 14- Ø 89;

rulouri bandă (24t);

inele fâșiate (pregătite pentru a intra în flux);

navete cu lojă (C.F.);

pat transfer;

cale cu role;

mașină de îndreptat;

grup șanfrenat (frezat);

pat control;

presă probat;

grup filetare;

ferăstrău debitare neconformități;

rafturi metalice – pentru materiale, piese, scule;

motoare electrice;

instalații electrice;

instalații pneumatice (6 bar)

instalații apă sub presiune (presa de probat – 80 bar);

truse scule specifice,

clești, răngi;

întinzătoare, capsatoare, foarfece;

lac ecologic Coreea;

vopsea Kober;

substanțe de degresare;

substanțe toxice și inflamabile: watermine 303, AD – HOC RA, Lubrifin KA, Metsol B, TIN 68 EPS, email alchidic Octapipe, diluant Polydil 506;

diluanți;

vopsea;

uleiuri UP8;

vaselină;

motorină;

petrol;

ciocan;

riglă lemn;

ruletă;

sârmă;

pod rulant;

benzi rulante,

cable de sarcini;

bene de reziduuri;

pistol de vopsit;

poanson;

șabloane;

substanțe degresante ;

lanțuri de sarcini;

SARCINA DE MUNCĂ

Finisorul execută următoarele operații: îndreptarea țevilor, controlul țevilor, marcarea și ambalarea țevilor (filetarea și șanfrenarea sunt executate de finisori specializați în aceste operații);

Răspunde de realizarea operațiilor pentru care a fost repartizat în cadrul procesului de finisare – ambalare;

Răspunde de respectarea întocmai a condițiilor tehnice de exploatare a utilajelor deservite (mașina de marcat, grup filetare);

Colaborează cu personalul de întreținere și reparații, precizând defecțiunile ce apar în timpul funcționării utilajelor;

Respectă ordinea și disciplina la locul de muncă;

Predă locul de muncă în perfectă stare de ordine și curățenie.

MEDIUL DE MUNCĂ

Finisorul își desfășoară activitatea în incintă închisă.

Considerăm că este necesar să facem precizarea că există depășiri ale valorilor admise la următoarele noxe: pulberi metalice, oxid de carbon, zgomot, NO2, oxid de zinc, hidrocarburi alifatice, pulberi abrazive.

Nivelul de iluminare este redus în unele puncte de lucru.

Mai sunt remarcate: prezența radiațiilor infraroșii, prezența curenților de aer, a gazelor toxice.

Temperatura este ridicată în zona cuptorului tunel și a paturilor de răcire.

3.4. FACTORII DE RISC IDENTIFICAȚI

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

FACTORI DE RISC MECANIC

Organe de mașini în mișcare: prindere, antrenare de către benzi cu role, polizor, căi cu role, cardane transmisii mecanice fără protectori aruncătoare, brațe mașini frezat, menghină etc.

Lovire de către mijloacele de transport auto și/sau CF la deplasarea prin incinta uzinei.

Autodeclanșarea accidentală a terenului cu role, mișcărilor funcționale ale mașinilor unelte ca urmare a pătrunderii lichidelor sau impurităților în cutiile instalațiilor de alimentare cu energie electrică sau de automatizare.

Alunecare de piese, materiale, depozitate fără asigurarea stabilității.

Rostogolire piese cu profil circular în timpul manipulării acestora (țevi).

Răsturnare de piese, subansamble, materiale, depozitate fără asigurarea stabilității.

Surprindere de către cărucioarele tehnologice

Cădere liberă de piese, scule, materiale de la cotele superioare ( pachete cu țevi din cârligul macaralei).

Proiectare de corpuri sau particule șpan, tzunder la operația de suflare, particule de corpuri abrazive (ascuțire, rectificare), porțiuni desprinse din sculele așchietoare la spargerea accidentală a cuțitelor de tăiat, a petrei polizorului, bolțuri cuplaje etc.

Deviere de la traiectoria normala a maselor transportate cu mijloacele de ridicat, a țevilor spre patul de control după operațiile de șanfrenare, filetare etc. (blocarea menghinei).

Lovire de către masele aflate în faza de balans în sarcina podului rulant.

Jet, erupție la spargerea accidentală a circuitelor hidraulice ale utilajelor (60 bar).

Contact direct al epidermei cu suprafețe periculoase (înțepătoare, tăioase) – sârmă, șutaje, cârlige, șpan etc.

Traseu de deplasare prin vecinătatea recipientelor sub presiune – prese de probat hidrostatic .

FACTORI DE RISC TERMIC

– Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafețelor – așchii rezultate, țeavă pat răcire, țeavă încălzită pentru operația de lăcuire (1000C), operații de sudare.

Temperatură coborâtă a unor suprafețe metalice atinse în anotimpul rece.

Flăcări, flame – apărute ca urmare a aprinderii unsorilor, uleiurilor, flamă în panourile electrice, la utilizarea aparatului de sudare.

FACTORI DE RISC ELECTRIC

Electrocutare prin atingere directă – căi de curent neprotejate, neizolate, tablouri electrice neasigurate, legături electrice improvizate etc.

Electrocutare prin atingere indirectă – instalații de punere la pământ deteriorate.

FACTORI DE RISC CHIMIC

Lucrul cu substanțe toxice: watermine 303, AD – HOC RA, Lubrifin KA, Metsol B, TIN 68 EPS, email alchidic Octapipe, diluant Polydil 506;

Lucrul cu substanțe inflamabile: watermine 303, AD – HOC RA, Lubrifin KA, Metsol B, TIN 68 EPS, email alchidic Octapipe, diluant Polydil 506;

MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

Temperatura aerului ridicată (în zona cuptorului tunel, paturi de răcire) vara.

Temperatura aerului scăzută în anotimpul.

Curenți de aer – tiraj natural, uși deschise geamuri sparte

Nivel de zgomot conform buletinelor de determinări anexate

Nivel scăzut de iluminare – în unele puncte de intervenție.

Calamități naturale: seism.

Pulberi pneumoconiogene prezente în atmosfera locului de muncă (conform buletinelor de determinări anexate).

FACTORI DE RISC CHIMIC

Gaze, vapori toxici (conform buletinelor de determinări anexate).

Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi: proveniți de la operațiile de lăcuire, gaz metan.

Substanțe cancerigene prezente în atmosfera locului de muncă (ex. hidrocarburi alifatice).

SARCINA DE MUNCĂ

CONȚINUT NECORESPUNZĂTOR

Blocarea prin depozitare a materiilor prime pe căile de acces.

Depozitarea țevilor peste limita superioară a lojelor.

Utilizare de scule improvizare, precum și elemente de legătură neverificate.

Lipsă indicatoare de semnalizare la intersecția căilor de acces.

SUPRASOLICITARE FIZICĂ

Poziții de lucru forțate sau vicioase: deblocare benzi paturi.

Efort dinamic: manipulare manuală de mase mari (șutaje, capete mașini etc.).

SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

Decizii dificile în timp scurt – la remedierea situațiilor de tip „incident ” sau „avarie”.

EXECUTANT

ACȚIUNI GREȘITE

Executarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă sau de o altă manieră decât prevederile tehnice de lucru.

Poziționarea incorectă a materialelor.

Urcarea executantului pe patul de control.

Transvazarea substanțelor de lucru fără a respecta indicațiile fabricantului.

Poziționarea executantului sub bandă (în timpul funcționării utilajului – operații fâșiere (debitare)), pentru a introduce fragmente de bandă subțire – asigură înfășurarea uniformă a benzii debitate.

Reglarea parametrilor de lucru în afara domeniilor prescrise de tehnologia de lucru.

Legarea incorectă a pachetului de țevi în cârligul macaralei.

Utilizarea de chei improvizate.

Traversarea căilor de laminare prin locuri neamenajate.

Trecerea pe sub bandă în timpul funcționării (la mașina de fâșiat)

Neasigurarea utilajului la intervenții

Pornirea utilajului fără anunțarea coechipierului.

Ghidarea benzii cu mana la mașina de îndreptat.

Nesincronizarea cu macaragiul.

Deplasări, staționări în zone periculoase – pe căile de acces auto, CF, sub sarcina podului rulant, pe platforma vagonului sau platforma auto, pe calea cu role, apropierea mandrinei ruloului în timpul funcționării etc.

Cădere la același nivel: prin dezechilibrare, prin alunecare, prin împiedicare – căi de acces cu denivelări, pete de ulei etc.

Cădere de la înălțime: prin pășire în gol, dezechilibrare, alunecare: la lucrul pe vagon, în momentul legării, scări alunecoase cu depuneri de ulei, de pa patul de control etc.

Comunicări accidentogene: cu macaragiul, la oprirea, pornirea și intervenția în flux.

OMISIUNI

Omiterea efectuării de operații care-i asigură securitatea la locul de muncă.

Neutilizarea E.I.P., E.I.L. și a celorlalte mijloace de protecție din dotare (antifoane, cască protecție, bocanci cu bombeu metalic etc.).

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Fig.3 NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă Nr. 2

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,45

LEGENDĂ FIGURA Nr. 3

3.5.1 FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 2

3.5.2 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ Nr. 2

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă Nr. 2 este egal cu 3,45, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc inacceptabil.

Rezultatul este susținut de “Fișa de evaluare Nr. 2”, din care se observă că din totalul de 58 factori de risc identificați (Fig. 3 ), 9 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3: 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc maxim, 1 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare, 6 încadrându-se în categoria factorilor de risc mare, iar ceilalți 2 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Cei 9 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 9 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse” pentru locul de muncă Nr. 2.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează (vezi Fig. 4):

36,21%, factori proprii mijloacelor de producție;

17,24%, factori proprii mediului de muncă;

12,07%, factori proprii sarcinii de muncă;

34,48%, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 81,03% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)

Fig.4 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

Locul de muncă nr. 2

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,45

III. LOCUL DE MUNCA NR. 3 – ALIMENTATOR INCALZITOR

PROCESUL DE MUNCĂ

Pregătește, supraveghează și alimentează cuptorul tunel (paer, taer, pgaz metan) cu țevi în vederea încălzirii acestora la temperatura de laminare 960-980 C.

3.3.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

cuptorul tunel: L100m, tmax laminare1250C

țeavă 7689 mm, tmax 9601050C

gaz metan pmax2 atm,

role

căi role L1100 m, L260 m

apă

instalație pentru evacuarea gazelor arse

instalație pentru răcire cu role

vopsea

clește pentru manevrarea țevii incandescente

ferăstrău mecanic pentru tăiat țeavă

SARCINA DE MUNCĂ

Documentele necesare în care se regăsesc îndatoririle executantului (instrucțiuni de lucru, instrucțiuni de protecția muncii, instrucțiuni P.S.I.), au fost puse la dispoziție de către beneficiar și le regăsim în lucrare în capitolul nr. 3 Documente primare.

MEDIUL DE MUNCĂ

Executantul își desfășoară activitatea în incinta Halei 11:

iluminat natural și artificial

curenți de aer pe traseul de lucru

pulberi pneumoconiogene (țunder)

zgomot produs de funcționarea utilajelor

temperatura aerului – ridicată mai ales vara

3.4. FACTORII DE RISC IDENTIFICAȚI

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

FACTORI DE RISC MECANIC

– Organe de mașini în mișcare – prindere, antrenare la rolele instalației de răcire

– Curgeri de fluide – apă role la t 80C

– Lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea prin incinta unității

– Autopornirea căilor cu role din cauza unor defecțiuni ale instalației electrice

– Rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate

– Cădere liberă de piese, scule, materiale de la cotele superioare – podul rulant

– Căderea zidăriei cuptorului în timpul efectuării evacuării țunderului

– Proiectare de particule incandescente de metal, zgură incandescentă la gura

cuptorului

– Conducte gaz metan – explozie

– Contact direct cu suprafețe periculoase (tăietoare, înțepătoare) – suprafețe

nedebavurate etc.

FACTORI DE RISC TERMIC

Contactul accidental cu suprafețe foarte calde (ex.: țeavă, cuptor)

Flăcări, flame la gura cuptorului tunel

FACTORI DE RISC ELECTRIC

Electrocutare prin atingere directă și/sau indirectă

FACTORI DE RISC CHIMIC

Lucrul cu substanțe inflamabile – vopsea

Substanțe explozive – gaz metan

MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

– Temperatura ridicată a aerului mai ales vara

– Curenți de aer pe traseul de lucru

– Zgomot produs de funcționarea cuptorului tunel

– Pulberi pneumoconiogene – țunder conform buletinelor de determinări anexate

– Nivel scăzut de iluminare în unele puncte de lucru, mai ales pe timp de noapte

– Calamități naturale – seism

SARCINA DE MUNCĂ

SUPRASOLICITARE FIZICĂ

Efort fizic datorat manipulării manuale a țevilor, poziții de lucru forțate sau vicioase mai ales la reviziile cuptorului tunel

SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

Suprasolicitare a atenției la scoaterea țevii din cuptor (tmax 9601050C)

EXECUTANT

ACȚIUNI GREȘITE

Efectuarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă

Manipulări defectuoase ale țevilor la gura cuptorului

Poziționări greșite ale țevilor incandescente (tmax 9601050C)

Nesincronizări de operații la lucrul în echipă în timpul unor intervenții

Reglarea incorectă a parametrilor de lucru – explozia cuptorului

Deplasări, staționări în zone periculoase: lângă țevile incandescente, gura cuptorului,

sub sarcina mijloacelor de ridicat, pe căile de acces auto etc.

Cădere la același nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare

OMISIUNI

Omiterea unor operații care să-i asigure sănătatea și securitatea la locul de muncă în timpul lucrului

Neutilizarea echipamentului individual de protecție și a celorlalte mijloace de protecție din dotare

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Fig. 5 NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă Nr. 3

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,40

LEGENDĂ FIGURA Nr. 5

3.5.1 FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 3

3. 5.2. INTERPRETAREA

REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 3

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă Nr. 3 este egal cu 3,40 , valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc inacceptabil.

Rezultatul este susținut de “Fișa de evaluare Nr. 3”, din care se observă că din totalul de 32 factori de risc identificați (Fig. 5 ), 6 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3: 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc maxim, 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare, 3 încadrându-se în categoria factorilor de risc mare, iar 3 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Cei 6 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 6 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse” pentru locul de muncă Nr. 3.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează (vezi Fig. 6):

46,87%, factori proprii mijloacelor de producție;

18,75%, factori proprii mediului de muncă;

6,25%, factori proprii sarcinii de muncă;

28,13%, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 65,62% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)

Fig.6 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

Locul de muncă nr. 3

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,40

4. CALCULUL NIVELULUI DE RISC GLOBAL AGREGAT

PE UNITATEA ANALIZATA

Situația din unitatea analizată (secția zincare) se reflectă și în nivelul de risc agregat pe unitate (NgA ), determinat astfel:

valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic, sub limita de acceptabilitate (3,5). Această situație se datorează în special condițiilor de mediu în care se desfășoară activitatea și a utilajelor de lucru, relativ îmbătrânite.

Pentru fiecare loc de muncă în parte, în cadrul lucrării, sunt evidențiați factorii de risc care depășesc nivelul acceptabil precum și măsurile tehnologice și organizatorice propuse pentru scăderea nivelului de risc sub limita de acceptabilitate.

Având în vedere rezultatele evaluării, se poate afirma că lucrarea reprezintă un instrument necesar și util pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite, pentru conducerea agenților economici și pentru personalul cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă, prin Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/2006 deoarece permite:

compararea diverselor locuri de muncă din punct de vedere al periculozității, pe o scală de niveluri de risc de la 1 la 7;

ierarhizarea riscurilor în cadrul unui loc de muncă și alocarea optimă, pe această bază, a resurselor financiare;

identificarea tuturor factorilor de risc (prima etapă a evaluării) și stabilirea dimensiunii riscurilor, ceea ce reprezintă o etapă obligatorie pentru elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate a muncii, precum și o condiție privind autorizarea agenților economici;

elaborarea programului anual de protecție a muncii, pe baza fișelor de măsuri de prevenire întocmite în urma evaluării riscurilor;

constituie o etapă obligatorie pentru implementarea Sistemului de Management al Securității și Sănătății în Muncă.

Pentru activitățile desfășurate în condiții normale, factorii de risc sunt deja cunoscuți, ei fiind identificați și evaluați în prezenta lucrare pentru fiecare loc de muncă în parte. Majoritatea locurile evaluate se înscriu în categoria celor cu nivel de risc mic cu excepția a trei locuri (meserii) care depășesc nivelul de acceptabilitate 3,5.

Pe ansamblu, au fost identificate 147 de forme de manifestare a diverși factori de risc, repartiția pe elementele generatoare din cadrul sistemelor de muncă fiind următoarea:

– 39,46% factori de risc proprii mijloacelor de producție;

– 18,37% factori de risc proprii mediului de muncă;

– 30,61% factori de risc proprii executantului;

– 11,56% factori de risc proprii sarcinii de muncă.

Situația acceptabilă din punctul de vedere al securității muncii este justificată prin faptul că cea mai mare parte a factorilor identificați nu depășesc nivelul de risc parțial 3 – 82,31%, cei cu nivelul 4 – 8,16% și cei cu nivelul parțial de risc 5, 6 și 7 – 9,53%. De asemenea se constată că 76,87% din factorii identificați au drept consecință maximă decesul sau invaliditatea.

Se remarcă faptul că la fiecare loc de muncă se regăsesc în mare măsură aceleași forme concrete de manifestare a diverșilor factori de risc proprii mijloacelor de producție și mediului de muncă, apărând ușoare diferențe numai prin unele elemente concrete care le generează sau le pot genera. Situația este deplin explicabilă deoarece, prin natura proceselor de muncă, pe de o parte, majoritatea echipamentelor sunt comune, iar pe de alta, toți lucrătorii își desfășoară activitatea preponderent în mediu fizic de muncă comun.

La fel, în toate cazurile s-a constatat că există probabilitatea sau chiar s-au sesizat cazuri concrete în care executanții comit aceleași erori.

Considerăm că este utilă evidențierea factorilor cu risc parțial > 3, făcută în interpretarea rezultatelor de la fiecare loc de muncă, prin analiza cauzelor care determină apariția factorilor respectivi și a modului în care pot ei interacționa cu executantul accidentându-l grav, se deduc și tipurile de măsuri de protecție și prevenire pe care trebuie să se pună accentul în vederea îmbunătățirii securității muncii.

Din interpretările evaluărilor realizate la fiecare loc de muncă a reieșit că majoritatea factorilor de risc sunt intrinseci procesului de muncă și că nivelul de risc global este totuși satisfăcător datorită măsurilor de protecție adoptate în urma unui management de securitate și sănătate în muncă corespunzător. Există însă rezerve pentru îmbunătățirea situației, în special prin măsuri de natura organizării muncii.

Primul factor pentru care trebuie să se adopte măsuri care să conducă la diminuarea nivelului său de risc este zgomotul, împotriva acțiunii căruia executantul poate fi protejat și mai mult prin: întărirea controlului privind utilizarea antifoanelor; amplificarea eforturilor de sensibilizare a operatorilor referitor la consecințele expunerii la zgomot; mărirea frecvenței controalelor medicale specifice și nu în ultimul rând carcasarea (izolarea) surselor generatoare de zgomot.

Considerăm, de asemenea, că este indicat să se adopte următoarele măsuri pentru diminuarea nivelului de risc parțial în cazul celorlalți factori, a căror manifestare afectează aproape toate locurile de muncă:

perfecționarea sistemului de urmărire a fiabilității componentelor instalațiilor, coroborată cu sistemul de urmărire a valorilor critice pentru parametrii tehnologici ai fluidelor vehiculate sau stocate;

instruirea adecvată privind respectarea disciplinei de muncă, inclusiv a asigurării condițiilor de securitate la locul de muncă, precum și prin verificarea modului în care executanții aduc la îndeplinire respectivele obligații, în special în cazul:

celor care execută intervenții asupra echipamentelor electrice;

lucrului la înălțime;

activităților executate în apropierea instalațiilor de ridicat etc.

Factori de risc potențial generatori de pericol deosebit de accidentare și îmbolnăvire profesională se regăsesc și la nivelul executantului, printre cei mai frecvenți fiind:

căderea de la înălțime prin: pășire în gol; dezechilibrare; alunecare;

efectuarea de operații neprevăzute în sarcina de muncă sau de o altă manieră decât prevederile de lucru;

deplasări și staționări în zone periculoase;

nerespectarea prevederilor procedurale;

neutilizarea mijloacelor de protecție din dotare sau utilizarea incorectă.

Prin urmare, și acești factori trebuie avuți în vedere printre primii în activitatea de îmbunătățire a securității muncii, cu atât mai mult cu cât consecința maximă a acțiunii lor asupra executantului este decesul.

Măsurile prin care se poate interveni asupra operatorilor, astfel încât să se elimine sau contracareze erorile acestora, sunt în principal de natura organizării muncii:

instruire adecvată, cu accent pe importanța utilizării echipamentelor individuale de protecție din dotare, a respectării distanțelor de securitate, a executării operațiilor în ordinea și după modul prevăzut prin proceduri, instrucțiuni etc.;

întărirea supravegherii și controlului asupra modului în care se respectă procedurile, dar și prescripțiile de securitate a muncii;

aplicarea cu strictețe a prevederilor legale privind semnalizarea de securitate etc.

Pe lângă acestea trebuie avute în vedere schimbările interne și externe previzibile care pot afecta nivelul de securitate și sănătate în muncă al unității și care vor necesita corecții ale nivelului de risc.

Schimbările interne pot fi: restructurări de personal, reorganizarea compartimentelor, schimbarea tehnologiilor, achiziționarea de noi echipamente tehnice etc., care pot conduce la apariția de noi riscuri sau la eliminarea unora dintre ei.

Schimbările externe pot fi concretizate prin modificări ale legislației în domeniul securității și sănătății în muncă, schimbarea statutului unității în raport cu anumite structuri exterioare (fuziune, integrarea într-un grup de unități cu cerințe proprii comune privind securitatea și sănătatea în muncă, intrarea pe o piață externă cu cerințe suplimentare față de legislația națională de securitate și sănătate în muncă etc.). În ceea ce privește schimbările externe, efectul acestora nu se manifestă în mod direct ci prin intermediul unor schimbări interne. Schimbările externe determină o serie de schimbări interne la nivelul unității, ca răspuns al acesteia în vederea adaptării la noua situație.

5. C O N C L U Z I I

Lucrarea de față conține evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pe loc de muncă la 3 locuri de muncă din cadrul S.C. MITTAL STEEL IAȘI S.A., în conformitate cu prevederile din Legea nr. 319/2006.

Evaluarea s-a realizat prin aplicarea metodei PECE de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pe loc de muncă, avizată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în anul 1996.

Evaluarea s-a bazat pe datele furnizate de beneficiar, respectiv:

conținutul proceselor de muncă pentru locurile analizate;

fișele posturilor;

instrucțiunile de lucru specifice;

evoluția morbidității, corelată cu condițiile de muncă;

documente referitoare la mediul de muncă

Diagnoza locurilor de muncă s-a realizat prin parcurgerea următoarelor etape:

analiza activității din unitate;

descrierea locurilor de muncă sub aspectul celor patru componente generice ale sistemelor de muncă;

identificarea factorilor de risc pentru fiecare loc de muncă;

stabilirea consecinței maxime previzibile a acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman, pentru fiecare factor în parte;

încadrarea în clase de gravitate;

încadrarea în clase de probabilitate (frecvența probabilă a producerii consecinței maxime previzibile);

calculul nivelului de risc global al fiecărui loc de muncă;

interpretarea rezultatelor evaluărilor evaluării prin prisma legislației în vigoare;

completarea fișelor de măsuri preventive pentru fiecare loc de muncă, pentru factorii al căror nivel de risc parțial se situează peste 3 – valoarea limită acceptată.

Rezultatele evaluării sunt prezentate în lucrare cu ajutorul instrumentelor formalizate ale metodei, respectiv fișele de evaluare a locurilor de muncă și fișele de măsuri propuse pentru factorii la care nivelul de risc parțial depășește limita de acceptabilitate, pentru fiecare loc de muncă în parte.

De asemenea, la fiecare loc s-a realizat și interpretarea succintă a rezultatelor evaluării.

Ierarhizarea locurilor de muncă în funcție de nivelul de risc este prezentată în tabelul următor:

BIBLIOGRAFIE

Darabont, Alex., Pece, Șt. – Protecția muncii, E.D.P., București, 1996.

Pece, Șt., Dăscălescu, Aurelia – Metodă de evaluare a riscurilor, ICSPM, București. 1998.

Pece, Șt. – Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, l.N.l.D., București, 1993.

Pece, Șt. – Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională în activitate, RENEL, ICSPM, 1994.

Darabont, Alex., Pece, St., Dăscălescu, A. – Managementul securității și sănătății în muncă, Ed. AGIR, București, 2001.

Darabont. Alex., Kovacs, Șt., Darobant, Doru – Ghid de autoevaluare a securității în muncă pentru, I.M.M.-uri, ICSPM, București, 1997.

Darabont, Alex., Tănase Nazarica – Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă, ICSPM, București, 1997.

Pece, Șt. – Metode de evaluare a întreprinderilor din punct de vedere al securității muncii, l.N.l.D., București, 1993.

Creangă Camelia – Metodologii pentru aprecierea riscurilor la locul de muncă, ICSPM, București, 1999.

Darabont, Alex., Kovacs, Șt. – Securitate și sănătate în muncă. Suport de curs, l.C.S.P.M., București, 1998.

Dăscălescu, A., Pece, Șt. – Elaborarea metodologiei de analiză a întreprinderilor din punct de vedere al securității în muncă, ICSPM, București, 1993.

Darabont, Alex., Pece, Șt. – Protecția muncii, E.D.P., București, 1996.

Pece, Șt., – Evaluarea a riscurilor în sistemul om- mașină, Ed ATLAS PRESS, București 2003.

Moraru R, Băbuț G., Ion. – Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale Ed FOCUS Petroșani, 2002

Simion, Spiridon, Vasilescu Dragoș – Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională, INSEMEX Petroșani ,2004

Mincă, G. – Analiza riscurilor profesionale, curs postuniversitar, București 2004.

Moraru, R., Băbuț, G., Ion. – Analiza de risc, Ed. UNIVERSITAS, Petroșani, 2004.

Darabont, Alex. – Evaluarea calității de securitate a echipamentelor tehnice, Ed. AGIR, București, 2001.

Alexandru, I., Alexandru, A. – Evaluarea riscurilor profesionale, note de curs, 2005.

*** -. Norme metodologice pentru aplicarea Legii nr. 319/2006.

*** -.H. G. 300/2006.

*** – Legea Securității și Sănătății în Muncă, Nr. 319/2006, București, 2006.