Imobil de Locuit

Date tehnice ale investitiei

Date generale

Structura considerata este alcatuita din elemente de rezistenta tip cadre de beton armat (stalpi si grinzi), amplasate pe o fundatie tip grinzi de fundare realizata pana la cota indicata in proiect si avand un regim de inaltime de S+P+3E+M. Planseele sunt alcatuite din beton armat cu o grosime de 14cm. La partea superioara inchiderea structurii este asigurata de o sarpanta din lemn care intra in alcatuirea mansardei. Inchiderea perimetrala si compartimentarea structurii se realizeaza cu pereti din BCA de diferite grosimi. Peretii exteriori sunt captusiti cu polistiren expandat de 50mm pentru a asigura izolarea termica a cladirii.

Inaltimea curenta de nivel considerata este de 2.80m, exceptie facand subsolul, unde inaltimea este de 2.30m.

Materialele folosite pentru structura analizata sunt:

beton C25/30 (Bc 30): Rc = 15.5 N/mm2 la suprastructura (rezistenta stalpi si placi);

beton C20/25 (Bc25): Rc = 13.0 N/mm2 la infrastructura;

otel OB37 pentru etrieri (Ra = 210 N/mm2), respectiv PC52 pentru armatura de rezistenta (Ra = 300 N/mm2);

lemn de brad calitatea a II-a pentru sarpanta.

Studiul geotehnic

Generalitati:

Prezentul studiu geotehnic s-a intocmit in vederea elaborarii documentatiei de proiectare pentru constructia propusa S+P+3E+M.

Sunt prezentate urmatoarele date:

stratificatia terenului din amplasament si caracteristicile fizico-mecanice ale pamanturilor investigate;

adancimea nivelului panzei freatice;

conditiile de fundare.

Amplasamentul este situat in orasul Constanta, Jud. Constanta, conform „Plan de incadrare in zona”. De mentionat ca in zona nu se semnaleaza fenomene fizico-geologice active (posibile alunecari sau prabusiri), care sa prelicliteze stabilitatea constructiei.

Adancimea maxima de inghet in perimetrul respectiv, conform STAS 6054/77 este de 0.80m.

Conform Normativ P-100-1/2006, amplasamentul este situat in zona cu urmatoarele caracteristici:

coeficient de seismicitate ag = 0.16g;

perioada de colt Tc = 0.7sec;

Caracteristici constructive:

regim de inaltime: S+P+3E+M;

sistem de fundare: talpi continue din BA;

Consideratii geotehnice:

Geologic, amplasamentul face parte din podisul Dobrogei de Sud, pentru zona fiind caracteristice formatiunile cuaternare reprezentate prin loess, complexul argilos, argila prafoasa + argila cafenie – roscata.

In scopul stabilirii litologiei din amplasament au fost executate 3 foraje geotehnice F1, F2, F3. Forajele executate au pus in evidenta urmatoarea succesiune litologica:

„a” – in suprafata beton in grosime de 0.20m;

„b” – in continuare pamant negricios, in grosime de -1.00m;

„c” – un strat de loess galben, intalnit pana la adancimea de -6.00m in foraje;

Loess-ul galben este pamantul ce va intra in cadrul de deformatie al fundatiilor are urmatoarele caracteristici geotehnice:

este pamant coeziv;

granulometric: praf – praf argilos;

indicele de plasticitate indica o plasticitate medie;

indicele de consistenta: lc = 0.9 – 0.8 situeaza stratul in domeniul plastic vartos, de la -1.50m spre plastic consistent moale;

inundat de panza freatica de la -4.80m.

Pe 1.00m deasupra panzei freatice in zona cu franjuri capilare, loessul nu mai este sensibil la umezire.

Se incadreaza in categoria terenurilor cu compresibilitate mare in stare naturala si foarte mare in stare inundata.

Nivelul panzei freatice:

La data efectuarii cercetarilor, nivelul panzei freatice a fost intalnit in foraje la adancimea de ~ -4.80m. Pot fi fluctuatii de ±0.30m.

Conditiile de fundare:

Urmarind datele geotehnice expuse mai sus, se recomanda:

la dimensionarea fundatiilor se va considera presiunea conventionala de calcul pconv = 150kPa – gruparea fundamentala;

Se impune:

pef ≤ pconv;

p`ef ≤ 1.15 pconv;

La fundatiile incarcate excentric:

la excentricitatile dupa o singura directie:

pef ≤ 1.15 pconv gruparea fundamentala;

p`ef ≤ 1.30 pconv gruparea speciala.

Recomandari:

adoptarea de masuri constructive in vederea imbunatatirii conditiilor de lucru a structurii de rezistenta si anume: prevederea de centuri de beton armat;

nivelarea terenului, asigurandu-se scurgerea rapida si fara piedici a apelor de suprafata;

in jurul constructiei se vor prevedea trotuare impermeabile de protectie, cu panta de 5% spre exterior, cu latimea de minim 1.00m.

Dupa executia sapaturii la cotele din proiect se va solicita inginerul geotehnician pentru a intocmi procesul verbal de natura terenului la cota sapatura.

Breviar de calcul al structurii obiectului de investitii

Date generale despre programul automat de calcul folosit:

Pentru analiza structurii de rezistenta a obiectului de investitii considerat, am folosit programul de calcul automat ETABS v.9.00, acesta fiind un program care foloseste metoda de analiza a elementelor finite. In acest program a fost modelata intreaga structura, si au fost introduse incarcarile care actioneaza asupra fiecarui element, precum si actiunile provenite din seism si zapada.

Dupa introducerea incarcarilor elementelor considerate, se realizeaza gruparile in functie de care se va analiza structura. Pe langa definirea gruparilor fundamentala si speciala de incarcari se defineste si gruparea infasuratoare de incarcari.

Astfel se introduc urmatoarele incarcari normate:

Incarcarea din greutatea proprie Gp;

Incarcarea utila U;

Incarcarea zapezii Z;

Incarcarea din pardoseala P;

Incarcarea din scara S;

Incarcarea din zidarie Zi;

Incarcarea din acoperis (sarpanta) A;

Incarcarea din seism pe axa X, in sesnsul pozitiv al axei QXP;

Incarcarea din seism pe axa X, in sensul negativ al axei QXM;

Incarcarea din seism pe axa Y, in sensul pozitiv al axei QYP;

Incarcarea din seism pe axa Y, in sensul negativ al axei QYM;

Pentru determinarea eforturilor la care sunt supuse elementele structurale ale cladirii, se vor defini urmatoarele combinatii de incarcari:

Gruparea fundamentala:

Gruparea speciala pe axa X pozitiv:

Gruparea speciala pe axa X negativ:

Gruparea speciala pe axa Y pozitiv:

Gruparea speciala pe axa Y negativ:

Infasuratoare:

Forta taietoare la grinzi:

Forta taietoare la stalpi:

Predimensionarea elementelor structurale de rezistenta:

Predimensionarea placii:

Pentru predimensionarea placii se va alege cel mai mare ochi de placa. Se cunosc astfel urmatoarele dimensiuni interax:

– lungimea placii;

– latimea placii;

– perimetrul placii;

Din conditiile impuse de criteriile izolarii fonice, precum si din conditii de siguranta, grosimea considerata pentru placa va fi:

Predimensionarea grinzilor:

Pentru predimensionarea grinzilor se va alege grinda cu cea mai mare deschidere interax, astfel:

Grinda longitudinala:

Grinda transversala:

Predimensionarea stalpilor:

Predimensionarea stalpilor se face conform unui calcul simplificat care ia in considerare doar compresiunea centrica ce actioneaza asupra acestora. Calculul se face pentru unul dintre stalpii centrali, un stalp marginal si unul dintre stalpii de colt ai structurii. Valorile pentru greutatile proprii ale elementelor sunt analizate in capitolul II al lucrarii. In studiul de predimensionare al stalpilor se vor considera valorile incarcarilor normate.

Asigurarea conditiilor de ductilitate:

Stalp marginal:

Stalp interior:

Stalp de colt:

Evaluarea fortelor axiale in stalpii de la parter:

Pentru stalpul marginal B1 – se propune sectiunea 50x50cm:

Pentru stalpul de colt A1 – se propune sectiunea 50x50cm:

Pentru stalpul interior B2 – se propune sectiunea 50x50cm:

Se face verificarea la ductilitate a stalpilor:

Stalp marginal:

Stalp de colt:

Stalp interior:

Conditia de ductilitate a stalpilor din beton armat se verifica pentru cei 3 stalpi considerati pentru predimensionare, astfel la calculul de dimensionare a elementelor, stalpii se vor definii cu sectiunea de 50x50cm, pozitionati conform planului de cofrare placa.

Evaluarea încărcărilor:

Evaluarea încărcărilor pentru sarpanta:

Evaluarea incarcarilor se face tinand cont de stratificatia propusa a acesteia, precum si de incarcarea data de greutatea zapezii. In mod simplificator vom considera modul de distributie a incarcarilor catre grinzi similar celui intalnit in cazul placilor din beton armat turnate monolit. Totusi aceasta incarcare va fi considerata ulterior in calcule ca actionand doar la nivelul grinzilor, fara ca aceasta sa afecteze placa de beton armat de la cota +14.00m. Astfel, vom considera pentru sarpanta urmatoarea stratificatie:

Tigla metalica solzi cu valuri;

Sipca 4 x 24cm pe o directie a sarpantei;

Sipca 4 x 24cm pe cealalta directie a sarpantei;

Carton bituminat;

Astereala scandura;

Vata minerala;

Capriori 15 x 20cm;

Clesti 2 x 5 x 15cm;

Popi 15 x 15cm.

Incarcarea utila aferenta sarpantei este de 0.75kN/mp. Aceasta incarcare nu se considera in calcul deoarece este mai mica decat incarcarea din zapada care are o valoare normata de 2.82kN/mp, rezultata conform CR 1-1-3/2005 pentru un imobil amplasat in zona de actiune a zapezii la expunere partiala, pentru o perioada de revenire de 50 de ani (evaluarea detaliata la punctul h). Valorile incarcarilor astfel considerate pentru sarpanta sunt specificate in tabelul urmator:

Evaluarea încărcărilor pentru placa cota +14.00m:

Tot la cota +14.00m se gaseste si placa peste mansarda, care va fi evaluata in conformitate cu normele in vigoare, tinandu-se seama de urmatoarea stratificatie valabila pe toata suprafata placii. Trebuie notat ca aceasta placa descarca pe aceleasi grinzi ca si sarpanta.

Stratificatia se considera dupa cum urmeaza:

Sapa slab armata 4cm grosime;

Termoizolatie 12cm grosime;

Placa de beton armat in grosime de 14cm;

Tencuiala la intradosul placii in grosime de 2.50cm.

Conform STAS 10101/2A1-87, incarcarea utila este considerata 0.75kN/mp, atribuita unui pod necirculabil, motivat de faptul ca scarile principale nu ofera acces curent la acesta.

Evaluarea încărcărilor pentru placile de la cotele +11.20m, +8.40m, +5.60m, +2.80m, ±0.00m:

Incarcarile stabilite sunt identice pentru placile de la cotele de nivel mentionate anterior datorita compartimentarii similare a spatiului interior. Se vor delimita 4 zone distincte in functie de particularitatile legate de finisajul aplicat si de incarcarea utila determinata pe fiecare dintre acestea. Astfel zonele considerate sunt:

ZONA I – dormitoare si camere de zi:

Pardoseala parchet laminat 2.2cm grosime, lipit pe sapa de beton de 2cm grosime;

Placa din beton armat cu grosimea de 14cm;

Tencuiala cu grosimea 2.5cm;

Incarcarea utila pe aceasta zona este de 1.50kN/mp.

ZONA II – bai, grupuri sanitare, bucatarii:

Pardoseala gresie cu grosimea de 1.5cm;

Sapa autonivelanta cu grosimea de 2cm;

Placa din beton armat cu grosimea de 14cm;

Tencuiala cu grosimea de 2.5cm;

Incarcarea utila considerata pentru aceasta zona este de 1.50kN/mp.

ZONA III – holuri de nivel, windfang:

Pardoseala mozaic turnat cu grosimea de 3cm;

Placa din beton armat cu grosimea de 14cm;

Tencuiala la intradosul placii cu grosimea de 2.5cm;

Incarcarea utila considerata pentru aceasta zona este de 3.00kN/mp.

ZONA IV – balcoane:

Pardoseala mozaic turnat cu grosimea de 3cm;

Placa din beton armat cu grosimea de 14cm;

Tencuiala la intradosul placii cu grosimea de 2.5cm;

Incarcarea utila considerata pentru aceasta zona este de 2.00kN/mp.

Se observa ca incarcarile ce actioneaza asupra ochiurilor de placa de tip ZONA I, respectiv ZONA II sunt foarte apropiate ca valoare, de aceea la introducerea incarcarilor in programul de calcul automat vom considera aceste doua zone ca fiind indentice din punct de vedere al incarcarilor.

Evaluarea incarcarilor liniare care actioneaza pe grinzi:

Zidarie de BCA de 25cm si inaltimea de 2.30m;

Zidarie de BCA de 12.5cm si inaltimea de 2.65m;

NOTA: In calculul incarcarilor liniare care actioneaza pe grinzi, generate de peretii exteriori s-a facut abstractie de prezenta stratului termoizolant din polistiren de 10cm grosime, datorita greutatii sale nee, datorita greutatii sale neglijabile in comparatie cu restul elementelor considerate. Acest aspect nu afecteaza relevanta calculelor.

Evaluarea incarcarilor din scara:

Evaluarea incarcarilor in cazul scarilor se face in conformitate cu reglementarile in vigoare, considerandu-se o grosime medie a rampelor care sa includa si greutatile aferente treptelor. In cazul de fata vom considera o grosime medie a betonului simplu care intra in alcatuirea treptelor determinand volumul de beton ca fiind jumatate din volumul dat de dimensiunile unei trepte, si o grosime a betonului armat din cadrul rampelor de 14cm.

NOTA: La introducerea in programul de calcul a actiunii provenite din scara asupra grinzilor se va imparti greutatea totala a scarii la cele doua grinzi care vor prelua aceasta incarcare, si anume: grinda de nivel curent si grinda de podest.

Evaluarea incarcarilor punctuale din stalpi:

Evaluarea incarcarilor liniare din grinzi:

Evaluarea incarcarilor din zapada:

Evaluarea incarcarilor din zapada se va face conform CR 1-1-3/2005 si se va tine cont de urmatoarele aspecte definitorii:

Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol este definita cu 2% probabilitate de depasire intr-un an sau echivalent cu un interval mediu de recurenta IMR = 50 ani. Aceasta valoare caracteristica are o probabilitate de realizare mai mare de 50% pe durata de existenta a unei constructii.

Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe acoperis se determina prin multiplicarea valorii caracteristice a incarcarii din zapada pe sol cu coeficientii de expunere a amplasamentului si de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperis.

Coeficientul de expunere al amplasamentului constructiei stabileste reducerea sau cresterea incarcarii din zapada pe acoperis in functie de topografia locala a amplasamentului si de obstacolele de langa constructie.

Incarcarea din zapada neaglomerata pe acoperis este incarcarea datorata depunerii naturale a zapezii pe acoperis, distribuita cvasiuniforma si influentata doar de forma acoperisului. Acest tip de incarcare nu include redistribuirea zapezii datorita actiunii vantului sau a topirii zapezii.

Incarcarea din zapada aglomerata pe acoperis este incarcarea datorata redistribuirii zapezii pe acoperis datorita actiunii vantului sau a topirii zapezii.

Coeficientul de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperis stabileste distributia incarcarii din zapada pe acoperisuri de diferite forme, fara a lua in considerare influenta de expunere a amplasamentului.

Astfel valoarea actiunii zapezii asupra terasei necirculabile considerate la imobilul analizat rezulta din formula:

, unde

sk = valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe acoperis;

µi = coeficientul de forma pentru incarcarea de pe acoperis;

Ce = coeficientul de expunere al amplasamentului constructiei;

Ct = coeficientul termic;

sok = valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol;

In cazul de fata termenii precedenti vor lua urmatoarele valori:

µ1 = 0.8 pentru α = 23o, cazul situatiei sarpantei cu 2 pante;

, in cazul aglomerarii zapezii pe o latura a acoperisului;

Ce = 1 – in cazul structurii expuse partial la actiunea zapezii;

Ct = 1 – pentru cazul existentei izolarii termice clasice la nivelul terasei;

sok = 2 kN/mp – valoarea caracteristica a incarcarii din zapada la sol pentru imobilul studiat amplasat in orasul Constanta, valoare determinata din analiza hartii de macrozonare a Romaniei pe zone cu incarcare din zapada, conform CR-1-1-3/2005.

Astfel:

;

.

In situatia prezentata in cadrul normativului CR-1-1-3/2005, zapada se poate aglomera pe oricare dintre cele 2 pante ale acoperisului, cauzand o crestere temporara a incarcarii pe zona respectiva cu valoarea determinata prin termenul sk2. Pentru a avea o siguranta sporita a rezistentei elementelor considerate, vom folosi aceasta a doua valoare pentru definirea incarcarilor date de zapada asupra structurii.

Evaluarea actiunii seismice:

Actiunea seismica se evalueaza conform Normativului P100-2006, conform caruia actiunea este data de urmatoarele relatii:

Fb = Forta taietoare de baza corespunzatoare modului propriu fundamental, pentru fiecare directie orizontala principala considerata in calculul cladirii;

Sd(T1) = Ordonata spectrului de raspuns de proiectare corespunzatoare perioadei fundamentale T1;

T1 = perioada proprie fundamentala de vibratie a cladirii in planul ce contine directia orizontala considerata;

Ct = coeficient cu valori in functie de tipul structurii: pentru structuri din cadre spatiale de beton armat sau otel cu contravantuiri Ct = 0.050;

H = inaltimea cladirii masurata in metri de la nivelul fundatiei sau de la extremitatea superioara a fundatiei rigide;

m = masa totala a cladirii calculata ca suma maselor de nivel mi;

γI = factorul de importanta – expunere al constructiei;

λ = factor de corectie care tine seama de contributia modului propriu fundamental prin masa modala efectiva asociata acestuia, putand lua valorile:

λ = 0.85 daca T1 ≤ TC si cladirea are mai mult de 2 nivele;

λ = 1 in celelalte situatii;

Perioada proprie fundamentala T1 se determina pe baza unor metode de calcul dinamic. Ea poate fi estimata aproximativ cu formulele simplificate specificate pentru diferite categorii de structuri.

Astfel, pentru structura analizate avem urmatoarele valori ale parametrilor caracteristici seismului:

γI = 1.0 – coeficient de importanta a constructiei corespunzator clasei III de importanta;

TC = 0.7 – perioada de colt a solului;

ag = 0.16g = 1.60 m/s2 – viteza de propagare a undelor seismice in sol;

TB = 0.07s – inceputul sectiunii acceleratiei spectrale constante;

TC = 0.7s – sfarsitul sectiunii acceleratiei spectrale constante;

TD = 3s – inceputul deplasarii constante al domeniului spectrului;

β0 = 2.75 – factorul de amplificare spectrala a acceleratiei;

– factor de comportare seismica;

– valoare ce se introduce in programul de calcul automat.

Dimensionarea elementelor structurii:

Dimensionarea placii peste parter:

La evaluarea placilor, mentionam ca incarcarile considerate sunt cuprinse in gruparea fundamentala GF.

Numerotarea ochilor de placa peste parter –

Evaluarea placii 1 – placa tip 4:

Evaluarea placii 2 – placa tip 5:

Evaluarea placii 3 – placa tip 5:

Evaluarea placii 4 – placa tip 5:

Evaluarea placii 5 – placa tip 5:

Evaluarea placii 6 – placa tip 4:

Evaluarea placii 7 – placa pe o singura directie:

Evaluarea placii 8 – placa aflata in consola, se considera placa pe o singura directie cu incarcarea uniform distribuita determinata in capitolul de evaluare a incarcarilor, la care se adauga incarcarea data de parapetul de beton perimetral balconului:

Pentru determinarea incarcarii date de parapetul din beton (Q) se calculeaza incarcarea din greutatea proprie la care se adauga incarcarea din tencuiala pe ambele fete ale acestuia:

Armarea placii peste parter:

Algoritmul de calcul folosit pentru determinarea armarii necesare pentru preluarea eforturilor din placa peste parter este urmatorul:

Se determina inaltimea utila a placii (bratul):

Se determina adancimea zonei comprimate:

Se determina aria necesara de armatura pentru preluarea eforturilor:

Se determina aria efectiva de armatura necesara a fi montata in elementul considerat:

numarul minim de bare admis este de 5 bare/m;

numarul maxim de bare admis este de 12 bare/m;

in reazam nu se vor folosi bare cu diametrul mai mic de 8 mm;

Se alege multiplu de numar de bare (ex. 6, 9, 12 bare/m).

Armarea placii peste parter s-a realizat in mod exclusiv cu bare de armatura OB37, cu diametre de 6, 8, respectiv 12mm repartitia acestora considerandu-se pe fiecare ochi de placa dupa cum urmeaza:

Armarea placii peste parter este identica si pentru placa peste etajul I, respectiv peste etajul II.

Astfel, modul de distributie al armaturilor de rezistenta, precum si a celor de repartitie calculate anterior pot fi observate pe planul „Armare placa peste parter”, greutatea totala a armaturii ce trebuie folosita putand fi preluata din extrasul de armare corespunzator planului.

Dimensionarea armaturilor grinzilor:

Grinda longitudinala Gr B (25×50 respectiv 25×40):

Armare longitudinala:

date cunoscute: MR, bgr, hgr, Rc, Ra

date de determinat:

Folosind acest algoritm de calcul vom obtine ariile necesare de armatura pentru grinzile analizate, pentru fiecare nivel in parte. Am restrans calculul desfasurat la forma sa tabelara pentru o mai usoara urmarire a valorilor rezultate, si pentru o mai buna centralizare a diametrelor de bare de armatura folosite. Pe cat posibil s-a evitat folosirea armaturilor de diametre consecutive ca ordin de marime, pentru o mai simpla punere in opera pe santier.

In cazul grinzilor, acoperirea cu beton a armaturii este de 25mm.

Grinda transversala Gr 2 (25×40):

Armarea longitudinala:

Armarea transversala:

Armarea transversala a grinzilor presupune determinarea diametrului de bara ce trebuie folosit pentru realizarea etrierilor, precum si repartitia acestora pe lungimea grinzii (determinarea pasului de amplasare a etrierilor in functie de forta taietoare ce trebuie preluata de grinda).

Repartitia etrierilor se face pe doua zone distincte: in apropierea reazemelor si respectiv in camp, pasul de repartitie fiind diferit intre cele 2 zone. In apropierea reazemelor forta taietoare preluata de grinda este maxima, drept urmare in aceasta zona urmeaza a se amplasa etrieri indesiti. In zona de camp a grinzii, forta taietoare preluata de aceasta este redusa, etrierii fiind amplasati la o distanta mai mare unii de altii, rolul lor in aceasta zona fiind mai mult acela de a asigura prinderea armaturilor longitudinale, decat preluarea fortei taietoare.

Determinarea armarii transversale se realizeaza urmarind un algoritm de calcul care are ca scop determinarea diametrului armaturii si a distantei de repartitie. Acest algoritm este urmatorul:

se determina Mcapst si Mcapdr din programul automat de calcul;

se determina lumina grinzii considerate Lo;

se determina un coeficient de calcul rezultat din programul automat de calcul ca fiind maximul dintre fortele taietoare date de combinatia incarcarilor din greutatea proprie, utila, pardoseala, zidarie si zapada;

se inlocuiesc aceste valori in urmatoarele relatii:

, unde Rt este rezistenta la intindere a betonului: Rt = 1.25 kN/mp;

, unde p = procentul de armare longitudinala a grinzii;

, unde pe = procentul de armare transversala a grinzii;

Ra = rezistenta de calcul a armaturii etrierilor OB37 = 210kN/mp;

=> pe calculat anterior este corect;

se aleg etrieri Φ8 cu aria sectiunii unei ramuri: Ae = 50.3 mm2

se propune ne = 2 (numarul de ramuri verticale a unui etrier);

se calculeaza distanta intre etrieri ae ca fiind:

si se aleg distantele intre etrieri pe baza regulilor:

se alege distanta intre etrieri corespunzatoare.

Pentru inlesnirea calculului armarii transversale a grinziilor, acest algoritm de calcul a fost efectuat sub forma tabelara, rezultand o armare cu bare de Φ8 OB37. Conform P100-1-2006, etrierii situati in zona critica a grinzilor trebuie sa respecte urmatoarele 2 conditii:

diametrul etrierilor d ≥ 6mm;

distanta dintre etrieri:

unde dbL reprezinta diametrul minim al armaturilor longitudinale.

In concluzie, asa cum poate fi observat in urmatoarele tabele centralizatoare, conditiile constructive de pozitionare a etrierilor, conditioneaza distanta maxima intre etrierii din zona critica la 100 mm. Distanta maxima a etrierilor care nu se afla in zonele critice este aproape de 200 mm si s-a ales o distanta de montaj a etrierilor de 150mm.

Dimensionarea stalpilor:

Armarea longitudinala:

Conceptul ierarhizarii mecanismelor disipatoare de energie pentru cadrele din beton armat multi-etajate implica dezvoltarea articulatiilor plastice in grinzi, si abia dupa aceea la baza stalpilor de la parter. In acest fel se va evita formarea mecanismului de etaj.

Pentru realizarea acestui deziderat, in proiectarea anti-seismica curenta se foloseste metoda proiectarii la capacitatea de rezistenta, in care momentele incovoietoare si fortele taietoare si cele axiale in stalpi, rezultate dintr-un calcul elastic (static sau modal) reprezentand nivelul de calcul pentru cutremurul de cod, sunt amplificate pentru a se lua in considerare efectele dinamice si pentru a se asigura dezvoltarea unui mecanism de plastificare favorabil.

Aceasta metoda asigura ca nu vor aparea deformatii inelastice decat in zonele plastice potentiale si doar sub actiunea momentelor incovoietoare, chiar si in cazul unei actiuni seismice de mare intensitate.

Primul deziderat al metodei proiectarii la capacitatea de rezistenta in cazul stalpilor il reprezinta eliminarea posibilitatii formarii de articulatii plastice la ambele capete ale stalpilor de la acelasi nivel.

Datorita acestui motiv, stalpii trebuie sa fie capabili sa se comporte elastic sub efectul celor mai mari momente incovoietoare provenite de la grinzile adiacente. Pentru a oferi stalpilor un grad ridicat de protectie impotriva unor curgeri premature a armaturilor, trebuie luat in considerare si raspunsul dinamic inelastic in cazul unui cutremur sever, raspuns care poate fi considerat diferit de cel predominant sub actiunea fortelor de cod.

In aceste conditii, relatia de calcul a momentelor incovoietoare in stalpi este:

, unde

Mst – momentul incovoietor in stalp in gruparea speciala de incarcari, considerand actiunea seismica pe directiile principale ale sectiunii stalpului (considerate in mod separat, pentru a putea determina Ncorespunzator);

– suma momentelor capabile in sectiunile in care apar articulatiile plastice la nivelul considerat, determinate pentru acelasi sens de rotire, fara majorarea rezistentei armaturilor din rigle;

– suma algebrica a valorilor momentelor incovoietoare corespunzatoare, obtinute in gruparea speciala de incarcari;

kM – coeficient cu valorile 1.4 pentru constructiile amplasate in zonele seismice A-C, 1.2 pentru constructiile din zonele D-F si si 1.0 pentru sectiunile de incastrare si de la ultimul nivel al stalpului (acoperis / terasa).

In mod simplificator si acoperitor, putem considera:

Fortele axiale asociate momentelor incovoietoare de calcul, necesare dimensionarii armaturii longitudinale in stalpi se determina cu relatia:

, unde

Ng – forta axiala din incarcari de lunga durata (preluata din programul automat de calcul din combinatia „Forta taietoare la grinzi – FTG”);

– fortele taietoare ale grinzilor care intra in stalp (preluate din programul de calcul);

Sumarea fortelor taietoare asociate momentelor capabile in rigle, deasupra nivelului considerat, va conduce la o limita superioara pentru nivelul de solicitare din actiunea efectului indirect. Cu cat numarul de etaje deasupra celui considerat este mai mare, scade probabilitatea plastificarii tuturor riglelor si astfel efectul indirect ar trebui redus corespunzator.

In aplicarea metodei de proiectare la capacitatea de rezistenta se atrage atentia asupra urmatoarelor aspecte:

cu exceptia ultimului nivel, este interzisa formarea unui mecanism de etaj (care implica articularea plastica simultana a sectiunilor de la capetele stalpilor de la acelasi nivel);

cu exceptia sectiunilor de la baza, de la parter si a celor de la ultimul nivel, trebuie evitata formarea articulatiilor plastice in stalpi;

in cazuri extreme este permisa curgerea armaturilor din anumite sectiuni ale stalpilor, acest lucru neinsemnand totodata si dezvoltarea de articulatii plastice in acele sectiuni.

Conditii constructive pentru armarea longitudinala a stalpilor:

diametre minime: 12mm pentru bare PC60 sau PC52, si 14mm pentru bare OB37;

diametre maxime recomandate: 28mm;

distanta minima intre bare: 50mm;

distanta maxima intre axele barelor: 250mm;

se admite armarea cu numai 4 bare dispuse la colturile sectiunii, la stalpi avand laturile sectiunii ≤ 350mm, in cazul stalpilor din clasa A, si ≤ 400mm, in cazul celor din clasele B si C;

;

;

procentul de armare nu trebuie sa fie, de regula, mai mare de 2.5%;

procentul minim de armare pe fiecare latura a sectiunii este 0.20%;

Analiza armaturii longitudinale a stalpilor se face pentru 2 cazuri distincte:

cand consideram si determinam Ncorespunzator;

cand consideram si determinam Mcorespunzator;

In ambele cazuri vom determina armatura necesara si armatura efectiva, urmand sa alegem cazul in care valoarea armaturii efective este maxima.

Pentru determinarea armaturii efective mai trebuie cunoscute:

, unde m si n se vor prelua din tabelele existente in „Indrumator de calcul al elementelor din beton armat” de prof. dr. ing. Tudor Postelnicu. Se vor considera valorile termenilor si α. Se determina apoi:

, urmand sa se aleaga

Astfel, determinam armarea longitudinala a elementelor verticale ale structurii dupa cum se poate observa in urmatoarele tabele centralizatoare. Trebuie mentionat ca acest calcul se face pentru cei 3 stalpi considerati initial in cadrul evaluarii incarcarilor (ST B2, ST B1, ST A1).

Armare longitudinala stalp ST B2:

Armare longitudinala ST B1:

Armare longitudinala stalp ST A1:

Armarea transversala (la forta taietoare):

Diagrama de forta taietoare in stalpi rezulta din gradientul diagramei de moment incovoietor, cu exceptia stalpilor de la primul si ultimul nivel. Forta taietoare minima considerata se determina cu relatia:

, unde:

Qs – forta taietoare provenita din gruparea speciala de incarcari (combinatia „Forta taietoare pe stalp – FTS”)

– valorile momentelor capabile in sectiunile de la extremitatea superioara, respectiv inferioara a stalpului, determinate corespunzator fortei axiale din ipoteza de incarcare considerata;

– inaltimea libera a stalpului;

Forta taietoare de calcul in stalpii de la primul, respectiv ultimul nivel se determina cu relatia:

O atentie suplimentara este necesara in cazul considerarii actiunii seismice concurente pe doua directii. Rezistenta la forta taietoare a stalpilor cu sectiune patrata armati simetric este aproximativ aceeasi indiferent de directia actiunii seismice unidirectionale. Este de presupus ca rezistenta grinzilor concurente intr-un astfel de stalp pe cele doua directii este aceeasi.

Forta taietoare indusa in stalp pe directia diagonalei sectiunii transversale va fi de ori mai mare decat forta taietoare aplicata unidirectional. Considerand si probabilitatea scazuta de formare a articulatiilor plastice la capetele tuturor grinzilor pe cele doua directii, se poate considera pentru forta taietoare de dimensionare, urmatoare relatie:

Dimensionarea etrierilor este determinata in principal de patru cerinte:

rezistenta la forta taietoare;

prevenirea flambarii barelor comprimate;

confinarea betonului comprimat din zonele plastic potentiale;

imbunatatirea conditiilor de lucru ale betonului in zonele de innadire prin suprapunere a armaturilor longitudinale;

Pentru dimensionarea etrierilor se foloseste urmatorul algoritm de calcul:

Conditii constructive pentru stalpi la armarea transversala:

distanta maxima intre etrieri ae = 15d ≤ 200mm pentru stalpii din clasa A si cel mult 300mm la cei din clasele B si C (d reprezinta diametrul minim al armaturii longitudinale);

la stalpii din grupa A se prevad etrieri la distante reduse in zonele plastice potentiale de la extremitatile inferioare ale stalpilor care fac parte din cadre ale structurilor de rezistenta pentru fiecare nivel si in zonele plastice potentiale de la extremitatile superioare ale stalpilor care fac parte din cadrele structurilor etajate la fiecare nivel daca , precum si in zonele plastice potentiale de la extremitatile superioare ale stalpilor care fac parte din cadrele structurilor de rezistenta a caror alcatuire face posibila dezvoltarea unor deformatii plastice importante si in aceste zone;

Indesirea etrierilor poate rezulta necesara din urmatoarele cerinte:

in zonele de innadire a barelor longitudinale (de regula, la extremitatea inferioara a stalpului), pentru imbunatatirea conditiilor de transmitere a eforturilor intre barele care se innadesc si preluarea solicitarilor transversale generate de necoaxialitatea lor;

pe toata inaltimea sectiunii, la stalpii din clasa A la care raportul intre inaltimea libera si latura cea mai mare a sectiunii este (stalpi scurti), pentru asigurarea suplimentara impotriva cedarii la forta taietoare;

la ambele extremitati, la stalpii din clasa A ai cadrelor cu umplutura din zidarie masiva, la care desprinderea locala a zidariei de stalpi sub actiuni seismice puternice poate transforma zonele respective in stalpi scurti;

in zonele plastice potentiale ale stalpilor din clasa A, pentru majoritatea gradului de confinare a sectiunii de beton, in scopul maririi ductilitatii;

Conform P100-1-2006, indesirea etrierilor se produce la stalpi pe urmatoarele zone, respectiv distanta dintre etrieri este:

in afara cazului in care este determinata printr-un calcul riguros, lungimea zonelor critice se determina cu:

daca , intreaga zona a stalpului se va considera critica si se va arma in consecinta;

distanta intre etrieri nu va depasi , unde b0 este latura minima a sectiunii utile, iar dbL este diametrul minim al armaturilor longitudinale;

la primele doua niveluri ale cladirilor cu peste 5 niveluri si la primul nivel in cazul cladirilor mai joase, se vor prevedea la baza, etrieri indesiti si dincolo de zona critica pe o distanta egala cu jumatate din lungimea acesteia.

Armarea transversala stalp ST B2:

Armarea transversala stalp ST B1:

Armarea transversala stalp ST A1:

Dimensionarea fundatiilor:

Dimensionarea fundatiilor se face dupa consultarea atenta a conditiilor de fundare expuse in „Studiul geotehnic”, precum si a detaliilor despre stratificatia litologica a terenului si nivelul la care se gaseste apa freatica.

Dupa determinarea in acest fel a adancimii minime de fundare ce trebuie considerata, in functie de adancimea maxima de inghet si de adancimea la care se afla terenul bun de fundare, se trece la determinarea incarcarilor si actiunilor la care trebuie sa reziste fundatia proiectata. Se tine cont ca adancimea de fundare este conditionata si de existenta subsolului.

Sistemul de fundatie ales este alcatuit din grinzi de fundare din beton armat. Pentru evidentierea acestui sistem de fundare, se ataseaza o sectiune de principiu:

– Detaliu de fundare –

La dimensionarea sistemului de fundatii este necesar sa se determine:

Bf – latimea talpii de fundare;

Hf – inaltimea talpii de fundare;

armarea pentru talpa fundatiei si centura de peste elevatie;

Se foloseste urmatorul algoritm de calcul pentru determinarea acestor elemente:

se cunosc:

γbeton armat = 25 kN/mc;

γpamant = 12 kN/mc;

Rc = 13.0 N/mmp (beton C20/25);

Ra = 300 N/mmp (armatura PC52);

Incarcare din peretii beton subsol – se ia din evaluarea incarcarilor urmatoare;

Nmax st – forta axiala maxima in stalp parter, considerata la baza stalpului (se considera din programul automat de calcul in GF la care se adauga si incarcarea de pe zona subsolului);

Df – adancimea de sub talpa grinzii de fundare;

Lf – lungimea fundatiei pe care se efectueaza analiza => 1.00m;

Dimensiunile elementelor de zidarie care descarca pe peretele de beton considerat.

Se propun:

Bf – latimea talpii de fundare;

Hf – inaltimea talpii de fundare;

Se verifica daca pef rezultat conform dimensiunilor propuse pentru sistemul de fundare este mai mic sau egal cu pconv (pef ≤ pconv), determinat in studiul geotehnic; daca aceasta conditie nu se verifica se redimensioneaza sistemul de fundare.

Se calculeaza armatura necesara si armatura efectiva pentru sistemul de fundare considerat.

Vom realiza in primul rand evaluarea de incarcari pentru un zid de beton de la nivelul subsolului, considerand ca pe acestia descarca zidaria de la nivelul parterului. Se considera astfel ca incarcarea din zidarie este preluata in mod direct de acesti pereti, fara a mai fi transmisa la stalpi. De asemenea tot acestor elemente se mai distribuie si incarcarea provenita din placa peste subsol. Pentru a evita calculul pentru fiecare perete in parte in functie de ochiurile de placa existente, vom realiza calculul pentru cele 2 tipuri de pereti existente (subsol ALA si in subsol normal si vom considera aceasta incarcare pentru toate talpile pe care descarca acesti pereti. Mai trebuie mentionat ca incarcarea placii de la subsol se transmite in mod direct terenului, fara a mai fi necasara considerarea acesteia in calculul de fundatii.

Astfel cel mai incarcat perete al subsolului este cel de pe axul B intre axele 1 si 2, iar cel mai incarcat perete al subsolului ALA este cel de pe axul C intre axele 6 si 7.

Formulele de calcul pentru algoritmul mai sus mentionat, algoritm care este realizat in mod tabelar, sunt urmatoarele:

Date generale folosite in calculul fundatiilor:

Calculul fundatiilor ax A:

Calculul fundatiilor ax B:

Calculul fundatiilor ax C:

Calculul fundatiilor ax D:

Calculul fundatiilor ax 1:

Calculul fundatiilor ax 2:

Calculul fundatiilor ax 3:

Calculul fundatiilor ax 4:

Calculul fundatiilor ax 5:

Calculul fundatiilor ax 6:

Calculul fundatiilor ax 7:

Concluzii:

Sistemul de fundare (grinzi de fundare din BA) va fi realizat conform dimensiunilor din tabelele anterioare. Adancimea de fundare pentru baza talpei de fundare va fi -3.50m. Suplimentar, atat la baza talpilor de fundare, cat si la intradosul placii slab armate care constituie pardoseala subsolului se va realiza un strat de pietris de 10cm grosime, pentru a evita infiltrarea de apa din sol si eventualele tasari diferentiate de la nivelul pardoselii.

Sistemul de sapatura considerat, va fi acela de sapatura generala (in functie de nivelul pardoselii subsolului) pana la cota de -2.50m, respectiv -2.80m si -3.00m (conform planului de sapatura). Dupa aceasta etapa, intregul teren va fi compactat si nivelat. Apoi se va realiza sapatura manuala in dreptul pozitiilor talpilor de fundare pana la cota -3.60m. Sapatura va fi realizata in mod sprijinit. Terenul de la baza talpilor de fundare va fi compactat, iar pe toata suprafata fundatiilor se va realiza un strat de pietris de 10cm grosime urmata de o noua compactare a terenului. Astfel adancimea maxima de fundare este de -3.60m de la cota ±0.00m a pardoselii parterului.

Caiet de sarcini:

Caiet de sarcini pentru lucrari din beton:

Prevederi generale:

Prezentul caiet de sarcini cuprinde conditiile tehnice pentru executia lucrarilor din beton.

In cursul lucrarilor de executie nu este permisa nici o derogare de la prevederile prezentului caiet de sarcini fara aprobarea prealabila – in scris – a proiectantului.

Proiectantul isi rezerva dreptul ca in situatii speciale ce se vor ivi la executie sa aduca modificari sau completari prezentelor prescriptii.

Constructorul si beneficiarul au obligatia respectarii, in afara caietului de sarcini, a tuturor normelor legale – standarde, instructiuni tehnice, normative departamentale sau republicane – in vigoare la data executiei lucrarilor.

Executantul va asigura efectuarea tuturor incercarilor si determinarilor rezultate din acest caiet de sarcini.

Executantul va asigura – la cererea dirigintelui de santier – si efectuarea altor determinari suplimentare.

Executantul va lua toate masurile tehnologice si organizatorice necesare asigurarii punerii in aplicare a prezentelor prevederi.

In cazul in care se constata abateri de la caietul de sarcini, dirigintele va dispune intreruperea lucrarilor si efectuarea determinarilor ce se impun.

Lucrarile de beton nu se vor executa sub temperatura de +5oC.

Materiale:

La prepararea betonului se va utiliza numai ciment care corespunde conditiilor tehnice de calitate (STAS 1500-78, 388-80, Normativ C-140-86, anexa IV.1).

Conditiile tehnice de livrare, receptie, control, trebuie sa fie conform STAS.

In timpul transportului, manipularii si depozitarii, cimentul va fi ferit de umezeala si de impurificarea cu corpuri straine. Se interzice folosirea cimentului la temperaturi mai mari de +50oC.

Cimentul in vrac se va depozita in silozuri, durata depozitarii nedepasind 45 de zile de la data livrarii de producator. Cimentul ramas mai mult timp nu va mai putea fi utilizat decat dupa verificarea starii de conservare si a rezistentelor mecanice la 7 zile.

Executantul va face controlul calitatii cimentului conform C-140-86 anexa X.1, pct. A.1 la aprovizionare si B.1 la utilizare. Metodele de incercare se realizeaza conform STAS 227/1,3,4-86 si C-140-86 anexa IV.

Executantul va tine evidenta calitatii prin:

Certificate de calitate de la fabrica producatoare;

Rezultatele determinarilor laboratorului propriu;

Agregate naturale:

Pentru prepararea betonului (densitate aparenta 2500kg/mc) se folosesc numai agregate grele provenite din sfaramarea naturala sau/si din concasarea rocilor care trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice din STAS 1667-76; 667-90 si C 140-86 anexa IV.3. Se vor utiliza urmatoarele sorturi de agregate:

Nisip 0-3mm; 3-7mm sau 0-7mm, conform STAS 662-89;

Agregate de cariera sau Dmax = 40mm, adica sorturi 7-16 si 16-31, conform STAS 667-90. Abaterile limita la un sort, precum si la agregatul total sunt de maxim 10% trecere prin ciurul cu ochiuri cu diametrul inferior Dmin si de maxim 5% ramase pe ciurul cu diametrul superior Dmax;

Conditii de calitate:

Sa provina din roci stabile, nealterabile la aer, apa sau inghet – dezghet. Se interzice folosirea agregatelor provenite din roci feldspatice sau sistoase.

Sa fie inerte si sa nu produca efecte daunatoare asupra liantului.

Nisipul natural trebuie sa fie aspru la pipait. Se interzice folosirea nisipului de mare.

Continutul de impuritati admise conform STAS 4606-80, 3606-80, 730-89, 6620-89.

Caracteristicile mecanice ale agregatelor de cariera vor fi conform STAS 730-89, 620/5-91, 6200/15-83.

Ca forma, agregatele cu D=7mm vor fi poliedrice cu b/a minim = 0.65 si c/a minim = 0.32.

Sorturile trebuie sa aiba o granulozitate continua. Dimensiunea maxima a granulelor ramase pe ciururi superioare D ≤ 1.5 Dmax.

Controlul calitatii agregatelor de catre executant se face conform STAS 4606-80. Se determina:

Curbele granulometrice;

Continutul in substante organice;

Continutul in substante lavigabile;

Analiza chimica.

Aceste analize se fac la statia de sortare ori de cate ori se schimba furnizorul agregatului. La fabrica de beton se determina: lavigabilul si argila aderenta pe piatra, curbele granulometrice si umiditatea.

Executantul va tine evidenta calitatii agregatelor prin:

Certificatele de calitate emise de furnizor;

Rezultatele determinarilor laboratorului propriu.

Apa:

Apa folosita la prepararea betonului trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice din STAS 790-84. Verificarea acestora se face trimestrial sau ori de cate ori se schimba sursa de apa. Este interzisa folosirea apei sarate, sulfuroase, infectate, etc.

Aditivi:

La prepararea betonului se pot folosi aditivi pentru:

Imbunatatirea lucrabilitatii;

Marirea gradului de impermeabilitate si a rezistentei la inghet – dezghet repetat;

Obtinerea betoanelor de calitate superioara;

Reglarea procesului de intarire;

Marirea durabilitatii si imbunatatirea omogenitatii;

Tipurile uzuale de aditivi si conditiile utilizarii lor sunt indicate in C140-86, anexa V.3.

Fiecare lot de aditivi trebuie sa fie insotit de certificatul de calitate eliberat de producator.

Depozitarea si pastrarea aditivilor se va face in ambalajul original si in incaperi uscate;

Executantul va verifica calitatea aditivilor atat la aprovizionare (examinarea certificatelor de calitate), cat si la punerea in opera prin deterimnarea densitatii solutiei, o proba la fiecare sarja. Verificarea calitatii aditivilor se face conform STAS C 140-86, anexa X.1.

Stabilirea compozitiei betonului:

Stabilirea compozitiei betonului se face de catre un laborator de specialitate, eventual laboratorul unitatii tutelare a statiei de betoane.

Caracteristicile betonului proaspat sunt:

Lucrabilitatea betonului, conform STAS 1759-88, 1, 18-1, 30;

Densitatea aparenta, conform STAS 1759-88, adica 2201 – 2500 kg/mc;

Caracteristicile betonului intarit, conform STAS 1275-88:

Rezistenta la compresiune determinata pe epruvete conform punctului 8 si anexa V din C 140-86, la 7 zile si la 28 de zile (tabela V.2.14);

Porozitatea determinata pe cuburi.

Compozitia betonului – stabilirea compozitiei betonului se va face cu respectarea prevederilor din anexa V.2 din C 140-86, si anume:

La intrarea in functiune a statiei de betoane;

La schimbarea tipului de ciment, agregate sau aditivi;

Ori de cate ori se apreciaza ca este necesara reexaminarea compozitiei betonului.

Dozajul de ciment, raportul apa/ciment (a/c), dozajul de aditivi, curba granulometrica vor fi cele corespunzatoare marcii solicitate, cu respectarea tabelelor V2.4, V2.6, V2.11 din anexa V.2 din C140-86. Se vor realiza incercari preliminare pentru determinarea compozitiei si marcii betoanelor.

Prepararea betonului:

Statia de betoane – prepararea betoanelor se va face in statii de betoane.

Distanta maxima intre statia de betoane si punctul de livrare a betonului va corespunde unui timp de transport de 30 – 40 minute.

Experimentarea betonului in statie – inainte de inceperea lucrarilor, executantul este obligat sa efectueze aceasta experimentare in scopul verificarii in conditiile santierului a retetei de beton stabilita in laborator si atingerea caracteristicilor cerute prin acest caiet de sarcini. Incercarile trebuie repetate pana la obtinerea rezultatelor satisfacatoare pentru urmatoarele caracteristici:

Lucrabilitate;

Omogenitatea betonului;

Rezistenta la compresiune.

Cu ocazia aceasta se va stabili si durata minima de malaxare.

Prepararea propriu-zisa a betonului – executantul raspunde de functionarea buna a mijloacelor de dozare.

Cantitatea de apa se va corecta in functie de umiditatea agregatelor si de solutiile de aditivi introduse, astfel incat sa se respecte raportul a/c.

Ordinea de introducere a agregatelor si a celorlalte materiale componente in malaxor, se face conform cartii tehnice a utilajului respectiv.

Controlul calitatii betonului proaspat conform STAS 1759-88 si 1275-88.

Transportul betonului proaspat:

Transportul betonului se va face cu autoagitatoare. Se admite folosirea basculantelor cu conditia ca acestea sa fie etanse si la locul de descarcare sa se asigure reomogenizarea amestecului.

Incarcarea betonului in mijloacele de transport se face direct din buncarul statiei de betoane.

Timpul total de la preparare si pana la punerea in opera a betonului trebuie sa fie mai mic decat timpul de priza.

Daca transportul betonului se face pe timp friguros, cu temperaturi negative, sau pe arsita (+25oC), cu autobasculanta, se vor lua masuri de protectie termica. Daca timpul este ploios, se vor lua masuri de acoperire a betonului.

Durata maxima de transport a betonului va fi de 45 min.

Punerea in opera a betonului:

Lucrari pregatitoare – punerea in opera a betonului in structura se va face numai dupa receptionarea fundatiilor, subsolurilor, etc. care trebuie sa indeplineasca conditiile din STAS 6400-84.

Punerea in opera a betonului se face conform C 140-89, cap. 6.

Betonul trebuie pus in lucru intr-un interval de 15 – 30 minute de la aducerea pe santier.

Controlul calitatii betonului se face conform STAS 1275/88 si normativ C 54-84.

Influenta conditiilor meteorologice – oprirea lucrarilor.

Betonarea se intrerupe daca temperatura exterioara scade sub +5oC, sau creste peste +30oC, la o umiditate relativa mai mica de 40%.

Betonarea pe timp friguros – pentru incetinirea fenomenului de umezire a cimentului in perioada de timp friguros, se pot folosi acceleratori de priza si/sau de intarire.

Betonarea pe timp calduros – se va acorda o atentie deosebita pentru impiedicarea deshidratarii superficiale ale betonului (folosirea de prelate, etc.).

Protejarea betonului proaspat:

Asigurarea conditiilor favorabile de intarire si reducere a deformatiilor de contractie se face prin mentinerea umiditatii betonului min. 7 zile, protejand suprafata libera prin:

Acoperirea cu materiale de protectie;

Stropirea periodica cu apa;

Aplicarea de pelicule de protectie;

Analizarea rezultatelor incercarilor pe betoane:

Cuprinde determinari pe betonul proaspat si analiza rezultatelor privind rezistenta la compresiune la 7 (28) zile, conform normativ C 140-86 punct 8.2 si urmatoarele.

Conditii tehnice:

Elemente geometrice – dimensiunile elementelor geometrice sunt cele din proiect. Abaterile limita de la grosime pot fi ±10mm. Denivelarile admise pot fi ±4mm.

Cofrarea:

Cofrajele se alcatuiesc astfel incat sa se asigure rezistenta, rigiditatea si stabilitatea necesare.

Panourile de cofraj se monteaza fara rosturi, pentra a evita scurgerea laptelui de ciment.

Inainte de turnare, cofrajele se curata de betonul vechi si se vor unge cu decofrant pe baza de emulsie de parafina.

Decofrarea se va face numai dupa intarirea betonului in limitele prevazute in C 140-86, cap. 6, punctele 6.46 – 6.49.

Armatura:

Se va folosi otel-beton OB37, PC52, STNB (STAS 438/89 si STAS 463-2/91).

Nu se vor folosi oteluri superioare la armaturi constructive.

Se interzice folosirea otelului PC52 si STNB in zonele cu sarcini dinamice importante. In aceste zone se va folosi OB37.

Controlul si receptia armaturii se va face la atelierul de armatura si la locul de punere in opera.

Tolerantele admise pentru armaturi sunt cele din C 140-86, anexa X.3.2.2.

Piese metalice inglobate:

Se vor confectiona si monta conform prevederilor din proiect.

Receptia pieselor se va face in atelier, verificand dimensiunile elementelor componente si materialul din care s-a debitat, grosimea si lungimea cordoanelor de sudura, etc.

Piesele metalice se vor curata pentru a asigura aderenta la beton.

Fixarea pieselor in cofraj se va face astfel incat sa nu se deplaseze in timpul betonarii.

Controlul calitatii lucrarilor:

Verificarile se executa pe faze, inainte de inceperea betonarii, in timpul executiei si dupa terminarea turnarii. Respectarea succesiunii acestor verificari asigura luarea din timp a unor masuri de remediere.

Receptia lucrarilor:

Preliminara.

Finala.

Prevederi finale:

Prevederile din prezentul caiet de sarcini nu sunt limitative si nu exclud obligativitatea respectarii de catre constructor si beneficiar si a altor acte normative, in vigoare la data executarii lucrarilor.

Caiet de sarcini pentru instalatii sanitare:

Prezentul caiet de sarcini se aplica la executarea instalatiei interioare si exterioare aferente obiectivului sus mentionat.

PREVEDERI GENERALE.

In conformitate cu H.G.R.nr.766/97, privind asigurarea calitatii in constructii, obiectivul se incadreaza, dupa cum urmeaza:

categorie de importanta a constructiei”B”;

modelul 2-, sistemul de conducere si asigurare.

La executarea instalatiilor se vor respecta prevederile si normativele in vigoare, in masura in care completeaza si nu contravin prezentului caiet.

Antreprenorul va asigura executarea tuturor lucrarilor si probelor rezultate din aplicarea caietului,si este obligat sa tina evidenta zilnica a conditiilor de executie a lucrarilor.

MATERIALE FOLOSITE.

Calitatile materialelor de instalatii sanitare trebuie sa indeplineasca conditiile din Normativul I.9/94,cap.12. Inainte de inceperea lucrarilor se va verifica traseul conductelor, amplasamentul obiectelor sanitare,a armaturilor si corespondenta acestora cu prevederile din proiect.

Conductele de apa rece si apa calda vor fi din teava de otel zincat cu pereti normali, sau conducte de polietilena multistrat, iar conductele aferente scurgerilor menajere sau pluviale vor fi din tuburi si piese de polipropilena.

Obiectele sanitare vor fi din portelan sanitar, fonta, tabla inox, iar armaturile utilizate sunt din alama nichelata si robineti de trecere cu ventil normal sau tip sfera,care vor functiona la presiunea maxima de 6 atm.

Conductele se vor izola cu bete de postav (legaturi obiecte in zidarie) si cu saltele din vata minerala de 30 mm grosime protejate cu carton sau folie P.V.C., iar la interior gletuite, vopsite, sau cu cochilii din vata, protejate cu folie de aluminiu.

LUCRARI PREGATITOARE.

Antreprenorul va examina cu atentie proiectul de executie in corelare cu planurile de arhitectura, rezistenta si cu situatia de la fata locului, in faza si stadiul de executie respective. In cazul ivirii unor neconcordante intre proiect si situatia de pe teren, antrprenorul impreuna cu dirigintele de santier, va anunta proiectantul cu 5 zile inaintea organizarii unei intalniri, in vederea solutionarii problemelor ivite. Materialele folosite vor fi verificate conform certficatelor de calitate elaborate de furnizor.

EXECUTIA LUCRARILOR.

In prima faza se vor prelucra materialele prin taiere, lipire, sudura, gaurire, indoire, filetare, etc iar in faza a doua, montarea in cladire in scopul obtinerii lucrarilor finite.

Montarea instalatiilor va incepe cu conductele din subsol (distributie), coloane si legaturi la obiectele sanitare care se vor monta provizoriu.

Asamblarea conductelor de apa rece si apa calda se va face numai prin filetare, iar conductele de scurgere se vor imbina prin intermediul unei mufe cu garnitura inelara cu buza dubla, cu inel de prindere.

La trecerea conductelor prin pereti, plansee se vor monta stuturi de trecere, iar izolatia si rabitarea lor se va face dupa efectuarea probelor.

Dupa terminarea probelor si verificarilor, instalatorul va monta obiectele sanitare, bateriile si accesoriile.

PROBE SI CONTROLUL EXECUTIEI.

Pe parcursul executiei si receptia lucrarilor se vor respecta LEGEA 10/95-pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii, si H.G.R.766/97, privind conducerea si asigurarea calitatii in constructii.

Instalatiile de apa rece-calda, vor fi incercate la etanseitate, presiunea de minim 6 atm. rezistenta la cald, precum si daca asigura debitul si presiunea necesara conform prevederilor STAS 1478-90.

Instalatia de canalizare va fi incercata la etanseitate si functionare,prin punerea in functiune a obiectelor sanitare si prin verificarea pantelor de scurgere.

Controlul executiei instalatiilor se face prin controlul certificatelor de calitate si a proceselor verbale elaborate pe parcursul executiei.

IZOLAREA.

Conductele de apa rece, calda si scurgere montate in slituri practicate in zidarie se vor izola cu bete de postav sau folie P.V.C.

Coloanele de apa si conductele de distributie montate in spatii rabitate (GHENE) se vor izola cu vata minerala de 30 mm si se protejeaza cu carton ondulat legat cu sarma. Conductele de legatura sau distributie montate in spatii aparent locuite se vor vopsi cu vopsea de ulei.

Conductele de distributie montate in subsol se vor izola cu vata minerala de 30 mm si se protejeaza cu carton bitumat, iar daca subsolul este utilizat, izolatiile se vor tencui, grundui si vopsi.

Dispozitivele de sustinere, bratari, console, stuturi, jgeaburi, conductele de otel negre se vor grundui cu miniu de plumb si se vor vopsi cu vopsea de ulei.

MASURI DE INTRTINERE IN TIMP.

Periodic se vor verifica conductele purtatoare de apa, armaturile si se va interveni imediat pentru oprirea oricaror pierderi de apa.

RECEPTIA LUCRARILOR PE FAZE.

Se va receptiona daca lucrarile s-au executat conform proiectului si atesta conditiile din prezentul caiet de sarcini.

Receptia pe faze se va face la urmatoarele lucrari care se vor consemna intr-un proces verbal:

proba de etanseitate a conductelor de apa;

proba de etanseitate a conductelor de scurgere;

montarea conductelor in canale nevizitabile;

incercarea la presiune a armaturilor si a conductelor;

verificarea obiectelor sanitare.

CONCLUZII.

La executarea si intretinerea lucrarilor de instalatii sanitare se vor respecta urmatoarele: Normativ I.9/94,P7/92,LEGEA 10/95,P 100/92 si Normele Departamentale de Protectia Muncii P 118/99.

Caiet de sarcini instalatii interioare incalzire centrala

Generalitati:

Prezentul caiet de sarcini cuprinde conditiile tehnice pentru executarea conditiilor interioare de incalzire centrala la obiectivele proiectate.

Tehnologia executarii instalatiilor de incalzire, comporta in principal urmatoarele faze de operatiune.

Lucrari pregatitoare:

Receptia, sortarea si transportul tevilor din teava otel neagra, corpurilor de incalzire si a celorlalte materiale legate de executie.

La executarea lucrarilor se vor folosi materiale care corespund tehnic si calitativ prevederilor proiectului.

Trasarea si masurarea lungimilor partiale a conductelor din teava otel neagra.

Trasarea conductelor se face marcand axul cu linie continua pe pereti.in acelasi timp se traseaza si locul ramificatiilor, dispozitivelor de fixare, incrucisarilor de conducte, etc.

Coloanele verticale se traseaza folosind firul de plumb, astfel incat sa asigure o verticalitate perfecta.

Trasarea conductelor se face pe peretii executati la rosu, inainte de a fi finisati.

Taierea tevilor la dimeniunile necesare.

Filetarea tevilor cu diametrul pana la ¾”,inclusiv.

Indoirea tevilor, executarea curbelor de etaj si a curbelor de ocolire.

Montarea conductelor si a armaturilor.

Asamblarea conductelor se va face cu filet pentru conductele cu diametrul pana la ¾” si prin sudura pentru conductele cu diametrul mai mare.

Executarea si montarea dispozitivelor de sustinere a conductelor.

Amplasarea conductelor se va face conform planurilor de executie.

Avand in vedere faptul ca terenul de fundare pentru obiectivele proiectate este loess de categoria B foarte sensibil la umiditate, este necesar sa se respecte Normativul P.7/2000, Normativ privind proiectarea si executarea constructiilor fundate pe pamant sensibil la umezire.

Conform acestui normativ, este obligatoriu ca toate conductele de apa sa se monteze aparent.

La amplasarea conductelor de distributie din canalul de protectie din beton este necesar sa se respecte cotele de montaj indicate la generatoarele inferioare ale conductelor.

La amplasarea coloanelor de incalzire se va pastra paralelismul intre axele coloanelor si intre acestea si elementele de constructie, trecerea coloanelor prin plansee se va face numai prin golurile lasate special si numai dupa montarea mansoanelor de protectie.

Legaturile dintre coloane si corpurile de incalzire se realizeaza astfel: la conducta de ducere, panta va fi ascendenta catre coloana, iar la conducta de intoarcere panta va fi descendenta catre coloana.

Pentru a se permite evacuarea corespunzatoare a aerului catre robinetii de dezaerisire, conductele orizontale pentru dezaerisire se monteaza cu o panta de minim 3% ascendenta, catre robinetii de dezaerisire.

Montarea conductelor de inchidere si armaturilor de golire, atat pe racordul la reteaua termica exterioara cat si pe ramificatiile la instalatia interioara de incalzire centrala din canalul de protectie din beton.

Toate armaturile se vor monta in pozitia inchis.

La montarea armaturilor cu flanse se va asigura paralelismul intre flansele conductelor si cele ale armaturilor.

Conform Normativului P.7/2000 pentru a preveni infiltratia apelor provenite din golirea instalatiei interioare de incalzire centrala pe pardoseala parterului este obligatoriu ca golirea instalatiilor de incalzire sa se faca prin intermediul unor palnii de colectare, amplasate in canalul termic, deasupra nivelului maxim de refulare al retelei de canalizare la care se racordeaza.

Izolarea termica si vopsirea conductelor.

Reducerea pierderilor de caldura in conductele de distributie din canalul de protectie din beton se va realiza prin executarea izolatiilor la conducte cu cochilii caserate cu folie de aluminiu cu grosimea izolatiei de 30 mm.

Inainte de izolare,conductele se vor curata la exterior si apoi se vor grundui cu miniu de plumb,izolatia termica a conductelor este continua pe toata lungimea acestora si se intrerupe numai langa armaturi.

Coloanele de incalzire,legaturile la corpurile de incalzire si conductele de aerisire se vor grundui si vopsi cu vopsea de ulei.

Montarea corpurilor de incalzire.

formarea radiatoarelor la numarul de elementi necesari;

probarea corpurilor de incalzire formate.

Aceasta proba se efectueaza dupa aproximativ 48 de ore la niplare, timp in care materialul de etansare s-a uscat, asigurand etanseitate. Presiunea de la proba se va stabili functie de presiunea la care va lucra radiatorul si va varia de la 4 bar, la maxim 6 bar.

La presiunea de 6 bar,conform STAS 7363-66 pentru radiatoarele din fonta, rezista numai radiatoarele din fonta cu coloanele unite si sectiune circulara.

Corpurile de incalzire care au rezistat bine la presiune se vor monta la parter si etajele inferioare supuse la o presiune statica mai mare.

Montarea pe pozitie a radiatoarelor.

La pozitionarea radiatoarelor se va tine seama de distantele de montaj necesare conform Normativului I.13/02.

Distantele intre partea inferioara a radiatorului si pardoseala finita este de 10-15 cm, egala cu distanta intre partea superioara a radiatorului si glaful ferestrei.

Distanta intre radiator si peretele finit din spatele acestuia este de 5 cm.

Fixarea radiatoarelor pe pozitie se va face prin console si sustinatoare.

La montaj se va tine seama ca axul longitudinal al radiatorului sa fie paralel cu fetele peretilor.

Punerea in functiune a instalatiilor de incalzire.

Spalarea instalatiei de apa ;

Aceasta se va executa o data sau de mai multe ori, functie de cantitatea de murdarie existenta in instalatie. Spalarea se considera terminata daca, dupa o recirculare a apei de cel putin ½ din separatorul de namol, nu se acumuleaza impuritati.

Umplerea instalatiei cu apa;

Probarea instalatiei de incalzire.

Proba la rece.

Proba la rece se face in scopul verificarii rezistentei mecanice si a etanseitatii elementelor instalatiei de incalzire si consta in umlerea cu apa a instalatiei si incercarea la presiune.

Umplerea instalatiei pentru efectuarea probei la rece se face cu apa care indeplineste conditiile de calitate ca agent termic.

Proba la rece este obligatorie pentru intreaga instalatie si se va face avand racordate toate echipamentele din centrala termica,retele de conducte si aparatele consumatoare de caldura (corpuri incalzire, suprafete radiante, agregate de incalzire cu aer cald, etc).

In cazul cand se folosesc corpuri de incalzire a caror rezistenta nominala corespunde unei presiuni maxime mai reduse decat restul instalatiei, proba la rece a instalatiei se face fara corpurile de incalzire respective, acestea fiind inlocuite fie cu corpuri de incalzire de inventor (rezistente la presiunea la care se face proba), fie cu conducte de scurtcircuitare a legaturilor de ducere-intoarcere.

Proba la rece se executa inainte de finisarea elementelor instalatiei (vopsiri,izolari termice,etc.), de inchiderea acestora in canale nevizitabile sau in santuri in pereti si plansee,de mascarea si inglobarea lor in elementele de constructii, precum si de executarea finisajelor de constructii.

Proba se executa in perioada de timp in care temperatura exterioara este mai mare de +5gr.C.

In vederea executarii probei la rece, se va asigura deschiderea completa a tuturor armaturilor de inchidere si reglaj, inchiderea conductelor de legatura la vasul de expansiune deschis, reglarea armaturilor de siguranta de la cazane si de la vasul de expansiune inchis in concordanta cu presiunea de proba, verificarea punctelor de racordare a instalatiei la conducta de apa potabila si la pompa de presiune.

Inainte de proba de presiune la rece, instalatia se spala cu apa potabila.

Spalarea instalatiei cuprinde racordarea conductei de ducere a instalatiei la conducta de apa potabila, umplerea instalatiei,racordarea conductei de intoarcere a instalatiei la jgeabul de golire la canalizare si mentinerea instalatiei sub jet continuu pana cand in apa golita din instalatie nu se mai observa impuritati(namol, nisip, etc.). Operatia se repeta cu schimbarea sensului de circulatie al apei.

Presiunea de proba se determina in functie de presiunea maxima de regim si de modul de executie al instalatiei, astfel:

o data si jumatate presiunea maxima de regim,dar nu mai mica de 5 bar, la instalatii montate aparent si la cele mascate sub finisajele uzuale;

dublul presiunii de regim,dar nu mai mica de 5 bar, la instalatiile ce au parti care se mascheaza sub finisaje deosebite;

presiunea prevazuta in caietul de sarcini, pentru partile din instalatii care se inglobeaza in elemente constructive (serpentine sau conducte in pardoseli, pereti sau plafoane, realizate numai cu tevi trase);

la presiunile prescrise de instructiunile tehnice ISCIR, pentru partile de instalatii care sunt supuse prevederilor acestor prescriptii.

Verificarea comportarii instalatiei la proba la rece poate fi inceputa imediat dupa punerea ei sub presiune, prin controlul rezistentei si etanseitatii tuturor imbinarilor.