Hibrizi de Porumb Cultivati In Cadrul S.c. Comcereal S.a
BIBLIOGRAFIE
Baicu T. și Săvescu A., 1978. Combaterea intergată în protecția plantelor. [NUME_REDACTAT], București..
Baicu T. și Săvescu A., 1986. Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe culturi. [NUME_REDACTAT], București.
[NUME_REDACTAT]., Popov C., Mateiaș M.C., 2002 – Bolile și dăunătorii culturilor de câmp, Eitura CERES, [NUME_REDACTAT] Ghe. și colab., 1980. Entomologie agricolă. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
[NUME_REDACTAT].,Bîrnaure V., 1979 – Fitotehnie,[NUME_REDACTAT];
Filipescu C. și colab., 1991. Entomologie. Lucrări practice. Prtea generală.
Filipescu C. și colab., 1993. Entomologie agricolă. [NUME_REDACTAT] Agronomică “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] și colab., 2004 – Porumbul studiu monographic, [NUME_REDACTAT] Române,[NUME_REDACTAT] N. și colab., 1978. Tratat de zoologie agricolă. Vol. I. ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, București.
Rogojanu V., 1979. Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate. [NUME_REDACTAT], București.
Perju T. și colab., 1983. Entomologie agricolă. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
Perju T. și colab., 1988. Entomofagiiși utilizarea lor în protecția integrată a ecosistemelor agricole. [NUME_REDACTAT], București.
Perju T., 1995. Entomologie agricolă, componentă a protecției integrate a agroecosistemelor.
Robu T., 2011. Suport de curs. Fitotehnie.
Roșca I. și colab., 2011. Tratat de entomologie generală și specială. Editura ALPHA MDN, București.
Starodub V., 2008. Tehnologii în fitotehnie. Editura USAM, Chișinău.
Ștefan M. și [NUME_REDACTAT]., 2011. Fitotehnie III – IV. Manual universitar pentru învățpmânt la distanță. Craiova.
Tălmaciu M., 2003. Protecția plantelor entomologice. Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, [NUME_REDACTAT] M., 2005. [NUME_REDACTAT]. Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
Zaharia M., 2011. Tehnologia culturilor de camp. Eitura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
[NUME_REDACTAT] Valentin și colab. – 2011 – [NUME_REDACTAT]. 1, [NUME_REDACTAT], București;
Roșca I și colab., – 2000 – Combaterea integrată a bolilor, buruienilor și dăunătorilor culturilor agricole, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București;
***http http://www.kws.ro/aw/KWS/romania/PRODUSE/~uxc/Porumb/
***http://www.primariacretesti.ro/imagini/strategia.pdf
***http://agricultura.arad-stiri.info/2012/02/seminte-de-porumb-daunatori-tratamente-si-hibrizi/
***http://www.economica.net/bruxellesul-recomanda-cultivarea-unui-al-doilea-soi-de-porumb-modificat-genetic-in-ue_65938.html
***http://agricultura.arad-stiri.info/2012/04/combaterea-bolilor-si-daunatorilor-in-perioada-de-vegetatie-din-cultura-porumbului/
***http://infohorticultura.blogspot.ro/2010/08/cultura-gladiolelor.html
***http://www.botanistii.ro/blog/insecte-daunatoare-plante-afide-paduchii-de-plante/
I N T R O D U C E R E
Porumbul constituie un aliment de bază pentru aproape un miliard de oameni. Cu atât de multe familii a căror alimentație depinde de această cultură – uneori pentru mai mult de 50% din necesarul zilnic de calorii. Porumbul este de asemenea vital pentru producătorii din domeniul zootehniei deoarece el poate fi utilizat atât de eficient ca furaj. Porumbul se poate folosi chiar și la producerea biocombustibilului.
Lucrarea de licență are ca obiectiv studiul dăunătorilor din culturile de porumb și combaterealor în condițiile fermei agricole S.C. COMCEREAL. S.A , [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], județul Vaslui. Alegerea temei are o motivație științifică datorită rolului pe care județul Vaslui îl are în agricultutura țării. Rezolvarea problemei alimentare mondiale, depinde în mod direct și hotărâtor de mărirea producției agricole, prin utilizarea rațională a resurselor de producție și modernizarea tehnică a agriculturii.
Alături de resursele solului fertilitatea solurilor,precipitațiile,combaterea dăunătorilor din cultura de porumb este una din verigile importante ale tehnologiei cultivării și obtinerii producțiilor ridicate de porumb, nerespectarea prevenirii și combaterii dăunătorilor putând aduce pierderi la cereale între 27-36%.
Scopul acestei lucrări este fără îndoială cel de a contribui la producția porumbului, prin diminuarea pagubelor aduse de principalii dăunători ai acestei culturi. Cercetarea științifică cu tema: dăunătorii semnalați în culturile de porumb și combaterea lor a început în unitatea S.C. Comcereal.S.A. în anul 2011 și s-a încheiat la sfărșitul anului agricol 2013. În această perioadă am realizat o bază de date cu tehnologia de cultivare aplicată pe anii menționați, factorii pedoclimatici din zona de cultivare, utilajele și, hibrizii folosiți și catacteristicile acestora, neuitând și de principalii dăunători ai plantei cultivate.
Această lucrare de diplomă este structurată pe două părți, acestea fiind: considerații generale și contribuții proprii. Prima parte tratează noțiuni generale despre cultura de porumb, date referitoare la cercetările și studiile făcute până în prezent asupra dăunătorilor culturii de porumb și studiul factorilor pedoclimatici din perimetrul unității de practică. Partea a doua înglobează date ce compun materialul și metoda de cercetare, răspândirea, descrierea, biologia, ecologia și combatere a principalilor dăunători din cultura studiată.
PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU
Prezența dăunătorilor la plantele de cultură este atestată din cele mai vechi timpuri de marile civilizații cum ar fi, Egiptul. Dăunătorii culturilor de tip agricol, pomicol, legumicol, au fost și sunt cercetați in mod continuu datorită obiectivului principal pe care îl dețin în agricultură și datorită modificărilor pe care le determină producțiilor. Pagubele produse de dăunători în toate tipurile de culturi care prezintă interes economic au un grad ridicat.
În cadrul istoricului în ceea ce privește protecția plantelor contribuie următorii autori:
[NUME_REDACTAT] Ureche, în anul 1538, aduce la cunoștință pentru prima dată în Moldova date despre insecte care dăunează.
[NUME_REDACTAT] Costin, în anul 1640, în cronicile realizate, menționează invaziile de lăcuste din Moldova.
Între anii 1860 – 1890 apar primele cercetari de entomologie propriu-zise. Acestea au fost efectuate după organizarea învățământul științific superior românesc la Iași (1860), la București (1864) și la Cluj (1872). Aceste universități au fost centre didactice cât și centre de cercetare științifică. Tot perioada respectivă se efectuează cercetari științifice in cadrul laboratoarelor de zoologie din școlile superioare de agricultură.
Leon N., între anii 1863-1931, se află printre primii care au făcut studii de entomologie la universitatea din Iași. El a efectuat cercetări asupra aparatului bucal la Culcidae, Simuliidae studiind mai ales aparatul bucal la țânțarul Anopheles.
Nicoleanu G., în anul 1900, publică o lucrare monografică asupra filoxerei intitulată “La lutte contre le phylloxera”. Studiile și lucrarea și-au făcut apariția după dezastrul produs de aceastã insectă.
Knechtel W. și Knechtel K., în anul 1909, în urma observațiilor efectuate asupra insectelor dăunătoare, publică primul manual de entomologie care se intitulează „Insectele dăunătoare din România și mijloacele de combatere a lor”.
[NUME_REDACTAT] scrie între anii 1850 – 1925, peste 100 de lucrări de sistematica a insectelor Coleoptere si Hemiptere.
Borcea I., în perioada anilor 1879 – 1936, inființează primul laborator de entomologie aproape de Catedra de Zoologie a Unievrsitații din Iași, unde cercetează Afidele, Zoocecidiile și multe altele.
Iacob N. și colab., în anul 1978 publică tratatul de zoologie agricolă structurat în cinci volume. Primul volum conține informații noi despre speciile dăunătoare din încrengăturile: Nematoda (clasele Secernentea și Adenophorea), Annelida (clasa Oligochaeta), Mollusca (clasa Gastropoda), Arthropoda (clasele Crustacea, Myriapoda și Arachnida).
[NUME_REDACTAT], și colab., în anul 1980, editează lucrarea “[NUME_REDACTAT]” care cuprinde două părți: în partea generală tratează caracterele generale ale insectelor și animalelor dăunătoare, biologia și factorii ecologici care influiențează pozitiv dezvoltarea speciilor dăunătoare, simptomatologia atacului și măsurile generale folosite în combatere. Partea specială tratează principalele specii de dăunători (în ordine sistematică), pe grupe de plante gazdă cum ar fi: cereale, plante de nutreț, leguminoase anuale, plante tehnice și pe produse vegetale depozitate.
Perju T. și colab., în anul 1983 au elaborat date cu referire la studiile și cercetările efectuate asupra dăunătorilor. În partea generală a lucrării sunt tratate probleme de morfologie, anatomie și fiziologie, biologie și ecologie, sitematică, aspecte privind prognoza și avertizarea, în vederea alegerii și aplicării tratamentelor, precum și măsurile generale de prevenire a apariției și combatere a dăunătorilor detaliind concepte moderne de combatere integrată. Partea specială tratează principalii și cei mai importanți dăunători animali ai plantelor, grupați pe plante gazdă, respectiv pe culturi cum ar fi: cerale păioase, porumb, sfeclă, viță de vie, pomi fructiferi.
1.1 Importanța porumbului
Porumbul este alături de grâu, orz și soia, una dintre cele mai importante culturi. Porumbul este o plantă nouă pentru [NUME_REDACTAT]. După suprafața cultivată în lume porumbul ocupă locul al doilea după grâu, suprafețele din ultimii ani depășind 155 de milioane de hectare. În țara noastră porumbul se cultivă de la sfârșitul secolului al XVII-lea, în Muntenia, apoi în Moldova și Transilvania.
[NUME_REDACTAT], porumbul este principala plantă de cultură, ocupând primul loc atât ca suprafață (în medie 30% din terenurile arabile), cât și ca producție (totală și în medie pe hectar). De aceea, nivelul producției și eficiență economică a culturilor de poumb sunt o problemă de interes național.
Chiar dacă la începutul secolului XX producțiile medii nu depășeau 1000 kg /ha, începând cu a doua jumătate a secolului, atenția sporită acordată culturii porumbului, prin efectuarea unor investiți pentru mecanizarea lucrărilor de pregătire a solului și înmulțirea unor soiuri, mai ales în fermele de stat, a determinat, pentru prima dată, o creștere a producției de porumb a țării prin ridicarea nivelului producției la hectar, însă nu pe măsura așteptărilor și a necesităților. În ultimii ani suprafețele cultivate cu porumb în România au fost cuprinse între 2,3 și 3,1 milioane hectare, iar producțiile pe hectar au fost între 1500 și 4500 kilograme/ha.
Extinderea pe care o are se datorează atât valorii sale alimentare, dar și paticularităților agrofitotehnice ale culturii, cu o importanță mare fiind:
potențial mare de producție (cu circa 50% mai mare decât la celelalte cereale);
are o mare plasticitate ecologică;
capacitate bună de valorificare a îngrășămintelor și a apei de irigație;
suportă bine monocultura;
coeficient mare de înmulțire prin urmare necesitând cantități mici de sămânță (de 150 – 400 de ori);
cultura este mecanizabilă 100%;
recoltarea se face fără pericol de scuturare;
păstrarea ușoară a producției;
este o plantă prășitoare fiind bună premergătoare pentru aproape toate plantele de cultură;
semănându-se primăvara mai târziu, poate permite eșalonarea mai bună a lucrărilor agricole de primăvară;
posibilități variate de de utilizare a producției.
În alimentația omului se utilizează aproximativ 15% sub diferite forme: mămăligă, turtă, pâine în amestec cu făina de grâu, crupe, porumb fiert. Cea mai mare parte a producției de porumb (aproximativ 75%) este utilizată în hrana animalelor. Un kilogram de porumb asigură 1,2 unități nutritive și 80 – 90 grame proteină și de asemenea un conținut de fibre scăzut. Porumbul este utilizat preponderent la îngrășarea porcilor și a păsărilor, dar și în furajarea cabalinelor, taurinelor și ovinelor. Boabele de porumb au o largă utilizare în industrie datorită conținutului lor. Din 100 kg de boabe se pot obține 63 kg de amidon, 71 kg glucoză sau 44 l alcool, 77 kg făină de porumb, iar din embrioni se pot obține 1,8 -2,7 l ulei și 3,6 kg turte. Din ciocălăi se obțin: furfurol, nutrețuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine. Din producția mondială de porumb, 6 – 10% se utilizează în industrie unde este procesat pe cale fermentativă sau umedă.
Prin prelucrare umedă (45% umiditate) se obține amidon, dextrine, produse dulci, ulei de porumb, produse furajere.
1.2 Suprafețele cultivate cu porumb pe plan mondial și național
Datorită utilizărilor și producțiilor ridicate, porumbul este cultivat pe suprafețe din ce în ce mai mari. Porumbul ocupă locul al doilea între plantele cultivate pe glob, după grâu, suprafețele din ultimii ani depășesc 155 milioane hectare.
În tabelul următor este redată evoluția proudcțiilor și suprafețelor pe glob.
Tabelul 1.1.
Evoluția suprafețelor cu porumb pe glob (mii ha)
(Sursă: FAO. Vol.43/1990 și FAO. Vol 12,nr ½,1999 [NUME_REDACTAT] al României,1977 )
Tabelul 1.2.
Date privind evoluția suprafețelor și a producției în România
(Sursa:2007-2011-DateINS- Date INS – Producția vegetală la principalele culturi agricole în anul 2012)
Tabelul 1.3.
Date privind prețul mediu pe piața internă la porumb boabe
(Sursa : INS)
Tabelul 1.4.
Situația privind schimburile comerciale intra și extracomunitare de porumb în perioada 2007-2012
(Sursa : [NUME_REDACTAT] a Vămilor și INS)
1.3. Sistematică și hibrizi
Porumbul face parte din familia Graminaceae, specia Zea mays, și cuprinde următoarele convarietăți:
conv. indurata, porumbul cu boabe tari, are endospermul la periferia bobului și este făinos în partea centrală;
conv. indentata, porumbul dinte de cal, la care endospermul făinos ocupă cea mai mare parte a bobului;
conv. everta, porumbul pentru floricele, cu bobul albicios, lucios, cu endospermul cornos cu excepția unei porțiuni în dreptul embrionului;
conv. amylacea, porumbul amidonos, cu endospermul făinos în întregime;
conv. saccharata, porumbul zaharat, bogat în hidrați de carbon și sărac în amidon, boabele sunt zbârcite la uscare;
conv. ceratina, porumbul cerat, cu endospermul cornos în întregime;
conv. tunicata, porumbul ,,îmbrăcat", cu boabele acoperite de glume.
În aproape toate zonele ecologice de cultură a porumbului din lume nu se mai cultivă soiuri, ci hibrizi, rezultați din linii consangvinizate prin autofecundare dirijată. Primii hibrizi de porumb s-au creat în S.U.A, iar introducerea lor în cultură s-a facut după anul 1954.
După modul de obținere, hibrizii se clasifică în:
hibrizi simpli (HS), realizați din hibridarea a două linii consangvinizate;
hibrizi dubli (HD), din hibridarea a doi hibrizi simpli;
hibrizi triliniari (HT), hibridarea dintre o linie consangvinizată și un hibrid simplu;
1.4 Particularități biologice
Tulpina porumbului este formată din 8 – 15 până la 20 de internoduri și variază foarte mult ca înălțime de la 30 la 900 cm. Grosimea la internoduri este de la 20 mm la bază până la 60 mm la mijloc, apoi subțiindu-se ajungând la 5-10 mm sub panicul. Tulpina este plină cu maduvă iar vasele conducătoare de sevă se găsesc dispuse neregulat în această măduvă.
Frunza este mai mare față de celelalte cereale păioase având limbul lat-lanceolat, ajungând la 50-80 cm lungime, iar lățimea este de 4-12 cm. Creșterea cea mai mare a suprafeței foliare la porumb se realizează la circa 35 de zile după răsărire, la începutul etapei generative, adică din momentul începerii alungirii intensive a internodiilor, prin apariția de frunze noi și prin dezvoltarea acestora.
Inflorescența porumbului este unisexuat-monoică. Florile de tip masculin sunt grupate într-o inflorescență care are forma unui panicul care se găsește așezat pe internodul superior al tulpinii. Paniculul este format dintr-un ax principal pe care se prind 10-40 ramificații laterale. În momentul când înfloresc, filamentele se alungesc, anterele ies afară din floare care depășesc cu mult glumele și paleiele, grăunciori de polen având formă sferică. Inflorescențele de tip bărbătesc apar înaintea celor femeiești, iar deschiderea anterelor se întâmplă cu 5-7 zile înainte.
Planta de porumb formează unul sau mai mulți știuleți, primul apărut este știuletele superior, el fiind și cel mai dezvoltat. În mod normal o plantă de porumb formează un singur știulete, dar în condiții mai favorabile de cultură se poate găsi pe aceeași plantă chiar și doi știuleți.
Fructul la porumb este o cariopsă, ca și la celelalte cereale, se prezintă sub o mare formă și mărime a boabelor și poate fi colorat de la alb, galben, violaceu, roșu.
Structura anatomică a bobului de porumb este asemănatoare cu structura bobului de grâu. Raportat la greutatea totală, diferitele părți ale bobului de porumb reprezintă stratul aleuronic 8 – 12%, endospermul 70 – 75%, embrionul 10 – 12%. Învelișul bobului de porumb este alcătuit dintr-.o membrană subțire, semipermeabilă, iar embrionul este mult mai dezvoltat, decât la grâu.
Perioada de vegetație a porumbului se exprimă prin numărul de zile de la semănat și până la recoltat, ea este puternic influențată de temperatură, dar nu este influențată de fotoperiodism, dar în ani cu temperaturi ridicate perioada de vegetație a porumbului se micșoreză, iar în anii reci, ea se lungește, însă uneori plantele nu ajung la maturitate din cauza frigului și a înghețului.
1.4.1 Cerințele față de temperatură.
Semințele de porumb germinează la temperaturile 8-10oC. La temperaturi mai scăzute are loc putrezirea boabelor, asta datorită atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor este favorizată și de procesul de exosmoză a produselor de hidroliză a amidonului. După răsărire lor, la temperatura de 4-5oC, creșterea încetează și se degradează clorofila, iar plantele mor. Brumele târzii distrug frunzele, iar la temperatura de -4oC, după un interval de 2-4 ore, este distrusă întreaga plantă. Dacă creșterea are loc în condiții bune, în luna mai temperaturile medii nu scad sub 13oC, iar in lunile iunie, iulie și august nu coboară sub 18oC.
Cea mai critică periodă o reprezintă înflorirea, atunci temperatura trebuie sa fie între 18-24oC. Temperaturile de peste 30oC ziua și sub 10,0oC noaptea, împiedică formarea anterelor, implicit dezvoltarea grăunciorilor de polen și desfășurarea normală a proceselor de fecundare (Mureșan si colab., 1967). Cele mai bune condiții termice pentru maturare, între faza de coacere în ceară și cea deplină, sunt de 21oC. Walace si Bressmann (1954) găsesc ca optime pentru porumb în "zona Cordonului porumbului" din S.U.A. ("[NUME_REDACTAT]") următoarele temperaturi medii lunare: mai 18,3oC, iunie 21,6oC, iulie 22,7oC, august 22,7oC, septembrie 17,7oC, octombrie 11,1oC. Observațiile lui J. Humlum pentru țara noastră, în urma studiilor efectuate în Dobrogea, Muntenia și o parte din Transilvania, arată că cele mai mari recolte sunt realizate la următoarele temperaturi: mai 16-20oC, iunie 19-21oC, iulie 20-23oC, august 19-22oC, septembrie 14-17oC. Rezultă că, din punct de vedere practic, este deosebit de importantă zonarea atentă a hibrizilor de porumb, în funcție de "disponibilul termic" din fiecare zonă.
1.4.2 Cerințele față de umiditate.
Porumbul rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei de vegetație, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus (233-445: S. Aldrich și colab., 1975), și lucrărilor de întreținere repetate. Evapotranspirația crește mult în lunile de vară, astfel că un lan de porumb poate evapora zilnic, în lunile iulie și august, până la 18 l/m2 de apă, și o plantă de porumb până la 2-4 l. Perioada critică este între 10-20 iunie și 10-20 august, adică înaintea apariției paniculelor și până la maturitatea în lapte, când consumul de apă crește până la 68-74% din totalul necesar pentru întreaga vegetație. În această perioadă solul trebuie să aibă 60-80% apă din capacitatea de câmp.
T. Angelini (1965) consideră că perioada critică este începutul infloritului și următoarele 10 zile, când consumul/plantă/zi este de 1,5-4,5 l. În perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate provocă șiștăvirea acestora, intervalul critic fiind de 40-50 de zile.
J. Humlum a stabilit că producția de boabe la hectar depășește media, în condițiile țării noastre, când se realizează următoarea repartiție a precipitațiilor: mai, peste 40 mm; iunie 60 mm; iulie 60 mm; sub 80 mm în august. Repartizarea optimă a precipitațiilor, după același autor, este următoarea: mai 60-80 mm; iunie 100-120 mm; iulie 100-120 mm; august 20-60 mm. W. Walace și E. Bressmann (1954) consideră că optimul pentru "cordonul porumbului" din S.U.A., prezintă următoarea repartizare: mai 87,5 mm; iunie 87,5 mm; iulie 112 mm; august 112 mm; în septembrie și octombrie trebuiesc precipitații puține. Cunoașterea rezervei de apă a solului în primăvară are mare importanță pentru stabilirea corectă a densității plantelor.
1.4.3 Cerințele față de lumină.
Porumbul, datorită faptutului că este plantă de zi scurtă, crește bine la lumină intensă. Energia chimică din întreaga biomasă poate reprezenta 5-6% din energia solară, din care circa 50% poate fi în boabe. Sporirea în cultură a hibrizilor cu poziția frunzelor mai aproape de verticală și care se pretează la densități mari, va conduce la ridicarea coeficientului de convertire a energiei solare.
1.4.4 Cerințele față de sol.
Porumbul asigură recolte pe soluri variate, însă rezultatele cele mai bune se obțin pe soluri adânci, luto-nisipoase,fetile, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să asigure apă și elementele nutritive.
Cele mai bune rezultate se obțin pe solurile lutoase și luto-nisipoase, cu 3-5% humus, peste mg P2O5, Al peste 20 mg K2OA1/100 kg sol, gradul de saturație 75-90% si pH=6,5-7,5. Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatoriu aplicarea amendamentelor de calciu, pentru corectarea reacției acide. Cele mai bune rezultate se obțin pe solurile aluviale, pe cernoziomuri, fertile, soluri bălane și brune de padure.
Pe solurile nisipoase, prin irigare și fertilizare, se pot obține recolte ridicate. Mai puțin favorabile sunt solurile argiloase, care au mai multă umiditate, se încălzesc încet primăvara, iar vara se întredeschid, rupându-se rădăcinile plantelor. Rezultate modeste se obțin pe solurile tasate și compacte, cât și pe cele cu hardpan, care necesită lucrări de afânare adâncă.
1.5 Zonele favorabile
În țara noastră porumbul poate fi cultivat cu rezultate bune aproape în toate regiunile, fiind condiții favorabile de climă și sol pe aproximativ 92% din suprafața arabilă. Zona foarte favorabilă este în Câmpia din Vestul și Sudul țării, unde se realizează 1400 – 1700 unități termice și cad în jur 550 – 600 m precipitații anuale. În această zonă se află soluri precum cernoziomurile, solurile aluviale, brun-roșcate.
Zona favorabilă este mult mai mare și se întinde în continuarea zonei foarte favorabile spre interiorul țării, incluzând și cea mai mare parte din Transilvania și Moldova. Zona mai puțin favorabilă pentru cultura de porumb se găsește în regiunea dealurilor subcarpatice, a dealurilor puternic accidentate și erodate din [NUME_REDACTAT] pe terenurile nisipoase sărăturoase.
1.6. Tehnologia de cultură
1.6.1 [NUME_REDACTAT] particularităților biologice, porumbul nu este foarte pretențios față de planta premergătoare, el putând fi cultivat mai mulți ani la rând pe același teren fără să se manifeste fenomenul de oboseală a solului.
Porumbul are producții mari după următoarele culturi cum sunt mazărea, soia, fasolea, borceagurile, trifoiul. Principala cultură după care se seamănă porumbul este grâul de toamnă, acesta eliberează terenul devreme, având condiții bune pentru lucrările solului, combaterea buruienilor și acumulare nitrațiilor.
Producții bune se obțin la porumb și după prășitoare: cartofi,floarea soarelui, sfeclă. Sunt neindicate ca premergătoare pentru porumb sorgul, meiul sau iarba de sudan.
Porumbul are cerințe mai scăzute față de planta premergătoare pentru că el valorifică și straturile mai profunde ale solului, este mai rezistent la secetă, reacționând mai bine la fertilizarea cu îngrășăminte față de alte plante și valorifică bine rezervele rămase de la planta premergătoare.
Monocultura la porumb este des întâlnită, dacă dorim să avem producții invariabile în fiecare an atunci trebuie să se aplice îngrășăminte minerale și organice. Este dovedit faptul că acolo unde se cultivă mai mulți ani producția de porumb scade, iar dacă anul următor vom semăna porumbul după altă plantă producția realizată va fi mai mare.
1.6.2 Fertilizarea
“Porumbul este o plantă mare consumatoare de substanțe nutritive. Consumul specific pentru 100 kg boabe și producția secundară aferentă este de 1,8 – 2,8 kg N, 0,86 – 1,4 kg P2O5 și 2,4 – 3,6 kg K2O, limitele minime înregistrându-se la nivelul unor producții mari, iar cele maxime în cazul unor producții mici la unitatea de suprafață. Cea mai mare parte din azot și fosfor (circa 2/3) este folosită la producerea boabelor, iar potasiul intră în compoziția tulpinilor și frunzelor.” ([NUME_REDACTAT].- 2011)
Consumul elementelor nutritive este încet la începutul vegetației și se intensifică odată cu creșterea plantelor, ajungând la un nivel înalt în perioada de creștere intensă – fructificare.
Azotul este elementul care influențează cel mai mult producția de porumb. O aprovizionare bună cu azot determină o creștere rapidă a plantelor, un ritm de dezvoltare normal, realizarea unei mari suprafețe foliare. Insuficiența azotului întârzie creșterea plantelor, reduce suprafața foliară, coloritul frunzelor fiind verde – pal sau verde – gălbui.
Fenomenul apare prima data la baza plantei, de unde trece spre frunzele superioare. Carența de azot duce la scăderea producției cu până la 70%. Un exces de azot ar duce la o masă vegetală bogată ar scădea rezistența la secetă și ar prelungi perioada de vegetație a plantelor întârziind recoltatul datorită umidității mari a boabelor. Fosforul influențează procesul de fructificare și duce la o creștere normală a plantelor, favorizând înrădăcinarea și implicit creșterea rezistenței la secetă. Carența acestui element se manifestă în primele faze de creștere când rădăcinile au o capacitate mai redusă de descompunere și absorbție a compușilor cu fosfor din sol. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în anii cu primăveri reci. Excesul se manifestă prin apariția unor dungi de culoare deschisă de-a lungul nervurilor, piticirea plantelor.
Potasiul. „Rolul potasiului este deosebit de complex. Deși nu este un element de bază încorporabil în substanța organică, potasiul este un element care susține desfășurarea normală a proceselor metabolice.”([NUME_REDACTAT].- 2011)
Insuficiența potasiului duce la reducerea lungimii internodurilor, plantele capătă aspect de tufă. Îngălbenirea frunzelor și ofilirea lor este caracteristică fiind cunoscută sub numele de “opăreala frunzelor”. Alte efecte nefavorabile ale insuficienței ar fi regimul hidric al plantelor datorită reducerii masei de rădăcini cu 12 – 40%.
Fertilizarea chimică „Porumbul reacționează puternic la fertilizarea chimică. Sporurile de recoltă sunt mai mari în urma aplicării îngrășămintelor cu azot, ajungând la 14 – 16 kg/1 kg N. Îngrășămintele cu fosfor determină sporuri de 4 – 6 kg boabe/1 kg P2O5. Potasiul asigură sporuri de recoltă, pe luvosoluri, cuprinse între 3 și 6 kg boabe/1 kg K2O. Producții mari nu pot fi obținute decât printr-o fertilizare optimă cu toate cele trei elemente. Dozele de îngrășăminte chimice se vor stabili în funcție de producția planificată, consumul specific, fertilitatea solului, planta premergătoare și precipitații.” ([NUME_REDACTAT].- 2011)
Tabelul 1.5.
Doze orientative de azot pentru fertilizarea porumbului (kg)
(Cr. Hera și Z. Borlan,1980)
(IN= indicele de azot=humus% x V%)
În cultura irigată dozele vor fi mai mari cu 30 – 90 kg/ha. După leguminoasele perene sau anuale dozele se vor reduce cu 25 – 40 kg/ha, iar după floarea – soarelui, sfeclă sau porumb se reduc cu 15 – 30 kg/ha. Doza crește sau scade cu 5 kg/ha pentru fiecare 10 mm peste, respectiv sub media multianuală. La aplicarea gunoiului de grajd doza de azot se va reduce cu 2 kg/tonă aplicată, iar dacă gunoiul s-a administrat plantei premergătoare reducerea va fi de 1 kg/tona de gunoi de grajd. Se recomandă ca azotul sa se aplice la pregătirea patului germinativ, iar pe solurile ușoare 2/3 din doză la pregătirea patului germinativ și 1/3 la prașila a doua. Dozele de fosfor vor scădea cu 1 kg/tona de gunoi de grajd și 0,5 kg dacă aplicarea s-a făcut plantei premergătoare. Fosforul care nu se află în apropiere a rădăcinilor nu poate fi folosit de plante, de aceea se apreciază că doar 20% din fosforul administrat este utilizat de plante, date fiind aceste particularități, în primele faze de vegetație plantele vor utiliza fosforul aplicat superficial, fie la pregătirea solului, fie din îngrășămintele starter aplicate o dată cu semănatul.
Tabelul 1.6.
Dozele orientative de fosfor pentru fertilizarea porumbului
(Cr. Hera și Z. Borlan,1980)
Dozele de potasiu se vor reduce cu 2,5 kg/tona de gunoi de grajd administrat în același an și cu 1 kg/tonă administrat plantei premergătoare. Trebuie avut în vedere că, porumbul este o mare consumatoare de potasiu (peste 20 kg K2O/tonă) iar valorificarea capacității de producție a hibrizilor presupune folosirea unor cantități mari de azot și fosfor, astfel să creează un dezechilibru în mediul nutritiv al plantelor, cu consecințe negative asupra plantelor. Evitarea acestor neajunsuri presupune administrarea potasiului chiar pe solurile bine aprovizionate. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se administrează sub arătură sau ca îngrășăminte complexe N:P:K la pregătirea patului germinativ sau la semănat.
Tabelul 1.7.
Dozele orientative de potasiu pentru fertilizarea porumbului
(Cr. Hera și Z. Borlan,1980)
1.6.3 Lucrările solului
“Arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare. Adâncimea diferă în funcție de tipul de sol și este cuprinsă între 20 și 30 cm, pe solurile ușoare sau cu strat arabil subțire va fi de 20 – 25 cm, iar pe cele medii și grele va fi de 25 – 30 cm. Pe terenurile în pantă, se recomandă arături la 30 cm de-a lungul curbei de nivel, care favorizează infiltrarea apei în sol, împiedicând scurgerea apei la suprafață. Până în toamnă arăturile de vară se mențin afânate și curate de buruieni prin 1 – 2 lucrări cu grapa cu discuri sau freza. În primăvară, dacă terenul este denivelat, cu resturi vegetale neîncorporate, îmburuienat sau foarte tasat, patul germinativ se va pregăti prin 1 – 2 lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți. Și în acest caz este de preferat ca ultima lucrare să se efectueze cu combinatorul sau freza, perpendicular pe direcția pe care urmează să se semene.”
Datorită pierderilor de apă din sol ca urmare a întoarcerii stratului de sol, lucrările cu grapa cu discuri se vor face doar în situațiile bine motivate, enumerate anterior. Adâncimea de pregătire a patului germinativ va fi cea de semănat, respective de 5 – 8 cm.
1.6.4 Sămânța și semănatul
“Sămânța trebuie să fie hibridă, să aparțină unui hibrid zonat, să aibă o puritate de minim 98% și o germinație de peste 90%. Importantă pentru porumb este analiza capacității de germinație la rece (cold – testul), care evidențiază capacitatea semințelor de a suporta în câmp temperaturile scăzute și umiditatea ridicată a solului, relativ frecvent întâlnite în unele primăveri după semănatul porumbului. Uniformitatea semințelor realizată prin calibrare este importantă pentru obținerea unei răsăriri uniforme. Tratarea semințelor împotriva agenților patogeni (Fusarium sp., Ustilago sp., Phythium sp., Penicillium sp., Aspergilius sp.) se va face folosind un fungicid. Pentru combaterea dăunătorilor care atacă porumbul la răsărire, sămânța se tratează cu unul din insecticidele: GAUCHO 600 FS, 8 l/to; GAUCHO 70 WP, 12,5 kg/to; IMIDASEED 70 WS, PALISADE 600 FS, SENTINEL 70 WS, NUPRID Al 600 FS, în doză de 8 l/to; COSMOS 250 FS, 5 l/to; CRUISER 350 FS, 9 l/to”.([NUME_REDACTAT]. -2011).
Semănatul porumbului va începe când, în sol la 10 cm adâncime temperatura este de 8 0C, iar tendința este în creștere. Cât timp lipsesc temperaturile mai mari sau cel puțin de 8 0C necesare germinării are efecte negative asupra semințelor îmbibate cu apă, care nu pot germina, determinând clocirea lor. La întârzierea semănatului există riscul apariției unui deficit de apă care este necesar germinației, iar fenofazele cu sensibilitate mai ridicată pentru apă (înflorire – fecundare) sunt împinse către perioadele cu umiditate scăzută și cu temperaturi ridicate.
Calendaristic semănatul la porumb se face între 20 – 30 aprilie în nordul Moldovei și dealurile subcarpatice. Desimea la semănat este dependentă de hibridul care se cultivă, fertilitatea solului, îngrășămintele aplicate, umiditatea solului la desprimăvărare și regimul hidric toată perioada de vegetație, acesta încadrându-se între 50000 – 70000 boabe/ha. Adâncimea de semănat este determinată de textura solului și de umiditate. Cantitatea de sămânță în funcție de desime și MMB este de 15 – 25 kg/ha. Față de desimea de recoltare (mii plante/ha) se seamănă cu 10 – 20% boabe/ha mai mult, acest procent reprezentând pierderile ce au loc în cursul răsăririi și de-a lungul perioadei de vegetație.
1.6. 5 Lucrările de îngrijire
Lucrări de îngrijire trebuie să asigure combaterea dăunătorilor și combaterea buruienilor. Combaterea buruienilor – se realizează prin mai multe metode de cultivare a porumbului în asolamente, în special cu cereale păioase, prin arături mai adânci și lucrări ale solului executate corect, prin prașile mecanice și manuale, precum și prin utilizarea erbicidelor. Cercetările efectuate până în prezent arată faptul că pierderile de producție cauzate de buruieni ajung până la 30-80%.
Buruienile cele mai des întâlnite în cultura de porumb sunt acele specii monocotiledonate anuale: Setaria (mohor), Echinochloa (iarba barboasă), Digitaria (meișor), și perene: Sorghum (costrei), Elymus (pir), precum și speciile de buruieni dicotiledonate anuale: Amaranthus (știr) Chenopodium (caprița), Sinapis (muștar sălbatic), Rafanus (ridiche salbatică), Xantium (cornet), [NUME_REDACTAT] (hrișca urcătoare), Galiopsis (pristolnic), Solanum (zârna), Hibiscus (zamoșița), și dicotiledonate perene cum sunt: Cirsium (pălamida), Convulvus (volbura), Soncus (susai), Rubus (rugi), Lepidium (urda vaci).
Combaterea buruienilor din cultura de porumb, se poate realiza prin aplicarea de strategii cu ajutorul cunoașterii anumitor elemente primordiale: gradul de infestare cu buruieni, frecvența și dominanța speciilor de buruieni, caracteristicile solului și nu în cele din urmă trebuie să se țină seama și de condițiile climatice. Combaterea integrată a buruienilor se realizează prin alternanța culturilor și aplicarea corectă a asolamentelor, a adâncimii și a epocii de efectuare a arăturii, prin prașile mecanice și manuale și prin aplicarea de erbicide, recomandate de specialistul agricol, conform CODEXULUI fito-sanitar.
Combaterea integrată a bolilor și a dăunatorilor se va realiza prin respectarea rotației, prin efectuarea lucrărilor de bază în timp util, precum și prin tratamente chimice la nivel de sămânță.
1.6.7 [NUME_REDACTAT] poate fi recoltat în boabe sau știuleți, recoltarea făcându-se cu ajutorul combinelor autopropulsate. Intervalul de umiditate optim pentru recoltarea boabelor este cuprins între 20 și 25%. O umiditate mai mică de 20% conduce la o fragilitate ridicată a boabelor, care crapă și se sparg ușor, însă o umiditate mai mare de 25% nu asigură o cădere completă a boabelor de pe ciocălău, înregistrându-se pierderi mai mici. La o recoltare, pierderile sunt sub 2,5%, iar boabele sparte au valoarea de sub 3%. La recoltare, cocenii pot fi tocați și dispersați pe teren în cazul combinelor echipate cu tocător. Recoltarea în știuleți se face cu ajutorul combinelor autopropulsate sau tractate, care smulg știuleții și îi depănușează. O reglare corespunzătoare garantează o depănușare de peste 90%. Recoltarea în știuleți se face la o umiditate cuprinsă între 20 și 30%. Știuleții recoltați sunt depozitați în pătule, iar după recoltarea boabelor, aceștia se usucă până ajung la o umiditate de 14 – 16% în funcție de tipul depozitului. Producțiile ce se pot obține sunt de 10 – 12 t/ha.
[NUME_REDACTAT] producția medie pe hectar este de 3 – 4 t, iar producții de 6 – 8 t/ha se obțin frecvent în zonele cu o favorabilitate bună și în condiții climatice normale.
CAPITOLUL 2
CADRUL NATURAL
2.1. Încadrarea geografică
[NUME_REDACTAT] este situată în partea de est-nord-est a judetului Vaslui, la drumul European E581. Reședința comunei, satul Crețești, se află la 36 km distanță de municipiul Vaslui, și la 13 km de orașul Huși.
La nord-est: municipiul [NUME_REDACTAT] vest: satul [NUME_REDACTAT] est: comuna [NUME_REDACTAT] sud: comunele Hoceni și [NUME_REDACTAT]
Figura 2.1 [NUME_REDACTAT] Crețești
(sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Cre%C8%9Be%C8%99ti,_Vaslui)
Având o suprafață de 5.455 hectare este formată din satele Crețești, Budești, Crețeștii de Sus și [NUME_REDACTAT].
2.2 [NUME_REDACTAT] punct de vedere geomorfologic teritoriul comunei Crețești este situat în cadrul a două unități fizice: [NUME_REDACTAT] Moldovenesc subunitatea coastelor Crasna – Lohan, și dealurile Fălciului. Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Crețești se desfășoară pe depozite argilo-nisipoase, pe șesuri sunt aluviuni argilo-nisipoase.
Relieful caracteristic este de deal, format din culmi și coline interfluviale, puternic afectat de degradări. Acesta aparține în cea mai mare parte [NUME_REDACTAT], subunitatea [NUME_REDACTAT]-Oltenesti. Numai o fâșie îngustă din relief este situată la nord de valea pârâului Lohan, și aparține [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, iar o porțiune mai mică, spre sud-est, ține de [NUME_REDACTAT].
Versantul stâng al văii pârâului Lohan este afectat de pornituri de teren, râpi si hartoape (mici bazine de recepție a unor pârâie scurte, cu caracter torential). Înățimea maximă a reliefului este de circa 360 m în [NUME_REDACTAT], iar cea minimă este de 130 m pe șesul pârâului Lohan, la sud-vest de satul Budești. Lățimea albiei majore a pârâului Lohan este mică, 300-500 m, are pantă lină, umedă și cu aspect de luncă. Alunecările de teren, combinate cu surpări, sunt condiționate în principal de prezența pânzelor de apă care dau naștere patului de alunecare și provin din infiltrația precipitațiilor. Deși toate localitățile din comună sunt așezate pe forme de alunecare vechi, actual stabilizate natural, au un mare potențial de reactivare în viitor.
.
2.3. [NUME_REDACTAT] este temperat continentală. Temperatura medie anuală a aerului este de 8,5-9°C, cantitatea medie anuală de precipitații atmosferice este de 550-600 mm, iar vânturile au frecvență și viteză mare aproape tot anul. Pe valea pârâului Lohan, în perioada rece a anului, pe timp liniștit, se produc inversiuni de temperatură ale aerului, care generează inghețuri și brume, timpurii toamna și târzii primăvara, dăunatoare vegetației și culturilor.
2.4. [NUME_REDACTAT] constituie categoria de cea mai mare importanță a resurselor de apă de pe teritoriul comunei, aparținând bazinului hidrografic al râului Siret, prin artera principală – pârâul Lohan – și bazinul hidrografic al Prutului prin pârâul Elan.
Sub aspect hidrografic, teritoriul județului Vaslui aparține bazinului râului Prut, care colectează afluenții din partea de est și sud-est, și bazinului râului Siret, din care râul Bârlad drenează cea mai mare suprafață a județului (peste 2/3).
[NUME_REDACTAT] izvorăște de pe versantul N-E al [NUME_REDACTAT] (Ucraina) și are la vărsarea în fluviul Dunărea o suprafață totală de bazin de 28396 kmp și o lungime de 953 km. La intrarea în județ imediat în amonte de sistemul hidrogafic Drânceni totalizează o suprafață de bazin de 22630 kmp și o lungime de 675 km, iar la ieșire, în amonte de vărsarea râului Elan, o suprafață de bazin de 25768 kmp și o lungime de 846 km. Principalii afluenți pe care îi primește Prutul din județ sunt: Sărata și Elanul.
Lacurile de pe teritoriu sunt preponderent de natură antropică, construite în scopul satisfacerii diverselor folosințe și combaterii inundațiilor.
2.5. [NUME_REDACTAT] de sol este alcătuit din soluri cenușii de pădure și din cernoziomuri aflate în diverse stadii de evoluție. În albia majoră a pârâului Lohan sunt soluri aluviale și puține soluri de lacoviste. Prezintă diferențe de altitudine relativ redus, relieful este, în cea mai mare parte a județului, puțin proeminentă, prezentând văi largi, interfluvii netede și pante reduse. Solul este caracterizat prin etajarea relefului și ca structură geologică monoclimatică cu înclinare moderată a straturilor spre sud-est cu compoziție petrografică a depozitelor, în care predomină complexul argilo-nisipos. Sub aspect geologic, cuprinde două serii de formațiuni diferite:
– fundamental precambrian, care constituie cele mai vechi depozite din țara noastră, acoperit cu un pachet de strate sedimentare vechi, paleozoice și mezozoice, dintre care ultimul apare la suprafață în valea Prutului;
– depuneri sedimentare ale neogenului, care cuprind cea mai mare întindere a județului, fiind acoperite cu o cuvertură subțire de formațiuni cuaternare.
Din punct de vedere geotehnic, se disting următoarele terenuri de fundare:
a) aparținând formațiunii acoperitoare, alcătuită din sedimente noi, cuaternare, neconsolidate și care constituie terenuri dificile de fundare – este majoritar în Huși și include zona depozitelor loessoide de categoria A și B, nisipoase cu mâluri și argile aluvionare, a pământurilor constructile și cu rocă de bază;
b) aparținând faciesului aluvionar dezvoltat în albia majoră a râului Bârlad,
există mai multe zone cu potențial de alunecări de teren, care vor fi tratate în amănunt în modulul nr. II; până în momentul de față nu au fost depistate zone cu potențial de alunecări de teren pe suprafețe mari. Ca resurse naturale, exista gresie nisipoasa, lenticulara, nisipuri galbui si luturi loessoide.
2.6. Vegetația , flora și fauna
Vegetația comunei este constituiă din cea a pădurilor, a pajiștilor (pășuni și fânețuri), a terenurilor umede și a terenurilor cultivate. Pe teritoriul comunei Cretești sunt semnalate unele specii rare pentru flora țării noastre cum ar fi: Quercus pedunculiflora (stejarul brumăriu), Fagus orientalis (fagul oriental), Matteuccia struthiopteris (spata dracului) , Cypripedium calceolus (papucul doamnei).
Vegetația comunei Crețești este încadrată în zona de silvostepă și zona de pădure. Caracteristica silvostepei este prezența pădurilor, în alternanță cu porțiuni de pajiște. În aceste păduri, care se intind pe toată culmea Lohanului, predomină stejarul, jugastrul, fagul, carpenul, paltinul de munte, arțarul, frasinul, ulmii, teii, mărul padureț, părul sălbatic. Pe șesul pâraului Lohan crește vegetație higro și hidrofila (ceva stuf, papură, salcii). Pajiștile ocupă o suprafață restransă datorită agriculturii care s-a extins prin desțelenire. Acestea sunt modest productive, ele necesitând supraînsămânțări cu specii furajere valoroase, fertilizări cu îngrășăminte, extirparea buruienilor și plantelor toxice.
Plantele medicinale au o răspandire relativă, găsindu-se atât în pădure, cât și în alte zone. Speciile cele mai răspandite sunt: pojarnița, mușețelul, urzica moartă albă, urzica, păpădia, rodul pământului, coada șoricelului, cicoarea, teiul, păducelul, socul, măcieșul.
În spațiul geografic al comunei predominante sunt mamiferele, păsările, reptilele și insectele care găsesc aici condiții favorabile de viață. Mamiferele cele mai reprezentative sunt cele din grupul rozatoarelor: popândăul, șoarecele de stepă, șoarecele de câmp, hârciogul. Des întâlnit este iepurele de câmp iar in pădure sunt căprioare și porci mistreți. Lumea păsărilor este reprezentată de următoarele specii: turturica, gugustiucul, pupăza, pițigoiul, vrabia, cioara, rândunica, cucul, fazanul, ciocănitoarea, graurii, mierla, privighetoarea, prepelița.
2.7. Zone cu riscuri naturale
Condițiile geologice și fizico-geografice situează comuna Crețești în categoria cu potențial ridicat de producere a alunecărilor de teren. Probabilitatea de producere a alunecărilor este „mare”, coeficientul de risc fiind cuprins între 0,51 – 0,8. Principalele cauze care au dus în [NUME_REDACTAT] la declanșarea unor alunecări de teren active sau la reactivarea celor stabilizate natural sunt:
– precipitațiile atmosferice – care au un rol de prim ordin în declanșarea și evoluția alunecărilor de teren. În cadrul acestor factori climatologici intră – ploi, zăpezi – dezgheț, temperatură, vânt, secetă;
– eroziunea apelor curgătoare;
– acțiunea înghețului și dezghețului;
– acțiunea cutremurelor – duce la modificarea stării de eforturi în teren – reactivarea unor alunecări vechi și declanșarea unor alunecări noi.
2.8. [NUME_REDACTAT] lipsit de bariere naturale majore în interior și pe trei din limitele regionale, circulația și infrastructurile, dezvoltate preponderent pe direcția N-S urmărec luncile principalelor râuri. Derularea unui program național de măsuri de protecție a zonelor construite împotriva alunecărilor de teren care impune microzonarea perimetrelor construite și a zonelor adiacente acestora din punct de vedere al potențialului de producere a alunecărilor, prin întocmirea hărților de risc. Posibilitatea apariției unor fenomene naturale imprevizibile: inundații, alunecări de teren, precipitații masive, cutremure care pun în pericol structuri antropice.
PARTEA A –II- A
CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 3
SCOP, OBIECTIVE, MATERIALE ȘI METODE ȘI DĂUNĂTORI
3.1 Scopul și obiectivul lucrării
În țara noastră cultura porumbului este a doua cultură ca importanță din punct de vedere al suprafețelor cultivate, iar tendințele actuale de cultivare porumbului sunt îndreptate în vederea creșterii producțiilor și de schimbare a tehnologiilor de cultivare. Este necesară cunoașterea modului cum influențează fiecare factor asupra producției de porumb, cât și interacțiunea dintre acești factori. La extinderea porumbului în cultură, a contribuit cererea continuu crescândă datorită utilizărilor diverse, dar și a potențialului ridicat de producție, dar în mod special faptul că prin experimentele efectuate în diferite instituții de profil s-au găsit soluții pentru stabilirea celor mai rentabile tehnologii de cultură.
Obiectivele propuse în condițiile actuale ale concurenței pe piața liberă în agricultură, constau în angajarea rapidă a specialiștilor în activitatea de introducere a progresului constant, elaborarea și promovarea noilor tehnologii, care să asigure reducerea forței de muncă și a materialelor, implicit a prețului de cost pe unitatea de produs, activitate care devine singura cale pentru sporirea productivității muncii și realizarea unor beneficii sigure care să permită prosperitatea unităților producătoare.
3.2 Materialul și metoda de experimentare
Materialul de studiu constă în totalitatea hibrizilor de porumb cultivați în cadrul unității S.C. Comcereal. SA în perioada anilor 2011, 2012 și 2013. Așadar, în cei trei ani, în vederea realizării cercetării am avut în vedere cinci hibrizi de porumb.
Tabelul 3.1.
Hibrizii cultivați în cadru SC.COMCEREAL.SA
Gavott
FAO 280 • 98-102 zile • Potențial de producție: 9.0-10.5 t/haBob sticlos • Densitățile recomandate: 70.000–75.000 pl/ha-neirigat și 80.000–90.000 pl/ha-irigat
Avantaje:
producție superioară în grupa hibrizilor extratimpurii;
toleranță foarte bună la secetă;
rezistență foarte bună la frângerea tulpinilor și lacăderea din rădăcină;
rezistență bună la fuzarioză (Fusarium spp.);
planta rămâne verde la maturitatea fiziologică.
Kaifus
FAO 380 •Bob dentat •Densitațile recomandate sunt în funcție de zona de cultură și de tehnologia aplicată: la neirigat – 58000 – 60000 plante/hectar, iar la irigat – 65000 – 68000 plante/hectar. Densitațile mai mici sunt recomandate in zonele semiaride.
Avantaje:
rezistență foarte bună la frângerea tulpinilor și la căderea din rădăcina;
rezistență foarte bună la tăciunele comun (Ustilago maydis);
rezistență bună la fuzarioza știuleților (Fusarium sp.);
rezistență excelentă la tăciunele inflorescențelor (Sorosporium holci-sorghi);
ritm foarte bun de pierdere apei din boabe după maturitate fiziologică;
toleranță bună la secetă.
Severo
FAO 270 •Bob sticlos • Densitățile recomandate: 65.0000-70.000 pl/ha-neirigat și 75.000-80.000 pl/ha-irigat.
Avantaje:
rezistență foarte bună la frângerea tulpinilor și la căderea din rădăcină;
rezistență foarte bună la tăciunele comun (Ustilago maydis);
rezistență bună la fuzarioză (Fusarium spp.);
toleranță foarte bună la seceta;
calitate foarte bună pentru morărit ( indice de plutire scazut );
bogat în proteină și carotene.
Kws 1394
FAO 430 • 123-130 zile • Potențial de producție: 12.6-15.3 t/ha • Bob semisticlos Densitățile recomandate: 50.000–60.000 pl/ha-neirigatși 65.000–70.000 pl/ha-irigat.
Avantaje:
producții mari și stabile în condiții diferite de cultură;
calitate foarte bună a boabelor;
toleranță foarte bună la secetă;
rezistență foarte bună la frângerea tulpinilor și căderea din rădăcină;
rezistență foarte bună la fuzarioză (Fusarium spp.);
recomandat și pentru siloz.
Mikado
FAO 550 • 145-155 zile • Potențial de producție: 13.2-16 t/ha • Bob semidentat-sticlos Densitățile recomandate: 50.000–55.000 pl/ha-neirigat și 60.000–65.000 pl/ha-irigat.
Avantaje:
foarte competitiv în grupa hibrizilor tardive;
toleranță bună la secetă;
excelent pentru siloz;
Staygreen excelent;
rezistență foarte bună la frângerea tulpinilor și căderea din rădăcină.
Amadeo
FAO 250 • 93-98 zile • Potențial de producție: 9.0-10.5 t/ha Bob semidentat-sticlos Densitățile recomandate: 70.000–75.000 pl/ha-neirigat și 80.000–90.000 pl/ha-irigat.
Avantaje:
rezistența foarte bună la tăciunele inflorescențelor (Sorosporium holci-sorghi);
rezistență bună – foarte bună la frângerea tulpinilor;
rezistență bună – foarte bună la căderea din rădăcină;
rezistență bună la tăciunele comun (Ustilago maydis);
rezistență bună la fuzarioza știuleților (Fusarium sp.);
toleranță foarte bună la secetă.
3.3. Estimare daunelor și pagubelor produse de dăunători
3.3.1. Controlul fitosanitar
Combaterea rațională a dăunătorilor nu poate fi concepută fără cunoașterea exactă a speciilor, a locului unde se găsesc, aria de răspândire. Cunoașterea acestor elemente se poate realiza printr-un control fitosanitar efectuat periodic.
Controlul fitosanitar urmărește:
punerea în evidență a dăunătorilor comunisau de carantină pe un teritoriu;
stabilirea densității numerice a dăunătorilor;
determinarea gradului de dăunare, frecvenței și intensității pagubelor produse. (Tălmaciu – 2003)
3.3.2. Daune și pagube produse de dăunătorii plantelor de cultură
Dăunarea sau vătămarea este rezultatul agresiv al dăunătorului asupra plantei indiferent dacă dauna apare în urma hrănirii sau în urma altor activități(construirea de adăposturi pentru hibernare, depunerea ouălor ). Dăunarea are un caracter fiziologic și indică o distrugere în structura organelor plantelor atacate.
În general, daunele produse la plante, depind atât de modul de hrănire al dăunătorului(conformația aparatului bucal), cât și de planta atacată. Astfel, insectele rozătoare(au aparat bucal pentru rupt și mestecat), produc dislocări ale țesuturilor plantelor(a mugurilor, frunzelor fructelor), iar insectele sugătoare(au aparat bucal pentru înțepat și supt) provoacă decolorări și răsuciri ale frunzelor (pseudocecidii), deformări sub formă de hipertrofieri(gale și cecidii), necrozări . În urma atacului dăunătorilor se produc modificări profunde în metabolismul plantelor atacate, atât în ceea ce privește funcțiile fiziologice(respirație, transpirație ) cât și procesul de fotosinteză, determinând reducerea rezervelor de hrană(hidrați de carbon). Din cauza atacului plantele se dezvoltă slab, sunt debilitate, iar producțiile sunt mici și slabe calitativ.
Atacul reprezintă acțiunea dăunătorului asupra plantelor exprimată prin daune sau pagube.
Dauna sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome de suferință, care se caracterizează prin reducerea recoltei, fără ca aceasta să poată evolua în greutate.
Paguba sau pierderea este expresia cantitativă, economică a atacului.
După modul de acționare a dăunătorilor asupra plantelor ei se împart în trei categorii:
principali care atacă plantele și produsele agricole depozitate(majoritatea insectelor);
secundari care atacă plantele ce sunt debilitatedin diferite cauze(Scolytidae );
vectori care alîturi de daunele produse direct, transmit unii agenți patogeni(bacterii).
3.3.3. Estimarea densității numerice, a pagubelor si daunelor
Prin densitatea numerică (Dn) se întelege numărul de indivizi dintr-o specie oarecare raportat la o unitate de suprafață, lungime, volum sau greutate. De obicei, desitatea numerică se calculează la m2, prin raportarea numărului toatal al indivizilor unei specii, găsit în urma sondajelor făcute, la numărul sondajelor. Densitatea numerică a unei populații, precum și gradul de dăunare al culturilor, se poate estima cu ajutorul unor scări de estimare, scara de setimare fiind gradația (densității numerice, a gradului de dăunare sau a pagubelor), pe intervale de clasă, în funcție de limitele critice de dăunare.
Scările de estimare se împart în intervale de clase a căror limite au valori ale densității numerice, a gradului de atac sau a pagubelor și sunt specifice fiecărui dăunător. Valorile intervalelor de clase sunt specifice fiecărei insecte și depinde de gradul de dăunare și de particularitățile culturii.Densitatea numerică a dăunătorilor dă indicații asupra necesității aplicării măsurilor de combatere. Atfel se iau măsuri de combatere atunci când densitatea numerică este mijlocie sau mare, ceea ce corespunde cu un atac mediu sau puternic. Densitatea numerică, gradul de dăunare și pagubele produse de dăunători se exprimă în patru intervale de clasă, cu următoarele semnificații exprimate in tabelul 3.2.
Tabelul 3.2.
Intervalele de clasă
(Tălmaciu – 2003)
Indicatorii indispensabili cu ajutorul cărora este estimată densitatea numerica sunt:
„Gradul de dăunare: dauna se exprimă prin gradul de dăunare (Gd%), iar paguba prin pierderi de recoltă la unitatea de suprafață (P%). Dăunare sau vătămarea se soldează prin diminuarea recoltei, fără ca aceasta sa poata fi evaluată în greutate. Gradul de dăunare se calculează cu formula:
Gd% = , în care:
F%- frecvența atacului;
I%- intensitatea atacului.” (Tălmaciu M.-2003)
„Frecvența atacului (F%): reprezintă valoarea relativă a numărului de plante, sau organe, atacate (n) față de numărul de plante sau organe analizate (N), deci:
F% = , în care:
n- numărului de plante sau organe atacate;
N- numărul de plante sau organe analizate.” (Tălmaciu M.-2003)
„Intensitatea atacului (I%): reprezintă procentul în care o plantă sau un organ este atacat sau pierderea de recoltă înregistrată de o plantă sau o cultură pe o unitate de suprafață (m2, ha). Intensitatea atacului se poate calcula după formulele:
expresia calitativă sau relativă a intensității atacului este dată de relația:
I% = , în care:
i-procentul de dăunare al plantelor sau al organelor atacate;
f- numărul de plante sau organe atacate cu o anumită intensitate;
n- numărul total al plantelor sau organelor atacate.
– expresia cantitativă a intensității atacului, se calculează după formula:
I% = , în care:
a- producția la ha a plantei sau culturii neatacate;
b- producția la ha a plantei sau culturii atacate.” (Tălmaciu M.-2003)
„Paguba (P%): reprezintă produsul dintre frecvența și intensitatea atacului în expresia cantitativă și se calculează după formula:
P% =
`Când o cultură este atacată de mai mulți dăunători, paguba finală este rezultatul însumării tuturor pagubelor pe diferiți dăunători în cursul perioadei de vagetație, calculându-se după formula:
Pt% = P1 + P2 + P3 + … + Pn, în care:
Pt – paguba totală și P1, P2, P3, …, Pn – paguba produsă de fiecare dăunător.”(Tălmaciu M.-2003)
Tabelul 3.3.
Intensitatea atacului în funcție de procentul de atac
(Tălmaciu 2003)
3.4. Prognoza și avertizarea tratamentelor pentru combaterea dăunatorilor
Prin prognoză, se înțelege determinarea anticipată a momentului apariției probabile a unui dăunător, a înmulțirii și densității numerice a acestuia într-un anumit areal.
Prin avertizare se înțelege stabilirea perioadelor optime de aplicare a tratamentelor de prevenire și combatere a dăunătorilo, în funție de biologia cestora, în concordanță cu fenologia plantei gazdă și condițiile climatice locale. Pentru dăunători, criteriul de bază în elaborarea avertizărilor este densitatea numerică, respectiv pragul economic de dăunar (PED).
Obiectivele urmărite prin prognoză sunt:
preverirea la timp a apariției dăunătorilor pe un teritoriu dat prin aplicarea de tratamente chimice la momentul potrivit, înainte de a fi produse pagube;
rentabilitatea lucrărilor fitosanitare.
3.4.1. Prognoza apariției în masă a dăunătorilor
La elaborarea prognozelor este necesară cunoașterea densității numerice a populației dăunătorilor. În funcție de scara de estimare a densității numerice, teritoriul pentru care se prevede apariția unui dăunător se împarte ăn zone de densitate numerică sau zone de atac.
Există pentru speciile de dăunători de importanță majoră anumite limite sau praguri economice de dăunare (PED) de la care volumul pagubelor produse depășește limita daunei economice și determină aplicarea de tratament.
3.4.2. Întocmirea hărților de răspândire și prognoză
În zonele cu atacuri mijlocii și puternice se va avertiza executarea tratamentelor.
Harta de răspândire – este harta unui teritoriu dat, realizată pe baza densității numerice sau a gradului de atac.
Harta de prognoză – arată densitatea numerică modificată, în legătură cu condițiile climatice și de activitate a zoofagilor în timpul perioadei de vegetație.
În funcție de modul de stabilirea a prognozei (luând în calcul factorii meteorologici și zoofagi), dăunătorii se clasifică în:
dăunători a căror prognoză se face după ciclul biologic – Melolontha melolontha, Bothynoderes punctiventris;
dăunători a căror prognoză se face după echilibrul biologic – Eurygaster spp., Aelia spp.;
dăunători a căror prognoză se stabilește dupâ efectul comun al factorilor de mediu.
3.4.3 Avertizarea aplicării tratamentelor
Prin avertizare se înțelege stabilirea termenelor de apariție a unui dăunător intr-o anumită zonă, în vederea aplicării tratamentelor de combatere; cu alte cuvinte avertizarea este o prognoză de scurtă durată.
„Pe baza datelor de apariție, a densității numerice a dăunătorilor și condițiile climatice, specialiștii de la stațiile de prognoză și avertizare emit buletinele de avertizare către unitățile agricole asupra necesității și termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice, indicându-se pesticidele ce se vor folosi și concentrația acestora.”
3.5 Dăunătorii porumbului
În condiții de câmp, principalii dăunători ai porumbului sunt specii de organisme animale polifage, majoritatea apațin la diverse ordine de insecte și câteva specii de rozătoare mici. În tabelele următoare vom observa dăunătorii din câmp ai porumbului.
Tabelul 3.4.
Dăunatorii organelor subterane ale porumbului
([NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] și colab., 2004)
Tabelul 3.5.
Dăunătorii organelor supraterestre ai porumbului
([NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] și colab., 2004)
Tabelul 3.6.
Principalii dăunători ai porumbului depozitat
([NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] și colab., 2004)
3.5 Principalii dăunători ai culturilor de porumb
În continuare sunt prezentați principalii dăunători ai culturii de porumb în cadrul figurii 3.5., figură care a fost realizată pe baza informațiilor din manualele de specialitate a cercetătorului T. Perju.
Figura conține denumirea populară și cea științifică a dăunătorilor, împreună cu imagini pentru fiecare dăunător în parte și cu zona pe care o atacă, spre exemplu, [NUME_REDACTAT] atacă planta de porumb la nivelul rădăcinii când se află în stadiul de larva și la nivelul tulpinii bazale când este adult, de unde rezultă faptul că acest dăunător atacă diferite zone ale plantei în funcție de stadiul lui de dezvoltare, pe când Diabrotica v. virgifera atacă doar o singură zonă indiferent de stadiul lor de dezvoltate și anume, spicul.
Figura 3.1. Principalii dăunători ai porumbului
3.5.1 [NUME_REDACTAT] în strânsă legătură cu ecologia și evidențiată zonele geografico – ecologice unde dăunătorii de mai sus pot fi întâlniți.
Viermii sârmă (Agriotes spp.) – acești dăunatori se întâlnesc aproape în toate regiunile globului. În țara noastră sunt frecvenți în culturile agricole, mai ales în solurile podzolice, în luncile râurilor și [NUME_REDACTAT].
Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis Gyll )- este răspândită în zona de cultură a porumbului din Europa, vestul Asiei, Iran. La noi se întâlnește frecvent, fiind deosebit de dăunătoare în zonele din sudul, sud – estul și estul țării.
Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis Hb.) – are o largă răspândire în Europa, Asia, Africa de Nord și America fiind unul dintre principalii dăunători ai porumbului. [NUME_REDACTAT] se întâlnește pretutindeni, atacuri puternice înregistrându-se în Transilvania, Banat, nordul Moldovei și în [NUME_REDACTAT].
Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb ( Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT]) – specia este numai semnalată în Romania in județele Arad, Timiș, Caraș – Severin și Mehedinți. , fără să se înregistreze pagube în culturile de porumb.
[NUME_REDACTAT] (Scotia segetum Schiff.) – este răspândită în [NUME_REDACTAT], în partea de est a Asiei, în nordul Africii și în toată Europa. În țara noastră se întâlnește în Moldova și cu o frecvență mai mare în [NUME_REDACTAT].
Cărăbușul de stepă (Anoxia villosa L) – este raspândit in toata Europa, la noi in țară este răspândit în prezent în județele Tulcea, Constanța și sud – estul județului Ialomița.
Păduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maydis Fitch.) – este răspândit în Europa și Asia, se întâlnește în toate zonele de cultură a cerealelor.
3.5.2 Descrierea (Boguleanu și colab. – 1980, Filipescu și colaboratorii – 1993, Tălmaciu – 2005, Perju – 1995 și Perju – 1983)
Viermii sârmă (Agriotes spp.)
Figura 3.2. Viermii sârmă (Agriotes spp.) larvă și mod de atac
(sursa:http://agricultura-romania.ro/wp-content/uploads/2012/02/a1.jpg)
“Are 7 – 10 mm lungime, este de culoare brun roșcată, cu elitrele mai deschise. Interstriile sunt mai late și sunt prevăzute cu o pubescență deasă.Ouăle sunt aproape ovoide de 0,5 – 1,5 mm lungime, având chorionul tare și rezistent, de culoare albă.Larvele sunt de tip elaterid și sunt cunoscute sub numele de „viermi sârmă”. Larvele au corpul alungit și cilindric, fiind acoperit de un tegument puternic chitinizat, de culoare galben – castanie. Picioarele sunt scurte și au aceeași mărime. Ultimul segment abdominal este conic și prezintă pe partea dorsală două escavațiuni ovale. Larva matură are în lungime până la 25 mm. Pupa este de culoare galbenă. Unghiurile anterioare ale pronotului prezintă excrecențe chitinizate.”( Tălmaciu – 2005)
Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis Gyll )
Figura 3.3. Adultul de Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis Gyll )
(sursa:http://agricultura-romania.ro/wp-content/uploads/2012/02/a3.jpg)
“Adultul are corpul oval – alungit de 6,5 – 8,0 mm lungime, de culoare brun – cenușiu, mai deschis pe partea ventrală. Solzii și perișorii, care acoperă elitrele sunt dispuși longitudinal sub formă de dungi. Rostrul este lat și mai lung, capul asemănător cu un cioc de rață, de aici revenindu-i denumirea de ‘’rățișoara porumbului’’. Pronotul mai puțin lung decât lat. Oul este cilindric, rotunjit la ambele capete, având 1 mm lungime și 0,5 mm lățime. La depunere este de culoare galbenă – stafidie, apoi devine negru strălucitor.Larva matură are 8,0 – 9,0 mm lungime, este apodă, având corpul brăzdat de cute. Tegumentul are o culoare albă – lucioasă, cu o pubescență gălbuie.”(Tălmaciu -2005).
Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis Hb.)
Figura 3.4. Larva si adultul Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis Hb.)
(sursa:http://agricultura-romania.ro/wp-content/uploads/2012/04/Sfredelitorul-porumbului-Ostrinia-nubilalis-adult-s-larva-d.jpg)
“Adultul are corpul de 13- 15 mm, cu anvergura aripilor de 25-30 mm lungime și prezintă dimorfism sexual. Femela este mai mare cu abdomenul rotunjit terminal și de culoare gălbuie deschisă iar aripile anterioare sunt de culaore galben deschisă cu 3 dungi transversale dispuse in zig-zag.”(Roșca T. și colab). Capul, placa pronotală și segmental anal sunt de culoare brună. Segmentele abdominale prezintă dorsal câte 6 sclerite de culoare cenușie – închisă, prevăzute cu peri lungi. Lungimea corpului ajunge până la 25 mm. Pupa este de culoare brun – deschisă și prezintă în varful abdomenului 4 spini curbați.
Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb ( Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT]
Figura 3.5.Larva și adultul Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb ( Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT]
(sursa:http://agricultura-romania.ro/wp-content/uploads/2012/04/Viermele-vestic-al-radacinilor-de-porumb-Diabrotica-virgifera-virgifera.jpg)
Are 4,2 – 4,6 mm lungime, de culoare galben – cenușie. Pe elitrele femelei se disting 3 linii simetrice, de culoare mai închisă. Antenele femelei mai scurte, iar abdomenul este mai lung decât al masculului. Oul este sferic ,având culoarea – galben deschis cu o lungime de 0,5 mm. Larva este de tip oligopod, de 13 mm lungime, culoare albă și capsula cefalică este negricioasă. Pupa este liberă.
[NUME_REDACTAT] (Scotia segetum Schiff.)
Figura 3.6. larva și adultul [NUME_REDACTAT] (Scotia segetum Schiff.)
(sursa:http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Agrotis_segetum_Meyers.jpg)
Adultul are aripile anterioare brune – cenușii, cu pete caracteristice speciilor de Noctuidae. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig – zag. Aripile posterioare sunt albe – sidefii la masculi și cenușii la femele. Marginile și nervurile aripii sunt mai închise. Anvergura aripilor este de 35 – 45 mm. Oul este sferic, ușor turtit cu diametrul de 0,4 – 0,5 mm. Culoarea este albă – sidefie la depunere și roz – gălbuie spre sfârșitul incubației. Larva matură este de culoare cenușie – verzuie, spre deosebire de prima vârstă, când are culoarea gălbuie. Capul este brun și prevăzut cu 2 macule în formă de semilună. Pe partea dorsală a corpului prezintă 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată. Pe fiecare segment abdominal se găsesc 3 – 4 negi mici de culoare cenușie. Lungimea corpului variază între 45 – 50 mm. Pupa este brun roșcată, prevăzută apical, pe abdomen, cu 2 spini.
Cărăbușul de stepă (Anoxia villosa L) “
Figura 3.7. [NUME_REDACTAT] de stepă (Anoxia villosa L)
(sursa:http://www.iarmarok.ro/parereaspecialistului/view?id=135)
Adultul prezintă partea dorsală de culoare castanie – roșcată, acoperită cu o pubescență fină, culcată, albă. Antenele sunt lamelate, la mascul din 5 lamele, iar la femelă din 4 lamele. Pronotul este convex, cu o pubescență scurtă, cafenie. Scutelul prezintă o punctuație deasă, gălbuie, culcată. Sternitele abdominale prezintă lateral pete albe, triunghiulare. Lungimea corpului este de 24 – 28 mm. Oul este oval, la început de culoare alb – lăptoasă, apoi spre alb – cenușie sau galbenă – brună. Dimensiunile oului înainte de ecloziune sunt de 3,7 – 5,3 mm lungime și 2,7 – 4,3 mm lățime. Larva este de tip melolontoid, având corpul voluminos, puțin arcuit, de culoare alb – gălbuie. Capul este castaniu – deschis. Lungimea corpului în ultima vârstă este de 38 – 55 mm.Pupa are corpul alungit, de culoare galben – cenușie, cu vârful mandibulelormai închise. Lungimea corpului este cuprinsă între 28 și 35 mm.”
Păduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maydis Fitch.)
Figura 3.8..Păduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maydis Fitch.)
(sursa:http://www.botanistii.ro/blog/insecte-daunatoare-plante-afide-paduchii-de-plante/)
Femela aripată are corpul oval – alungit de circa 2,0 mm lungime. Culoarea corpului este cenușiu – verzuie. Antenele și corniculele sunt de culoare neagră. Femela are corpul de circa 2,5 mm lungime și de culoare cenușie – castanie, pe părțile laterale prezintă pete de culoare neagră. Trompa nu depășește de două ori lungimea cozii.
3.5.3. Biologia și ecologia
Viermii sârmă (Agriotes spp.) Iernează în sol ca larve de diferite vârste și ca adult și prezintă o generație la 3 ani.( Tălmaciu M. -2005)
Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis Gyll )Iernează ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între 40 și 100 cm. Prezintă o singură generație pe an.Când în locurile de hibernare temperatura ajunge la 4 oC, de obicei către sfîrșitul lunii februarie, adulții părăsesc lojele pupale și migrează spre stratul superior al solului, unde stau până când condițiile devin favorabile apariției și anume temperatura medie la suprafața solului ajunge la 9 oC. Activitatea insectei se desfașoară în orele însorite ale zilei, mai ales când temperatura depășește 18 oC. Adulții se hrănesc la început cu cereale păioase de toamnă sau diferite plante din flora spontană având predilecție pentru pălămidă. Când răsare porumbul, gărgărițele se concentrează masiv pe această cultură, unde se desfășoară și procesele lor biologice: hrănirea, copulația și ponta. Cea mai mare parte din pontă este depusă în lanurile de porumb. Ouăle sunt depuse ori izolat ori în grupe de până la 109 ouă, la adâncime mică în sol sau sub bulgării de pământ. În funcție de temperatură dezvoltarea embrionară poate dura între 9 – 25 zile. Apariția larvelor este eșalonată pe durata a două luni, începând cu luna mai. Dezvoltarea larvei durează între 40 -50 zile, timp în care se succed 4 vârste.
Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis Hb.) Iernează ca larvă în tulpinile de porumb, cânepă, sorg . Larvele se transformă în pupe primăvara, la începutul lunii mai.Apariția primilor fluturi începe către sfârșitul lunii mai, iar zborul maxim se înregistrează în ultima decadă a lunii iunie și prima decadă a lunii iulie. Copulația și ponta au loc la 2 – 4 zile de la data apariției. Depunerea de ouă coincide cu zborul în masă al adulților, acestea fiind depuse pe partea inferioară a frunzelor, în grupe obișnuit de 3 – 39 ouă. O femelă depune între 300 – 350 ouă, incubația durând între 3 – 13 zile, obișnuit 7 – 8 zile. Larvele se hrănesc cu inflorescențele și cu parenchimul frunzelor, apoi cu măduva tulpinilor. Evoluția larvelor durează 20 – 30 zile, timp în care ele trec prin 5 vârste. În zonele sudice ale țării noastre o parte din larve (până la 30%), în mod normal cele provenite din ecloziuni, se transformă în pupe, din care apar fluturii care dau naștere celei de-a doua generații. Dinamica populației de Ostrinia nubilalis Hb., este puternic influențată de factorii biotici și abiotici. Astfel, temperaturile ridicate din timpul pontei duc la uscarea ouălor în proporție destul de mare; de asemenea ploile și vânturile puternice determină pieirea în masă a larvelor în perioada de ecloziune și până la pătrunderea lor în zona tecii frunzelor și în tulpinile de porumb.
Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb ( Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT] Iernează în stadiul de ou, în sol și rămâne în diapauză 10 luni. Are o singură generație pe an. Temperatura sub -8 oC este nefavorabilă. Larvele apar din prima decadă a lunii mai, până la sfârșitul lunii iunie. Prezența acestora în populații mari se înregistrează între 10 – 20 iunie. Larva parcurge 3 vârste, iar dezvoltarea larvară durează 30 de zile. Primele pupe apar din a doua decadă a lui iunie, până la sfârșitul lui august. Adulții încep să apară la sfârșitul lunii iunie, până în a doua jumătate a lunii octombrie. Longevitatea adulților este de 30 – 70 zile.La o săptămână de la apariție are loc copulația și depunerea ouălor. O femelă depune 108 – 1087 ouă la o adâncime de 15 – 35 cm. Perioada de depunere a ouălor durează 3 săptămâni.
[NUME_REDACTAT] (Scotia segetum Schiff.) “Iernează în stadiul de larvă în ultimele vârste, în sol și are 2 generații pe an. Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni. Fluturii apar la începutul lunii mai, când temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 – 16 oC. Zborul fluturilor este nocturn și durează până la sfârșitul lunii iulie. Copulația are loc imediat după apariție iar ponta începe la 2 – 3 zile. Ouăle sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida, loboda, știrul, nalba, pătlagina și mai rar frunzele plantelor cultivate: sfeclă pentru zahăr, porumb. O femelă depune 500 – 2000 ouă, în funcție de cantitatea și calitatea hranei pe care s-au dezvoltat larvele. Perioada de incubație durează 4 – 5 zile. În primele 3 vârste, larvele sunt diurne și se hrănesc cu părțile aeriene ale plantelor.După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului. Dezvoltarea larvară durează 30 – 35 zile, ajungând la maturitate la începutul lunii iulie când se transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 – 3 săptămâni, astfel că în iulie – august apar fluturii, care vor da naștere la generția a doua. Larvele acestei generații se dezvoltă până în octombrie, când intră în diapauză hiemală. Ouăle de Scotia segetum sunt parazitate de viespea Trichogramma evanescens, iar larvele si pupele sunt distruse de numeroșii dușmani naturali, dintre care 24 specii de himenoptere, 13 diptere, 2 nematozi și 16 specii prădătoare. Mai frecvente sunt speciile parazite Apanteles congestus, Meteorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor spp.” (Tălmaciu M. – 2005)
Cărăbușul de stepă (Anoxia villosa L) “Cărăbușul de stepă are o generație la 3 ani. Iernează ca larvă de diferite vârste, la adâncimi cuprinse între 90 și 135 cm. Primăvara, când temperatura solului la 30 cm adâncime depășește 10 0 C, larvele migrează în stratul arabil, unde se hrănesc cu părțile subterane ale plantelor speciale din pământ, obișnuit în prima decadă a lunii iunie și corespunde fenologic cu recoltarea orzului și înflorirea urzicii înalte (Urtica dioica). Zborul maxim are loc după 10 – 12 zile, iar întreaga perioadă de zbor durează 30 – 40 de zile. După 10 – 12 zile de la apariție, obișnuit în prima decadă a lunii iulie, începe ponta. Ouăle sunt depuse în sol, la adâncimi de 20 – 40 cm. O singură femelă depune între 15 și 50 de ouă. Incubația durează 20 – 24 de zile. Dezvoltarea larvelor are loc pe seama organelor subterane ale plantelor. Evoluția larvară durează aproape 3 ani, după ce iernează de 3 ori.
Păduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maydis Fitch.) Este o specie nemigratoare, având un ciclu biologic incomplet, dezvoltându-se pe diferite graminee cultivate și spontane. Temperaturile din timpul iernii influențează mult gradul de înmulțire al afidului, în sensul că, un climat mai cald favorizează supraviețuirea populației hibernante, capacitatea de înmulțire și gradul de dăunare. De asemenea, dușmanii naturali influențează negativ populația dăunătorului. Astfel, dintre microorganismele entomopatogene, un rol important îl au speciile de Entomophthora, iar dintre paraziți, specii de afide . În funcție de gradul de parazitare, se poate întocmi prognoza și avertizarea tratamentelor.
3.5.4 Plante atacate și mod de dăunare
Viermii sârmă (Agriotes spp.) Adulții de Agriotes spp. Au un regim de hrană mixt, putând să consume diferite insecte mici, râme, boabe de cereale, iar după unele cercetări atacă și frunzele de cereale păioase producând mici rozături alunginte. Larvele atacă deosebit de păgubitor, prezentând un polifagism accentuat.Atacă în special culturile prășitoare rozând semințele în curs de germinație, părțile subterane ale plantelor sau la colet. Plantele atacate se îngălbenesc și se usucă.
Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis Gyll )
Este un dăunător polifag ce atacă peste 70 de specii de plante. În țara noastră atacurile au fost semnalate pe 34 specii de plante, însă cele mai mari pagube sunt înregistrate la porumb.Atacul adulților începe din faza de răsărire și durează până la formare a 3 – 4 frunze. Plantele abia răsărite sunt retezate de la colet, iar apoi atacă frunzele pe margini în trepte. Larvele se hranesc cu rădăcinile diferitelor plante cultivate (porumb, sorg) și spontane (pălămidă), fără a produce pagube însemnate.
Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis Hb.) Este un dăunător polifag ce atacă numeroase specii de plante cultivate (porumb, cânepă, sorg, hamei, floarea soarelui) și spontane (Echinochloa crus – gali, Arthemisia vulgaris). Pagubele cele mai mari se înregistrează la culturile de porumb. Larvele neonate rod inflorescențele mascule și una din epiderme și parenchimul frunzelor. Într-un stadiu mai avansat omizile perforează tulpinile deasupra unui nod și pătrund în interior, unde consumă măduva dintre noduri, stânjenind dezvoltarea plantelor, care rămân mici și se frâng ușor la vânt. Larvele se pot localiza în peduncul sau în știuleți.
Viermele (vestic al porumbului) rădăcinilor de porumb ( Diabrotica virgifera virgifera [NUME_REDACTAT]) Este o specie oligofagă. Adulții se hrănesc cu frunzele sau polenul din inflorescențele de porumb. Atacul produs de adulți se asemănă cu cel al gândacului ovăzului (Oulema melanopa), adică dungi longitudinale, roase în limbul foliar. Larvele rod rădăcinile plantelor în plină dezvoltare, până la înspicare putând chiar să le reteze. Plantele atacate se opresc din dezvoltare, iar dacă 50% din rădăcini sunt roase, plantele se usucă. La peste 50% din plante atacate, producția este compromisă. Perioada de atac este maximă între iunie și august.
[NUME_REDACTAT] (Scotia segetum Schiff.)
Este un dăunător polifag, ce atacă peste 80 specii de plante. Pagube mari se inregistrează se inregistrează la culturile de porumb,grâu,orz. Larvele rod boabele in stadiu de germinație,retează plantele de la colet si rod frunzele de la exterior spre interior. Dar atacă si părțile subterane,făcând galerii supreficiale și neregulate. Plantele atacate prima dată se îngălbenesc și apoi se usucă.
Cărăbușul de stepă (Anoxia villosa L). Insectele adulte nu se hrănesc și ca urmare nu produc pagube. Larvele cărăbușului de stepă prezintă un polifagism accentuat, atacând părțile subterane ale diferitelor plante. Pagube mai mari produc însă la culturile de cereale (porumb, grâu). Preferă plantele de porumb, dovedindu-se că larvele cărăbușului de stepă pot determina o scădere a producției de porumb cu 26 – 56%.
Păduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maydis Fitch.)
Păduchele verde al porumbului este o specie oligofagă și atacă următoarele plante: porumbul, grâul, sorgul, meiul, orzul, secara, ovăzul, orezul. Produce și pagube indirecte, fiind un transmițător al unor viroze de la plantele bolnave la cele sănătoase.
3.6 Tehnologia de prevenire și combatere integrata a dăunătorilor la porumb
În vederea micșorării pagubelor produse dăunătorii culturilor de porumb se vor prezenta măsurile de combatere a acestora. În funcție de biologia dăunătorilor, răspândirea acestora, momentul impactului parazit-plantă gazdă și unele particularități ale tehnologiei de cultură, diferitele componente ale luptei integrate pot interveni major în reducerea sau eliminarea atacului.
Tabelul 3.7.
Combaterea integrată a principalilor dăunători din cultura de porumb
3.7 Măsuri agrofitotehnice de prevenire și combatere
Alegerea terenului are un rol important în prevenirea atacului unor dăunători, ceea ce duce la asigurarea unor capacități de producție cât mai ridicate. Terenurile excesiv de umede și usor acide, sunt preferate de viermii sârmă (Agriotes spp.)”Asolamentul pe lângă rolul pe care îl are datorită succesiunii culturilor în timp și spațiu, contribuie la limitarea populațiilor de dăunători, ceea ce duce la obținerea de producții sporite din punct de vedere cantitativ și calitativ.”(Tălmaciu M.-2003)
Cultivarea porumbului mai mulți ani consecutiv pe același teren, duce la creșterea populațiilor de rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis).Pentru micșorarea daunelor produse de viermii sârmă (Agriotes spp.) se vor introduce în asolament plante ca rapița, mazărea, fasolea, inul, care în general sunt evitate de aceste specii. Lucrările solului : arătura de vară și de toamnă, grăpatul, discuitul, prășitul contribuie la crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea plantelor, ceea ce duce la diminuarea rezervei biologice a dăunătorilor care își desfășoară în întregime sau parțial ciclul biologic în sol (ouă, larve, pupe, adulți), prin acțiunea directă a pieselor active ale utilajelor sau indirectă prin schimbarea vegetației și a microclimei.
Astfel, arăturile efectuate imediat după recoltare determină distrugerea a numeroase specii de dăunători. Prin arăturile de toamnă efectuate adânci se distrug larvele de viermi sârmă (Agriotes spp.), viermi albi (Melolontha melolontha). “De asemenea lucrările solului pe lângă rolul de prevenire și combatere a dăunătorilor, contribuie și la distrugerea buruienilor și a samulastre, care sunt gazde intermediare pentru dăunători.”(Tălmaciu M.-2003)
3.7.1 Epoca de semănat și sămânța
Respectarea epocii de semănat are o importanță deosebită, deoarece în anumite situații prin deplasarea acesteia se poate evita sau limita atacul unor dăunători.Crearea de soiuri și hibrizi rezistenți și introducerea acestora în cultură, rezolvă în bune condiții problema protecției plantelor împotriva dăunătorilor. Rezistența plantelor la atacul dăunătorilor este o însușire complexă, care se formează în urma unui proces evolutiv îndelungat al interacțiunii plantă – gazdă – dăunător. Sunt considerate rezistente soiurile de plante, speciile, hibrizii, care reunesc un complex de însușiri și caractere care permit evitarea atacului pe de o parte, cât și refacerea plantelor după atac pe de altă parte, în condițiile în care factorii climatici sunt favorabili dezvoltării dăunătorilor. Hibrizii de porumb sunt mai rezistenți la atacul sfredelitorului tulpinilor de porumb ([NUME_REDACTAT]) care conțin alcaloidul toxic DIMBOA, care imprimă plantelor un caracter repulsiv pentru larve și cauzează stagnarea dezvoltării și mortalitatea larvelor.
La irigarea prin aspersiune se realizează o umiditate relativ ridicată în interiorul culturilor de porumb care favorizează înmulțirea și atacul sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis). Prin drenarea terenurilor cu exces de umiditate, se creează condiții mai puțin favorabile dezvoltării larvelor viermilor sârmă (Agriotes spp.).
3.7.2 [NUME_REDACTAT] rațională a îngrășămintelor și a amendamentelor are un efect benefic asupra plantelor sporind rezistența acestora la atacul dăunătorilor. Astfel, aplicarea azotatului de amoniu, duce la creșterea mortalității larvelor viermilor sârmă (Agriotes spp.). Aplicarea de calciu pe terenurile podzolice, creează condiții nefavorabile dezvoltării viermilor sârmă, care preferă solurile acide.Îngrășămintele cu azot aplicate în exces au în general acțiune nefavorabilă asupra plantelor, mărind astfel sensibilitatea acestora la atacurile dăunătorilor. La un conținut ridicat de azot, insectele reacționează printr-o dezvoltare mai rapidă. Recoltarea la timp a culturilor are o importanță mare în lupta împotriva dăunătorilor.Modul de recoltare poate să contribuie la preîntâmpinarea atacului de dăunători. La recoltatul porumbului se recomandă tăierea cât mai de jos a tulpinilor pentru a se distruge o parte din larvele hibernante ale sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis).
3.8 Metode biologice de combatere
În comparație cu celelalte metode de control ale dăunătorilor, metoda biologică nu prezintă pericol pentru om sau animale, protejează fauna utilă, nu determină apariția fenomenului de rezistență, în unele cazuri este economică, iar în cazul utilizării biopreparatelor, acestea sunt în general compatibile cu multe insecticide.Lupta biologică nu este ceva nou, empiric ea a fost folosită de oameni cu secole , prin anii 900, oamenii cumpărau cuiburi de furnici din specia Oechophylla smaragdina pentru a le pune în livezile de pomi fructiferi și a preîntâmpina astfel “viermănoșirea fructelor”, aproximativ în același timp într-o altă zonă geografică, Yemen, în același scop se utiliza o altă specie de furnici. ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004).
[NUME_REDACTAT], promotorul combaterii biologice cu ajutorul insectelor entomofage, este considerat cu certitudine unul dintre marii specialiști în domeniu, și anume [NUME_REDACTAT] (1874 – 1936), care prin lucrarea sa “Rolul insectelor prădătoare și parazitate în agricultură” prezintă rolul și importanța entomofagilor în limitarea populațiilor de insecte dăunătoare ale plantelor cultivate.
Tabelul 3.8.
Paraziți și prădători ai dăunătorilor din cultura de porumb
Paraziții de larve sunt destul de numeroși ca specii și este remarcat că larva unui dăunător, poate fi parazitată de mai mulți paraziți, dar în foarte puține cazuri simultan de mai mulți paraziți din specii diferite.
3.9 Metode chimice de combatere
Metoda chimică constă în combaterea dăunătorilor, agenților patogeni și buruienilor cu ajutorul pesticidelor. Cu toate fenomenele secundare negative ce le însoțesc, mijloacele chimice se perfecționează continuu. Produsele foarte toxice și cele persistente treptat sunt eliminate, apar produse mai selective și mai puțin toxice, iar altele au o acțiune biologică deosebit de ridicată.În funcție de grupa sistematică de dăunători împotriva cărora se folosesc produsele fitofarmaceutice se clasifică în: insecticide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide, substanțe repelente (iepurifuge), substanțe atractante (atractanți de nutriție și sexuali), substanțe adjuvante.
Insecticidele, după modul lor de acțiune, se clasifică în:
insecticide de contact, care acționează direct asupra dăunătorului;
insecticide de ingestie, care acționează asupra insectelor după ce sunt introduce în tubul
digestive, odată cu hrana;
insecticide asfixiante (gazoase sau fumigante), care produc asfixierea insectelor prin aparatul respirator;
Unele insecticide au acțiune complexă: de ingestie, de contact și asfixiantă, ele fiind cunoscute sub denumirea de pesticide mixte. Evoluția cercetării, producției și utilizării pesticidelor în agricultură, permite să se tragă următoarele concluzii:
a) – substanțele chimice au în momentul de față un rol de bază în protecția plantelor și pe viitor, de asemenea, vor juca un rol important;
b) – pesticidele au fost îmbunătățite și pe viitor vor fi mult ameliorate din punct de vedere al reducerii dozelor, creșterii selectivității, reducerii persistenței și controlului persistenței.
c) – sortimentul de pesticide conține tot mai puține substanțe toxice.
d ) – în cadrul sistemelor de combatere integrată, pesticidele joacă un rol important.
CAPITOLUL 4
DATE ȘI REZULTATE ALE CERCETĂRII FĂCUTE ÎN UNITATEA S.C. COMCEREAL. SA
4.1. Descrierea unității
Unitatea SC.Comcereal .SA a fost înregistrată în data de 11 iunie 2001 având sediul în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] având sub administrare 1632 hectare arabile. În momentul de față SC. COMCEREAL. SA cu Baza în Huși dispune de următoarele mașini și echipamente agricole:
1 [NUME_REDACTAT] = 9 bucăți din care :
– 4 modele U 650
– 2 modele SAME 130 CP
– 2 modele NEW HOLLAND 140 CP
– 1 model NEW HOLLAND 300 CP
2 Număr utilaje agricole pentru prelucrarea solului
a) Total pluguri 7 bucăți din care :
– 2 modele VOGEL 3TR
– 4 modele POTTINGER 4 TR
– 1 model POTTINGER 6 TR
b) Total grape cu discuri 7 bucăți din care :
– 4 modele GD 3,2
– 2 modele POTTINGER 4 m
– 1 model HARDI VOGEL 5 M
c) Total combinatoare 5 bucăți din care :
– 2 modele TEREMOTO 3 m
– 2 modele TEREMOTO 4,5 m
– 1 model VIBROCULTOR 6 m
3 Semănători păioase 4 bucăți din care :
– 3 modele SUP 29
– 1 model TERASEM
4 Semănători prășitoare 3 bucăți din care :
– 2 modele SPC 6
– 1 model MATERMAT
5 Instalații de erbicidat 2 bucăți din care :
– 1 model MET 1500
– 1 model BERTHOOT
6 Combine 4 modele NEW HOLLAND
7 Remorci 3 modele
Totodată ferma dispune de un efectiv de muncă compus din 33 de angajați :
1 Șef bază : [NUME_REDACTAT] Costel
3 Șef fermă: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]
1 Șef servicii mecanizare inginer
2 Laboranți
8 Mecanizatori
2 Gestionari
5 Paznici
2 Electricieni
4 Muncitori necalificați
1 Șofer auto
4 Mecanici întreținere
Tabelul 4.1.
Structuta culturilor in cadrul exploatației agricole S.C. COMCEREAL S.A. [NUME_REDACTAT]
4.2 Tehnologia aplicată
Cultura porumbului în cadrul unității S.C. Comcereal.SA. a fost observată și analizată în decursul a trei ani agricoli, mai exact în intervalul 2011– 2013.
(Figura 4.1. Prezentarea culturii de porumb )
Anul 2011
În anul 2011 a fost cultivată suprafața de 100 de hectare. Verigile tehnologice au decurs după cum urmează:
În toamnă a fost executată o arătură cu tractorul U650 M și plugul P 325 M la adâncimea de 27 centimetri;
Tot în toamnă s-a efectuat procesul de nivelare cu tractorul U650 M și grapa cu discuri GD 3,2;
3. În perioada 20 – 27aprilie s-au efectuat lucrările de pregătire a patului germinativ cu tractorul U650M în agregat cu cultivatorul de cultivație totală CCT 4 la adâncimea de 7 – 8 centimetri urmată de lucrarea de semănat efectuată cu semănătoarea pentru plante prășitoare SPC 6 la adâncimea la care a fost pregătit terenul;
4. S-a efectuat fertilizarea starter pe rând, administrându-se o cantitate de 180 kg/ha îngrășământ complex tip N:P:K 15:15:15
5. In aceeași zi s-a efectuat lucrarea de erbicidat cu Gaucho fs 600 în doză de 8 litri la hectar
6. Erbicidatul s-a efectuat postmergent cu Mistral în doză de 1 l/ha pentru buruienile
monocotiledonate anuale si perene, în amestec, cu Banvel 480 S în doză de 0,4 /ha împotriva
buruienilor dicotiledonate anuale și perene răsărite, acest amestec efectuându-se pentru un 55ystem
mai bun și lărgirea spectrului de combatere a buruienilor;
7. După 20 de zile s-a executat prima prașilă mecanică la adâcimea de 10 cm, această lucrare
efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h;
8. La un interval de 7 – 8 zile s-a efectuat și a doua prașilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm cu viteza de 10 km/h;
9. Recoltatul s-a desfășurat în condiții bune în luna septembrie pe o perioadă de 7 zile
cu combina TEREMOTO 4,5. În momentul recoltării umiditatea boabelor era cuprinsă în
intervalul 17 – 18%.
10. Producția medie pe suprafața de 100 hectare cultivate cu porumb a fost de 6,5 tone/ha.
11. În decursul anului 2011 cantitățile de precipatații căzute au fost scăzute fiind un an secetos.În tabelul 4.2 sunt prezentate cantitățile de precipatații pe fiecare .
Tabelul 4.2.
Precipitațiile înregistrate pe raza comunei Crețești în anul 2011
Anul 2012
În acest an a fost cultivată suprafața de 105 de hectare. Verigile tehnologice au decurs după cum urmează:
1. S-a efectuat dezmiriștitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adîncime superficială pentru a se evita pierderea apei din stratul de sol;
2. Aratul s-a executat la o adâncime de 28 centimetri cu tractorul U650M în agregat cu plugul Vogel 3 TR.
3. În perioada 17 25 aprilie s-a efectuat pregătirea patului germinativ în preziua semănatului cu tractorul U650M în agregat cu cultivatorul de cultivație totală CCT 4 la adâncimea de 7 – 8 centimetri în funcție de evoluția umidității solului;
4. Lucrarea de semănat efectuându-se cu semănătoarea pentru plante prășitoare SPC 6 la adâncimea la care a fost pregătit terenul.
5. Împreună cu semănatul s-a efectuat și fertilizarea starter pe rând, administrându-se o cantitate de 200 kg/ha îngrășământ complex tip N:P:K 15:15:15;
6. Înainte de semănat s-a efectuat un tratament la sămânță cu insecticidul Nuprid AL 600 FS cu o doză de 10 litri/t;
7. În faza de vegetație de 2 – 3 frunze a culturii, s-a efectuat erbicidatul postmergent cu Mistral
în doză de 1 l/ha pentru buruienile monocotiledonate anuale si perene, în amestec, cu Banvel 480 S
în doză de 0,4 /ha împotriva buruienilor dicotiledonate anuale;
8. După 20 de zile de la erbicidat s-a executat prima prașilă mecanică la adâcimea de 12 cm, această lucrare efectuându-se la o viteză de deplasare de 6 km/h;
9. La un interval de 7 – 8 zile s-a efectuat și a doua prașilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm
cu viteza de 10 km/h;
10. Recoltatul s-a desfășurat conform perioadei, în condiții bune pe o perioadă de 9 zile,câmd umidtatea boabelor era de 15 %.
11. Producția medie în anul 2012 pe cele 105 hectare cultivate cu porumb a fost 7150 kg/ha.
12. În decursul anului 2012 cantitățile de precipatații au fost duble față de anul anterior 2011,fi.În tabelul 4.3 sunt prezentate cantitățile de precipatații pe fiecare .
Tabelul 4.3
Precipitațiile înregistrate pe raza comunei Crețești în anul 2012
Anul 2013
În acest an a fost cultivată suprafața de 110 de hectare. Verigile tehnologice au decurs după cum urmează:
1. S-a executat dezmiriștitul cu grapa cu discuri GD 3,2 la o adîncime superficială pentru evitarea pierderii umidității din stratul de sol, dar și pentru stimularea germinării semințelor de buruieni;
2. Aratul s-a executat la o adâncime de 29 centimetri cu tractorul U650M în agregat cu plugul Vogel 3 TR;
3. Arătura s-a menținut curată de buruieni și afînată prin executarea unei lucrări cu grapa cu discuri;
4. Pregătirea patului germinativ s-a efectuat cu tractorul NEW HOLLAND 140 CP agregat cu cultivatorul de cultivație totală CCT 4 la adâncimea de 7 – 8 centimetri în funcție de evoluția umidității solului;
5. Înainte de semănat s-a efectuat un tratament la sămânță cu insecticidul Poncho 600 FS cu o
doză de 10 litri/ha;
6. Prima prașilă mecanică a fost stabilită la adâcimea de 12 cm, această lucrare efectuându-se la
o viteză de deplasare de 6 km/h;
7. La un interval de 7 – 8 zile s-a executat și a doua prașilă mecanică la adâncimea de 7 – 8 cm
cu viteza de 10 km/h;
8. Pe data de 2 iulie 2013 s-a înregistrat în cultura de porumb atac al larvelor Sfredelitorului
porumbului (Ostrinia nubilalis), densitatea lavelor fiind de 2/plantă.
9. Pentru a combate atacul acestui dăunător s-a efectuat un tratament cu insecticidul Avaunt
150 SC, doza aplicată fiind de 0,25 l/ha;
10. Recoltatul s-a desfășurat conform perioadei, în condiții bune pe o perioadă de 7 zile,câmd umidtatea boabelor era de 14-16%;
11. Producția medie realizată în anul 2013 pe suprafața de 110 hectare cultivate cu porumb în
ferma agricolă S.C. COMCEREAL.SA a fost de 8000 kg/ha.
12. În decursul anului 2013 cantitățile de precipatații căzute au fost fost mai mari ca anii anteriori,fiind duble față de anul 2011.În tabelul 4.4 sunt prezentate cantitățile de precipatații pe fiecare .
Tabelul 4.4
Precipitațiile înregistrate pe raza comunei Crețești în anul 2013
4.3 Avertizarea aplicării tratamentelor
Prin avertizare se înțelege stabilirea termenelor de apariție a unui dăunător pe un anumit teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere. De fapt avertizarea este o prognoză de scurtă durată. Pe baza datelor de apariție, a densității numerice a dăunătorilor și condițiile climatice, specialiștii de la stațiile de prognoză și avertizare emit buletine de avertizare către unitățile agricole asupra necesității și termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice,indicându-se pesticidele ce se vor folosi și concentrațiile acestora.
Tabelul 4.5.
Avertizări emise pentru dăunători
Din totalul celor 3 avertizări, măsuri de combatere în urma avertizărilor au fost efectuate
numai în anul 2010 prin efectuarea unui tratament cu insecticidul Calypso 480 SC datorită densității de 4 adulți/mp.
4.3.1 [NUME_REDACTAT] anii 2011 și 2012 sa remarcat in cultura porumbului un atac de Tanymecus dactilis 2 examplare pe m2,atacul a avut în perioada răsăririi plantelor, prin roaderea primelor 1-2 frunze .
Roaderea este în general marginală, către nervura principală, frunzele putând fi consumate în întregime până la nivelul solului. În cazuri grave, plantele pot fi retezate de la bază. Este de menționat că gărgărița frunzelor de porumb, apare în general pe solele unde s-a folosit la înființarea culturii, sămânța netratată precum și practicarea monoculturii. Perioada optimă de tratament răsarirea culturilor, faza fenologică de 2-3 frunzulițe. Pentru combaterea agentului de dăunare, se recomandă utilizarea unui produs de protecție a plantelor omologat:
ACTARA 25 WG 0,100 kg/ha sau
CALYPSO 480 SC 0,090 l/ha sau
DECIS MEGA 50 EW 0,150 l/ha
Perioada optimă de tratament: În faza fenologică a culturii de 2 – 3 frunzulițe.Alte recomandări: Tratamentul este de corecție pe vegetație și se va efectua pe parcelele pe care este prezent dăunatorul: 3 gărgărițe/mp pe timp secetos ;
10 gărgărițe/mp când timpul este rece și umed.
CONCLUZII
În cercetarea efectuată s-a realizat un studiu asupra principalilor dăunători ai culturii de porumb, având în vedere noțiuni teoretice și practice in ceea ce privește modul de răspăndire, descrierea, biologia și ecologia lor, precum și tehnica abordată în combaterea acestora.
Pe parcursul efectuării studiului, s-a urmărit de asemenea, punerea în evidență a metodei și mijlocului de combatere, luând în considerare și tipul de atac pe care dăunătorii îl practică; cei mai severi dăunători s-au dovedit a fi gărgărița frunzelor de porumb și sfredelitorul porumbului, dar există și o grupă din totalitatea dăunătorilor care atacă partea subterană a porumbului, fiind reprezentați de viermii sârmă și viermele vestic.
Ca material de studiu, au fost luați în calcul 5 hibrizi de porumb ca Gavott, Kaifus având rezistență bună la fuzarioza, KWS 1394, Mikado având toleranță bună la secetă și Severo, Amadeo cu rezistență foarte bună la frângerea tulpinilor și la căderea din rădăcină.
Toți dăunătorii porumbului analizați în această lucrare, prezintă sensibilitate mai crescută la mijloacele agrotehnice și chimice de combatere, comparativ cu cele biologice. La S.C. Comcereal.SA combaterea se realizează prin folosirea ciclului de rotație a culturilor, distrugerea plantelor gazdă auxiliare cu ajutorul erbicidării și prașilelor mecanice.
Având în vedere faptul că în toți cei trei ani analizați s-a folosit metoda de combatere preventivă, atacul a fost slab, dăunătorii neajungând să producă mari pagube în ceea ce privește cultura de porumb.
În urma cercetării efectuate, s-a demonstrat că tratamentele preventive la nivel de sămânță, sunt prioritare față de cele de combatere, înregistrănd o eficiență mult mai ridicată, atât tehnică, cât și economică, în lipsa unei invazii.
BIBLIOGRAFIE
Baicu T. și Săvescu A., 1978. Combaterea intergată în protecția plantelor. [NUME_REDACTAT], București..
Baicu T. și Săvescu A., 1986. Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe culturi. [NUME_REDACTAT], București.
[NUME_REDACTAT]., Popov C., Mateiaș M.C., 2002 – Bolile și dăunătorii culturilor de câmp, Eitura CERES, [NUME_REDACTAT] Ghe. și colab., 1980. Entomologie agricolă. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
[NUME_REDACTAT].,Bîrnaure V., 1979 – Fitotehnie,[NUME_REDACTAT];
Filipescu C. și colab., 1991. Entomologie. Lucrări practice. Prtea generală.
Filipescu C. și colab., 1993. Entomologie agricolă. [NUME_REDACTAT] Agronomică “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] și colab., 2004 – Porumbul studiu monographic, [NUME_REDACTAT] Române,[NUME_REDACTAT] N. și colab., 1978. Tratat de zoologie agricolă. Vol. I. ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, București.
Rogojanu V., 1979. Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate. [NUME_REDACTAT], București.
Perju T. și colab., 1983. Entomologie agricolă. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.
Perju T. și colab., 1988. Entomofagiiși utilizarea lor în protecția integrată a ecosistemelor agricole. [NUME_REDACTAT], București.
Perju T., 1995. Entomologie agricolă, componentă a protecției integrate a agroecosistemelor.
Robu T., 2011. Suport de curs. Fitotehnie.
Roșca I. și colab., 2011. Tratat de entomologie generală și specială. Editura ALPHA MDN, București.
Starodub V., 2008. Tehnologii în fitotehnie. Editura USAM, Chișinău.
Ștefan M. și [NUME_REDACTAT]., 2011. Fitotehnie III – IV. Manual universitar pentru învățpmânt la distanță. Craiova.
Tălmaciu M., 2003. Protecția plantelor entomologice. Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, [NUME_REDACTAT] M., 2005. [NUME_REDACTAT]. Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
Zaharia M., 2011. Tehnologia culturilor de camp. Eitura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
[NUME_REDACTAT] Valentin și colab. – 2011 – [NUME_REDACTAT]. 1, [NUME_REDACTAT], București;
Roșca I și colab., – 2000 – Combaterea integrată a bolilor, buruienilor și dăunătorilor culturilor agricole, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București;
***http http://www.kws.ro/aw/KWS/romania/PRODUSE/~uxc/Porumb/
***http://www.primariacretesti.ro/imagini/strategia.pdf
***http://agricultura.arad-stiri.info/2012/02/seminte-de-porumb-daunatori-tratamente-si-hibrizi/
***http://www.economica.net/bruxellesul-recomanda-cultivarea-unui-al-doilea-soi-de-porumb-modificat-genetic-in-ue_65938.html
***http://agricultura.arad-stiri.info/2012/04/combaterea-bolilor-si-daunatorilor-in-perioada-de-vegetatie-din-cultura-porumbului/
***http://infohorticultura.blogspot.ro/2010/08/cultura-gladiolelor.html
***http://www.botanistii.ro/blog/insecte-daunatoare-plante-afide-paduchii-de-plante/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Hibrizi de Porumb Cultivati In Cadrul S.c. Comcereal S.a (ID: 1613)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.