Fabricarea Policlorurii DE Vinil

=== l ===

CUPRINS

Argumentul

Capitolul 1. POLICLORURA DE VINIL PREZENTARE

Capitolul 2. PROPRIETĂȚILE POLICLORURII DE VINIL

2.1. Proprietăți fizice………………………………………………………………………………………………

2.2. Proprietăți mecanice………………………………………………………………………………………..

2.3. Proprietăți termice

2.4. Proprietăți electrice

2.5. Proprietăți optice

Capitolul 3. METODE DE OBȚINERE A POLICLORURII DE VINIL

3.1. Polimerizarea în emulsie

3.2. Polimerizarea în suspensie

3.3. Obținerea clorurii de vinil din acetilenă

Obținerea clorurii de vinil din etenă

Capitolul 4. UTILIZĂRILE POLICLORURII DE VINIL

Capitolul 5. CONTROLUL CALITĂȚII POLICLORURII DE VINIL

Capitolul 6. MĂSURI DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Capitolul 7. PROBLEME DE POLUARE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Capitolul 8. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENTUL

CAPITOLUL 1.

POLICLORURA DE VINIL. PREZENTARE

GENERALĂ

Policlorura de vinil cu numele prescurtat PVC este o substanță din categoria materialelor termoplastice cu o structură amorfă. Sunt două forme de PVC, „forma dură” și „forma moale” la care s-au adăugat stabilizatori. Forma moale este mai răspândită fiind PVC-ul, adecvată prelucrărilor tehnice, este forma care care se aplică pe dușumea, sau în construcții la conductele din material plastic.

Policlorura de vinil ia naștere prin polimerizarea (legarea) monomerelor de clorură de vinil (CH2 = CHCl) Clorura de vinil este un monomer de baza in industria petrochimica, astfel încât in ultimii 25 de ani acest produs a caracterizat in modul cel mai elocvent dezvoltarea industriei chimice.

Policlorura de vinil sau prescurtat PVC este un polimer creat din etilena (un produs derivat din petrol ) și clorura (un derivat al sării). Pentru a putea fi utilizat la scara industrială PVC-ul trebuie aditivat cu diferite microingrediente, dintre care cele mai importante sunt:

stabilizatori termici;

modificatori de impact;

stabilizatori UV;

lubrifianti;

TiO2.

stabilizatori termici

In lipsa acestor aditivi, datorita temperaturilor mari care apar in timpul procesului de extrudare, PVC-ul s-ar aprinde facand imposibila prelucrarea.

De asemenea, ei contribuie la pastrarea stabilitatii dimensionale a profilelor si prevenirea unor defecte precum: deformatii ale cercevelei, modificari de pozitie ale elementelor de deschidere, interstitii mari intre cercevea si rama, etc. 

modificatori de impact

Au rolul de a transforma PVC-ul dintr-un material casant intr-unul ductil, usor de prelucrat; In lipsa acestui ingredient profilele ar prezenta fisuri inca din timpul procesului de elaborare. 

Lubrifianți

Sunt utilizati pentru frecarea dintre PVC si suprafetele metalice, in timpul procesului de extrudare si pentru a conferi profilului o suprafata neteda. 

TiO2

Dioxid de titan este un component foarte important, utilizat pentru a colora profilul in masa si pentru a-i conferi luciu. In afara de aspectul estetic, acest ingredient prezinta importanta prin faptul ca reflecta mare parte din radiatia solara, contribuind la reducerea cantitatii de caldura inmagazinata in profil. 

stabilizatori UV

Razele ultraviolete (UV) sunt o componenta invizibila a radiatiei solare, care cauzeaza decolorarea maselor plastice, a fibrelor textile, a lemnului, etc., neutralizarea acestor aditivi ar duce la ingalbenirea profilelor într-un timp foarte scurt. 

Policlorura de vinil ocupa locul al II-lea dupa polietena,in productia de polimeri pentru materiale plastice.

CAPITOLUL 2.

PRORIETĂȚIILE POLICLORURII

DE VINIL

2.1. Prorietățile fizice

Policlorura de vinil (PVC) este o pulbere fină de culoare albă, inodoră, solubilă în cetone și tetrahidrofuran. Este o substanță gazoasă la temperatura camerei, cu miros eterat, inflamabil. Are temperatura de fierbere egală cu -13,90C, iar cea de topire -153,80C. Densitatea în stare gazoasă la 00 C este 2,86g/l, iar în stare lichidă la 00 C 912g;/l. Are masa moleculară 62,51.

Clorura de vinil este puțin solubilă în apă, dar se dizolvă în compuși clorurați, alcool și alți solvenți. Are o mare rezistență chimică, fiind atacată doar de acizii puternic oxidanți

(acidul azotic). Policlorura de vinil rezistă la acțiunea agenților chimici, totuși este atacată de acetonă și cloroform. Nu este biodegradabilă.

Alte proprități:

rezistenta marita la uzura;

maleabilitate buna;

rezistenta la actiunea agentilor corosivi industriali.

Policlorura de vinil PVC: (-CH2-CHCl-)n ocupa un rol important printre materialele folosite in tehnica, dar prezinta inconvenientul unei stabilitati termice reduse. Sub influenta caldurii, polimerul sufera o degradare termica insotita de aparitia unei coloratii (galben, rosu, maron si apoi brun). Pe masura ce coloratia se accentueaza spre brun proprietatile fizico-mecanice ale polimerului se inrautatesc. Polimerul devine casant si in final are loc distrugerea lui totala. Degradarea PVC duce la ruperea legaturilor chimice in catena macromoleculara, la aparitia legaturilor nesaturate in catena sau la modificarea compozitiei chimice a polimerului ca urmare a formarii unor grupe functionale : grupe carboxyl (-COOH), peroxo (-O-O-) etc.

2.2. Proprietățile mecanice

Policlorura de vinil posedă rezistență mecanică, la soc și la fluaj. Este rigidă și are o duritate mare. Mărirea cantității de plastifianți reduce proporțional aceste proprietăți. La temperaturi joase

devine casantă.

2.3. Proprietățile termice

Fiind un material amorf, se topește într-un interval de temperatură. Policlorura de vinil nu este combustibilă, dar la temperaturi ridicate degajă acid clorhidric. Are proprietatea de autostingere la incendiere. Când arde, materialul se înmoaie și se carbonizează. Flacăra este verde pe fir de cupru. În timpul arderii, degajă un miros acru, de acid clorhidric.

2.4. Proprietățile electrice

Este izolator electric la frecvențe joase. La frecvențe ridicate se înmoaie, dar acest fapt are avantajele sale în prelucrare (de exemplu: sudarea cu curenți de înaltă frecvență).

Absorbție și permeabilitate: Absoarbe apa mai mult decat polimerii olefinici și este puțin permeabilă la gaze.

2.5. Proprietățile optice: Este translucidă.

Proprietăți, aspecte toxicologice

CAPITOLUL 3.

METODE DE OBȚINERE A

POLICLORURII DE VINIL

Policlorura de vinil se obține industrial prin polimerizare în emulsie sau în suspensie

Policlorura de vinil se obține prin polimerizarea monomerului numit clorură de vinil în urma reacției alăturate:

3.1. Polimerizarea în emulsie:

.

Polimerizarea în emulsie se realizează folosind ca mediu de dispersie apa.

Clorura de vinil polimerizeaza foarte usor in emulsie apoasa, in prezenta initiatorilor solubili in apa la temperatura de 45-580C. Ca stabilizatori de emulsie se folosesc adesea emulgatori ironici, de tipul mersolatilor (amestecuri de alchilomonosulfonati de sodium cu 12-51 atomi de carbon in molecula).

Procesul tehnologic cuprinde următoarele faze:

– prepararea solutiei de emulgator;

– prepararea fazei apoase;

– polimerizarea;

– degazarea latexului;

– separarea polimerului din latex si uscarea lui;

– ambalarea polimerului.

Cu excepția primelor două faze, întregul proces poate funcționa continuu.

Fig. 1 Schema tehnologică a instalației de polimerizare continuă în emulsie

În vasul 4 se prepară soluția de emulgator în apa dedurizată, la concentrația 25%, care este pompată în vasul 3, pentru prepararea fazei apoase. În acest vas se mai introduce apoi soluție 3% de inițiator (persulfat de potasiu K2S2O2) din vasul de masură 5b, acid fosforic din vasul de masură 5a și soluție 10% de hidroxid de sodiu din vasul de masură 5c. Cantitățile de materiale se stabilesc astfel, încat faza apoasă din vasul 3 să aibă loc după omogenizare pH-ul prescrie (în jur de 7,5-8).

Polimerizarea are loc în autoclava 6 (în realitate se folosesc baterii de cca 8 autoclave care funcționează concomitent, în paralel). Pentru aceasta , în autoclavă se introduce continuu, pe la partea superioară, clorura de vinil din rezervorul 1 (prevăzut cu răcire), preîncălzită de la -200C la 100C în preîncălzitoru1 1a . Concomitent cu clorura de vinil se introduce apa de emulsie (faza apoasă) din vasul 3.

Debitele de monomer și apa de emulsie se reglează astfel, încat să se realizeze raportul prescris, care variază între 1:1 și 1:2,3. Temperatura de polimerizare se menține, de asemenea, în limitele prescrise (45-580C), în funcție de masa dorită în polimerul final.

Autoclavele sunt aparatele cilindrice verticale, prevăzute cu agitator și manta prin care circulă apa pentru preluarea căldurii de reacție. După 15-20 de zile funcționare, fiecare autoclavă se oprește pentru curățirea crustelor de polimer, care îngreunează transferul termic prin pereți.

Pe la fundul autoclavei se evacuează continuu latex de polimer care trece în separatorul cu vid 7,

unde clorura de vinil nepolimerizată (cca 20-30% din cantitatea introdusă în autoclave) este desorbită și trimisă la recirculare. Latexul degazat este trimis la stabilizare cu o soluție 5-10% de carbonat de sodiu în vasul 8. În final latexul are un conținut în polimer de cca 40%.

Din vasul 8, latexul este pompat în automizorul 9. Automizorul este un aparat conic în care are loc separarea polimerului din latex și uscarea cu ajutorul aerului. Aerul necesar separării și uscării este luat din atmosferă cu ajutorul ventilatorului 11 prin filtrul 12 și încălzit în

bateria 10 la 140-1600C, apoi este trimis la partea superioară a automaizorului. Tot aici, prin doze speciale, latexul de policlorura de vinil este fin pulverizat (cu aer comprimat) în curentul de aer cald.

Deci, în automizor se formează o suspensie de particule de polimer în aer cald care conține vapori de apă supraîncălzită. Această suspensie trece în ciclonul 13, unde se separă aproximativ 70% din praful de polimer uscat, cu o umiditate sub 1%, trece prin sitele 15 în buncărele de omogenizare în strat fluid 16, iar de aici la ambalarea în sac.

În țara noastră funcționează de mulți ani la Combinatul Petrochimic Borzești o instalație continuă de polimerizare în emulsie a clorurii de vinil.

3.2. Polimerizarea în suspensie:

Este cel mai răspândit procedeu de fabricare a policlorurii de vinil, datorita simplitatii si economicitatii sale.

Cel mai frecvent, polimerizarea se realizează in regim discontinuu, pe șarje. Ca inițiatori se folosesc, de obicei , peroxizi organici solubili in monomer, cum este peroxidul de lauroil. In ultimul timp se intrebuinteaza inițiatori deosebit de active, de exemplu din categoria percarbonatilor, care măresc viteza de polimerizare corespunzător, sporesc productivitatea utilajelor de baza-autoclavele.

Masa de polimerizare este constituita din apa, monomer dispersat sub forma de picaturi, agent de stabilizare se folosesc derivați ai celulozei (metil-sau eticeluloza) sau alcoolul polivinilic. Aceștia rămân in cea mai mare parte si in produsul finit, ca înveliș al particulelor de polimer. O șarja de polimerizare conține: doua părți apa, o parte clorura de vinil, 0,05-0,2% coloid de protecție fata de monomer.

Polimerizarea are loc sub agitare continua la 45-650C, in funcție de masa moleculara dorita in polimer. Cu cât temperatura va fi mai înaltă cu atât masa moleculară a polimerului va fi mai mică.

Fig. 2 Schema tehnologică a instalației de polimerizare discontinuă în suspensie a clorurii de vinil

Pregătirea soluției de stabilizator de suspensie are loc in vasul 5, prevazut cu agitator si manta de incalzire, in care se introduce o anumita cantitate de apa demineralizata, ce se incalzeste la 850C si metilceluloza in cantitatea necesara formarii unei solute de 1%. Dupa solubilizarea metilcelulozei la cald sub agitare, solutia se raceste la 30-350C si apoi se filtreaza pe centrifuga 6, de la care este trimisa in vasul cu agitare 7. Aici se colecteaza concentratia exacta la valoarea 1%. Din vasul 7, solutia de metilceluloza se trimite in vasul de depozitare 8, in care poate fi pastrata timp de 3 zile si din care se depoziteaza in autoclava, in cantitatea necesara prin intermediul vasului de masura 9.

In autoclave de polimerizare 4 se incarca mai intai o anumita cantitate din totalul de apa demineralizata, apoi se adauga solutia de metilceluloza, dozata in vasul de masura 9, iar in final prin manlocul autoclavei se introduce initiatorul, de exemplu peroxide de lauroil solid.

Dupa incarcare, autoclave se inchide etans si se videaza cu ajutorul unei pompe pentru indepartarea oxigenului care ar inhiba reactia de polimerizare.

Concomitent cu operațiile descrise se execută dozarea (masurarea) cantitații de clorura de vinil ce urmeaza a fi introdusa in autoclave. In acest scop, clorura de vinil este pompata din rezervorul 1 in vasul de cantarire automata 3, situate la un nivel mai inalt decat autoclave. Incarcarea in autoclave are loc prin cadere libera, dupa egalizarea presiunilor in autoclave si in vasul-cantar.

In final, in autoclave se introduce o anumita cantitate de azot care impiedica spumarea masei de reactie. Apoi se porneste agitarea si se incepe incalzirea autoclavei prin mantaua exterioara, pana la temperatura de regim.

Durata reactiei variaza de la 6 la 22 ore, in functie de temperatura de polimerizare si de natura initiatorului.

La sfarsitul polimerizarii (cand presiunea a ajuns la circa 3 at), autoclavele se degazeaza, mai intai prin presiune proprie, apoi cu ajutorul pompei de vid, in scopul recuperarii clorurii de vinil nereactionate.

Gazele evacuate din autoclave se trimit mai intai intr-un racitor cu temperatura joasa, unde condenseaza majoritatea clorurii de vinil, care este trimisa la depozit. Necondensatele merg la o baterie de turnuri cu carbine active, pe care este retinuta, prin adsorbtie, clorura de vinil reziduala. Dupa desorbtie, clorura de vinil intra in circuitul de recirculare.

Suspensia de policlorura de vinil este evacuata de la partea inferioara a autoclavei 4 in vasul de omogenizare 11, care poate prelua 10-11 sarje de polimerizare, corespunzator unui lot de fabricatie.

In afara de gruparea si omogenizarea sarjelor pe loturi, omogenizatorul mai are rolul de vas tampon intre faza discontinua de polimerizare si urmatoarele faze care au functionare continua.

Amestecarea sarjelor in omogenizator se realizeaza printr-o circulatie foarte intensa cu ajutorul unor pompe de mare capacitate.

Din omogenizatorul 11, suspensia de polimer trece in vasul 12 unde se incalzeste la 700C,

apoi, prin sita vibratoare 13 merge la centrifuga 14. In centrifuga, polimerul este separat si spalat cu apa. Turta de polimer cu 25-30% umiditate este preluata de snecul 15 si transportata la faza de uscare. Apele de filtrare se arunca la canal.

Uscarea policlorurii de vinil se realizeaza continuu in uscatorul pneumatic in doua trepte. Turat umeda este antrenata in conducta 16, care reprezinta treapta I, de catre un curent de aer filtrat din incalzit la 180 grade Celsius. La capatul conductei pneumatice 16, curentul de materiale intra in ciclonul 18, unde se separa praful de polimer cu o umiditate de circa 9%. Acest praf este antrenat in conducta 17, care reprezinta treapta a II-a de uscare, de catre un curent de aer filtrat si incalzit la 160 grade Celsius. La capatul acestei conducte pneumatice, curentul de materiale intra in ciclonul 19 unde se separa praful de polimer cu o umiditate de numai 0,25%.

Temperatura materialului la iesirea din ambele trepte de uscare nu depaseste 70 grade Celsius.

Din cicloanele 18 si 19 aerul este trecut prin filtrele cu saci 20 si 21, care retin praful de polimer rezidual, pentru a fi reintrodus in circuitul material.

Polimerul uscat trece din ciclonul 19, prin sita vibratoare 22, in buncarul 23, din care este dozat automat la insacuire.

Aparatul principal din instalatia de policlorura de vinil (v. fig. 1.) suspensie este reactorul de tip autoclave 4, in care polimerizarea decurge la presiune, iar indepartarea monomerului rezidual (demonomerizarea)-sub vacuum.

3.3. Obținerea clorurii de vinil din acetilenă:

La baza procesului sta reactia exoterma dintre acetilena si acid clorhidric:

CH=CH + HCl → CH=CHCl + 4 Kcal

Reactia are loc la 100-2000 C, in prezenta unor derivati cu mercur, depusi pe carbine active, drept catalizator.

In tara noastra, acest procedeeu se aplica la Combinatul Petrochimic Borzesti, unde acetilena se obtine prin cracarea metanului in arc electric.

3.4. Obținerea clorurii de vinil din etena

In tara noastra,acest procedeeu este aplicat la Combinatul Chimic Rm.Vâlcea,în urmatoarea variantă:

– o parte din etena se clorureaza la dicloretan,care este descompus in clorura de vinil si acid clorhidric;

– acidul rezultat este pus in contact cu o alta parte din etena,in prezenta oxigenului,pentru a se obtine o cantitate noua de dicloretan.

Reacțiile chimice care stau la baza acestei metode sunt:

– clorurarea etenei: CH2+CH + Cl2 → CH2Cl-CH2Cl

– clorurarea dicloretanului: CH2Cl-CH2Cl → CH=CHCl + HCl

– oxiclorurarea etenei: CH2=CH2 + 2HCl + 1 /2O2 → CH2Cl-CH2Cl + H2O.

Alături de dicloretan, amestecul de reactie mai contine etena si clor nereactionat, precum si mici cantitati de hidrogen, oxigen, oxid si dioxid de carbon care insotesc etena la clorurare. Dupa cum se poate usor remarca, dintr-un asemenea amestec dicloretanul pote fi usor separate prin simpla condensare, el fiind singurul produs lichid la temperatura si presiunea normala.

Acest procedeu prezinta avantaje accesibilitatea si costul relative scazut al etenei si absenta produsilor secundari.

Clorurarea etenei are loc la cca 1150C, in mediu de dicloretan, in prezenta de catalizator (clorura ferică).

Oxiclorurarea etenei cu aer si acid clorhidric decurge la 270-3000C, de asemenea in prezenta unui catalizator.

Dicloretanul obtinut prin clorurare si oxiclorurare este separate din produsele de reactie si purificat pana la minimum 99,3% prin operatii de rectificare.

Cracarea dicloretanului la clorura de vinil are loc la 460-4650C, in prezenta unei cantitati mici de clor drept catalizator.

policlorura de vinil

Reacția de obținere : n CH2=CHCl (-CH2-CHCl-)n

clorura de vinil policlorura de vinil

CAPITOLUL 4.

UTILIZĂRILE POLICLORURII

DE VINIL

Policlorura de vinil reprezintă materia primă în proporție de 50% în industria construcțiilor deoarece este ieftin înlocuind cu succes lemnul. Este folosită la fabricarea foliilor, mușamalelor, linoleumului, a înlocuitorilor de piele pentru încălțăminte și marochinărie (vinilinul), a tuburilor și conductelor pentru instalații sanitare, la izolarea cablurilor.  Îl întâlnim zi de zi când folosim cărțile de credit, buletinele, la ramele geamurilor, coșurile de gunoi, în compoziția obiectelor casnice precum sticlele, piepțenii, jucăriile, interior pentru mașini, discuri audio.  În industria medicală este folosit la ustensile medicale. Derivați ai PVC-ului pot fi întâlniți în compoziția mânerelor cuțitelor sau mingiilor.

Policlorura de vinil mai este utilizată și pentru fabricarea de:

panouri celulare, usi si ferestre;

tevi si fitinguri;

ambalaje industriale si alimentare;

obiecte parafarmaceutice;

echipament medical: recipiente pentru sange; tuburi pentru dializa; manusi chirurgicale;

Clorura de vinil se utilizeaza in cantitati mari în industria materialelor plastice (la fabricarea unor polimeri și copolimeri vinilici) printre care policlorura de vinil; acest ultim produs ocupa locul doi dupa polietena in ordinea productiei mondiale.

Policlorura de vinil se intrebuinteaza la fabricarea de tevi folosite in industria chimica sau in instalatiile sanitare din locuinte, la fabricarea linoleumului, a imitatiilor din piele folosite la confectionarea impermeabilelor si incaltamintei, la izolarea cablurilor electrice etc.

Prin adaos de plastifianti se obtine un produs moale, flexibil folosit ca inlocuitor de piele sau de talpa. Policlorura de vinil plastifiata cu suport textil are o rezistenta marita la sfâsiere si este utilizata la confectionarea articolelor de imbracaminte sau la marochinarie. In tehnica, PVC-ul se foloseste la confectionarea de ventile, corpuri de pompe, tevi si conducte, benzi de transport; in constructii la confectionarea de pardoseli,acoperisuri,pervaze pentru geamuri si tuburi pentru instalatii electrice.

Utilizarea PVC-ului în industria alimentară:

CAPITOLUL 5.

CONTROLUL CALITĂȚII POLICLORURII

DE VINIL

CAPITOLUL 6.

MĂSURI DE SECURITATE ȘI

SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Policlorura de vinil este o substanță toxică de aceea la obținerea și prelucrarea ei trebuie luate următoarele măsuri de securitate:

Pentru depozitare se vor folosi cisterne din otel protejate anticoroziv, material plastic ABS sau polipropilena;

Nu se admite depozitarea suprapusă a vaselor;

Spatiul de depozitare trebuie sa fie rece, bine ventilat si departe de alte substante chimice;

Manipularea vaselor se va face cu maxima atenție, mai ales in sezonul rece cand riscul de spargere a PVC-ului e mai mare;

Mijloacele de transport vor fi cu caroserie in constructie etansa pentru a intampina scurgerile;

Pe fiecare vas se va inscriptiona continutul incarcaturii si specificatia “Coroziv”;

Personalul ce manipuleaza vasele cu acid clorhidric va purta ca echipament de protectie adecvat (manusi cauciuc, salopeta antiacida si cizme antiacide, ochelari de protectie);

Interzis mancatul, bautul si fumatul in timpul lucrului;

Daca procentul de vapori din aer este mare, se va folosi masca de gaze;

Daca totusi au fost inhalati vapori, scoateti urgent persoana la aer curat si sustineti respiratia cat este nevoie;

In cazul contactului cu pielea sau ochii nu permiteti frecarea zonelor respective. Se va spala cu apa rece din abundenta. Se va apela la un medic;

Toate caile de acces ale spatiilor de lucru vor fi mentinute in stare de curatenie, libere de orice obstacol, pentru a se evita expunerea salariatilor la accidente;

Este obligatorie pastrarea curateniei la locul de munca;

In incapere si zonele de lucru se va urmari ca iluminatul sa fie corespunzator, in acest sens instalatia se va verifica periodic, corpurile de iluminat vor fi curatate, iar sursele de lumina care nu mai functioneaza vor fi inlocuite ori de cate ori este necesar;

La inceputul lucrului operatorii au obligatia de a controla existenta dispozitivelor de protectie si starea tehnica a utilajului;

Echipamentele se fixeaza astfel incat sa se evite posibilitatea deplasarii lor necontrolate (alunecare, caderi etc.);

Se interzice deschiderea carcaselor, aparatelor etc. aflate sub tensiune;

Este interzis operatorilor sa intervina in caz de defectiune la motoarele electrice, tablouri de comanda si celelalte instalatii de la locul de munca;

In cazul aparitiei unei defectiuni, operatorii vor deconecta de la retea echipamentul defect, vor opri lucru si vor anunta mecanicul sau dupa caz electricianul de schimb, precum si conducatorul locului de munca;

Este interzis continuarea lucrului inainte de a se fi inlaturat defectiunile ivite, iar interventiile necesare pentru remediere se vor efectua numai de salariati cu o calificare profesionala corespunzatoare, instruiti in acest scop si insarcinati cu aceasta;

Echipamentul de protectie in timpul lucrului este: salopeta, manusi de cauciuc, ochelari de protectie si palmare pentru manipularea materiilor prime;

Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca snecul si capul de extrudare sunt bine curatate, daca legaturile electrice nu au izolatia deteriorata;

Inainte de pornirea liniei este obligatorie, verificarea vizuala a intregii instalatii;

Se vor respecta intocmai regimul de lucru al masinii si parametrii de lucru, prescrisi in instructiunile tehnologice;

Toate reglajele tehnologice ale liniei de extrudare sunt executate doar de personal calificat (mecanic, electrician);

Nu se va lucra cu extruderul pana ce nu se va controla daca instalatia de racire este in stare de functionare;

La alimentare nu se va introduce mana in dispozitivul de alimentare. Cauciucul va fi taiat in benzi pe masura deschizaturii dispozitivului de alimentare a extruderului si va fi introdus cu grija pentru a evita prinderea mainii;

Se va urmari ca materialul sa nu contina resturi metalice sau alte corpuri straine;

Modificarea turatiei extruderului se va face lin, fara socuri.

În caz de inhalare: Provoacă iritarea nasului, gâtului și plămânilor.

La inhalarea pulberii de PVC se va scoate victima la aer curat și dacă este necesar se va face

respirație artificială. Dacă respirația este dificilă se va administra oxigen. După caz se va solicita asistență medicală.

În caz de contact cu pielea și ochii: Efect iritant la nivelul pielii/ochilor

provocând abraziunea zonei afectate.

Se va spăla zona afectată cu apă și săpun cel puțin 15 minute. Se vor îndepărta imediat hainele și pantofii contaminați. Echipamentul contaminat se va spăla înainte de reutilizare. Dacă apar leziuni cutanate se va consulta un medic.

Se vor spăla ochii cu multă apă timp de 15 minute, inclusiv sub pleoape. În cazul în care iritația persistă sau au rămas corpuri străine în ochi se va asigura asistență medicală de specialitate.

În caz de înghițire: Este improbabilă dar în cazul în care aceasta s-a produs

nu apar efecte secundare datorită faptului că materialul este practic inert. Dacă este necesar se va

asigura asistență medicală.

CAPITOLUL 7.

PROBLEME DE POLUARE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Problemele cheie din punct de vedere al mediului în sectorul polimerilor sunt reprezentate de emisiile de compuși organici volatili, în unele cazuri apele uzate cu încărcare potențială mare de compuși organici, cantitățile relativ mari de solvenți folosiți și deșeurile nereciclabile, precum și cererea de energie.

Pentru reducerea impactului industriei polimerilor asupra mediului se iau masuri precum :

realizarea unei evaluări și a unei măsurători a emisiilor fugitive pentru a clasifica elementele componente în funcție de tipul lor, domeniu și condițiile procesului, pentru a identifica acele elemente care au cel mai mare potențial de emisiilor fugitive

stabilirea și întreținerea echipamentelor de monitorizare și întreținerea aparaturii și/sau a unui program de detectare și reparare, folosind o bază de date ce conține combinații ale serviciilor de întreținere cu evaluarea și măsurarea emisiilor fugitive;

reducerea emisiilor de praf, în combinație cu următoarele tehnici:

transportul în fază densă este mult mai eficient pentru prevenirea emisiilor de praf decât cel în fază diluată;

reducerea vitezelor în sistemele de transport în fază diluată la valori cât mai scăzute posibil ;

reducerea producerii prafului pe liniile de transport prin tratarea suprafeței și alinierea corespunzătoare a conductelor;

folosirea cicloanelor și/sau filtrelor la evacuarea aerului de la unitățile de desprăfuire;

folosirea sistemelor cu filtre textile este mai eficientă, în special pentru praful fin;

folosirea scruberului/epuratorului umed,

reducerea pornirilor și opririlor instalațiilor, cu scopul de a evita emisiile de vârf și de a reduce consumul total (de exemplu, energie, monomeri pe tona de produs) ;

asigurarea conținutului reactorului în cazul opririlor de avarie (de exemplu prin folosirea sistemelor de siguranță);

reciclarea materialului reținut sau utilizarea sa drept combustibi;l

prevenirea poluării apei prin proiectarea corespunzătoare a rețelei de conducte și executarea sa din materiale corespunzătoare;

conducte și pompe amplasate pe sol;

conducte amplasate în canale accesibile pentru inspecție și reparații.

La fabricarea policlorurii de venil se iau următoarele masuri:

folosirea de sisteme separate de colectare a efluenților pentru;

apa de proces contaminată evacuată ;

apa potențial contaminată provenită din pierderi și alte surse, inclusiv apa de răcire și scurgerile de pe suprafețele provenite din zonele de proces etc.;

prin depozitarea VCM în recipiente refrigerate la presiune atmosferică sau prin depozitarea VCM în recipiente sub presiune la temperatura ambientală și prin evitarea emisiilor de VCM, asigurând recipiente cu condesatori cu reflux, refrigerate și/sau prin evitarea emisiilor de VCM, asigurând recipiente conectate la sistemul de recuperare VCM sau aparatură adecvată de tratare a gazelor reziduale.

CAPITOLUL 8.

CONCLUZII

Clorura de polivinil este un poilimer termoplastic, alcarui macromoleculele au o structura de tipul “cap-coada”(Mr de la 10 000 pine la 150 000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil. In prezență de inițiatori, din a caror dezintegrare rezultă radicali liberi pentru începutul creșterii catenei

Dupa poziția și structura sa clorura de polivinil poate fi considerate un clor-derivat al poilietilenei. Atomii de clor, care substituie o parte din atomii de hydrogen, sunt legați trainic de atomii de carbon, de aceea clorura de polivinil este stabilă la acțiunea acizilor și a bazelor, areproprietăți dielectrice bune, o rezistență mecanică mare. Polimerul de fapt nu arde, dar se descompune ușor la încălzire, elimând clorura de hidrogen.

Pe bază de clorură de polivinil se obțin mase plastice de două tipuri: viniplast , care are o regiditate considerabilă, și plasticat, care este un material ceva mai moale. Pentru a preveni descompunerea acestui polimer, în masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar pentru a obține plasticate moi se introduc și plastifianți. Din viniplast se fabrică țevi rezistente la acțiunea agenților chimici, piese pentru aparatajul chimic, cutii de accumulator și multe altele.

BIBLIOGRAFIE

Diaconescu, M. Lefter, M.O. Sebe – Tehnologia polimerilor, manual pentru clasa a XI-a licee de chimie industriala, meseria operator la fabricarea si prelucrarea polimerilor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

D.S. Vasilescu, N. Verbancu, N. Carlan – Cartea operatorului din industria prelucrarii cauciucului, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1981

Andrei Dumitrescu, Constantin Opran – Materiale polimerice, S.C.I.C.T.C.M.S.A., Bucuresti, 2002

Jane Wertheim, Chris Oxlade, Corrinne Stockley – Dictionar ilustrat de chimie, Ed. Aquila, Oradea, 1993

Aurora Dulca, Aurelia Vidrascu – Tehnologie chimica, manual pentru clasa a X-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989

M. Nuta, D. Nuta – Ambalaje din materiale plastice, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1993

Luminita Bertelean, Olivia Cosma, Ruxandra Lisandru – Manual de pregatire teoretica de baza, chimie industriala, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2000

Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia – Manual de chimie, clasa X-a, Ed. LVS Crepuscul, Ploiesti, 2000

C.D. Nenitescu – Chimie generala, Ed. V-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985

Teslaru I., Mitrea P. – Protectia muncii in industria chimica, manual pentru clasa IX-a si aX-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996

Norme specifice de securitate a muncii pentru laboratoarele de analize fizico-chimice si mecanice, Ministerul Muncii, Departamentul protectiei muncii, 1996

Gabriela Noveanu, Viorica Tudor – Manual de chimie clasa X-a, Ed. Sigma, Bucuresti, 2004

Instructiuni de lucru din industria chimica.