Sistem de Monitorizare a Parametrilor Meteorologici
Cuprins
Tehnologii utilizate
Tehnologii software
Mediu de dezvoltare
Accesorii
Tehnologii hardware și modalități de simulare
Generalități despre senzori/traductori
1.2.1.1 Introducere
1.2.1.2 Evoluția senzorilor și traductoarelor integrate
1.2.1.3 Principiile generale ale adaptoarelor electronice
1.2.1.4 Clasificarea senzorilor și a traductorilor
1.2.1.5 Principii fizice pe care se bazează funcționarea senzorilor și a traductoarelor
Senzori de temperatură
1.2.2.1 Generalități
1.2.2.2 Traductoare de temperatură cu termorezistoare
Traductorul de precipitații
Generalități despre aplicație
Modul de monitorizare
Interfața utilizator
1. Administrare Console
1.1. Configurare aplicatie utilizator
1.2. Configurare aplicatie administrator
2. Super Administrare
2.1 Descrierea consolei de administrare
2.2 Functiile de baza in cadrul consolei de administrare
3. Rezolvari situatii speciale – depanare
Structură bază de date
Modul de simulare a stației automate
Interfața utilizator
Setarea datelor de intrare
Rezultate experimentale
Managementul Proiectelor- Elemente de referință
Studiu de caz : Împlementarea unui sistem meteorologic integrat în Municipiul Iași
Bibliografie
TEHNOLOGII UTILIZATE
Tehnologii software
Mediu de dezvoltare
Mediul de dezvoltare utilizat pentru realizarea acestui proiect „ Măsurarea parametrilor meteorologici ” este Software-ul MAWS301 Automatic Weather Station , produs de VAISALA, țara producătoare fiind Finlanda. Acesta este un mediu de dezvoltare și integrare de ultimă generație ce permite proiectarea, dezvoltarea și testarea unei game variate de aplicații, pornind de la cele mai simple până la aplicații de mare calibru și complexitate (enterprise applications).
Software-ul MAWS301 Automatic Weather Station , este ultima versiune și oferă productivitate ridicată și un mediu de dezvoltare de încredere. Stația meteo este dotată cu instalație de filtro-ventilație pentru lucrul în mediu contaminat și instalație de climatizare.
Datele meteo sunt recepționate și prelucrate automat prin intermediul unui calculator și soft specializat. Datorită flexibilității sale si design economic, MAWS301 este de asemenea o alegere ideală pentru aplicații hidrometeorologice și hidrologice. Posibilitatea de a folosi același echipament și standard pentru mai multe cerințe diferite reduce costurile de formare, piese de schimb, precum și sprijin logistic.
MAWS301 a fost proiectat pentru aplicații în care sunt necesari mai putini senzori. Cu toate acestea, MAWS301 poate fi ușor de actualizat, chiar și în domeniu, pentru a include un set mai mare de senzori, inclusiv senzori inteligenți, cum ar fi ceilometer, pentru determinarea vizibilității, senzori de prezenta vreme și sondele de calitatea apei. Același sistem de bază cu anumite opțiuni și accesorii poate fi adaptat tuturor nevoilor din rețele meteorologice și hidrologice. Accesorii Fig.1. 1 MAWS301
Sistemul este usor de instalat și intreținut deoarece toate conexiunile sunt realizate folosind pre-conexiuni cablate.
Senzorii sunt echipați cu cabluri gata făcute și conectori / cleme pentru instalare rapidă. Toate modulele opționale necesare, cum ar fi bateria de CC, sursa de alimentare AC de putere și limitatorii de supratensiune sunt ușor de montat pe o șină unică.
Fig. 1.1 MAWS301 Integrated System
Alimentarea MAWS301 presupune un sistem redus de energie. De exemplu logger AWS QML102 consumă mai puțin de 10 mA de la o baterie cu 6 V. Acesta poate fi alimentat cu ajutorul unui panou solar de dimensiuni mici sau folosind opțional o sursă de putere de alimentare AC 110/230. Consumul de energie al sistemului MAWS301 complet depinde de senzorii conectați, dispozitivele de comunicare și alte opțiuni incluse în livrare.
Solar Power
MAWS301 este de obicei alimentat de la panoul solar SOLAR12, de 12 W. Unghiul panoului este reglabil.
Solar 12
Figura 3 Panoul solar
Panoul solar SOLAR 12 este un modul proiectat personalizat ce asigură eficiența puterii generate, calitate și robustețe. Cele 12 elemente ale panoului SOLAR 12W, conțin 36 celule de siliciu policristaline. Celulele sunt protejate de murdărie, umiditate și impactul mecanic cu un film dur din fluoropolimer. Panoul solar SOLAR 24 conține deasemenea elemente particularizate ce încorporează module de putere de înaltă eficiență și calitate. Panoul solar 24 W conține 36 celule de siliciu policristaline. Celulele sunt protejate de murdărie, umezeală si la impactul mecanic folosind un izolator redus între sticlă i fier. Circuitul solar este astfel laminat folosind EVA între sticlă si un suport dur din mai multe straturi cu folie polimer pe spate pentru o rezistență superioară la umezeală .
Fig.1.3
Descărcător de scurgeri
O tensiune dăunătoare este o creștere de tensiune, ceea ce duce la o depășire a pragului de toleranță din tensiunea nominală.. Pagubele cauzate de creșterea de tensiune pot fi evitate prin scurtcircuitarea conductorilor.
Catarg
Dispozitiv pentru instalarea accesoriilor
Catargul este utilizat pentru instalarea echipamentelor. Este fabricat din aluminiu anodizat , rezistând chiar in condiți de vreme foarte dură. Catargul este echipat cu un paratrăsnet și un set de fire tip. Baza catargului și firele tip necesită o bază solidă de beton. Rezistența la sol recomandată este mai mică de 10 ohmi.
Fig. 1.4
Senzori instalați pe brațul de sprijin. De obicei acești senzorii sunt instalați la o înălțime de 1.5-2.0 metri de sol.
Fig. 1.5
Senzori
Senzori de vânt
Senzorul de Vânt este un senzor de dimensiuni compacte. Un singur senzor compact este ideal pentru aplicații de mică putere. Anemometrul având ceașca de rotație în partea de sus a unității, oferă răspunsuri izotrope și liniare vitezei vântului. Fig.1. 6
Paletele atașate pe corpul aparatului oferă un răspuns rapid cu privire la direcția vântului. Forma ceștii de rotație, dimensiunile și materialele au fost proiectate atent pentru a atinge o calitate superioară măsurării. Cupele conice au fost testate pentru a da un răspuns liniar între viteza vântului și viteza unghiulară de rotație a ceștii. Paletele eoliene echilibrate sunt integrate în carcasă, sub roata de cupă. Coada circulară se află destul de departe de corp, iar roata în formă de cupă are rolul de a evita turbulențele.
Transmițător
Figura 1.7 Transmițător
Este un montaj digital transmițător, incluzând un braț pentru montarea senzorilor. Un transmțător digital se află în interiorul cutiei de joncțiuni cu patru glande.
.
Anemometru
Anemometru este un instrument care măsoară condițiile mediului înconjurător rapid și cu precizie, este fiabil, portabil și ușor de utilizat.Măsoară viteza văntului curent, rafala maximă a vântului,viteza medie a vântului , temperatura aerului, apei și zăpezii. Fig. 1.8
Acesta are trei cești conice ușoare, care furnizează o liniaritate excelentă în intervalul de funcționare, până la 75 m / s.
În tunelul arborelui se gasește un element de încălzire care păstrează așa numitele lagăre peste nivelul de îngheț în zonele cu climă rece. Nominal, acesta oferă putere de incălzire de 10 W. Este recomandat să se utilizeze un comutator cu termostat în senzorul brațului cruce pentru comutarea puterii de încălzire de sub 4 ° C.
Senzor de vânt
LED-urile infraroșii și fototranzistorii sunt montate pe șase orbite, pe fiecare parte a unui disc de 6 biți gri-codificate. Este rotită cu ajutorul paletelor , discul creează schimbări în cod trimise de fototranzistori. Codul este schimbat în pași de 5,6 °, pentru a elimina orice ambiguități în codificare. În tunelul arborelui se găsește un element de încălzire care păstrează așa numitele lagăre peste nivelul de îngheț în zonele cu climă rece. Nominal, acesta oferă putere de încălzire de 10 W.
Senzor de vânt cu ultrasunete
Senzorii de vânt au rolul de a determina viteza vântului și direcția vântului. Elementele au un built-in pentru a comuta termostatul de încălzire.
Fig. 1.9
Senzor pentru temperatura aerului și umiditate relativă
Senzorul pentru temperatură și umiditate relativă este proiectat pentru măsurarea umidității relative și a temperaturii. Măsurarea umidității se bazează pe polimer capacitiv. Temperatura de măsurare este bazată pe senzori de platină (Pt 100 si Pt 1000). Ambii senzori de temperatură și umiditate sunt situați la vârful sondei, iar în versiunea standard sunt protejați de un filtru cu membrană.
Senzor de presiune
Senzorul de presiune capacitiv PMT16A are o precizie excelentă, repetabilitatea și stabilitatea pe termen lung, pe o gamă largă de temperaturi de funcționare.
Fig. 1.10
Senzori de precipitații
Corpul pluviometrului a fost proiectat pentru a reduce turbulențele. Precipitațiile sunt colectate de pâlnie și este trecut la una din cele două găleți situate la fiecare capăt al unui braț solid. Atunci când prima găleată este plină, se golește și se poziționează cea de-a doua găleată , la pâlnie. Procesul de basculare se repetă la nesfârșit, atâta timp cât ploaia continuă să scadă. Fiecărui vârf corespunzându-i o cantitate fixă de precipitații.
Fig. 1.11
Detector de ploaie
Fig. 1.12
Ploaia si zăpadă sunt detectate rapid și precis. Operează prin intermediul picăturilor de detectare. Un circuit special permite întârzierea cu privire la un interval de două minute între raindrops înainte de a ocupa un OFF poziția. Acest lucru permite senzorului de a distinge corect între încetarea ploii și ploaia de lumină. Senzorul este poziționat la un unghi de 30 °C. Acest design, împreună cu elementul de încălzire internă, asigură uscarea suprafeței rapid, fiind un factor esențial în calcularea intensității. Elementul de încălzire, de asemenea, protejează aceeași suprafață de ceață și umiditatate. În plus, elementul de încălzire este activat la temperaturi scăzute pentru a topi zăpada, permițând astfel detectarea zăpezii.
Senzor de zăpadă
Pentru măsurarea nivelului de zăpadă se folosește un senzor cu ultrasunete de nivel care dispune de un traductor. Senzorul de zăpadă simplifică și îmbunătățește acest proces prin oferirea de măsurători de la distanță a zăpezii.
Fig. 1.13
Senzori pentru radiații solare
Piranometrul
Piranometrul este folosit pentru măsurarea radiațiilor solare globale. Acest dispozitiv utilizează un detector de fotodiodă.
Fig. 1.14
Piranometrul
Are o cupolă de sticlă ca un filtru, cu o bandă spectrală de trecere, care permite întregului spectru solar să treacă prin senzor.
Fig. 1.15
Sensor de radiații net
Senzorul de radiații net este proiectat pentru măsurători de rutină a radiațiilor net.
Senzor de durată
Senzorul de durată prevede un sistem de închidere de contact, ca răspuns la radiația solară directă de mai sus.
Senzor de temperatură a solului
Senzorul de temperatură este destinat în special pentru măsurarea temperaturei solului cu precizie.
Senzorul de umiditate a solului
Senzori nivel apă
Elementul de baza al senzorului este un dispozde un traductor. Senzorul de zăpadă simplifică și îmbunătățește acest proces prin oferirea de măsurători de la distanță a zăpezii.
Fig. 1.13
Senzori pentru radiații solare
Piranometrul
Piranometrul este folosit pentru măsurarea radiațiilor solare globale. Acest dispozitiv utilizează un detector de fotodiodă.
Fig. 1.14
Piranometrul
Are o cupolă de sticlă ca un filtru, cu o bandă spectrală de trecere, care permite întregului spectru solar să treacă prin senzor.
Fig. 1.15
Sensor de radiații net
Senzorul de radiații net este proiectat pentru măsurători de rutină a radiațiilor net.
Senzor de durată
Senzorul de durată prevede un sistem de închidere de contact, ca răspuns la radiația solară directă de mai sus.
Senzor de temperatură a solului
Senzorul de temperatură este destinat în special pentru măsurarea temperaturei solului cu precizie.
Senzorul de umiditate a solului
Senzori nivel apă
Elementul de baza al senzorului este un dispozitiv de mare precizie ce măsoară presiunea ce se formează în sonda senzorului datorită coloanei de lichid ce pătrunde în interiorul acesteia. Acest principiu asigură o foarte bună stabilitate la perturbații, un reglaj foarte simplu și un preț mult sub cel al senzorilor cu ultrasunete sau al celor electronici, care s-au dovedit de altfel foarte instabili în timp și sensibili la fluctuații ale tensiunii de alimentare sau perturbații electromagnetice.
Senzori Inteligenți
Figura 1.16 Ceilometer CT25K cu laser este o nouă generație de senzori. CT25 are o diodă laser, tehnologie folosită pentru detectarea norilor, precipitațiilor și determinarea exactă a înălțimii norilor și vizibilitatea verticală. Gama de măsurare standard CT25K se întinde până la 25 000 picioare (7.5 km ) . Instrumentul este capabil de raportare până la trei straturi de nori simultan. Aceasta detectează în mod fiabil atunci când sunt nori de ceață, ploaie, zăpadă.
Figura 1.17 Prezent Meteo detector este un senzor inteligent pentru multivariabilele meteorologice automate .
Senzor de vizibilitate
Figura 1.18 Prezent Meteo senzor. Este un senzor inteligent care combină funcțiile unui senzor de vizibilitate cu funcțiile unui senzor de vreme. În plus, poate măsura intensitatea și cantitatea precipitațiilor. Acest senzor măsoară conținutul de apă al precipitațiilor cu un dispozitiv capacitiv și combină aceste informații cu măsurătorile de temperatură. Aceste trei măsurători independente împreună furnizează suficiente date pentru o evaluare precisă de vizibilitate și tipul vremii.
Modalități de stocare a datelor
Tehnologii hardware și modalități de simulare
Generalități despre senzori/traductori
1.2.1.1 Introducere
Traductoarele electronice transformă mărimea fizică de măsurat într-o mărime electrică, folosind și tehnici electronice. Transformarea mărimii fizice se poate face direct, într-un singur element fizic, sau indirect, prin câteva transformări succesive de mărimi fizice. Criteriile de clasificare tipice sunt:
După natura mărimii fizice neelectrice de intrare, traductoarele sunt pentru semnale radiante, termice, chimice, mecanice și magnetice.
După modul în care are loc transformarea semnalului, traductoarele
sunt directe și complexe.
După principiul de funcționare traductoarele sunt parametrice (modulatoare) / generatoare (energetice).
Traductoarele parametrice sau modulatoare transformă variația mărimii neelectrice ce influențează proprietățile senzorului, într-o variație a unui parametru electric (rezistență, inductanță mutuală, capacitate), pentru măsurare fiind necesara o sursă de energie auxiliară. Exemple: termorezistența, marca tensometrică, fotorezistența, piezorezistența.
Traductoarele generatoare sau energetice transformă mărimea neelectrică într-o tensiune, curent sau sarcină electrică. Exemple: termopila, fotodioda, fotodetectorul piroelectric. traductorul piezoelectric.
După forma semnalului electric de ieșire, traductoarele sunt analogice și numerice.
În componența oricărui traductor electronic se pot distinge elemente funcționale uzuale conform structurii generale reprezentate în fig. l.
Mărimea de măsurat X aplicată la intrarea traductorului reprezintă parametrul reglat, dacă ne referim la sisteme de reglare automată, și anume: temperatură, debit, presiune, nivel, viteză, etc. La ieșire traductorul furnizează valoarea mărimii măsurate Y sub forma unui semnal, tipic unificat sau specializat, în concordanță cu cerințele aparaturii de automatizare sau sistemelor de achiziții de semnale folosite.
Pentru sistemele de conducere complexă poate să apară necesitatea caracterizării procesului printr-o mărime de calitate dedusă din combinarea mai multor parametri. Obținerea valorii acestei mărimi de calitate se realizează prin operații specifice măsurărilor indirecte, efectuate asupra mai multor mărimi componente în cadrul unui traductor adecvat multifuncțional sau. adesea, asupra semnalelor de ieșire de la mai multe traductoare cu structura ca în figura 1.
Funcțiunile elementelor componente evidențiate în structura generală a unui traductor electronic sunt următoarele:
Senzorul, denumit și element sensibil, detector sau captor. este elementul specific pentru detectarea mărimii fizice pe care traductorul trebuie să o măsoare. Senzorul se caracterizează prin proprietatea de a detecta numai mărimea X. eliminând sau reducând la un minim acceptabil influențele pe care le exercită asupra sa toate celelalte mărimi fizice existente în mediul respectiv. Sub acțiunea mărimii de intrare are loc o modificare de stare a clementului sensibil, care. Fiind o consecință a unor legi fizice cunoscute teoretic sau experimental, conține informația necesară determinării valorii acestei mărimi. în raport cu fenomenele fizice pe care se bazează detecția, cu puterea asociată mărimii de intrare și ținând cont de cota din aceasta care se poate ceda fără a-i altera valoarea, modificarea de stare se poate manifesta sub forma unui scmiialclcctnc ia ieșirea senzorului. In alte situații modificarea de stare are ca efect vânații ale unor parametri de material a căror evidențiere printr-un semnal necesita o energic de activare externă. Oricum s-ar manifesta modificarea de stare a senzorului, informația furnizată nu poate fi folosită ca atare, necesitând prelucrări.
Adaptorul electronic are rolul de a adapta informația obținută la ieșirea senzorului la cerințele impuse de aparatura de automatizare sau sistemele de achiziție de semnale ce o utilizează, respectiv să o convertească sub forma impusă pentru semnalul de ieșire Y. Referitor la adaptorul electronic se pot remarca particularități semnificative: la intrare adaptorul electronic se caracterizează printr-o mare diversificare din necesitatea de a putea prelua variatele forme sub care pot să apară modificările de stare ale numeroaselor tipuri de senzori: la ieșire adaptoarele electronice sunt prevăzute cu elemente constructive comune, specifice generării semnalelor unificate și care nu depind deci de tipul sau domeniul de valori al mărimii de intrare.
Funcțiile realizate de adaptorul electronic sunt condiționări de semnale: adaptare de nivel, de putere sau impedanță cu referire la semnalul de ieșire în raport cu dispozitivele de automatizare sau sistemele de achiziție de semnale. Adaptorul electronic este cel ce asigură conversia variațiilor de stare ale senzorilor în semnale calibrate reprezentând valoarea mărimii de intrare. Deci, se poate spune că adaptorul electronic-este elementul în cadrul căruia se efectuează operația specifică măsurării, și anume comparația cu imitatul de măsurare adoptată. Modalitățile practice de efectuare a comparației sunt diverse, funcție de principiile metodelor de măsurare aplicate și determinând diferențieri strucrurale importante ale adaptoarelor. Astfel comparația se poate face în raport cu o mărime etalon ce exercită o acțiune permanentă și simultană cu mărimea de intrare. în cele mai multe cazuri comparația este nesimultană, adică mărimea etalon este aplicata din exterior inițial în cadrul operației de calibrare, anumite elemente constructive memorând efectele sale și utilizându-le ulterior pentru comparația cu mărimea de măsurat, singura ce se aplică din exterior în aceste cazun (comparație succesivă). Este de semnalat că, potrivit legilor fizice pe care se bazează detecția efectuată de senzor și măsurarea, în cadrul adaptorului, poate să apară necesitatea efectuării unor operații de calcul liniare (atenuare, amplificare, sumare, integrare, diferențiere), neliniare (produs, ridicare la putere. Iogaritmare) sau realizării unor funcții neliniare particulare, intenționat introduse pentru compensarea neliniarităților unor componente și asigurarea unei dependențe liniare intrare-ieșire pentru traductor în ansamblu.
Uneori, particularități legate de aspecte tehnologice sau economice impun prezența și a unor elemente auxiliare. Exemplu, la măsurarea temperaturilor ridicate, senzorul nu poate fi plasat în aceeași unitate constructivă cu adaptorul, în aceste situații apare necesitatea unor elemente de legătură pentru transmiterea stării sau a semnalului furnizat de senzor către adaptorul electronic. Elementele de transmisie realizează conexiuni electrice, mecanice, optice, etc. Dacă mărimea generată de senzor este neadecvată pentru transmisie, exemplu în cazul transmisiilor la mare distanță, elementele de transmisie cuprind și componente de conversie potrivit cerințelor canalelor de transmisie.
În categoria elementelor auxiliare se încadrează și sursele de alimentare care pot fi surse de tensiune sau curent, continue sau alternative. tipic stabilizate sau chiar surse de referință de precizie. Conversiile ce au loc atât în senzor cât și în adaptorul electronic necesită consumuri de energie care, chiar dacă principial s-ar putea obține utilizând puterea asociată mărimii de măsurat. În cazul senzorilor tip generator, introduc dificultăți de realizare a performanțelor impuse semnalului de ieșire și de adaptare de impedanță.
1.2.1.2 Evoluția senzorilor și traductoarelor integrate
Siliciul cristalin este tot mai mult folosit într-o varietate de noi senzori și traductoare integrate comerciale, nu numai datorită proprietăților sale electronice bine stabilite ci, mai mult, datorită excelentelor sale proprietăți mecanice. Astfel, se pot realiza traductoare integrate de mare performanță care se pot ușor interfața cu microcontrolere. Dispozitivele microelectronice din siliciu au cel mai mare succes în tendința de miniaturizare, existând patru factori ce au un rol crucial în acest succes:
1. siliciul este abundent, ieftin și poate fi produs și procesat controlabil la standarde de neegalat de puritate și perfecțiune;
2. procesarea siliciului se bazează pe straturi foarte subțiri obținute prin depunere care se pot miniaturiza;
3. reproducerea formelor dispozitivelor este realizată folosind tehnici fotografice care permit miniaturizarea:
4. circuitele microelectronice și micromecanice din siliciu se fabrică în producție de scrie. Câteva caracteristici mecanice ale siliciului monocristalin sunt:
modulul lui Young are valoarea apropiată de cea a oțelului inoxidabil și nichelului și mult mai mare decât a cuarțului și a celor mai multe tipuri de sticle;
duritatea este apropiată de a cuarțului. puțin mai mică decât a cromului și dublă față de cea a nichelului, fierului și a multor sticle;
rezistența la tracțiune este de peste trei ori mai mare decât a firului de oțel inoxidabil.
Primele cercetări în domeniul senzorilor din semiconductoare au început odată cu descoperirea tranzistorului. Între primele realizări se numără senzorul de presiune cu diafragmă din Si. în 1954, Smith a descoperit efectul piezorezistiv în Si și Ge. Primul senzor semiconductor de presiune a fost realizat prin tăierea unor bare de Si ce au fost lipite manual pe o diafragmă metalică cu diametru 1 cm. Efortul aplicat diafragmei determină o deflexie a ei și a barelor de Si folosite ca mărci tensometrice a căror rezistență electrică este liniar proporțională cu forța aplicată. Primele variante au avut dezavantajul unei productivități și stabilități scăzute datorită neîmperecherii termice a Si, adezivului și diafragmei. Prima aplicație industrială a fost introdusă în 1958.
În faza a doua. a dezvoltării de bază a tehnologiei (1960-1970), s-au folosit mărci piezorezistive obținute prin difuzie pe o diafragmă din siliciu cu diametru de aproximativ 5 mm. Au crescut astfel performanțele dar și costurile.
În faza de creștere a procesului (1970-1980). prin folosirea gravării chimice anizotropice selective pe un întreg substrat, sute de diafragme senzor sunt realizate simultan. Apoi s-au realizat cavitățile prin litografie și s-a folosit implantarea ionică pentru realizarea senzorului piezorezistiv. Au scăzut astfel costurile și dimensiunile senzorului la aproximativ 2 mm și s-a îmbunătățit stabilitatea și acuratețea parametrilor electrici prin scăderea erorilor de temperatură.
Microprelucrarea (faza a patra. 1980 până în prezent) este un nou concept de realizare a senzorilor cu prelucrări de ordinul unu. S-au realizat astfel senzori de presiune cu diafragmă cu diametru sub 0.2 mm. Au scăzut costurile de producție, au crescut performanțele senzorilor și s-a realizat integrarea monolitică împreună cu circuite microelectronice, micromecanice sau optoelectronice pentru a lărgi gama de aplicații. În această fază tehnologia a început să fie folosită pe scară largă în aplicații cu microprocesoare. Astfel este pregătită calea pătrunderii microelectronicii în toate domeniile deoarece senzorii microprelucrați din materiale semiconductoare au prețuri comparabile cu procesele microelectronice.
Din acest moment, nu se mai poate vorbi numai de senzori ci de traductoare integrate din ce în ce mai evoluate. Ultimele cercetări sunt axate pe eliminarea legăturilor cu fire și a bateriilor, tensiunea de alimentare fiind obținută prin unde radio, radiații optice sau alt mod. Un alt exemplu este conceptul de traductoare tip "praf inteligent", care încorporează măsurarea, microprocesarea și comunicarea într-o singură capsulă cu dimensiuni sub 5 mm, alimentată de la baterie și putând asigura legături la distanță de 20 km prin radiații laser.
1.2.1.3 Principiile generale ale adaptoarelor electronice
Rolul adaptorului electronic este de a converti mărimea generată de senzor în semnal electric la ieșirea traductorului electronic.
În scopul standardizării echipamentelor de automatizare și a sistemelor de achiziție de semnale, adaptoarele electronice dau la ieșire semnale unificate, adică tensiuni sau curenți electrici variind între limitele: 0..+ 10V, -5V..+5V, -10V..+10V sau 2..10 mA, 4..20mA, indiferent de natura și domeniul de variație al mărimii aplicate la intrarea traductorului. În cazul semnalelor de ieșire unificate în curent s-au adoptat gamele de variație cu limita inferioară diferită de zero pentru a se evita situația când la mărime neelectrică de intrare zero coincide curent zero la ieșire, caz care poate apare și la defecte. Etajele de ieșire ale adaptoarelor sunt similare pentru un același tip de semnal unificat. Diferențierile importante la adaptoare apar astfel pe partea de intrare, ce recepționează mărimile diversificate ca natură fizică și gamă de variație, furnizate de senzori. Circuitele de intrare ale adaptoarelor capătă astfel caracteristici particulare în raport de tipurile senzorilor ce intră în componența traductoarelor electronice.
Adaptoarele electronice pentru senzori parametrici se caracterizează prin aceea că sunt prevăzute la intrare cu scheme specifice mărimilor electrice de circuit R, L. sau C. Ținând seama că se urmărește transformarea variațiilor de rezistență, inductiv itate sau capacitate în tensiune sau curent electric, cele mai frecvent realizate sunt schemele cuprinzând punți de curent continuu sau de curent
alternativ funcționând în regim dezechilibrat. Se obține astfel un semnal de dezechilibru care. după o amplificare convenabilă, este aplicat etajului de ieșire care îl convertește în semnalul unificat al traductorului.
În scopul eliminării influenței perturbațiilor. se prevede, tipic, o reacție negativă, care să cuprindă în buclă cât mai multe din blocurile componente. Atunci când fie senzorul, fie schema de măsurare prezintă neliniarități importante, se prevăd blocuri de liniarizare sub forma unor generatoare de funcții plasate fie pe legătura directă, fie pe calea de reacție.
În unele cazuri, metoda de măsurare sau necesitatea eliminării unor semnale parazite impun folosirea unor blocuri speciale de condiționare: multiplicatoare, extractoare de radical, ridicare la pătrat, mediere, filtrare, etc. Pentru alimentarea schemei de măsurare în punte Wheatstone în curent continuu, în regim dezechilibrat, este necesară o sursă de tensiune foarte bine stabilizată, tensiunea de dezechilibru fiind direct influențată de variațiile acesteia cu E – modulul lui Young, d = grosimea plăcii și o -1 raportul Poisson al plăcii.
Senzorii cu unde ultrasonore plate de flexiune (FPW) se pot folosi ca senzori gravimetrici (variația masei datorită absorbției unor vapori), de vâscozitate, microdebit, etc. sau chiar ca micropompe sau micromixere.
1.2.1.4 Clasificarea senzorilor și a traductorilor
Varietatea senzorilor este foarte mare deoarece, pe de o parte, există un număr considerabil de mărimi de măsurat, iar, pe de altă parte, există un număr considerabil de mărimi de ieșire posibile pentru un senzor.
Aceeași mărime se poate converti, pe căi diferite, în funcție de fenomenul care stă la baza conversiei. De exemplu, deplasarea se poate converti în variație de rezistență, inductivitate, capacitate, în tensiune electrică etc.
Fiecare firmă constructoare de traductoare, respectiv fiecare utilizator optează pentru una sau mai multe variante de conversie, care se adaptează cel mai bine la propriul sistem de prelucrare a rezultatului, acordând desigur o atenție corespunzătoare performanțelor traductoarelor.
În tabelul 1.2, se prezintă câteva tipuri de senzori, în funcție de mărimea de intrare, de principiul de măsurare și de mărimea de ieșire.
Din multitudinea de senzori, se remarcă amploarea considerabilă a utilizării senzorilor electrici.
Senzorii electrici reprezintă senzorii ce convertesc mărimea de intrare într-o mărime de ieșire de natură electrică.
Extinderea dezvoltării senzorilor electrici se explică prin:
simplitatea lor de utilizare;
adaptabilitatea și posibilitatea de prelucrare ușoară a semnalului
metrologic;
transmiterea la distanțe mari și foarte mari a semnalului metrologic, rezultatele putând fi afișate sau stocate.
În comparație cu alte metode, metodele electrice de măsurare prezintă numeroase calități:
exactitate ridicată;
sensibilitate mare;
influență redusă asupra procesului supus măsurării;
posibilitatea transmiterii la distanță a informațiilor metrologice; r-posibilitatea măsurării unor variații rapide ale mărimii de intrare;
posibilitatea de prelucrare a valorilor obținute.
Senzorii și traductoarele se pot clasifica după mai multe criterii.
După natura mărimii de intrare, care reprezintă mărimea de
măsurat, se disting:
senzori de deplasare ;
senzori de temperatură ;
senzori de radiații ionizante etc.
După natura mărimii de ieșire, se disting :
senzori rezistivi ;
senzori inductivi;
senzori capacitivi etc.
După modul de obținere a energiei necesare formării semnalului metrologic, se disting:
senzori activi sau senzori generatori (energetici);
senzori pasivi sau senzori parametrici (modulatori).
După modul de variație a mărimii de ieșire, senzorii se clasifică în:
a) senzori analogici;
b) senzori digitali.
La senzorii analogici, la ieșire se obține un semnal continuu, care urmărește variațiile mărimii aplicată la intrare.
La senzorii digitali, la ieșire se obține un semnal discontinuu, o succesiune de impulsuri sau o combinație de tensiuni care, după un anumit cod, reprezintă modul de variație a mărimii de măsurat, aplicată la intrare.
1.2.1.5 Principii fizice pe care se bazează funcționarea senzorilor și a traductoarelor
Progresele realizate în ultimii ani în domeniile semiconductoarelor, peliculelor, materialelor magnetice speciale (magnetostrictive, magnetorezis-tive), materialelor piezorezistive, dielectricilor de tip feroelectric, materialelor fotosensibile, cristalelor lichide, dispozitivelor folosind interacțiunea dintre fenomenele radiante și materie au condus la dezvoltarea rapidă a senzorilor.
Descoperirea unui nou efect fizic a fost urmată de studiul posibilității de realizare, pe baza lui, a unui senzor; aproape toate efectele fizice cunoscute astăzi sunt utilizate în dezvoltarea de senzori.
Mărimea de măsurat (măsurandul), aplicată la intrarea senzorilor și a traductoarelor, poate fi purtătoare a uneia dintre următoarele forme de energie :
radiantă (optică, electromagnetică, nucleară);
mecanică;
termică;
electrică;
magnetică;
chimică.
Prin intermediul senzorilor și al traductoarelor, care au la baza funcționării lor legi și fenomene fizice, formele de energie pot fi transformate reciproc. Spre exemplu, folosind o fotodiodă, energia radiantă este convertită în energie electrică; folosind o diodă luminiscentă, LED, energia electrică este convertită în energie radiantă.
Principiul de funcționare al unui senzor activ se bazează pe un efect fizic, care asigură conversia formei de energie proprii mărimii de măsurat: energie termică, mecanică sau de radiație, în energie electrică.
Traductori de temperatură
1.2.2.1 Generalități
Traductoarele de temperatură sunt denumite tipic termometre și sunt de două tipuri: în contact sau tară contact cu obiecții de măsurare.
Traductoarelc cu contact cu obiectul de măsurare se împart în două categorii:
cu senzori neeleetriei. bazați pe dilatarea solidelor (metale: cu tijă și cu bimetal). lichidelor (mercur, alcool) sau a gazelor (manometrice) sau cu senzori chimici: orice dilatare a unui corp poate fi preluată de un traductor de deplasare, realizându-se astfel un termometru bazat pe dilatare: ex. termometre cu bimetal. Cu gama de temperaturi -2O…-4(.K)CC. acuratele ±2% și timp de răspuns 45 s;
cu senzori electrici: termorezistoare. termocupluri. joncțiuni p-n. etc.
Când contactul direct al traductorului cu obiectul de măsurare nu este posibil (temperatura este foarte înaltă sau punctul in care trebuie măsurată nu este accesibil), pentru măsurarea temperaturii se utilizează pirometre. termometre în infraroșu. captatoare de imagini în infraroșu (șomere IR), senzori cu fibre optice.
Datorită inerției termice, termometrele au o constantă de timp ce depinde de tipul senzorului, rezistența termică dintre senzor și obiectul de măsurare, starea de agregare și de agitație a mediului, locul de montare al senzorului, tipul adaptorului electronic folosit, etc. Pentru termometrele cu termorezistoare. termistoare și termocupluri tară teacă de protecție constantele de timp sunt de aproximativ I s. pentru senzori cu teacă metalică, constantele de timp cresc Constante de timp foarte mici au termometrele cu fotodetectoare cuantice în IR.
Adaptorul electronic trebuie poziționat lângă punctul de măsurare, pentru a preveni degradarea semnalului datorită erorilor introduse de diferențele de temperatură (ex. instabilitatea temperaturii joncțiunii de referință, la termocupluri sau dezechilibrarea rezistenței firelor de legătură, la termorezistoare).
Tensiunile furnizate de termocupluri sau de adaptoarele electronice ale tennorezistoarelor și tcnnistcarelor sunt de nivel mic și sunt supuse la zgomote. De aceea, adaptoarele electronice convertesc uzual tensiunea în curent, exemplu cu ieșire 4 – 20 mA, ce se poate transmite pe distanțe mari. Unitățile de condiționare furnizează, uzual, și filtrare pentru eliminarea zgomotelor de înaltă frecvență, și izolare electrică, pentru eliminarea buclelor de masă.
În funcție de lipul ieșirii și de modul de comandă. Inductoarele de temperatură se încadrează uzual în patru clase: analogice, cu intrări și ieșiri numerice, cu ieșiri numerice și pentru monitorizarea proceselor.
Un traductor analogic ideal furnizează, tipic, o tensiune de ieșire care este o funcție perfect liniară cu temperatura.
În cazul traductoarclor cu intrări și ieșiri numerice, valorile numerice reprezentând temperatura sunt transmise spre un microcontroler, uzual prin intermediul unei magistrale sene: pe aceeași magistrală se transmit și date de la
microcontroler la traductor, uzual pentru a stabili limita de temperatură la care o ieșire numerică de la traductor va întrerupe microcontrolerul. Acest traductor furnizează de exemplu, controlul vitezei unui ventilator sau a frecvenței de tact a unui microprocesor, măsurarea temperaturii în calculatoare, unități de disc dur. etc.
A treia clasă de traductoare furnizează diverse tipuri de ieșiri numerice pe o singură linie. Adăugând o referință de tensiune și un comparator la un traductor analogic, ieșirea se poate întrerupe atunci când se depășește o temperatură fixată. De asemenea, aceste traductoare pot avea încorporate linii de întârziere iar datele de ieșire pot fi furnizate sub forma frecvenței sau perioadei unui semnal logic.
A patra clasă de traductoare de temperatură, pentru monitorizarea proceselor, în plus față de facilitățile celei cu intrări și ieșiri numerice, onitorizează tensiunile de alimentare ale sistemului și eventual, ventilatorul.
1.2.2.2 Traductoare de temperatură cu termorezistoare
Termorezistoarele (denumite în limba engleză RTD. resistance temperature detector) funcționează pe baza creșterii rezistivității la creșterea temperaturii. Variația rezistenței R a conductoarelor metalice crește astfel cu temperatura mediului, după o relație de forma RT = R0 (1 +AT + BT2) în care R0 este rezistența electrică la 0 °C în Ω (ex. 100 Ω), iar A. B sunt constante de material. Metalele tipice folosite la realizarea tcrmorczistoarelor sunt platina, nichelul și cuprul. Domeniile de măsurare și constantele Rn/Ro sunt următoarele:
platină.-200… +850° C, R100/R0= 1.391;
nichel. – 60 … +150° C, R100/R0= 1.617 ;
cupru. – 50 … +150 ° C, R100/R0= 1.425 .
Platina este cel mai versatil material datorită gamei mari de temperatură, repetabilității excelente, stabilității și rezistenței la substanțe chimice și coroziune. Tcrmorezistoarele de platină sunt disponibile la următoarele valori nominale ale rezistenței la 0°C: 100 Ω (cea mai uzuală), 200 Ω, 500 Ω și 1000 Ω.
Constructiv, termorezistoarele pot fi cu teacă de protecție (din cupru, oțel carbon sau oțel inoxidabil) sau fără teacă de protecție, de laborator.
Se realizează în două variante: bobinate sau miniatură, prin depunere pe suport ceramic. Termorezistoarele bobinate sunt realizate dintr-o înfășurare plată sau cilindrică pe suport izolant din mică, ceramică sau sticlostratitex, cu un fir bobinat neinductiv și fixat pe suport prin impregnare sau presare mecanică. În interiorul carcasei se introduce praf de ceramică de mare puritate iar conexiunile de legătură sunt scoase printr-un izolator de ceramică.
Pentru realizarea legăturilor electrice se folosesc două, trei sau chiar patru fire, la scheme de măsurare tip punte Wheatstone. Varianta cu două fire de legătură este potrivită pentru aplicații unde termorezistorul este conectat direct la schema de măsurare pentru a preveni erorile date de rezistența firelor lungi de legătură. Când există o distanță semnificativă între termorezistor și schema de măsurare se folosește legătura cu trei fire. Acuratețea acestei variante este suficientă pentru multe aplicații industriale. În configurația cu patru fire, o pereche de fire furnizează curentul de excitație iar cealaltă pereche măsoară tensiunea pe termorezistor, minimizând căderea de tensiune pe firele de legătură și furnizând acuratețe mare. Curentul de măsurare maxim admis este aproximativ 1mA, valori mai mari producând încălziri ale termorezistorului care cresc erorile.
Avantajele termorezistoarelor:
repetabilitate și stabilitate: termometrul cu termorezistență de Pt este folosit ca instrument standard: stabilitatea este 0.0025 – 0.1°C/an;
sensibilitate mai mare decât la termocupluri;
termorezistoarele de Pt și Cu dau răspuns mai liniar ca termocuplurile;
neliniaritățile pot fi corectate prin proiectarea corespunzătoare a schemei de măsură;
flexibilitate – folosesc fire de legătură de Cu și nu necesită compensări suplimentare.
1.2.2.3 Senzori și traductoare rezistive de temperatură
Senzorii termorezistivi sunt utilizați pentru convertirea variației de temperatură în variație de rezistență; funcționarea acestora se bazează pe proprietatea metalelor și a semiconductoarelor de a-și modifica rezistivitatea la variația de temperatură.
În 1821, Humphrey Davy a comunicat rezultatele cercetărilor sale care relevau o pronunțată dependență a rezistenței metalelor de temperatură.
Cu cinci ani mai târziu, William Siemens a propus folosirea platinei ca material pentru termometrele cu rezistență; acesta alegere s-a dovedit deosebit de inspirată, deoarece și astăzi platina este folosită la termorezistențele de mare precizie, pentru un interval de temperatură cuprins între -182,96°C și 630,74°C. Desigur că platina, metal nobil, nu se caracterizează numai printr-un interval larg de măsurare de temperatură, ci și printr-o mare stabilitate a caracteristicilor sale.
Ulterior, a fost pusă în evidență și variația cu temperatura a rezistivității semiconductoarelor.
Senzorii rezistivi, utilizați pentru măsurarea temperaturii, sunt de două tipuri:
termorezistoare (metale);
termistoare (materiale semiconductoare)
Rezistivitatea metalelor crește la creșterea temperaturii, deci acestea prezintă un coeficient de temperatură pozitiv.
Rezistivitaiea semiconductoarelor utilizate la măsurarea temperaturii (termistoare), în multe cazuri scade la creșterea temperaturii, deci aceste materiale prezintă un coeficient de temperatură negativ. Există însă și termistoare cu un coeficient pozitiv de variație a rezistivității cu temperatura.
Rezistența materialelor conductoare și semiconductoare variază cu temperatura după legi exprimabile analitic.
Cerințele principale impuse materialelor utilizate în construcția tra-ductoarelor de acest tip, sunt:
coeficient mare de variație a rezistivității electrice cu temperatura;
rezistivitate mare;
stabilitate mare în timp a rezistenței într-o gamă cât mai largă de
temperaturi
Termorezistoarele sunt reristoare executate din metale pure ce prezintă mari variații ale rezistivității cu temperatura; caracteristica de conversie este liniară pentru game largi de temperatură.
O dată cu variația temperaturii, din cauza variației energiei interne proprii, metalele suferă o serie de modificări privind: structura rețelei cristaline, agitația termică etc. care, în final, conduc la dependența rezistenței de temperaturi.
Rezistența electrică apare, în primul rând, din cauza agitației termice, și ea depinde, pentru o temperatură dată, de natura materialului, precum și de prezența impurităților, respectiv a defectelor din rețeaua cristalină, de lungimea și secțiunea conductorului.
La variația temperaturii are loc atât o modificare a mobilității purtătorilor de sarcină, cât și o modificare a dimensiunilor geometrice ale materialului.
În consecință, variația rezistenței electrice se datorează, pe de o parte, modificării rezistivității, iar pe de altă parte, modificării dimensiunilor (la creșterea temperaturii, se produce o dilatare). Deoarece coeficientul de variație a rezistivității cu temperatura este la metale cu două ordine de mărime mai mare decât coeficientul de dilatare, acest ultim efect este neglijabil.
Dacă se consideră numai mobilitatea electronilor, se poate demonstra că, pentru metale, rezistivitatea este direct proporțională cu temperatura.
Din cauza dilatării rețelei cristaline și, respectiv, a modificării energiei electronilor cu temperatura, în realitate, dependența de temperatură este neliniară, astfel încât rezistența poate fi exprimată polinomial.
Termorezistentele sunt traductoare de temperatura care transforma variatia de temperatura a mediului controlat în variatia rezistentei elementului sensibil si se bazeaza pe proprietatea materialelor de a-si modifica rezistenta electrica în functie de temperatura dupa urmatoarea formula:
Rt = R0 (1 + At +Bt²)
unde:
Rt= rezistenta termorezistentei la temperatura "t";
R0= rezistenta termorezistentei la 0ºC;
t = temperatura (ºC);
A si B = coeficenti care se pot determina prin calibrare.
În practică însă, corespondența rezistență – temperatură se stabilește nu pe baza relațiilor analitice, ci folosind tabele standardizate; tabelele indică această corespondență, de obicei, din zece în zece grade.
Criteriile de alegere a metalelor pentru confecționarea termorezistoarelor sunt:
rezistivitate mare pentru obținerea unor traductoare de dimensiuni reduse;
coeficient de variație a rezistivității cu temperatura ridicat, pentru a avea o sensibilitate mare;
bună liniaritate a caracteristicii statice de transfer, pentru a nu
necesita circuite suplimentare de liniarizare;
asigurarea unei purități cât mai ridicate a metalelor, pentru reproductibilitate;
stabilitate în timp și sub acțiunea agenților termici;
preț de cost cât mai scăzut
Materialele folosite la confectionarea elementelor sensibile trebuie sa aibă o buna stabilitate în timp sub acțiunea temperaturilor ridicate si a agentilor chimici, cele mai uzuale fiind platina si cuprul.
Pentru termorezistente se defineste raportul
W100=R100/R0
unde:
R100 – rezistenta termorezistentei la 100°C
R0 – rezistenta termorezistentei la 0°C
Acest raport are urmatoarele valori:
pentru platina W100 = 1,391
pentru cupru W100 = 1,426
Termorezistentele din platina se fabrica în doua clase de precizie:
clasa A: cu W100 = 1,3910 0,0005
clasa B: cu W100 = 1,3910 0,001
Constanta de timp:
mica adica t>15 s
medie adica 15<t<90 s
mare adica t>90 s
Întrucât la stațiile hidro-meteo cei mai utilizați traductori sunt cei cu termorezistor de cupru, vom vorbi pe scurt despre acest tip de traductor.
Termorezistorul din cupru are o foarte bună liniaritate și o mare sensibilitate, însă intervalul lui de măsurare este limitat din cauza unei pronunțate activități chimice.
Rezistivitatea cuprului este mică, 0,0178∙106 Ωm, ceea ce conduce la gabarite și greutăți mari ale traductorului. Cuprul are o rezistivitate mult influențată de cele mai mici impurități.
La temperaturi mai mari de + 180° C, oxidează ușor și este atacat de agenții chimici.
Totuși datorită caracteristicii sale liniare de conversie, acest traductor este destul de des utilizat în domeniul temperaturilor joase, domeniu întalnit în cazul aplicației noastre.
Constructiv, termorezistoarele trebuie să asigure:
protecția la acțiunea agenților exteriori;
preluarea rapidă a temperaturii mediului în care sunt introduse;
măsurarea atât în curent continuu, cât și în curent alternativ.
Traductorul termorezistiv se realizează prin bobinarea bifilară a firului rezistiv (senzorul), pe un suport izolant; se introduce apoi într-un tub de protecție.
Traductorul este fixat în peretele incintei în care se măsoară temperatura cu ajutorul unei flanșe filetate.
Senzorul prezintă o lungime de 5-50 mm, iar firul bobinat are un diametru d = 0,02 – 0,06 mm.
Pentru suportul bobinelor se folosesc diverse materiale, în funcție de temperatura la care se utilizează traductorul.
La temperaturi de până la 120 °C, se folosesc materiale electroizolante obișnuite, până la 300 °C – steatită și mică, până la 550° C, sticlă dură. Peste acesta temperatură – materiale ceramice speciale.
Tubul de protecție se execută din oțel inoxidabil, cu sau fără cămașă ceramică, în funcție de mediul în care se efectuează măsurarea.
În fig.3 se prezintă câteva forme constructive de termorezistoare. Rezistoarele din fir de platină pură pentru traductoare standard (fig.3 a), se bobinează bifilar, cu patru terminale și se introduc într-un tub de protecție.
Suportul, pe care se află înfășurat conductorul, este un cadru de mică în formă de cruce, ceea ce permite un bun schimb de căldură între mediu și îraductor.
Există și alte moduri de realizare a înfășurării, fără a tensiona conductorul: înfășurare elicoidală pe un tub de cuarț a unui fir simplu nerăsucit (fig.3 b); elice împachetată în interiorul unui tub în formă de U (fig.3 c).
Alte tipuri de termorezistoare utilizează pentru conductor suporturi ceramici sau din safir sintetic, în special la temperaturi înalte.
Conductorul utilizat pentru termorezistoare are un diametru de 0,05 până la 0,5 mm. Cele patru terminale (două pentru curent și două pentru tensiune) permit măsurarea rezistenței dintre punctele de ramificație (rezistența traductorului), independent de rezistența firelor de conexiune cu terminalele.
În fig.3 d, se prezintă un termorezistor în tub de protecție prevăzut cu manșon filetat pentru fixare în peretele incintei în care se măsoară temperatura. Datorită diametrului redus al conductorului, curentul maxim admisibil prin termorezistență este de 10 mA.
Peste această valoare, pierderile prin efect Joule-Lenz datorate curentului prin traductor ar modifica sensibil temperatura conductorului și ar conduce implicit la o măsurare eronată.
Erorile inerente care apar prin încălzirea conductorului pot fi reduse măsurând valoarea rezistenței la doi curenți diferiți și efectuând o extrapolare pentru puterea de intrare nulă. Datorită inerției termice relativ mari, constanta de timp a termo-rezistoarelor variază între 0,05 s și câteva minute, ele nefiind indicate în regim de măsurare dinamic.
Termorezistoarele sunt cele mai precise traducroare de temperatură, prezentând erori de 0,05%.
La realizarea mijlocului de măsurare de temperatură, atunci când se folosesc termorezistoare este necesară însă adoptarea unor măsuri speciale, pentru a se evita influența rezistenței conductoarelor de legătură.
Traductorul de precipitații
Acest tip de traductor este un traductor numeric ce permite estimarea cantității de precipitații căzute într-un interval de tip prin contorizarea impulsurilor determinate de mișcarea unui balansoar ce inchide un circuit electric. Balansoarul este poziționat in interiorul unui cilindru cu un diametru bine stabilit, având un ajutaj colector a apei ce permite umplerea succesiva, respectiv golirea cuvelor cu care este prevăzut balansoarul.
Schema bloc a unui traductor de precipitații este prezentată în fig. 4. Functionarea sa este foarte simplă: la fiecare contact realizat între balansoar și una dintre lamelele contactoare este închis un circuit electric si astefel este generat un impuls electric ce determină mărire unui contor de evidență. Fiecare impuls reprezintă o anumită cantitate de precipitații căzută pe unitatea de suprafață. Asfel se înmulțește numărul de tacte contorizate cu cantitatea unei cuve și cu coeficientul de suprafață corespunzător pentru a face estimarea la metru pătrat și se obține cantitatea de precipitații căzute.
Capitolul 2
GENERALITĂȚI DESPRE APLICAȚIE
„Monitorizarea parametrilor meteorologici” este o aplicație în timp real ce permite monitorizarea unei rețele de stații hidro-meteo. Parametrii urmariți sunt în principal temperatura aerului, nivelul precipitațiilor, viteza vântului. Deasemeni sunt monitorizați parametrii de stare precum:
lipsa tensiunii de alimentare de la rețeaua electrică de 220 Vca
lipsa sau defectarea unui senzor/traductor
lipsa bateriei tampon
Marimile monitorizate se împart în mai multe grupe, și după tipul de senzor/traductor utilizat:
marimi analogice, adică traductorul dă la ieșire un curent cuprins intre 4-20mA;
marimi digitale sau numerice cum este traductorul de precipitații ce contorizează numărul de basculări determinat de cantitatea de precipitații căzute;
marimi de stare ce ne permit să știm în timp real starea stației automate: lipsa/prezența 220Vca, lipsa/prezența senzor pe o anumită intrare, lipsa/prezența bateriei tampon.
Aplicația interogheaza lista de stații în mod ciclic și la intervale de timp bine determinate de o ora, dar permite și interogări instantanee la cererea utilizatorului. În timpul interogărilor, în cazul în care stația automată răspunde la interogarile sistemului central de monitorizare, valorile parametrilor corespunzători stației respective sunt analizate si apoi înregistrate in baza de date. În cazul în care valoarea parametrilor sau a unui parametru nu se încadreaza în gama de valori impusă de limitele minimă, respectiv maximă acceptate, utilizatorului îi este semnalizat acest lucru prin intermediul unei ferestre de alarmare prioritare. Aceasta fereastră poate fi închisă numai prin confirmarea vizualizării evenimentului de către utilizator. Atât valoarea parametrului, evenimentul cât și momentul confirmării evenimentului sunt înregistrate în baza de date pentru a putea fi consultate ulterior de utilizatorii cu drepturi.
Valorile parametrilor, ce au fost memorate în baza de date pot fi apoi vizualizate sub formă de grafice sau pot fi exportate pentru a fi importate în aplicații ce permit analize mai elaborate și prognoze statistice.
O altă funcționalitate ce o pune la dispoziție aplicația este corectarea/ajustarea valorilor parametrilor în cazul în care senzorul/traductorul corespunzator unui parametru monitorizat se decalibrează.
Din punct de vedere al securității, fiecare utilizator se autentifică printr-un nume de cont și parolă. În funcție de drepturile stabilite acestuia, îi sunt accesibile acele funcționalități care îi revin din setul de drepturi.
MODUL DE MONITORIZARE
3.1 Interfața utilizator
Aplicația Consolei este implementată pentru a rula sub mediul de operare Windows și în mod evident va folosi toate elementele de interfațare grafică cu utilizatorul: ferestre, meniuri, bară de unelte, bară de stare, liste, butoane, cadrane de vizualizare a informațiilor, dialoguri de interacțiune cu utilizatorul.etc.
3. Administrare Console
1.1. Configurare aplicatie utilizator
1.2. Configurare aplicatie administrator
Aplicația este prevăzută ca fiecare utilizator sau administratorul să-și poată salva setările de configurație proprii. În fiecare din submodulele pornite de utilizatori sau administrator în partea de jos se află un camp cu butoane pentru funcțiile de salvare, restaurare, creeare rezervă si renunțare.
Salvarea configurației. Orice modificare facută în configurația aplicației pentru a avea efect trebuie salvată. După modificarea setărilor utilizatorii sau administratorul pot trece la efectuarea operației de salvare prin apasarea butonului "Salvează".
Crearea fișierelor de rezervă. Pentru configurațiile salvate și probate se recomandă crearea unor fișiere de rezervă.
Restaurarea configurației. În cazul în care se salvează o configurație care apoi probată nu funcționează se poate încărca configurație de rezervă.
1.1. Configurare aplicație utilizator
Aplicația de consolă permite fiecărui utilizator să-și configureze graficele pentru vizualizarea mărimilor meteo. Configurația astfel construită se va încărca automat la înregistrarea fiecărui utilizator (Log-in).
1.2 Configurare aplicație administrator
Administratorul aplicației de la fiecare stație meteo, în plus față de utilizatori, va avea acces la setări de comunicație, setări pentru diferite tipuri de mesaje, date utilizatori și date stație meteo. Modulul de configurare al graficelor este identic cu cel pentru utilizatori.
Administratorul poartă răspunderea pentru toate setările din modulele de configurare accesabile doar administratorului.
2. Administrare mărimi consolă – SuperAdminConsole
2.1 Descrierea consolei de administrare
2.2 Funcțiile de bază în cadrul consolei de administrare
2.3 Administrarea mărimilor meteo
2.1 Descrierea consolei de administrare
Aplicația SuperAdminConsole se ocupă cu administrarea mărimilor meteo, proprietăților mesajelor, orarul mărimilor, domeniul de valori al mărimilor conține necesare operației de validare din cadrul aplicației Simin Console. Cu ajutorul acestei aplicații se pot efectua toate actualizările necesitate în cazul modificării structurii mesajelelor care trebuiesc transmise catre centrele regionale și configurarea rețelei de posturi pluvio aferente fiecărei stații meteorologice.
2.2 Funcțiile de bază în cadrul consolei de administrare
2.2.1 Pornirea consolei de administrare
2.2.2 Înregistrarea administratorului
2.2.3 Închiderea consolei de administrare
2.2.4 Meniurile consolei de administrare
2.2.5 Butoanele consolei de administrare
2.2.1 Pornirea consolei de administrare
Pornirea consolei de adminstrare se poate face in felul următor:
2.2.2 Înregistrarea administratorului
Înregistrarea administratorului la pornirea aplicației.
2.2.3 Închiderea consolei de administrare
Închiderea consolei de administrare se efectuează în următoarele moduri:
Se selectează butonul de închidere a consolei de administrare
Se selectează butonul general de închidere al oricărei aplicații.
2.2.4 Meniurile consolei de administrare
Meniurile consolei de administrare:
2.2.5 Butoanele consolei de administrare
Butoanele consolei de administrare:
Pentru realizarea administrării se vor folosi mai multe funcții care au corelație cu butoanele următoare:
2.3 Administrarea mărimilor meteo
2.3.1 Administrarea mărimilor meteo
2.3.2 Administrarea mesajelor produse de aplicația Simin Console
2.3.3 Administrarea orarelor de transmisie pentru fiecare mărime meteo
2.3.4 Administrarea posturilor pluvio aferente fiecărei stații meteorologice
2.3.5 Administrarea extremelor mărimilor meteo folosite la validările aplicației Simin Console
2.3.6 Administrarea grupurilor de mărimi meteo incluse în modulul Meteo View
2.3.1 Administrarea mărimilor meteo
Administrarea mărimilor meteo se va efectua folosind modulul "Mări
Pașii necesari pentru editarea unei mărimi:
1. Se selectează din listă, mărimea ce se doreste a fi modificată;
2. Se execută click pe butonul "Editez";
3. După modificarea valorilor dorite, se execută click pe butonul "Salvează".
2.3.2 Administrarea mesajelor produse de aplicația Simin Console
Pații necesari pentru adăugarea unui mesaj:
1. Se execută click pe butonul "Adaug";
2. În fereastra de dialog care apare introduceți numele mesajului apoi apăsați OK;
3. O altă fereastră de dialog va fi afișată care va solicita ID-ul mesajului. Introduceți-l și apăsați OK;
4. Veți primi un mesaj prin care vi se va reaminti să opriți și să reporniți aplicația și de asemenea să completați proprietățile mesajului.
Pentru editarea unui mesaj:
1. Se selectează din listă, mesajul ce se doreste a fi modificat;
2. Executati click pe butonul "Editez";
3. Efectuați modificările dorite după care apăsați "Salvez" (în cazul în care vă răzgăndiți, apăsați "Renuntă" iar modificările nu vor fi salvate).
2.3.3 Administrarea orarelor de transmisie pentru fiecare mărime meteo
Pentru fiecare mărime meteo în acest modul se pot configura urmatoarele caracteristici:
2.3.4 Administrarea posturilor pluvio aferente fiecărei stații meteorologice
Fiecare stație meteorogică are acordate mai multe posturi pluvio de la care sunt adunate date după care se transmit mesaje pluvio cu ajutorul aplicației Simin Console către centrele regionale.
2.3.5 Administrarea extremelor mărimilor meteo folosite la validările aplicației Simin Console
Aplicația Simin Console procedează la validarea mesajelor care trebuiesc transmise către centrele regionale.
Validarea se face prin compararea valorii cu care lucrează aplicația cu valorile extreme setate din modulul de validare în consola de administrare.
2.3.6 Administrarea grupurilor de mărimi meteo incluse în modulul Meteo View
În modulul "Meteo View" se poate configura structura modulului cu acelasi nume din cadrul aplicației Simin Console.
3. Rezolvare situații speciale – depănare
Pentru orice fereastră de eroare care apare, se notează datele importante apoi se închide fereastra respectivă.
MODUL DE SIMULARE A STAȚIEI AUTOMATE
4.1 Interfața utilizator
Modulul în cauză are menirea de a simula o stație automată ce este monitorizată de către modulul principal al proiectului „HydroMon”. Astfel interfața cu utilizatorul al modului de simulare a stației automate permite să simulăm prezența sau absența senzorilor, să introducem valori ale mărimilor măsurate prin intermediul traductorilor, să alegem tipul de traductor. De asemeni este permisă simularea lipsei de alimentare de la rețeaua de 220Vca, precum și incapacitatea stației de a răspunde la interogările sistemului de monitorizare.În același timp interfața ne furnizează și alte informații cum ar fi data și ora curentă, portul de comunicație serială activ, precum și starea buffer-ului de recepție corespunzător portului de comunicație serială.
4.2 Setarea datelor de intrare
Setarea datelor de intrare pentru modulul de simulare a datelor se face prin intermediul interfeței prezentate în rândurile de mai sus. Fiecăruia din cei maxim patru traductori care pot fi conectați la stația automată îi este atribuit
câte un control de tip
check box prin bifarea/debifarea căruia este făcut activ/inactiv traductorul corespunzător.
Pentru setarea valorilor traductorilor, valori care vor fi raportate către aplicația de monitorizare, sunt prezente câmpuri de editare ce permit introducerea de astfel de valori. De asemeni pentru fiecare traductor în parte este posibilă alegerea tipului acestuia dintr-o listă.
Dacă dorim sa simulăm faptul că o stație este în imposibilitatea de a răspunde la interogările aplicației de monitorizare este suficient să debifăm check box-ul corespunzator. În mod analog se procedează dacă se dorește simularea întreruperii alimentării stației cu energie electrică de la rețeaua de 220Vca.
REZULTATE EXPERIMENTALE
În cadrul laboratorului de Măsurări electrice, am studiat stația meteo cu ecran tactil WS-3650 care se compune dintr-o stație de baza (receptor), un senzor termo-higro (emițător la 868 MHz), un senzor de ploaie (emițător la 868 MHz), un senzor de vânt, un adaptor AC/DC și un pachet de programe pe CD-ROM, cu scopul de a analiza rezultatele furnizate de senzori.
Stația meteo WS 3650 este un model nou din gama La Crosse Technology, are ecran tactil și legatură la calculator.
Transmisia datelor de la senzori către consola este realizată cu unde de 868 MHz până la 100 m în spațiu liber. Măsurătorile anemometrului, pluviometrului și termo-higrometrului sunt transmise de emițătorul din termo-higrometru la consola stației, fiind acum și pluviometrul wireless.
Stația poate stoca 1750 rânduri de date cu posibilitatea reglării frecvenței citirilor de la 1 minut la 24 H. Software-ul din furnitură asigură prelucrarea și publicarea datelor masurate.
O caracteristică importantă, care depășeste capacitatea de afișare a ecranului LCD al stației meteo, este aceea de a permite, prin cablu și cu ajutorul software-ului, citirea tuturor datelor măsurate și afișate de timp și vreme sub forma unor pachete de date complete, reprezentarea grafică a evoluției acestora, atât pe calculator, cât și pe Internet.
Stația de bază este echipată cu un ecran tactil LCD și permite afișarea unui mare volum de date referitoare la ora exactă și vreme (de sus până jos), având la dispoziție un meniu de control cuprinzator:
Ora exactă și data, radiocontrolate DCF-77 Frankfurt
• Reglaj fus orar
• Presiunea atmosferica absolută/relativă intre 500 și 1100 hPa, afișată în hPa sau în Hg
• Histograma presiunii atmosferice pe 24 sau 72 ore
• Prognoza meteo cu trei icoane și tendința meteo cu săgeată
• Temperatura interioara/exterioara în ° C
• Umiditatea aerului interior/exterior în RH%
• Puntul de rouă și temperatură resimțită – Windchill
• Cantitatea de precipitații în mm pe ultimele 24 ore, pe ultima luna, volumul total
• Direcția vântului pe 16 sectoare în grade și viteza vântului între 0,1 și 50 m/s în m/s sau km/h, noduri, Beaufort
• 32 zone alfanumerice tactile permițând:
• afișarea tuturor minimelor și maximelor cu ora și data inregistrării,
• reglarea și activarea alarmelor la valorile mari și mici ai parametrilor
• alegerea unităților de măsură
• afișarea valorilor minime și maxime zilnice cu ora și data înregistrării
• afișarea istoricului ultimelor 150 de alarme cu ora și data înregistrării
• Valori minime și maxime cu posibilitatea punerii lor la zero
• Alarme la valorile mari și mici cu posibilitatea de activare și dezactivare pentru toți parametrii măsurați
• Memorie tampon pentru 1500 de alarme cu ora și data înregistrării
• Alarma de furtună reglabilă de utilizator
• Punere în funcție și reglare ușoară cu un ecran tactil interactiv
• Alegerea contrastului LCD
• Retroiluminare ecran în albastru
• Sonerie pentru validarea operațiilor pe ecran tactil și pentru alarme cu posibilitatea de activare/dezactivare,
• Adaptor AC înclus (recomandat la funcționare cu PC)
• Cablu de conexiune la PC
• Software complet inclus
Proiectul este realizat in programul Heavy Weather Pro3600, si are ca scop masurarea temperaturii, a presiunii si a vitezei vantului.
Stația de bază( Stația de recepție)
Stația de bază măsoară în mod independent temperatura din interior, umiditatea, cât și presiunea aerului dar și continuă să primească informațiile despre vremea de afară de la cei trei senzori( hidro-termic, de vânt, de ploaie). Împreună cu transmisiile radio prin DCFF77 în legatură cu timpul toate datele sunt afișate pe un larg ecran LCD cu touchscreen care este echipat cu tehnologie de fundal LED pentru o mai bună readaptare.
La unitatea de bază se folosesc 3 baterii de 1.5V tip AA sau adaptorul de curent AC/DC inclus în pachet.
Principalele setări ale softului Heavy Weather Pro 3600
După ce principalul program a fost pornit următoarea fereastra va apărea pe ecranul Pc-ului:
Din moment ce toate setările de bază au fost facute pentru utilizarea acestui soft, principala fereastră care este ușor modificată față de cea de pe ecranul LCD al unității de bază, nu va arăta nici o informație cu privire la vremea de pe unitatea de bază.
Pentru a intra în meniu faceți clik pe EXTRAS-OPTIONS.
În meniul OPTIONS următoarele setări pot fi făcute:
General
Selectarea limbii engleza, germana și franceza pentru afișare și istoria fișierelor.
Stația pentru vreme
Selectarea portului de comunicare COM1(COM 1 până la COM 8 poate fi selectat) prin care stația de bază este conectata la PC.
Calea directorului planificat să memoreze istoria datelor transmise de către unitatea de bază( de preferat cel în care este instalat și softul heavy weather pro 3600).
Setarea intervalului de inregistrare pentru stocarea istoriei fișierelor (1minut până la 24 de ore disponibil).
Resetarea configurației actuale de citire prin clic pe Reset. Un nou fisier de memorare va fi creeat și toate datele despre vreme vor fi citite la următoarea comunicare.
Directoarele:
Căile spre directoarele unde este instalat programul, modelele și fișirele grafice( pentru mai multe explicații despre aceste aspecte pot fi găsite în fișierele 7.0 Storage and Processing of History Data by use of the "Heavy Weather Pro 3600" Software).
Vizualizarea datelor curente despre vreme folosind softul Heavy Weather Pro 3600.
Dacă în timpul instalației de baza conexiunea portului COM cu PC a fost determinată , programul Heavy Weather Pro 3600 va recunoaște această conexiune în mod automat și va începe să transmită toate datele stocate în unitatea de bază ce au fost primite de la senzorii interni și externi.
Poza de mai jos arată principala fereastră a programului “Heavy Weather Pro 3600” după prima recepție de date de la unitatea de bază.
.
Initializare
Ecranul principal
Urmatoarea imagine este o imagine tipica dupa ce programul HWR se executa.
În figura de mai sus, sunt 2 ferestre principale. Cea din dreapta este fereastra diagramă care îți arată porțiunea actuală sau data actuală. Fereastra din stânga este coloana management, care îți permite să selectezi și să arăți de asemenea cum ai încarcat, redenumit sau șters istoricul, modelul sau graficele. Fereastra de administrare a fișierelor afișează fișierele corespondente în directorul C:\ Programs\HeavyWeather.
Stocarea și prelucrarea datelor folosind Software-ul "Heavy Weather Pro 3600"
Software-ul conține un element de program numit "Heavy Weather Review" (HWR) care servește ca instrument de analiză și vizualizare a datelor meteorologice.
Acest element de program HWR – care este integrat în programul "Heavy Weather Pro 3600" și nu este nevoie să fie pornit în mod individual – utilizează datele colectate, stocate într-un folder separat, pentru generarea de grafice și diagrame.
Afișajele grafice sunt complet configurabile de către utilizator. Toate graficele pot fi stocate și preluate pentru a fi utilizate mai tarziu, în orice moment. Din acest motiv, programul "Heavy Weather Pro 3600", înregistrează automat începând cu punctul curent de timp – toate datele de vreme transmise de la stația de bază într-un fișier (setarea default C:\Programs\Heavy Weather\history.dat).
Pentru aceasta, intervalele de înregistrare, prin intermediul elementelor de meniu Extras | Options , pot fi stabilite pentru intervale de timp de la 1 minut și până la 24 de ore și directorul de stocare poate fi ales ca favorit. În acest ultim caz, se recomandă totuși pentru a stoca programul, precum și fișierele în același director (default C:\Programs\Heavy Weather).
În caz că intervalele de depozitare ar trebui să observe aceasta – ca urmare a comunicării de masa de date meteorologice și transmisiei de înaltă frecvența între senzori, statia de baza și PC și înapoi – ar fi un timp întarziere. Prin utilizarea campului "Date", în colțul din stânga jos al ferestrei principale (de lângă "Vreme") toate datele meteorologice pot fi vizualizate, care sunt stocate într-un dosar istoric, împreună cu ora și data stocarii.
MANAGEMENTUL PROIECTELOR – ELEMENTE DE REFERINȚĂ
Introducere
Astăzi, mai mult ca oricând, schimbarea a devenit o permanență, o caracteristică a dinamismului vieții moderne. Frecvența și rapiditatea schimbărilor sunt, în fond, determinate de geneza noii societăți umane la care suntem deopotrivă martori și participanți. Și nu de puține ori aceste schimbări sunt și greu de ințeles și greu de acceptat, tocmai datorită entropiei care le însoțește. Pentru ca o schimbare, oricât de benefică ar fi, să prezinte “stabilitate”, “sigurantă” și să nu întâmpine opoziție și rezistență peste limitele firescului, sunt necesare cadrul și instrumentele adecvate punerii lor în operă. În condițiile în care în întreaga lume a capătat o importanță deosebită activitatea pe bază de proiecte, când inclusiv bugetele statelor se elaborează pe bază de proiecte, când instituțiile financiare susțin programe și proiecte, managementul prin proiecte a devenit una dintre cele mai actuale forme de manifestare a științei și artei manageriale.
Rezolvarea problemelor specifice genezei societății postindustriale a determinat ca derularea unor acțiuni complexe, pe bază de proiecte, să devină un adevarat mod de viață, crescând în dimensiuni și diversitate. Proiectele oferă participanților șansa de formare a noi abilități, constituie o provocare a liniilor de autoritate tradiționale, specifice structurilor organizaționale rigide și le supun la flexibilizare. O nouă profesie, aceea de manager de proiect, devine o realitate datorită cererii de profesioniști în acest domeniu. Managerul de proiect trebuie să știe că datorită specificului unei schimbări, organizația și oamenii cu care va lucra pot să manifeste rezistența și opoziție, să genereze sau să alimenteze diferite conflicte, că pot să apară interacțiuni foarte subtile ce pot perturba în mod serios derularea proiectului, fapt pentru care trebuie să utilizeze metode și tehnici adecvate. Managementul prin proiecte necesită o multitudine de cunoștințe și abilități, plecând în primul rând de la cunoașterea etapelor și fazelor ciclului de viață ale unui proiect, elemente fundamentale care vor fi prezentate succint în continuare.
6.2. Inițierea, definirea și conceperea proiectelor
În această primă și fundamentală etapă trebuie rezolvate urmatoarele categorii de probleme esențiale:
Selectarea managerului de proiect
A fi manager de proiect înseamna asumarea în mod conștient a unei funcții care nu oferă o situație stabilă, ci una tensionată, determinată de faptul că acest rol implică exercitarea unor atribuții manageriale într-un mediu. Principala diferență față de funcțiile manageriale dintr-o organizație considerată stabilă, cu o ierarhie fixată pentru un interval de timp mai mare, constă în faptul că funcția de manager de proiect este temporară, doar pe durata derulării proiectului, după care urmează de obicei reîntoarcerea la funcția de bază. Selectarea managerului de proiect trebuie să se facă având în vedere o serie de abilități, cunoștinte și experiențe specifice acestui rol foarte solicitat, cerințe care le vom prezenta succinct în subcapitolul 1.8.
b) Identificarea sponsorului proiectului
De la început trebuie să fie foarte clar pentru managerul de proiect cine își asuma rolurile de sponsori managerial și financiar. În mod special sponsorul managerial trebuie să-l sprijine și să-l împuternicească pe managerul de proiect de a lucra în această funcție. Din momentul în care organizația acceptă managementul de proiect ca pe o componentă importantă a managementului său, atunci trebuie gasită și posibilitatea de a obține sprijin din partea managementului superior, încă de la bun început, pentru eforturile managerului de proiect.
Referitor la sponsorul financiar, este clar că acesta este reprezentat de una sau mai multe persoane juridice sau chiar persoane fizice.
c) Identificarea clienților și utilizatorilor proiectului
Managerul de proiect trebuie să identifice cine sunt clienții și cu cine trebuie să mențină contactul principal din momentul în care încep să se deruleze relațiile de lucru. Nu trebuie ignorat faptul că unele proiecte au și potențiali clienți în interiorul organizației respective, care se alatură astfel clienților din exterior și care au determinat prin solicitarea lor declanșarea proiectului respectiv. Fiecare client are propria sa percepție referitoare la performanțele proiectului, percepțiile diferite generând anumite situații conflictuale.
d) Selectarea nucleului echipei de proiect
Se recomandă ca managerul de proiect să procedeze la aceasta selecție împreună cu sponsorul proiectului și cu managerii persoanelor identificate ca având cele mai adecvate abilități pentru îndeplinirea unor roluri solicitate de cerințele proiectului respectiv. În afară de nucleul echipei, se recomandă ca managerul de proiect să solicite uneori și sprijinul altor persoane pe care trebuie să le trateze ca și cum ar face parte din echipa tot timpul, chiar dacp ei sunt implicați doar ocazional.
Deoarece membrii echipei pot să provină din compartimente diferite ale aceleeași firme sau chiar din firme diferite, managerul de proiect trebuie să se aștepte la apariția unor dificultăți, ca de pildă:
necesitatea găsirii pe baza abilităților de comunicare interpersonală, a unor soluții pentru antrenarea oamenilor, în situații caracterizate frecvent prin criza de timp;
situații instabile determinate de schimbarea priorităților unora dintre membriii echipei de proiect, schimbări determinate de către managerii de linie a acestora;
realizarea cu greutate a unui climat deschis, propice schimbului de informații;
caracterul eterogen, ce îngreunează formarea unei identități a echipei care să se manifeste ca o entitate ce învață mereu și nu doar ca o mulțime de persoane;
conflicte generate de rețeaua de contacte care se stabilesc între fiecare membru al echipei și diferite alte persoane și grupuri cu care proiectul vine în contact.
e) Stabilirea structurii organizaționale de proiect
Stabilirea structurii organizaționale constituie un factor capital în reușita unui proiect, fapt pentru care, în funcție de complexitatea și dimensiunea proiectului și în raport cu avantajele și dejavantajele prezentate de anumite tipuri de structuri se va adopta formula cea mai adecvată. Astfel, se vor analiza cele trei tipuri de structuri adecvate managementului proiectelor și anume structura funcțională, structura autonomă de proiect și structura matricială. În cele mai multe cazuri, se utilizează totuși controversata structura matricială prin una dintre cele trei forme practice de aplicare.
f) Managementul factorilor care influențează derularea proiectelor
De la început, trebuie luat în considerare orice factor (stakeholder), persoana fizică sau instituție, care poate influența într-un anumit mod derularea proiectului respectiv. Dacă managerul de proiect nu (re)cunoaște sau nu cooperează cu acești factori se expune la un risc foarte serios, deoarece un factor ignorat poate să forțeze la un moment dat viziunea asupra proiectului sau să inducă anumite schimbări în planul proiectului. Mulți factori au veritabile cunoștințe și experiențe și dacă se va apela la abilitățile acestora, implicându-i în rezolvarea unor probleme încă de la începutul proiectului, ei vor raspunde pozitiv și chiar pot să fie cooptați într-o formă extinsă a echipei de proiect pentru un anumit timp. R. Burke arăta ca principalele categorii de factori care pot fi interesați în derularea unui proiect sunt: inițiatorul, proprietarul, susținătorul, clientul, utilizatorul, managementul superior al firmei care realizează proiectul, sponsorul, managerii funcționali, șefii ierarhici, furnizorii, sistemele suport și contractorii, cetățeni, sindicate, grupuri de lobby, asociații, fundații, mijloace mass-media, organisme de protecție a vieții, sănătății și mediului înconjurător.
g) Managementul riscurilor
Orice eveniment care poate împiedica realizarea proiectului și îndeplinirea așteptărilor clienților, utilizatorilor și a factorilor interesați în derularea acestuia, orice poate merge rău și care poate să amenințe proiectul este considerat un risc potențial și nu trebuie ignorat. În situația în care se produce totuși acel eveniment nedorit, înseamnă că riscul a devenit în fond o realitate și trebuie tratat ca un rezultat al derulării proiectului.
Managementul riscurilor este procesul referitor la identificarea, analiza și adoptarea unor acțiuni de raspuns la evenimente nesigure, pe întreg parcursul ciclului de viață a unui proiect, pe baza urmatoarelor două componente: (a) identificarea și evaluarea riscurilor și (b) monitorizarea riscurilor. Managementul riscurilor trebuie: să înceapă odată cu definirea proiectului și să continue în etapele următoare; să fie în atenția tuturor membrilor echipei de proiect; să dețină o baza de date cu riscurile asociate proiectului.
h) Conceperea obiectului proiectului respectiv
Echipa de proiect sau alta echipă care va avea sarcina conceperii și proiectării obiectului proiectului, va recurge la metode și tehnici care să asigure optimizarea raportului performanța – cost. În acest context, analiza și ingineria valorii și reengineering-ul constituie doar două dintre cele mai eficiente căi de (re)proiectare a obiectului unui proiect.
Astfel, analiza și ingineria valorii poate fi aplicată în diferite etape ale ciclului de viața al unui produs sau serviciu, constituind o componență importanța a ingineriei concurențiale.
Pe de altă parte, reengineering-ul reprezintă cea mai noua strategie managerială de reinventare și reproiectare a intreprinderii tradiționale sau a unor procese ale acesteia, în contextul determinat de profundele schimbări tehnice, economice și sociale specifice zilelor noastre.
6.3. Planificarea proiectelor
Planificarea este un proces dinamic și continuu ce îi dă managerului de proiect posibilitatea de a fi foarte activ pe toată perioada derulării proiectului și trebuie să asigure un echilibru între întreg și parte, între sintetic și analitic. De aceea trebuie reținut următorul aspect fundamental și anume că: Planificarea se termină doar odată cu finalizarea proiectului!
Iată care sunt câteva dintre principalele aspecte ce trebuie tratate în etapa de planificare:
a) Analiza structurii lucrărilor elementare
Un mijloc de prezentare într-o manieră inteligibilă a lucrărilor ce caracterizează ansamblul proiectului constă în descompunerea acestuia pe mai multe niveluri și în mai multe elemente, ceea ce facilitează procesul de organizare și conducere a proiectului. Asfel, se recurge la utilizarea unor structuri arborescente denumite diagrame de structură a lucrărilor elementare ale proiectului (PBS-Project Breakdown Structure). În practică, cele mai utilizate și recomandate criterii de descompunere a unui proiect sunt următoarele:
după componentele produsului sau serviciului respectiv (PBS-Product Breakdown Structure);
după complexitatea muncii caracteristice proiectului (WBS-Work Breakdown Structure);
după participanții la derularea proiectului (OBS-Organization Breakdown Structure);
după resursele necesare derulării proiectului (RBS-Organization Breakdown Structure);
după costurile necesare diferitelor componente ale proiectului (CsBS-Breakdown Structure).
Utilizarea acestor diagrame are următoarele avantaje:
oferă posibilitatea estimării rapide a costului proiectului, facilitând stabilirea bugetelor pe departamente, puncte de lucru, subcontractanți, precizia estimărilor crescând o dată cu numărul de niveluri;
reduce apariția unor suprapuneri care cauzează conflicte;
micșorează posibilitatea reluării unor analize care sunt costisitoare.
b) Stabilirea etapelor și activitătilor principale ale proiectului
Se recomandă utilizarea combinată a următoarelor două modalități de a planifica un proiect, ambele fiind necesare și anume:
de sus în jos (top-down), ce constă în identificarea principalelor categorii de activități caracteristice proiectului.
de jos în sus (bottom-up), ce constă în identificarea tuturor sarcinilor ce trebuie indeplinite.
c) Stabilirea responsabilităților în etapele principale ale proiectului
Prin acțiunea de ownership, managerul de proiect trebuie să-i convingă pe anumiți membri ai echipei de proiect, chiar pe toți dacă este necesar, să accepte rolul de responsabil al uneia sau al mai multor etape principale. Împuternicirea și delegarea de autoritate va determina o mai bună organizare și conducere a proiectului, sprijinirea efectivă a managerului de proiect și formarea unor viitori manageri de proiect.
d) Stabilirea jaloanelor proiectului
Jaloanele (milestones) sunt definite în mai multe moduri, printre care și acela de puncte de verificare, constatare și validare a îndeplinirii anumitor părți din cadrul proiectului. Jaloanele ne indica faptul că ceva important, special, ar fi trebuit să se întâmple sau este pe cale să se intâmple.
e) Programarea activităților și alocarea resurselor
Programarea derulării activităților unui proiect este condiționată de disponibilitatea unor resurse la un moment dat, fapt care determină următoarele trei situații:
Programarea în contextul unui fond de timp limitat, aplicabilă în următoarelor cazuri: când proiectul poate suferi penalizări dacă nu se respectă anumite condiții temporale; când proiectul face parte dintr-un program sau reprezintă un subproiect al unui proiect mai mare și constituie o componentă critică.
Programarea în contextul unor resurse limitate, caracteristică unor cazuri precum: atunci când se lucrează într-un spațiu îngust ce limitează numărul de lucrători; dacă normele de protecția muncii limitează numărul de persoane dintr-o anumită zonă; aplicarea unor restricții de acces ce afectează mișcarea persoanelor și materialelor.
Programarea activităților în contextul ambelor categorii de restricții, mixtura a cazurilor expuse anterior.
Planificarea derulării unui proiect trebuie să apeleze, cum este și firesc, la tehnici și instrumente moderne. Astfel, utilizarea produselor software dedicate managementului proiectelor este o condiție a reușitei acestei acțiuni.
f) Asigurarea unei comunicări eficiente
Comunicarea este un liant care susține împreună toate componentele unui proiect. Lipsa sau deficiențe ale acestui liant reprezintă sursa principală de conflicte și greșeli. De aceea, încă din etapa de planificare, managerul de proiect trebuie să acorde importanța cuvenită problemelor de comunicare și anume:
să acționeze simultan pe baza celor două concepte de luptă contra perturbațiilor: feed-before și feed-back;
să ducă o veritabilă politică a ușilor deschise;
să solicite să i se prezinte verbal anumite probleme cu aceeași acuratețe folosită în rapoartele scrise;
să lucreze cu propria echipă, dar și cu el insuși, pentru a crea un climat favorabil schimbului de informații;
să evalueze performanța subordonaților nu pentru a avea motive de penalizare, ci pentru îmbunătățirea efectivă a situației constatate.
Pentru o comunicare eficientă, managerul de proiect trebuie să decidă ce întâlniri sunt importante pentru o bună derulare a proiectului, ca de pildă:
intâlniri particulare cu sponsorul proiectului și cu fiecare membru al echipei de proiect;
intâlniri cu toată echipa pentru evaluarea derulării proiectului;
intâlniri cu beneficiarii, furnizorii și diverși factori interesați în derularea proiectului.
6.4. Derularea proiectelor
Eficiența realizării unei schimbări este determinată în mod radical de execuția proiectului, fapt pentru care trebuie abordate cu responsabilitate următoarele aspecte:
a) Lansarea în execție
După finalizarea procesului de planificare, managerul de proiect va trebui să organizeze o reuniune specială dedicată lansării în execuție a proiectului. Pentru aceasta, este necesară o pregătire deosebită atât din partea sa, cât și din partea echipei pe care o va conduce. Lansarea proiectului este un eveniment foarte important care trebuie să genereze o primă și puternică impresie, să fie un moment mobilizator și să determine o stare de spirit favorabilă derulării active a proiectului. De aceea, sponsorul și managerul proiectului au un rol foarte important și la aceasta reuniune.
Monitorizarea și stabilirea acțiunilor de corecție
Una dintre cele mai importante acțiuni, pe care trebuie să o intreprindă managerul de proiect, este obținerea de noi informații după ce proiectul a fost lansat în execuție. Această acțiune trebuie desfășurată cu responsabilitate deoarece anumite mecanisme de introducere a unor informații pot acționa cu intenția vădită de a determina modificări asupra programului de lucru, a motivației echipei, a calității muncii. De aceea, managerul de proiect trebuie să fie întotdeauna pregătit pentru a contracara astfel de situații, fapt ce necesită o muncă suplimentară de informare și de reamintire permanentă a echipei de a se mobiliza imediat în aceste momente. În acest context, managerul de proiect trebuie să obțină informații prin contact direct și pe bază de rapoarte scrise.
Pentru corectarea situațiilor anormale identificate prin procesul de monitorizare, se poate recurge la o serie de acțiuni de corecție, precum: reprogramarea unor activități, reprogramarea unor jaloane, intensificarea ritmului de lucru la anumite activități, alocarea unor resurse suplimentare.
Reevaluarea riscurilor
Pe tot parcursul derulării proiectului, managerul de proiect trebuie să manifeste o atenție deosebită referitoare la:
riscurile identificate care se pot produce și care pot determina anumite pierderi;
riscuri noi, care nu au fost identificate inițial;
riscuri care și-au schimbat parametrii;
riscuri care nu sunt percepute ca fiind importante pentru o perioadă mai mare de timp, dar care pot mocni și izbucni la un moment dat.
Este necesar ca la fiecare reuniune de lucru a echipei de proiect, managerul de proiect să treacă în revista riscurile specifice proiectului, cu toate că acestea trebuie să fie în atenția fiecărui membru al echipei și să facă parte din munca sa de zi cu zi. Revizuirea riscurilor este o activitate a echipei și dacă se consideră necesar se poate apela și la experiența altor persoane, chiar dacă nu sunt implicate direct în derularea proiect.
d) Identificarea și rezolvarea problemelor speciale
Managerul de proiect nu are autoritatea de a rezolva orice problemă care apare pe parcursul derulării proiectului și de aceea este esențială stabilirea clară a nivelurilor ierarhice și a responsabilităților pentru rezolvarea unor probleme speciale. O problemă specială este un eveniment, care prin acțiunea lui amenință integritatea proiectului sau/și a altor proiecte și care pentru că nu poate fi rezolvat de către managerul de proiect necesită intervenția top-managementului.
e) Rezolvarea conflictelelor
Orice situație în care conducerea este temporară, cum este și cazul proiectelor, generează conflicte. Acestea rezultă oarecum natural, din diferențele de comportament organizațional al indivizilor care provin din grupuri funcționale diferite. Astfel:
managerul de proiect are o altă perspectivă asupra proiectului decât managerii funcționali ai membrilor echipei, aceștia din urmă fiind priviți ca manageri alocatori de resurse umane pe toată durata proiectului;
managerul de proiect operează într-un mediu în care schimbările sunt constante și rapide, pe când managerul funcțional lucrează într-un mediu oarecum mai stabil, mai previzibil și de aceea trebuie atenuată diferența dintre cele două medii pentru a avea succes.
O mare parte din timpul managerului de proiect poate fi ocupat cu contracararea crizelor izvorâte din conflicte. Multe conflicte apar atunci când rolurile și responsabilitățile nu sunt definite clar și totodată trebuie știut că cel mai greu de rezolvat sunt conflictele de personalitate.
f) Gestionarea timpului de lucru
De cele mai multe ori, performanțele slabe și dificultățile sunt determinate de utilizarea necorespunzătoare a fondului de timp disponibil. Datorită unor multiple cauze, mai ales de ordin subiectiv, se înregistrează imense pierderi de timp. În acest context, gestionarea timpului de lucru într-un proiect este de o mare importanță, știind că una dintre coordonatele pe care trebuie să se înscrie proiectul este timpul.
De aceea, managerul de proiect trebuie să fie conștient că: timpul este resursa cea mai valoroasa a carei pierdere este iremediabilă rezultatele depind de modul în care fiecare membru al echipei de proiect își gestionează timpul; trebuie să manifeste înteres față de modul în care fiecare membru al echipei își folosește timpul, exemplul sau personal va avea o influență importanța asupra celorlalți.
6.5. Finalizarea proiectelor
a) Identificarea perturbațiilor specifice finalului unui proiect
Un proiect este o intreprindere temporară și unică, de aceea, finalizarea sa trebuie tratată cu mare atenție deoarece pe masură ce proiectul se apropie de sfarșit o serie de factori perturbatori pot deturna lucrarile de la cursul lor firesc tocmai atunci când managerul de proiect se gandește la predarea proiectului. Pentru anticiparea unor situații nefavorabile, este necesar ca managerul de proiect să cunoască simptomele, cauzele și remediile unor perturbații care pot afecta în mod serios finalizarea proiectului. Iată de pildă următorul exemplu:
Simptom: reluarea unor activități și munca suplimentară.
Cauze: schimbări de ultimă ora care pot afecta planul proiectului; un management deficitar al factorilor interesați în derularea proiectului.
Remedii: neacceptarea de către managerul de proiect a unor schimbări nefundamentate; considerarea schimbărilor respective ca o continuare a proiectului.
b) Predarea și acceptarea proiectului
Procesul de predare și acceptare a unui proiect se poate desfășura pe baza unui checklist întocmit de comun acord de către managerul de proiect, client și utilizatori. Acest checklist va trebui să evidențieze principalele probleme ce trebuie clarificate în această etapă finală, precum:
lucrările proiectului în concordanță cu structura lucrărilor elementare;
rezultatele obținute în concordanță cu standardele de calitate în vigoare;
activitățile necritice care încă nu au fost finalizate, dar care nu afectează în mod esențial termenul final și calitatea rezultatelor proiectului;
programe de instruire a reprezentanților utilizatorilor;
stabilirea unui organism managerial care să sprijine finalizarea, predarea și acceptarea proiectului;
identificarea unor proiecte care ar putea continua și dezvolta ideea respectivă;
implicarea și eventualele responsabilități post-proiect din partea managerului și echipei de proiect;
sustenabilitatea proiectului.
c) Reuniunea de finalizare a proiectului
Ca și în cazul reuniunii de lansare a proiectului, managerul și echipa de proiect trebuie să se pregătească în mod deosebit pentru că acesta este momentul ce încununează efortul depus pe parcursul unei perioade tensionate. Finalizarea unui proiect este caracterizată de cele mai multe ori de următoarele două reuniuni: reuniunea de pregatire a finalizării proiectului și reuniunea propriu-zisă de finalizare a proiectului.
Una dintre întrebările pe care și le formulează atât managerul cât și fiecare membru al echipei după finalizarea proiectului este: “trebuie să revin la activitățile curente sau voi avea oportunitatea de a lucra într-un alt proiect?” Indiferent de răspunsul la această întrebare, fiecare trebuie să privească în viitor ca un potențial manager de proiect, deoarece experiența dobândită este de o deosebită valoare pentru însăși viața fiecaruia.
6. 6. Leadershipul în proiecte: cerințele esențiale
Managementul și leadershipul sunt două procese complementare, care trebuie aplicate simultan și continuu.Conducătorul unui proiect trebuie să fie manager și leader în același timp din următoarele considerente:
Managementul este arta și stiinta de a-i determina pe oameni să facă „acel ceva” de care conducătorul proiectului este convins că trebuie făcut. Managementul controlează oamenii îndreptându-i spre direcția corectă.
Leadership-ul este arta și stiința de a-i face pe oameni să-și dorească să facă „acel ceva” despre care conducătorul de proiect este convins că trebuie facut. Leadership-ul motivează oamenii prin satisfacerea nevoilor umane de baza. De obicei un manager are o viziune pe termen scurt sau mediu, el stabilindu-și cum și când trebuie să facă ceva, el planifică , rezolvă, întreține, controlează, acceptă, impune. Însă un leader are o viziune pe termen lung, el stabilește direcția, ce și de ce să se facă ceva, inspiră, dezvoltă, motivează, schimbă și convinge. Conducătorul unui proiect trebuie să fie în același timp:
un leader în transformare care aplică un leadership carismatic (leaderul inspiră și provoacă sentimente profunde);
un leader în fapt care aplică un leadership de tip managerial (leaderul motivează, convinge și recompensează).
Leadership-ul poate induce o anumită stare mentală care influențează productivitatea și calitatea, succesul propriu-zis al proiectului fiind direct dependent de un leadership optim.
Există șase stiluri de leadership:
autocratic(cu două alternative);
consultativ (cu două alternative);
democratic;
laisse-faire (se fac de la sine).
De asemenea, se poate vorbi despre un continuum de la situația când conducătorul proiectului ia toate deciziile pe cont propriu la situația când acesta lasă membrii echipei să decidă ei însăși. Leaderul de proiect trebuie să uzeze de toate cele șase stiluri în directă concordanță cu un anumit context.
Leadership-ul împărtășit este foarte important în managementul proiectelor deoarece înseamnă implicarea tuturor membrilor echipei în luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, acceptarea unei responsabilități reale, nu numai cea a conducatorului de proiect.
De exemplu, fiecare etapă „cheie” sau sarcină poate fi deținută de unul dintre membrii echipei cărea acceptă rolul de „deținător cheie de etapă”. Această responsabilitate este foarte importantă pentru a fi sigur că treaba este facută la timp, dându-ți de asemenea sentimentul proprietății.
Leaderul de proiect trebuie să aplice anumite tactici de leadership pentru a-i influența pe ceilalți: membrii echipei de proiect, stackholders și chiar top managementul, pentru a obține suportul acesta cu privire la convingerea logica ideii inspirate, implicare, atracție, favoruri personale, schimbări, cualiții, stres și cerințe legitime. Managerul de proiect trebuie să știe cum să aplice toate acestea pentru ca tacticile anterior amintite să fie eficiente. Astfel US ARMY Handbook, la secțiunea de leadership militar, recomandă anumite principii și puncte cheie pentru a obține performanța în leadership.
Abilitatea de a negocia este una dintre aptitudinile importante cerute de leaderul de proiect. Conflictul este procesul care debutează atunci când una dintre părți percepe faptul că cealaltă este frustrată sau faptul că frustrarea poate deveni propria ei îngrijorare. Există conflicte neluate în calcul de la inceput, priorități, opinii tehnice, costuri desfășurate de-a lungul tuturor fazelor unui ciclu de viață al proiectului.
Ca și leader conducătorul proiectului trebuie să negocieze și să rezolve (dezamorseze) conflicte luând decizii prompte bazate pe următoarele principii:
separarea oamenilor de problemele propriu-zise;
concentrarea asupra interesului și nu a poziției;
descoperirea opțiunilor în vederea unui caștig reciproc, echilibrat încercând întotdeauna să găsească și să respecte o înțelegere imparțială;
insistarea în folosirea criteriilor obiective și nu a acelora subiective.
Activitățile importante pentru a dobândi un leadership eficace sunt orientate în vederea satisfacerii nevoilor de baza ale proiectului. Aceste nevoi se împart în:
a) Nevoile membrilor echipei de proiect
Orice persoană poate să nu se implice efectiv în sarcinile proiectului dacă nevoile sale individuale de bază , nu sunt satisfăcute. Piramida lui Maslow trebuie să fie un ghid permanent pentru un manager de proiect. Câteva dintre acțiunile importante de leadership, orientate către membrii echipei de proiect, sunt următoarele:
stabilirea clară a targeturilor personale
confirmarea tuturor responsabilităților
întâlniri succesive de discuții
descoperirea aptitudinilor personale și experiența trecută
stabilirea nevoilor de training, perfecționare, bazate pe cerințe specifice
încurajarea creativității și inovației
înțelegerea obiectivelor personale și stabilirea priorităților
antrenarea dezvoltării aptitudinilor fiecăruia
aprecierea performanțelor individuale
recompensarea succesului personal
b) Nevoile echipei de proiect
Membrii echipei de proiect trebuie să lucreze și să interacționeze dintr-un singur punct al responsabilității, numit manager de proiect, pentru a fi eficace și eficient. Câteva dintre acțiunile de leadership orientate către nevoile echipei de proiect, sunt următoarele:
crearea unei identități a echipei prin clarificarea scopului și a obiectivelor
selectarea unei structuri adecvate în organizarea proiectului, dacă este necesar
definirea rolurilor și responsabilităților și confirmarea acceptării acestora
construirea încrederii și inspirarea unei bune colaborari între membrii echipei de proiect
implicarea în procesul decizional al echipei și susținerea deciziilor bune ale acesteia
implicarea în evaluarea riscului
evaluarea performanței echipei
evitarea/rezolvarea conflictelor și animozităților
recunoașterea efortului depus și celebrarea succesului obținut de echipă
c) Nevoile stakeholders
Stakeholders vor fi considerați ca fiind acei indivizi care vor manifesta un interes în timpul derulăriii proiectului. Unii sunt direct interesați de veniturile proiectului sau de rezultatele intermediare, alții vor susține sau nu proiectul deoarece pot fi afectați pozitiv sau negativ de proiectul în sine.
Câteva dintre acțiunile importante de leadership orientate către nevoile stakeholders, sunt următoarele:
identificarea și confirmarea cerințelor și așteptărilor
confirmarea termenelor și constrângerilor
stabilirea autorității
implicarea în anumite activități și/sau decizii
cererea de suport cănd este necesar
menținerea angajamentelor prin contracte
încurajarea feedbackului
implicarea clientului/utilizatorului în stabilirea listei finale de cerințe
evaluarea performanței
STUDIUL DE CAZ: IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM METEOROLOGIC INTEGRAT ÎN MUNICIPIUL IAȘI
7. 1 Titlul proiectului
Denumirea proiectului este:
IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM METEOROLOGIC INTEGRAT ÎN MUNICIPIUL IAȘI
În cadrul acestui proiect se va achiziționa o stație automată de monitorizare a parametrilor meteorologici ( suport fizic și echipamente), un sistem de comunicații și software , un sistem de achiziție, transmitere și afișare date , instruire , piese de schimb și consumabile.
7. 2 Localizarea proiectului
În 1990, Institutul Meteo – France propune o colaborare cu țările din Europa Centrală și de Est (proiectul ALADIN – Aire Limitée Adaptation dynamique Développement InterNational) în domeniul prevederii numerice a vremii, cu scopul de a dezvolta un model numeric de prevedere a vremii, care să fie integrat pe domenii mici, la rezoluții înalte. Din 1992, IMH a fost transferată în administrarea Regiei Autonome „Apele Române”, schimbandu-și denumirea în „Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie” (INMH). Din 1997, modelul „ALADIN” devine operațional, iar în 1998 ia start programul de automatizare a sistemului național de comunicații meteorologice.
Fig. 7.1. Radarul meteorologic Doppler.
În 2000, la București și Iasi sunt date în exploatare două radare meteorologice de tip Doppler și sunt instalate primele 12 stații meteorologice automate. În același an se implemetează și se dă în exploatare Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date Relaționale ORACLE, sistem menit să înlocuiască Sistemul Național de Gestiune a Bazelor de Date Meteorologice (la care s-au folosit produsele infomatice dBASE și FOXPRO). După desprinderea de INMH a activității de hidrologie, în 2003 se finalizează proiectul „SIMIN”, care a urmărit în primă fază modernizarea infrastructurii de meteorologie ce cuprindea 60 de stații automate, o rețea de detecție a fulgerelor și 5 stații meteo prevăzute cu radare meteorologice de tip Doppler în bandă S. Prin Legea 216 din 24 martie 2004, ia naștere Administrația Națională de Meteorologie (ANM), dată fiind reorganizarea companiei naționale „Institutul Național de Meteorologie, Hidrologie și Gospodărire a Apelor”.Prin extinderea lui, Iașul este legendara urbe a celor 7 coline Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatul Culturii (curtea domnească) și str. Costache Negri (Ulița Veche).
Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata și parțial Nicolina și Păcurari; în a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Orașul are ca suburbii câteva localități care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă așezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări urbane: Dancu, Tomești, Ciurea și Lunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse în zona metropolitană, alături de alte localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava, Valea Lupului și Breazu. În urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități sunt astăzi practic unite cu orașul.
7. 3 Obiectivele proiectului
Principalele obiective generale în cadrul acestui proiect sunt:
– creșterea performanței și operativității
– reducerea riscurilor (un serviciu vital)
– anticipare eficace
– detecție promptă
– precizie sporită
– protecția vieții și a proprietății
– supravegherea permanentă
Principalele obiective strategice in cadrul acestui proiect sunt:
– modernizarea înfrastructurii Serviciului Meteo National (un sistem eficient)
– creșterea performanței și a ofertei de produse meteo (un obiectiv vital)
– completarea sistemului de securitate național
– constituirea ca sursă de servicii și stabilitate regională
– atingerea performațelor /criteriilor UE și NATO
7. 4 Relevanța proiectului
7.4.1 Relevanța proiectului față de obiectivele și prioritățile unui program
Cererea publicului pentru informații meteorologice este foarte mare. Pe langă acest lucru, cererile de informații meteorologice sunt de asemenea de interes în diverse aplicații, de exemplu, climatologia aplicată în mediul urban. Considerăm totodată propunerea relevantă în condițiile și constrângerile specifice țării date de cerințele integrarării în aria europeană de cercetare, respectiv de atingerea unui nivel corespunzător din punctul de vedere al compatibilității și competitivității cercetării naționale cu proiectele și programele Uniunii Europene. Proiectul răspunde unei necesități vitale privind siguranța vieții.
Obiectivul studiat, stația meteorologică este situată în orașul Iași .Sistemul Informațional Meteorologic Integrat Național a fost creat pentru modernizarea prelucrării datelor obținute de la senzorii instalați în teritoriu, în vederea furnizării de date meteo și hidrologice în timp util beneficiarilor, factorilor de decizie din agricultură, protecție civilă,transporturi rutiere, aeriene, fluviațile, maritime și altor activităția căror prognoză meteo este absolut necesară. Prin SIMIN se anticipează fenomenele ca inundații, ploi de gheață, cantitățile de precipitații, trăsnete, vijelii, formarea poleiului, ceața și alte fenomene de risc. Prin acest program România a devenit Centrul Meteorologic regional, care asigură gradul de performantă cerut de UE și NATO.
În ceea ce privește modernizarea sistemului informațional meteorologic, hidrologic și pentru gospodărirea apelor există în derulare un pachet de 3 proiecte: SIMIN, DESWAT și WATMAN aflate în diverse stadii de realizare. Cu ajutorul acestora se poate monitoriza evoluția parametrilor care caracterizează factorii de mediu și se pot face previziuni cu privire la evoluția acestora. Sunt în curs de implementare sistemul DESWAT (45 milioane USD) care va cuprinde, în final, un număr de 650 de stații automate, care vor putea măsura nivelul râurilor și o platformă de modele hidrologice pentru avertizarea viiturilor și a zonelor potențial inundabile, precum și proiectul WATMAN (180 milioane USD) care include completarea monitorizării barajelor, lacurilor de acumulare și marilor captări de ape, un sistem integrat de alarmare.
Rețeaua de masurători meteo este în curs de retehnologizare cu stații automate , ca și stații de radare naționale.
Beneficiarii proiectului
a) Beneficiari direcți
a.1) Solicitantul proiectului: Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie
Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie va avea capacitatea de operare pentru următoarele activități:
Integrarea informațiilor radar cu ale altor senzori meteorologici
Control și stocare automată de date
Cele mai noi instrumente software
Platforme de modelare numerică
Prognoză pe termen scurt și lung
Facilități de diseminare
Extindere ofertă comercial
a.2) Grupul țintă este reprezentat de :
Stația meteorologică din Municipiul Iași, prin salariații care vor asigura exploatarea sistemului
b) Beneficiari indirecți
Canale mass-media
Consiliul Județean Iași
Prefectura Iași
Agentia Națională pentru Protecția Mediului
Monitoring meteo operațional
Estimări și scenarii climatice
Anticipări fenomene excesive
Prognoza pe debite de râuri
Prognoza poluarii potențiale
Agenția de intervenții pentru Agricultură
Monitoring agro-meteo
Supraveghere stare de vegetație
Prognoză grindină avertizare timpurie
Monitoring secetă
Populația
Alți utilizatori
Energetica
Telecomunicații
Construcții
Turism
Sănătate
Educație
Agentia Naționala de Transporturi
Prognoză furtuni severe
Prognoză cantitate precipitații
Condiții de polei drumuri
Condiții formare/rudicare ceată
Turbulențe, vijelii, rafale
Inspectoratul Județean de Urgențe
Agentia Națională de Aparare
Unități Militare
Poliția
Jandarmeria
Reprezentanți ai Administrației publice locale
Managementul informațiilor de urgență
Anticiparea fenomenelor meteo periculoase
Detecția incendiilor forestiere/ tehnologii
Detecție fulgere și anticiparea trăsnetelor
Prognoza alunecărilor de teren
Prognoza de propagare poluanți
Argumentarea selectării grupului țintă
Activitatea de meteorologie reprezintă ansamblul acțiunilor destinate supravegherii permanente și cunoașterii mediului aerian prin observații și măsurători specifice privind starea și evoluția vremii, necesară pentru dezvoltarea social-economică a Romaniei.
Activitatea de meteorologie este de interes public național și se desfășoară în condițiile prezenței legi și în concordanță cu recomandările Organizației Meteorologice Mondiale, organism specializat al Organizației Națiunilor Unite, cu acordurile încheiate de această organizație cu alte organizații internaționale, precum și cu prevederile convențiilor internaționale în domeniu la care România este parte. Activitățile de meteorologie, au ca scop protecția meteorologică a vieții și a bunurilor și se realizează
1. Pe plan intern:
a) desfășurarea unitară și calificată a supravegherii meteorologice pentru informarea populației și a factorilor de decizie, pentru prevenirea sau diminuarea pagubelor datorate fenomenelor meteorologice periculoase;
b) satisfacerea necesităților de informare meteorologică a navigației aeriene, fluviale și maritime, a traficului rutier, precum și a celor pentru agricultură;
c) satisfacerea necesităților de cercetare pentru dezvoltarea domeniului, efectuarea de studii și servicii dedicate siguranței civile, producției materiale și aparării naționale;
d) constituirea și gestiunea Fondului național de date meteorologice necesar pentru fundamentarea meteorologică a proiectării, execuției și exploatării diverselor obiective economico-sociale și pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare durabilă.
2. Pe plan extern:
a) integrarea în schimbul internațional de date și informații meteorologice, în Sistemul de Veghe Meteorologica Mondială pentru monitorizarea și protecția mediului aerian;
b) indeplinirea obligațiilor care decurg din convenții și ințelegeri la care statul român este parte.
Atingerea scopurilor prevăzute se realizează:
a) în domeniul meteorologiei, prin Administrația Națională de Meteorologie, denumită în continuare Centrul Meteorologic Național;
b) în domeniul meteorologiei aeronautice, de Regia Autonoma "Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian" denumită în continuare, în cuprinsul legii, Administrația meteorologică aeronautica, prin unitățile sale de profil autorizate de autoritatea de stat în domeniul aviației civile.
7.5 Cadrul metodologic general
7.5.1 Managerul de proiect
A fi manager de proiect înseamnă asumarea în mod conștient a unei funcții care nu oferă o situație sigură, stabilă, ci una tensionată determinată de faptul că acest rol implică exercitarea unor atribuții manageriale într-un mediu schimbător în care, paradoxal, trebuie obținute rezultate de succes cu proiectul respectiv.
Un manager de proiect trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru succesul proiectului, în contextul în care nu dispune de o formulă magică care să-i asigure o viață liniștită. Managerul de proiect trebuie să știe că organizația și oamenii cu care va lucra pot să manifeste rezistență și opoziție, să genereze și să alimenteze diferite conflicte, că pot să apară interacțiuni foarte subtile și în anumite situații chiar adevărate sabotaje. Evident, toate aceste manifestări negative vor putea fi contracarate într-o anumită măsură printr-o atitudine pozitivă. Principala diferență față de funcțiile manageriale dintr-o organizație considerată stabilă, cu o ierarhie fixată pentru un interval de timp mai mare, constă în faptul că funcția de manager de proiect este temporară, doar pe durata derulării proiectului, după care urmează reîntoarcerea la funcția de bază sau antrenarea în alte proiecte, eventual cu alte echipe.
Astfel, din comparația cu managementul unei subdiviziuni organizatorice dintr-o ierarhie dată, rezultă o serie de caracteristici, precum:
membrii echipei de proiect au datoria de a raporta progresul proiectului direct managerului de proiect și nu managerului ierarhic;
normele și regulile de lucru trebuie stabilite împreună cu toți membrii echipei de proiect;
managerul de proiect trebuie să stabilească anumite responsabilități și să dirijeze membrii echipei pentru asimilarea de noi cunoștințe;
frecveța și maniera de efectuare a controlului sunt determinate nu numai de condițiile concrete ale muncii în echipa de proiect, dar și de angajarea unor persoane în alte acțiuni de acest fel;
utilizarea creativității echipei și stabilirea unor țeluri personale pentru membrii echipei de proiect în vederea creșterii performanțelor;
încurajarea dezvoltării fiecărui membru al echipei și schimbului de informații, opinii, simțăminte în folosul întregii echipe;
construirea pas cu pas a încrederii și respectului în și față de echipă;
crearea unei identități pentru echipa de proiect.
Astfel, se confirmă faptul că managementul este în același timp știință și artă. Un manager de proiect trebuie să posede cunoștințe asimilate prin programe de instruire dedicate acestui domeniu, dar și abilități dobândite din experiența unor diferite lucrări efectuate. La toate acestea trebuie să se adauge și o serie de calități native, intuiția și talentul de a lucra cu oamenii.
Fig 7.2 Descriptorii managerului de proiect
.
Descriptorii managerului de proiect
Responsabilitățile generale ale managerului de proiect
Din momentul începerii și până la finalul proiectului, managerul de proiect este responsabil pentru:
– selectarea nucleului echipei de proiect împreună cu sponsorul proiectului;
angajarea și alocarea de resurse;
– identificarea și managementul factorilor interesați în derularea proiectului (informarea acestora cu privire la progresul proiectului, obținerea unor acorduri de sprijin și garanții din partea lor etc.);
– monitorizarea și actualizarea evoluției proiectului;
– controlul costurilor aferente derulării activităților proiectului;
– managementul performanței membrilor echipei de proiect;
– crearea unui climat de lucru prin care responsabilitatea să fie clar definită și acceptată;
– respectarea termenelor și bugetului;
– configurarea și distribuirea rezultatelor proiectului;
– asigurarea calității și maniera raportărilor;
– rezolvarea problemelor ce afectează progresul;
îndeplinirea obiectivelor.
b) Competențele managerului de proiect
Pentru înlesnirea activităților sale, managerului de proiect i se acordă următoarele competențe:
participarea la selectarea membrilor echipei, putând respinge colaboratori ce ar putea deranja procesul de derulare a proiectului;
dreptul de a propune membrii colegiului de decizie;
participarea la stabilirea colaboratorilor din colegiul de corelare;
distribuirea sarcinilor de comun acord cu membrii echipei proiectului;
convocarea colegiului de conducere pentru anumite probleme;
definirea manierei de raportare internă a proiectului
c) Sarcinile managerului de proiect
Principalele sarcini ale unui manager de proiect, sunt următoarele:
– planificarea proiectului;
– implementarea structurii organizatorice de proiect;
– elaborarea de planuri privind angajarea de colaboratori și de stabilire a termenelor;
– achiziționarea mijloacelor ajutătoare necesare;
– elaborarea ordinelor de lucru conform planului de structură a proiectului;
– primirea rezultatelor de lucru sub rezerva recepționării lor de către colegiul de corelare/decizie;
– crearea și menținerea unui climat pozitiv;
d) Calificarea managerului de proiect
Unui manager de proiect i se cere experiență în : metode de planificare; organizarea muncii; tehnici de conducere; negociere; leadership; rezolvarea situațiilor de criză.
De asemenea, managerul de proiect trebuie să posede cunoștințe de: management general și tehnică; concurența firmelor; sisteme informaționale.
e) Calitățile managerului de proiect
Având în vedere rolul și responsabilitățile sale, managerul de proiect trebuie să dea dovadă de următoarele calități: prezență de spirit; plăcerea de a decide; acceptarea riscului; capacitatea de a se impune; putere de convingere; disponibilitate de comunicare; interes veritabil față de proiect; încredere în colaboratori; tact și echilibru; stabilitate la stress; sensibilitate și integritate; flexibilitate, curaj, hotărâre, franchețe.
f) Selectarea managerului de proiect
Cele mai “populare” atribute pe baza cărora se efectuează selecția managerilor de proiect, sunt următoarele:
cunoștințe puternice în tehnică și administrație, care să-i confere credibilitate;
intuiție managerială dezvoltată;
maturitate în gândire;
disponibilitate în mod curent;
bune relații cu managementul superior și cu diferite instituții;
capacitate de a menține echipa de proiect într-o stare de optimism, de plăcere pentru ceea ce face, dar și de a gândi “la rece”, nepătimaș;
experiență în diferite compartimente sau domenii de activitate;
capabilitate de a lucra în condiții instabile, necontrolabile, pe veritabile “nisipuri mișcătoare”.
g) Rolurile managerului de proiect
Un manager de proiect trebuie să îndeplinească rolurile specifice oricărui manager, dar în mod special trebuie să-și exercite rolurilor de coordonator, leader și diplomat .
7.5.2 Echipa de proiect
7.5.3 Structura organizațională a proiectului
Structura organizatorică funcțională
Denumită și “organizația funcțională” (The Project as a Part of The Functional Organization), această structură binecunoscută are o serie de trăsături ale unei birocrații, precum: specializarea pe posturi, modele ierarhice și de responsabilitate clar definite și un sistem clar de reguli pentru desfășurarea muncii.
În fig. 7.3 este prezentat o secvență – model a unei structuri organizatorice funcționale utilizată în managementul proiectelor.
Fig. 7.3 Structura organizatorică funcțională.
Structura organizatorică funcțională se recomandă în următoarele situații:
pentru proiecte orientate pe aplicații profunde, ce urmăresc minimizarea costurilor prin reunirea unor eforturi largi și metode specifice de concepție, programare și fabricație din mai multe compartimente;
pentru proiecte de investiții în echipamente și clădiri specifice fiecărei funcțiuni;
pentru proiecte de scurtă durată și de mică amploare.
Dintre avantajele utilizării unei structuri funcționale utilizată în managementul proiectelor,se remarcă următoarele:
folosirea cu eficiență a capacității și experienței, plasând oamenii în pozițiile cele mai adecvate, unde pot da cel mai bun randament;
fiind grupați, oamenii se pot susține reciproc din punct de vedere tehnic și psihic, evitându-se izolarea sau pierdera legăturilor;
se asigură o carieră ascendentă, în care indivizii pot promova pe măsură ce dobândesc experiență și capacități;
prezintă maxim de flexibilitate în utilizarea personalului (specialiștii pot fi afectați temporar unui proiect și apoi readuși la activitatea lor de bază sau pot fi utilizați la mai multe proiecte diferite).
Evident, există și o serie de dezavantaje, precum:
cei care lucrează pentru asigurarea resurselor proiectului pot să nu fie destul de dedicați acestuia, acordând preferențial priorități compartimentelor din care fac parte;
nu este clar cine poartă răspunderea finală a proiectului, deoarece fiecare persoană implicată răspunde și față de propriul compartiment; totodată nu există un coordonator de proiect investit cu această autoritate (de regulă, proiectul este atribuit unei funcțiuni cu cel mai mare interes în realizarea sa cu succes sau care poate ajuta cel mai mult la implementarea proiectului);
structurile funcționale tind să fie inflexibile la luarea deciziilor, liniile de comunicare sunt verticale și nu orizontale precum cere un proiect, ceea ce determină fluxuri informaționale destul de lungi;
se exploatează experiența și competența personalului, dar nu se pune accent în primul rând pe implementarea proiectului, existând astfel tendința de suboptimizare a acestuia;
motivația personalului implicat în derularea proiectului poate să fie destul de redusă.
7.5.4 Părți implicate în proiect(stakeholders)
7.6 Colaboratori
Partenerii nominalizați pentru acest proiect sunt: Primaria Iași, Ministerul Mediu, Compania Lockheed Martin – bilete la ordin, asistenta tehnică și managerială, Ex-IM SUA, Guvernul Romaniei(garanție credit), Lockheed Martin-dezvoltare și instalare sistem, Bugetul Anual de operare, intreținere și plata credit.
7.7 Managementul riscurilor
Riscuri Externe
– nefurnizarea la timp a echipamentelor
– fluctuații mari ale cursului de schimb;
– instabilitatea guvernului ;
– rata dobânzilor la creditele acordate de banci ;
– sistemul legislativ în ansamblu;
– capacitate redusă de înțelegere a informațiilor de către populație;
Riscuri Interne
– incapacitatea echipei de a putea rezolva o problema;
– disfunctionalitatăți la nivelul echipei;
– depășirea unor termene datorită priorității unor lucrări mai urgente;
– dificultăți în selectarea personalului specializat;
– depășirea bugetului disponibil;
– colaborarea defectuoasă între membri echipei;
– defectarea echipamentelor și a accesoriilor folosite;
7.8 Evaluarea proiectului
În timpul derulării unui proiect sunt obținute cunoștințe și experiențe de o inestimabilă valoare. Pentru ca acestea să nu se piardă în arhive și să devină irecuperabile și de nefolosit în viitor, vor trebui distribuite celor care sunt sau care vor fi angrenați în proiecte, chiar dacă acestea diferă de proiectul tocmai finalizat. În procesul de evaluare post-proiect, managerul de proiect va trebui să analizeze o serie de aspecte referitoare la:
activitățile specifice ciclului de viață a proiectului;
atitudinile factorilor interesați în derularea proiectului;
performanța echipei de proiect și performanața sa.
Rezultatele unei astfel de evaluări trebuie prezentate într-un raport post-proiect sub forma unor sugestii pentru îmbunătățirea prestației. Evident, unele constatări pot să supere anumite persoane, de aceea se recomandă evitarea unor afirmații sau critici aspre care pot fi percepute deformat.
Check-list
1. Scopul și obiectivele proiectului au fost corect definite?
2. Au fost identificați corect și complet factorii interesați în derularea proiectului ?
Cum au lucrat membrii echipei?
Știți din ce an funcționează stația meteorologică din Iași?
Cunoașteți istoricul stației metorologice?
Știți ce rol are stația meteo pe teritoriul județului Iași?
Stiți cine sunt partenerii proiectului SIMIN?
8. Cine credeți că va suporta finanțarea de implementare a sistemului meteorologic intregrat din Iași?
9. În cât timp credeți că va fi aprobat proiectul de finanțare?
10. Cât timp credeți că vor dura lucrările de asamblare și implemantarea softului?
11. Stiți care sunt riscurile majore ale acestui proiect?
12. Cunoașteți activitățile pentru implementarea proiectului SIMIN?
13. Cunoașteți echipa de proiect?
14. Stiți care sunt rezultatele cantitative si calitative?
15. Știți care vor fi beneficiarii proiectului?
7.9 Planificarea proiectului
Activități pentru managementul proiectului
A.1. Organizarea implementării proiectului
A.1.1Managmentul resurselor umane
Managementul personalului / resurselor umane reprezintă ansamblul de activități generale și specifice, privitoare la asigurarea, menținerea și folosirea eficientă a personalului din cadrul agenților economici ( societăți comerciale, regii autonome, bănci societăți de asigurare etc ). Managementul competitiv al resurselor umane este esențial pentru succesul oricărei organizații. Responsabilitatea managementului resurselor umane revine atât managerului general cât și șefului acest domeniu de către firmele performante, atât în țară cât și în străinătate.compartimentului de resurse umane, acesta având responsabilitatea de a se familiariza cu problematica și procedurile utilizate în acest domeniu de către firmele performante, atât în țară cât și în străinătate.
Managementul resurselor umane presupune îmbunătățirea continuă a activităților tuturor angajaților în scopul realizării misiunii și a obiectivelor organizaționale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesită drept condiție primordială ca fiecare manager să constituie un model de atitudine comportamentală. În acest fel, managerul trebuie să preia responsabilitatea procesului, să se implice în fiecare acțiune, să discute personal cu angajații progresele obținute de aceștia și să recompenseze rezultatele bune. Acțiunea managerială ia în considerare fiecare salariat ca o individualitate distinctă cu caracteristici specifice.
Aplicarea cu succes a obiectivelor managerului resurselor umane din cadrul oricărei organizații presupune existența unui sistem de evaluare a performanțelor, a unui sistem de stimulare a angajaților și de recompensare a rezultatelor.
Orice sistem managerial vizează cooperarea permanentă a tuturor angajaților pentru a îmbunătăți calitatea produselor și a serviciilor oferite de organizație, calitatea funcționării acesteia și a obiectivelor sale, în scopul asigurării viabilității și profitabilității pe termen lung, în acord cu exigențele societății.
Principalele responsabilități ale departamentului de resurse umane sunt:
recrutarea și angajarea personalului pe bază de competență;
elaborarea programului de calificare și de perfecționare adecvate obiectivelor întreprinderii;
elaborarea planurilor de stimulare prin salarizare, destinate să încurajeze realizări eficiente, la costuri scăzute;
elaborarea sistemelor de stimulare nefinanciară destinate să stimuleze interesul și entuziasmul întregului personal pentru propria activitate;
integrarea rapidă a noilor angajați, elaborarea programului de carieră pentru toți managerii proiectului.
A.1.1.1 Formarea echipei de proiect
A.1.1.2. Elaborarea fișelor de post
Fișa postului este un instrument managerial important atâta vreme cât servește următoarelor scopuri:
– stabilirea indatoririlor și responsabilităților postului;
– precizarea cunoștințelor, aptitudinilor, abilităților și a altor calificări necesare ocupării postului respectiv;
– existența unei baze concrete și clare pentru compararea posturilor și determinarea nivelului de salarizare;
– sustinerea deciziilor de angajare, evaluare și promovare a angajaților;
– asigurarea conformității cu legislația în vigoare.
FIȘA POSTULUI
Denumirea postului: MANAGER PROIECT
Clasificare COR : 241919
Locul de muncă: sediul societății
Cerințele postului:
Studii: superioare
Specializări: formări suplimentare specifice domeniului de activitate al postului – managemet, marketing, planificare strategică s.a.
Alte cerințe: cunostințe bune de operare PC ,cunoașterea unei limbi de circulație internațională (engleza, franceza, germana)
Vechime în specialitate: 2 ani
Sarcinile și responsabilitățile postului :
-Este responsabil pentru implementarea cu success a activităților proiectului și atingerii rezultatelor planificate în proiect;
-Supraveghează desfasurarea zilnică a proiectului și gestionează echipa proiectului;
-Participă la diferite sedințe și la toate evenimentele proiectului, asigurând pregatirea adecvata a acestora;
-Este responsabil pentru managementul zilnic al proiectului – organizațional și conceptual;
-Asigură un circuit informațional adecvat, discuții și feedback dintre diferiți actori;
-Intocmește planuri detaliate de lucru trimestriale (pentru 3 luni) si de a monitoriza respectarea implementarii acestora;
-Asigura executarea la timp a activităților;
-Organizează și coordonează procurarea de bunuri și servicii în cadrul proiectului;
-Ghidează lucrul consultanților și contractanților, supraveghind desfășurarea activităților conform planului de lucru negociat;
-Facilitează cooperarea dintre și între consultanții/ experții pe termen scurt și partenerii proiectului;
A.1.1.3. Încheierea contractelor de muncă
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu. Clauzele contractului individual de munca nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres prevazute de lege.
A.1.2. Elaborarea procedurilor de comunicare și implementarea lor
Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanțele unei proiect. De calitatea și funcționalitatea ei depinde modul în care sunt folosite resursele și sunt atinse scopurile. Eficiența unei proiect se bazează pe specializarea funcțiilor la nivel de compartimente și de indivizi și pe complementaritatea acestor funcții. Din aceste caracteristici de bază ale activității organizaționale rezultă necesitatea schimbului de informații între compartimente, între indivizi, între organizație și mediul său socio-economic.
Conducerea comunică angajaților deciziile sale, controlează executarea lor, iar deciziile sunt bazate la rândul lor pe fluxul de informații.
Funcțiile organizaționale ale comunicării sunt următoarele:
Control – să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea și responsabilitățile.
Informare – să furnizeze baza deciziilor.
Coordonare – să facă posibilă acțiunea comună eficientă.
Motivare – să stimuleze cooperarea și implicarea în atingerea obiectivelor.
Emoțională – să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.
Comunicarea se realizează atât interpersonal, cât și intraorganizațional (între subunități ale aceleiași organizații) și extraorganizațional (cu persoane sau organizații legate funcțional de activitatea organizației: furnizori, clienți, public, etc.). Fiecare dintre aceste niveluri are grade de complexitate diferite și presupune restricții legate de rolurile organizaționale (superior /subordonat, compartimente de decizie /execuție), norme specifice și structura organizației. Informația circulă prin rețele de comunicare, cuprinzând mai multe persoane, grupuri, compartimente, care îndeplinesc atât roluri de emițător cât și de receptor.
A.3. Promovare și vizibilitate
Pentru promovarea proiectului se vor utiliza următoarele mijloace prin care să se asigure promovarea :
promovarea finantatorului
spoturi publicitare TV, difuzate la orele de audiența
panouri la întrarea în județul Iași
articole în presa scrisă
prin aplicarea de banare publicitare în toate unitățile de stat aflate în județul Iași.
A.4. Monitorizare, raportare și evaluare
Planificarea și implementare, punctează asupra necesității integrării monitorizării în toate etapele, de la planificare până la implementare. Evaluarea explică cum interpretarea informațiilor obținute în urma monitorizării poate pune în discuție inclusiv alegerea obiectivelor inițiale și/sau modificarea strategiilor propuse pentru atingerea acestora. Managementul informațiilor arata că, dintre toate informațiile necesare pentru implementarea unui proiect sau a unui program, cele oferite de monitorizare și evaluare sunt cele mai importante. Participarea la monitorizare arată necesitatea participării tuturor celor implicați în proces. Nivelele la care se efectuează monitorizarea arată că monitorizarea este importantă la nivel de comunitate, sector sau județ, national, precum și la nivelul donatorului. Ca și participarea comunității și managmentul participativ, participarea la monitorizare nu este un proces automat, ci unul care necesită ca participanții să aibă un minim de motivații și pregatire pentru a putea participa efectiv. Se acordă o particulară atenție asupra raportării informațiilor obținute în urma monitorizării, continuându-se apoi cu raportarea. Procesele de evaluare și monitorizare reprezintă un set de acțiuni prin care se va urmări evoluția proiectului în raport cu graficul de activităti, rezultatele preconizate, obiectivele trasate, bugetul estimat și orice alt aspect prezent în cererea de finanțare, la acestea adăugându-s verificarea conformității implementării proiectului cu regulamentele și legislația relevantă.
Activități specifice proiectului
B.1 Elaborarea documentației de atribuire/ de selectare
Operațiune:
– stabilire specificații tehnice
– stabilire clauze contractuale
– stabilire cerințe minime de calificare, dacă este cazul, criterii de selectare
– stabilire criteriul de atribuire
-dacă este cazul, solicitarea garanției de
participare
– completarea fișei de date a achiziției
– stabilirea formularelor și modelelor
– anunț către Ministerul Finanțelor Publice
privind verificarea procedurală
– definitivare documentație de atribuire
B.2 Chemare la competiție – publicarea anunțului de participare
Operațiune:
– punerea la dispoziție a documentației de
atribuire
– răspuns la solicitarile de clarificări
– reguli de participare și de evitare a conflictului
de interese
B.3 Derulare procedurii de atribuire – primirea ofertelor
Operațiune:
– dacă este cazul, constituirea garanției de
participare
– deschiderea ofertelor
– examinarea și evaluarea ofertelor
– stabilirea ofertei câstigatoare
– dacă este cazul, anularea procedurii
B.4 Atribuire contract de achiziție publică
Operațiune:
– notificare rezultat
– perioada de așteptare
– dacă este cazul, soluționarea contestării
– semnarea contractului
– transmiterea spre publicare a unui anunț de atribuire
B.5 Definitivare dosar de achiziție Publică
Operațiune:
– intrare în efectivitate
– îndeplinirea obligațiilor asumate și recepții
parțial – intrare în efectivitate
– îndeplinirea obligațiilor asumate și recepții
parțial inițivarea dosarului de achiziție publică
B.6 Fixare amplasament
B.7 Formare personal Radar
B.8 Formare personal Nowcasting
B.9 Livrare Radar 1
B.10 Livrare Radar 2
B.11 Acceptanță Radar 1
B.12 Livrare Radar 3
B.13 Acceptanță Radar 2
B.14 Acceptanță Radar 3
B.15 Livrare Radar 4
B.16 Livrare Radar 5
B.17 Acceptanță Radar 4
B.18 Acceptanță Radar 5
B.19 Management LM+ST (LM- licența Manager, licență de distribuție Service și licența Statistică, care permite licență de management pentru furnizorii de software, cât și utilizatorii finali)
B.20 Test preoperațional
B.21 Acceptanță SIMIN
B.22 Finalizarea contractului
Lista etapelor proiectului
7.10 Rezultatele preconizate
a) Rezultate cantitative:
– o stație meteorologică automată instalată și formată din senzori pentru direcția vântului, senzori pentru viteza vântului, senzori de temperatură, senzori de umiditate relativă, senzori pentru presiunea atmosferică, senzori pentru radiație solară, senzori de precipitații, detectoare de fulgere, o stație de recepție de date satelitare, un sistem pentru rețele informatice, un sistem pentru rețele comunicații, un sitem software și hardware, piese de schimb și consumabile pentru stația de monitorizare
– 12 persoane instruite în exploatarea stației moderne
b) Rezultate calitative:
– performanța prognozei meteo crescută
– creșterea protectiei vietii, a proprietatii si a calității
– modernizarea infrastructurii
– cheltuieli de stocare reduse
– reducerea riscului de catastrofe naturale;
– îmbunătățirea capacitatii tehnice ;
– creșterea siguranței statiei meteorologice;
– dezvoltarea capacității de previzionare a fenomenelor meteorologice
– dezvoltarea capacității de structurare procesuală a activităților de evaluare monitorizare, analiză și corecție
– imbunătățirea ratei de inovare și de transfer tehnologic
– imbunătățirea competențelor beneficiarilor proiectului ce poate fi cuantificată prin intermediul standardelor ocupaționale.
7.9.3 Efecte multiplicatoare
Posibilitatea proiectului de a genera efecte multiplicatoare rezidă în capacitatea remarcabilă de diseminare a statiilor meteorologice partenere. Prin asimilarea celor mai eficiente module de training în cadru proiectului de instalare ,echipamente si monitorizare, aceste acțiuni de diseminare pot dobândi o dimensiune instituțională, generând astfel efecte multiplicatoare durabile.
– competențele de formatori în ale unora dintre beneficiarii proiectului, accentuează și consolidează procesul de multiplicare și de extindere ale rezultatelor;
– manifestările organizate în comun de către organizațiile partenere în scopul prezentării cererii și ofertei prognozei meteorologice constituie oportunități majore de multiplicare a rezultatelor proiectului;
– aplicațiile practice aferente modulelor informatic și de comunicare, care au drept scop construirea unei pagini web a proiectului reprezintă o măsură eficientă de creștere a vizibilității rezultatelor proiectului și deci de multiplicare a acestora;
– creșterea numărului de parteneriate între organizațiile implicate în proiect și terți este de asemenea o sursă de multiplicare a rezultatelor proiectului.
Sustenabilitatea proiectului
Financiară
Proiectul va fi susținut financiar dupa finalizarea acestuia de către Bugetul de Stat, Institutul Ragional de Meteorologie Moldova din contractele realizate cu firmele de asigurari, Centrala Electrică de Termoficare.
b) Instituțională
Protejarea statiilor meteorologice revine mai multor instituții: Ministerul Mediului, Autoritățile locale coordonate de Ministerul Administrației și Internelor. De aceea, Ministerul Mediului propune un protocol prin care să fie dezvoltat un set de măsuri prudențiale.
La nivel de politici
Ministerul Mediului, împreună cu Autoritățile locale coordonate de Ministerul Administrației și Internelor , în temeiul prevederilor art.23 alin. 4 din O.U.G nr.118/2004 au elaborat un obiectiv de modernizare a stațiilor meteorologice și dotarea cu aparatura automatizata. Existența unor noi proceduri pentru achiziția, prelucrarea datelor și precizia, cresterea îndrederii în prognoza. Conștientizarea necesității de a învăța continuu (live long learning ), pe parcursul vieții profesionale.
CONCLUZII
Stația meteorologică automată, comparativ cu cea clasică, prezintă o serie de avantaje dintre care amintim:
– permite efectuarea de masurători ale parametrilor meteorologici ca și a altor parametri, cum sunt cei ce caracterizeaza calitatea aerului sau a apei, in zone greu accesibile.
– datorită noilor generații de senzori, precizia datelor obținute este crescută.
– ofera posibilitatea obținerii și prelucrării unui volum mult mai mare de date datorită legarii acestor stației la un calculator și, de asemenea, transmiterea în timp real a datelor la centrele de colectare.
Este utilă pentru urmărirea unor fenomene cu dinamica rapidă și pentru avertizări prin efectuarea observațiilor la intervale de timp scurte sau în mod continuu.
CONTRIBUȚII PERSONALE:
Cercetarea documentară pe teren
Am stabilit obiectivele generale, strategice și beneficiarii proiectului
Am stabilit componența echipei de proiect
Am identificat riscurile și modul lor de prevenire
Am identificat reyultatele calitatative și calitative
Elaborarea proiectului de instalare a stației meteo automate(etape, activități, graful Gantt)
BIBLIOGRAFIE
Senzori și traductoare electronice, Viorel Nica, Laurentiu Dimitriu, Liliana Vornicu, Daliela Narcisa Nica, Editura "Gh. Asachi" Iași – 2001
Senzori și traductoare, Prof. Dr. Ing. Petru Todos Universitatea Tehnică a Moldovei, Prof. Dr. Ing. Carmen Golovanov Universitatea "Politehnica" București, Editura Tehnica Chișinău – 1998.
Managementul proiectelor- Romeo-Mihai Ciobanu, Editura “Gh.Asachi” Iași- 2003
5. http://www.meteoromania.ro
6. http://www.google.ro
7. „OTT: Hydrometry, Meteorology and Environmental Protection” – URL: http:// www.ott-hydrometry.de
8. Site-ul Administratiei Nationale de Meteorologie, URL: http://www.inmh.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistem de Monitorizare a Parametrilor Meteorologici (ID: 161178)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.