Masuri de Imbunatatire a Serviciului de Alimentare cu Energie Termica

I Importanța serviciilor în economia modernă de specialitate

I.1. Noțiunea de a “serviciilor” publice

I.1.1. Definirea noțiunii de “servicii” în literatura economică de specialitate

Încă de la începuturile științei economice moderne și, în anumite privințe, chiar de-a lungul timpului, natura activităților economice cunoscute sub denumirea generică de „servicii”, distincția lor față de bunurile materiale, precum și problema evaluării lor în raport cu producția totală în cadrul unei economii sunt aspecte care au fost deseori supuse dezbaterilor. Cu toate acestea, până în prezent, nu există o definiție universal acceptată a serviciilor. Având în vedere acest fapt, observația lui G. J. Stigler din anul 1956 că: „nu există un consens autorizat nici în privința granițelor și nici în privința clasificării ramurilor de servicii” este adevărată și în zilele noastre.

În anii `60, Asociația Americană de Marketing definea serviciile ca „activități, beneficii sau utilități, care sunt oferite pe piață sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material”. Bessom R. M. și Jackson D. W, privind din punctul de vedere al consumatorului, defineau serviciile ca „ activități care se finalizează prin obținerea unui beneficiu sau a unei utilități, activități pe care nu poate sau nu dorește să le presteze el însuși”. Peter Hill propune în 1977 o definiție mai complexă conform căreia serviciul reprezintă „transformarea condiției unui individ sau a unui bun aparținând unui agent economic oarecare, rezultat din activitatea altui agent economic la cererea sau cu acordul primului agent”. Această abordare face distincția dintre serviciu ca proces și serviciu ca rezultat. J.Gershuny și I.Miles consideră că termenul de servicii poate fi utilizat în patru modalități diferite: • industria serviciilor, cu referire la întreprinderile cu activitate intangibilă sau nestocabilă; • produse tip servicii, însemnând rezultatul obținut de industria serviciilor și de alte sectoare economice; • servicii ocupație, vizând sarcinile, felul muncii lucrătorilor din domeniul serviciilor • servicii funcție, ca activități din interiorul economiei primare sau în afara acesteia.

I.1.1.2. Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice

Sistemele, indiferent de natură lor, prezintă anumite caracteristici, între care amintim:

1. Structura sistemului care reflectă modul de organizare a acestuia, respectiv descrierea subsistemelor și a relațiilor ce se stabilesc între ele.În cazul sistemelor tehnice structura este definită o dată cu proiectarea sistemului, ea putând suferi modificări ulterioare, o data cu dezvoltarea, modernizarea acestuia.În cazul sistemelor vii, structură este definită de informația genetică, ea putând fi eventual modificată prin accident.

2. Eficacitatea arată gradul de satisfacere a finalității sistemului.De exemplu, dacă obiectivul unui sistem tehnic este reglarea automată a presiunii sau temperaturii, atunci eficacitatea este definită că fiind precizia cu care se realizează reglarea acestora, cu alte cuvinte abaterea de la valoarea prescrisă.În cazul sistemelor quasi-vii, obiectivul fiind de natură economică sau socială, eficacitatea este definită de abaterea relativă sau absolută de la valoarea dorită a unui indicator economic sau social.

3. Eficiența este raportul matematic dintre rezultatele (realizările) sistemului și consumul de resurse ocazionat de funcționarea sistemului (exemplu: randamentul unui motor este raportul fluxului de energie produs și fluxului de energie consumat).

4. Robustețea este proprietatea sistemului de a funcționa normal în condițiile prezenței unor perturbații generate de mediul exterior, în limita unor restricții.

5. Ultrafiabilitatea este definită ca fiind acea capacitate a sistemului de a-și menține eficacitatea în condițiile în care o parte din structură acestuia își pierde funcționalitatea (se defectează).

Ultrafiabilitatea se realizează, de obicei, prin creșterea complexității sistemului, respectiv, prin introducerea de elemente (subsisteme) și relații suplimentare (de rezervă) care să intre în funcțiune atunci când celelalte se defectează. (exemplu: navetele spațiale; reactoarele nucleare CANDU de la Cernavodă etc.).

6. Adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat funcționalitatea și/sau structura în vederea menținerii (maximizarii) eficacității(eficienței) în condițiile unui mediu variabil (turbulent). De regulă, sistemele vii și sistemele quasi-vii sunt sisteme adaptabile (exemplu: transportul aerian).

7. Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experiența și de a o folosi pentru creșterea eficienței și/sau eficacității cu care funcționează. Sistemele vii sunt autoinstruibile.

8. Interdependenta se definește prin faptul ca cel puțin o ieșire a unui sistem poate fi utilizată ca intrare a altui sistem, cel puțin la nivelul unor fluxuri de informații. Interdependenta presupune, în primul rând, anumite legături între sisteme. Legătură dintre sistem și mediu este cunoscută sub denumirea de interfața. În cazul sistemelor vii, interdependența presupune adoptarea unor reguli generale prin instruire și educare: reguli lingvistice, alfabet, convenții de notații, definiții logice și matematice etc. În al doilea rând, interdependența presupune existența unor canale de comunicație dintre interfețele sistemelor interconectate. Prin definiție, subsistemele unui sistem se bucură de proprietatea de conectivitate.

9. Interoperativitatea este definită ca fiind acea proprietate ca mai multe sisteme interconectate să funcționeze ca un sistem unic. Prin definiție, subsistemele unui sistem sunt interoperabile.

10. Sinergia este acea capacitate a elementelor și/sau subsistemelor unui ansamblu interconectat și interoperabil, de a produce mai mult împreună decât separat. Cu alte cuvinte, putem spune că sinergia este acea stare în care se poate afirma că sistemul este mai mare, mai eficace și mai eficient decât suma subsistemelor componente.

I.1.1.3. Tipuri de servicii – clasificarea serviciilor

Sectorul serviciilor este constituit, după cum s-a putut vedea în capitolele anterioare, dintr-o mare varietate de activități. Conținutul foarte diferit al acestora precum și faptul că se regăsesc în toate sectoarele vieții economico-sociale, face imposibilă tratarea lor globală. Apare astfel ca deosebit de necesară structurarea serviciilor în categorii omogene, cu trăsături comune. Principalele clasificări întâlnite în literatura de specialitate, grupate în mod cronologic după criteriile avute în vedere de autori, se prezintă astfel: Clasificarea serviciilor în funcție de conținutul, natura și caracteristicile lor este întâlnită la următorii autori: Robert C. Judd (1964) – serviciile de închiriere a unor bunuri materiale; – serviciile care presupun adăugarea de valoare unui bun material; – serviciile care nu sunt incorporate într-un bun material. John M. Rathmell (1974) – tipul vânzătorului; – tipul cumpărătorului; – obiectele cumpărării; – obiectele utilizării; – frecvența de cumpărare. Christian Gronroos (1979) – natura serviciilor – servicii profesionale; – alte servicii; – natura cumpărătorului – indivizi (persoane individuale); – organizații.

Clasificarea serviciilor în funcție de gradul de utilizare a echipamentelor și personalului R. E. Thomas Dan (1978) – servicii care au la bază utilizarea echipamentelor (utilaje, mașini): – automate; – mânuite de personal necalificat; – conduse de personal calificat. – servicii care au la bază utilizarea personalului – necalificat; – calificat; – specializat. – Clasificarea serviciilor în funcție de gradul de participare a consumatorului la realizarea prestației Richard Chase (1978) – clasificare după gradul în care prestarea unui serviciu presupune implicarea consumatorului – relație puternică prestator-consumator; – relație slabă prestator-consumator. Roger W. Schmenner (1986) – clasificare după gradul de interacțiune prestator-consumator și posibilitatea de personalizare a serviciului: – scăzut; – ridicat. – gradul de calificare a personalului prestator: – scăzut; – ridicat. Vandermerwe și Chadwick (1989) – clasificare după gradul de interacțiune prestator-consumator: – scăzut – ridicat – clasificare după aspectul material al serviciilor: – servicii „pure” – servicii care se livrează (asociate) cu un bun material – servicii încorporate într-un bun material.

Servicii publice (tribunale, spitale, școli, poștă) – servicii constituite în organisme de ajutor și asistență (biserici, muzee) – după funcțiile economice îndeplinite: servicii de distribuție (transport, comerț cu amănuntul), servicii de producție (publicitate, cercetare-dezvoltare), servicii sociale (sănătate, educație, poștă), servicii personale (casnice, hoteluri și restaurante) – după aportul diferitelor servicii la crearea venitului național – servicii productive – servicii neproductive – după natura produsului obținut și modul în care participă la realizarea producției materiale a societății – servicii materiale care vizează direct producția materială: transportul, distribuția, repararea și întreținerea echipamentelor industriale și casnice – servicii nemateriale care contribuie la satisfacerea unor nevoi spirituale sau a unor nevoi sociale, colective – după sursele de procurare (natura relațiilor de piață) – servicii marfă (market) – procurate prin acte de vânzare-cumpărare – servicii ne-marfă (non-market) – ocolesc piața – serviciile publice Această clasificare nu este acceptată în SUA., unde este preferată cea care împarte serviciile în: servicii profit și servicii non-profit. În ultimii ani s-au depus eforturi în vederea armonizării clasificărilor, atât de către specialiști, firme interesate cât și de către organisme internaționale, cum ar fi cele aflate sub egida ONU sau a Consiliului Uniunii Europene.

I.1.1.4. Tipologia serviciilor publice

In literatura de specialitate se utilizează mai multe criterii de clasificare a serviciilor publice.

1. După natura serviciilor publice se disting: servicii publice administrative (SPA) și servicii publice industriale și comerciale (SPIC)

Până în primii ani ai secolului al-XX-lea erau recunoscute de către stat așa-numitele servicii publice administrative, deoarece ele erau ca obiect o activitate de natură administrativă și nu comercială. Ca atare, activitățile umane se împărțeau în două mari categorii: activități administrative, pe care le putea desfășura numai statul / instituțiile sale, și activitățile industriale sau comerciale, pe care le îndeplineau persoanele private. În realitate, încă din secolul trecut autoritățile administrației publice au preluat activități industriale și comerciale (transportul feroviar, exploatarea liniilor de tramvai, distribuția de gaze și electricitate etc.)

a) primul criteriu este acela al obiectului, adică al substanței înseși a activității; dacă activitatea este comparabilă cu aceea a întreprinderii private, se poate considera că suntem în prezența unui SPIC (exemplu: activitatea de transport), iar în caz contrar suntem în prezența unui SPA (exemplu: un serviciu de asistență socială);

b) al doilea criteriu se referă la modul de finanțare a serviciului respectiv: astfel, dacă serviciul își acoperă cheltuielile din taxele plătite de beneficiari, suntem în prezența unui SPIC; dimpotrivă, dacă sursele de finanțare vin de la buget central/local, suntem în prezența unui SPA. Așadar, un serviciu public este SPA, dacă are ca sursă de finanțare o taxă de natură fiscală sau este un SPIC, dacă încasează taxele de la usageri-beneficiari (Hofmiller, AJDA, 1992, p. 688);

c) al treilea criteriu se referă la modul de organizare și funcționare: dacă regulile sunt derogatorii de la dreptul civil, atunci este vorba de un SPA, în caz contrar fiind vorba de un SPIC. Sunt, evident, servicii publice administrative cele care funcționează pe baza regulilor de couri comune. Principalele clasificări întâlnite în literatura de specialitate, grupate în mod cronologic după criteriile avute în vedere de autori, se prezintă astfel: Clasificarea serviciilor în funcție de conținutul, natura și caracteristicile lor este întâlnită la următorii autori: Robert C. Judd (1964) – serviciile de închiriere a unor bunuri materiale; – serviciile care presupun adăugarea de valoare unui bun material; – serviciile care nu sunt incorporate într-un bun material. John M. Rathmell (1974) – tipul vânzătorului; – tipul cumpărătorului; – obiectele cumpărării; – obiectele utilizării; – frecvența de cumpărare. Christian Gronroos (1979) – natura serviciilor – servicii profesionale; – alte servicii; – natura cumpărătorului – indivizi (persoane individuale); – organizații.

Clasificarea serviciilor în funcție de gradul de utilizare a echipamentelor și personalului R. E. Thomas Dan (1978) – servicii care au la bază utilizarea echipamentelor (utilaje, mașini): – automate; – mânuite de personal necalificat; – conduse de personal calificat. – servicii care au la bază utilizarea personalului – necalificat; – calificat; – specializat. – Clasificarea serviciilor în funcție de gradul de participare a consumatorului la realizarea prestației Richard Chase (1978) – clasificare după gradul în care prestarea unui serviciu presupune implicarea consumatorului – relație puternică prestator-consumator; – relație slabă prestator-consumator. Roger W. Schmenner (1986) – clasificare după gradul de interacțiune prestator-consumator și posibilitatea de personalizare a serviciului: – scăzut; – ridicat. – gradul de calificare a personalului prestator: – scăzut; – ridicat. Vandermerwe și Chadwick (1989) – clasificare după gradul de interacțiune prestator-consumator: – scăzut – ridicat – clasificare după aspectul material al serviciilor: – servicii „pure” – servicii care se livrează (asociate) cu un bun material – servicii încorporate într-un bun material.

Servicii publice (tribunale, spitale, școli, poștă) – servicii constituite în organisme de ajutor și asistență (biserici, muzee) – după funcțiile economice îndeplinite: servicii de distribuție (transport, comerț cu amănuntul), servicii de producție (publicitate, cercetare-dezvoltare), servicii sociale (sănătate, educație, poștă), servicii personale (casnice, hoteluri și restaurante) – după aportul diferitelor servicii la crearea venitului național – servicii productive – servicii neproductive – după natura produsului obținut și modul în care participă la realizarea producției materiale a societății – servicii materiale care vizează direct producția materială: transportul, distribuția, repararea și întreținerea echipamentelor industriale și casnice – servicii nemateriale care contribuie la satisfacerea unor nevoi spirituale sau a unor nevoi sociale, colective – după sursele de procurare (natura relațiilor de piață) – servicii marfă (market) – procurate prin acte de vânzare-cumpărare – servicii ne-marfă (non-market) – ocolesc piața – serviciile publice Această clasificare nu este acceptată în SUA., unde este preferată cea care împarte serviciile în: servicii profit și servicii non-profit. În ultimii ani s-au depus eforturi în vederea armonizării clasificărilor, atât de către specialiști, firme interesate cât și de către organisme internaționale, cum ar fi cele aflate sub egida ONU sau a Consiliului Uniunii Europene.

I.1.1.4. Tipologia serviciilor publice

In literatura de specialitate se utilizează mai multe criterii de clasificare a serviciilor publice.

1. După natura serviciilor publice se disting: servicii publice administrative (SPA) și servicii publice industriale și comerciale (SPIC)

Până în primii ani ai secolului al-XX-lea erau recunoscute de către stat așa-numitele servicii publice administrative, deoarece ele erau ca obiect o activitate de natură administrativă și nu comercială. Ca atare, activitățile umane se împărțeau în două mari categorii: activități administrative, pe care le putea desfășura numai statul / instituțiile sale, și activitățile industriale sau comerciale, pe care le îndeplineau persoanele private. În realitate, încă din secolul trecut autoritățile administrației publice au preluat activități industriale și comerciale (transportul feroviar, exploatarea liniilor de tramvai, distribuția de gaze și electricitate etc.)

a) primul criteriu este acela al obiectului, adică al substanței înseși a activității; dacă activitatea este comparabilă cu aceea a întreprinderii private, se poate considera că suntem în prezența unui SPIC (exemplu: activitatea de transport), iar în caz contrar suntem în prezența unui SPA (exemplu: un serviciu de asistență socială);

b) al doilea criteriu se referă la modul de finanțare a serviciului respectiv: astfel, dacă serviciul își acoperă cheltuielile din taxele plătite de beneficiari, suntem în prezența unui SPIC; dimpotrivă, dacă sursele de finanțare vin de la buget central/local, suntem în prezența unui SPA. Așadar, un serviciu public este SPA, dacă are ca sursă de finanțare o taxă de natură fiscală sau este un SPIC, dacă încasează taxele de la usageri-beneficiari (Hofmiller, AJDA, 1992, p. 688);

c) al treilea criteriu se referă la modul de organizare și funcționare: dacă regulile sunt derogatorii de la dreptul civil, atunci este vorba de un SPA, în caz contrar fiind vorba de un SPIC. Sunt, evident, servicii publice administrative cele care funcționează pe baza regulilor de contabilitate/finanțe publice. În doctrină s-a pus problema dacă pot exista și alte servicii publice în afară de SPA și SPIC; de pildă, acele instituții cu caracter științific, cultural sau educativ organizate de societăți private, dar având ca obiect un interes general (știința, cultura, educația).

2. După modul în care se realizează interesul general, deosebim:

a) servicii publice al căror scop este satisfacerea directă și individuală a cetățenilor;

b) servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod indirect;

c) servicii publice destinate colectivității în ansamblu.

3. După raporturile cu serviciile private, putem remarca:

a) servicii monopolizate;

b) servicii pe care administrația publică le exercită în paralel cu persoane autorizate;

c) servicii publice exercitate de persoane private, autorizate sub controlul unei autorități a administrației publice.

4. Din punct de vedere al delegării lor:

a) servicii publice cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritățile publice nu le pot încredința altor persoane (protecția civilă, autoritatea tutelară, starea civilă);

b) servicii publice care pot fi delegate altor persoane (salubritate, ecarisaj,iluminatul stradal, deratizare).

5. Din punct de vedere al importanței sociale:

a) servicii publice vitale (alimentare cu apă, canalizare, termoficare);

b) servicii publice facultative (amenajare parcuri și locuri de distracții, centre de informare) etc.

6. În raport cu colectivitățile publice de care depind, distingem:

a) Servicii publice interne și extrateritoriale. Într-o manieră generală, toate serviciile sunt în cadrul geografic al statului, dar sunt unele care se prelungesc în exterior (de exemplu: afacerile externe au o administrație centrală și organe și agenți în exterior, care se execută în afara granițelor).

b) Serviciile civile și cele militare. Cele din urmă sunt supuse unei discipline foarte stricte, organizate și conduse după reguli care, parțial, le sunt proprii.

7. După gradul de cuprindere, distingem:

a) servicii de importanță națională, organizate la scara întregului teritoriu;

b) servicii locale, organizate la scara colectivităților teritoriale județene,municipale, orășenești sau comunale.

8. În practica internațională se utilizează clasificarea bunurilor și serviciilor după natura acestora, modul de folosire, procesul tehnologic, organizare și finanțare, acțiune cunoscută sub denumirea de Clasificarea Activităților din Economia Națională (CAEN). Din acest punct de vedere, serviciile publice sunt încadrate pe secțiuni,subsecțiuni, diviziuni, grupe și clase,

I.2. Delimitari conceptual privind bunurile si servicii publice

BUNURI &SERVICII

1. Caracter material

2. Stocabile

3. Pot fi analizate înainte de a fi cumpărate

4. Pot fi revândute

5. Transfer de proprietate

6. Consumul este precedat de producție

7. Pot fi transportate

8. Producția, vânzarea, consumul se desfășoară în locuri diferite

9. Doar fabricantul produce

10. Produsul poate fi exportat

11. Cumpărătorul este puțin implicat

12. Controlabile prin standard

13. Complexitate tehnică

14. Variabilitate relativ mică Imateriale

În ultimul timp, se vehiculează tot mai mult ideea că separarea între producția de bunuri și cea de servicii este depășită, deoarece serviciile pot aduce o valoare adăugată mare și pot folosi tehnică de înalt nivel (informatică). De altfel, în practică este foarte dificil să se facă distincția între bunuri și servicii, întrucât achiziționarea unui bun include și un element de serviciu, după cum achiziționarea unui serviciu, presupune, nu de puține ori, prezența unor bunuri tangibile.De asemenea, în ultimul timp un număr tot mai mare de servicii îmbracă o formă palpabilă serviciile editoriale, informatice, înmagazinate pe benzi magnetice, discuri, pelicule etc.), punând sub semnul întrebării forma de exteriorizare a rezultatului activității în calitate de criteriu de delimitare între bunuri și servicii. Pornind de la aceste elemente distinctive dintre bunuri și servicii, majoritatea specialiștilor privesc serviciile ca un sistem de utilități, în care beneficiarul cumpără sau folosește nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i oferă anumite avantaje neconcretizate în majoritatea cazurilor într-un bun material) destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale. K. J. Blois definește serviciul ca o activitate care oferă beneficii (avantaje), fără să presupună în mod obligatoriu un schimb de bunuri tangibile.

Ținând cont de cele prezentate, putem considera că serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile imateriale și intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Ele sunt activități de sine stătătoare, autonome și sunt organizate distinct într-un sector economic cunoscut sub numele de sector terțiar. Exprimarea unitară a tuturor serviciilor, caracterizate, după cum se știe, printr-o mare eterogenitate și complexitate, și-a găsit reflectarea în acceptarea teoriei clasificării sectoriale a ramurilor, având drept punct de pornire stabilirea sferei de cuprindere a serviciilor.Promotorul clasificării sectoriale a economiei este considerat a fi Jean Fourastie. Conform acestei teorii, economia se împarte în trei sectoare cu comportament economic diferit. Sectorul primar grupează, în principal, activitățile legate direct de transformarea mediului natural (agricultura, pescuitul, activitățile forestiere și,

după unele accepțiuni, industria extractivă). Acest sector este definit ca un sector cu progres mediu. Sectorul secundar cuprinde activitățile industriale prelucrătoare; unii autori

includ în cadrul acestuia industriile extractive și construcțiile. Pentru Jean Fourastie, acesta este un sector cu progres tehnic rapid. Thomas Peter consideră că, după ce atenția managerilor a fost atrasă de productivitatea muncii, costuri, calitate, deceniul acesta va fi al serviciilor.

Analizând serviciile, el a elaborat 20 de teze referitoare la acest subiect:

1. Serviciul este în așteptarea clientului (cetățeanului). Prestarea lui cere deseori soluții complexe, dar important este să nu se uite că mai presus de orice este simplitatea.

2. Neplăcerile produse de un serviciu trebuie remediate cu promptitudine.

3. Tehnologiile utilizate în unele servicii sunt, în general, de un nivel și o complexitate scăzute, bazându-se pe simțuri (auz, percepere, pipăit etc).

4. Clientul trebuie făcut fericit, delectat, nu doar satisfăcut.

5. Serviciul trebuie să răspundă așteptărilor clientului.

6. Caracteristicile intangibile sunt, de regulă, mai importante decât cele tangibile.

7. Serviciul depinde de persoana care îl prestează.

8. Efectuarea serviciului și calitatea acestuia depind mai mult de respectful pe care furnizorul și-l acordă, decât de gradul lui de instruire.

9. Serviciul depinde de o multitudine de aspecte minore (aparente) care trebuie abordate într-o manieră de îmbunătățire continuă.

10. Serviciul este un fapt concret, măsurat prin suma plătită.

11. Serviciul are nevoie uneori de tehnologie înaltă, precum cea informatică.

12. Serviciul se prestează într-o competiție cu timpul.

13. Astăzi, serviciile au nevoie de o reorganizare globală care să pună accentul pe rapiditate, sensibilitate, flexibilitate, responsabilitate, inovare și descentralizare.

14. Din adversari, clienții trebuie să devină aliați.

15. Serviciul conduce la transformarea totală a produselor, în sensul că ele trebuie să satisfacă clienții.

16. Serviciul implică un risc și multe firme (instituții) plătesc despăgubiri importante în cazul eșecului serviciului.

17. Serviciul este o bază de susținere a competitivității, chiar pentru întreprinderile industriale.

18. Serviciul se învață.

19. Serviciul este uneori scump (bani pentru energie, instruire).

20. Serviciul se răsplătește. Agenții economici care oferă servicii mai bune1

I.3. Necesitatea si oportunitatea imbunatatirii servciilor de termoficare din Municipiul Lupeni

In prezent Furnizarea energiei termice in Municipiul Lupeni se face de catre serviciul de termoficare a Primariei Lupeni finantat de la bugetul local.

Alimentarea cu energie termica se asigura din sistemul de termoficare existent, sursa de agent primar fiind centrala termoelectrica Paroseni. Punctele termice amplasate în cartierele de locuinte asigura necesarul de caldura pentru încalzire si apa calda menajera aferent apartamentelor si dotarilor existente. Alimentarea punctelor termice cu agent primar se face prin retele si racorduri de termoficare, conductele fiind montate fie în canale prefabricate, fie aerian.

Datorită creșterii exponențiale a prețurilor pentru alimentarea cu căldură și apă caldă în ultimii ani, tot mai mulți locuitori au fost nevoiți să se debranșeze de la rețeaua centralizată.

Subvenționarea energiei termice livrată populației prin sisteme centralizate a fost o măsură conjuncturală, adoptată în contextul dificultăților economice și sociale generate de procesul de tranziție către economia de piață parcurs de societatea românească în ansamblul său, corelată cu gradul de suportabilitate al populației și destinată reducerii impactului social al reașezării prețurilor pe baze obiective.

În contextul relansării economice înregistrate în ultimii 3 ani și al negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, reducerea și eliminarea graduală a subvențiilor acordate producătorilor și distribuitorilor pentru energia termică livrată populației pentru încălzirea locuinței și apa caldă de consum, a devenit posibilă dar, totodată, și o necesitate.

Realitatea confirma ca in majoritatea localitatilor alimentate cu caldura in sistem centralizat, cu locuinte preponderent de tip colectiv, calitatea acestor servicii este nesatisfacatoare.Neasigurarea confortului termic necesar si costurile ridicate percepute pentru energia termica justifica starea de insatisfactie a populatiei si necesitatea unor interventii imediate pentru remedierea situatiei.Aceasta cerinta, alimentata de dificultati de ordin financiar si mai ales de presiunea unor interese comerciale, a generat solutii aleatoare si multiple disfunctionalitati de natura tehnica si sociala, care agraveaza problema. Situatii dramatice determinate de incapacitatea de plata a populatiei, cu consecinte reciproce pentru utilizatori si operatorii de servicii, sau si mai grav, poluarea intensa si tot mai frecventele accidente soldate cu pierderi materiale si victime omenesti, provocate de instalatiile de incalzire de apartament realizate in conditii improprii, ar trebui sa constituie motive de ingrijorare pentru toti factorii responsabili.Complexitatea fenomenului obliga la o analiza obiectiva a tuturor aspectelor determinante si mai ales a consecintelor care decurg.. Alimentarea cu căldură a localităților urbane din țara noastră se realizează în proporție de cca 70% prin sisteme centralizate. Marea majoritate a acestora au durate mari de exploatare iar întreținerea necorespunzătoare a condus la o stare avansată de uzură. La acestea se adaugă performanțele tehnologice inferioare și uzura morală a echipamentelor.Costul produsului finit este grevat în mod semnificativ de pierderile de căldură din sistemul de transport și distribuție, asociate celorlalte cheltuieli de producție.

Indiferent de apartenența patrimoniala, organizatorică și funcțională, aceste sisteme cu toate deficiențele lor sunt de utilitate publică și din punct de vedere strategic trebuie să asigure populației un serviciu vital.

Acceptând această idee, investițiile pentru reabilitarea și modernizarea sistemelor de încălzire ar trebui să constituie priorități guvernamentale.Transferarea responsabilităților în sarcina exclusivă a comunităților locale și a operatorilor de servicii se demonstrează a fi total ineficientă și explică incoerență acțiunilor ce se întreprind și agravarea situației din acest domeniu.Acțiunile întreprinse individual pentru descentralizarea instalațiilor de încălzire, accesibile numai anumitor categorii de cetățeni, nu pot fi generalizate, și mai mult, greveaza obligațiile de plată ale celorlalți consumatori.Remedierea situației nu poate fi lăsată pe seamă efortului public ci impune elaborarea unei strategii energetice la nivel național și identificarea surselor pentru crearea suportului material / financiar necesar consolidării și menținerii sistemelor la nivelul asigurării exigențelor de confort. Acest deziderat reprezintă o măsură necesară, de minimă civilizație, pentru asigurarea unor condiții decente de locuit pentru întreaga populație și în nici un caz o măsură de protecție socială de tip "comunist".Dacă necesitatea reabilitării și modernizării sistemelor existente de alimentare cu căldură este indiscutabilă, controversa majoră se referă la soluțiile de urmat.Contrar opiniei exprimate în articolul "Termoficarea între deziderat și realitate" publicat în nr.3/2001 al revistei "Tehnica Instalațiilor" voi afirmă ca, în condițiile existențe, soluțiile de încălzire locală sau local – centralizată nu oferă cea mai potrivită rezolvare.Argumentele tehnice în susținerea acestei afirmații sunt următoarele:un fondul locativ existent a fost conceput și realizat în cea mai mare parte în clădiri de tip colectiv, echipate cu instalații funcționale care au rezolvări specifice atât din punct de vedere constructiv cât și dimensional; conformarea instalațiilor interioare de încălzire și a celor de alimentare cu gaze, apa rece și apa caldă de consum este improprie deservirii în sistem local, orice intervenție singulară perturband funcționarea celorlalți utilizatori; rețelele publice de distribuție a gazelor de ardere direct în fațade la distanțe necorespunzătoare față de ferestrele învecinate – crește nivelul de risc de accidente prin explozii și intoxicații; multiplicarea dotarilor cu grad ridicat de tehnicitate amplifică activitatea de service și implicit cheltuieli de întreținere și exploatare.Pe lângă enumerarea acestor argumente tehnice subliniate, disfuncționalitățile grave produse de montarea centralelor de apartament pentru ceilalți locatari ai aceluiași imobil: înrăutățirea condițiilor sanitare prin poluarea aerului în zonă de evacuare și pe traectul gazelor de ardere, frecvent dirijate de fenomene atmosferice în ferestrele apartamentelor de la nivelele superioare; încărcarea cheltuielilor pentru încălzire cu cantitatea de căldură cedată de coloanele instalației colective care rămân în interiorul apartamentului debranșat; înrăutățirea condițiilor de alimentare cu gaze naturale prin scăderea presiunii în rețelele exterioare de distribuție, solicitate la debite și factori de încărcare superiori; reducerea presiunii de alimentare pe coloanele interioare de apă rece la care sunt racordate suplimentar centralele locale pentru prepararea apei calde menajere.Ignorarea premeditată a acestor aspecte în virtutea unor "drepturi" arogate, a încurajat proliferarea în condiții improprii a soluțiilor de încălzire de apartament, în locuințe de tip colectiv.Legislația incompletă și permisivă, susținută de interese preponderent comerciale, este pe cale să genereze stări conflictuale cu grave consecințe sociale și ecologice. 1

Situațiile de notorietate de la S.E Paroseni, Lupeni și din alte localități prefigurează dimensiunile și perspectiva fenomenului.Nu se poate face abstracție cu ușurință nici de faptul că sistemele existente de încălzire asigură serviciul pentru populația majoritară al cărui potențial financiar exclude asemenea soluții.

Mai mult, prin liberalizarea acțiunilor de separare de la instalațiile interioare de încălzire din blocuri de locuințe după criteriul "cine poate" se amplifică riscul de acumulare a unor importante debite ale beneficiarilor către unitățile prestatoare și ale acestora către furnizorii proprii.De asemenea, crește gradul de incertitudine asupra posibilităților de recuperare a unor eventuale investiții pentru reabilitarea și modernizarea sistemelor actuale care au fost concepute în soluție de deservire centralizată și care trebuie menținute în serviciu. Cercul vicios se închide.Față de cele prezentate consider că debranșarea de la sistemele existente de alimentare cu căldură în favoarea unor soluții alternative de tip local sau local-centralizat trebuie acceptată cu prudență și numai în baza unor fundamentari riguroase.În cazul sistemelor de alimentare cu căldură cu cogenerare, energia termică rezultă ca produs secundar. Comparativ, prețul de cost al acesteia este influențat în mod pozitiv de producția și prețul de vânzare/cumpărare a energiei electrice furnizate.Eficiența maximă se obține la producător în cazul valorificarii directe a celor doi agenți energetici.

Afirmația conduce spre ideea promovării unor surse de capacități mici și mijlocii în gestiunea unui singur operator și care să confere autonomie energetică zonelor deservite.În sistemele de termoficare urbană existente centralele electro-termice aparțin fie SC Termoelectrica fie unor societăți economice autoproducatoare care vând energia termică, sub formă de agent primar, societăților de distribuție.

Implicarea a doi operatori pe fluxul de producere și distribuție determină creșteri artificiale ale prețului de vânzare la utilizatori.O soluție posibilă pentru ameliorarea acestei situații ar fi transferarea întregii activități în sarcina unui singur operator.O altă cauză a ineficientei sistemelor de termoficare o reprezintă randamentul global redus că urmare pierderilor de energie din rețelele de transport.Situația este generată de calitatea și întreținerea necorespunzătoare a izolatiilor termice și în multe cazuri extinderea ariei de deservire peste limitele de optim economice, limite care pot și trebuie să fie reconsiderate.Cu toate aceste dezavantaje de natură conceptuală și organizatorică, sistemele de termoficare, perfectibile, reprezintă soluții fezabile și funcționale.Interesul manifestat pentru termoficare în țări din comunitatea europeană poate constitui un semnal și un argument favorabil în balanța deciziei.Celelalte soluții de alimentare cu căldură în sistem centralizat, preponderente în localitatile urbane, sunt tributare tehnologiilor aplicate, calității materialelor utilizate și întreținerii necorespunzătoare cauzată de neasigurarea resurselor financiare necesare.

Lipsa mijloacelor de reglare și de contorizare a energiei termice distribuite la consumator și pierderile de căldură din rețelele de transport reprezintă principalele cauze ale ineficientei acestor sisteme.

Totuși ele reprezintă componente importante ale infrastructurilor urbane, care au fost concepute din punct de vedere tehnic și funcțional în concordanță cu soluțiile impuse de tipul clădirilor deservite și care sunt destinate asigurării unui serviciu vital.Din acest motiv și ținând seamă de valoarea de patrimoniu, ele nu pot fi abandonate și nici subminate prin intervenții arbitrare.Analiza condițiilor actuale de alimentare cu căldură a localităților urbane evidențiază multitudinea disfuncționalităților și a problemelor pe care le generează.

Natura acestora este în mod preponderent tehnică, economico-financiară, instituțională și manageriala.

Soluționarea impune măsuri pentru reabilitarea și modernizarea infrastructurii și respectiv pentru creșterea calitativă a serviciilor, cu o susținere financiară corespunzătoare.Decizia finală trebuie să fie adoptată cu discernământ pe baza unor studii de specialitate și luând în considerare oportunitatea integrării funcționale a dotarilor existente precum și posibilitățile de finanțare a investițiilor.Soluționarea problemei trebuie făcută de la caz la caz, pe baza unor strategii bine definite și a unor programe fundamentate și susținute corespunzător din punct de vedere tehnic și financiar.În acest scop se impune cu necesitate elaborarea unor studii energetice pentru fiecare localitate, având ca principal obiectiv precizarea următoarelor aspecte:limitele tehnice și nivelul investițiilor acceptabile pentru reabilitarea și modernizarea ansamblului sistemului – producere, transport, distribuție – la parametri corespunzători de eficiență energetică și economică; soluțiile alternative sau complementare sistemului existent de alimentare cu căldură, implicațiile tehnice și consecințele/riscurile socio-economice aferente acestora; modalitățile tehnice și administrative-economice aferente acestora; modalitatile tehnice si administrativ-economice de integrare a vechiului sistem in solutiile de reabilitare si modernizare . Fără a exclude oportunitatea dezbaterii, căile de urmat nu vor putea fi stabilite prin intervenții publicistice, mai mult sau mai puțin autorizate.Importanța și gravitatea problemelor impune asumarea responsabilității de către ministerele de resort, Ministerul Administrației Publice, Ministerul Lucrărilor Publice Amenajării Teritoriului și Locuinței și Ministerul Industriilor, care trebuie să fundamenteze strategiile la nivel național și să susțină măsuri coordonate de intervenție. 1

În orice caz aceste intervenții impun implicarea profesionistă a specialiștilor din domeniu ale căror argumente ar trebui respectate.Materializarea soluțiilor trebuie condusă pe baza unor programe unitare esalonate pe etape de realizare și structurate pe subsisteme și pe zone, în funcție de urgențe și oportunități.

Orientativ , acestea ar putea avea următoarele obiective:Programele pe termen scurt: remedierea imediată a deficiențelor majore, îmbunătățirea condițiilor funcționale și de confort, precum și a celor de reglementare a relațiilor dintre furnizor, distribuitor și utilizator.În acest cadru se pot integra următoarele măsuri: reechilibrarea termo-hidraulică a rețelelor de agent termic primar și ajustarea regimului de presiuni prin introducerea, după caz, a regulatoarelor de presiune diferențială;contorizarea energiei termice primare și a celei furnizate, la nivelul punctelor termice;echilibrarea hidraulică a rețelelor termice secundare; generalizarea contorizării energiei termice și a apei calde menajere la utilizatori, la nivel de tronson de bloc; reabilitarea instalațiilor termice din subsolurile tehnice și spațiile comune ale blocurilor de locuințe; îmbunătățirea protecției termice a clădirilor prin aplicarea unor soluții realizabile cu eforturi reduse de investiții susținute de locatari.Programele pe termen mediu: măsuri de reabilitare și modernizare care atrag efecte economico-financiare pozitive în activitatea operatorilor de servicii:modernizarea/reabilitarea unor echipamente și instalații conexe din surse; înlocuirea/reabilitarea rețelelor de transport și distribuție cu durata de serviciu expirată și a celor cu grad de uzură avansat; promovarea soluțiilor de gestiune descentralizată la consumatorii situați în zonele cu regim deficitar de deservire.Programele pe termen lung: materializarea integrală a soluțiilor propuse pentru întreaga localitate vizând în principal: finalizarea soluțiilor optime de deservire și de gestiune a sistemelor.În concluzie, după opinia mea, soluțiile de îmbunătățire a condițiilor de alimentare cu căldură nu pot fi tipizate, oricare din ele având limite determinate de eficientă și de aplicabilitate, care trebuie evaluate și valorificate în mod rațional în funcție de particularitățile locale. 1

II. Prezentarea serviciului de termoficare in Municipiul Lupeni

II.1 Cadru legislativ

Acesta este asigurat de urmatoarele acte normative

– Legea nr.325 din 14 iulie 2006- serviciului public de alimentare cu energie termică:

Aceasta lege reglementeaza desfășurarea activităților specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire și prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiții de eficiență și la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie și cu respectarea normelor de protecție a mediului.

Prevederile acestei legi se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înființat și organizat la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, indiferent de mărimea acestora.

Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și cuprinde totalitatea activităților privind producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice, desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale sau asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz, în scopul asigurării energiei termice necesare încălzirii și preparării apei calde de consum pentru populație, instituții publice, obiective social-culturale și operatori economici.

Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparținând domeniului public sau privat al autorității administrației publice locale ori asociației de dezvoltare comunitară, care formează sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al localității sau al asociației de dezvoltare comunitară, denumit în continuare SACET.

În sensul legii, SACET este alcătuit dintr-un ansamblu tehnologic și funcțional unitar constând din construcții, instalații, echipamente, dotări specifice și mijloace de măsurare destinat producerii, transportului, distribuției și furnizării energiei termice pe teritoriul localităților, care cuprinde:

a) centrale termice sau centrale electrice de termoficare;

b) rețele de transport;

c) puncte termice/stații termice;

d) rețele de distribuție;

e) construcții și instalații auxiliare;

f) branșamente, până la punctele de delimitare/separare a instalațiilor;

g) sisteme de măsură, control și automatizare. 1

II.2. Cadru instituțional

Primăria reprezintă organul executiv al Consilului Local. Primarul este șeful administrației publice locale și răspunde în fața Consiliului de buna funcționare a acesteia. Primarul reprezintă municipiul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țara sau străinătate, precum și în justiție.

Consiliul Local este autoritate a administrației publice locale. Consiliile locale ale comunelor, orașelor, precum și ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiului București sunt compuse din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale.

Primăria Municipiului Lupeni în baza cadrului legislativ, prin serviciul de termoficare, asigură furnizarea energiei termice în oraș, finanțarea făcându-se de la bugetul local și plată furnizorului de serviciu S.E. PAROSENI . Deasemenea suportă diferența de preț a Gcal, de la furnizor la beneficiar, care este subvenționată.

Sucursală Electrocentrale Paroseni din județul Hunedoara a fost construită la începutul anilor 50, plecând de la un proiect de proveniență rusească, fiind prima termocentrală pe cărbune din țara noastră. Uzină de producerea a energiei electrice și termice din municipiul Vulcan a fost proiectată să alimenteze cu electricitate și energie termică toată regiunea Văii Jiului, precum și industria minieră din cele șase localități ale zonei.Uniunea Europeană, existența termocentralei pe huilă a fost pusă în discuție din cauza poluării.Soluția salvatoare atât pentru întreprindere, cât și pentru industria minieră din Valea Jiului a fost o investiție de modernizare, realizată printr-un împrumut acordat Guvernului României de Bancă Japoneză pentru Cooperare Internațională și filiala japoneză a BNP Paribas. Modernizarea Termocentralei Paroseni a fost efectuată de un consorțiu format din companiile japoneze Itochu, Hitachi și Toshiba. Proiectul a cuprins retehnologizarea unui grup de 150 de megawați și 150 de gigacalorii/pe oră, pentru care s-au cheltuit 135 milioane de dolari. Denumit generic a”Grupul IVa” al CET Paroseni, acesta a fost pus în funcțiune în urmă cu un an și reprezintă cea mai mare investiție în sistemul termoenergetic din 1989 și până în prezent. S.E. Paroseni din județul Hunedoara și-a încheiat în urmă cu un an de zile procesul de retehnologizare. După o infuzie de capital de 150 milioane de dolari, termocentrală este una dintre cele mai performanțe din Europa.Totuși, în privință respectării normelor de mediu, mai e nevoie de două instalații costisitoare, dar obligatorii, pentru a produce energie curată. Fără ele, Uniunea Europeană va pune lacătul la porțile termocentralei în anul 2010. Tot din cauza lipsei acestor stații de epurare, CET Paroseni este considerat, în continuare, unul dintre marii poluatori din România. Consiliul Local al Municipiului Lupeni împreună cu Primăria Municipiului Lupeni au stabilit prin Hotărârea nr. 140 / 2006 că prețul local de referință a energiei termice este 107,5 RON / Gcal în condițiile în care tarifele de producere, transport și distribuție sunt următoarele:

– Tarif producere și transport energie termică SE PAROSENI : 125,49 RON cu TVA / Gcal

– Tarif distribuție și furnizare Serviciul de Termoficare : 41,06 RON cu TVA / Gcal rezultând o subvenție de 59,05 RON cu TVA / Gcal.

Punctele termice amplasate în cartierele de locuințe asigură necesarul de căldură pentru încălzire și apa caldă menajeră aferent apartamentelor și dotarilor existente. Alimentarea punctelor termice cu agent primar se face prin rețele și racorduri de termoficare, conductele fiind montate fie în canale prefabricate, fie aerian. Lungimea totală a rețelelor termice este de 52 km. 1

A.R.S.C este autoritatea de reglementare competentă pentru servicii de utilități publice,printre care, se enumara,și,producerea,trasportul,distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat,cu excepția activității de producere a energiei termice în cogenerare(supusă licentierii,reglemetarii și controlului A.N.R.E.).Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparținând domeniului public sau privat al autorității administrației publice locale ori asociației de dezvoltare comunitară,care formează sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al localitatii sau al asociației de dezvoltare comunitară,denumit în continuare,SACET.

SACET este alcătuit dintr-un ansamblu tehnologic și funcțional unitar constând din contructii ,instalații,echipamente,dotări specifice și mijloace de măsurare destinat producerii,trasportului,distribuției și furnizării energiei termice pe teritoriul localităților,care cuprinde:centrale termice sau centrale electrice de termoficare;rețele de transport;puncte termice/stații termice;rețele de distribuție;construcții și instalații auxiliare;branșamente,până la punctele de delimitare/separare a instalațiilor;sisteme de măsură/control și automatizare.1

II.3 Furnizarea serviciului de termoficare în municipiul Lupeni

SITUAȚIA ACTUALĂ A SISTEMULUI EXISTENT DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU ENERGIE TERMICĂ

1. Producția de energie termică și electrică:în prezent sursă de producere a energiei termice și electrice pentru localitatile din Valea Jiului este reprezentată de SC TERMOELECTRICA SA ,mai exact de S.E. PAROSENI.

2. Resursele primare utilizate: Centrală Paroseni funcționează cu cărbune drept combustibil de bază ( huilă de Valea Jiului ) și gaze naturale drept combustibil auxiliar, utilizat pentru porniri și funcționare la sarcini parțiale Consum combustibili: – cărbune 36200kg/h, cu suport flacără gaze naturale, 2370 m3/h.

3. Prețul local al energiei termice: prețul local de referință stabilit prin H.C.L nr. 146 / 2006 este 107,5 RON cu TVA

4.Parametri tehnici:

Producție și transport energie termică și electrică (S.E. Paroseni):

SE Paroseni este o centrală de cogenerare care furnizează energie electrică și energie termică.

Funcționează cu cărbune drept combustibil de bază ( huilă de Valea Jiului ) și gaze naturale drept combustibil auxiliar, utilizat pentru porniri și funcționare la sarcini parțiale. SE Paroseni furnizează agent termic pentru locuitorii orașelor : Petroșani, Vulcan, Aninoasa și Lupeni.

Capacitatea energetică a centralei :

– 3 cazane tip PK10 -230 t/h

– 2 turbine tip VK-50-1

– 1 cazan de apă fierbinte de 103 Gcal/h

Cazane de abur tip PK 10-p-URSS

– Număr cazane : 3 bucăți

– Putere termică nominală : 180,07 MW

– Combustibil : cărbune 36200kg/h, cu suport flacără gaze naturale, 2370 m3/h

– Număr mori pe cazan : 4 mori cu taler și bile, fiecare alimentând 2 arzătoare mixte cărbune și gaze naturale

– Debit abur : 230 t/h

– Temperatura abur : 510 gr. C

– Presiune nominală abur la ieșirea din cazan : 110 Pa

– Randament 0.90

Turbine tip VK-50-1

– presiune : 90 ata

– temperatură abur : 500 gr. C

– turație : 3000 rot/min.

– Anul punerii în funcțiune : turbină 1 : 1956; turbină 2 : 1957

Cazan de apa fierbinte

– putere termică nominală : 120,02 MW

– combustibil : cărbune 38803 kg/h, cu suport flacără de gaze naturale 900 m3/h

– presiunea maximă a apei la ieșirea din cazan : 20 Pa

– temperatura maximă a apei la ieșirea din cazan : 150 0c

– randament : 86-89%

Coșurile de fum nr. 1 și 2 au următoarele caracteristici :

– coș de fum nr. 1: înălțime 120 m, diametru la vârf : 6 m

– coș de fum nr. 2 : înălțime 160 m, diametru la vârf : 7 m

În cursul anului 2006 s-a pus în funcțiune un bloc de 150 MW reabilitat compus din :

– 1 cazan tip Babcok Hitachi de 540t/h

– 1 turbină tip K-160-130-2OP2

Caracteristicile cazanului tip Babcok Hitachi

– putere termică nominală : 466.82 MW

– combustibil : cărbune 102500 kg/h, cu suport flacără de gaze naturale 300 mc/h

– debit abur : 540 t/h

– temperatura abur : 5410 C

– presiune : 13.82 MPa

– randament : 90.2 %

Caracteristicile turbinei K a 160-130-2OP2

– presiune : 130 kgf/cm2

– temperatura abur : 535gr.C

– turație : 3000 rot/min

– anul punerii în funcție : 2006 1

Aburul produs în cazanele energetice este supraîncălzit în mai multe trepte de supraîncălzire și condus la corpul de înaltă presiune, apoi la corpurile de medie și joasă presiune ale turbinei, unde se destinde, producând lucrul mecanic. Lucrul mecanic este transformat de generator în energie electrică, din prizele turbinei se extrage abur pentru termoficare.

Aerul necesar arderii este preluat cu ventilatoarele de aer. Gazele de ardere rezultate din procesul de ardere a cărbunelui și gazelor naturale, cu ajutorul ventilatoarelor sunt evacuate în atmosferă prin canalele de gaze și coșul de fum.

Energia electrică este livrată în sistemul energetic național iar energia termică este distribuită prin rețelele de distribuție la punctele termice din orașele Văii Jiului.

II.4. Finanțarea serviciului de termoficare în municipil Lupenii( tarife, taxe, costuri, rău platnici, cost gigacalorie)

IDENTIFICAREA SURSELOR POSIBILE DE FINANȚARE

a. Programul Termoficare 2006 – 2009 -34%

b. Bugetul de stat -28%

c. Bugetul local -19%

d. Credite bancare -7%

e. Fonduri nerambursabile -39%

f. Alte surse: proprietarii apartamentelor -11%

EVALUAREA EFORTULUI INVESTIȚIONAL

În conformitate cu programul Termoficare 2006 – 2009 se evaluează efortul investițional pentru următoarele:

a. Unitatea de producție de agent termic: – nu este cazul

b. Rețeaua de transport agent termic primar: – nu este cazul

c. Modernizarea punctelor termice: echipare punctelor termice cu schimbătoare de căldură cu plăci: cele 14 puncte termice din municipiul Lupeni sunt echipate cu schimbătoare de căldură cu plăci; echipare puncte termice cu pompe de turație variabilă: 84 buc x 8560 RON = 719.040 RON ; dispecerizare: PC a uri, soft, automatizare componente: 14 PT x 56500 RON = 791.000 RON

d. Rețele termice de distribuție a apei calde și agentului termic pentru încălzire: rețele distribuție agent termic pentru încălzire : 11.424.577 RON ; rețele distribuție a.c.m: 4.500.000 RON

e. Contorizare energie termică la nivel de branșament: investiția este cuprinsă în studiul de fezabilitate : Reabilitare rețele termice exterioare aferente punctelor termice din Municipiul Lupeni în valoare de 11.424.577 RON.

f. Contorizare individuală: se consideră 5 calorifere/apartament x 9000 ap. = 45000 calorifere – robineti și repartitoare = 250 RON / calorifer, rezultând: 250 x 45000 = 11.250.000 RON

g. Reabilitarea termică a anvelopei clădirilor, respectiv a fațadelor, teraselor și a tamplariei exterioare: pentru un apartament se estimează o valoare a reabilitării în suma de 5850 RON rezultând o valoare totală de 52.650.000 RON 1

III Analiza SWOT a serviciului de termoficare din Municipiul Lupeni

III.1. Puncte forte

Energia termică este considerata cea mai ieftină in comparatie cu celelalte energii

Sucursală Electrocentrale Paroseni din județul Hunedoara a fost construită la începutul anilor 50, plecând de la un proiect de proveniența rusească, fiind primă termocentrală pe cărbune din țara noastră. Uzina de producerea a energiei electrice și termice din municipiul Vulcan a fost proiectată să alimenteze cu electricitate și energie termică toată regiunea Văii Jiului, precum și industria minieră din cele șase localități ale zonei.Soluția salvatoare atât pentru întreprindere, cât și pentru industria minieră din Valea Jiului a fost o investiție de modernizare, realizată printr-un împrumut acordat Guvernului României de Banca Japoneză pentru Cooperare Internațională și filiala japoneză a BNP Paribas.Denumit generic “Grupul IV” al CET Paroseni, acesta a fost pus în funcțiune în urmă cu un an și reprezintă cea mai mare investiție în sistemul termoenergetic din 1989 și până în prezent.

Energia nucleară este mult mai scumpă decât cea eoliană, cam la același preț cu cea hidroelectrica și mai ieftină decât cea obținută în instalațiile solare cu celule fotovoltaice.În timp ce costurile energiei nucleare cresc , cele asociate utilizării surselor regenerabile de energie scad rapid datorită îmbunătățirii tehnologiilor. 1

2.Existența unui program informatic “EMPOL” prin care se face monitorizarea la S.E.Paroseni.

Scopul programului informatic EMPOL este:calcularea cantităților de poluanți evacuați în atmosferă(SO2,Nox,CO2,CO și pulberi),produse zilnic,lunar,trimestrial și anual pe fiecare cazan,pe coș de fum și însumarea la nivel de centrală; calcularea concentratiilor medii zilnice, lunare, trimestriale și anuale de SO2, Nox, CO2, CO și pulberi (cenușă zburătoare) conținute de 1 Nm3 de gaze arse uscate, pentru fiecare cazan și coș de fum (pentru care sunt precizate norme); calcularea bilanțului cenușii: cantitatea de cenușă evacuată în atmosferă, reținută de electrofiltre, reținută în focar, trimisă la haldă (depozit de zgură și cenușă), vândută; obținerea de rapoarte de ieșire: cantitativ, grafic, pentru concentrații zilnice, comparativ cu valorile normelor în vigoare și încadrarea (depășirea) normelor de emisie. 1

3.Asigurarea unui număr semnificativ de locuri de muncă în electrocentrala

S.E. Paroseni funcționează cu cărbune și furnizează în principal agent termic pentru 200.000 locuitori ai celor 4 orașe miniere din zonă. În prezent, în Valea Jiului lucrează 11.700 de mineri la cele șapte unități. Salariul mediu în industria de extracție a huilei este de 1.600 lei, fiind cel mai mare din Valea Jiului, cu excepția domeniului bancar.

Programul în valoare totală de 1,1 mil. USD pentru crearea de noi locuri de muncă prin acordarea de stimulente financiare antreprenorilor care angajează persoane disponibilizate din zonele miniere; suma a fost angajată integral, până în prezent fiind create 900 noi locuri de muncă.

4. S.E Paroseni-cea mai modernă centrală pe cărbune din România și chiar una din cele mai performante din Europa.

S. E. Paroseni din județul Hunedoara și-a încheiat în urmă cu un an de zile procesul de retehnologizare. După o infuzie de capital de 150 milioane de dolari, termocentrală este una dintre cele mai performante din Europa.. Sucursală Electrocentrale Paroseni din județul Hunedoara a fost construită la începutul anilor 50, plecând de la un proiect de proveniența rusească, fiind prima termocentrală pe cărbune din țara noastră. Uzină de producerea a energiei electrice și termice din municipiul Vulcan a fost proiectată să alimenteze cu electricitate și energie termică toată regiunea Văii Jiului, precum și industria minieră din cele șase localități ale zonei. Modernizarea Termocentralei Paroseni a fost efectuată de un consorțiu format din companiile japoneze Itochu, Hitachi și Toshiba. Proiectul a cuprins retehnologizarea unui grup de 150 de megawați și 150 de gigacalorii/pe oră, pentru care s-au cheltuit 135 milioane de dolari. Denumit generic “Grupul IV” al CET Paroseni, acesta a fost pus în funcțiune în urmă cu un an și reprezintă cea mai mare investiție în sistemul termoenergetic din 1989 și până în prezent. Noile instalații au fost cumpărate cu un împrumut acordat de Japonia și au fost montate chiar de oamenii concernelor japoneze care le-au produs: Itochu, Hitachi și Toshiba.Infuzia de capital de 150 milioane de dolari a făcut că Paroseni să fie una dintre cele mai performante centrale pe cărbune din Europa.Totuși, mai sunt necesare două instalații costisitoare, dar obligatorii, pentru a produce energie curată: dispozitive de reducere a sulfului, a oxizilor de azot și asigurarea depozitelor de zgură și cenușă. Sumă necesară: 120 milioane de euro.

5. O parte a poluării a fost eliminată

Deși Serviciul de termoficare și piață de desfacere a prestatiilor a fost în scădere rentabilitatea economică a acestui serviciu a fost diminuată dar nu a devenit nerentabil datorită modernizării furnizorului de energie termică care produce această energie în mod rentabil și diminuează astfel efecxterle negative a restrangerii activității a cestui serviciu.Procesul de ardere a combustibilui la Termocentrală Paroseni eliberează încă cantități mari de dioxid de carbon, dar și oxizi de sulf, oxizi de azotsi monoxid de carbon, în cantități admise de normele actuale de protecție a mediului.Companiile japoneze Itochu, Hitachi și Toshiba au realizat prima etapă a modernizării – Sistemul de denoxificare care a fost cumpărat cu ajutorul investițiilor japoneze reține monoxidul de carbon și dioxidul de azot , modernizare care însă trebuie continuată.În acest sens,conducerea termocentralei Paroseni a măsuri de consolidare a pereților acestor halde, precum și la suprainaltarea lor pentru a se reduce, până la noi investiții, poluarea aerului și a apei cu reziduurile provenind din procesul de ardere a cărbunelui. După punerea în funcțiune a grupului modernizat, SE Paroseni și-a eliminat toate celelalte trei grupuri energetice neperformante și extrem de poluante, această fiind una dintre condițiile pentru care a primit autorizația integrată de mediu. Termocentrală are de trecut o perioadă de tranziție, care se va încheia în 2014. Până atunci, la Paroseni trebuie să se modernizeze utilajele pentru reducerea sulfului, a oxizilor de azot și, în final, să se reconstruiască depozitele pentru zgură și cenușă. Aceasta retehnologizare a uzinei s-a făcut în armonie cu zona Văii Jiului, cu Compania Națională a Huilei și cu partea de termoficare a regiunii. Nu funcționam noi, CNH nu are către cine să dea cărbunele. S-a ținut cont și de componența socială, dar și de cea de mediu".

6.Acest sistem garantează siguranța alimentării cu energie termică și obținerea unei eficiente energetice ridicate;

Dezvoltarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) este o opțiune strategică, dat fiind faptul că înlocuirea lor cu alte sisteme individuale pe gaz nu este posibilă din cauza lipsei de resurse și a infrastructurii aferente. Reabilitarea și modernizarea acestor sisteme sunt în concordanță cu Strategia națională în domeniul eficienței energetice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 163/2004. Procesul de integrare europeană necesită aplicarea Directivei nr. 2006/32/CE privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și a Directivei nr. 2004/8/CE privind cogenerarea de înaltă eficientă, iar existența acestor sisteme condiționează promovarea cogenerarii că tehnologie de maximă eficientă în utilizarea gazelor naturale. Rezervele de petrol și gaz nu sunt inepuizabile astfel încât costurile cu energia, și așa ridicate, vor crește și mai mult în viitor. În plus, dioxidul de carbon care se formează la ardere în dispozitivele de încălzire afectează mișcările atmosferice și pune în pericol mediul înconjurător. Economia de energie este mai mult decât necesară pentru păstrarea calității standardului de viață, pentru noi și generațiile următoare.Circa 30% din consumul de energie al consumatorilor finali este alocat încălzirii încăperilor.Emisiile anuale de dioxid de carbon de cca. 1,1 miliarde tone se datorează de asemenea în proporție de 30-35% încălzirii încăperilor. Peste 76% din energia de care are nevoie o gospodărie privată, este utilizată pentru încălzire. Din această, aproape jumătate se pierde datorită pereților exteriori neizolati sau slab izolați. Circa 50% din economia de energie pentru încălzire ar putea fi realizată prin termoizolatia pereților exteriori.

7. Sistemele de termoficare centralizate permit controlul și reducerea impactului asupra mediului prin comparație cu alte soluții individuale;

Centralele de apartament sunt varianta de încălzire aleasă din ce în ce mai mult de românii care locuiesc la bloc în detrimentul sistemului centralizat. Aparatura poate fi racordată direct la coșul de evacuare a fumului, variantă care costă în jur de 14-15 milioane lei. Însă, din nefericire, în România blocuri cu coș nu prea există. A apărut și falsa problemă a poluării mediului de către acest nou sistem de încălzire. Mai întâi, Guvernul a vrut să interzică montarea centralelor termice de apartament prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 862 din 27 noiembrie 2001 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației.Conform unui proiect de ordonanță privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică, excepție s-ar fi putut face, la cererea consumatorului, numai acolo unde, din vină furnizorului (constatată de organele de specialitate ale consiliului local) nu ar fi fost asigurați sistematic parametrii de calitate ai agentului termic prevăzuți în contractul de furnizare. O altă modalitate prin care s-ar fi putut monta centrale de apartament ar fi fost aceea în care furnizorul agentului termic nu ar fi respectat termenele prevăzute pentru contorizarea apei calde și a căldurii. În plus, doar dacă toți proprietarii apartamentelor dintr-un bloc s-ar fi decis să se deconecteze de la sistemul centralizat, aceștia ar fi putut monta centrale individuale. Însă, un studiu al societății Termoelectrica indică fapul că furnizarea de apa caldă și căldura prin centrale electrotermice are mai multe avantaje decât dezavantaje. Potrivit studiului, acest tip de centrală ar asigură un confort termic sporit pentru populație, ar reduce impactul asupra mediului și ar determină economii importante de resurse enegetice la nivel național. În ceea ce privește centralele de apartament, studiul mentionează printre avantaje faptul că fiecare locatar consumă energie cât și cum dorește, consumul fiecărui apartament este măsurat și nu mai există riscul întreruperii furnizării din cauza altor consumatori. La capitolul dezavantaje ar fi investiția pentu montarea unei centrale de apartament, care nu poate fi suportată decât de un mic procent al populației.

8. Contorizarea, care la nivel de branșament de imobil este de aproximativ 100%

Promovarea sistemului de facturare individuală care dublată de o contorizare sau de o aplicare a sistemului contor de branșament, repartitoare de costuri, este benefică pentru consumator. Oricum, pentru a se putea aplica aceste principii, trebuie făcută o inventariere precisă a sistemului de încălzire din interiorul unui imobil. În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern privind contorizarea consumatorilor racordați la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică nr. 933 / 2004, art. 2, alin (1), Paroseni a finalizat montarea contoarelor de energie termică la nivel de branșament de imobil sau scară, în perioada septembrie 2005 -decembrie 2006 s-au montat 3662 contoare de energie termică la nivel de branșamente blocuri, scări de blocuri și case particulare (pentru populație), respectiv 1823 contoare pentru încălzire și 1839 contoare .

III.2. Puncte slabe

1.Creșterea afecțiunilor și bolilor cauzate de pulberele în suspensie

Locuitorii din Vulcan, Paroseni și Lupeni pot avea probleme de respirație și o încetinire a activității celulare prin diminuarea aportului de oxigen . Pulberile în suspensie sunt de o mare diversitate: solide, lichide, fin divizate, care sunt emise în atmosferă în timpul proceselor de combustie, al proceselor tehnologice din industrie sau al fenomenelor naturale, natura acestora variind în funcție de sursă. Diametrul acestora poate fi mai mic de 0,1 microni, dar maximum 1000 I¼. Pariculele mai mici de 10 microni se mențin în atmosferă mai mult timp fiind destul de mici pentru a fi inhalate adânc în tractul respirator. Poluarea aerului din zonele populate are o influență majoră în declanșarea acestor afecțiuni. Capacitatea iritantă a pulberilor în suspensie crește atunci când există în aer și alți poluanți iritanti respiratori, cum ar fi SO2 și NO2, manifestându-se efectul sinergic între SO2 pulberi în suspensie și NO2 în suspensie. Pulberile în suspensie, prin depășiri ale limitelor admise în special pentru cele cu dimensiuni micronice și submicronice, pot afecta aparatul respirator, cu precădere la copii, pot irita ochii (conjunctivită) și pielea. Ancheta epidemiologica realizată de către Spitalul Județean Deva, Secția de Boli Pulmonare, asupra prevalentei simptomelor respiratorii, a astmului bronșic și a bronșitei cronice la copiii și adolescenții de vârstă școlară din județul Hunedoara, a fost efectuată în trei localități din județ, printrecare și la Vulcan, pe 324 de subiecți. Astfel, prevalență astmului bronșic a fost în Vulcan de 6,5%, iar prevalență bronșitei astmatiforea (bronșită obstructiva cu wheezing) a fost în Vulcan de 5,8 %, dar prevalență bronșitelor repetate trenante a fost la Vulcan de 13,3% .Unele masuri care ar trebui implementate in ceea ce priveste cazanele

2.Utilizarea încă a cazanelor vechi de apă fierbinte

În perioada 1955-1964 electrocentrala a fost echipată cu 4 cazane cu abur C1, C2, C3 și C4 (SE Paroseni nr. 1 și nr.2). În anul 1999 a intrat în funcțiune un cazan cu apă fierbinte (CAF 100), în vederea satisfacerii cererii suplimentare de căldură din zonă. Din cauza invechirii și a slabei siguranțe de exploatare a cazanelor cu abur, a fost luată decizia reabilitării cazanului cu abur nr. 4 (SE Paroseni nr. 2). După această reconstruire a unității, vechile cazane cu abur C1, C2, C3 (SE Paroseni nr.1) vor fi scoase din funcțiune și casate. În locul lor va fi adăugată o instalație de desulfurizare pentru gazele arse. Investiția specifică în cazane de abur și de apă fierbinte variază între 30-80 kWt instalat. Ea depinde de tipul cazanului, tipului arzătorului, materialele suprafețelor de schimb de căldură, gradul de automatizare a acestuia și de capacitatea instalată. Costurile de operare și mentenanța sunt în general de cca. 1-2 % din investiția efectivă. Măsuri de creștere a eficienței energetice care vizează direct cazanul de abur: reducerea pierderilor de căldură pentru cazul când cazanul / cazanele existente au un randament acceptabil, reducerea pierderilor de căldură cu gazele de ardere – pentru realizarea acestui deziderat, combustia trebuie să se desfășoare în condiții bune și excesul de aer trebuie să fie optim ;implementarea soluțiilor de recuperare a căldurii conținute de gazele de ardere – cele mai adecvate soluții de recuperare internă (recuperatoare de căldură performante, pentru preincalzirea aerului și/sau a combustibilului) ;preincalzirea apei de alimentare;recuperarea căldurii aburului rezidual;înlocuirea schimbatoarelor de căldură cu țevi și manta cu schimbătoare de căldură moderne cu plăci;utilizarea periodică a procedeului de purjare, folosirea resurselor energetice secundare rezultate în urmă acestui proces;recuperarea condensatului și a căldurii conținute de acesta; izolarea termică a exteriorului cazanului și a conductelor aferente;înlocuirea cazanelor vechi cu randamente scăzute cu unele noi cu performanțe ridicate;înlocuirea arzătoarelor vechi cu unele cu performanțe ridicate;schimbarea combustibilului folosit (de exemplu înlocuirea pacurii cu gazul natural, unde este posibil);suplimentarea cu surse (pompe de căldură, pereți solari) și acumulatoare de căldură.

3. S.E. Paroseni -unul dintre cei mai mari poluatori din România

În ciuda investițiilor, S.E. Paroseni încă nu respectă normele de mediu. Mai sunt necesare două instalații înainte că termocentrală să fie considerată “curata”. Fără ele, Uniunea Europeană va pune lacătul la porțile termocentralei în anul 2010. Tot din cauza lipsei acestor stații de epurare, CET Paroseni este considerat, în continuare, unul dintre mării poluatori din România.În fostele zone industriale din Hunedoara există mari concentrații de plumb, cupru, cadmiu și nichel, care otrăvesc aerul și solul, indică un ultim raport al Agenției pentru Protecția Mediului Regiunea Vest . Iazurile de decantare, haldele de steril, deponeurile de deșeuri și emisiile nocive contribuie din plin la otrăvirea apelor, solului sau aerului din județul Hunedoara. Punctele roșii de pe harta poluării în localitatile hunedorene sunt concentrate în zona fostelor orașe monoindustriale. Chiar dacă s-au făcut pași în privință protecției mediului, industria minieră din Valea Jiului rămâne unul din principalii poluatori prin activitatile conexe extracției zăcământului de huilă. Agentia de Protecție a Mediului Hunedoara monitorizează în permanență problemele, dar mai este mult până la rezolvarea lor.

4.Piața de desfacere a prestatiilor este în continuă scădere

Serviciul de Termoficare Lupeni își desfășoară activitatea și prestează servicii atât pentru sectorul public cât și pentru cel privat al Municipiului Lupeni. Ori, în aceste condiții este de notorietate publică faptul că încasarea contravalorii prestatiilor este deosebit de greoaie în special de la Asociația de Proprietari-Locatari, într-un oraș în care nivelul șomajului, fără a mai vorbi de cei ce nu se mai află în evidență, este deosebit de ridicat; Costurile cu energia reprezintă o cotă importantă din costurile globale de producție în cea mai mare parte din sectoarele industriale. În același timp unele sectoare trebuie să facă față unei concurente acerbe pe piață și în consecință să opereze cu profituri foarte reduse. Eficiența energetică poate fi una din cele mai bune căi de abordare a problemei creșterii profitului unui agent economic cunoscând ca și cele mai performante tehnologii și echipamente consumă mai multă energie decât este strict necesară procesului industrial. Experiența țărilor dezvoltate arată că economii de energie de ordinul 15A·30 % pot fi realizate cu indicatori financiari acceptabili. Rezultă că în industrie există un potențial uriaș de reducere a costurilor proprii cu energia și a impactului asupra mediului prin identificarea și corectarea ineficientelor proceselor industriale.

5.Noxele emise de S.E Paroseni în atmosferă sunt în cantități deosebit de mari

Noxele evacuate pe coșurile de fum ale S.E. Paroseni conțin importante cantități de oxizi de sufl,oxizi de azot,moxid și dioxid de carbon,praf de cenușă etc.Dispersia noxelor este slabă în zilele foarte călduroase,deoarece suprainaltarea coloanei de gaz precum și curenții convective sunt mai slabi.Deasemenea,dispersia gazelor este dificilă în zilele cu inversiune termică(când temperature aerului de la sol este mai scăzută decât cea din straturile superioare ale atmosferei;Reducerea activității industriale a contribuit la diminuarea cantității de noxe degajate în mediu. Punerea în valoare a energiei eoliene va conduce la diminuarea emisiilor de noxe rezultate din procesul de combustie al resurselor fosile și conservarea unui nivel de calitate superioară a mediului înconjurător. Rolul coșului de fum este acela de a realiza o dispersie cât mai eficientă a tuturor noxelor care nu au putut fi reținute în instalațiile de denoxare. CE.T. Paroseni are două coșuri de fum; Dispersia noxelor este slabă în zilele foarte călduroase, deoarece supainaltarea coloanei de gaz cât și curenții convectivi, sunt mai slabi. De asemenea dispersia gazelor este dificilă în zilele cu inversiune termică (când temperatura aerului de la sol, este mai scăzută decât cea din straturile superioare ale atmosferei).

6.Unitățile existente de producție agent termic au capacitate supradimensionale față cerințele consumatorilor actuali;

La mai puțin de un an, înaintea datei la care țară noastră ar trebui să devină membră a Uniunii Europene, beneficiem de un sistem de producere a energiei termice supradimensionat față de cerințele consumatorilor actuali, cu randamente energetice scăzute la unitățile de producere, cu pierderi energetice mari în zona de transport și distribuție.Intensitatea energetică a economiei romA¥nesti este de 6 ori mai mare decît media înregistrată la nivelul celor 25 de state ale Uniunii Europene. I n RomA¥nia se consumă 1.368,46 kg echivalent petrol pentru 1.000 de euro din PIB, în timp ce media europeană, la nivelul celor 25 de state membre este de 209,49 kg echivalent petrol/ 1.000 de euro din PIB și, respectiv, 190,82 kg echivalent petrol/ 1.000 de euro din PIB în vechea formulă cu 15 state member.Perpetuarea ineficientei acestui sistem, în care componența socială are un rol covîrșitor, este și o consecință directă a lipsei banilor pentru reabilitare și modernizare. Degeaba au existat programe dacă nu s-a stabilit o schemă financiară clară, care să le susțină. Degeaba s-a cerut autoritat ilor locale să întocmească strategii privind investițiile ce se impun atîta timp cît nu li s-a asigurat o parte din sumele necesare susținerii proiectelor investitionale .

.

7.Randamente energetice scăzute la unitățile de producere de agent termic;

Rezistența mediului la trasformare generează obținerea după transformer a unei cantități de energie mai mici decât cea care se transformă,datorită unor pierderi de energie concretizate în cantitățile de energie consummate pentru invingerea rezistenței mediului.În acest sens,cu cât numărul de trasformari este mai mare,cu atât randamentul total va fi mai scăzut.Din acest punct de vedere,termocentralele prezintă cele mai mari dezavantaje,întrucât numărul verigilordin lanțul de trasformari este maxim1.În general.randamentul este de 70-90%,dar depinde de tipul cazanului,în sensul că acele cazane în care se ard combustibili inferiori solizi au randamente mai mici,iar cazanele ce funcționează pe bază de combustibili lichizi și gazoși sau praf de carbine au randamente mai mari.În cazul turbinelor de contrapresiune aburul este evacuate la presiuni superioare celei atmosferice în vederea utilizării lui în alte scopuri(abur tehnologic,abur pentru termoficare etc),fapt ce conduce la randamente mai scăzute ale acestor turbine.Necesitatea economică de a reduce costul de produce a energiei electrice,prin scăderea consumului de combustibil,impune analiza tuturor cailor de îmbunătățire a randamentelor.Îmbunătățirea randamentelor se poate realize atât pe ansamblul centralei,prin adoptarea de puteri unitare cât mai mari și prin dimensionarea rațională a capacităților de producere a părților de instalație,cât și urmând optimizarea fiecărui randament parțial1. Noile tehnologii existente pe plan mondial au randamente de 50-60%,în timp ce randamentul mediu al termocentralelor din României este mai mic decât jumătate din acesta.(Modernizarea sectorului energetic din România) .

8.Pierderi energetice mari în sistemul de transport și distribuție

Energia utilizată pentru încălzirea și răcirea clădirilor este de ordinul a 30% din consumul energetic mondial. În foarte puține locuri din lume clădirile nu au nevoie de încălzire sau răcire pentru a există condiții normale de lucru și viață. Practic, toate aspectele constructive ale clădirilor pot fi examinate și îmbunătățite pentru reducerea consumului energetic. Consumul de energie pe locuitor în România este cu 50% mai mare decât media Uniunii Europene. Acest lucru poate fi explicat atât prin intensitatea energetică foarte mare din industrie, cât și prin risipă energetică exagerată din clădiri. Ani de zile s-au construit clădiri de locuit cu o slabă protecție termică și în general cu materiale termoizolante de slabă calitate. Rezistența termică a ferestrelor și ușilor este de 3, respectiv 5 ori mai mică decât în Occident, ceea ce înseamnă pierderi uriașe de căldură. Având în vedere și pierderile mult mai mari prin pereți se ajunge că pentru un apartament de 2 camere din România să se consume de 2 ori mai multă căldură față de un apartament de 4 camere în Germania. Consumul necesar pentru încălzirea/ răcirea clădirilor poate fi redus prin îmbunătățiri aduse sistemului de încălzire și climatizare și printr-o mai bună izolare termică a pereților și spațiilor vitrate. Prin reabilitarea termică a clădirilor consumul de energie scăde cu cel puțin 40%. În dispută, de multe ori demagogica, sisteme locale de încălzire sisteme centralizate și în redescoperirea enormelor pierderi din rețelele de transport a distribuție, se ignoră faptul că aceste probleme ar fi fost eliminate de mult dacă guvernanții ar fi avut voința politică (și nu doar dorința electorală) de a transpune în practică măsurile de reabilitare termică a clădirilor și instalațiilor, cu utilizarea unor materiale performante și folosirea eficientă a a ajutoarelor de caldura nu pentru consum, ci pentru înlăturarea cauzelor care duc la consumuri energetice mari. De mai bine de 16 ani, eficient a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică rămîne o problemă la care autoritat ile nu au găsit încă răspuns.

III.3. Oportunități

1.Investiții fabuloase în extracția cărbunelui la mina Lupeni

La S.E. Paroseni a fost tăiată panglica celei mai importante investiții în domeniul energetic românesc, de după 1989. “Proiectul Integrat Parosenia” a demarat în martie 2000, când Guvernul român a contractat un credit de 137 de milioane de dolari de la Banca Japoneză pentru Cooperare Internațională și filiala japoneză a BNP Paribas. Banii au asigurat modernizarea, la cele mai înalte standarde a grupului energetic nr. 4 de la Termocentrală Paroseni, la care s-a adăugat modernizarea exploatărilor miniere de la Paroseni și Vulcan, precum și a uzinei de preparare a cărbunelui Coroesti. Până în 2003, investițiile în Valea Jiului au lipsit cu desăvârșire. Anul trecut, au fost investiți opt milioane de euro într-un utilaj pentru extracția cărbunelui la mînă Lupeni. Până în 2009, investițiile la minele de huilă se vor ridica la 30 milioane de euro.

2. Producerea energiei termice este ușurată de poziționarea geografică

SE Paroseni este o centrală de cogenerare care furnizează energie electrică și energie termică.Funcționează cu cărbune drept combustibil de bază ( huilă de Valea Jiului ) și gaze naturale drept combustibil auxiliar, utilizat pentru porniri și funcționare la sarcini parțiale. SE Paroseni furnizează agent termic pentru locuitorii orașelor : Petroșani, Vulcan, Aninoasa și Lupeni.

3.Optimizarea sistemului de termoficare va permite creșterea eficienței energetice a României, disponibilizarea unor sume din bugetul statului pentru alte proiecte, ridicarea nivelului de trăi al cetățenilor care nu vor mai plăti pierderile de energie din sistemul de termoficare.

Optimizarea sistemului de termoficare include: contorizarea la nivel de branșament, înlocuirea instalațiilor interioare,contorizarea individuală, reabilitarea termică a anvelopei clădirilor, respectiv a fațadelor teraselor și a tamplariei exterioare.Sursele posibile de finanțare sunt: Programul Termoficare 2006-2009, Bugetul de stat, Bugetul local,. Credite bancare, Fonduri nerambursabile,Alte surse: proprietarii apartamentelor.

Având în vedere că în Municipiul Lupeni energia termică în sistem centralizat este unica sursă de încălzire a locuințelor, întrucât gazul metan este introdus în proporție de 5-10 % în apartamentele din municipiul Lupeni, iar încălzirea cu sobe nu poate fi o sursă alternativă datorită nerespectării legislației de mediu în domeniul energiei și construirii blocurilor de locuințe fără coșuri de fum, se impune reabilitarea sistemului centralizat de energie termică prin investițiile propuse. Realizarea acestora ar duce la scăderea pierderilor din sistem, la creșterea confortului termic din apartamente, la reducerea majoră a costurilor ce ar trebui suportate de populație și, nu în ultimul rând, la recuplarea apartamentelor debranșate de la sistemul de termoficare, din cauza costurilor mari sau a parametrilor de funcționare reduși în varianta actuală. Contorizarea la nivel de scară de bloc și contorizarea individuală va permite populației să plătească numai energia termică efectiv consumată, cu posibilitatea reglarii consumului după dorință și posibilitate de plată, asigurând o gestionare economică a resurselor energetice.

4.Creșterea eficienței energetice va permite o recuperare rapidă a investițiilor

Din o serie de studii elaborate în ultimii ani pentru diferite localități urbane din România rezultă existența soluțiilor de eficientizare a alimentării cu energie termică a consumatorilor urbani. Față de abordările clasice, în stabilirea soluțiilor de eficientizare va trebui să se pornească de la principii economice de piață. Orice soluție va trebui să asigure funcționarea sistemului de termoficare în condițiile în care să poată returna valoarea investiției făcute, recuperarea cheltuielilor de exploatare și obținerea de profit din exploatare. Atragerea de fonduri de investiții de pe piață de capital este realizabilă în condițiile recuperării investițiilor cu rate de rentabilitate ce țin cont de gradul de risc al investițiilor industriale din România de azi și în perspectivă.Soluțiile de eficientizare vor trebui să țină seamă de următoarele criterii generale: starea sistemului de termoficare existent; volumul și caracteristicile cererii de servicii energetice (termoficare urbană, termoficare industrială, energie electrică); tradiția în ceea ce privește sistemele centralizate de termoficare în zonă; posibilități de a asigură aprovizionarea cu combustibili în zonă; posibilitățile de atragere a investițiilor. Prognozele de dezvoltare economică ale zonei puterea de cumpărare a populației din zonă;posibilități de subvenționare temporară sau permanentă a sistemului de termoficare de către organismele locale;impactul asupra mediului.

5.Coordonarea investițiilor prin realizarea unui Program la nivel regional

Este necesar realizarea unui program pentru dezvoltarea si implementarea sistemului de investitiile pentru eficientizarea acestui sistem de termoficare.Planul financiar al unui program operațional trebuie să indice alocarea financiară dinfiecare Fond Structural ș programarea fondurilor pe fiecare an in parte Finanțarea Programului se propune a se face din sume provenind de la: bugetul de stat; bugetul local;fondul de mediu;fonduri comunitare.

6.Aplicarea principiului autonomiei locale în ceea ce privește atragerea investițiilor având ca scop eficientizarea sistemului centralizat de producere și distribuție energie termică

Conceptul dezvoltării durabile în domeniul alimentării cu energie termică a localităților presupune aplicarea unor soluții tehnice performante capabile să asigure, pe de o parte, condiții normale de viață și de muncă comunităților locale și satisfacerea nevoilor sociale ale acestora în condiții de rentabilitate economică și eficiența energetică și, pe de altă parte, conservarea resurselor primare, protecția și conservarea mediului, fără a afecta echilibrul ecosferei și accesul generațiilor viitoare la resursele energetice primare. Consiliile locale pe bază principiului autonomiei locale pot decide asupra soluției de investiție atât în cazul reabilitării termice a clădirilor cât și în cazul sistemului centralizat de producție și distribuție energie termică, care poate fi : participarea la programul Termoficare 2006-2009 calitate și eficientaa, parteneriat public privat – PPP sau alte forme de investiții. Ministerul Economiei și Comerțului va realiza pentru unitățile de producție agent termic, prin Planurile sectoriale, studii de soluție pentru toate autoritățile locale, în paralel cu Strategiile de alimentare cu energie termică, avizate de către Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor. Aceste studii de soluție vor analiza comparativ cel puțin 3 soluții tehnico-economice pentru unitatea de producție agent termic, la un consum de agent termic previzionat plus o marjă de A±20%, având în vedere Strategia energetică națională.

7.Asigurarea unor servicii de termoficare de calitate

În acest context scopul programului "Termoficare 2007-2009 calitate și eficientă" este reprezentat de eficientizarea sistemelor centralizate de producere și distribuție energie termică, având ca obiectiv final reducerea consumului de resurse energetice primare pentru producerea energiei termice, cu cel puțin 10 mil. Gcal/an, față de consumul de resurse energetice primare consumat în anul 2006, în condițiile asigurării creșterii calității serviciului de termoficare.

8.Oportunități de afaceri pentru companiile străine pentru a investi în sectorul de termoficare

Atragerea investitorilor ar putea fi o soluție pentru sistemul de termoficare a municipiului Lupeni,ceea ce ar duce la eficientizarea acestui sistem,ușurând viața oamenilor și evitarea unei posibile creșteri a energiei termice și apei menajere,care deja e foarte ridicată. Deși s-a investit foarte mult în sistemul de termoficare a municipiului Lupeni,mai snut necesare contribuția multor investitori pentru a reduce poluarea și a eficientiza sistemul. Până în 2009, investițiile la minele de huilă se vor ridica la 30 milioane de euro.

9.Creșterea standardelor de viață și a oportunităților economice prin asigurarea unor servicii publice de calitate,prin remedierea poluării,prin reducerea riscului de dezastre natural

În urma proceselor tehnologice, la Termocentrală Paroseni rezultă o cantitate foarte mare de zgură și cenușă, care sunt depozitate, deocamdată, într-o haldă din apropierea uzinei, situată la marginea orașului Vulcan.Aceste depozite precum și circuitele de hidrotransport afectează negativ calitatea solului și subsolului, înfiltrându-se în apa din pânză freatica din zonă locuită.Conducerea termocentralei Paroseni a luat deja măsuri de consolidare a pereților acestor halde, precum și la suprainaltarea lor pentru a se reduce, până la noi investiții, poluarea aerului și a apei cu reziduurile provenind din procesul de ardere a cărbunelui.Mai sunt necesare două instalații depoluante pentru că termocentrală pe huilă, din județul Hunedoara, să fie considerată ”curata”.

10.Dezvoltarea turismului ecologic

Obiectivul global al POS Mediu îl constituie protecția și îmbunătățirea calității mediului și a standardelor de viață în România, contribuind, în același timp, la conformarea cu acquis-ul comunitar. Implementarea programului va conduce la creșterea calității serviciilor publice, în special a termoficarii, ținând cont de principiul dezvoltării durabile și de aplicarea principiului "poluatorul plătește".

Dezvoltarea turismului ecologic, a amenajării spațiilor publice reprezintă și o chestiune de interes general, întrucât conferă o calitate superioară a vieții urbane, determinând creșterea atractivității și a prestigiului orașului, generând experiențe noi, evenimente memorabile, dar și creșterea bunăstării generale prin atragerea investițiilor.

III.4. Amenințări

Bottom of Form

1.S.E.Paroseni nu va primi avuz de mediu și va fi închisă începând cu 2010

Procesul de retehnologizare abia s-a finalizat ,cu un an în urmă,infuzia de capital fiind de 150 milioane de dolari.Totuși mai sunt necesare de 2 instalații costisitoare,dar obligatorii pentru a produce energie curate:dispositive necesare de reducere a sulfului,a oxizilor de azot și asigurarea depozitelor de zgură și cenușă,suma necesară fiind de 120 milioane de euro. Fără cele două instalații , Uniunea Europeană va pune lacătul la porțile termocentralei în anul 2010. Tot din cauza lipsei acestor stații de epurare, CET Paroseni este considerat, în continuare, unul dintre marii poluatori din România.

2. Furnizarea unei cantități mai mari de energie termică duce la o creștere a prețurilor

S.E.Paroseni a început în această săptămâna să trimită facturile pentru luna decembrie a anului trecut, iar sumele sunt în medie cu aproximativ 20% mai mari față de cele din perioadă similară a anului 2006. Potrivit regiei, creșterea facturilor a fost determinată atât de prețul mai mare al gigacaloriei, care a fost majorat de la 107,5 lei la 119 lei, cât și de temperaturile mai ridicate de afară, comparativ cu anul anterior, care au impus furnizarea unei cantități mai mari de energie termică. Astfel, pentru un apartament cu patru camere în care locuiesc patru persoane, valoarea medie a facturii la energie termică pentru luna decembrie 2007 este de 254,30 lei, față de 213,17 lei cât a fost în decembrie 2006. Pentru un apartament cu trei camere în care stau trei persoane, factură medie de acum este de 200,63 lei față de 168,02 lei în 2006. La apartamentele cu două camere, locuite de două persoane, creșterea este 19,77 la sută, de la 133,73 lei în 2006 la 160,17 lei anul trecut. Pentru garsonierele locuite de o persoană, factură medie pentru luna decembrie 2007 este de 106, 51 lei în timp ce în decembrie 2006 a fost de 88,58 lei.

3.Posibilitatea de utilizare ineficientă a surselor financiare de la bugetele locale și/sau de la bugetul de stat în lipsa unui management al investițiilor

Anul trecut, au fost investiți opt milioane de euro într-un utilaj pentru extracția cărbunelui la mină Lupeni. Până în 2009, investițiile la minele de huilă se vor ridica la 30 milioane de euro.Este necesar de un sistem bine pus la punct,de specialiști în domeniul managementului investițiilor pentru a repartiza și a face eficiente aceste investiții,investiții care să aducă schimbări fundamentale în istemul de alimentare cu energie termică,ducând la reducerea poluantilor din atmosferă cauzați de S.E. Paroseni,la reducerea pierderilor de energie etc

4.Continuarea administrării în condiții similare a sistemelor de termoficare centralizate, va conduce la un eșec privind asigurarea serviciului de termoficare

În ceea ce privește starea tehnică actuală a rețelelor de transport al agentului termic se precizează că o foarte mare parte dintre acestea au o durată de viață de peste 40 ani, având în vedere anul punerii în funcțiune a primelor echipamente.Datorită stării lor fizice pe rețelele de distribuție se înregistrează, prin izolație, pierderi orare de energie termică de circa 10-12 % . Din acest motiv o parte dintre rețelele de transport necesită înlocuirea . Până în prezent circa 3 km din totalul rețelelor de transport (incluzând câteva racorduri și bretele de legătură) au fost înlocuite cu conducte moderne, preizolate. Sistemele centralizate urbane de alimentare cu energie termică și cogenerarea reprezintă subsectorul energetic cel mai deficitar, datorită uzurii fizice și morale a instalațiilor și echipamentelor, pierderilor energetice totale mari între sursă și clădiri (de 35 – 77%), resurselor financiare insuficiente pentru exploatare, întreținere, reabilitare și modernizare și, nu în ultimul rând, datorită problemelor sociale complexe legate de suportabilitatea facturilor energetice. În ceea ce privește fondul locativ urban alimentat cu căldură, acesta este reprezentat de 83.800 blocuri , cu circa 3 milioane de apartamente și 7 milioane de locatari, mulți cu venituri modeste. Pierderile energetice mari de 40-50% reclamă reabilitarea termică de urgență a acestor clădiri. Procedural numărul locuințelor racordate la sistemele centralizate de încălzire urbană reprezintă 57,9 % din totalul locuințelor din mediul urban și 30,7% din totalul locuințelor.

5.Menținerea randamentelor energetice scăzute din sistemele centralizate de producere și distribuție energie termică va conduce la reducerea nivelului de trăi al cetățenilor prin plata inutilă a ineficientei sistemului;

Încapacitatea funciară a regimului de a lucra eficient, a condus la realizarea unor rețele de termoficare urbană cu un randament la utilizator incredibil de scăzut – ce trece rareori dincolo de 30%. Faptul că izolația termică a blocurilor era de asemenea grav deficitară nu face decât să amplifice problemă obținerii unui confort termic cât de cât acceptabil în milioanele de apartamente are "urbanismului" românesc.După 1989, o mare parte a industriilor care furnizau "materia primă" pentru termoficarea urbană și-a dat sfârșitul, lăsând producerea agentului termic în instalații de șine stătătoare. Acest fapt nu a modificat randamentul la utilizator, care a continuat să scadă, că urmare a îmbătrânirii rețelei și a resurselor insuficiente pentru investiții majore, dar și datorită obstinatiei cu care a fost apărat de autorități monopolul de stat în domeniu. Chiar lăsând la o parte schemele de personal obeze și celelalte costuri de funcționare umflate, rămâne cert un lucru: din fiecare de metri cub de gaz natural consumat pentru termoficare urbană, doar circa 25 ajung să încălzească apartamentele – restul este irosit în centrale cu tehnologie antică sau în rețele menite să încălzească pământul patriei, mai degrabă decât pe locuitorii ei.

6. Continuarea debranșărilor de la sistemele centralizate de producere și distribuție a energiei termice

Pe lângă aspectele financiare (de cost al încălzirii), sunt și alți factori care explică dimensiunea fenomenului debranșărilor:calitatea scăzută a serviciilor asigurate de SACET;dorința proprietarilor de locuințe din clădirile condominiale de a se separă de la serviciile comune ale clădirii; Inconsistența legislației privind locuirea în clădirile de de tip condominial;părăsirea unor locuințe din orașe de către familii care se întorc în mediul rural;pauperizarea unor categorii de populație;marketingul agresiv al distribuitorilor de echipamente de încălzire individuală și mai ales scăderea marcată a prețului acestor echipamente pe piață din România care a sporit accesibilitatea familiilor cu venituri reduse la această tehnologie;interesul financiar al distribuitorului de gaz natural de a avea relația directă, nemijlocită, cu consumatorii de căldură, ocolind comercianții de tip ”Centrala termicaa și a Distribuitor de caldura”care au fost surse majore de arierate în economie în ultimul deceniu;Clienții plătesc un preț național de referință pentru unitatea de căldură livrată în SACET, stabilit și actualizat periodic de Guvernul României. Apreciem că acest mecanism financiar urmărește, în toată această perioadă de tranziție către o piață funcțională, trei obiective: Asigurarea suportabilității costului încălzirii de către populația racordată la SACET; Scăderea atractivității soluțiilor alternative la SACET și, implicit, stoparea fenomenului debranșării, pentru a da o șansa reabilitării și viitorului acestor sisteme; ) Menținerea unei marje rezonabile față de costurile reale de producere a căldurii în SACET (variabile de la caz la caz), în vederea armonizării cu posibilitățile de finanțare a subvențiilor.Costurile reale de producere a căldurii în SACET sunt aproape întotdeauna mai mari decât prețul național de referință. Diferență se constituie subvenție de la bugetul statului și bugetele locale și se acordă producătorului de căldură. Acest mecanism este o sursă importantă de întârzieri la plata la nivel național, deoarece nu întotdeauna există resursele reale pentru subvenție. Suplimentar, categoriile de populație cu venituri sub anumite limite pot primi la cerere ajutoare pentru încălzire în perioadă de iarnă. Faptele arată că debranșările continuă chiar după realizarea de investiții majore în reabilitarea sistemelor de încălzire, ceea ce exprimă o criză de încredere a populației față de acestea. Este deci absolut necesar că orice investiție în reabilitare să includă mijloacelede reglare/contorizare individuale care să permită controlul consumatorului asupra serviciului pe care îl plătește și înlăturarea oricăror suspiciuni. Consumatorul dispus să plătească o soluție alternativă pentru încălzire, trebuie convins de faptul că poate obține același efect participând financiar la modernizarea/reabilitarea SACET la care este racordat cu o sumă mai mica decât dacă și-ar instala o centrală termică individuală.

7.Microcentrală nu mai hrănește bugete

Motivele pentru care sunt interzise microcentralele de apartament sunt multiple.

Prin trecerea termocentralelor, care produc în special energie termică la administrațiile publice locale,0 au plecat aproximativ 8.000 de persoane din Termoelectrica. Dacă în localitatile în care se află aceste centrale termice, toată lumea și-ar pune centrale de apartament, toți acești oameni ar rămâne fără locuri de muncă, pentru că termocentralele n-ar mai avea pentru cine să producă. Debranșarea de la sistemul de încălzire centralizat mai înseamnă un minus de bani la diferitele bugete și fonduri speciale. De asemenea, unele dintre termocentrale funcționează pe cărbune și, în aceste condiții, ar trebui restrânsă și activitatea din minerit. Una peste altă, câteva zeci de mii de șomeri.Un alt efect ar fi dispariția comisioanelor la importurile de păcură atât de necesară termocentralelor.

8.Pregătire și gestionare a proiectelor în sectorul de termoficare precum și a co-finanțării sunt costisitoare.

Mai sunt necesare două instalații depoluante pentru că termocentrală pe huilă, din județul Hunedoara, să fie considerată ”curate”Mai este nevoie de proiecte se vor finanță investiții de mediu aferente reabilitării centralelor municipale de termoficare și a rețelelor de distribuție aferente care să conducă la reducerea emisiilor provenite de la sistemele de termoficare.Dar aceste proiecte se realizează foarte greu din lipsa finanțării și a dezinteresului de a investi în sistemul de termoficare.

IV.

Propuneri de imbunatatire a serviciului de termoficare in Municipiul Lupeni

IV.1. Introducerea surselor regenerabile de energie;

Energiile regenerabile constituie o sursă aproape nelimitată de energie. Prin surse regenerabile se înțeleg, de regulă: energie hidro; energie eoliană; energie solară; biomasă; energia geotermală.

În accepțiunea actuală, utilizarea surselor regenerabile de energie se face însă folosindu-se cele mai moderne tehnologii. În ultimii zece ani fonduri foarte importante de cercetare-dezvoltare au fost dedicate elaborării și implementarii unor astfel de tehnologii.Problema este că energiile regenerabile nu sunt, în general, competitive în raport cu sursele de energie convențională și că ele nu le pot înlocui fără să beneficieze de subvenții serioase.

Energia hidro este cea care a penetrat cel mai rapid în balanțele energetice. Hidrocentralele asigură producerea a 19% (2.650 TWh/an) din energia electrică la nivel mondial. Potențialul tehnic amenajabil este de circa 14.400 TWh/an și se consideră că peste 8.000 TWh/an pot fi produși în condiții economice. Puterea electrică instalată în hidrocentrale este de circa 692 GW și alți 110 GW sunt în construcție.

Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de operare și cea mai mare durată de viață în comparație cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experiență de peste un secol în realizarea și exploatarea lor, ceea ce face că ele să atingă niveluri de performanță tehnică și economică foarte ridicate. Energia hidro nu mai este de mult o promisiune, ci o certitudine pentru toate țările lumii, dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Energia solară poate fi utilizată direct pentru producerea de electricitate (utilizând celule fotovoltaice) sau căldură (cu colectoare solare). Faptul că energia solară este disponibilă practic pretutindeni constituie argumentul de bază în favoarea să. Se estimează că radiația solară care ajunge pe pământ reprezintă o energie echivalentă de 19.000 miliarde tone echivalent petrol. Necesarul mondial de energie se ridica la circa 9 miliarde tep/an ceea ce înseamnă că valorificarea unui procent infim (0,05%) ar putea acoperi necesarul total de energie. Există însă și numeroase inconveniente, cele mai importante fiind următoarele:

IV.2.Reabilitarea și modernizarea termică a clădirilor

Presupun îmbunătățirea performanțelor de izolare termică a elementelor de construcție care delimitează de exterior spațiile interioare încălzite; creșterea eficienței energetice a instalațiilor interioare de încălzire și de alimentare cu apă caldă de consum, a centralelor termice, punctelor termice și a rețelelor de distribuție care se găsesc interiorul clădirilor acestora. În 2008, fiecare clădire trebuie beneficieze de un certificate energetic care ateste conformarea de o documentație de reabilitare , elaborate de consultanți experți autorizați. Studiile efectuate la nivelul Comunității Europene au relevat faptul că aproximativ 40% din consumul național de energie este datorat domeniului construit.În cazul clădirilor de locuit, repartiția consumului energetic este cu aproximație următoarea:65% pentru încălzirea clădirii; 15% pentru apa caldă de consum;10% pentru instalații electrocasnice; 10% pentru iluminat.. Se poate constată cu ușurință că ponderea cea mai mare în consumul energetic o deține încălzirea. De aici și interesul care trebuie acordat pentru reducerea acestui consum, în condițiile păstrării unui nivel acceptabil de confort.Toate elementele componente ale unei construcții au pierderi de căldură. Pentru a obține un coeficient global de transfer termic cât mai mic este necesar să se acționeze asupra tuturor elementelor componente ale anvelopei.În continuare vom prezenta câteva seturi de măsuri practice care duc la reducerea consumului de căldură.Măsuri de reabilitare termică, ținând cont de criteriul costurilor de investiție.Ținând cont de criteriul costurilor de investiție, soluțiile de reabilitare și modernizare a clădirilor se pot clasifica astfel: Soluții a€œfara costuri”, (zero a€“ cost); Solutii cu “costuri reduse sau medii”; Solutii complexe, cu costuri ridicate.Clasificarea solutiilor tine cont de costurile pentru lucrarile de reabilitare si modernizare, rezultand ca valoarea investitiei este mai ridicata in cazul reabilitarii instalatiilor. Deci, pentru a esalona masurile de reabilitare in functie de criteriul costurilor de investitie, se vor propune solutiile de reabilitare a anvelopei.Solutii “fara costuri” (zero–cost): înregistrarea regulată a consumurilor de energie; etanșarea gurilor de acces la instalațiile sanitare; îndepărtarea obiectelor care împiedică cedarea de căldură a radiatoarelor (mobile, perdele); introducerea între perete și calorifere a unor plăci izolatoare și reflectorizante;etanșarea ramelor de la uși și ferestre; optimizarea orarului de funcționare a sistemului de apă caldă; reducerea temperaturilor din încăperile nelocuite.

Soluții cu “costuri reduse sau medii”: înlocuirea geamurilor sparte; înlocuirea garniturilor și armăturilor defecte de apă caldă menajeră; înlocuirea robinetelor de trecere defecte din rețeaua de distribuție a instalațiilor de încălzire; asigurarea etanșării tuturor geamurilor; asigujrarea etanșării ușilor de intrare, către casă scărilor și ghene; înlocuirea robinetelor cu dublu reglaj defecte; dotarea corpurilor statice de la ultimul nivel cu ventile de aerisire; spălarea corpurilor statice (prin demontare de pe poziție) cu jet de apă sub presiune sau chimic pentru eliminarea mâlului și a depunerilor de nisip; înlocuirea radiatoarelor fisurate și a țevilor de distribuție colmatate; detartrarea conductelor de distribuție prin spălare chimică; izolarea niselor de calorifer; repararea canalelor verticale de ventilare naturală în băi și bucătarii; izolarea conductelor de distribuție și a conductelor de transport apă caldă de consum din subsol; montarea unui rând suplimentar de geam la ferestrele exterioare;- montarea de debitmetre pentru bransamentul de alimentare cu apă caldă din subsolul ethnic; montarea contoarelor de căldură pe clădire.

Soluții cu “costuri ridicate”:Aceste soluții au în vedere instalațiile interioare, sursele de căldură și structură clădirilor: instalarea de robinete termostatice și de repartitoare de costuri; înlocuirea coloanelor de distribuție și a racordurilor la corpurile de încălzire;montarea pe coloane a dispozitivelor de echilibrare a presiunii; înlocuirea corpurilor de încălzire perimetrala cu corpuri având randament termic ridicat; adoptarea distribuției de agent termic pe orizontală la nivel de apartament;reabilitarea suprafețelor vitrate ale clădirilor; adoptarea sistemului de contorizare pe apartament; utilizarea energiei solare pentru prepararea apei calde consum; adoptarea unor soluții de ventilare si climatizare pentru clădirile ce necesită condiții deosebite de microclimat; înlocuirea utilajelor din punctele termice și centrală termică cu utilaje eficiente cu un randament ridicat; adoptarea unei scheme moderne de automatizare, măsură și control în puctele termice și centrale termice; înlocuirea rețelelor de distribuție agent termic și apă caldă de consum cu conducte preizolate; reabilitarea teraselor; reabilitarea pereților exteriori (izolare cu un strat suplimentar de termoizolație, etc.); reabilitarea planseelor peste subsol; utilizarea surselor neconventionale de căldură (geotermală, căldură stocată în sol sau apă freatică) prin montarea în centralele termice a pompelor de căldură, cazane cu condensatie și sisteme cogenerare.

Ierarhizarea soluțiilor în funcție de economia de energiePrin aplicarea soluțiilor de reabilitare termică se pot obține economii anuale de energie de 50-60 %.Analizând distribuția pierderilor de căldură prin elementele anvelopei pentru un apartament mediu înainte și după reabilitare, rezulta ca pierderile cele mai mari de căldură sunt prin infiltratiile ferestrelor și pereții exteriori. Ținând cont de economia netă de energie care se obține, diversele soluții de reabilitare se clasifică astfel: reabilitarea suprafețelor vitrate a clădirilor; reabilitarea teraselor; reabilitarea planseelor peste subsol; utilizarea surselor neconventionale de căldură (geotermală, căldură stocată în sol sau apă freatică), prin montarea în centralele termice a pompelor de căldură, cazane cu condensatie sisteme cu cogenerarare; înlocuirea utilajelor în punctele termice și centralele termice; înlocuirea rețelelor de distribuție agent termic și apa caldă de consum cu conducte preizolate; adoptarea sistemului de contorizare pe apartament; adoptarea unei scheme automate de măsură și control în punctele termice și centralele termice; utilizarea energiei solare pentru prepararea apei calde de consum; adoptarea sistemului de contorizare pe clădire; înlocuirea instalațiilor interioare de încălzire.

IV.3.Folosirea resurselor energetice accesibile pe termen mediu si lung

Cărbunele și energia nucleară vor reprezenta în viitor principalele materii prime pentru producerea energiei din țara noastră și asta în contextul în care România, că de altfel și alte state europene, este preocupată de diversificarea surselor de aprovizionare cu resurse energetice și adaptarea structurii de producție, accentul urmând să se pună pe utilizarea cărbunelui, a energiei nucleare și a resurselor energetice regenerabile. De altfel, reprezentanții din sectorul energetic sunt de părere că, pe fondul creșterii prognozate în următorii ani a prețului la hidrocarburi și în condițiile actualei dependente de o sursă unică de aprovizionare cu gaze naturale din import, producția de energie pe bază de cărbune și energie nucleară reprezintă principalele opțiuni de viitor ale României. În acest sens, considerăm că în Valea Jiului soluția optimă de utilizare a resurselor energetice la SE Paroseni, unitatea producătoare de energie pentru această zonă, o reprezintă cea actuală și anume funcționarea centralei pe combustibil mixt cărbune – gaz, acesta din urmă reprezentând varianta de rezervă.

IV.4 .Măsuri în privința modului de calcul al energiei termice

Intenția este să se stabilileasca o serie de principii cu valoare de recomandare în privința modului de calcul al consumului de energie termică, recomandări pe care asociațiile de proprietari să le poată supune aprobării adunării generale a asociației. Oricum, pentru a se putea aplică aceste principii, trebuie făcută o inventariere precisă a sistemului de încălzire din interiorul unui imobil, mai ales ca această inventariere va ajuta la modernizarea rețelei de termoficare și introducerea sistemului de furnizare pe orizontală (acest sistem permite contorizarea pentru fiecare apartament, astfel încât să se plătească în funcție de consumul efectiv pentru fiecare apartament, iar în caz de neplata să fie debranșați doar acei care au datorii. Totodată, proprietarii trebuie să aibă în vedere că au obligații față de pierderile de căldură generată de instalațiile de încălzire care fac parte din proprietatea comună indiferent dacă sunt sau nu branșați la sistemul centralizat de încălzire. În vederea stabilirii procentului de cheltuieli corespunzător încălzirii din proprietatea comună este absolut necesară inventarierea suprafețelor echivalente termic ale părților comune (subsol, casa scării, uscătorie), ale coloanelor verticale din apartamente și ale corpurilor de încălzire din apartamentele conectate la sistem.

IV.5. Reducerea poluării și diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea și reabilitarea sistemelor de încălzire urbană în Municipiul Lupeni.

Această recomandare vizează competarea unui chestionar care să conțină informații referitoare la organizarea și funcționarea serviciului de termoficare în municipiul Lupeni.Se vor avea în vedere următoarele aspecte:conformarea cu prevederile Tratatului de Aderare – secțiunea Mediu, precum și cu cele ale legislației românești în domeniu;conformarea cu obiectivele Axei Prioritare 3 a POS Mediu; Existența unei strategii locale de încălzire pe termen mediu/lung, care include și o analiză comparativă de opțiuni;viabilitatea, din punct de vedere economic, a beneficiarului;gradul de pregătire a documentației necesare;respectarea legislației de achiziții în selecția operatorului de servicii de termoficare.

IV.6.Transformarea punctelor termice în centrale termice de cvartal

Soluția de transformare a punctelor termice în centrale termice de cvartal pentru producerea energiei termice, implică modificări de structură în instalațiile tehnologice existente. Această variantă impune înlocuirea instalațiilor existente cu instalații de cazane pentru producerea energiei termice pentru încălzire și apă caldă menajeră. Această recomandare implică abandonarea instalațiilor tehnologice existente în centrală termică de zonă și a rețelelor primare prin care erau alimentate punctele termice. Principalele avantaje ale acestei soluții sunt: instalarea de echipamente noi, performante, cu randamente ridicate; reducerea consumurilor specifice datorate renunțării la rețelele de termoficare primare;creșterea gradului de utilizare a capacităților de producere energie termică;existența amplasamentelor și a utilităților;existența personalului calificat și a structurilor organizatorice;existența consumatorilor urbani deserviți de sistemul de termoficare;existența rețelelor secundare de distribuție energie termică la consumatori; posibilitatea obținerii de fonduri din dezafectări și eliberări de terenuri.Dezavantajele acestei soluții sunt:volum mare de investiții;utilizare redusă a sistemului în special pe perioadă verii;posibilități reduse de scădere a prețului energiei termice produse;posibilități restrânse de reducere a nivelului noxelor în zonele urbane aglomerate;necesitatea asigurării unui sistem extins de distribuție a combustibililor la CT.Această variantă asigură reducerea ușoară a cheltuielilor de exploatare la un nivel de investiții destul de ridicat. Rămân greu de rezolvat problemele legate de protecția mediului și necesitatea extinderii sistemului de distribuție a combustibililor.

IV. 7. Înlocuirea actualei conducte magistrale de termoficare cu o conducta preizolata

Această conductă va fi dotată cu senzori de umiditate, lucrare ce se va realiza pe bază unui proiect de specialitate care să studieze oportunitatea modificarii diametrelor tronsoanelor conductei în funcție de necesarul de debit pe fiecare tronson (ținând cont de propunerile de alimentare cu energie termică pe fiecare localitate). Conductele subterane de alimentare cu apă,încălzire,termoficare și gaze sunt supuse unei permanente deteriorări datorită coroziunii interioare. Cauza acestei coroziuni este determinată în cea mai mare parte de caracteristicile agentului transportat și de factorul timp.Conductele se deteriorează rapid, în perioade scurte de timp (uneori după doar câțiva ani), datorită acțiunii permanente a agentului transportat.

Pentru conductele pentru abur și condens din rețelele de încălzire centrală nu există până în prezent o tehnologie de reabilitare fără înlocuirea lor. Înlocuirea conductelor deteriorate implică un volum mare de lucrări funciare și costuri mari. Lucrările de înlocuire impun scoaterea din folosință a conductelor pe o durată mare de timp, ceea ce afectează în mod negativ activitățile populației, agenților economici și mediul ambiant. Principalele cerințe pentru materialele utilizabile la reconditionarea conductelor sunt: elasticitate înaltă la temperaturi de lucru cuprinse între 20 și 200A°C;aderență bună la pereții conductei reabilitate;rezistentă la temperaturi înalte;rezistență în timp la coroziune;calități de umplere a găurilor/fisurilor de mărimi definite;asigurare etansietatii la presiunea mediului transportat;capacitatea de a prelua solicitarea presiunii, la țevile cu rezistență redusă.

IV.8. Modernizarea rețelelor de distribuție a energiei termice

Pentru reabilitarea și modernizarea sistemului de distribuție din Municipiul Lupeni în perioada 2006 -2009 s-a alocat sumă de 56.060.000 lei, după cum urmează : în anul 2005 a foat alocată sumă de 6.500.000 lei ; în anul 2006 a fost alocată sumă de 29.560.000 lei ; în 2007 până în prezent a fost alocată sumă de 20.000.000 lei. Sumă alocată nu acoperă sumă necesară reabilitării și modernizării întregului sistem de distribuție, motiv pentru care până în prezent s-au modernizat 24 de puncte termice și sunt în curs de modernizare 28 de puncte termice, în curs de execuție lucrări de reabilitare și modernizare a rețelei de distribuție la un număr de 17 puncte termice. Criteriile care au stat la baza alegerii punctelor termice și rețelelor termice secundare au fost : mărimea pierderilor ; starea fizică a echipamentelor și rețelelor (număr incidente și avarii) număr consumatori alimentați din punctele termice ; amplasarea pe toată suprafața (arealul) Municipiului Lupeni; modernizarea punctelor termice; reabilitarea rețelelor de distribuție a apei calde menajere și a agentului termic pentru încălzire; contorizarea la nivel de branșament; înlocuirea instalațiilor interioare;contorizarea individuală;reabilitarea termică a anvelopei clădirilor, respectiv a fațadelor teraselor și a tamplariei exterioare.; în acest caz, se estimează o reducere cu cca 50 % a cererii de energie termică, rezultând un consum de energie termică orar de 16,25 Gcal/h și un consum anual de 58500 Gcal / h

IV. 9. O mai bună comunicare între A.N.R.S.C., furnizorii de energie termică și reprezentanții asociațiilor de proprietari/locatari.

A.N.R.S.C. aprobă prețurile și tarifele la energie termică produsă centralizat, exclusiv cea produsă în cogenerare, după ce în prealabil au fost avizate de către autoritatea publică locală.Anularea tuturor problemelor și neclaritatilor dintre aceste trei componente va duce la o mai bună comunicare și la o relație mai strânsă între A.N.R.S.C.,furnizori și reprezentații asociației și la găsirea soluțiilor pentru eficientizarea sistemului de termoficare.Prin condițiile impuse de licență se urmărește că, pe piață serviciilor publice de gospodărie comunală, să funcționeze numai operatori care să asigure un serviciu de calitate la nivelul standardelor și normativelor în vigoare, capabili să facă față ofertei concurențiale a operatorilor străini. În acest sens, A.N.R.S.C. urmărește cu prioritate promovarea principiilor economiei de piață și reducerea gradului de monopol prin neacordarea licențelor operatorilor care nu îndeplinesc criteriile de performanță minimale.

IV.11. Reutilizarea spațiilor, activelor și a suprafețelor de teren devenite disponibile în urma închiderii minelor.

Reutilizarea spațiilor se poate face prin valorificarea terenurilor disponibile pentru derularea unor proiecte economice de investiții de către agenți economici români și / sau străini, crearea unui parc industrial la nivelul microregiunii, redarea în circuitul economic a fostelor situri industriale etc. Se vor adopta următoarele măsuri: inventarierea spațiilor și a suprafețelor de teren devenite disponibile prin închiderea minelor și comunicarea acestora către camerele de comerț precum și comunicarea prin mijloace de informare publică la nivel local și central; îndepărtarea deșeurilor din zona adiacentă spațiilor și de pe suprafețele de teren ce urmează a fi puse la dispoziția persoanelor fizice și juridice interesate să desfășoare activități economice și refacerea căilor de acces către acestea, în cadrul lucrărilor de închidere a minelor și refacere a mediului; punerea la dispoziția persoanelor fizice și juridice interesate a acestor spații, în condițiile stabilite în condițiile legii; înființarea și organizarea de parteneriate investitori privați – autorități publice locale, în scopul dezvoltării de activități economice, punându-se la dispoziție spațiile devenite disponibile în incintele minelor; punerea la dispoziția investitorilor privați – autorităților publice locale după caz a utilităților de alimentare cu energie electrică, apă și canalizare; promovarea de proiecte pentru dezvoltarea de activități economice comunitare, având ca obiectiv oferirea de locuri de muncă și/sau prestare de activități celor mai dezavantajate grupuri, prin punerea la dispoziție de spații și terenuri în incintele minelor devenite disponibile.

.

CAPITOLUL V

Concluzii

Prin această lucrare de licență am încercat să găsesc măsuri de îmbunătățire pentru serviciul de alimentare cu energie termică în Municipiul Lupeni.Astfel,această lucrare a fost structurată pe 5 capitole:

În capitolul I,m-am referit la serviciul în general,adică,la noțiuni ce caracterizează serviciul în literatură economică de specialitate. Tot aici,puteți găsi delimitări conceptuale între bunurile și serviciile publice. De altfel, în practică este foarte dificil să se facă distincția între bunuri și servicii, întrucât achiziționarea unui bun include și un element de serviciu, după cum achiziționarea unui serviciu, presupune, nu de puține ori, prezența unor bunuri tangibile. Ultimul subcapitol al acestui capitol cuprinde date despre necesitatea și oportunitatea îmbunătățirii de servicii de termoficare în Municipiul Lupeni. În prezent,furnizarea energiei termice în Municipiul Lupeni se face de către serviciul de termoficare a Primăriei Lupeni finanțat de la bugetul local. Realitatea confirmă că în majoritatea localităților alimentate cu căldură în sistem centralizat, cu locuințe preponderent de tip colectiv, calitatea acestor servicii este nesatisfăcătoare.Neasigurarea confortului termic necesar și costurile ridicate percepute pentru energia termică justifică starea de insatisfacție a populației și necesitatea unor intervenții imediate pentru remedierea situației.

Capitolul II cuprinde prezentarea serviciului de termoficare din municipiul Lupeni,referindu-mă la ,atât la cadrul legislativ și cadrul instituțional,cât și la finanțarea și funcționarea servicilor publice la serviciul de termoficare a Municipiului Lupeni.Cadrul legislative este asigurat Legea nr.325 din 14 iulie 2006- serviciului public de alimentare cu energie termică: această lege reglementează desfășurarea activităților specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire și prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiții de eficiență și la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie și cu respectarea normelor de protecție a mediului. Cadrul instituțional se referă la furnizor,la primăria Municipiului Lupeni și la A.R.S.C. Alimentarea cu energie termică se asigură din sistemul de termoficare existent, sursa de agent primar fiind centrală termoelectrica Paroseni. Punctele termice amplasate în cartierele de locuințe asigură necesarul de căldură pentru încălzire și apă caldă menajeră aferent apartamentelor și dotarilor existente. Alimentarea punctelor termice cu agent primar se face prin rețele și racorduri de termoficare, conductele fiind montate fie în canale prefabricate, fie aerian. Pentru îmbunătățirea confortului termic la blocurile de locuințe se impune modernizarea punctelor termice, deoarece unele puncte termice sunt deficitare din punct de vedere al preparării agentului termic, echipamentele existențe fiind insuficiente sau într-o stare avansată de uzură și colmatare. În acest sens s-au demarat programe de investiții, prin furnizorul local de utilități – S.C. Universal Edil S.A. – subordonat Primăriei Lupeni. Lungimea rețelei de termoficare este de 52 km.SE Paroseni furnizează agent termic pentru locuitorii orașelor: Petroșani, Vulcan, Aninoasa și Lupeni.Referitor la verificările efectuate la S.E. Paroseni, menționez că acestea au avut ca obiect modul de realizare a indicatorilor de performanță ai serviciului public de alimentare cu energie termică produsă centralizat și de facturare a consumurilor de energie termică. Urmare controlului efectuat la S.E. Paroseni, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală a propus următoarele măsuri: afișarea și aplicarea diagramelor de reglaj agent termic la toate punctele termice; dotarea punctelor termice cu aparatură minimă obligatorie pentru determinarea și stabilirea consumurilor de energie termică; reconsiderarea consumurilor de energie termică pe lunile noiembrie și decembrie 2007, la punctele termice unde s-au determinat valori anormale pentru utilizatorii necontorizati, cu consultarea administrației publice locale. Furnizarea serviciului de termoficare în municipiul Lupeni se referă la: producția de energie termică și electrică,resursele primare utilizate,prețul local al energi energiei termice, parametri tehnici(producție și transport energie termică și electrică la S.E. Paroseni)

Capitolul III este reprezentat de Analiza Swot, care este împărțită în puncte forte, puncte slabe, oportunități și amenințări, fiecare dintre acestea fiind comentat, explicat, fundamentat, exemplificat etc.Punctele forte ale acestei analize cuprind: energia termică-cea mai ieftină; monitorizarea la S.E Paroseni se face cu ajutorului programului informatic EMPOL; asigurarea unui număr semnificativ de locuri de muncă,atât în electrocentrala, cât și în operațiunile minier; investiții fabuloase în extracția cărbunelui la mină Lupeni; S.E Paroseni-cea mai modernă centrală pe cărbune din România și chiar una din cele mai performante din Europa; o parte a poluării a fost eliminată; acest sistem garantează siguranța alimentării cu energie termică și obținerea unei eficiențe energetice ridicate; sistemele de termoficare centralizate permit controlul și reducerea impactului asupra mediului prin comparație cu alte soluții individuale.

Puncte slabe s-au axat pe următoarele : creșterea afecțiunilor și bolilor cauzate de pulberele în suspensie; utilizarea încă a cazanelor vechi de apă fierbinte; S.E. Paroseni-unul dintre cei mai mari poluatori din România; piața de desfacere a prestatiilor este în continuă scădere;renunțarea la o serie de trasee privind transportul agentului termic din lipsa cererii a condus la diminuarea drastică a activității de termoficare; contorizarea energiei agentului teremic este deficitara; noxele emise de S.E Paroseni în atmosferă sunt în cantități foarte mari; unitățile existente de producție agent termic au capacitate supradimensionale față cerințele consumatorilor actuali; randamente energetice scăzute la unitățile de producere de agent termic;pierderi energetice mari în sistemul de transport și distribuție;puncte termice PT cu randamente energetice scăzute; imposibilitatea autorităților locale de a asigura finanțarea necesară; investițiile realizate nu au redus semnificativ pierderile energetice;există unități de producție agent termic care nu sunt în domeniul public al autorităților locale; pentru gestionarea sistemelor centralizate de termoficare apare necesitatea internalizarii costurilor de mediu în prețul final al agentului termic; lipsa unui concept privind sistemul de termoficare adaptat la situația actuală a consumatorilor; perioada ridicată de încasare a facturilor.

În ceea ce privește oportunitățile, am identificat următoarele: producerea energiei termice este ușurată de poziționarea geografică; optimizarea sistemului de termoficare va permite creșterea eficienței energetice a României, disponibilizarea unor sume din bugetul statului pentru alte proiecte, ridicarea nivelului de trai al cetățenilor care nu vor mai plăti pierderile de energie din sistemul de termoficare;creșterea eficienței energetice va permite o recuperare rapidă a investițiilor; coordonarea investițiilor prin realizarea unui Program la nivel național; aplicarea principiului autonomiei locale în ceea ce privește atragerea investițiilor având că scop eficientizarea sistemului centralizat de producere și distribuție energie termică; asigurarea unor servicii de termoficare de calitate; posibilitatea utilizării mecanismelor flexibile ale Protocolului de la Kyoto și/sau participarea pe piață de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

Amenințările sunt reprezentate de următoarele: S.E.Paroseni nu va primi avuz de mediu și va fi închisă începând cu 2010; furnizarea unei cantități mai mari de energie termică duce la o creștere a prețurilor; posibilitatea de utilizare ineficientă a surselor financiare de la bugetele locale și/sau de la bugetul de stat în lipsa unui management al investițiilor; continuarea administrării în condiții similare a sistemelor de termoficare centralizate, va conduce la un eșec privind asigurarea serviciului de termoficare; costurile de mediu pentru instalațiile mari de ardere aflate în coordonarea MAI pentru perioada 2005-2013 sunt estimate la valoarea de 580 milioane Euro; menținerea randamentelor energetice scăzute din sistemele centralizate de producere și distribuție energie termică va conduce la reducerea nivelului de trai al cetățenilor prin plata inutilă a ineficientei sistemului; continuarea debranșărilor de la sistemele centralizate de producere și distribuție a energiei termice;

Capitolul IV este la fel de important că și capitolul III, în acest capitol fiind identificate măsurile de îmbunătățire a calității serviciului de termoficare în municipiul Lupeni și deasemenea și recomandări în ceea ce privește acest serviciu. Programul de restructurare prevede restructurarea în planurile organizatoric, tehnic, economico-financiar și social: restructurare organizatorică, restructurare financiară; restructurare socială.În urma analizei potențialului de dezvoltare economică în regiune s-au stabilit : accesare și folosirea programelor de investiții în regiune; dezvoltară sectorului energetic în regiune; folosire resurselor energetice accesibile pe termen mediu și lung; evaluare efortului investițional; modernizarea rețelelor de distribuție a energiei termice; dezvoltarea programelor de măsuri active de combatere a șomajului; reabilitarea rețelelor termice exterioare aferente punctelor termice din municipiul Lupeni și contorizarea energiei termice la nivel de branșament. Recomandări:principii în privința modului de calcul al energiei termice, reducerea poluării și diminuarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea și reabilitarea sistemelor de încălzire urbană în localitățile cele mai afectate de poluare, lucrări de reabilitare termică a clădirilor, o mai bună informare a populației asupra obligațiilor și drepturilor ce le revin în relațiile cu furnizorii de energie termică, o mai bună comunicare între A.N.R.S.C., furnizorii de energie termică și reprezentanții asociațiilor de proprietari/locatari, contorizarea, care la nivel de branșament de imobil este de aproximativ 100%,reutilizarea spațiilor, activelor și a suprafețelor de teren devenite disponibile în urma închiderii minelor, înlocuirea actualei conducte magistrale de termoficare cu o conductă preizolata

Iar capitolul V cuprinde concluziile,fiind identificate principalele aspecte discutate în această lucrare.

Bibliografie

Androniceanu, Armenia, Management public, Ed. Economică, 1999

Androniceanu, Armenia, Management public, Ed. Economică, 2000

Angelica și Marius Băcescu – Dicționar de macroeconomie, București, Editura All, 1993

A.S. Bailey , D. Mailat-Le secteur tertiarre en question. Ed. Regionales Europeennes S.A. Economica, Paris, 1988

Jonathan Gershuny – After Industrial Society The Emerging Self-Service Economy,The Macmillan Press Ltd. London 1978.

O.Giarini , Walter Stahel – Limitele certitudinii , Edimpres Camro București 1996

J.P. Flipo-Le management des entreprises de services, Les edition d’Organization, Paris, 1984

Helfer, J. P., Kolika, M, Orsoni, J. Management. Strategie et Organisation, Vuilbert,1993

John Naisbit – Megatendințe , Editura Politică București 1989

Anghelescu Anca,Ponoran Ileana,Baloiu Liviu Mihail-Bazele tehnologiei,editură ASE,București,1998

Pearce, J.A., Robinson, R. B. Comparative Strategy, Irwin, Boston, 1991

M. Porat – The Information Economy , Stanford University Press USA 1976.

Plumb, I., – (coordonator) Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E., București, 2000

Adam Smith – Avuția Națiunilor Cercetare asupra naturii și cauzelor ei Editura Academiei R.P.R. București, 1962

Alvin Toffler – Șocul viitorului , Editura Politică București 1973 , Al treilea val , Editura Politică București 1983

Nitzu V.-Economia Energeticii,volumul 1,editură Tehnică,București,1981

www.anrcs.ro

www.dreptonline.ro/legislatie/legea_serviciilor_gospodarire_comunala

www.mai.gov.ro/Documente/Strategii

www. primaria- Lupeni

www.agir.ro

Similar Posts