Valente Formative ale Jocului Didactic la Disciplina Matematica
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
VALENȚE FORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC
CUPRINS
ARGUMENT PRIVIND IMPORTANȚA ȘI ALEGEREA TEMEI
CAPITPLUL I COPILUL ȘI ACTIVITATEA LUDICĂ
I.1. Jocul – delimitări conceptuale
I.2 Teorii despre joc
I.3. Elementele psihopedagogice ale jocului
I.4. Clasificarea jocurilor
CAPITOLUL II JOCUL- ACTIVITATE SPECIFIC UMANĂ
II.1. Rolul jocului în viața socială
II.1.1. Jocul și rolul lui în dezvoltarea copilului
II.1.2. Semnificația psihologică a jocului
II.1.3. Influențele jocului asupra dezvoltării proceselor psihice la școlarii mici
II.1.4. Jocul – modalitate de cunoaștere eficientă a elevilor
II.2. Jocul didactic – modalitate de educare și învățare
II.3. Influențele jocului didactic asupra sarcinilor de învățare
II.4. Aspecte metodologice privind proiectarea și organizarea jocului
CAPITOLUL III FINALITĂȚILE JOCULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
III.1. Particularitățile gândirii școlarului mic și accesibilitatea noțiunilor matematice moderne
III.2. Necesitatea jocului didactic matematic și importanța lui
III.3. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic
III.4. Tipuri de jocuri didactice matematice
CAPITOLUL IV CERCETAREA APLICATĂ PRIVIND VALENȚELE FORMATIVE ALE STRATEGIILOR ACTIVE ÎN LECȚIILE DE MATEMATICĂ
IV.1. Obiectivele cercetării și ipoteza de lucru
IV.2. Metodica cercetării
IV.2.a. Eșantionul experimental și caracteristicile sale
IV.2.b. Etapele desfășurării cercetării
IV.2.c. Metodologia cercetării
III.3. Valențele formative ale jocului logico-matematic
CAPITOLUL IV MĂSURAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII
V.1. Evaluarea inițială
V.2. Evaluarea finală
V.3. Compararea datelor inițiale și finale
V.4. Calcularea indicilor valorilor centrale
V.5. Reprezentarea grafică a rezultatelor
V.6. Interpretarea rezultatelor
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
,, Jocul copilului nu este numai o oglindă fidelă a
personalității sale în formare, ci poate fi utilizat
și ca auxiliar educativ și chiar să servească
drept bază metodelor de predare.”
EMILE PLANCHARD
ARGUMENT
IMPORTANȚA TEMEI ȘI MOTIVAȚIA ALEGERII EI
Pornind de la ideea că rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare ( fixare ) și consolidare a cunoștințelor, putem spune că jocul didactic prin caracterul său formativ influențează dezvoltarea personalității copilului.
Din multiplele metode activ – participative utilizate în cadrul lecțiilor, jocul didactic are o valoare aparte față de celelalte forme de activitate utilizate în activitățile de învățare, constituind un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor, deoarece rezolvă într-o formă adecvată vârstei, sarcini instructiv – educative. Rezistența scăzută la efort intelectual, lipsa de interes pentru învățare, insuficienta înțelegere a celor predate și mai ales lacunele elevilor m-au determinat ca multe din sarcinile de învățare să le predau sau să le fixez prin joc. În procesul jocului, copilul dobândește numeroase și variate cunoștințe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă și nemijlocită a realității: percepțiile, reprezentările, memoria, imaginația, limbajul, gândirea. Mi-am propus să demonstrez modul cum poate fi valorificat jocul didactic în activitățile de învățare la disciplina – matematică.
Jocul este o activitate care stimulează în cel mai înalt grad dezvoltarea tuturor proceselor psihice. În cadrul jocului copilul obține performanțe pe care în alte activități, exterioare jocului nu e în stare să le atingă.
Atunci când învățarea îmbracă forma de joc, plăcerea care însoțește atmosfera jocului creează noi interese de participare, de activitate independentă pe baza unor interese nemijlocite. Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de motivare și stimulare a elevilor, mai ales în prima etapă a învățării, când încă nu au apărut interesele pentru această activitate.
Corespunzător particularităților vârstei școlare mici, jocul didactic are valențe formative din cele mai bogate. Astfel, în joc se formează deprinderile de muncă independentă, perseverență și dârzenia pentru învingerea dificultăților, atitudinea disciplinată. În jocurile didactice se dezvoltă mobilitatea proceselor cognitive, inițiativa, inventivitatea.
Datorită acestui larg registru de valențe formative, jocurile didactice fac parte integrantă din procesul învățării, cu precădere la matematică. Oricine știe că fără matematică, tehnica noastră modernă nu ar fi posibilă, că ea a pătruns ca aerul în toate domeniile vieții mondene.
Lumea de azi se află într-o permanentă mișcare, iar cea de mâine va fi o lume total diferită de cea de azi ,, prea speriată ” de valul transformărilor. În perioada în care trăim, omul trebuie să facă față suprasolicitării și exploziei informaționale. Din această cauză, el trebuie educat, format astfel încât, să se poată adapta noilor cerințe ale societății. Astfel, trecerea de la a învăța să fii la a învăța să acționezi nu este numai o răsturnare de idei ci o transformare a întregului sistem educațional sub aspectul conținuturilor și metodelor. Educația prin joc se conturează ca o cale de urmat spre atingerea mai multor obiective. Copilul pornește pe acest drum al inițierii prin joc, învață să descopere lumea în mod creativ prin joc. Formarea prin joc este un drum al schimbării.
Așa cum acceptăm că există semeni de-ai noștri care nu pot să reproducă o melodie sau care nu disting culorile ar fi normal să admitem că pentru unii elevi matematica este o știință dificilă. Ținând cont de puterea lor de concentrare, de nevoi, de variație și mișcare în activitatea școlară, lecția de matematică trebuie completată sau intercalată cu jocul.
Nimeni nu se mai îndoiește astăzi, că matematica este cea mai rafinată construcție a minții umane. Marii gânditori au susținut și au îmbrățișat această aserțiune. Sunt concludente și sugestive cuvintele lui Platon, potrivit cărora, matematica reprezintă cea mai înaltă formă a înțelepciunii omenești, reprezentând expresia maturității depline a gândirii . Este cu adevărat o gimnastică a minții, un crez al școlii și una din principalele chei ale înțelegerii lumii în care trăim.
Între activitățile matematice și joc se realizează o unitate și o continuitate, se pun bazele unei gândiri moderne în strânsă legătură cu aspectele psihopedagogiei moderne. Gândirea prin toate trăsăturile sale, este un element constructiv al personalității și are o importanță covârșitoare.
De aceea procesul de învățământ în latura formativă trebuie să urmărească cu deosebită grijă, începând de la vârsta cea mai fragedă, dezvoltarea gândirii copilului sub toate aspectele ei
( operații, gândire cauzală, mobilitate, flexibilitate și perspicacitate, etc.) până la punctul maxim îngăduit de particularitățile de vârstă. În condițiile actuale se imune o exigență sporită în ceea ce privește dozarea ritmică a predării cunoștințelor elevilor, mai ales în clasele primare.
Jocul este puterea și puntea ce poate uni școala cu viața activitate ce îi permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă cu ușurință la munca serioasă.
Rolul și locul jocului în sistemul mijloacelor educative a fost și este recunoscut de către marea majoritate a pedagogilor lumii. Jocul angajează în activitatea de cunoaștere cele mai importante procese psihice, cele mai intime operații ale acestora, având în același timp un rol formativ și educativ și un important mijloc de educație intelectuală punând în valoare și antrenând capacitățile creatoare ale școlarilor.
Așa cum spunea și Ioan Cerghit: Strategia jocului este în esență o strategie euristică fiind interesante, atrăgătoare, distractive, produc multă bucurie copiilor și îi antrenează în activități variate. Cunoscând pe care îl ocupă jocul în viața copilului este ușor de înțeles eficiența folosirii lui în procesul instructiv – educativ.
Experiența mi-a demonstrat că în desfășurarea acestui proces, jocul didactic prin sarcina lui precisă permite reluarea într-o formă mai dinamică și atractivă a cunoștințelor predate, ce a favorizat repetarea și în final fixarea acestora. Jocul didactic a fostul unul din formele prin care mi-am rezolvat multe sarcini didactice din mai multe motive:
copiii se mobilizează mai ușor când află că se vor juca și nu vor face lecții propriu – zise;
elementele de joc determină concentrarea atenției involuntare care pe parcurs se transformă în atenție voluntară;
pe fondul bucuriei provocate de joc cunoștințele, priceperile și deprinderile intelectuale au șanse să se fixeze și să se consolideze cu mai multă trăinicie;
însuși stadiul dezvoltării lor, vârsta școlară mică, cere ca jocul să facă parte din activitatea lor, acestea devenind factor motivațional important al activității de învățare activă;
în joc copilul cooperează, trăiește sentimente puternice declanșate de atmosfera de entuziasm;
spatiul ludic îndeplinește funcția de antrenare, destindere, odihnă activă, prevenind instalarea inhibiției.
Comportamentul metodic al învățătorului se află sub influența factorilor psihici ale personalității, sub imboldul unor motive selective care reflectă obligațiile cognitive și gradul de stăpânire a profesiei, de nivelul de cultură, de experiența pedagogică, de starea afectivă, de atitudinea și ținuta sa morală, de însușirea temperamentului, de pasiune și perseverență în pregătirea lecțiilor, de stilul său de muncă.
Motivația alegerii acestei teme este o motivație intrinsecă, deoarece mi-am dorit să mă realizez profesional, pentru a mă autodepăși,din dragoste și pasiune pentru artă și matematică, pentru modelarea și formarea unor vlăstare dornice să se afirme.
Din punct de vedere social, ca învățător, am datoria de a învăța și mă preocupă curiozitatea științifică a acestei lucrări.
Din punct de vedere afectiv simt o dragoste nețărmurită pentru acești copii minunați, simpatici, față de frumusețea lor:
nevoia intensivă de autoperfecționare, de creștere a calității prestațiilor profesionale;
dorința succesului și a recompenselor;
obligativitatea participării la activitățile de perfecționare.
Din punct de vedere profesional mă preocupă realizarea unei astfel de lucrări de ani de zile, și de ce să n-o spun, doresc să mă realizez în viață și prin acest pas.
Aceste motive îmi declanșează, îmi susțin energia și îmi organizează activitatea de zi cu zi. Convingerea că voi realiza ce mi-am propus a fost o idee adânc implantată în structura personalității, puternic trăită, care m-a împins și mi-a dat impuls mereu spre acțiune.
Lucrarea contribuie la educarea prin joc, a motivației pentru învățare, transformând matematica dintr-o disciplină școlară greu de înțeles, într-o materie activă și atractivă, asigurând totodată și integrarea interdisciplinară și transdisciplinară, pe care se pune accent în instruirea și formarea elevilor.
Conținutul lucrării dorește să scoată în evidență și modalitățile prin care, an de an, generațiilor care mi-au trecut prin mână le-am sădit și apoi cultivat motivația și încrederea în sine, în capacitatea de a însuși noțiunile matematice prin joc.
Acesflă sub influența factorilor psihici ale personalității, sub imboldul unor motive selective care reflectă obligațiile cognitive și gradul de stăpânire a profesiei, de nivelul de cultură, de experiența pedagogică, de starea afectivă, de atitudinea și ținuta sa morală, de însușirea temperamentului, de pasiune și perseverență în pregătirea lecțiilor, de stilul său de muncă.
Motivația alegerii acestei teme este o motivație intrinsecă, deoarece mi-am dorit să mă realizez profesional, pentru a mă autodepăși,din dragoste și pasiune pentru artă și matematică, pentru modelarea și formarea unor vlăstare dornice să se afirme.
Din punct de vedere social, ca învățător, am datoria de a învăța și mă preocupă curiozitatea științifică a acestei lucrări.
Din punct de vedere afectiv simt o dragoste nețărmurită pentru acești copii minunați, simpatici, față de frumusețea lor:
nevoia intensivă de autoperfecționare, de creștere a calității prestațiilor profesionale;
dorința succesului și a recompenselor;
obligativitatea participării la activitățile de perfecționare.
Din punct de vedere profesional mă preocupă realizarea unei astfel de lucrări de ani de zile, și de ce să n-o spun, doresc să mă realizez în viață și prin acest pas.
Aceste motive îmi declanșează, îmi susțin energia și îmi organizează activitatea de zi cu zi. Convingerea că voi realiza ce mi-am propus a fost o idee adânc implantată în structura personalității, puternic trăită, care m-a împins și mi-a dat impuls mereu spre acțiune.
Lucrarea contribuie la educarea prin joc, a motivației pentru învățare, transformând matematica dintr-o disciplină școlară greu de înțeles, într-o materie activă și atractivă, asigurând totodată și integrarea interdisciplinară și transdisciplinară, pe care se pune accent în instruirea și formarea elevilor.
Conținutul lucrării dorește să scoată în evidență și modalitățile prin care, an de an, generațiilor care mi-au trecut prin mână le-am sădit și apoi cultivat motivația și încrederea în sine, în capacitatea de a însuși noțiunile matematice prin joc.
Acestea au fost câteva considerente pentru care mi-am ales pentru susținerea examenului de obținere a gradului I, lucrarea ,,Valențe formative ale jocului didactic la disciplina matematică ” .
CAPITOLUL I
COPILUL ȘI ACTIVITATEA LUDICĂ
,, Nici o activitate nu are atâta răsunet în sufletul copiilor ca jocul. ”
John Locke
I.1. JOCUL – DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Imaginarul ludic este o formă a existenței în care omul își recâștigă libertatea și puterea de a domina lumea din jur, de a transforma natura în conformitate cu interesele, tendințele, dorințele sale. De aceea jocul este considerat o activitate bazală și o dimensiune esențială omului, care asigură devenirea culturală și socială a individului.
Dacă pentru adult jocul reprezintă o activitate complementară, de divertisment față de cea productivă, pentru copil este activitatea fundamentală, definitorie.
Multidimensionalitatea și complexitatea actului ludic face ca jocul să fie obiect de studiu al istoriei culturii, etnologiei, psihologiei, pedagogiei, filozofiei, esteticii, sociologiei, chiar matematicii, atrăgând interesul unor științe sociologice, cât și a cercetărilor de natură interdisciplinară.
Etimologic, cuvântul ,, joc ” provine din latinescul ,, iocus “- glumă, șotie, distracție, fiind preluat concomitent în limba română și sensul substantivului latin ,, ludens “ , care desemna deja în antichitate o formă vastă de manifestări populare, începând cu scenele de amuzament din viața cotidiană și terminând cu manifestările cu caracter sportiv, militar, religios, ale unui oraș, ținut sau imperiu.
Jocul este o dimensiune a existenței umane, este o realitate permanentă ce însoțește omul în diverse momente ale vieții sale sociale având un loc și un rol diferit în funcție de vârstă și caracterul acestuia.
Încercând să definească jocul, A. Reber (1985) s-a văzut confruntat cu peste 55 de definiții, toate având în centru ideea divertismentului sau recreerii și toate sugerând că este vorba despre o activitate ce nu trebuie luată neapărat în serios.
Eduard Claparede remarcă că ,, jocul este însăși viața “. Jocul este o activitate preponderent distractivă, cu un suport emoțional puternic ce concretizează și mobilizează energia umană având în general un efect constructiv în formarea și manifestarea personalității umane, dar din păcate uneori și unul distructiv (jocul de cărți).
Dacă în copilărie copilul se joacă pentru plăcerea și satisfacția lui, la maturitate omul prin joc poate să-și asigure existența și să ofere celor din jur posibilități de distracție (exemplu: jocul de fotbal,baschet, etc.) sau îl poate utiliza ca un factor compensatoriu pentru refacerea forțelor intelectuale sau fizice ( jocul pe calculator, jocuri sportive, jocuri de societate, etc.).
În evoluția ontogenetică a omului, jocul este asociat copilăriei, pentru că el oferă cadrul în care se manifestă și exteriorizează întreaga viață psihică a copilului.
Prin joc copilul caută să modifice realitatea, să inventeze, să-și asume responsabilități similare cu a adultului, dar inventând o realitate pentru sine, de fapt se inventează pe el. Deși, prin joc, copilul caută să-l imite pe adult el face o serie de inovații, care-i stimulează simțurile, gândirea, imaginația.
Reținând și respectând regulile unui joc copilul își exersează memoria, atenția, voința.
,, Conduita de joc a copilului implică un element de gândire reprezentativă, de alegere, mai bine spus de inițiativă. Ea este ca și cum ar fi determinată de un plan individual simplu “. Jean Chateau ( Debesse, Maurice – Psihologia copilului de la naștere la adolescență, Editura Didactică și Pedagogică, București 1970, p.23)
Ursula Șchiopu spunea că jocul este ,, o mare și complexă școală a vieții “ deoarece stimulează creșterea capacității de a traă din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie a acțiunilor cu finalitate realizată.
Cunoscând multiplele valențe formative ale jocului vom înțelege necesitatea îndrumării și controlării lor de către adult, dar lăsându-i copilului suficientă independență.
Consider că am adus suficiente argumente pentru a demonstra că jocul este o activitate specific umană, că orice copil are dreptul să se joace, că-i trebuie să-i oferim cât mai multe prilejuri și jucării pentru a o putea face.
Închei această pledoarie pentru joc cu ideea că, dacă nu ne-am juca în copilărie, nu am putea deveni adulți care să ne exersăm o profesie și să ne integrăm social. În acest sens Jean Chateau remarca ,, A fi un om într-adevăr om, înseamnă totdeauna a rămâne puțin copil ” .
I.2. TEORII DESPRE JOC
Importanța jocului în dezvoltarea bio- psiho- socială a copilului, precum și necesitatea dirijării acestuia de către adult, a fost sesizată încă din antichitate, idee pe care o întâlnim în concepția despre educație a marilor filozofi, idei la care s-au adăugat permanent altele, ajungându-se la elaborarea unor adevărate teorii despre joc.
Teorii biologizante, care explică jocul prin legi biogenetice:
St. Hall explică jocul printr-o repetare a instinctelor și formelor de viață primitivă.
Karl Gross – conform teoriei sale biologice, jocul ar fi un exercițiu pregătitor pentru viața adultului, un mijloc de exersare a predispozițiilor în scopul maturizării. El consideră că între jocul copiilor și cel al animalelor nu există nici o diferență, ceea ce înseamnă o negare a existenței sociale a jocului.
De pe o poziție, de asemenea biologizantă, Schiller și H. Spencer elaborează teoria surplusului de energie, conform căreia jocul ar fi o modalitate de a cheltui acest surplus.
K. Buhler susține teoria plăcerii funcționale, pierzând din vedere că unii copii se joacă chiar și atunci când acesta nu oferă plăcere.
S. Freud atribuie jocului tendințe refulate, care se satisfac prin intermediul acestuia.
Deși aceste teorii au sesizat unele aspecte ale esenței jocului, totuși ele pierd din vedere cele mai importante aspecte de natură psihologică și, în special, socială.
Teorii cu caracter mai complet despre joc oferă:
Eduard Claparede – Teoria lui își are rădăcinile în ,, teoria exercițiului pregătitor” a lui Karl Gross, acceptă fundamentul biologic al acestuia, dar care în explicațiile care le oferă asupra jocului, aduce multe elemente de natură psihologică și socială.
Claparede analizează diferite funcții psihologice și fiziologice ale diferitelor categorii de jocuri. Împarte jocurile în două mari categorii:
a. Jocuri care exersează funcții generale:
Jocuri senzoriale exersează principalii analizatori ( văz, auz, gust, etc. );
Jocuri motrice ( presupune coordonarea mișcărilor, dezvoltarea forței, a vorbirii );
Jocuri intelectuale ( exersează curiozitatea, asigură cunoașterea realității );
Jocuri afective ( jocuri ce provoacă emoții negative – deși considerăm că în general jocul trebuie să provoace efecte pozitive, o stare stenică ).
b. Jocuri cu funcții speciale:
Jocuri de luptă ( exersează forța fizică ):
Jocuri de vânătoare (exemplu: ,, de-a v-ați ascunselea “);
Jocuri sociale ( plimbări );
Jocuri familiare ( jocul cu păpușa );
Jocuri de imitație.
Cu toate limitele generate de orientarea biologizantă, teoria despre joc a lui Claparede rămâne una dintre cele mai cuprinzătoare cu explicații de ordin psihologic și social.
J. Piaget studiind geneza și evoluția inteligenței se ocupă și de aspectele principale ale jocului:
a. definirea jocului;
b. evoluția jocului;
c. jocul simbolic;
d. funcțiile jocului;
e. controverse critice.
Jocul este definit de J. Piaget ca ,, pol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării individului “, celălalt pol fiind ,, exercițiul neludic, cănd învață într-un moment de schimbare cognitivă și nu numai de joc”. Din această concepție despre joc se desprinde celebra teorie a lui Piaget privind dezvoltarea pentru formarea structurilor de asimilare și acomodare ( structuri la a căror formare, alături de învățare, jocul are o contribuție importantă ).
În evoluția jocului, Piaget stabilește existența a trei categorii principale de joc, la care o adaugă pe a patra, ce face tranziția între jocul simbolic și activitățile neludice:
jocul exercițiu care constă în repetare pentru plăcerea activității în scopul adaptării, de a dezvolta structurile de asimilare, organele și conduitele;
jocul simbolic prin care se formează structurile de asimilare, jocul simbolic se explică prin asimilarea la eu a rolului, el reprezintă gândirea individului în forma cea mai pură;
jocul cu reguli ce se transmit în cadrul social de la copil la copil și a căror importanță crește odată cu vârsta;
jocuri de construcție se dezvoltă pe baza jocului simbolic și presupun o anumită coordonare oculomotorie, anumite cunoștințe, capacități de rezolvare a unor situații problemă.
Din concepția lui J. Piaget se desprind următoarele funcții ale jocului:
jocul are funcție de adaptare, ce se realizează prin două coordonate:
asimilarea realului la eu și acomodarea , mai ales prin imitație, a eului la real;
jocul are funcție formativă și informativă, angajează plenar copilul cu întreaga sa activitate psihică;
jocul simbolic are funcția de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor afective;
funcția de socializare printendința copiilor de a se acomoda la ceilalți și de a asimila relațiile cu cei din jur la eul său.
Jocul este apreciat de A. N. Leontiev ca formă principală de activitate, de exprimare a vieții psihice și care conduce la dezvoltarea principalelor coordonate ale personalității.
Analizând jocurile cu sarcini, cu reguli, Leontiev le atribuie o importantă funcție socială și o mare valoare psihologică.
În concluzie, prin concepția sa, putem aprecia, că A. N. Leontiev oferă date privind esența jocului, apreciat ca activitate fundamentală, prin care copilul reflectă realitatea, prelucrând-o în funcție de aspirații, tendințe și dorințe specifice vârstei.
I.3. ELEMENTE PSIHOPEDAGOGICE ALE JOCULUI
Jocurile copiilor reflectă trăsăturile jocului public, manifestare existentă în toate culturile lumii, conținutul și regulile fiind diferite de la un popor la altul, de la o vârstă la alta.
Savantul olandez J. Huizinga propunea următoarea definiție: jocul este o acțiune sau o activitate efectuată de bunăvoie, în cadrul anumitor limite stabilite, de timp și spațiu și după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăși și fiind însoțită de un anumit sentiment de încordare, de bucurie și de ideea că este altfel decât în viața obișnuită”.
( Homo Iudes, 1970 )
Așa cum rezultă și din definiție, jocurile copilului ( atât cele tradiționale, cât și cele moderne, inclusiv cele computerizate ) au anumite caracteristici:
prin joc se va căuta să se rezolve contradicțiile dintre: angajare – participare facultativă, supunere la regulă – libertate, utilitate – gratuitate, canon – euforie, sens – lipsă de noimă, seriozitate – amuzament;
prin joc se manifestă o serie de tendințe, impulsuri, afecte, ce vin din adâncul ființei, uneori chiar din inconștientul individului, ceea ce îi conferă o autoproiecție psihologică și o descărcare tensional – afectivă;
jocul are și o latură comunicativă, ce se concretizează prin replici, gesturi, mimică, tonul și modalitățile vocii, privirea, plastica gesturilor, repetarea unor cuvinte, silabe, etc.;
în actul de comunicare în orice joc este prezent un cod ludic (simboluri, mituri, credințe );
vocabularul ludic cuprinde o gamă variată de categorii și tipuri de semne din care fac parte:
denumirile jocurilor,
numele personajelor din scenariul ludic,
numărul, vârsta și sexul jucătorilor,
configurația spațiului de joc,
formația (dispunerea ) jucătorilor,
timpul / anotimpul jocului,
ritmul jocului,
textul jocului,
acțiunile, mișcările, gesturile ludice,
jucăriile ( obiectele ludice ),
destinatorul real sau imaginar al acțiunilor ludice;
fiecare din aceste categorii ale vocabularului ludic este însoțită de anumite elemente ludice, pe care Ivan Evsev le va numi ludeme – gesturi, mișcări precum săritura, lovirea cu piciorul în pământ, tumbe, bătaia din palme, imitarea râsului, plânsului, etc. – însoțite de obicei și de obiecte cu valoare de simbol;
din punct de vedere funcțional, jocul apare ca o configurație dinamică desfășurată în timp și spațiu, după anumite reguli, caracteristică pe care unii psihologi o numesc gramatica jocului. Regulile definesc succesiunea ludemelor ( elementele de joc, obiectele utilizate ), numărul repetărilor, ierarhia fiecărui ludem în parte, etc.;
arhitectul ludic – forma inițială sau varianta generală a jocului, pe care o întâlnim în jocurile tradiționale – dar care a fost mereu îmbogățit, restructurat;
jocul este o formă de manifestare a copilului, care îi satisface pe cel mai înalt grad, nevoia de activitate și se corelează cu celelalte activități ale acestuia: învățare, creație, etc.;
prin joc copilul rezolvă pe plan imaginar contradicția dintre aspirații, dorințe, tendințe de imitare a adultului și posibilitățile sale fizice, psihice, social limitate;
în joc copilul își satisface trebuințele, dorințele de a acționa, de a stăpâni obiectele prin specificitatea lumii imaginare pe care și-o creează;
jocul contribuie la formarea, dezvoltarea, restructurarea potențialului bio – psiho – social al copilului; îl angajează intelectual, moral, estetic;
jocul stimulează imaginația și creativitatea copilului, dezvoltarea limbajului și a componentelor psihomotorii, a motivației;
jocul influențează toate laturile personalității copilului ( temperament, aptitudini, caracter, atitudini ), contribuie la formarea deprinderilor comportamentale, a relațiilor interpersonale.
Dacă învățătorul, nu ține seama ți nu include în jocurile copiilor aceste coordonate, activitățile respective își pierd calitatea de joc, rămânând în majoritatea cazurilor numai titlul de joc didactic.
I.4. CLASIFICAREA JOCURILOR
Există o mare varietate a formelor și conținutului jocurilor. S-au făcut diferite încercări de
clasificare a jocurilor.
W. Stern elaborează o teorie a jocului ținând cont de factorii dezvoltării ( interni și externi ):
jocuri individuale;
jocuri sociale.
M. Biler are meritul de a fi ținut seama de influența jocului în planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale, afective. El clasifică jocul în cinci grupe:
jocuri funcționale ( senzorio – motrice );
jocuri iluzorii ( de ficțiune );
jocuri receptive;
jocuri de construcții;
jocuri colective.
J. Piaget încearcă o altă clasificare:
jocuri exercițiu;
jocuri simbolice;
jocuri cu reguli.
În funcție de poziția copilului în joc, se poate vorbi de:
jocuri sedentare;
jocuri de mișcare.
Dalaunaya Alice găsește:
jocuri simbolice;
jocuri cu imitație;
jocuri de compoziție.
Etnografii au încercat o altă clasificare a jocurilor:
jocuri dramatice;
jocuri ornamentale * de muncă;
* de viață;
* sociale;
* familiale;
jocuri sportive.
Pedagogia preșcolară ținând cont de sarcinile educației multilaterale a preșcolarului clasifică jocurile în:
jocuri de creație;
jocuri de mișcare;
jocuri didactice.
În general toate categoriile de jocuri, contribuie la exersarea elementelor de conștiință și conduită morală, al îndrăznelii, al spiritului de echipă, a trăsăturilor de voință și caracter.
Criterii de clasificare a jocurilor
Jocurile pot fi clasificate după mai multe criterii: după formă, după conținut, după sarcina didactică prioritară, după gradul lor de evoluție, etc.. Practica demonstrează că se pot obține cele mai bune clasificări atunci când primează operațiile și criteriile logice. În toate științele, în special în științele exacte ( în matematică, chimie, biologie, etc. ) se apelează consecvent la clasificări prin diviziune. Atunci când diviziunea nu e suficient de operantă și când ea nu mai e necesară din considerente practice, se continuă clasificarea prin enumerare.
Indiferent de clasificarea făcută în diferite lucrări, sunt pledoarii pentru calitățile jocului. Nu este posibilă stabilirea unei clasificări definitive a jocului. Cert este că dintre jocuri, cele denumite raționale au declanșat mare interes. De ce ? Pentru că acestea solicită memoria, atenția, observația, senzațiile și percepțiile, voința și imaginația, dar și procese psihice afective
( motivația, emoțiile, etc.), precum și procese psihice voliționale.
Se poate observa că fiecare clasificare este diferită, fiecare autor folosește alte criterii: unii iau în considerație complexitatea jocului, alții spațiul în care se desfășoară jocul și nu în ultimul rând „ țintele ” motrice sau mentale. Jocul este un mijloc de educație indirect. Cu ajutorul lui, copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. Corespunzând particularităților de vârstă, jocul didactic are valențe formative dintre cele mai bogate.
Învățătorul trebuie să cunoască nivelul de pregătire al elevilor, să țină cont de particularitățile de vârstă și individuale ale acestora, să dea dovadă de capacitate empatică pentru a putea organiza și desfășura activități ludice cu succes.
\
CAPITOLUL II
JOCUL – ACTIVITATE SPECIFIC UMANĂ
,, Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu
dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului. ”
Mc. Dougall
II.1. ROLUL JOCULUI ÎN VIAȚA SOCIALĂ
II.1.1. ROLUL JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI
Diversitatea jocurilor și distracțiilor sunt foarte folosite la vârstele copilăriei și tinereții. Este semnificativ că toți copiii de vârstă ante sau preșcolară se joacă. Aceasta le acordă conduitelor lor multă flexibilitate și în mod remarcabil le dezvoltă imaginația și creativitatea; tot prin joc este prezentat și gradul de dezvoltare psihică. Adeseori spunem: „ Se comportă ca un copil ” sau „ Parcă nu se mai maturizează ”; aceasta din cauza unei exagerate antrenări în distracții care duce la o personalitate nematură, puerilă.
Jocul acceptă un plan, stabilirea unui scop și a anumitor reguli, pentru ca în încheiere să se poată obține o anumită acțiune ce produce mulțumire. Prin joc se remarcă personalitatea copilului. Adultul se remarcă prin intermediul activităților pe care le desfășoară, dar copilul nu are altă posibilitate de exteriorizare decât cea a jocului. Pe parcurs, copilul se poate afirma și prin activitatea școlară care se fructifică prin calificative, note, acestea se transformă în medii, iar rezultatul final fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria și satisfacția acțiunii ce o cuprinde.
Copiii nu sunt vitregiți de această posibilitate de a se juca cu alți copii de vârstă similară fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie din cauză că nu au cu cine, rămân înapoiați din punct de vedere al personalității. Jocul oferă copiilor totalitatea impresiilor care ajută la îmbogățirea cunoștințelor despre lume și viață, mărește capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creează capacități de reținere stimulând memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacități de a lua decizii rapide, de a rezolva situații – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copil, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate și respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.
Jocul, pentru omul matur, aduce plăcere, distrează, amuză, contribuind mai ales la revigorarea sa, elimină oboseala, fiind în acest caz un element de psihoterapie.
Pentru copil jocul, implică de cele mai multe ori, consumul nervos chiar și la cele mai simple jocuri și efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipsește cu desăvârșire. Observăm foarte des copii jucându-se fotbal, sau plimbându-se cu bicicleta, și nu jucând table sau șah pe o bancă dintr-un loc liniștit așa cum fac foarte des adulții.
Jocurile sunt uneori complicate, dar și simple. Ținând seama de vârstă dar și de capacitatea de înțelegere și acțiune, copilul manifestă aptitudini diferite pentru joc, pe perioada trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Cei mici doresc să participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reușesc să se includă regulilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate foarte rezistentă nu acceptă, ci depune mari eforturi pentru a izbândi. Ceilalți, cu o personalitate mai slabă, abandonează spunându-și „ Ei sunt mai mari…eu sunt mic…”. Pentru copiii mai mari jocurile ușoare nu prezintă interes, pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-și expune puterile cu colegii de joc.
De evidențiat în primul rând este faptul că jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, pentru că îi imprimă gustul performanțelor precum și a mijloacelor de a le realiza. În al doilea rând, jocul inventează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru realizarea acțiunilor proprii cu ale celorlalți, în vederea atingerii unei ținte comune. În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziție, de voie bună și oferă posibilitatea de a uita pentru o perioadă de toate celelalte și de a se desfăta, oferindu-i parcă mai multă poftă de viață.
II.1.2. SEMNIFICAȚIA PSIHOSOCIALĂ A JOCULUI
Pentru început, jocul ne arată o obișnuită activitate, efectuată de către copii, tineri și adulți ce nu au ocupații „ serioase ”. Jocul este o perioadă deosebit de remarcabilă în viața ființei umane. Acesta are un rol de formare și informare în cadrul dezvoltării fiecărei persoane, dar cu clipe importante în unele etape de dezvoltare ontogenetică. Din această cauză, se studiază categoriile de jocuri ca momente deosebite în dezvoltarea ființei umane, dar și trăsăturile psihice implicate și cerute în derularea unor astfel de activități.
Jocul pentru început a fost studiat mai întâi la animale și apoi la om, prin menținerea cadrului necesar fixat de jocul animalelor. Astfel, K. Gross abordează în mod organizat problema jocului la animale, iar mai târziu efectuează un studiu important cu privire la jocurile umane. Activitatea ludică ( de joc ) este socotită de către K. Gross un „ preexercițiu ”, adică un exercițiu al evoluțiilor ce îl instruiesc pe copil pentru viața normală de mai târziu.
Particularitatea activității de joc la copii se poate referi la nivelul dezvoltării funcțiilor psihice și la treptele evoluției vieții sociale. Gradul de superioritate a funcțiilor psihicului copilului acceptă o antrenare activă în joc, un demers original și descoperirea unor noi clipe care duc la derularea complexă a activității ludice. Jocul capătă o serie de însușiri noi ce se subordonează influențelor nemijlocite a modului de viață socială. În acest mod, se poate observa o dezvoltare a jocului, ca urmare a procesului de umanizare și a constituirii formațiunilor sociale. Jocul nu doar imită ci și reproduce la un nivel mai restrâns o serie de evenimente deosebite relațiilor dintre oameni și activități desfășurate, dar pregătește și aspecte creatoare din partea participanților care admit o anumită dezvoltare a capacităților psihice.
Cu ajutorul jocurilor, copii arată un comportament deosebit față de partenerii de joacă cât și față de adulți, de viața acestora, de lumea ce îi înconjoară în deosebi. Observăm cu ușurință evoluția jocurilor la copii, de exemplu de la simplu la complex; dar odată cu dezvoltarea lor jocurile variază și se complică în toate aspectele de realizare. Urmărind atent cum se joacă de-a școala unii preșcolari, observăm că activitatea derulează pe bază de imitație, acțiunea unor atitudini specifice, atât în planul vorbirii cât și în cel al manifestărilor generale, al relațiilor ce se realizează între adulți și copii în procesul educativ. Dacă la preșcolari se impune realizarea unor relații simple, fără depistarea unor aspecte intrinseci legate de procesul respectiv, același joc la copiii școlari se realizează relații complexe și exacte, se remarcă calitățile intime ale comportamentului umane și ale atitudinilor față de activitatea instructivă. Încadrarea copilului în activitatea ludică pornește de la o faptă reală. Copilul, la anumite vârste, acționează izoform adulților dar activitățile pe care le observă, le reproduce în joc, reprezentând într-un anumit fel, înțelegerea lor. Existența socială se reflectată la nivelul jocului în proporții limitate. Când copilului, fie el și preșcolar, i se propune posibilități de manifestare în activitatea adultului, mai cu seamă dacă este înconjurat în aceasta, el renunță la joc antrenându-se cu toate forțele în asemenea „ lucruri serioase ”. În acest mod, se satisface nevoia sa acută de acțiune.
Jocurile suferă o serie de influențe social – istorice care determină modificarea conținutului lor, dar și forma de desfășurare. Diferite cercetări legate de inventarierea și investigarea conținutului jocurilor pun în evidență patru aspecte remarcabile:
existența unor jocuri răspândite pe teritoriul numai al anumitor țări;
existența unor jocuri cu caracter universal ce sunt răspândite pe zone întinse și cunoscute în majoritatea țărilor;
existența unor jocuri care au suferit profunde modificări de la o etapă la alta, de la un timp la altul, sub influența unor evenimente social – istorice importante;
nașterea unor noi jocuri sub influența schimbărilor condițiilor cotidiene de viață.
Se poate spune că indiferent de natura și tipurile de jocuri toate au un caracter formativ – educativ. Prin acest mijloc se formează și se dezvoltă o serie de însușiri ale personalității exersându-se trăsăturile proceselor psihice. În acest fel, se educă particularitățile intelectuale și fizice cum sunt curajul, dârzenia, perseverența în activitate, abilitățile manuale, agilitatea și îndemânarea, comportamentul față de parteneri și colectiv și spiritul de competiție. Se dezvoltă foarte mult caractere dar și personalități integre.
Ființa umană se joacă la toate vârstele, numai că rolul jocului din viața omului diferă de la o vârstă la alta; la vârsta adultă, jocul devine o sarcină a reconfortării, iar în copilărie este activitatea principală. Odată cu intrarea copilului în școală, importanța jocului nu se pierde, dar trece pe a doua treaptă ca urmare a activității ocupaționale de învățare.
II.1.3 . INFLUENȚELE JOCULUI ASUPRA DEZVOLTĂRII PROCESELOR PSIHICE LA ȘCOLARII MICI
Pentru micii școlari, jocul didactic constituie impulsul principal al dezvoltării psihice, cu un rol deosebit de important în instruirea acestora pentru școală și pentru integrarea lor socială.
Prin joc copilul își manifestă personalitatea, gândirea, calitățile sale psihice, voința, dar și inteligența.
Este cunoscut faptul că la începerea școlarității, organele de simț ale copilului sunt dezvoltate sub aspect anatomo – morfologic aproape la nivelul adultului. Micul școlar are aceeași capacitate de a lua informații ca adultul, dar modul de transformare a datelor este mai puțin dezvoltată la el, deoarece spre deosebire de adult acesta nu beneficiază de o experiență anterioară suficientă și nici de un limbaj corespunzător. În schimb, la această vârstă copilul manifestă o curiozitate senzorială care constituie un sprijin prețios pentru desfășurarea activității instructiv – educative.
Activitate complexă, jocul didactic angajează ființa umană în integritatea sa, cu toate funcțiile psihice. Aceasta implică activitatea senzorială, intelectuală, afectivă, dezvoltă atenția, spiritul de observație, imaginația, gândirea, exprimarea verbală.
Prin jocul didactic, elevul se va obișnui să suporte cu demnitate eșecul, înfrângerile și va gusta satisfacțiile victoriei.
Prin desfășurarea jocului didactic se produc schimbări în conținutul și structura proceselor cognitive, întrucât el face trecerea de la etapa acțiunilor practice spre cea a acțiunilor mentale. Este activitatea care dă specific personalității, angajându-l total pe școlar, stimulându-i dezvoltarea și efortul de perfecționare. El favorizează apariția și dezvoltarea posibilităților de învățare sistematică și a celor de muncă.
Asimilarea unor cunoștințe noi se bazează pe experiența anterioară a copilului, pe actualizarea informațiilor de care acesta dispune sau, după cum afirmă J. Piaget, pe ,, reorganizarea și recombinarea unor elemente vechi, prezentate într-o formă mai puțin diferențiată la nivelul palierelor inferioare ” .
Intensa solicitare a gândirii impusă de desfășurarea jocului didactic acționează asupra operativității ei generale nespecifice tot atât de mult cât acționează asupra celei specifice, creându-se astfel ,, raționalizarea ” înțelegerii lumii vii și a vieții.
Aceste jocuri constituie un mijloc de a stimula creativitatea și independența gândirii. Flexibilitatea proceselor gândirii se exprimă în ușurința trecerii de la un mod de rezolvare la altul, lipsa inerției, rapiditatea conectărilor și deconectărilor de la un aspect la altul, găsirea mai multor soluții la o problemă dată, etc..
Desfășurarea jocului captează și menține atenția elevului care este solicitată fără efort atunci când acesta consideră lecțiile interesante, materialele intuitive atractive, pașii de înțelegere
efectuați corespunzător. Capacitatea de percepere, reprezentare și operare cu figuri și relații este redusă la școlarul mic. La baza apariției primelor imagini sau variante de rezolvare a problemelor este intuiția, elevul încercând să surprindă succesiunea logică a verigilor unei probleme. El delimitează datele cunoscute și verifică mintal unele dintre măsurile întrevăzute.
În ceea ce privește afectivitatea, la această vârstă capătă pondere nivelul trebuințelor de apartenență și afirmare. Aceste trebuințe sunt satisfăcute de organizarea jocurilor didactice pe grupuri de elevi. Micul școlar se simte bine știind că aparține unui grup în care are un rol bine determinat, are sarcini precise pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit. Cooperarea se manifestă cu naturalețe în cadrul grupului, apărând apoi competiția. Există numeroase probleme ale efectelor competiției asupra caracteristicilor personalității pe care le angajează și le dezvoltă. Competiția cu egali este stimulatoare. Competițiile prea puternic asimetrice creează dificultăți educative.
Cooperarea este o altă sursă de trăsături noi de caracter. Ea generează întrajutorarea, care nu înseamnă numai ajutor acordat de cei mai buni, ci și o formă de învățare a celor ce oferă ajutor, o formă de comunicare și de ajustare conștientizată a metodelor pe care le cunosc și care s-au dovedit folositoare în munca școlară. Cei ce primesc ajutorul simt securitatea ce se creează întotdeauna în relațiile sociale pozitive, și, în general vor să facă mai ușoară sarcina celor care îi ajută, ceea ce înseamnă o autodepășire. Cooperarea între elevi egali ca posibilități poate fi mutuală sau organizată. Aceasta organizează competiția astfel încât cea din urmă să fie foarte valoroasă.
Relațiile apărute în grup contribuie la o mai bună socializare a micului școlar, la dezvoltarea limbajului și a relațiilor interpersonale. Asumarea responsabilității și luarea unor decizii contribuie la dezvoltarea caracterului și a personalității școlarului.
În perioada școlară mică se dezvoltă nu numai atitudini față de muncă și învățare, ci și trăsături de caracter generate de acestea. Astfel, sunt hărnicia, promptitudinea, capacitatea de a învinge obstacole curente și mai ales simțul datoriei, care este foarte important. Acesta are proprietatea de a iradia spre toate formele de activitate, devenind astfel o trăsătură centrală morală a personalității.
Ca valori ale jocului putem enumera:
perfecționarea senzațiilor și percepțiilor;
dezvoltarea spiritului de observație, a spiritului de inițiativă;
dezvoltarea spiritului de echipă, a spiritului de competiție;
exersarea atenției și a imaginației;
folosirea limbajului;
influențarea comportamentului copiilor, mai ales prin intermediul regulilor, care fac copiii să învețe o conduită civilizată.
Orice joc implică:
realizarea corectă a sarcinilor;
putere de stăpânire;
disciplină;
respect pentru ceilalți;
critică și cooperare;
comunicare;
respectarea anumitor reguli.
Jocul, putem spune, pregătește individul pentru viața de adult.
Jocul didactic constituie o eficientă metodă de stimulare și dezvoltare a motivației superioare din partea elevului, exprimată prin grija sa nemijlocită față de cerințele pe care le are de realizat sau mulțumirea de a afla satisfacțiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.
II.1.4. JOCUL – MODALITATE DE CUNOAȘTERE EFICIENTĂ A ELEVILOR
Lucrând de câțiva ani cu copiii, am constatat că cea mai eficientă modalitate de a interacționa cu ei este jocul. Jocurile îmbunătățesc atmosfera clasei și comportamentul individual al elevilor. Ele îi învață pe elevi să aplice importante abilități de relaționare socială: comunicarea, spre exemplu, managementul conflictelor, auto – controlul.
Jocurile dezvoltă atitudini pro sociale, abilități de coping sau trăsături de caracter
( responsabilitate, perseverență). Prin intermediul lor se dorește o combatere a asumpțiilor negative pe care elevii le au despre ei înșiși sau despre colegii lor.
Având la dispoziție o baterie bogată de jocuri, dascălul își poate forma o imagine completă, corectă despre elevii cu care lucrează. Astfel pot fi utilizate jocuri psihologice, în cadrul orelor de educație civică, dar nu numai. Iată câteva exemple de activități care ar putea fi utilizate:
activități de cunoaștere și autocunoaștere;
activități de interacțiune socială ( abilități sociale, cooperare );
activități pentru dezvoltarea conceptului de sine ( stima de sine și imaginea corporală );
activități centrate pe exprimarea emoțiilor și dobândirea unor tehnici de coping ( depășire a situațiilor stresante, frustrante );
activități pentru dezvoltarea și îmbunătățirea unor funcții psihice vitale pentru performanța școlară ( perceptiv – motorii, pentru memorie, pentru limbaj );
activități pentru dezvoltarea creativității.
Petrecând numeroase ore în fața calculatorului, am putut descoperi o multitudine de jocuri psihologice. Mare parte din ele sunt încă probabil nedescoperite. Însă, cu siguranță că aceia dintre dumneavoastră care le descoperiți farmecul și eficiența, veți fi motivați să căutați mai departe. După ce am descoperit aceste jocuri, evident că le-am lucrat cu elevii, începând chiar de la elevii școlii primare. Pentru toți a fost o mare încântare.
Jocurile au stârnit motivația elevilor, dorința lor de implicare, au produs efecte pozitive și chiar rugăminți de reluare a lor.
Aceste jocuri și activități nu trebuie considerate separat ci relaționate, adeseori o activitate pentru exprimarea emoțiilor, de exemplu, va avea un efect benefic asupra dezvoltării limbajului, sau a creativității, sau o activitate de interacțiune socială va atinge și stima de sine. Ele pot fi
combinate în unități tematice pentru a crea o zi deosebită.
De ce activități cu caracter de joc? Așa cum fiecare dintre noi avem afacerile și preocupările noastre, „ afacerea ” principală a copiilor este jocul. Jocul este modalitatea înnăscută de auto – exprimare a copiilor, prin intermediul lui aceștia exprimându-și în mod spontan și natural gândurile și sentimentele. Jocul este metoda utilizată de majoritatea copiilor pentru a explora lumea și relațiile cu cei din jur, pentru a înțelege trecutul și a se pregăti pentru viitor. Jocul este limbajul universal al tuturor copiilor, atât a celor care se confruntă cu dificultăți cât și a celor care se dezvoltă într-o relativă armonie. ( Muro & Kottman, 1995 ).
Jocul este pentru copil ceea ce este munca pentru adult. Prin joc, copilul învață despre lumea în care trăiește și despre lucrurile care îl înconjoară. Jocul permite copilului să exploreze mediul, să conștientizeze regulile de funcționare a elementelor care îl compun, învățând prin intermediul lui să se relaționeze cu acesta.
Copiii pot să-și exprime sentimentele prin activități care implică jocul mult mai bine decât o fac, în mod explicit, prin cuvinte. Pentru cei mai mari, el este chiar poarta prin care aceștia transmit emoții pe care chiar nu le pot împărtăși verbal.
Cert este faptul că prin intermediul jocului, o persoană avizată, și nu numai, poate identifica sentimentele copiilor, stările lor confuzionale, întrebările din viața lor.
Și dacă aceste considerente nu sunt suficiente, studiile au arătat faptul că intervenția prin joc are efecte benefice asupra îmbunătățirii unei arii largi de comportamente cu efecte indezirabile asupra performanțelor școlare:
comportament inadecvat la clasă;
lipsa încrederii în sine;
dificultatea de a lua decizii;
capacitate scăzută de cooperare cu alții;
lipsa dorinței sau incapacitatea de a urma instrucțiuni;
abilități sociale scăzute;
anxietate și teamă;
neasumarea responsabilității pentru comportamentele proprii;
sub realizări școlare;
îngrijorarea permanentă cu privire la rezultatele școlare;
neimplicare în activitate;
conflicte cu părinții sau profesorii;
lipsa prietenilor; etc..
II.2. JOCUL DIDACTIC – MODALITATE DE EDUCARE ȘI ÎNVĂȚARE
Când copiii împlinesc vârsta de șase ani, atunci începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate obiectivă condiționată de cerințele instruirii și dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă, cea mai importantă preocupare este rezervată școlii, activității de învățare.
În activitatea zilnică al elevului apar schimbări impuse de importanța pe care o are acum școala, schimbări care nu reduce însă dorința lui de joc, jocul fiind o problemă majoră în perioada copilăriei.
Jocul didactic reprezintă o metodă de învățare în care predomină acțiunea didactică simulată..
Știința jocului pune în evidență importanța acestei metode active mai ales la cei mici. Cadrului didactic, prin analiza sa, acceptă valorificarea principalelor cinci direcții de dezvoltare, orientate astfel:
de la colective mici la colective mai numeroase;
de la colective instabile spre colective mai stabile;
de la jocurile fără temă spre cele cu temă;
de la șirul de întâmplări nelegate între ele spre jocul cu temă și cu desfășurare sistematică;
de la oglindirea vieții personale și a ambianței apropiate, la reflectarea întâmplărilor vieții sociale. ( Elkonin )
Jocul activizează activitatea didactică prin mijlocirea justificării ludice care sunt subordonate scopului activității de predare – învățare – evaluare într-o perspectivă pronunțat formativă.
Prin joc, elevii ajung să descopere adevăruri, prin care își pot antrena capacitatea lor de a deveni creativi, deoarece strategiile jocului sunt în de fapt strategii euristice, în care se manifestă istețimea, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala, etc..
Jocurile copiilor se transformă în metodă de instruire atunci când ele capătă o organizare și se derulează în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii.
Valoarea principală a jocului nu este acel divertisment, rezultat din încercarea puterilor, ci învățătura care instruiesc copilul pentru muncă și viață. Pentru a atinge aceste competențe, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze cunoștințele.
Jocul didactic folosit ca activitate de completare cu întreaga clasă, aduce variație în activitatea de instruire a copiilor, făcând-o mai atractivă.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive:
conținuturi;
sarcina didactică;
regulile jocului;
acțiunea de joc.
Prima latură – conținuturi – este compusă din cunoștințele precedente ale copiilor, cunoștințe ce se referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice, etc..
Cea de a doua componentă a jocului – sarcina didactică – poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaștere, denumire, reconstituire, comparație, ghicire. Jocurile didactice pot avea același conținut, acestea căpătând un alt caracter, datorită cerințelor pe care le au de rezolvat..
A treia latură – regulile jocului – derulează din denumirea ei. Regulile sunt destinate să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totodată regulile îndeplinesc o funcție reglatoare asupra relațiilor dintre copii.
Ultima latură – acțiunea de joc – cuprinde momente de așteptare, surprize, ghicire, întrecere și fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie atractivă pentru toți elevii.
Jocurile didactice, dacă vin în completarea lecțiilor, pot fi grupate după competențele urmărite și tipul lecției. După competențele ce se urmăresc, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecției jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare,mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoștințelor.
Indiferent de modurile de aplicare, jocul didactic îl face pe elev să-și antreneze întregul potențial psihic, să-și dezvolte inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare și de echipă. În cazul în care jocurile organizate au țintă educativă bine precizată, devin metode de instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecții, acesta devine un procedeu didactic.
Metodica derulării unui joc didactic cuprinde:
introducerea în joc;
executarea jocului;
complicarea jocului;
încheierea jocului.
Literatura de specialitate ne oferă o mulțime de jocuri didactice pe care le putem aplica în cadrul lecțiilor din toate ariile curriculare iar măiestria învățătorului va duce la rezultate deosebite.
Jocul didactic poate fi aplicat în scopuri diferite: îmbogățirea cunoștințelor, consolidarea, fixarea, transferul acestora, în verificare, evaluare, dezvoltarea creativității și a tuturor proceselor psihice și intelectuale, dezvoltarea personalității copilului.
Pentru ca să se obțină rezultate deosebite învățătorul trebuie să fie un mare ,, meșter ”în a ști când, cum, unde poate fi folosit jocul și mai ales, să fie un creator de astfel de jocuri, pentru care copiii, de orice vârstă școlară au o mare mulțumire când reușesc să le rezolve, folosindu-și toate cunoștințele însuțite în școală, ca și cele din cultura sa generală.
II.3. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND PROIECTAREA ȘI ORGANIZAREA JOCULUI
Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acestuia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, veseli, bucurie, destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii. Jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale școlarilor, generând o motivație secundară, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare.
Dacă în învățământul preșcolar, jocul este predominant, majoritatea lecțiilor și activităților din grădiniță desfășurându-se sub formă de joc, în învățământul primar jocul este integrat în lecții în anumite momente ale acestora, sporindu-le eficacitatea.
Prin folosirea jocului se creează și un climat favorabil între elevi în rezolvarea sarcinilor jocului, o înțelegere explicită sau tacită în respectarea regulilor impuse de joc. Fiecare joc are obiectivul său, regulile sale, care trebuie respectate pentru ca jocul să-și atingă scopul propus. De aceea, una din condițiile esențiale în folosirea jocului didactic în activitatea de învățare este buna lui pregătire, organizare metodică, respectarea condițiilor intrinseci ale jocului didactic, stimularea elevilor pentru a pune în valoare toate cunoștințele științifice acumulate până la acel moment.
În ceea ce privește integrarea jocului în lecțiile de matematică ( de exemplu ) și pentru ca un exercițiu de matematică să fie transpus în joc didactic este necesar:
să realizeze un scop și o sarcină didactică din punct de vedere al conținutului matematic;
să se utilizeze acele elemente de joc în vederea realizării obiectivelor propuse;
să utilizeze reguli de joc, cunoscute și respectate de toți elevii.
În cadrul jocurilor matematice se ține seama de următoarele lucruri:
învățătorul nu mai predă cunoștințe, ci provoacă anumite situații, calea spre rezolvare fiind descoperită de către elevi;
elevii își confruntă părerile, caută singuri soluții, învață din propriile lor greșeli;
nu li se impune un sistem de lucru, ci caută singuri procedeul potrivit;
jocurile se organizează cu toată clasa, pe echipe sau individual.
S-a afirmat că ,, plictiseala este păcatul de moarte al predării ”. Folosirea jocului poate feri de acest păcat. Cadrul didactic poate folosi jocul potrivit și chiar crea el însuși jocuri care să permită acumularea sau consolidarea cunoștințelor într-o atmosferă de destindere, de divertisment, de relaxare.
În proiectarea și organizarea jocului didactic învățătorul trebuie să țină seama de componentele de bază ale jocului didactic:
Scopul didactic – respectă cerințele programei și Curriculum-ului Național, în conformitate cu specificul vârstei copiilor clasei respective, se formulează clar și oglindește problemele specifice, impuse de realizarea jocului.
O formulare corespunzătoare a jocului înseamnă o bună orientare, organizare și desfășurare a activității respective.
Unele jocuri se referă la probleme de natură cognitivă, altele urmăresc aspecte de ordin formativ. De asemenea, există și jocuri didactice care se adresează ambelor categorii de probleme. De exemplu, într-un joc în care se urmărește fixarea unor cunoștințe referitoare la culori, se adresează un exercițiu cu caracter formativ prin analiza și comparația pe care le implică de la sine. Într-un joc în care se urmărește trecerea de la noțiunea de formă triunghiulară, pătrată, rotundă la noțiunea de formă ( scop cognitiv ) se realizează și un exercițiu de selectare, de abstractizare, de generalizare, care răspunde unui scop formativ.
Sarcina didactică este legată de conținutul jocului, de structura lui, conținând referiri la ceea ce trebuie să facă elevii în mod concret pe parcursul jocului. Sarcina didactică este în fapt esența întregului joc, antrenând operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația dar și imaginația copilului.
Jocul didactic matematic cuprinde ]n mod obișnuit o singură sarcină didactică. Spre exemplu, în jocul didactic: „ Caută vecinii ”, scopul didactic este exersarea competențelor de comparare a unor numere, iar sarcina didactică este de a găsi numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat.
Elementul de joc se stabilește în raport cu cerințele și sarcinile didactice ale jocului.
Ele pot fi variate :
întrecere individuală sau pe grupe;
cooperare, spirit de colectivitate, de echipă;
recompensare, fie de ordin moral, fie de ordin material;
penalizare, pentru a determina respectarea regulilor jocului.
Alte elemente ale jocului pot fi aplauzele, cuvintele stimulative, încurajările.
Conținutul jocului didactic corespunzător particularităților de viață ale copiilor cărora se
adresează și sarcinii didactice.
El trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv, prin forma care se desfășoară, prin mijloacele
de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care apelează.
Un joc didactic matematic utilizează de regulă noțiuni referitoare la mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echipotență, numere naturale, unități de măsură, elemente de geometrie.
Materialul didactic trebuie ales și derulat înainte de începerea jocului, el contribuind la reușita acestuia.
Materialul didactic poate fi cât se poate de variat: creioane, cărți, baloane, jucării, jetoane cu desene, jetoane cu numere, cu operații, figuri geometrice, planșe, riglete, alte materiale confecționate de cadrul didactic.
Regulile jocului asigură modalitatea de transpunere în acțiuni concrete a sarcinii didactice
Regulile trebuie să fie formulate clar, corect, concis, să fie înțelese de către toți participanții
la joc și, în funcție de etapele jocului, se stabilesc și punctajele corespunzătoare.
Diferitele variante ale jocurilor didactice, pot cuprinde sarcini de lucru asemănătoare, dar prezente în forme diferite și mărind gradul de dificultate în funcție de vârsta sau nivelul cunoștințelor copiilor.
Din punct de vedere al modului de prezentare a sarcinii și a modului de desfășurare, distingem mai multe tipuri de jocuri:
cu explicații și exemplificare;
cu explicații, dar fără exemplificare;
fără explicații, doar cu simpla enunțare a sarcinii.
În utilizarea jocurilor didactice cu conținut matematic seva ține seama de particularitățile de vârstă ale elevilor, nu se va trece la un conținut nou, dacă vechiul conținut nu este însușit temeinic prin alte jocuri diferite.
Numai printr-o bună organizare, prin dozarea efortului în funcție de vârstă, de cunoștințele existente, jocurile didactice pot conduce la obținerea unor bune rezultate în însușirea noțiunilor matematice.
Pentru o bună proiectare, organizare și desfășurare a jocului didactic este necesar ca învățătorul să asigure o deplină concordanță între toate elementele care-l definesc.
Trebuie remarcat faptul că învățarea nu este scopul în sine al jocului, ci rezultatul lui. Scopul general este comun pentru toate jocurile și constă în obținerea succesului și a satisfacției.
În anumite momente se poate spune că elevii învață jucându-se, și jucându-se între ei își dau seama de relațiile ce se stabilesc între ei ca parteneri de joc, dar și de relațiile pe care le stabilesc între cunoștințele însușite. Cu cât jocul este mai bine structurat cu atât elevul este mai motivat să se implice activ în rezolvarea sarcinilor de învățare, întrucât copilul nu face bine decât ceea ce îi place să facă.
Ioan Radu făcea o observație, la un moment dat, și anume: logica celui care predă nu este aceeași cu logica celui care învață (…), și de cele mai multe ori învățătorul este tentat să prezinte lucrurile în formă finită, condensată mai ales deductivă. Însă elevul preferă mai curând procedeul inductiv, segmentarea materiei în pași mici, cu reveniri la părțile dificile. De asemenea, există ritmuri diferite de asimilare în clasă, ca și nivele de inteligență școlară și de sârguință, și prin urmare, trebuie găsit un cod comun între elev și învățător și acesta ar putea fi „ limbajul utilizat în predare, vocabularul vehiculat, formele logice de comunicare și suportul atitudinal-motivațional”.
Pornind de la aceste observații pertinente, am putea spune că prin jocul didactic se poate asigura acest cod comun și de aceea este necesar ca în perioada școlarizării mici învățătorul să acorde o mai mare atenție atât creării timpului liber pentru joc cât și organizării jocurilor copiilor, nu numai ca adaptare, ci și cu scopul învățării și consolidării prin variație, divertisment și diversificare de conținut și de dificultate.
Evoluția jocului în viața copilului școlar apare în cele mai complexe variante și, pe măsura înaintării spre clasele a III-a și a IV-a, diversificarea lui este mult mai evidentă; el scade în importanța didactică, dar nu lipsește ci rămâne un auxiliar al activității propriu-zise de învățare.
Chiar și în aceste situații, forme complementare, el este deosebit de eficient școlarului pentru acumularea de informații referitoare la metodele de prelucrare și de organizare a datelor. Prin urmare, la clasele primare îmbinând armonios sarcinile instructiv – educative cu latura distractivă, jocul realizează dezideratul învățării prin joc, nu numai în clasă, ci și în timpul liber, în școală, în familie, cu prietenii.
Astăzi se pune tot mai mult accent pe însușirea instrumentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare și de studiu urmărind să cultive la elevi un stil de muncă independentă. Apare sugestivă în acest sens remarca unui psiholog – H. Cerjony: „ Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu a învățat cum să învețe. ”
Vorbind despre jocurile didactice, Ursula Șchiopu preciza că ele „ educă atenția, capacitățile fizice intelectuale, perseverența, promptitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dârzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei. ”
Jocul exersează inteligența, aduce stăpânirea de sine fără de care nu poți fi o ființă umană, fără a fi cu adevărat om.
Integrarea organică a jocului în structura de învățare a școlarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalității copilului. Școlarul mic trebuie să simtă că este acceptat așa cum este, că se dorește întâlnirea cu el, că vine la școală să desfășoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalți copii, cu învățătorul, într-o atmosferă de bucurie și nu numai, să reproducă în competiții cu ceilalți ceea ce a învățat. Jocurile didactice sunt antrenante pentru toți elevii și acționează favorabil și la elevii cu rezultate slabe la învățătură, crescându-le performanțele și căpătând încredere în capacitățile lor, siguranță și promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potențialul creator al acestora. Este important să ne amintim, atunci când suntem în fața vlăstarelor pe care le modelăm, că vârsta lor este vârsta jocului, iar în activitățile didactice ce le desfășurăm cu ei să fie folosite cât mai multe jocuri didactice și atunci…succesul este garantat.
CAPITOLUL III
VALORIFICAREA JOCULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
,, Jocul este o școală, o școală deschisă,
un program tot așa de bogat, precum este viața. ”
Christian Gotthif Salzmann
III.1. PARTICULARITĂȚILE GÂNDIRII ȘCOLARULUI MIC ȘI ACCESIBILITATEA NOȚIUNILOR MATEMATICII MODERNE
Intervalul de timp a școlarității mici se caracterizează printr-o permanentă solicitare a gândirii, a cunoașterii sistematice a calității acceptate și verificate social. După ce devine școlar, copilului i se impune o serie de cerințe spirituale și relații competiționale care acționează asupra psihicului său; activitatea școlară exercită o influență care se face simțită prin anumite reglementări care se exercită asupra orelor de muncă și odihnă, prin modelarea intereselor, preferințelor, prin diversificarea preocupărilor.
Creșterea intereselor, în mod deosebit a celor intelectuale, se manifestă prin curiozitatea vie a copilului față de tot ce îl înconjoară; dorind să știe, să înțeleagă tot ce vede, ce aude, caută răspunsuri și-și dă răspunsuri în activitate, în joc, pe stradă, peste tot, este receptiv la tot ce se petrece în jurul său, având curiozitatea totdeauna trează, iar puterea de concentrare asupra a tot ceea ce-l captivează este enorm.
Potrivit programei școlare, în clasele primare se pun bazele însușirii întregului sistem de cunoștințe matematice prin însușirea noțiunilor fundamentale ale acestei discipline, dar o mare importanță trebuie să acordăm modului de prezentare a cunoștințelor pentru a putea fi accesibile copilului de vârstă școlară mică încă de la primele lecții.
Vârsta la care se poate începe formarea noțiunilor matematice a preocupat mult specialiștii din domeniul pedagogiei și psihologiei, iar concluziile au stabilit că primele noțiuni abstracte se pot forma din perioada preșcolară care este caracterizată de necesitatea aplicării în domeniul predării matematice de unul din cele mai importante principii pedagogice – continuitatea influențelor formative.
La vârsta preșcolară copilul este pregătit pentru școală, iar învățătorul preia sistematic rolul muncii educatoarelor în vederea înțelegerii noțiunilor matematice și pot porni de la o bază aperceptivă care nu numai că le ușurează munca, dar le indică și procedeele metodice pe care le pot folosi mai departe în formarea conștientă a noțiunilor. Ajuns la clasele primare, posedă acea
,,maturitate” de școlarizare, iar școala are obligația să-l introducă în sistemul organizatoric al activităților școlare, de a ordona percepțiile copiilor, de a le îmbogăți și orienta spre activități creatoare. Nu orice copil are înclinații pentru matematică, dar el poare fi înzestrat cu unele premise psihologice ale ei. În contactul activ cu lumea obiectelor și a fenomenelor, cu societatea și cultura, cu știința și tehnica, posibilitățile native se transformă în „realități psihologice”, în funcții și operații mintale, formând condițiile interne, subiective ale receptivității matematicii. Condițiile interne, depind de gradul de dezvoltare a funcțiilor mintale necesare pentru formarea aptitudinii, de felul contactului cu matematica, de măsura în care acest contact are un caracter activ sau pasiv, de metodele învățământului matematic, de factori motivaționali ca: interesul, aspirațiile, perseverența elevului, precum și de satisfacțiile pe care acesta le găsește în preocupările sale matematice, de personalitatea învățătorului care, prin măiestria pedagogică poate contribui la formarea calităților intelectuale necesare în activitatea matematică, dar și la crearea interesului, prin încurajare, adică la geneza factorilor afectiv – motivaționali care dinamizează capacitățile cognitive ale elevului.
Reușita la matematică presupune capacitatea elevului de vârstă școlară mică de a reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor acțiuni, adică de a anticipa prin reprezentare, desfășurarea unor situații simple.
Odată cu apariția gândirii operatorii, copilul devine capabil să clasifice și să sesizeze obiectele după un anumit criteriu – culoare, formă, lungime. Clasificarea și serierea permit copilului să treacă la numerație, nu ca o enumerare mecanică a denumirii primelor unități, fără a raporta numărul la un conținut obiectual, ci în mod conceptual, adică să desprindă relații cantitative existente în seria numerică, fiecare număr devenind un element suficient de articulat al seriei. În felul acesta, ajunge să înțeleagă aspectul cantitativ, respectiv faptul că numărul obiectelor este o caracteristică independentă de așezarea lor în spațiu. Pentru că înțelege ordonarea crescătoare și descrescătoare, îi este accesibilă construcția mintală a numerelor prin adăugarea succesivă a unei unități. Conceptualizarea numărului și a operațiilor matematice presupune „gruparea” operațiilor mintale concrete, adică organizarea, compunerea noțiunilor în unități ierarhice mobile, ca urmare a dobândirii reversibilității gândirii – negație și reciprocitate. În acest mod, copilul înțelege că operația inversă adunării este scăderea, sau a înmulțirii este împărțirea.
Gândirea școlarului mic este legată de acțiunea nemijlocită cu obiectele. La orele de matematică trebuie pus în situația de a rezolva probleme în mod practic. Elevul înțelege prin propria sa activitate numerele și tot prin aceasta cunoaște sistemul zecimal și numerele lui, își însușește unitățile de măsură, se familiarizează cu sistemul monetar, învață numerele întregi, fracțiile.
Asimilarea cunoștințelor nu se rezumă la o simplă înmagazinare pe baza memoriei formale, ci acesta este un proces de reconstituire, de trecere prin toate fazele pe care gândirea le-a parcurs. Însușirea corectă și conștientă a unei noțiuni este determinată de multitudinea de percepții și reprezentări asupra realității și de căile pe care gândirea lui este condusă să desprindă esențialul dintr-o categorie sau alta de obiecte.
În concluzie, orice noțiune abstractă poate fi accesibilă dacă:
în transmiterea ei se respectă particularitățile de vârstă și individuale ale celor ce trebuie să le însușească;
dacă la formarea primelor noțiuni matematice se va opera mai întâi cu obiecte concrete, apoi cu obiecte reprezentative, schițe și numai după aceea cu simboluri;
dacă se folosește un limbaj adecvat copiilor.
Continuând activitatea matematică din grădiniță într-o manieră specifică particularităților de vârstă ale elevilor, învățătorul are posibilitatea să evite folosirea unui limbaj matematic abstract, obositor, inaccesibil copilului, putând să introducă cât mai natural și accesibil unele activități și cunoștințe noi.
Dacă învățătorul tradițional tinde să formeze o serie de mecanisme de calcul și realizează acest lucru cu prețul unui efort susținut, matematica modernă, deși pledează pentru un învățământ abstract, cere să fie ordonată într-un mod cu totul concret, în mod special pentru cei mici. Orice noțiune abstractă, inclusiv noțiunea de număr, devine accesibilă și poate fi susținută conștient și temeinic dacă este clădită pe elemente de teoria mulțimilor și de logică.
Prin activitățile cu conținut matematic – grupare, ordonare, comparare, punere în corespondență, copiii sunt antrenați în acțiuni operatorii cu diferite materiale ( obiecte, imagini schematice ale acestora și simboluri – cerc, linie, punct, etc.). Aceasta nu înseamnă că deprinderile de calcul și-ar pierde însemnătatea, ele având aceeași ordine de prioritate în activitatea didactică. Calculul scris devine foarte ușor după ce s-a fundamentat cel mintal, iar exercițiile de acest gen dezvoltă procesele psihice la elevi: memoria, judecata logică, atenția, capacitatea de analiză, sinteză și flexibilitatea gândirii.
Toate acestea constituie o bază reală prin care se realizează dezvoltarea intelectuală a elevilor și asigură pregătirea lor pentru învățarea matematicii moderne.
III.2. NECESITATEA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ȘI IMPORTANȚA LUI
Jocul didactic constituie o punte de legătură între joc ca activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preșcolară și activitatea specifică școlii, învățarea.
Integrarea copiilor în sistemul cerințelor impuse de școală se face treptat, evitându-se acea ruptură dintre activitatea desfășurată în grădiniță și noua activitate cu multiplele ei forme
,, învățătura”.
Având în vedere particularitățile de vârstă se impune să alăturăm muncii de instruire diverse acțiuni de destindere printre care și jocul.
La vârsta școlară mică, jocul didactic este o formă accesibilă și plăcută de învățare activ – – participativă, stimulând totodată inițiativa și creativitatea elevilor. De aceea, prin joc se realizează obiectivele învățării.
Jocul didactic este o variantă a jocului cu reguli folosit în grădiniță. Diferența constă în faptul că regulile jocului sunt tocmai obiectivele pedagogice urmărite de învățător și convertite în sarcini de învățare. În proiectarea și desfășurarea activităților de predare – învățare, în ciclul primar, se respectă principiul alternării tipurilor de activități. Astfel se asigură un echilibru între activitățile de concentrare pe sarcini instructive, cu cele de relaxare, mișcare.
Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu, mai atrăgător, aduce o variație și o stare de bună dispoziție funcțională:de veselie, de bucurie, de divertisment și destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a oboselii și a plictiselii. Restabilind un echilibru în activitatea școlarilor, jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, generând o motivație secundară, dar stimulatorie, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare.
Rezultatele așteptate ale învățării sunt specificate de obiectivele de referință ce urmăresc progresul în achiziția de competențe și de cunoștințe de la un an de studiu la altul. Pentru realizarea obiectivelor se pot organiza diferite tipuri de activități de învățare, astfel încât să pornească de la experiența concretă a elevului și să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învățare – exerciții, exerciții-joc, jocuri didactice, formulări și rezolvări de probleme, rebusuri, procese literare, etc..
Jocul didactic furnizează multiple situații de învățare care au o eficiență deosebită în achizițiile elevului. Programa școlară a înlocuit conținuturile teoretice cu o varietate de contexte problematice care au menirea de a dezvolta capacități și competențe la elevi prin elaborarea și folosirea de strategii în rezolvarea diferitelor situații școlare. Accentul cade pe activitatea de explorare – investigare, prin stimularea atitudinii de cooperare, iar învățătorul devine un organizator de activități variate de învățare, pentru toți elevii, indiferent de nivelul și ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia, stimulându-i să lucreze, evaluându-i după progresul individual.
Prin caracterul lor atractiv, prin dinamismul lor, prin stimularea interesului și competitivității, jocul didactic matematic contribuie atât la consolidarea cunoștințelor matematice, cât și la însușirea unor concepte și noțiuni noi. Totodată sunt favorizate și activitățile de verificare a cunoștințelor, motivându-se alternativele de răspunsuri, oferind posibilitatea de soluții originale.
Jocul didactic matematic este un important mijloc de educare intelectuală care pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale școlarului mic. Îmbinând distracția, surpriza, buna dispoziție cu sarcina didactică la potențialul intelectual, moral și fizic al copiilor, acestea asigură o activitate complexă, interesantă, plăcută, antrenantă, dezvoltând la elevi deprinderi de muncă independentă, perseverență și dârzenie în învingerea dificultăților, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare, iar competitivitatea angajează la efort toate capacitățile elevului, fără a produce oboseală. Studiul matematicii, în clasele primare, urmărește să asigure cunoștințe matematice de bază și să formeze deprinderi de calcul.
Prin jocurile didactice matematice folosite pe parcursul unui ciclu primar am căutat să stimulez interesul școlarilor pentru însușirea temeinică, rapidă și corectă a numerației, a operațiilor de adunare, scădere, înmulțire și împărțire.
Jocul didactic reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Bine încorporat în activitatea didactică, o face mai vie mai atrăgătoare, îi imprimă o stare de relaxare și bună dispoziție. Prin joc se consolidează, se verifică și se îmbogățește sfera de cunoștințe a elevilor. Procesul de integrare a copilului în viața școlară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale multilaterale începe odată cu sosirea în clasa întâi, când o bună parte din timp este rezervat școlii, preocuparea majoră fiind învățătura. În programul zilnic al elevului intervin schimbări majore care însă nu diminuează dorința de joc a lui, jocul rămâne preocuparea majoră a perioadei copilăriei.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învățătorul consolidează, precizează chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe, antrenează operațiile gândirii și pune în valoare capacitățile creatoare ale acestora, le dezvoltă iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea, spiritul de cooperare. Astfel elevul dobândește funcții psihopedagogice semnificative și participă activ la lecție. Prin structura sa psihologică, jocul este motivat exclusiv intrinsec pe când învățarea, cel puțin în faza inițială, e motivată predominantă extrinsec.
De exemplu: ,, Cine rezolvă mai repede? ”
Fiecare copil este animat de dorința de a rezolva mai repede și corect exercițiile indicate. Regula cere ca toți elevii să înceapă jocul în același timp. Pentru a nu pierde, elevul este nevoit să se stăpânească, să rezolve corect și repede exercițiile. În felul acesta învață să se autoverifice, să se comporte organizat și disciplinat. El nu are un loc fix în desfășurarea lecției. Este monoton să-l folosim numai la sfârșitul orei, de aceea îl putem plasa în orice moment al lecției, folosindu-l pentru fixarea și consolidarea celor învățate, pentru valorificarea și evaluarea cunoștințelor.
Când urmărim consolidarea, fixarea și sistematizarea cunoștințelor, jocul didactic este folosit cu succes în ultima parte a lecției. Sunt împrejurări când elevii dau semne de oboseală, de plictiseală, când atenția nu le poate fi captată și atunci unele sarcini didactice își găsesc cea mai bună rezolvare tocmai prin jocul didactic. De aceea locul jocului didactic matematic o reprezintă caracterul competitiv, de întrecere. Copiii sunt solicitați să-și concentreze atenția, să gândească repede și corect, să participe activ la reușita jocului.
Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariția unor stări emoționale, complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Deși jocul didactic poate avea același conținut, totuși el dobândește alt caracter, datorită faptului că sarcinile didactice pe care le au de rezolvat elevii sunt de fiecare dată diferite. Faptul face ca elevul să-i pară această activitate mult mai interesantă și mai atractivă.
Ca metodă-activă de însușire și consolidare a cunoștințelor, jocul didactic matematic completează pregătirea elevilor și le sporește interesul pentru cunoaștere ajutând învățătorul sa cunoască capacitățile lor. Din aceste motive se impune o exigență sporită în ceea ce privește dozarea ritmică a volumului de cunoștințe matematice ce trebuie asimilate de elevi și, în special, necesitatea ca lecția de matematică să fie completată sau împletită cu jocuri didactice cu conținut matematic.
Folosindu-se jocul didactic, elevii sunt implicați efectiv și afectiv mai mult în căutarea de soluții pentru a rezolva sarcinile cerute, în argumentarea deciziilor luate în rezolvarea unor situații practice. Elevul învață mai mult, fiind stimulat de satisfacțiile pe care i le asigură jocul ca metodă, ce oferă cadru de manifestare, care din punct de vedere psihologic, declanșează și întreține o motivație intrinsecă. Elementele de joc au menirea de a-i stimula și antrena pe școlari în învățarea activă.
Aplicarea jocului didactic în lecții arată că acesta este valorificat din punct de vedere pedagogic cu intenția de a imprima lecției un caracter atrăgător, un dinamism real, iar sub aspect
psihologic, orice tip de joc vizează interdependența dintre parametrul cognitiv – intelectual și cel activator – motivațional. Lecțiile, bogate în materiale intuitive și presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante, susțin efortul elevilor și le mențin atenția concentrată mai mult timp.
Experiența la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecții poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclus și jocul. Ele sunt strategii euristice, în care copiii își manifestă istețimea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala și curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a întregii activități psihice.
Prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le pot avea, prin faptul că pot fi folosite de o clasă întreagă sau de grupe de copii sau chiar individual, jocurile didactice constituie un instrument maleabil utilizat în activitatea școlară.
În funcție de obiectivul și sarcina didactică, jocurile pot fi împărțite:
jocuri desfășurate în cadrul lecției:
după conținutul capitolelor de însușit:
jocuri didactice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau a unui grup de lecții – „ Caută vecinii !”, „ Atenție la schimb !”, „ Găsește-l pe al treilea !”,
„ Continuă tu !”, „ Cine știe câștigă !”, „ Eu spun una, tu spui alta !”etc.
jocuri didactice specifice unei vârste sau grupe – „ Stop !”, „ Jetonul aranjat !”,
„ Săculețul fermecat !”, „ Jocul perechilor !”, „ Rezolvă și dă mai departe !”, „ La ce număr m-am gândit ?”, „ Trenulețul semnelor !”
În funcție de aportul lor formativ, jocurile se pot clasifica după acea operație sau însușire a gândirii căreia i se adresează jocul didactic:
jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de analiză – „ Completează șirul !”,
„ Observă regula și continuă !”, „ Adaugă cuvinte potrivite !”. Aceste jocuri pot cere o analiză pe baza comparației între imaginea pe care o vede copilul (percepția) și cea pe care el o are despre obiectele asemănătoare ( reprezentarea).
jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză ce presupune efectuarea prealabilă a unei analize – „ Unește !”, „ Reconstituie !”, „ Diamantul !”;
jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații – „ Compară !”;
jocuri didactice care dezvoltă capacitateai de abstractizare și generalizare – jocul
„ Cine știe răspunde !”, cu sarcina didactică de a compune numere, având ca regulă a jocului, de a forma exerciții de adunare și scădere, al căror rezultat să fie egal cu numărul dat de conducătorul jocului, într-un timp fixat inițial.
În funcție de materialul didactic folosit jocurile se clasifică:
jocuri didactice cu material didactic – standard ( confecționat )
– natural
jocuri didactice fără material didactic – jocuri orale cu ghicitori, cântece, scenete, povestiri, etc..
Jocurile didactice care fac referire la conținutul capitolelor pot fi:
de îmbogățire a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
de pregătire a actului învățării;
de fixare: – de evaluare
– de dezvoltare a atenției, memoriei, inteligenței
– de dezvoltare a gândirii logice
– de dezvoltare a creativității
de revenire a organismului: – de revenire a atenției și modului de concentrare
– de formare a trăsăturilor moral – civice și de comportament
Funcțiile jocului ca metodă de învățământ se pot structura astfel:
Funcția cognitivă – traduce în act de învățare acțiunea proiectată de învățător în plan mintal, transformând în experiențe de învățare, obiectivele prestabilite de ordin cognitiv. Din acest punct de vedere jocul constituie modalitatea de a acționa practic, sistematic pentru a determina la copil achiziții de cunoaștere ,, în scopul de a-și lărgi orizontul cunoașterii, de a-și forma unele deprinderi ”.
Funcția formativ – educativă contribuie la realizarea obiectivelor din sfera operatorie și cea atitudinală. Sunt exersate funcțiile psihice și fizice ale copilului și se formează deprinderi intelectuale, aptitudini, capacități și comportamente.
Funcția operațională (instrumentală) servește drept tehnică de execuție, în sensul că favorizează atingerea obiectivelor.
Funcția motivațională – de stimulare a curiozității, de trezirea interesului, a dorinței de a cunoaște și a acționa, de organizare a forțelor intelectuale ale elevilor.
Funcția normativă permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și reglarea acțiunii instructive.
Funcția organizatorică permite o bună planificare a timpului elevului și învățătorului.
Jocul didactic îndeplinește funcțiile de bază ale metodelor didactice.
III.3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC
Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic, modul în care învățătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc, duc la reușita jocului didactic.
În acest scop, se impun câteva cerințe:
pregătirea jocului;
organizarea lui judicioasă;
respectarea momentelor jocului didactic;
ritmul și strategia conducerii lui;
stimularea elevilor în vederea participării active;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc ( complicarea lui, introducerea unor variante ).
Pregătirea jocului presupune:
studierea atentă a conținutului și structurii lui;
pregătirea materialului;
elaborarea proiectului jocului didactic.
Organizarea jocului didactic necesită o serie de măsuri în funcție de jocul ales – să se asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului, să reorganizeze mobilierul pentru o bună desfășurare a jocului. În unele situații, trebuie numiți câștigătorii și din rândurile acestora se vor alege conducătorii.
De exemplu, în jocul „ Cine urcă mai repede scara ” câștigă cel care a reușit să „ urce scara cel mai repede ” , rezolvând corect toate operațiile date. Alteori, este necesar să se creeze copiilor posibilitatea de a urmări cu ușurință toate acțiunile care au loc la catedră.
Exemplu, jocul „ Săculețul fermecat ”, „ Câte jucării am scos din săculeț ?” , „Ghici a câta păpușă lipsește ? ”
O altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar. Acesta, de regulă, se distribuie la începutul activității de joc, pentru că elevii, cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația referitoare la desfășurarea jocului.
Este un procedeu ce nu trebuie aplicat în mod mecanic – există jocuri didactice matematice în care materialele pot fi distribuite după explicarea jocului: „ Numără mai departe”,
„ Spune-mi a câta jucărie este ? ”.
O bună organizare a jocului didactic evită „ timpii morții ”, respectă momentele activității, influențând favorabil desfășurarea activității.
Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze:
introducerea în joc ( discuții pregătitoare );
anunțarea jocului și a scopului urmărit;
prezentarea materialului;
explicarea – demonstrarea regulilor jocului;
fixarea regulilor;
executarea jocului de către copii, complicarea lui, introducerea unor noi variante;
încheierea jocului.
Introducerea în joc este primul contact al învățătorului cu elevii. Învățătorul poate găsi formele și formulele cele mai variate de anunțare a jocului pentru ca, de la o lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului.
Utilizând jocul didactic în procesul de predare – învățare, îmbinând ineditul și utilul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai interesantă, mai atractivă.
Astfel, jocul „ Pescarul iscusit ! ”- care are ca scop inițierea copiilor în compunerea de probleme și efectuarea unei analize conștiente a cerințelor, poate fi introdus printr-o scurtă
povestire:
„ A fost odată un pescar, care în fiecare zi mergea la pescuit. Într-o zi, și-a luat uneltele necesare și s-a îndreptat bucuros pe malul lacului din apropiere. Acum, să vedem câți pești a prins în plasa lui… ”
Activitatea poate să înceapă și printr-o scurtă convorbire așa cum se poate proceda și în cazul jocului „ Magazinul cu jucării ! ” , folosind întrebări simple:
„ De unde cumpărăm jucării ? ”
„ Cine le cumpără ? ”
„ Cum trebuie să vă comportați când intrați în magazin ? ”
„ Cum trebuie cerută o jucărie ? ”
„ Ce trebuie făcut ca să putem lua jucăria acasă ? ”
„ Ce spunem la plecarea din magazin ? ”
Alteori, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acțiune a elevilor. Prin parcurgerea acestui moment se realizează o mai bună trecere spre enunțarea titlului jocului.
În introducere se pot face chiar și exerciții de numărat sau de calcul în vederea rezolvării cu succes a sarcinii didactice urmărite. Amintesc câteva jocuri care includ operații de adunare și scădere, experimentate cu succes în clasa I: „ Încercăm să descărcăm vagoanele ! ”, ,, La alimentară!”,„Hai să socotim !”,sau ,, Ghici al câtelea număr lipsește!”prin care se pot verifica numeralele ordinale prin întrebări de genul: „Al câtelea loc îl ocupă acest obiect în rând ?”
Pentru a crea o atmosferă mai plăcută pot fi folosite ghicitori care să se refere la materialul care urmează a fi folosit în joc, la titlul sau la acțiunea acestuia.
Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul acestei activități. În acest moment se poate face și o motivare a titlului jocului. La alte jocuri, se poate folosi formula clasică: „ Copii astăzi vom învăța un joc nou. El se numește….”. Alteori se poate folosi o frază interogativă: „ Știți ce o să ne jucăm astăzi ? Vreți să vă spun ? ” pot fi găsite formulele cele mai variate de anunțare a jocului, astfel ca, de la o lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.
Explicarea jocului – momentul hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic, alături de demonstrarea lui.
Învățătorului îi revin sarcini multiple:
să facă pe elev să înțeleagă sarcinile ce le revin;
să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și conștientă de către copii;
să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;
să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului;
să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigători.
Explicația și demonstrația pot fi îmbinate diferit, în funcție de nivelul clasei și de natura jocului didactic. Explicația este scurtă și subordonată demonstrării.
De exemplu, la jocul „ Din – din ” se pot demonstra principalele etape:
numărul bătăilor de tobă;
potrivirea acului pe cadranul ceasului în dreptul cifrei corespunzătoare numărului de bătăi;
răspunsul la întrebarea „ Cât este ceasul? ” fără să fie necesară o explicație minuțioasă.
La clasă, în desfășurarea jocului didactic, am urmărit ca la majoritatea jocurilor, explicația să fie însoțită de demonstrație.
Între aceste două metode se stabilesc diferite raporturi:
demonstrația predomină, iar explicația lămurește acțiunile demonstrate;
demonstrația este subordonată explicației, însoțind-o, ilustrând-o;
explicația este însoțită de exemplificări sau urmată de demonstrare;
demonstrarea este echilibrată armonios cu explicația, permanent împletindu-se cu aceasta.
În timpul organizării jocului logico – matematic am urmărit ca explicația să fie concisă și, în același timp, accesibilă copiilor, să cuprindă esențialul din acțiunea jocului, ordinea acțiunilor, etapele și regulile, să stârnească interesul copiilor pentru joc.
Fixarea regulilor – trebuie să ruperea în mod mecanic, a regulilor jocului și să urmărească înțelegerea lor. Uneori, după explicație sau în timpul explicației se obișnuiește să se fixeze regulile transmise. Alteori, am exemplificat regulile după semnalul de începere a jocului:
„ Începem jocul! Nu uitați: – nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu din palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să observați repede…. Va răspunde acel copil care a ghicit mai repede. ”
Fixarea regulilor se poate face și prin întrebări. De exemplu, în cazul jocului „ Caută vecinii! ”: Ce trebuie să faceți după ce s-a aruncat cubul?
Ce jetoane trebuie să ridicați?
Cine câștigă?
Executarea jocului – are în general, două moduri de desfășurare:
conducere directă ( învățătorul având rolul de conducător al jocului );
conducere indirectă ( conducătorul ia parte activă la joc, fără a interpreta rolul de
conducător ).
Pe măsură ce se înaintează în joc, elevii capătă experiență și astfel li se poate acorda independență, pot fi lăsați să acționeze liber.
În același mod am procedat și în cazul jocului „ Hai să socotim! ” când, în prima parte, am propus elevilor operații de adunare și scădere în limitele 0-100 ( clasa I și a II-a ), animând elevii. După ce jocul a fost însușit, exercițiile au fost propuse de elevi, echipe adverse. În încheiere se poartă discuții cu copiii, arătând care dintre ei au respectat regulile, care au fost mai puțini atenți, vor fi încurajați cei care s-au descurcat mai greu.
Ținând cont că prin joc didactic cultivăm dragostea pentru studiul matematicii, le stimulăm efortul susținut și îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât la oră, cât și în afara ei. Practica la catedră a dovedit că activitatea mintală a elevului solicitată în lecții poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în joc.
Pe parcursul desfășurării jocului am urmărit:
să imprim un anumit ritm jocului ( ținând cont de faptul că timpul este limitat );
să menținem atmosfera de joc, evoluția jocului, evitând monotonia;
să controlez modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectând regulile stabilite;
comportarea elevilor, relațiile dintre ei;
să găsesc mijloacele potrivite pentru a antrena toți elevii clasei;
felul în care se respectă cu strictețe regulile jocului.
Încheierea jocului conține aprecieri și concluzii asupra felului în care s-a desfășurat jocul, asupra modului cum s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite, asupra modului în care s-au comportat elevii. Se fac recomandări și evaluări cu caracter general și individual.
Reușita jocului didactic matematic este condiționată deci de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul cum învățătorul știe să asigure o concordanță deplină între
domeniile care-l definesc.
Proiectarea trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
Ce voi face? – obiectivele operaționale ale jocului.
Cu ce voi face? – resursele învățătorului disponibile.
Cum voi face? – strategiile didactice.
Cum voi ști dacă ce am făcut este bine făcut? – evaluarea.
Asigurarea unei eficiențe maxime a jocurilor cere din partea învățătorului respectarea unor cerințe ca:
operativitate, mișcare, precizie, rigurozitate științifică;
confruntare liberă de idei;
exprimare corectă folosind terminologia matematică;
crearea pe timpul jocului, a unor situații – problemă pe care elevii trebuie să le rezolve;
stimularea activității independente și creatoare a elevilor prin introducerea unor jocuri și exerciții care să faciliteze acțiunea individuală;
evaluarea prin mijloace obiective – probe, jocuri, exerciții, fișe individuale a modului de însușire a cunoștințelor și deprinderilor matematice, în vederea reluării lor ca acei elevi care nu reușesc să rezolve corect și individual sarcinile propuse.
Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, deoarece:
constituie o tehnică atractivă de exploatare a realității, de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de asimilat pentru școlarii mici;
constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;
dezvoltă la elevi iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea, spiritul de cooperare, ceea ce conduce la creșterea gradului de coeziune a grupului școlar;
îi antrenează la lecție atât pe copiii timizi, cât și pe cei cu dificultăți de învățare.
III.4. TIPURI DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE
Îmbrăcând o formă atractivă, jocurile didactice, trezesc interesul școlarului pentru îndeplinirea sarcinii didactice și întrețin efortul necesar executării lui. Ele se pot executa în multiple variante. Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare, diferența fiind dată de gradul de dificultate în funcție de vârsta sau nivelul de cunoștințe.
Jocurile pot fi : cu explicație și exemplificare, cu explicație, dar fără exemplificare, fără explicație, cu simplă enunțarea sarcinii. Învățătorul poate folosi și ca testări jocurile, să-și dea seama de calitatea cunoștințelor pe care le dobândește elevul la un anumit interval dat, de gradul de însușire a unei deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice.
În funcție de scopul și sarcina didactică propusă, jocurile didactice se pot împărți astfel:
După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă a procesului de învățământ:
jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare, completă;
jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecției;
jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalate pe parcurs sau la final.
După conținutul capitolelor de însușit în cadrul obiectului de învățământ ( matematica ) sau în cadrul anilor de studii:
jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau grup de lecții;
jocuri didactice matematice specificei vârstei și nivelelor pe clase.
Introducerea jocului poate fi în orice perioadă al lecției în care observăm starea de plictiseală, când atenția numai poate fi captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lecții – joc, în care jocul să domine urmărind fixarea cunoștințelor, fixarea și sistematizarea acestora. Încadrat în structura lecției, inteligent, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a elevului, dar poate în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare între învățare și joc. Cu atât mai mult jocul didactic este indicat a fi conceput în activitățile transdisciplinare și în lecțiile de matematică din clasa întâi.
Alături de jocul didactic se poate folosi cu succes lucrul pe echipe. Se pot găsi, crea și folosi o multitudine de forme de desfășurare pentru aceasta.
Copilul tresară de bucurie, atunci când aude: „ Hai să ne jucăm! ”; devine mai atent, mai activ, mai interesant de activitatea ce o va desfășura, neștiind, practic, că prin joacă el va învăța de fapt, va sistematiza ori își va consolida cunoștințele.
La orele de matematică, am aplicat numeroase jocuri didactice și au avut un real succes, cu implicații pozitive asupra copiilor, jocuri matematice precum: rebusul matematic ( în verificarea cunoștințelor, în munca independentă, pe grupe sau colectivă ), ghicitorile matematice, jocuri pentru recunoașterea semnelor de relație, pătrate magice, jocuri pentru formarea unui număr, jocul verificării, labirinturile și poveștile matematice.
Voi exemplifica în continuare câteva din aceste jocuri:
Jocuri didactice matematice pentru însușirea cunoștințelor despre culori, orientare spațială și geometrie
Jocul: „ Săculețul fermecat! ”
Scopul: – de a-i ajuta pe copii să perceapă corect însușirile unei piese chiar dacă n-o văd, folosindu-se doar de simțul tactil;
– ghicirea și apoi deducerea culorii;
Sarcina didactică: copilul trebuie să separeu în săculeț, prin pipăire, câte o piesă.
Material didactic: un săculeț de pânză legat la gură, piesele din trusa „ LOGI ”.
Desfășurarea jocului: învățătorul explică elevilor jocul, sarcinile jocului.
Tic – Pitic aduce sacul, îl prezintă elevilor și le cere să ghicească ce are înăuntru. Rând pe rând, câte un elev răspunde invitației lui Tic – Pitic, separă în săculeț câte o piesă și fără a o scoate la vedere, determină prin pipăit forma, mărimea și grosimea piesei: „ Am găsit în săculeț un triunghi mare gros. ” Culoarea poate fi ghicită. Piesa este scoasă din săculeț, prezentând-o copiilor. Ei, bucurându-se, vor anunța dacă s-a ghicit corect. Jocul continuă până ce piesele sunt scoase din săculeț. În încheiere, Tic – Pitic mulțumește copiilor și evidențiază pe cei care au dat răspunsuri corecte.
Jocuri didactice matematice pentru însușirea cunoștințelor despre mulțimi ( jocuri logico – matematice)
Pentru a-i familiariza pe copii cu noțiunea de mulțime s-au introdus aceste jocuri logico –
matematice. Introducerea este una din direcțiile actuale și semnificative ale modernizării învățătorului în special, ale învățământului în general ( preșcolar și școlar ).
Esența jocurilor logice ca „ mod de educare intelectuală ” redă în faptul că la nivelul acestora se realizează o îmbinare optimă între obiective, conținut și particularitățile psihice specifice vârstei copilului prin transpunerea sarcinilor de învățare sub formă de joc.
Valoarea formativă a jocului logic reiese din modul cum acționează asupra capacității de învățare a copiilor prin sarcinile didactice stabilite și sporește cu atât mai mult cu cât învățătorul dă curs principiilor de bază care le călăuzește:
copilul să reflecteze asupra situației în care este pus, să găsească singur variante de rezolvare;
să confrunte propriile păreri cu ale colegilor săi;
să aleagă varianta cea mai avantajoasă, formulând corect și concret, explicând (motivând)
alegerea ei;
jocurile logice se pot desfășura pe plan frontal sau pe echipe și numai uneori individual, în funcție de nivelul de pregătire al copiilor, de specificul jocului;
După noțiunile matematice folosite și operațiile logice efectuate de elevi, se poate face o clasificare a jocurilor logico – matematice:
jocuri pregătitoare ( libere );
jocuri pentru construirea mulțimilor;
jocuri de aranjarea pieselor;
jocuri de diferență;
jocuri cu cercuri ( operații cu mulțimi );
jocuri de formare a perechilor;
jocuri de transformări;
jocuri cu mulțimi echivalente.
În practica acestor jocuri logice, sistemul concentric se îmbină armonios cu cel liniar. În cadrul lor copiii încep să fie inițiați și în unele concepte matematice de bază ca acela de relație, reușind să dezlege în final probleme de transformări și să folosească relația de echivalență în scopul unei înțelegeri apropiate de sensul științific al noțiunii de număr.
Aceste jocuri se organizează de obicei cu trusa lui Z. P. Dinnes sau cu variante ale acestuia ( „ LOGI I ”, „ LOGI II ”, figuri geometrice, etc. ). Din jocurile logice folosite cu succes în cadrul orelor de matematică pot aminti:
Jocul: „Fiecare figură geometrică are culoarea ei! ”
Scopul: – recunoașterea figurilor geometrice: cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi;
– verificarea cunoașterii culorilor;
Sarcina didactică: elevii trebuie să coloreze figurile geometrice de același fel cu o anumită culoare.
Material didactic: fișe individuale pe care sunt reprezentate figurile geometrice: pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi.
Desfășurarea jocului: Învățătorul explică elevilor sarcinile jocului: „ Colorați în grupul de figuri geometrice, cercul cu roșu, pătratul cu albastrul, triunghiul cu galben și dreptunghiul cu verde.” După ce elevii au rezolvat această sarcină, vor colora în fișă figurile geometrice după culoarea cu care le-au colorat la început. Au câștigat jocul copiii care au lucrat repede și corect.
Jocuri specifice predării numerelor naturale
Jocurile numerice se remarcă printr-o mare valoare formativă, urmărindu-se în special dezvoltarea independenței gândirii elevilor, a spiritului lor de imaginație și consolidarea tehnicilor de calcul. Jocurile numerice se pot organiza pe echipe sau individual. Esența desfășurării jocurilor numerice constă în enunțarea unei sarcini didactice care trebuie să fie realizată de elevi în timpul jocului. Forma de activitate a jocului o constituie completarea simbolurilor matematice într-o anumită propoziție matematică ( egalitate, inegalitate, etc.), numită deschisă, adică a cărei valoare logică nu este cunoscută decât după ce se cunoaște simbolul care lipsește, sau simbolurile care lipsesc. Important este ca în introducerea jocului să se exemplifice cu câteva propoziții matematice care sunt adevărate sau false și apoi să se treacă la câteva exemple simple de propoziții despre care nu putem decide dacă sunt adevărate sau false.
Exemple de propoziții:
„ Cifra 5 este mai mică decât cifra ;
„ Cifra 2 este mai mică decât cifra
Acestea sunt propoziții adevărate.
Se scrie pe tablă propoziția: 5 + = 6 și se cere elevilor să spună dacă propoziția dată este adevărată sau falsă. Se întreabă apoi clasa: „ Ce număr trebuie scris în pătrățele, astfel încât să fie adevărată egalitatea? ” Se scrie 5 + 1 = 6.
În această formă de activitate, propozițiile logice devin elemente de joc. Elevii sunt stimulați să găsească și să înlocuiască simbolul necunoscut, astfel încât propoziția dată să devină adevărată. Pentru dezvoltarea deprinderii de calcul mintal se pot folosi diverse tipuri de jocuri.
Ținând cont că primele zece numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă ulterior întregul edificiu al gândirii matematice a copilului, le-am acordat o atenție deosebită. Pentru aceasta am folosit jocuri specifice predării șirului numerelor naturale cum ar fi:
Jocul: „ Ghici, Ghici! ”
Varianta I
Sarcina didactică: să indice cifra corespunzătoare numărului.
Material didactic: coșuleț cu jetoane pe care sunt scrise cifre și jetoane prin care sunt reprezentate diferite mulțimi.
Desfășurarea jocului: Învățătorul spune un număr. Elevii trebuie să caute în cartonașele de pe masă și să-l ridice pe acela care indică cifra corespunzătoare. Toți elevii trebuie să ridice cartonașul cu cifra în același timp. Considerând că elevii au fost deja împărțiți pe grupe, învățătorul numără cartonașele cu răspunsurile corecte de la fiecare grupă scriind pe tablă punctajul.
Varianta a II-a
Sarcina didactică: să indice cifra corespunzătoare numărului de elemente ale unei mulțimi.
Desfășurarea jocului: Învățătorul ridică un cartonaș pe care se află desenate mai multe elemente, iar elevii trebuie să ridice cartonașul cu cifra corespunzătoare numărului de elemente. Prin numărarea răspunsurilor corecte se stabilește echipa câștigătoare.
Jocul: „ Găsește-i locul! ”
Sarcina didactică: fixarea cunoștințelor despre numerele consecutive.
Desfășurarea jocului: Elevii au în față o planșă cu desenul și cifrele de la 1 la 8. La semnal, elevii trebuie să plaseze numerele de la 1 la 8 în cele 8 despărțituri ale desenului, astfel încât cele două numere consecutive să nu se afle niciodată alăturate. Câștigă elevul care a rezolvat corect în cel mai scurt timp.
Jocul: „ Stop! ”
Sarcina didactică: să recunoască cifrele.
Desfășurarea jocului: Învățătorul are mai multe jetoane cu cifre. Ele sunt date din mână în mână. Când învățătorul spune „ stop ”, elevul care deține jetonul trebuie să recunoască cifra arătând clasei cartonașul. Copiii aprobă sau nu răspunsul.
Pentru fixarea configurației cifrelor am alcătuit jocuri diverse. Cele mai atractive au fost desenele realizate doar cu ajutorul cifrelor 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Elevii vor fi încântați de ceea ce se poate realiza cu cele zece cifre. Jocul devine mai atractiv dacă desenul se realizează în fața
copilului.
Sarcina didactică: este de a identifica cifrele și a le scrie pe caiete. Pot fi cerute unele sarcini suplimentare: – să aranjeze în ordine crescătoare / descrescătoare numerele găsite;
– să scrie numerele într-un pătrat magic, astfel încât suma pe toate laturile și pe diagonală să fie 15.
Dându-se un desen din care lipsesc una sau mai multe cifre, elevilor li se poate cere să găsească, în fiecare caz, cifrele lipsă și locul potrivit pentru completarea desenului cu cifra / cifrele care lipsesc.
Exemple cu desene realizate cu ajutorul cifrelor de la 0-9.
CORINA RALUCA MIHAELA DENISA
MAMA ÎNVĂȚOARE ELEVĂ ELEV
VECINA 1 VECINA 2 VECINA 3 VECINA 4
Jocuri didactice matematice pentru însușirea numerelor naturale
Pe lângă cunoașterea numerelor naturale, micii școlari trebuie să cunoască și ordinea acestor numere, să înțeleagă noțiunile „ mai mic( < ) ”, „ mai mare ( > ) ” și să-și formeze deprinderile de a număra în ordine crescătoare și descrescătoare. Pentru însușirea cu mai multă ușurință a acestor noțiuni am folosit la orele de matematică jocuri care se referă la șirul numerelor naturale.
Jocul nr.1: „ Ce numere lipsesc ?”
1, 2,…,…, 5,…,…, 8,…., 10
10, 9,….,…, 6,…, 4,…,…., 1
0, 5,…., 15,….,…., 30,….
Jocul nr.2: „ Care sunt vecinii? ”
Jocul nr.3: „ Colorează numărul mai mare! ”
Jocul nr.4: „ Colorează numărul mai mic! ”
Jocul nr.5: „Încercuiește! ”
al doilea delfin;
ultima pisicuță; ( Scrie în căsuță cifra care îi corespunde! )
prima și ultima floricică
Pentru însușirea numerelor naturale se pot folosi jocurile didactice matematice ca: „ Jocul rigletelor!” Aceste jocuri le-am organizat când elevii au cunoscut rigletele. Prin aceste jocuri, copiii au fost familiarizați cu culorile ( intuind că rigletele de o anumită culoare au o anumită lungime, care corespunde unui anumit număr de unități sau pătrățele ). Ei pot lucra individual sau pe echipe.
Li se poate cere să găsească o rigletă care are tot atâtea elemente cât au cele două „ la un loc ” sau să așeze rigletele în ordinea lungimilor sau a numărului de unități începând cu cea mai mică sau cea mai mare. Alte jocuri folosite în cadrul aceluiași capitol au fost:
Jocul: „ Cine știe să numere mai departe? ”
Scopul: verificarea cunoștințelor despre numărat ( 0-10 ) în ordine crescătoare;
Sarcina didactică: exerciții de numărare cu respectarea succesiunii numerelor.
Desfășurarea jocului: Participă toți elevii clasei grupați în trei echipe. La semnul învățătorului, primul elev al unui șir de bănci începe numărătoarea și continuă până ce e oprit printr-o bătaie din palme. Numărătoarea este continuată de al doilea elev din același șir ș.a.m.d. Jocul se poate complica, numărându-se din 2 în 2, din 5 în 5, stabilindu-se de la care se începe și la care se termină. Utilizându-se numere naturale mai mari, jocul se poate desfășura și la celelalte clase ale ciclului primar.
Jocul: „ Așază corect! ”
Varianta I
Sarcina didactică: să ordoneze în șiruri crescătoare / descrescătoare numerele naturale.
Desfășurarea jocului: La semnalul învățătorului elevii așază în ordine crescătoare cartonașele pe care sunt desenate cifrele corespunzătoare numerelor naturale de la 0 la 10. La semnalul învățătorului copiii ridică mâinile. Se numără câți copii din fiecare grupă au lucrat corect, apoi se dă semnalul pentru așezarea în ordine descrescătoare a numerelor. Se procedează la fel. Adunându-se punctajele de la cele două întreceri se face clasamentul final.
Varianta a II-a
Sarcina didactică: să ordoneze cartonașele cu mulțimi de elemente astfel încât să aibă cardinalele în ordine crescătoare / descrescătoare a numerelor naturale din intervalul 0-10.
Desfășurarea jocului: La semnalul învățătorului elevii vor aranja cartonașele cu buline în ordine crescătoare, iar cele cu pătrățele în ordine descrescătoare. Va câștiga echipa cu cei mai mulți câștigători.
Varianta a III-a
Sarcina didactică: să pună în corespondență numărul de elemente dintr-o mulțime cu cardinalul său.
Desfășurarea jocului: La semnalul învățătorului elevii vor aranja cartonașele cu elemente în ordine crescătoare / descrescătoare și deasupra cifra corespunzătoare numărului de elemente
( cardinalului ). Va câștiga grupa care are cele mai multe puncte obținute prin totalizarea punctajelor de la cele două încercări.
Jocuri didactice matematice pentru însușirea operațiilor cu numere naturale ( adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțire )
În perioada învățării operațiilor cu numere naturale în concentrul 0 – 100 un rol important în dezvoltarea independenței gândirii elevilor și consolidării tehnicii de calcul le revine jocurilor didactice matematice. În desfășurarea lor, un rol important îl are activitatea conștientă, folosirea unui limbaj matematic cât mai apropiat de limbajul natural al copiilor.
Adeseori m-am întrebat: cum pot ușura activitatea independentă a elevilor? cum să predau pentru a-l face să aștepte cu bucurie ora de matematică? cum aș putea face ca elevii să înțeleagă unele exerciții sau probleme mai dificile? La aceste întrebări sau la multe altele găsim răspunsul prin folosirea jocului didactic în predarea matematicii. Jocul este puntea ce poate uni școala cu viața, activitatea ce-i permite elevului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimțite la munca serioasă.
Jocuri didactice matematice referitoare la referitoare la adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrele 0 -10 și 0 – 30 fără trecere peste ordin
În ceea ce privește învățarea operațiilor matematice ( adunarea și scăderea la clasa I ), efortul intelectual al școlarului mic este mare, dar și satisfacția reușitei este mare, adeseori
manifestată exploziv. Cu cât lecțiile sunt mai atractive și sunt încurajate intervențiile elevilor, cu atât este mai mare gradul de înțelegere, de însușire conștientă a cunoștințelor și de participare activă a elevilor la oră.
Pentru început, conform programei școlare, se învață adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0-10 fără trecere peste ordin, iar după aceasta se face trecerea la adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0 – 30 fără trecere peste ordin, respectându-se astfel și unul dintre principiile didactice, și anume – principiul sistematizării.
Am utilizat un material didactic bogat și variat pentru a-i ajuta pe elevi să-și însușească mai ușor noile cunoștințe, care reprezintă temelia, fundamentul cunoștințelor asimilate anterior.
Pentru însușirea și consolidarea adunării și scăderii numerelor naturale pentru extinderea câmpului de aplicabilitate, cât și pentru pregătirea înțelegerii și însușirii noțiunilor ce urmează a se preda – învăța, am încercat să aplic cunoștințele despre operațiile învățate într-o mare varietate de jocuri didactice matematice.
Un astfel de joc este : „ Să adunăm! ”
Scopul jocului: este de a consolida adunarea cu mai mulți termeni.
15 31 11
22 55 3
40 2 0
4 12 40
Regulă: se adună numerele de aceeași culoare și rezultatul se pune în cercul de culoarea cifrelor adunate.
Jocul se complică cerând elevilor să scrie rezultatele obținute în ordine crescătoare sau descrescătoare.
Un alt joc interesant și atractiv este „ Urmărește săgeata! ”
Am pregătit pe tablă desenul:
Numărul 10 constituie punctul de plecare. Urmărind direcția săgeților și făcând calculele corect se va ajunge la același rezultat.
Jocul se poate juca colectiv, pe grupe sau individual. Dezvoltă rapiditatea gândirii și atenția distributivă și consolidează cunoștințele despre aflarea termenului necunoscut. Câștigă echipa care are mai multe jocuri corecte.
Pentru compunerea și descompunerea numerelor naturale am folosit:
Jocul: „ Câți porumbei? ”
Scopul jocului: aprofundarea cunoștințelor despre adunarea numerelor naturale.
Dezvoltarea flexibilității gândirii și a atenției în găsirea soluțiilor.
Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre descompunerea unui număr într-o sumă de doi termeni ( simetria relației de egalitate ).
Elemente de joc: întrecerea și recompensa, individual și pe rânduri de bănci.
Material didactic: o planșă cu 5 porumbei albi și 5 porumbei negri, câte o foaie de hârtie pentru fiecare elev.
Regula: Elevii scriu pe o foaie de hârtie soluțiile posibile, iar învățătorul strânge foile după un anumit timp stabilit. Pentru fiecare soluție bună se acordă un punct.
„ Pe o casă sunt 5 porumbei albi și 5 porumbei negri. Zboară 5 dintre ei.
Câți porumbei albi și câți porumbei negri pot fi acum pe casă? ”
Rezolvare:
Jocul: „ Câte soluții găsești? ”
Sarcina didactică: să se găsească toate valorile posibile pentru a și b
Material didactic: pe trei bucăți de hârtie se scrie adunarea a + b = 10
Sarcina didactică: să se găsească toate valorile posibile pentru a și b.
Regula: fiecare elev are voie să facă o singură înlocuire sau corectarea unei greșeli comise de coechipierii săi până a ajuns hârtia la el.
Va câștiga grupa care în timpul stabilit de învățător va da cele mai multe răspunsuri bune.
a + b = 10 Alt exercițiu: a – b = 4
1 + 9 = 10 – 6 =
2 + 8 = 9 – 5 =
3 + 7 = 8 – 4 =
4 + 6 = 7 – 3 =
6 + 4 = 6 – 2 =
7 + 3 = 5 – 1 =
8 + 2 = 4 – 0 =
9 + 1 =
Jocul: „ Secretul omului de zăpadă! ”
Scopul jocului: consolidarea operațiilor de adunare și scădere în concentrul 0 – 10.
Sarcina didactică: calcularea în lanț a exercițiilor pornind de la baza omului de zăpadă.
Desfășurarea jocului: Fiecare elev calculează în gând exercițiile și scrie pe o foaie de hârtie rezultatul. În cazul în care se dau mai mulți oameni de zăpadă se vor scrie pe hârtie toate rezultatele.
O sarcină suplimentară ( pentru baraj ) ar fi aranjarea rezultatelor obținute în ordine crescătoare sau descrescătoare ( când sunt trei, patru rezultate ) sau compararea numerelor obținute.
Se strâng hârtiuțele cu rezultatele și se calculează totalul punctajului obținut de fiecare grupă. Pot fi lăudați individual elevii care au rezolvat corect toate sarcinile.
Numerele obținute: 7, 0, 8.
Aranjarea în ordine descrescătoare: 0, 7, 8.
Aranjarea în ordine descrescătoare: 8, 7, 0.
Compararea numerelor: 7 > 0 < 8.
Jocul poate fi aplicat și la alte clase cu condiția ca numerele să corespundă cunoștințelor însușite de elevi.
Tot pentru consolidarea operațiilor de adunare și scădere, dar și pentru formarea deprinderii de autocontrol am folosit jocul „ Cuvântul surpriză! ”
Elevii trebuie să rezolve exercițiile de pe fișe și să încercuiască atât rezultatul corect, cât și litera de lângă el. După ce au terminat de rezolvat vor scrie literele în ordinea găsirii lor. Dacă fișa a fost corect rezolvată vor obține un cuvânt surpriză. Aceasta este și o modalitate prin care elevii se pot autocontrola.
a ) Rezolvare: b ) Rezolvare:
6 – 1 = 6 – 1 = 3 + 4 = 3 + 4 =
1 O
2 + 3 = 2 + 3 = 4 – 3 = 2 R 4 – 3 = 2 R
9 R
8 – 1 = 8 – 1 = 6 + 3 = 6 + 3 =
8 O 8 O
2 E
1 + 7 = 8 R 1 + 7 = 5 – 3 = 8 R 5 – 3 = 8 R
CLAR
2 + 8 = 9 O 2 + 8 = 9 O
6 R 6 R
8 – 3 = 7 O 8 – 3 = 7 O
5 T
CORECT
Unul din jocurile pe care le-am efectuat în mod progresiv la toate nivelurile de învățământ a fost „ Jocul de completare a șirului de numere”.
Jocul: „ Privește și continuă! ”
Sarcina didactică: să descopere cum să obține un termen al șirului folosind termenii anteriori.
Desfășurarea jocului: Cele două echipe primesc pe cele două părți ale tablei două șiruri de numere, care nu cuprind decât anumiți termeni dați la început. Elevul trebuie să deducă regula după care se obține un termen al șirului folosind termenul precedent, analizând toți termenii șirului scris pe tablă.
Elevul din echipă care știe cum să afle numărul următor iese la tablă și îl scrie, fără ca să-l explice cum a gândit rezultatul. După aprobarea învățătorului, dacă numărul scris este corect, un alt elev va veni la tablă și va scrie numărul următor. Completarea șirului continuă până când echipa a reușit să completeze întregul șir. După terminarea jocului urmează enunțarea regulii de către elevi. Câștigă echipa care a completat mai multe numere în șir.
Exemple: 1, 6, 11, 16, 21, …
1, 2, 4, 8, 16, 32,…
1, 3, 9, 27, 81,…
Acestea pot fi date și sub forma unor tabele de valori în care pe prima linie se trec valorile variabilei a și pe linia a doua valorile funcției care se stabilește printr-o regulă de dependență.
a 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3 5 7 9 … … … … … …
Raționând logic vor găsi regula:
+
a 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3 5 7 9 11 13 15 17 19 21
1 + 2 = 3; 2 + 3 = 5; 3 + 4 = 7; 4 + 5 = 9;
5 + 6 = 11; 6 + 7 = 13 7 + 8 = 15; 8 + 9 = 17;
9 + 10 = 19;
Completarea șirurilor poate cuprinde reguli din ce în ce mai complicate, care pot fi rezolvate numai de către elevii buni ai echipelor. Punctajul echipei se stabilește în acest caz după numărul de elevi care au dat răspunsuri corecte.
La clasa a IV –a jocul poate fi dat astfel:
Ce legătură găsiți între numerele din primul și al doilea rând?
Rezolvare:
Numărul din al doilea rând este pătratul
a) 3 1 7 4 9 numărului din primul rând: 3 X 3 = 9; 7 X 7 = 49;
9 1 49 16 81 4 X 4 = 16; 9 X 9 = 81.
Numărul din al doilea rând este pătratul
b) 2 8 5 10 6 numărului din primul rând plus 3: 2 X 2 + 3 = 7;
7 67 28 103 39 8 X 8 X+ 3 = 67; 5 X 5 + 3 = 28; etc.
Numărul din al doilea rând este cubul
c) 5 1 2 4 3 numărului din primul rând: 5 X 5 X 5 = 125;
125 1 8 64 27 1 X 1 X 1 = 1; 2 X 2 X 2 = 8; 4 X 4 X 4 = 64;
3 X 3 X 3 = 27.
Numărul din al doilea rând este pătratul
d) 9 11 5 13 7 numărului din primul rând minus 20: 9 X 9 – 20 = 61;
61 101 5 149 29 11 X 11 – 20 = 101; 5 X 5 – 20 = 5; etc.
Numărul din al doilea rând este numărul
e) 3 4 5 6 7 din primul rând înmulțit cu 10 și din rezultat se scade
27 37 47 57 67 3: 3 X 10 – 3 = 27; 4 X 10 – 3 = 37; etc.
Din punct de vedere al aportului formativ al jocurilor, prin care se urmărește dezvoltarea unei anumite operații a gândirii se pot distinge:
Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză
Capacitatea de a efectua analize, stă la baza spiritului de observație atât de necesar nu numai în procesul de învățământ, așa cum este prevăzut în pedagogia actuală, ci și în activitatea omului pe tot parcursul vieții, indiferent de ocupația pe care o are. Jocurile exercițiu prin care se pot urmări dezvoltarea capacității de analiză sunt acelea care, prin sarcinile ce le pun în fața copiilor, cer în mod evident efectuarea acestor operații, cu toate că multe dintre ele antrenează implicit și o comparație între imaginea pe care o vede copilul ( percepția ) și cea pe care el o are despre obiectele asemănătoare ( reprezentări ale memoriei ).
Exemple:
Jocul: „ Să scădem… figuri! ”
Scopul: consolidarea cunoștințelor despre figurile geometrice, dezvoltarea spiritului de observație, a atenției, imaginației creatoare.
Sarcina didactică: să scadă figurile geometrice reprezentate prin desen.
Material didactic: planșă cu figuri geometrice, fișe de lucru identice cu modelul învățătorului.
Desfășurarea jocului: Se anunță titlul jocului. Elevii urmăresc cu atenție modelul rezolvat sesizând că din figurile primului șir se scoate figura așezată pe al doilea rând. Ceea ce rămâne pe această „ scădere ” se desenează sub linia orizontală.
Se evidențiază elevii care au desenat corect și au terminat primii. Se poate folosi și ca test.
Jocul: „ Micul inventator! ”
Scopul: recunoașterea unor figuri geometrice; dezvoltarea imaginației creatoare a elevilor și formarea deprinderii de a desena obiecte ale căror forme seamănă cu diferite figuri geometrice.
Sarcina didactică: să deseneze ce figură geometrică reprezintă obiectul arătat.
Material didactic: figuri geometrice diferite pentru învățător, hârtie, creioane pentru elevi.
Desfășurarea jocului: Învățătorul va arăta două figuri geometrice și le va cere elevilor să deseneze obiecte cunoscute de ei, a căror formă seamănă cu aceste forme combinate, în mod felurit și invers.
La sfârșit, învățătorul va aprecia elevii care au realizat cele mai multe și mai frumoase desene.
Jocul: „ Cum să împodobim panglica! ”
Scopul: dezvoltarea gândirii și fanteziei creatoare, a spiritului critic și autocritic, precum a priceperilor și deprinderilor.
Sarcina didactică: crearea de către elevi a unei benzi colorate.
Material didactic: un tablou pe care sunt desenate 20 de bețișoare alcătuind o panglică decorativă cu linii. Bineînțeles că bețișoarele sunt lipite sau prinse de tablou la cele două capete cu câte un firicel subțire de ață.
Desfășurarea jocului: Învățătorul prezintă în fața clasei tabloul cu panglica decorativă cu cele 20 de bețișoare ( din care se obțin figuri geometrice ). Modelul va fi reprodus pe tablă cu cretă colorată de către învățător sau chiar de un elev, menționându-se că fiecare bețișor va reprezenta o liniuță. Copiii din bănci vor reproduce modelul cu bețișoare, apoi fiecare elev, folosind bețișoare, va crea un alt model alcătuind o panglică decorată. Cel care a terminat primul va ieși la tablă și își va desena modelul ( panglica împodobită ) cu cretă colorată. Apoi pot ieși mai mulți elevi la tablă, pentru a-și reproduce modelele cu figuri geometrice. Aceste modele desenate pe tablă vor fi analizate și apreciate cu participarea elevilor.
Fiecare elev va desena cu creioane colorate pe caietul său modelul alcătuit de el ( după ce eventual va fi corectat de învățător ). Se vor alege cele mai reușite lucrări și autorii lor vor fi evidențiați.
Jocul: „ Să alcătuim probleme! ”
Scopul: dezvoltarea fluidității și imaginației creatoare.
Sarcina didactică: creare de probleme de geometrie.
Desfășurarea jocului: Învățătorul cere elevilor să creeze cât mai multe probleme care să aibă legătură cu figura geometrică prezentată. Numește un elev care expune problema și scrie datele ei pe tablă. Toți elevii o vor rezolva. Apoi, fiecare elev care solicită ieșirea la tablă va proceda la fel.
Vor fi apreciați elevii care au creat cele mai frumoase enunțuri și cei care le-au rezolvat corect și repede.
Când se reia, învățătorul le cere să creeze probleme în scris și să rezolve. Se poate utiliza și un alt procedeu – după ce au creat o problemă să schimbe caietele între ei și fiecare să o rezolve pe cea a colegului.
Varianta I
Elevii vor trebui să creeze numai probleme care să cuprindă diferite dimensiuni date.
Varianta II
Elevii vor trebui să creeze probleme ce duc la un anumit rezultat.
Jocuri pentru dezvoltarea capacităților de sinteză
Jocurile – exerciții pentru dezvoltarea capacității de a efectua sinteze presupun efectuarea prealabilă a unei analize și prin urmare necesită dezvoltarea până la un anumit grad a posibilității de a efectua această operație, de aceea ele constituie în mod implicit și un exercițiu de analiză. În consecință, jocurile pentru dezvoltarea capacității de sinteză pot fi introduse după ce copiii au făcut câteva exerciții de analiză, în special la început, după ce au analizat obiectele ce urmează să le recompună din părțile lor componente.
Exemple:
Jocul: „ Să clădim !”
Scopul: consolidarea cunoștințelor cu privire la figurile geometrice; dezvoltarea imaginației creatoare.
Sarcina didactică: să clădească, să construiască cu ajutorul figurilor geometrice obiecte diferite.
Material didactic: trusa cu figuri geometrice
Desfășurarea jocului: Se cere copiilor să scoată din trusă un dreptunghi mare, 2 pătrate mici și un triunghi mare. Apoi, întrebarea: „ Cine poate construi din aceste figuri o casă? ” Elevul care reușește primul se ridică în picioare. El este câștigătorul. Drept răsplată este trecut la tablă și desenează o casă la fel ca acea construită. Învățătorul cere apoi elevilor să scoată din trusă încă un dreptunghi mare, unul mic și un pătrat mic, apoi le cere să construiască din nou o casă. Cel care termină mai repede spune ce fel de casă a construit ( casă cu etaj ).
Jocul: „ Aranjăm discurile! ”
Scopul: să separe, să grupeze, să ordoneze, să clarifice piesele după o anumită formă; să cunoască culorile.
Material didactic: trusa Dieness
Desfășurarea jocului: Se cere elevilor să separeu discurile după criteriul culorii: un rând pentru cele albastre, altul pentru cele galbene și altul pentru cele roșii. În acest caz, în fiecare rând piesele diferă prin mărime, altele prin grosime. La fel se procedează în cazul construirii mulțimii pătratelor sau triunghiurilor.
Se vor așeza în căsuțe respectând ordinea culorilor ( roșu, galben, albastru ).
Jocuri pentru dezvoltarea capacității de comparație
Cerința principală adecvată copiilor este de a efectua comparații. Pentru aceasta trebuie să existe o strânsă legătură între operația de comparare și operațiile de analiză și sinteză. Pe măsură ce capacitatea de operare analitico – sintetică se dezvoltă, se creează și premisele pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații mai concrete și corecte. Astfel copiii devin capabili de a efectua comparații pe baza unui complex de criterii ( formă + culoare ) . Exemplu:
Jocul: „ Ce este și ce nu este la fel ? ”
Scopul: compararea a două piese stabilindu-se atributele comune și cele distincte.
Sarcina didactică: să compare două piese prin observare.
Desfășurarea jocului: Din compararea pieselor:triunghi mic, roșu și gros și pătrat mic, subțire și roșu poate rezulta afirmația „ Ambele piese sunt mici și roșii, dar una este groasă și cealaltă subțire, una este triunghi, alta pătrat.” Un răspuns corect ar fi: „Cele două piese se aseamănă prin mărime și culoare și se deosebesc prin grosime și formă.”
Strada pătratelor
Concluzia: Există diferențe între cele două piese.
Jocuri pentru dezvoltarea capacității de abstractizare și generalizare
Exemplu:
Jocul: „ Trenul! ”
Scopul: să sesizeze cu ajutorul conjuncției și al negației deosebirile dintre caracteristicile a două piese, patru diferențe, piese consecutive, să nu fie nici o însușire, adică să existe numai deosebiri de formă, de mărime, de culoare, de grosime.
Desfășurarea jocului: Se spune copiilor că locomotiva aleasă fiind un disc mare, roșu, gros, vagoanele alăturate nu pot fi nici discuri, nici piese mari, mici și subțiri, dar pot avea culoarea galben și albastru, iar forma de pătrat, triunghi sau dreptunghi.
Copiii se întrec în a găsi vagoanele potrivite și atașa la locul potrivit, iar „ șeful de tren ” este foarte atent și semnalizează orice greșeală ce ar provoca devierea trenului.
TRENUL
Jocuri pentru dezvoltarea perspicacității
Exemplu:
Jocul: „ Drumul cel mai scurt ”
Scopul: dezvoltarea spiritului de observație, imaginației, perspicacității.
Sarcina didactică: să găsească rapid soluția corectă
Desfășurarea jocului: „ Doi cicliști caută drumul cel mai scurt pentru a ajunge la punctul final al cursei. Vreți să le da-ți o mână de ajutor? ”
Iată traseele posibile:
Răspuns: Drumul numărul 1
Jocul: „ Logică matematică și perspicacitate! ”
„ De câte ori poate fi scăzut 10 din 100, știind că 10 X 10 = 100? ”
Jocul: „ Cuvântul ZECE! ”
Scopul: dezvoltarea inteligenței
Material didactic: cutia cu bețișoare
Desfășurarea jocului: Cine poate scrie o „ zece ” din 14 bețișoare?
Eficiența jocului didactic matematic depinde de modul în care învățătorul să asigure o pârghie între tema jocului și materialul didactic existent, de modul în care știe cum să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări și răspunsuri, indicații, explicații,
aprecieri, de priceperea și de spiritul de creativitate oglindite în materialul didactic folosit.
Experiența la clasă mi-a demonstrat că jocul didactic satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de trebuințe, dorințe, tendințe specifice școlarului mic, iar valoarea sa formativă răspunde cerințelor actuale, accentul căzând pe formarea și dezvoltarea capacităților mintale și atitudinilor unei cantități de informație mai redusă. Oferind libertate copiilor în timpul jocului a sporit rolul formativ pe care acesta îl deține în diferitele moduri de desfășurare a unei lecții de matematică.
CAPITOLUL IV
CERCETAREA APLICATĂ PRIVIND VALENȚELE FORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC ÎN LECȚIILE DE MATEMATICĂ
„ Jucându-se copilul asimilează realitățile intelectuale
care fără joc, rămân exterioare inteligenței lui”
Jean Piaget
IV.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII ȘI IPOTEZA DE LUCRU
Educarea gândirii creatoare prin joc a elevilor este o preocupare generată nu de o modă didactică, ci de însăși necesitățile timpului actual. Dinamica extraordinară în domeniul activității umane, cu dezvoltări ale științei și tehnicii, cu apariții de noi direcții ale cercetării, reclamă oameni creatori, rapid adaptabili unei societăți în continuu progres.
Timpurile moderne, progresul social și reforma în învățământ, cu implicațiile lor în modernizarea procesului instructiv-educativ, solicită dascălului să-și completeze profilul și comportamentul de asimilator și transmițător de cunoștințe, cu cele de investigator al fenomenelor educaționale și pe această bază, de creator de idei cu care să sporească patrimoniul teoriei psihopedagogice și să optimizeze structura educațională.
Vârsta micii școlarități, caracterizată prin fantezie, curiozitate, spirit de aventură, este o perioadă propice stimulării prin joc. La această vârstă, copiii au curajul să emită opinii personale, să argumenteze și să găsească soluții inedite în situații diverse, fără teama de a greși sau de a părea ridicoli, așa cum s-ar putea întâmpla cu persoanele care au o anumită experiență de viață.
Prin urmare, ucenicia jocului trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă, pentru ca dezvoltarea ei să se înscrie pe o direcție ascendentă și dincolo de sfârșitul școlarității.
Pornind de la tendințele de modernizare și perfecționare a activității școlare, a creșterii rolului său în pregătirea pentru viață, în această lucrare îmi propun să evidențiez rolul didactic la disciplina matematică, implicarea lui atât sub raport informativ, cât și formativ-educativ în activitatea de învățare a elevilor.
În acest scop, ca învățător a unei clase de elevi, mi-am propus ca în cadrul unui experiment, în orele de matematică, să realizez următoarele obiective:
creșterea motivației învățării și implicit a randamentului școlar, în urma utilizării jocului didactic în cadrul orelor de matematică;
selectarea și aplicarea diferitelor tipuri de jocuri în cadrul disciplinei matematică la clasa a II – a;
aplicarea diferitelor tipuri de jocuri respectând disciplina și conținuturile predate;
monitorizarea și înregistrarea progreselor elevilor pe parcursul și la finele cercetării aplicative;
valorificarea în practică a rezultatelor discutate și analizate în urma aplicării jocului didactic la disciplina matematică.
În cadrul experimentului am formulat următoarea ipoteză de lucru:
Dacă în carul orelor de matematică se vor utiliza jocuri didactice, atunci motivația învățării prin joc va fi stimulată, contribuind la creșterea eficienței însușirii noțiunilor de matematică și la sporirea randamentul școlar, iar elevii vor fi pregătiți pentru inserție socială și profesională.
IV.2. METODICA CERCETĂRII
În vederea verificării ipotezei și a realizării obiectivelor, am procedat la stabilirea eșantionului experimental al cercetării.
IV.2.1. EȘANTIONUL EXPERIMENTAL ȘI CARACTERISTICILE SALE
Pentru a demonstra caracterul formativ al jocului didactic, în cadrul orelor de matematică, experimentul s-a realizat pe două loturi de 15 elevi – clasa a II – a, Școala Gimnazială Slobozia, comuna Boghicea, județul Neamț – eșantionul experimental, respectiv 15 elevi – clasa a II – a, Școala Gimnazială Boghicea, comuna Boghicea, județul Neamț – eșantionul de control / martor, pe parcursul anului școlar 2013-2014.
Clasele pe care am realizat cercetarea reprezintă grupuri sociale deja formate din perioada preșcolară și bine închegate ulterior, în clasa I. Cei 30 de elevi participanți la cercetarea întreprinsă sunt omogeni ca vârstă, nivel de școlaritate și naționalitate. Nivelul dezvoltării psihice al elevilor este în concordanță cu profilul psihologic al școlarului mic, descris în literatura de specialitate. Ei provin din familii cu preocupări bine orientate spre școală, spre cunoaștere, majoritatea părinților dezvoltând un parteneriat frumos cu învățătoarele celor două clase.
În anul școlar 2013-2014 clasa a II – a este constituită din 15 elevi – 6 fete și 9 băieți – colectivul clasei putând fi caracterizat drept unul eterogen. Nivelul de dezvoltare intelectuală este normal pentru majoritatea elevilor, dar s-a remarcat un elev cu probleme de adaptare la cerințele școlare, probleme legate de pronunție dar și de scriere.
Motivația pentru învățare a colectivului este stimulată ( fără ca elevii să conștientizeze ) prin activități interesante, atractive, materiale intuitive deosebite, fișe de lucru și metode de predare moderne.
Ambianța în care se desfășoară activitatea didactică este bazată pe cooperare, pe exprimarea liberă a părerilor fiecărui copil și pe încurajarea dezvoltării personalității fiecăruia.
În calitate de învățător a colectivului de elevi al clasei a II – a de la Școala Gimnazială Slobozia am fost preocupată să trezesc interesul elevilor pentru studiu, să le stimulez potențialul creativ prin activități atractive și cât mai variate la toate disciplinele școlare, dar în mod special la matematică prin utilizarea unei game variate de jocuri didactice.
Cu toate acestea, experiențele oferite de aceste clase sub raport intelectual și socio – afectiv, au realizat bilanțul unei frumoase colaborări, în care insuficiența cunoștințelor din momentul inițial, a fost compensată de interesul, curiozitatea, cooperarea și perseverența ulterioară.
IV.2.2. ETAPELE DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII
Primele teste susținute au fost cele de evaluare inițială, în consens cu remarca lui D. Ausubel: „ Dacă aș vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce contează cel mai mult în învățare sunt cunoștințele pe care le posedă elevul la plecare. Asigurați–vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință! ”
Cercetarea a cuprins trei etape:
Etapa constatativă – desfășurată în prima parte a semestrului întâi, din anul școlar 2013 – 2014. Această etapă a constatat în aplicarea unui test de evaluare inițială la matematică ambelor eșantioane – experimental și martor. Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental. Având un caracter constatativ, testul de evaluare inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor elevilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ.
Etapa ameliorativă – desfășurată pe parcursul anului școlar 2013 – 2014, prin utilizarea sistematică în orele de matematică a jocurilor didactice.
Menționez că factorul de progres, respectiv jocul didactic în cadrul orelor de matematică a fost introdus numai la eșantionul experimental.
Pe baza rezultatelor obținute am adoptat decizii adecvate de organizare a două activități diferențiate, atât cu elevii ce dovedesc un randament crescut la învățătură, cât și cu elevii ce manifestă goluri în cunoștințe.
Etapa finală – desfășurată la finalul anului școlar, odată cu sfârșitul perioadei de experimentare, prin aplicarea acelorași probe la matematică, atât pentru eșantionul experimental, cât și pentru eșantionul martor.
S-a urmărit evoluția elevilor pe parcursul anului școlar 2013 – 2014, atât sub raportul cunoștințelor, deprinderilor formate, cât și a capacităților de aplicare a cunoștințelor însușite și al dezvoltării capacităților cognitive.
Menționez că informațiile culese au fost corelate, prelucrate, interpretate și folosite în organizarea și desfășurarea activității didactice în vederea optimizării ei.
IV.2.3. METODOLOGIA CERCETĂRII
Ca învățător, în activitatea mea didactică, am fost preocupată să trezesc interesul elevilor pentru cunoaștere, pentru învățătură, să asigur dezvoltarea intelectuală la capacitatea maximă a fiecărui elev, să combat fenomenul rămânerii în urmă la învățătură și să atrag mai mult familia în acțiunea de educare și instruire al elevilor.
Am pornit de la premisa că o bună cunoaștere a elevilor ( sub aspect cognitiv, afectiv, volitiv, al potențialului creativ ) îmi va arăta care sunt tehnicile de învățare adecvate fiecărui elev.
Metodele de cercetare sunt căile de descoperire a adevărului. Urmând aceste căi, am adunat un material faptic substanțial și semnificativ, prelucrat științific și transpus apoi în generalizări.
Metodele de cercetare pot fi clasificate în două grupuri:
metode de colectare a datelor ( experimentul psihopedagogic, observația, convorbirea, analiza produselor activității, testul psihopedagogic ) – care mi-au reliefat aspecte profunde despre calitățile gândirii, atitudinea lui față de sarcinile de învățare / de evaluare, a preferințelor pentru anumite modalități de lucru, greutățile pe care le întâmpină în rezolvarea unor sarcini, impresiile în legătură cu anumite fapte matematice sau din domeniul științelor.
Principala metodă utilizată, metoda experimentului produce datele, furnizează fapte
„ provocate ” special pentru raționamentul cercetării. Ioan Jinga o consideră metoda cea mai importantă în cercetare. La observare fenomenul pedagogic se desfășoară în condiții normale. Experimentul presupune modificarea condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenului, este o observare provocată. Aplicarea riguroasă a experimentului pedagogic presupune parcurgerea unor etape:
stabilirea problemei de cercetare și formularea ipotezei de lucru;
verificarea ipotezei prin introducerea modificării produsă de aceasta;
prelucrarea materialului faptic ( confirmă sau infirmă ipoteza ).
Experimentul pedagogic prezintă în opinia lui Ioan Jinga două forme: de laborator și natural.
În experiment devin două categorii de variabile: variabile independente ( schimbările introduse în vederea studierii efectelor produse de acestea ) și variabile dependente ( rezultatele constatate în urma utilizării variabilelor independent ). Dacă într-un experiment variabila independentă este metoda de predare a cadrului didactic utilizată la lecție, variabila dependentă o constituie performanțele școlare ale elevilor.
Prin intermediul observației mi-a, propus să urmăresc:
integrarea socioafectivă a elevilor în colectivul clasei și anume:
punctualitate la ore;
atitudinea ( poziția în bancă, mișcări, etc. );
relația elevilor cu ceilalți colegi, în activități, jocuri, etc.;
implicarea elevului în activități de grup, gradul de participare la lecții, ( cu plăcere, bucurie, cu însuflețire, cooperare, sinceritate, indiferență, izolare );
gradul de concentrare pentru formularea răspunsurilor;
tipul de comunicare ( verbal, afectiv, simpatii, preferințe );
tipul de cooperare ( pasiv, activ );
gradul de atenție la ceea ce se întâmplă în clasă ( prezent, absent, oscilant ).
trăsături de caracter:
conduita elevilor în timpul lecțiilor;
conduita elevului față de adult ( respect, simpatie, admirație, obrăznicie, sinceritate );
atitudinea față de societate, de oameni ( colectivismul, sinceritatea, respectul, etc.);
rapiditatea, spontaneitatea, stabilirea atenției;
motivația pentru învățare;
structura câmpului perceptiv;
spiritul de observație;
atitudinea față de muncă ( hărnicia, punctualitatea, spiritul creator );
atitudinea față de activități practice și teoretice ( genul de activitate pe care îl preferă: desen, lucrul manual, etc. );
atitudinea față de sine ( modestia, exigența față de sine, demnitatea personală, etc.) față de ceilalți din grup.
temperamentul:
gradul de rezistență la efort, solicitări continue;
viteza vorbirii, mișcări ( rar, repede );
echilibrul stărilor afective.
Pentru ca datele culese cu ajutorul observației să fie semnificative, ne-am străduit să respectăm condițiile unei bune observații:
să aibă un caracter selectiv;
să se desfășoare după un plan bine stabilit;
datele să fie corelate cu informațiile furnizate de celelalte metode de cunoaștere.
Cu ajutorul convorbirii realizate cu elevii clasei am cules mai multe date referitoare la motivațiile, interesele, opiniile acestora față de anumite evenimente din școală sau din afara ei, preferințele lor, atitudinea față de grupul școlar și învățător, condițiile socioafective din familie, integrarea socioafectivă din clasă, etc.. Desfășurată liber sau dirijat, convorbirea necesită multă răbdare, spirit de observație, tact pentru a surprinde aspecte profunde ce sunt greu sesizabile prin observație și experiment.
Prin intermediul analizei produselor activității am obținut date despre lumea interioară a copiilor, despre imaginația lor, despre gradul de originalitate, aptitudini și interese obiectivate în ceea ce realizează, ceea ce produce el, calitățile imaginației, motivația copiilor, potențialul creativ, nivelul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor, capacitatea de concentrare a atenției, bogăția vocabularului și precizia lui. Astfel, am analizat produse individuale cât și colective, desene din imaginație, pictură, compuneri realizate, etc.. Analiza psihologică ale acestor produse ale activității trebuie realizate după o serie de criterii, cum ar fi: originalitatea, utilitatea, corectitudinea, complexitatea, expresivitatea, progresul înregistrat de la o etapă la alta, etc..
Utilizând testele cu conținut psihopedagogic am încercat diagnosticarea nivelului de însușire al cunoștințelor de către elevi. Testul este o probă standardizată care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare. Ele sunt instrumente care organizează cunoașterea individualității elevilor, pentru scopurile principale ale acestei cunoașteri ( individualizarea învățământului, asistența pedagogică de acordat elevului ) dar și un mijloc de colectare a unor informații ample despre fiecare elev. Testarea, ca metodologie derivă din psihologie. Ea reprezintă o probă bine definită, de aici marele avantaj al folosirii testelor: sistemul de raportare valoric este unic.
Rezultatele obținute prin aplicarea acestor probe au fost corelate cu rezultatele obținute prin aplicarea celorlalte metode, precum și cu rezultatele obținute în activitatea practică.
Prelucrarea rezultatelor obținute, aplicând aceste metode de cercetare, s-au făcut prin:
Metode statistico – matematice: tabele analitice, reprezentări grafice, diagrame, histograme.
IV.3. VALENȚELE FORMATIVE ALE JOCULUI MATEMATIC
Eficiența formativă a învățământului matematic la clasele I – IV poate fi sporită atât prin calitatea sistemului cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor, atitudinilor, cât și prin modul de organizare și îndrumare ale asimilării acestora.
În ceea ce privește calitatea cunoștințelor, prin caracterul riguros științific și generativ al sistemului național și operativ pe care-l cuprinde, matematica este investită cu bogate valențe
formative. Important este ca învățătorul să respecte rigoarea „ relativă ” a matematicii și să prezinte elevilor aceste noțiuni la nivelul posibilităților lor de înțelegere. Utilizarea și mai apoi transferul noțiunilor matematice se realizează nu prin simpla transmitere a acestora de la învățător către elevi, ci prin îndelungate, dar dirijate procese de căutare și descoperire a lor de către elevi. De aici, caracterul dinamic, activ și relativ dificil al învățării matematicii. Pentru ideea caracterului activ al învățământului pledează și poziția centrală a elevului, anume statutul lui de subiect activ, care realizează actul învățării matematice mai ales prin efortul propriu și care, odată cu însușirea noțiunilor respective, învață și anumite tehnici de investigare și rezolvare cu caracter general.
Se adaugă la acestea și specificul activității matematice, și anume faptul că ea necesită o tensiune, o încordare, o mobilizare a componentelor psihicului uman, dar cu precădere a gândului, a inteligenței, a structurii intelectuale generale. Enunțurile matematice nu se memorează pur și simplu, ci se receptează, se înțeleg, se integrează și se îmbogățesc, numai în măsura în care elevul operează cu ele. Efortul intelectual care se desfășoară în activitatea matematică este, în esență,un continuu antrenament care are drept efecte dezvoltarea intelectuală reală a elevilor, în primul rând, dar și dezvoltarea generală a acestora. În acest sens se impun enumerate câteva argumente.
Învățarea este un proces activ de cunoaștere care este cu atât mai valoros cu cât se realizează un efort propriu, cu mijloace și tehnici cât mai productive.
În învățarea matematicii, efortul intelectual se situează pe primul plan. Aceasta constă în: observarea obiectivelor și fenomenelor, nu sub aspectul particularităților fizice ale acestora, ci sub aspectele lor logice ( mulțimi, apartenență, relație ); operarea cu mulțimi concrete de obiecte, cu accent pe logica pe care o relevă aceste operații; operații continue de analiză, sinteză, comparații, clasificări, abstractizări și generalizări, semnificative procese de transfer pe orizontală și verticală ( intra și interdisciplinare ), raționament inductiv și transductiv ( analogic ) cu precădere la primele clase și deductiv la clasa a III – a și a IV – a.
În scopul obținerii unui randament maxim se folosesc mai multe modalități de organizare a activităților matematice, una dintre acestea fiind jocul didactic.
La copii, aproape totul este un joc. A te întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Copilăria servește pentru joc și imitare. ( Claparede, Eduard –
„ Psihologia copilului și psihologia experimentală ”, E. D. P., București, 1975, pag. 78 ). Prin joc copilul se dezvoltă, își coordonează ființa și îi dă vigoare.
În cadrul jocului are loc dezvoltarea tuturor laturilor personalității copiilor: capacitățile intelectuale, calitățile motrice, spiritul creativ.
Jocul didactic este una din formele de învățare cu cele mai bogate efecte educative, un foarte bun mijloc de activizare a școlarului mic și de stimulare a resurselor lui intelectuale. Jocul didactic are bogate resurse de stimulare a creativității. Prin libertatea de gândire și acțiune, prin încrederea în puterile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile didactice devin, pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverența, dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului, spiritul de cooperare, de viață în colectiv, de comportare civilizată.
Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacității de a crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte și fenomene, precum și de a efectua diverse combinații mintale cu imaginile respective. În procesul jocului, copilul dobândește numeroase și variate cunoștințe despre mediul înconjurător prin care i se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă și nemijlocită a realității: percepțiile, reprezentările, memoria, imaginația, limbajul, gândirea.
Unele jocuri oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor. Sunt jocuri și exerciții distractive care solicită diverse soluții de rezolvare. Elevii cu posibilități mai mari vor găsi o varietate de căi, soluții mai ingenioase, iar cei cu posibilități mai reduse vor fi ajutați să nu se descurajeze.
Jocurile realizate prin muncă independentă permit formarea unor imagini clare asupra lacunelor elevilor sau a progreselor înregistrate, ajutând astfel la preîntâmpinarea rămânerii în urmă la învățătură și stimularea unor aptitudini.
Unele jocuri pot evidenția mai bine valoarea practică a cunoștințelor matematice: „ La magazin ”, „ La librărie ”, elevii efectuează operații matematice subordonate unui joc practic, acela de a se face cumpărături. Astfel de jocuri oferă posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată.
Atât latura informativă cât și cea formativă a învățământului pot fi realizate mai temeinic și mai plăcut prin intermediul jocului didactic. Jocul didactic nu înseamnă o joacă de copii, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit înțelegerea problemelor, fixarea și formarea deprinderilor durabile, împlinirea personalității elevilor.
Făcând învățarea prin jocurile didactice un stil obișnuit de lucru cu elevii, am putut constata nu numai progrese la învățătură – mai ales cu elevii slabi sau cu un ritm lent de lucru – ci și o participare voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, un interes sporit și o evidentă plăcere pentru lecțiile în care așteptau jocuri de destindere.
Numărarea și calculul nu reprezintă obligatoriu primul și singurul mod de a introduce matematica. Noțiunea de număr nu trebuie să fie abordată fără ca gândirea să fi fost exersată dinainte de procesul de descoperire a relațiilor din realitate, de imaginare a altor relații în cadrul jocului. Operând cu mulțimi, concretizate prin piesele trusei, obiectivul principal este dezvoltarea unei gândiri cu calități deosebite, a unui limbaj cât mai adecvat matematicii, valoarea lor răsfrângându-se și asupra dezvoltării și perfecționării tuturor proceselor psihice de cunoaștere.
Jocurile logico – matematice fac o legătură firească între matematica preșcolară și cea școlară prin intuirea și înțelegerea noțiunii de mulțimi, relații, până la pregătirea însușirii noțiunii de număr.
Jocurile se complică odată cu venirea copilului la școală, când drumul lor continuă ascendent. Fără a neglija programa școlară sau capacitatea de efort și înțelegere a copiilor de 6 – 7 ani, am abordat câteva modalități personale de predare – învățare.
Astfel, am rezervat mai multe ore de repetare a noțiunilor transmise, știut fiind faptul că
repetarea este mama învățării. Pentru a evita monotonia, am realizat fixarea cunoștințelor prin folosirea unor jocuri diverse. Pentru a antrena întregul colectiv de elevi, am utilizat de câte ori a fost necesar, fișele de muncă independentă.
Este cunoscut faptul că obiectivul principal al predării matematicii în primele patru clase primare îl constituie învățarea și consolidarea celor patru operații cu numere naturale, îmbogățirea și completarea cunoștințelor și deprinderilor dobândite. La realizarea acestui obiectiv am ajuns numai printr-un proces de predare – învățare activă și sistematică ce a facilitat participarea conștientă a elevilor la deducerea principiilor de bază, la sesizarea caracterului structurilor algebrice din care se deduc operațiile cu mulțimea numerelor naturale.
Predând astfel, am creat condiții favorabile realizării sarcinii de a dezvolta efectiv deprinderi de abstractizare și generalizare, de transfer al cunoștințelor de la un domeniu la altul.
Pentru consolidarea și aprofundarea celor patru operații cu numere naturale, am insistat
asupra suportului logico – matematic al cunoștințelor despre mulțimi, ce se impun a fi actualizate și precizate riguros. În acest scop, prin exerciții și jocuri, am căutat să precizez noțiunile: mulțimea și cardinalul ei, mulțimea vidă, reuniunea, intersecția, diferența a două mulțimi, etc. .
Am început cu elevii numărări ale elementelor mulțimilor rezultate din operații, sugerându-le găsirea legăturilor dintre cardinalul mulțimilor și cardinalul mulțimii rezultate din operații. Toate aceste cunoștințe au putut fi însușite numai cu condiția ca ele să fie traduse în modul de a gândi al copilului, iar modalitatea cea mai eficientă de organizare a acestor activități în scopul obținerii unui randament maxim a fost jocul didactic.
Jocurile pentru constituirea mulțimilor ocupă un loc însemnat în cadrul lecțiilor de matematică, fiind un scop de repetare și consolidare.
Jocurile cu diferențe familiarizează elevii cu ideea de ordine și succesiune, ele fiind ca organizare, variante ale jocului „ Trenul ”. Chiar dacă sunt pregătitoare, ele exersează procesele de analiză – sinteză, comparație și obligă elevii să verbalizeze operațiile cu judecăți, contribuind astfel și la perfecționarea limbajului, mai ales sub aspect gramatical.
După ce elevii și-au însușit noțiunile teoretice despre mulțimi, am încercat jocuri în care să apară mulțimea vidă, constatând astfel dacă elevul este capabil să așeze piesele, dar să și motiveze apariția unei mulțimi vide.
Situațiile problematice puse în fața copilului prin jocurile logice le solicită un efort de gândire, exersând capacitatea de a aplica în practică cunoștințele matematice dobândite. Ele supun vederea la un antrenament sistematic, asigurând o valoare operațională cunoștințelor acestora.
În desfășurarea jocurilor logico – matematice am urmărit principii care să contribuie la sporirea unor valori formative: copilul să mediteze asupra unei situații create, să-și confrunte opiniile sale cu ale colegilor, să verifice variantele și să-și îndrepte unele greșeli. Am dirijat elevii spre a-și ordona cunoștințele dobândite, spre a le formula corect, să creeze și să propună noi soluții.
„ La ce soluții m-am gândit ?” se intitulează un joc mai dificil care ar putea fi jucat doar de elevii clasei întâi care au acumulat suficientă experiență în practicarea jocurilor logice și poate constitui un exercițiu de gimnastică a minții chiar și pentru noi, cei mari. Spre deosebire de alte jocuri, de astă dată copiii trebuie să descopere o mulțime cunoscând că ea conține una sau anumite piese ale trusei. Dificultatea provine atât din faptul că drumul spre adevăr este acum mai lung și mai anevoios, necesitând anumite întrebări judicios selecționate.
În încheierea jocurilor am utilizat fișe de muncă individuală cu diferite sarcini:
Exemple:
FIȘA nr. 1
Separă numai dreptunghiurile:
În jocurile de tipul „ Aranjăm discurile ! ” ( triunghiurile, pătratele, dreptunghiurile ) prin folosirea deducției logice, am urmărit construirea unor submulțimi după criteriul formei.
La activitatea independentă, elevii au avut de lipit figurile geometrice primite, respectând forma lor.
FIȘA nr. 2
Lipiți pe spațiul dat figurile geometrice după formă.
Pe măsură ce elevii au dobândit o mai mare experiență, fișele au devenit tot mai complexe.
Jocul „ 1, 2 treci la locul tău !” urmărește să consolideze cunoștințele cu privire la folosirea corectă a atributelor corespunzătoare ( piesă mică, piesă mare ). Am folosit piesa de lucru în următoarele sarcini:
FIȘA nr. 3
Încercuiește pătratele mici și colorează-le.
FIȘA nr.4
Formează grupa pieselor mari.
„ Așază-mă la culoarea mea ! ” este unul dintre jocurile logice ce urmăresc construirea de submulțimi având drept criterii culoarea. Pentru a da o coloratură jocului am introdus elemente specifice vârstei: chemarea copilului ce a exercitat sarcina stabilită de către un ursuleț sau piticul Barbă – Cot.
Prin analiza fișelor am urmărit puterea de concentrare a fiecărui copil și gradul de formare a reprezentărilor despre formă, mărime și culoare. Am urmărit elevii timizi, acordându-le o atenție sporită. Procedând astfel, am reușit să-i aduc pe acești copii la un nivel al dezvoltării psihofizice la limitele normalului. Prin contactul nemijlocit al copiilor cu obiectele, ce se deprind să le separe în unități, să grupeze apoi unitățile în diverse cantități, să compare între ele grupurile de obiecte, jucării, materiale, constatând egalitatea sau inegalitatea cantității lor, copiii constată că grupurile de obiecte pot să fie diferite între ele, nu numai ca formă și culoare, dar și sub aspectul valorii numerice, al cantității. Treptat copiii reușesc să desprindă cantitatea indiferent de culoare, mărime sau așezare în spațiu.
Parcurgând drumul de la concret la abstract și de la abstract la concret în formarea noțiunilor matematice, efectuând zilnic calcule cu diferite numere, pătrunzând în esența fiecărei probleme pentru a stabili corelația dintre mărimile cunoscute și cea căutată, procesele psihice ale copilului, operațiile gândirii lui sunt stimulate printr-o activitate din ce în ce mai vie, mai încordată. ( Oprescu, Nicolae – Contribuții la dezvoltarea elevilor, Revista de pedagogie, 1998, pag. 65 ).
Prin practicarea jocurilor logice se acumulează o serie de experiențe ce permit copiilor să integreze într-un sistem organic mulțimile, conceptele logice și în final numerele. Valoarea lor formativă sporește cu cât cel care le conduce dă curs liber principiilor de bază care le călăuzește.
Având în vedere aceste aprecieri, în conceperea exercițiilor pentru formarea deprinderilor matematice, am creat și introdus în școala unde funcționez, un sistem de exerciții de tip didactic – teste docimologice în același timp – pentru predarea celor patru operații.
Jocul poate fi folosit cu succes atât în lecțiile care au ca obiectiv formarea sau consolidarea unor deprinderi, dar și în lecțiile de consolidare sau evaluare. El este intitulat
„ Domino” și este constituit dintr-un număr variabil de cartonașe în funcție de cantitatea de exerciții care sunt necesare spre rezolvare. Pentru fiecare dintre operațiile învățate sunt mai multe seturi de cartonașe care cuprind exerciții cu diferite grade de dificultate în rezolvare. Cartonașele au forma unor dreptunghiuri împărțite pe vertical și în două spații egale în care se găsesc exerciții propuse spre rezolvare sau exerciții rezolvate, elevii având sarcina să așeze aceste cartonașe conform regulilor jocului Domino.
Cartonașele cuprind exerciții aplicative de aflare a sumei, diferenței, produsului sau câtului și urmăresc aplicarea lor în condiții date.
Pe verso, fiecare cartonaș este notat cu o literă mare pentru ca în final, elevul să spună combinația de litere obținută spre a putea în acest mod, dă verificăm dacă elevul a lucrat corect sau nu. Astfel am avut la îndemână și un proces rapid de verificare și evaluare a cunoștințelor și deprinderilor.
Iată un test de flexibilitate a gândirii:
Așezați pe masă 17 chibrituri așa cum indică figura de mai jos. Luați 4 dintre ele astfel încât să rămână doar trei pătrate!
Rezolvarea unui exercițiu nu face decât să aplicăm formule și rețete cunoscute, să limităm o rezolvare cunoscută. Exercițiile au rolul bine definit în fixarea și însușirea completă a cunoștințelor. Problema însă este un exercițiu ieșit din comun, a cărui rezolvare este … problematică. Rezolvarea unei probleme este un mic act de creație cu toate fazele sale, care presupune și o idee nouă.
În multe lecții am folosit compunerea și rezolvarea problemelor sub formă de joc didactic. Prin aceasta am încercat să canalizez gândirea și imaginația elevilor spre asociații din ce în ce mai puțin întâmplătoare, să-i determin să aibă încredere în ei, să le stimulez eforturile intelectuale, să le stimulez și să le educ calitățile moral – volitive, să le dezvolt interesul și sensibilitatea la probleme noi, să fie receptivi la situații problematice cu conținut matematic.
O problemă de matematică poate deveni joc didactic dacă:
realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
folosește un conținut matematic accesibil și atractiv;
utilizează reguli de joc cunoscute anticipat și respectate de elevi.
Comparația generată de joc a contribuit nu numai la activitatea intelectuală a copiilor, dar și la formarea personalității lor, la manifestarea unei conduite atitudinale pozitive față de muncă, față de întreceri. Prin aceste jocuri am urmărit creșterea mobilității gândirii, a capacităților sale divergente, creatoare, dezvoltarea calităților de masă ( rapiditate, operativitate, capacitate de control și autocontrol ).
Am folosit probleme sub formă de joc în care elevii au fost obligați să construiască ipoteze și să încerce diferite soluții pe baza ipotezelor. Astfel, a fost stimulată gândirea elevilor.
Exemplu de problemă transformată în joc:
Pentru pomul de Crăciun s-au confecționat: 9 steluțe roșii, 6 steluțe galbene și 5 steluțe albe. Dintre toate acestea s-au folosit 15 steluțe.
Câte steluțe roșii, galbene și albe s-au putut folosi?
Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre adunarea numerelor naturale; descompunerea
unui număr într-o sumă de trei termeni.
Elemente de joc: întrecerea individuală, pe echipe și recompensa.
Mijloace de învățământ: 9 steluțe roșii, 6 steluțe galbene și 5 steluțe albe.
Regulile jocului:Elevii scriu soluțiile problemei pe o foaie de hârtie pe care și-au scris și numele.
După ce timpul ( 5 – 10 minute ) expiră, învățătorul strânge foile. Pentru fiecare soluție bună se acordă un punct. Clasificarea câștigătorilor se poate face individual în funcție de punctajul obținut. Elevii de pe primele locuri vor fi lăudați, în timp ce cei de pe ultimul loc nu vor fi penalizați, ci vor fi încurajați ca pe viitor să se concentreze și să aibă și ei rezultate bune. Clasificarea se poate face pe echipe prin adunarea punctajelor obținute de fiecare membru a echipei.
Va câștiga echipa cu cel mai mare punctaj.
Pot să apară următoarele soluții:
sau:
Elevii trebuie să descopere secretul: suma celor trei numere alese trebuie să fie egală cu 15. Se va pune în evidență calculul sumei mai multor numere naturale cu trecere peste ordin.
Am folosit tot sub formă de joc ( întrecere ) scheme cu indicarea operațiilor și simbolurilor.
–– ––––––– –––––––––
+
–
a + b – c
–––––––––- –––––––––
+
–
a – ( b + c )
1. Compuneți probleme după schemele:
+ + + + +
Pe măsură ce elevii compun singuri probleme din ce în ce mai dificile, crește atât satisfacția îndeplinirii sarcinilor, cât și dorința de a lucra în continuare. Se formează deprinderile de muncă independentă, spiritul de inițiativă, curajul de a înfrunta orice greutate, dorința de afirmare.
Utilizarea jocului didactic în lecțiile de geometrie ajută la formarea capacității de observare a proprietăților figurilor geometrice, la dobândirea de cunoștințe specifice, la dezvoltarea capacității de a aplica cunoștințele de geometrie. Astfel, elevii sunt angajați într-o activitate intensă, în care li se cere să folosească instrumente de geometrie, să facă măsurători, calcule.
Jocuri didactice utilizate la geometrie:
„ Micul inventator ”
Obiective: recunoașterea unor figuri geometrice; dezvoltarea fluidității imaginației creative a elevilor și formarea deprinderii de a desena obiecte ale căror forme seamănă cu diferite figuri geometrice.
Sarcina didactică: desenarea unor obiecte a căror formă seamănă cu două figuri geometrice combinate în mod felurit.
Material didactic: figuri geometrice diferite pentru învățător, hârtie, creioane pentru elevi.
Desfășurarea jocului: Învățătorul va arăta elevilor două figuri geometrice și le va cere să deseneze obiectele cunoscute de ei, a căror formă seamănă cu aceste figuri combinate în mod felurit. La sfârșit, învățătorul va aprecia elevii care au realizat cele mai multe și mai frumoase desene.
„ Ce numere v-au rămas? ”
Obiective: recunoașterea figurilor geometrice
Sarcina didactică: identificarea figurilor geometrice; găsirea numerelor pare sau impare din interiorul lor:
Material didactic: planșă, fișe
Desfășurarea jocului didactic: Elevii împărțiți în două grupe vor trebui să rezolve rapid și atent următoarele cerințe:
tăiați cu o linie verticală numerele pare care sunt în triunghiuri sau pătrate;
tăiați cu o linie orizontală numerele impare care se află în interiorul unui cerc sau al unui pătrat;
tăiați cu X numerele impare care sunt în cercuri sau în triunghiuri.
Ce numere v-au rămas?
Câștigă echipa care a tăiat figurile geometrice după cerințe și a obținut corect numerele cerute.
Jocul rațional este jocul la care succesul depinde de propria ingeniozitate, de raționamentul inductiv și deductiv.
,, Cinci case, în șir, au culorile: galben, roșu, verde, albastru, gri. În mijloc nu e casa albastră. Distanța de la casa roșie la cea albastră este egală cu distanța de la casa albastră la casa verde. Vecina din stânga casei galbene e cea roșie.
Stabilește ordinea caselor! ”
( verde, albastru, roșu, galben, gri )
Dublului caracter de plăcut și de util al recreației matematice (sau matematicii distractive ) i se mai adaugă și calitatea de stimulent sau dinamizator al activității.
„ Să desenăm numai cu figuri geometrice ”
Obiective: dezvoltarea fluidității, flexibilității și originalității, educarea imaginației creatoare, formarea deprinderilor de a realiza desene pe anumite teme.
Sarcina didactică: crearea unor desene pe o anumită temă
Desfășurarea jocului: Elevii vor trebui să creeze cât mai multe și mai originale desene pe o anumită temă propusă de învățător sau de ei. De pildă: „ Castelul fermecat! ” ( Se aleg teme mai generale, în cadrul cărora să se poată realiza o multitudine de desene ). Elevii vor începe să efectueze cât mai multe desene pe această temă.Vor fi evidențiați elevii care au utilizat cât mai multe figuri geometrice, au realizat cele mai multe, mai variate și mai originale desene. Nivelul de realizare a desenului va trece pe planul al doilea.
Jocul se poate continua pe o altă temă. Se va proceda în mod similar.
„ 1001 de desene ”
Obiective: dezvoltarea fluidității, flexibilității și originalității.
Sarcina didactică: încadrarea diferitelor figuri geometrice sau a unor forme colorate în cele mai multe desene originale.
Desfășurarea jocului: Elevii vor trebui să încadreze o anumită figură geometrică în cât mai multe desene originale și să scrie numele desenului. Dintr-un cerc au realizat unele desene ca:
om soare minge de ping pong
Timpul acordat unei figuri geometrice este de 5 minute. În continuare li se poate da să încadreze alte figuri geometrice cum ar fi: pătrat, dreptunghi, romb etc.
Li se poate da să realizeze desene și prin încadrarea unei forme colorate. În toate cazurile vor fi apreciați elevii care au realizat cele mai multe și mai originale desene.
Variantă:
Se dau elevilor două foi de desen pe care sunt desenate 2o de figuri geometrice. Fiecare trebuie încadrată într-un desen cu sens.
„ Să călătorim! ”
Obiective: dezvoltarea capacității de a opera sinteze prin construirea unor imagini folosind bețișoare și figuri geometrice; fixarea cunoștințelor despre principalele mijloace de locomoție.
Sarcina didactică: construirea unor mijloace de locomoție
Material didactic: cercuri, pătrate, triunghiuri, dreptunghiuri, bețișoare
Desfășurarea jocului: Elevii vor avea truse sau coșulețe cu bețișoare și figuri geometrice din material plastic sau decupate din carton. Cu ajutorul lor vor construi diferite mijloace de locomoție.
Pornind de la ideea că orice exercițiu sau problemă poate deveni joc dacă sunt precizate sarcinile de lucru și scopul urmărit, am căutat să creez o atmosferă deconectantă și să trezesc elevilor interesul, spiritul de concurență și de echipă.
„ Vântul a luat semnele! ”
Obiective: consolidarea deprinderii de a efectua operațiile de adunare și scădere; dezvoltarea spiritului imaginativ.
Sarcina didactică: folosirea corectă a semnelor „ + ” și „ – ”
Material didactic: fișe de muncă independentă
Desfășurarea jocului: Se anunță titlul jocului și se precizează că pe fișele ce le primesc trebuie să completeze cu semnele „ + ” și „ – ”. Pătratul din mijloc va constitui punctul de plecare a jocului. În celelalte pătrate sunt scrise mai multe numere între care nu se găsesc semnele „ + ” și „ – ” căci au fost luate de vânt.
+ 2 = 8 8 – 2 = 6 3 + 5 = 8
6 + 4 = 10 10 – 7 = 3 8 – 3 = 5
Jocul poate fi și pentru alte concentre numerice, precizându-le elevilor că rezultatul final trebuie să fie egal cu cel de la care s-a pornit.
Ghicitorile și versurile pentru fiecare număr și cifră, cu o notă de umor, uneori fac activitățile și cunoștințele să fie însușite mai ușor.
* Cine cel dintâi ghicește * 2 se îndoaie ușor
Câte cozi are un pește? Pe un picior
( pentru cifra 1 ) Gâtul vezi e cam așa
Cum îl are lebăda.
( pentru cifra 2 )
La clasa I, „ problemele ” în versuri sunt foarte „ gustate ” de copii. Deci, pot fi folosite chiar în perioada descompunerii numerelor.
„ Pe o rămurică stau ,, Anca este florăreasă
Și privesc spre larga zare Ea se duce azi la piață,
Patru vrăbii guralive Ca să vândă floricele,
Ce fac larmă mare. Să câștige bani pe ele.
Dar deodată am zărit În coș are mai de toate:
Pe crenguță, nouă. Două frezii, trei mușcate,
Câte au venit apoi? Doi crini albi și-o garofiță
N-am să vă spun vouă. Un bujor și-o panseluță.
Căci voi singuri o să-mi spuneți, Câte flori ai tu Ancuță? ”
Când pe nouă-l descompuneți.”
Pentru adunarea cu mai mulți termeni, aceleași probleme ghicitori sunt agreate.
„ Mândră e pestrița mea, „ Lâng-un fir de usturoi
Nu e nimeni ca ea. Se afla un mușuroi
Puii ei mici și pufoși De acolo tot ieșeau
Au crescut toți sănătoși. Furnicuțe și munceau
Dar sunt cam zglobii, drăguții, Irinuca și Costică
Că dau de furcă măicuței. Le priveau și numărau:
Patru umblă-ncolo-ncoace O furnică, o rochiță,
Doi abia ies din găoace Două mici cu băsmăluță,
Iar sub aripă mai are Patru cu papuci cu toc,
Încă patru oușoare. Câte-s oare la un loc? ”
Socotiți și veți afla
Puișori câți va avea. ”
La sfârșitul clasei I și începutul clasei a II-a, problemele compuse sunt deja ,,problemă”
pentru elevi. Transpunându-le în versuri, plăcerea este mai mare, iar planul de rezolvare nu li se mai pare impus.
„ Pe poteca din pădure ,, Un cocoș țâfnos
Au plecat s-adune mure S-a suit pe un butoi…
Cinci băieți și trei fetițe Și de acolo număra
Cu găleți și coșulețe. Tot ce-n curte el vedea:
De un urs s-au speriat, Doi puiuți și două gâște,
Patru-n vale-au alergat. Un curcan și trei rățuște.
Socotiți dacă veți ști Câte păsări adunate
Câți la număr vor mai fi? ” Se aflau în curte frate!? ”
„ Probleme umoristice: ”
„ Cât fac unu și cu altul și cu trei legat de patru? ”
„ Doi în car, doi sub car, doi la roata carului; doi la oi, doi la boi, doi cu Tonciu suflă-n foi; iar Rarița cu Papița, cu Ion și Maftei șed la foc că-s mititei… ”
Câți copii sunt?
„ Dacă m-ați întreba câți pești am prins v-aș răspunde: șase fără cap, opt pe jumătate și nouă fără coadă. ”
Acum pot să vă întreb eu: de fapt câți pești am prins?
Rezolvare:
șase fără cap opt pe jumătate nouă fără coadă
„ Folosirea problemelor sub formă de joc ”
În mai multe lecții am folosit compunerea și rezolvarea problemelor sub formă de joc didactic. Prin aceasta am încercat să canalizez gândirea și imaginația elevilor spre asociații din ce în ce mai puțin întâmplătoare, să-i determin să aibă încredere în ei, să le stimulez eforturile.
Am folosit probleme sub formă de joc în care elevii au fost obligați să construiască ipoteze și să încerce diferite soluții pe baza ipotezelor. Prin acest mod, a fost stimulată gândirea elevilor.
Problemă transformată în joc didactic:
Într-o cutie sunt bile albe și negre, câte minimum 6 din fiecare. Se iau la întâmplare 6 bile din cutie. Câte bile albe și câte negre pot fi printre cele luate.
Obiectivul: consolidarea cunoștințelor privind adunarea numerelor 0-10;
Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre descompunerea unui număr într-o sumă de doi termeni;
Elemente de joc: întrecere pe echipe
Conținutul matematic: operații cu numere naturale
Material didactic: o cutie cu 6 bile albe și 6 bile negre ( minimum )
Regulile jocului: elevii scriu soluțiile posibile ale problemei pe o foaie de hârtie, iar propunătorul strânge foile după un timp dinainte stabilit
Pot apărea situațiile:
Bile albe 6 5 4 3 2 1 0
Bile negre 0 1 2 3 4 5 6
Pentru fiecare soluție bună se acordă un punct.
Clasamentul: pe locul I cei cu 7 puncte ( 7 soluții )
pe locul II cei cu 6 puncte ( 6 soluții )
pe locul III cei cu 5 puncte ( 5 soluții )
„ Să compunem probleme! ”
Obiectivul: Compunere și rezolvare de probleme, dezvoltarea creativității și a gândirii logice.
Sarcina didactică: să compună probleme folosind materialul primit și apoi să le rezolve
Material didactic: plicuri cu jetoane și fișe de lucru
Desfășurarea jocului: Colectivul se împarte în patru grupe de elevi. Fiecare grupă primește câte un plic care conține jetoane.
Grupa I – primește 15 jetoane în formă de puișor
Grupa a II – a – primește 17 jetoane în formă de cerculeț
Grupa a III – a – primește 14 jetoane în formă de floricică
Grupa a IV – a – primește 13 jetoane în formă de triunghi
Elevii din fiecare grupă compun pe fișe câte o problemă folosindu-se de materialul primit, care să se rezolve prin una din operațiile învățate. Echipa care compune și rezolvă cel mai repede și corect problema este declarată câștigătoare, fiind recompensat fiecare membru al echipei cu câte un jeton pe care-l conține plicul primit.
Pentru complicarea jocului se poate cere elevilor să mai compună o problemă care să se rezolve prin altă operație decât cea folosită în prima problemă.
Există o serie de jocuri precum șahul, dominoul, moara, etc., în care se exersează direct capacitatea rezolutivă și imaginația școlarilor mici. Ei trebuie să găsească soluții, să construiască mental ipoteze și strategii, să manifeste o gândire flexibilă pentru a se adapta la situația creată de adversar, să exerseze variantele cele mai eficace și să fie în stare să le aplice la momentul oportun. Pentru aceasta trebuie să persevereze și să fie capabil să analizeze în mod critic situația care l-a dus la eșec s-au să-și perfecționeze acele soluții care i-au creat avantaje. În felul acesta se educă onestitatea, corectitudinea în comportament, învață să se autoaprecieze și să aprecieze pe cei de lângă ei sau din jurul lor. Dacă în așa numitele jocuri intelectuale, ( șahul, dominoul ) componentele inteligente sunt implicate nemijlocit, există și jocuri în care acestea sunt întrevăzute mai ales prin soluția finală a jocului. Fără îndoială în toate jocurile intervin și se exersează elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea, comprehensiunea gândirii, capacitatea de imaginare a unor soluții, aplicarea în practică a acelora care au fost memorate și care și-au dovedit eficiența.
În jocurile de competiție sau în cele desfășurate pe echipe încordarea psihică, tensiunea este mai mare, ceea ce face ca și concentrarea să crească, eforturile de voință și de gândire trebuie să se armonizeze cu cea a partenerilor săi, să găsească soluții de a preîntâmpina optim acțiunile adversarului. Jocul de competiție presupune un consum nervos foarte mare și din aceste motive pentru școlarul mic este mai puțin relaxant. În schimb caracterul de divertisment și distracție este accentuat pentru spectatori, mai cu seamă atunci când câștigă echipa sau jucătorul preferat. Spectatorii trăiesc alături de jucători momentele respectiv, caută pe plan mintal soluții, adoptă strategii, emit ipoteze și modalități de rezolvare, într-un cuvânt își exersează capacitățile gândirii și stimulează dezvoltarea lor prin rezolvarea unor probleme de către jucători și neprevăzute de ei. Așadar, indiferent că este jucător sau spectator, copil sau adult, activitatea ludică influențează favorabil dezvoltarea psihicului în genere.
Cea mai importantă modificare în ceea ce privește jocul constă în transformarea lui în
activitate distractivă cu funcții complementare activității școlare. Astfel, jocul capătă toate funcțiile specifice distracțiilor, adică are funcția de a scoate copilul din ritmul activității școlare, de a-l amuza ( deschidere afectivă ) și de a-i crea un domeniu de desfășurare a gândirii pe un teren apropiat de ceea ce-l interesează. Reiese că perioada micii școlarități este importantă în dezvoltarea gândirii copilului, este perioada când se dezvoltă bazele vieții intelectuale complexe și când se produc importante transformări cantitative dar și calitative în planul proceselor de cunoaștere, transformări ce se referă atât la organizarea sistemului de cunoștințe și noțiuni cât și la caracteristicile operative ale gândirii.
Munca este participarea omului la producția socială, la crearea de valori materiale și culturale. Jocul nu urmărește astfel de valori, dar le favorizează indirect obișnuind treptat copilul sau adolescentul cu efortul fizic și psihic necesar pentru muncă, dezvoltând agerimea minții, prezența de spirit, inițiativa, stăpânirea de sine, priceperea de a cântări împrejurările și obișnuința de a duce lucrurile la bun sfârșit.
În acest sens, am organizat lecții de formare de priceperi și deprinderi sub formă de joc matematic. S-a urmărit stimularea și dezvoltarea gândirii.
Pe tablă am desenat traseul unui elev de la clasa I care se îndreaptă spre școală.
Elevul întâmpină obstacole. Fiecare obstacol reprezintă personaje din povești. Trebuie să ghicească povestea și să rezolve un exercițiu, o problemă pentru a depăși obstacolul.
Explic regula jocului.
Elevii sunt împărțiți în patru echipe. Fiecare echipă trebuie să rezolve un exercițiu.
Primul obstacol – povestea „ Capra cu trei iezi ” –
Calculați făcând proba:
21 + 35 = ?
Al doilea obstacol – povestea „ Punguța cu doi bani ” –
Aflați numărul necunoscut:
a – 33 = 4
Al treilea obstacol – povestea „ Scufița Roșie ” –
Mă gândesc la un număr.
Din acest număr scad 40 și obțin 52. La ce număr
m-am gândit?
Al patrulea obstacol – povestea „ Alba ca Zăpada” –
Micșorați numărul 92 cu 70 și măriți rezultatul
cu 15.
Ce număr ați obținut?
Al cincilea obstacol – povestea „ Cenușăreasa” –
Maria cumpără 2 caiete care costă 80 de lei și
2 creioane care costă 19 lei.
Câți lei a avut Maria?
Elevii rezolvă la tablă și scriu în caiete exercițiile și problemele.
Jocul se încheie cu o mare surpriză: elevul depășește obstacolele și ajunge la școală, unde primește calificativul „ Foarte bine .”
În urma acestei activități s-a constatat că elevii și-au format priceperi și deprinderi matematice, știu să efectueze adunări și scăderi cu numere naturale în concentrul 0-100.
Pentru exersarea în timpul jocului a competențelor de a rezolva corect și rapid operații de adunare și scădere în concentrul 0-1000, am organizat o lecție cu titlul „ Ne distrăm…matematică învățăm!” și am concepu patru jocuri logico – matematice.
Clasa a fost pregătită în prealabil, s-au grupat băncile și elevii au fost organizați în grupuri de câte 4 elevi. Una din condițiile de eficiență ale jocului este respectarea unor reguli de desfășurare, cu elemente de competiție, cu aprecieri. O altă condiție este identificarea cu rolul, trăirea intensă, înțelegerea problemei, aprofundarea noțiunilor, relațiilor. De asemenea se impune respectarea etapelor: punerea problemei, delimitarea situației, rolurilor, relațiilor, pregătirea, interpretarea, analiza jocului, sinteza concluziilor, aprecierea efectelor de învățare.
Pentru captarea atenției copiilor și pentru stimularea participării lor la joc am introdus un personaj – jucărie din pluș „ Rilă – Istețilă ” care coordonează jocul copiilor.
El devine prietenul elevilor. În geanta lui sunt planșele și fișele pe care sunt explicate jocurile matematice.
Rilă – Istețilă le explică regulile jocurilor și devine arbitrul.
Astfel, am propus spre rezolvare următoarele jocuri:
„ Cum urcăm mai repede cu liftul? ”
Obiective: dezvoltarea atenției și a gândirii logice; exersarea competențelor de a rezolva rapid și corect operațiile de adunare și scădere în concentrul 0-1000.
Sarcina jocului: să rezolve corect și rapid exercițiile
Material didactic: planșă cu exerciții.
Desfășurarea jocului: Din geanta lui Rilă – Istețilă se prezintă o planșă pe care este desenat un bloc cu 4 etaje. Pe fiecare etaj este scris câte un exercițiu de adunare sau scădere. Numărul exercițiilor poate fi stabilit în funcție de numărul elevilor din grup. Ei trebuie să rezolve corect exercițiile date ca să ajungă mai repede la etajul patru. Jocul se desfășoară în liniște, sub forma unui joc mut. Se va indica de unde începe rezolvarea exercițiilor și la semnalul învățătorului, primii elevi de la fiecare grupă vor trece și vor rezolva câte un exercițiu la tablă, după care vor da creta următorului. Câștigă grupa care a câștigat corect, rapid, a scris corect, ordonat și a ajuns prima la etajul 4.
ATENȚIE! Ultimul elev de la fiecare grupă are voie să corecteze greșelile pe care le observă.
Recompensă: Grupa care rezolvă corect cerința este apreciat și primește calificativul „ Fb” și câte un zâmbăreț .
„ Flori „matematice ”
Obiective: exersarea capacității de a aduna și scădea numere naturale până la 1000, cu și fără trecere peste ordin; dezvoltarea gândirii creatoare.
Sarcina didactică: rezolvarea corectă a operațiilor aritmetice propuse
Material didactic: cercuri de culoare verde și roz pe care sunt scrise diverse operații.
Desfășurarea jocului: Fiecare echipă primește de – Istețilă cercuri de culoare verde în care sunt scrise numerele 34 și 78 și o multitudine de petale de culoare roz pe care sunt scrise diferite operații de adunare și scădere. Fiecare elev trebuie să aleagă câte o petală potrivită pentru care rezultatul operației este cel din cerc și le lipesc pentru a obține floarea.
Recompensă: Cine va forma corect floarea va primi în dar și calificativul „ Foarte bine .”
„ Pătratele magice ”
Obiective: dezvoltarea gândirii creatoare și exersarea capacității de a opera cu numere naturale
Sarcina didactică: completarea căsuțelor libere cu numere, astfel încât suma lor să fie 800, atât pe verticală, cât și pe orizontală, pe cele două pătrate.
Material didactic: planșe pe care sunt desenate „ pătratele magice ”și fișe care sunt împărțite fiecărei grupe.
Desfășurarea jocului: din geanta lui Rilă – Istețilă se prezintă o planșă și fișe pe care sunt desenate „ pătratele magice ”. Fiecare elev trebuie să completeze câte 1-2 căsuțe cu cifrele care lipsesc, astfel încât pe orizontală, cât și pe verticală să obțină suma 800. Ultimul elev trebuie să verifice corectitudinea și are voie să corecteze greșelile.
Recompensă: Rilă – Istețilă le oferă câte un zâmbăreț și calificativul „ Foarte bine.”
Școlarul mic desfășoară prin intermediul acestui joc o activitate de rezolvare a unor sarcini prin încercări, implicare activă, căutare de soluții diverse, urmărindu-se astfel o învățare prin explorare și descoperire.
„ Nu rupe brățara! ”
Obiective: dezvoltarea atenției și a gândirii competențelor de a rezolva corect și rapid operații de adunare și scădere
Sarcina didactică: rezolvarea corectă a operațiilor de adunare și scădere astfel încât rezultatul final să rezolve primul număr din joc.
Material didactic: planșă pe care este desenată brățara și fișe care sunt împărțite fiecărei grupe
88 36
– 231 +
54 98 453
+
– 12
632 350
_
81 + 15
546
+ 34 _ 261
70
24
Jocul matematic este o formă de muncă independentă utilizată în rezolvarea exercițiilor și în același timp, permite controlul înțelegerii și al învățării, în condiții de individualizare a învățământului.
Seturile au fost alcătuite și distribuite diferențiat, pentru a permite elevilor mai buni să lucreze la capacitatea lor, iar celor cu goluri în cunoștințe, să-și poată remedia lacunele.
Se înțelege că jocurile didactice nu reprezintă un scop în sine, ci doar o metodă de lucru alături de celelalte, la care învățătorul – fără a abuza de ele – apelează în diversele etape ale lecției și eventual în afara orelor de clasă, în cadrul activităților școlare.
Într-un asemenea joc, copiii sunt dornici să-și pună la încercare iscusința și urmăresc cu perseverență atingerea performanței. În consecință, consider că alcătuirea de jocuri didactice și alternarea lor cu grijă în cadrul celorlalte metode euristice de învățare, constituind unul dintre cele mai active procedee didactice.
Jocul didactic, cum remarcă J.. Bruner, constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să participe activ la procesul de învățare. Elevii se găsesc aici în situația de actori, de protagoniști și nu de spectatori, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginației și vieții lor afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afirmare. Jocul didactic solicită elevul să ia parte la acțiune cu spontaneitatea și creativitatea gândirii lui, îl obligă la reacții motivate ce pun la încercare iscusința și priceperea, fantezia și inițiativa lui, îndrăzneala dar și prudența de care este capabil să dea dovadă.
Este incontestabil faptul că jocurile didactice exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a tuturor elevilor. În primul rând contribuie la dezvoltarea lor intelectuală prin formarea percepțiilor, dezvoltarea spiritului de observație, a imaginației și gândirii creatoare. De multe ori însă, legătura între jocul didactic și instruire întâmpină rezistență din partea învățătorilor, care din dorința de a transmite elevilor cât mai multe cunoștințe renunță cu ușurință la jocurile didactice. Mai este susținută de asemenea ideea că elevii de șase ani își însușesc mai greu unele cunoștințe ceea ce necesită o accentuată activitate individualizată, renunțându-se astfel la acele activități mult îndrăgite de copii, și care, ținând cont tocmai de particularitățile de vârstă, sunt mult mai eficiente evitând suprasolicitarea și oboseala elevilor.
Din experiența la clasă subliniez că într-adevăr jocul didactic constituie un important mijloc pentru menținerea atenției elevilor, deoarece cunoaștem că cel mai deficitar fenomen psihologic pentru această vârstă este atenția. Introducând cu mult tact, cu pricepere astfel de activități de joc, creăm legătura, continuitatea cu învățământul preșcolar unde forma de activitate predominantă este jocul didactic. Astfel, continuitatea unor activități matematice din cadrul grădiniței, prin practicarea lor într-o manieră specifică particularităților de vârstă ale elevului din clasa I și apoi din clasa a II – a, dă posibilitatea învățătorului să evite pe cât posibil folosirea unui limbaj matematic abstract, inaccesibil copilului, oferindu-i posibilitatea de a introduce cât mai natural și progresiv unele cunoștințe și activități noi.
CAPITOLUL V
MĂSURAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII
( PROGRESELE ÎNREGISTRATE DE ELEVI )
„ Nimic nu este mai inechitabil decât tratamentul
egal aplicat celor ce nu sunt egali. ”
Estes și Vaughn
V.I. EVALUAREA INIȚIALĂ A ELEVILOR
Evaluarea inițială a avut loc la începutul primului semestru din anul școlar 2013 – 2014, la disciplina matematică.
Testele de evaluare s-au aplicat în scris celor două eșantioane – eșantionul experimental și eșantionul martor / de control. Prin aplicarea testului de evaluare inițială am urmărit stabilirea nivelului inițial al cunoștințelor, capacităților și deprinderilor la obiectul matematică. Itemii au fost concepuți în corelație cu obiectivele programei școlare. Elevii au primit o fișă, apoi au lucrat individual.
TEST DE EVALUARE INIȚIAL
OBIECTIVUL: Matematică
CLASA: a II – a
CAPACITATEA: Însușirea operațiilor matematice și a tehnicilor de rezolvare a exercițiilor și problemelor.
SUBCAPACITATEA:* Adunarea și scăderea numerelor fără trecere peste ordin în concentrul
0-100
* Rezolvarea problemelor pe baza operațiilor învățate
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să opereze cu terminologia matematică specifică operațiilor aritmetice însușite
( termen, sumă, descăzut, scăzător, diferență );
O2 – să ordoneze crescător și descrescător numerele dintr-un șir dat;
O3 – să efectueze corect operațiile de adunare și scădere în exercițiile propuse;
O4 – să afle numărul necunoscut dintr-o expresie matematică;
O5 – să rezolve corect problema cu două operații.
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
CONȚINUTUL PROBEI:
Ajută-mă să ajung înapoi
pe Pământ rezolvând corect
acest test:
I.1. a) Colorează steluțele cu numere pare cu roșu și steluțele cu numere impare cu galben:
b) Scrie numerele în ordine crescătoare:
51 40 57 21
26 82 62 93
––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
c) Bunica m-a întrebat cum se scrie 89.
Ajutați-mă să îi dau soluția corectă.
obzeșinouă
optzeci si nouă
optzecișinouă
opt zeci și nouă
optzeci și nouă
opt zece și nouă
I.2.
I.3. Rezolvați exercițiile și găsiți imaginea corespunzătoare fiecărui rezultat. Scrieți în aritmogrif cuvintele ce denumesc obiectele desenate sub literele corespunzătoare operațiilor.
a) 35 + 62 = …..
b) 87 – 24 = …..
c) 31 + 47 = …..
d) 76 – 15 = …..
e) 24 + 65 – 52 = …..
f) 100 – 90 + 35 = …..
g) 43 + 35 + 11 = …..
h) 99 – 7 – 90 = …..
i) 12 + 67 – 70 = …..
j) 100 – 60 + 18 = …..
I.4. Calculați:
suma numerelor din interiorul dreptunghiului;
suma numerelor din exteriorul dreptunghiului;
suma numerelor din interiorul dreptunghiului și al triunghiului;
suma numerelor aflate în exteriorul figurilor;
12
22
21
11
40
60
I.5. Spre castel se îndreaptă numai a, b, c și d. Ce valoare are fiecare?
I.6. Calculează și completează trenulețul pentru a afla ultimul vagon:
START:
I.7.
Dacă aș avea 10 , aș prinde 29, ar scăpa din gheruțele
mele 16 șoricei.
Câți aș avea pentru cină?
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………..
PUNCTAJ ACORDAT: CONVERTIRE ÎN CALIFICATIVE:
1,00 punct oficiu Foarte bine * 9 – 10 puncte
I1 2,00 Bine * 7 – 9 puncte
I2 1,00 Suficient * 5 – 7 puncte
I3 1,00 Insuficient * sub 5 puncte
I4 1,00
I5 1,00
I6 1,00
I7 2,00
Total 10,00
TABEL CENTRALIZATOR:
Eșantionul experimental
INERPRETAREA REZULTATELOR:
Eșantionul experimental
Foarte bine * 4 elevi
Bine * 8 elevi
Suficient * 3 elevi
Insuficient *1 elev
HISTOGRAMĂ CALIFICATIVE DIAGRAMA AREOLARĂ
Eșantionul de control:
Foarte bine * 2 elevi
Bine * 8 elevi
Suficient * 4 elevi
Insuficient * 2 elevi
HISTOGRAMĂ CALIFICATIVE DIAGRAMA AREOLARĂ
CONCLUZII:
În urma aplicării testului am constatat că:
toți elevii efectuează corect operațiile propuse de adunare și scădere;
majoritatea elevilor recunosc și aplică terminologia matematică specifică operațiilor învățate, ordonează crescător și descrescător un șir numeric, află corect termenul necunoscut dintr-o expresie numerică dată;
nu toți elevii rezolvă corect problema cu două operații, înregistrându-se dificultăți în sintetizarea problemei în formulă numerică și literară.
VI.2. EVALUAREA FORMATIV – AMELIORATIVĂ
Pe parcursul anului școlar 2013 – 2014, la disciplina matematică, elevii au studiat mai multe unități de învățare care au vizat obiectivele cercetării, însușirea noilor cunoștințe specifice clasei a II – a prin aplicarea a cât mai multe jocuri didactice. Între evaluarea inițială și cea finală s-au realizat și evaluări formative ( ameliorative ) pentru a observa creșterea motivației învățării și a randamentului școlar în urma aplicării jocului didactic matematic.
Am observat că elevii s-au implicat și au depus efort pentru a rezolva cu succes situațiile problematice propuse. Atunci când au întâmpinat dificultăți, au colaborat între ei sau au apelat la
ajutorul învățătorului. În următoarea etapă au creat singuri situații – problematice prin intermediul jocului didactic matematic și a activităților de învățare specifice, pe care le-au propus spre rezolvare clasei.
Astfel am urmărit permanent activizarea elevilor, formarea unor gândiri critice, căpătarea încrederii în sine și a curajului de a se implica în rezolvarea oricărei situații – problemă sau în găsirea soluțiilor la întrebările cerute de jocul didactic. În cadrul acestor unități de învățare s-a utilizat jocul didactic matematic.
În cele ce urmează, voi prezenta exemple de jocuri didactice matematice, aplicate la o parte din unitățile de învățare studiate de elevii clasei a II – a, pe parcursul anului școlar 2013 – 2014, numai eșantionului experimental.
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE I
OPERAȚII CU NUMERE NATURALE
CAPACITATEA: Adunarea și scăderea numerelor naturale cu trecere peste ordin
SUBCAPACITATEA: Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100 cu trecere peste
ordin
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să calculeze corect suma a două numere naturale formate din zeci și unități, cu trecere peste ordin;
O2 – să calculeze corect diferența a două numere naturale formate din zeci și unități, cu trecere peste ordin;
O3 – să efectueze proba adunării și proba scăderii;
O4 – să cunoască noțiunile de vocabular matematic și să le folosească în mod corect în rezolvarea exercițiilor și problemelor;
05 – să calculeze corect termenul necunoscut folosind cunoștințele despre proba adunării și proba scăderii;
06 – să formuleze și să rezolve probleme cu o singură operație după exercițiile date.
EXEMPLE DE JOCURI MATEMATICE
AJUTĂ-I PE DOC ȘI HAPPY
1. Efectuează operațiile de adunare și scădere și scrie rezultatul
42 14 35 26
44 57 47 8
15 6 7 13
33 23 43 50 69 71
2. Bashful și Dopez au uitat cum să completeze. Să îi ajute cineva.
_ +
_
+
3. Calculează și completează:
4.Aflând termenul necunoscut din egalitățile date, vei ști câte sărituri a efectuat fiecare concurent.
x + 27 = 70 y – 15 = 36
x = y =
x = y =
Vf. ________________ Vf. _________________
5.
Vrăbiuța a adus pentru cei trei puișori ai săi 64 de viermișori. Unul din
puișori a mâncat 16 viermișori. Câți viermișori au mâncat ceilalți puișori?
FIȘĂ DE EVALUARE
Ajută-l pe pitic să ajungă mai repede ca Zăpada și frații lui.
1. Calculați:
73 – 21 = 34 + 62 = 64 – 5 =
18 + 30 = 36 – 28 = 52 + 27 =
2. Află numărul necunoscut:
a) 36 + a = 75 b) b – 49 = 16 c) 36 – c = 13
3. Comparați rezultatele ( <; =; > )
a) 43 + 34 34 + 43 b) 71 + 22 22 + 17
4. La o florărie au fost 65 de trandafiri și 34 de garoafe. S-au vândut 36 de trandafiri și 28 de garoafe.
Câte flori au rămas la florărie?
Piticul îți mulțumește pentru ajutor și îți oferă un tablou ca recompensă.
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE II :
REZOLVARE ȘI COMPUNERE DE PROBLEME
CAPACITATEA: Rezolvare și compunere de probleme
SUCAPACITATEA: Probleme care se rezolvă printr-o singură oprație
Probleme care se rezolvă prin cel mult două operații
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să utilizeze limbajul matematic adecvat situațiilor date;
O2 – să construiască raționamentul care conduce la soluția problemelor;
O3 – să rezolve probleme cu soluții unice, care oferă posibilitatea unor răspunsuri diverse;
O4 – să creeze probleme pe baza unor cerințe formulate de învățător.
EXEMPLE DE PROBLEME
1.
Aș vrea să adun ouăle pe care le-am strâns dar nu știu cum să fac.Mă ajutați?
Bunica mi-a dat 135 de ouă. Mama mi-a dăruit 235. Mai am de primit încă 128 de ouă de la mătușa. Aș vrea să dăruiesc aceste ouă unei Case de copii, dar nu știu dacă îmi ajung. Acolo sunt 520 de copii. Mă ajutați dacă trebuie să mai stâng ouă?
2.
Pisicuța Miaunica avea 173 de ouă în coșulețul său. I-a dat lui Rilă-Iepurilă 95 de ouă.
Câte ouă mai are Miaunica?
3.
Iepurica avea 534 de ouă pe care voia să le ducă unor bătrâni. Cineva i-a
furat un număr de ouă.
Câte ouă i-au fost furate dacă acum mai are 265 ?
4. În parcul din apropierea școlii au venit copii pentru a primi cadouri de la
Iepurilă. Sunt 273 de fete și 258 de băieți.
Câte cadouri are de împărțit Iepurilă?
5.
Câte ouă vor duce cei doi iepurași la circ?
6.
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IV
ADUNAREA ȘI SCĂDEREA NUMERELOR NATURALE DE LA 0 – 1000
CAPACITATEA: Adunarea și scăderea numerelor de la 0 la 1000
SUBCAPACITATEA: Adunarea și scăderea numerelor naturale în concentrul 0 – 1000 cu și fără
trecere peste ordin
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să opereze cu terminologia matematică specifică temei;
O2 – să efectueze operațiile de adunare și scădere în concentrul 0 – 1000 cu și fără trecere
peste ordin;
O3 – să afle numărul necunoscut dintr-o expresie numerică;
O4 – să aplice tehnicile de calcul învățate în rezolvarea problemelor;
O5 – să sintetizeze rezolvarea problemei într-o expresie numerică / literară.
EXEMPLE DE JOCURI
1. Efectuează operațiile de adunare și scădere și vei obține cuvântul căutat.
mașini
6 9 5 – 5 7 4 + 3 5 4 +
3 5 2 2 3 6 4 7 5
6 1 5 – 3 8 9 + 7 2 5 +
1 8 9 4 5 3 4 1 6
9 5 2 – 9 0 4 – 7 5 +
2 6 4 3 5 8 4 8
2.
AJUTOR!!!
3. Compuneți o problemă folosind exercițiul:
296 + 306 =
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE V
ELEMENTE INTUITIVE DE GEOMETRIE
CAPACITATEA: Elemente intuitive de geometrie
SUBCAPACITATEA: Forme plane
Interiorul și exteriorul unei figuri geometrice
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să redea, prin desen, elemente de geometrie învățate;
O2 – să stăpânească noțiunile de vocabular matematic referitoare la figuri și corpuri
geometrice;
O3 – să redea prin desen, figurile geometrice învățate.
EXEMPLE DE JOCURI
1. Piticul trebuie să calculeze suma numerelor scrise în interiorul formelor de
același fel și ordonează crescător rezultatele obținute:
2. Ajută-l pe Bashful să deseneze câte un triunghi pe fiecare latură a
pătratului dat, iar în interiorul lui un cerc.
3.
Dopez: Câte pătrate sunt în desenul alăturat?
Răspuns _____________pătrate
4.
Oare câte triunghiuri sunt în desenul alăturat?
Răspuns _____________triunghiuri
5.
a ) Câte figuri geometrice puteți număra?
Răspuns: triunghiuri___________
dreptunghiuri___________
b) Colorează cercurile în culori primare, iar pătratele în culori binare.
Răspuns: pătrate____________
cercuri_____________
6. Numește fiecare corp geometric desenat mai jos:
7.
Observă imaginea, apoi scrie numărul de figuri geometrice din:
interiorul cercului: _____________
interiorul pătratului: ____________
interiorul dreptunghiului:________
interiorul celor trei figuri geometrice:__________
exteriorul figurilor geometrice:_______________
8. Somnorosul vă roagă să desenați și voi imaginile de mai jos:
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VI
ELEMENTE INTUITIVE DE GEOMETRIE
CAPACITATEA.: Măsurarea mărimilor
SUBCAPACITATEA: Măsurări folosind etaloane neconvenționale
Unități pentru măsurat: lungimea, capacitatea vaselor, masa corpurilor,
valoarea, timpul
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să cunoască noțiunile de limbaj matematic;
O2 – să compare diferite sume;
O3 –să utilizeze unități de măsură pentru timp și unități monetare;
O4 –să măsoare și să compare lungimea, capacitatea sau masa unor obiecte, folosind
unități de măsură nestandard adecvate, precum și următoarele unități de măsură
standard: metrul, litrul.
EXEMPLE DE JOCURI
1. Ajută-i pe Shaggy, Velma, Fred, Daphne și Scooby să descifreze un nou mister din Arizona, SUA, să descopere unitățile de măsură pentru lungime, pentru masa corpurilor, pentru capacitatea vaselor, pentru măsurarea timpului. Găsește și colorează în tabelul de mai jos.
2.
+ = ? m – = ? kg
+ = ? l – = ? m
– = ? kg – = ? l
– = ? m + = ? m
3.
Velma a fotografiat Marele Canion, supranumit „ Marele Șanț ”. Pentru a descifra misterul trebuie să afle ce lungime are acesta, rezolvând corect următorul exercițiu:.
1000 – ( 225 + 375 ) + 2 + 45 = ?
4. Ce instrument poți folosi pentru a măsura?
( Unește ceea ce se potrivește )
5. Alege unitățile de măsură corespunzătoare și cu mărimile date:
6. Un elefant s-a rătăcit de mama sa. Pentru a ajunge din urmă, el trebuie să meargă pe drumul cel mai scurt. Ce drum trebuie să aleagă?
Drumul A __________________________________________________
Drumul B __________________________________________________
Să știm!
Marele Canion se află în Arizona, SUA. Este O vale imensă săpată
în rocă, de-a lungul a milioane de ani, de fluviul Colorado, care curge
prin mijlocul ei. Este supranumită a opta minune a lumii, datorită
frumuseții ei.
Marele Canion este compus dintr-o mulțime de straturi de rocă în
diferite culori, cum ar fi galben, roșu, maro, portocaliu, chiar verde și
liliachiu. În unele părți se formează cascade superbe!
În Canion temperaturile sunt foarte ridicate vara, însă sălbăticiunile
sau obișnuit. Zona este populată de vietăți cum ar fi: pume, iepuri,
coioți, șopârle, scorpioni, lilieci și veverițe.
V.2. EVALUAREA FINALĂ A ELEVILOR
Evaluarea finală la matematică s-a realizat la finalul anului școlar 2013-2014, în mare parte, după aceleași criterii ca și evaluarea inițială.
MATEMATICĂ
CAPACITATEA: Însușirea operațiilor matematice și a tehnicii rezolvării exercițiilor și
problemelor
SUBCAPACITATEA: Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 100
Scrierea și citirea numerelor naturale în concentrul 0 – 1000
Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 1000
Rezolvare de probleme pe baza operațiilor învățate
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1 – să scrie în cifre și în litere numerele naturale date;
O2 – să ordoneze crescător și descrescător un șir de numere;
O3 – să efectueze exerciții cu grad progresiv de dificultate pe baza operațiilor
însușite;
O4 – să găsească numărul necunoscut dintr-un exercițiu;
O5 – să aplice tehnicile de calcul învățate în rezolvarea problemelor;
O6 – să compună probleme după o formulă numerică dată.
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ:
CONȚINUTUL PROBEI:
AJUTĂ-L PE SCOOBY SĂ REZOLVE LA „ MATE ” PENTRU A PUTEA SĂ PLECE ÎN TABĂRĂ !
Scrie cât mai multe numere formate din sute, zeci și unități, folosind cifrele din desen:
* ordonează crescător numerele și descrescător
numerele găsite:
1 9 3
–––––––––––––––––––
7 8 4 ––––––––––––––––
––––––––––––––––
6 5 0 ––––––––––––––––
2. Ce număr se ascunde sub fiecare figură?
800 – 90 = ; – 15 = ; + 103 =
3. Completează căsuțele cu numerele care lipsesc:
4. Dacă vei rezolva exercițiile, coborând scările, vei ajunge în CĂMARĂ. Acolo vei găsi un coș cu fructe culese de mama pentru dulceață. Vrei să știi ce dulceață va face mama?
Folosește următorul COD și vei descoperi numele lor.
S = 616 ; C = 250 ; A = 378 ; I = 99 ; E = 527 ;
125 + 125 * Desenează aici coșul cu
fructe!
( … ) 189 + 189
( … ) 267 – 168
( … ) 347 + 269
( … ) 765 – 238
( … ) CĂMARĂ
5. Ce jucării preferă copiii din imagine? Calculează și vei afla !
6. Acum rezolvă și o problemă!
La un concurs de atletism s-au înscris 325 de fete și cu 148 mai mulți băieți. Ei au venit însoțiți de 40 adulți.
Câte persoane sunt pe stadion?
Scrie rezolvarea într-un singur exercițiu!
7. Compune și tu o problemă după următorul exercițiu:
– + = ? kg
Scooby îți mulțumește pentru ajutorul acordat. Ești un școlar silitor. Te răsplătește dăruindu-ți acest desen! Colorează-l!
PUNCTAJ ACORDAT: CONVERTIRE ÎN CALIFICATIVE
1,00 punct oficiu Foarte bine * 9 – 10 puncte
I1 1,00 Bine * 7 – 9 puncte
I2 0,50 Suficient * 5 – 7 puncte
I3 1,00 Insuficient * sub 5 puncte
I4 1,00
I5 1,00
I6 0,50
I7 1,00
Total 10,00
TABEL CENTRALIZATOR:
INTERPRETAREA REZULTATELOR:
Eșantionul experimental:
Foarte bine * 9 elevi
Bine * 6 elevi
Suficient * 1 elev
Insuficient * 0 elevi
HISTOGRAMĂ CALIFICATIVE: DIAGRAMĂ AREOLARĂ:
Eșantionul de control:
Foarte bine * 5 elevi
Bine * 8 elevi
Suficient * 2 elevi
Insuficient * 1 elev
HISTOGRAMĂ CALIFICATIVE: DIAGRAMĂ AREOLARĂ:
CONCLUZII:
În urma aplicării testului am constatat că:
toți elevii efectuează corect operațiile de adunare, scădere, a numerelor naturale, respectă algoritmul de calcul;
majoritatea elevilor ordonează crescător și descrescător un șir numeric dat, află numărul necunoscut, aplică terminologia matematică, scriu cu cifre și litere numere naturale date;
doar un elev întâmpină dificultăți în rezolvarea problemei și în sintetizarea acesteia în formulă numerică și literară;
nu toți elevii alcătuiesc corect problema după exercițiul precizat.
V.3. ANALIZA COMPARATIVĂ A REZULTATELOR INIȚIALE ȘI FINALE
Analizând rezultatele în urma evaluărilor inițiale și a celor finale, am observat că la eșantionul experimental frecvența calificativului Suficient este mult mai mică decât la eșantionul de control, precum și faptul că frecvența la calificativul Foarte bine este mai mică la eșantionul de control decât la eșantionul experimental.
Rezultatele obținute de elevii clasei experimentale la probele de evaluare finală, completate cu datele observării curente a comportamentului elevului, cu cele furnizate de analiza produselor activității confirmă ipoteza de lucru a cercetării. Utilizând jocul didactic în cadrul orelor de matematică am observat că acesta a contribuit substanțial la creșterea învățării eficiente și a randamentului școlar. De asemenea a crescut și gradul de motivare și de implicare activă a elevilor în actul învățării.
Jocul didactic a dezvoltat într-un grad sporit procesele intelectuale ( memorie, imaginație, gândire ) și capacitatea de analiză și sinteză, de aplicare a cunoștințelor noi. De asemenea a contribuit la existența unui dialog eficient între învățător și elevi, urmărindu-se astfel dezvoltarea inteligenței productive, a spontaneității și curiozității, găsirii / descoperirii de noi soluții la situațiile – problemă puse în discuție.
Efectele formative ale utilizării jocului didactic în cadrul orelor de matematică sunt vizibile pe plan intelectual la toți elevii, dar mai ales la cei mediocri și slabi.
În cadrul orelor de matematică elevii și-au exprimat dorința de a cunoaște cât mai multe lucruri noi și de a reuși să străbată prin necunoscut. Ei au demonstrat că sunt încrezători și în forțele proprii, curajoși, perseverenți și capabili să continue singuri în căutarea situațiilor – problemă și, implicit, în rezolvarea lor.
V.4. REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR
EVALUARE INIȚIALĂ EVALUARE FINALĂ
V.5.CALCULAREA INDICILOR VALORII CENTRAL
S-au calculat indicii valorii centrale în urma aplicării testelor inițiale și finale, la cele două eșantioane, la matematică.
MATEMATICĂ – EVALUARE INIȚIALĂ
Media aritmetică
Media aritmetică
MATEMATICĂ – EVALUARE FINALĂ
Media aritmetică
Media aritmetică
V.6. INTERPRETAREA REZULTATELOR
Rezultatele obținute la testul evaluare inițial, dar și la testul de evaluare finală au fost înregistrate în tabele analitice și sintetice, ambelor eșantioane – experimental și martor. Pe baza acestor rezultate s-a întocmit centralizatorul, histogramele comparative și graficul comparativ al celor două teste.
Elevii grupului experimental au înregistrat la testul final un progres semnificativ, fapt demonstrat de calificativele obținute. Acest lucru evidențiază faptul că elevii au reușit să conștientizeze, să utilizeze în diferite jocuri didactice, cu un grad din ce în ce mai sporit de dificultate, noțiunile învățate. Calculul matematic și transpunerea limbajului din exerciții și probleme au fost bine însușite acolo unde tehnica de învățare a fost sprijinită de jocul didactic matematic.
Comparând rezultatele obținute în etapa inițială și finală am constatat că, la nivel teoretic și aplicativ, majoritatea elevilor clasei a II- a, de la Școala Gimnazială Slobozia, au înregistrat progrese. De remarcat este faptul că la evaluarea finală la matematică nici un elev nu a obținut calificativul insuficient.
Eșantionul de control și-a îmbunătățit cu puțin rezultatele, fără salturi majore la un anume calificativ.
Din cei trei elevi care la testul inițial, la matematică, au luat calificativul suficient, doi elevi au „ migrat ” spre bine, iar eleva F.C. a obținut calificativul foarte bine la testul final. Cu toate acestea există elevi care au rămas la nivelul inițial, nereușind să înregistreze progrese mai mari. Având în vedere că gradul de dificultate al jocurilor didactice propuse au fost din ce în ce mai mare, cerințele din ce în ce mai complexe și gradul de abstractizare a noțiunilor mai ridicat, faptul că acești elevi nu au obținut rezultate mai mici demonstrează că la nivelul achizițiilor s-a înregistrat totuși un progres.
Interesant a fost de urmărit modul în care toți elevii și-au manifestat personalitatea fiind puși să lucreze, să descopere, să analizeze, să găsească soluții optime la situațiile – problemă puse în discuție la matematică prin intermediul jocului didactic. Am descoperit laturi ascunse până acum, trăsături de caracter pe care învățământul tradițional nu a reușit să le stimuleze. Elevi care până a avea acest experiment erau foarte puțini angrenați în activitatea desfășurată în cadrul orelor, și-au schimbat evident atitudinea cu privire la cerințele date în cadrul lecției, implicându-se foarte mult în realizarea sarcinilor.
La polul opus s-au situat elevi comozi, pasivi care nu s-au implicat în nici un fel, nu au contribuit la soluționarea dilemelor propuse de jocul matematic. Aceștia s-au mulțumit să reducă activitatea lor la cea de transcriere, motiv pentru care nici nu au înregistrat progrese măsurabile. Unii s-au implicat într-o fază inițială, dar greșelile repetate pe care le făceau i-au descurajat și
i-au transformat într-un factor pasiv al învățării.
Utilizarea jocului didactic nu a avut loc doar la matematică ci și la alte discipline de învățământ. Elevii au învățat astfel să profite de abilitățile și aptitudinile pe care le au fiecare dintre ei la diferite materii.
Făcând o evaluare a rezultatelor obținute, comparativ cu grupa martor se poate spune că utilizarea jocului didactic a antrenat într-o mai mare măsură elevii, i-a determinat să se implice mai mult în procesul de învățare, au devenit autodidacți, s-au ajutat reciproc, s-a redus intervenția cadrului didactic, acesta având mai mult rol de dirijare, supraveghere, mediere și coordonare. S-a alungat monotonia care se instaurează de mai multe ori la o oră tradițională, s-au conturat personalități, s-a dezvoltat motivația pentru studiu, iar elevul a fost transformat dintr-un factor pasiv al învățării, într-unul activ, aflat într-o continuă căutare și descoperire a valorilor. Toate aceste aspecte evidențiate au condus la înregistrarea progresului și creșterea nivelului d e aspirație a fiecărui elev.
Calculând media aritmetică după testul final, la matematică, se poate înregistra indicele de progres.
MATEMATICĂ
9,00 – 7,37 = 1,63
Prin utilizarea jocului didactic s-a asigurat formarea unor deprinderi de muncă individuală și de grup, spiritul de ordine și cooperare, valorificarea la maxim a timpului, manifestarea personalității sub toate aspectele sale, stimularea potențialului individual, cunoașterea interpersonală și nu în ultimul rând, creșterea în forțele proprii la majoritatea elevilor.
Toate aspectele evidențiate au condus la final la înregistrarea unor progrese însemnate în activitatea de învățare a elevilor din clasa a II – a de la Școala Gimnazială Slobozia, comuna Boghicea, județul Neamț.
CONCLUZII
Ideea centrală ce m-a îndrumat la abordarea valorificării jocului în activitățile didactice a fost aceea a necesității asigurării succesului școlar al tuturor elevilor, atât al celor care întâmpină dificultăți la învățătură, cât și obținerea de performanțe cu cei care dovedesc posibilități deosebite.
Elevii care au constituit eșantionul cercetării mele au dovedit o vie imaginație, flexibilitate în gândire și intuiție, simț al umorului, atitudine de joc, libertate în asocierea ideilor și originalitate în găsirea de soluții.
Pentru a ajunge la o cât mai bună cunoaștere a elevilor am folosit metode cât mai variate, dar în mod deosebit jocul didactic care l-am adaptat la condițiile oferite de colectivul de elevi.
Realizarea unei activități didactice nuanțate s-a impus datorită deosebirilor existente între elevii de aceeași vârstă, supuși unui proces comun de instruire. Modul de prezentare al unor cerințe în probele aplicate, prin utilizarea jocului didactic a avut o eficiență sporită, trezind interesul copiilor și dorința de a mai primi astfel de sarcini.
Felul în care am realizat aprecierea rezultatelor obținute a influențat conduita emotivă a elevilor. De aceea am apreciat pozitiv răspunsurile originale, spontaneitatea, exprimarea liberă a propriilor opinii. Am considerat că dacă rămân indiferentă, conduita participativă, cât și cea creativă, se inhibă, copilul se demoralizează, diminuându-se astfel flexibilitatea și originalitatea. Aprecierile pozitive pe tot parcursul activităților desfășurate au determinat stări afective tonifiante, dar și mobilizarea copiilor în rezolvarea sarcinilor.
Analizând rezultatele obținute la testul final am constatat că performanțele școlare au crescut. Experimentul a pus în evidență faptul că utilizarea sistematică a jocului didactic în activitatea didactică a determinat o stimulare a potențialului creativ al elevilor dar și o învățare mai eficientă a noțiunilor alese.
Aplicând diferite probe în cadrul acestei cercetări, aș putea aprecia că, principalele condiții care favorizează creativitatea elevilor sunt: inițiativa personală în procesul educației, autoînvățarea, o bună imagine de sine, stimularea copilului de ambianța sa socială, încurajarea demersurilor sale imaginative, acordarea unei largi libertăți individuale, urmărirea creației de calitate și nu doar a performanței, dreptul la eșec ( dar și susținerea lui să-l depășească ).
Jocul didactic a constituit o sursă largă de inovație și de creație în lecție, de mobilizare și activare pentru elevi, de perfecționare a procesului instructiv – educativ, de colaborare a elevilor în participarea lor la procesul de învățare.
Prin aplicarea jocului didactic în predare am obținut puternice efecte formative pe plan intelectual, a activat și exersat capacitatea de analiză și sinteză, absolut necesară pentru realizarea unor noi legături sau relații dintre obiecte, fenomene sau datele problemei, într-un cuvânt în aplicarea cunoștințelor în situații practice sau teoretice necunoscute. Utilizarea jocului didactic a contribuit de asemenea la dezvoltarea inteligenței, spontaneității și curiozității elevilor. Astfel s-a manifestat libertatea de căutare, implicarea directă, activă a elevilor în rezolvarea sarcinilor propuse. De asemenea, se observă bogăția și varietatea de manifestare a laturii afective. Trecerea la căutarea, descoperirea soluției, produce intensificarea, diversificarea și alternarea proceselor afective. Uneori elevii suferă, sunt triști când nu reușesc soluționarea problemei, când nu descoperă calea spre adevăr, dar mai apoi ei își manifestă bucuria și speranța că sunt pe drumul cel bun și așteaptă cu nerăbdare să-și exprime părerea, să o facă cunoscută în fața colegilor și a învățătorului. În final, actul descoperirii soluției creează întregii clase adevărate emoții și mari satisfacții. Prin acest procedeu elevul trăiește la o înaltă tensiune actul cunoașterii, al învățării.
Efectul cel mai important al utilizării jocului didactic l-a constituit însă intensa activizare, stimularea efortului pe care ele îl solicită și îl obțin de la elevi. Fără voință, perseverență, încredere în forțele proprii, dar și modestie, stăpânire de sine, inițiativă, disciplină, fără dinamismul manifestat de-a lungul tuturor etapelor de rezolvare a problemelor sau a sarcinilor didactice, nu pot fi obținute rezultatele elevilor clasei experimentale. Așadar jocul didactic a determinat o intensă angajare a personalității elevilor, asigurându-le acestora o rapidă și amplă dezvoltare.
Practicând jocul didactic, elevul a executat în același timp anumite sarcini de lucru și ajunge să își controleze activitatea proprie de învățare. Elevul este un agent activ, trăind experiențe care se petrec în întregime în viața lui interioară.
Caracterul mobilizator al jocului didactic a plasat elevii în centrul procesului educativ, mărind potențialul educativ al acestora.
Lecția a rămas procesul de creație prin care am putut să modelez personalități originale, creative. Aici mi-am arătat adevărata măiestrie, tactul pedagogic, începând cu descoperirea și cunoașterea grupului de elevi și continuând cu adaptarea demersului didactic la particularitățile de vârstă ale clasei și ale fiecărui elev în parte. Pentru aceasta a fost necesar să creez o atmosferă permisivă participării afective ale elevilor la procesul învățării, atmosferă care să încurajeze comunicarea, conlucrarea, consultarea, formularea de întrebări de către elevi, care să – i elibereze de o anumită stare tensionată, de teamă chiar .
Valoarea lecțiilor desfășurate la toate disciplinele de învățământ în acest mod a contribuit la însușirea de către elevi a unor concepte, principii și legi fundamentale pe care se pot clădi cunoștințele ulterioare.
Fiind convinsă de valențele formative ale jocului didactic cu conținut matematic, am încercat să pledez pentru necesitatea valorificării maximale a resurselor intelectuale și moral – comportamentale ale acestei forme de activitate la clasele primare.
„ Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator. ”
Christisn Gotthilf Salzmann
DATA:
CLASA: a II-a
ȘCOALA: Școala Gimnazială Boghicea, structura Slobozia
PROPUNĂTOR: Prof. înv. primar, Daniela Cozma
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe
OBIECTUL: Matematică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Adunarea și scăderea numerelor naturale 0 – 100
SUBIECTUL: Exerciții și probleme
TIPUL LECȚIEI: consolidare
OBIECTIVE CADRU / DE REFERINȚĂ: 1.3; 2.5; 2.6; 2.7; 3.1; 4.1; 4.2
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
COGNITIVE
Pe parcursul și la sfârșitul orei, elevii vor fi capabili:
OC1 – să efectueze operații de adunare și scădere în concentrul 0 – 100 cu și fără trecere peste
ordin:
( OBIECTIV DE ACOMODARE )
Nivel minim – recunoașterea operației de adunare în cazul dat;
Nivel mediu – aplicarea algoritmului de calcul la adunare și scădere;
Nivel minimal – verificarea rezultatelor la adunare prin efectuarea probei.
OC2 – să utilizeze limbajul matematic adecvat pentru aflarea termenului necunoscut:
( OBIECTIV DE EXERSARE )
Nivel minim – identificarea necunoscut din exercițiu;
Nivel mediu – stabilirea relației între termenul necunoscut, rezultatul scăderii și termenul
necunoscut;
Nivelul minimal – aplicarea regulii de aflare a termenului necunoscut;
OC3 – să rezolve problemele aplicând cunoștințele, regulile și algoritmii despre adunare:
( OBIECTIV DE DEZVOLTARE )
Nivel minim – alegerea și efectuarea operației aritmetice corespunzătoare raționamentului
construit;
Nivel mediu – formularea judecăților din planul logic;
Nivel minimal – transpunerea rezolvării problemei exprimată în cuvinte, expresii numerice /
scheme simple.
OC4 – să compună probleme după o expresie numerică:
( OBIECTIV DE PERFORMANȚĂ / EVALUARE )
Nivel minim – crearea de probleme cu sprijin concret;
Nivel mediu – crearea de probleme pornind de la exerciții;
Nivel minimal – crearea de probleme pornind de la expresii simbolice.
MOTRICE
La sfârșitul activității elevii vor deveni capabili:
OM1 – să execute corect mișcări ale aparatului verbo – motor în conformitate cu cerințele
disciplinei;
OM2 – să scrie corect și estetic pe caiete, în ritm rapid;
OM3 – să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul lecției.
AFECTIVE
Elevii:
OA1 – vor manifesta interes pentru rezolvarea de exerciții și probleme;
OA2 – vor participa activ la desfășurarea lecției;
OA3 – vor colabora cu învățătorul pentru realizarea obiectivelor propuse.
RESURSE:
BIBLIOGRAFICE
oficiale:
Curriculum Național. Programe școlare pentru învățământul primar, București, 2003;
Adrian Stoica – coordonator, Evaluarea în învățământul primar, Descriptori de performanță, București, 1998;
Victoria Pădureanu, Tudora Pițilă, Cleopatra Mihăilescu, Matematică, manual pentru clasa a II – a, Editura Aramis, București, 2004;
pedagogice:
Sorin Cristea, Pedagogie generală, Managementul educației, E.D.P., București, 1999;
Constantin Cucoș – coordonator, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1998
Elena Joița, Didactica aplicată. Învățământul primar, Editura Gh. Alexandru, Craiova, 1994;
Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară
metodico – didactice::
Ioan Dănilă, Elena Țarălungă, Lecția în evenimente – Ghidul de proiectare didactică, Editura Egal, Bacău, 2003;
Costică Lupu, Metodica predării matematicii, manual pentru clasa a XII – a;
Ioan Neacșu – coordonator – Metodica predării matematicii la clasele I-IV, E.D.P., București, 1996;
Mihaela Neagu, Constantin Petrovici, Aritmetică prin exerciții și probleme – ciclul primar, Editura Gama, Iași, 2000,
Marcela Peneș, Culegere de exerciții și probleme pentru clasele I-II, Editura Ana, 2000
Ileana Sorinela Teodorescu, Fișe de lucru la matematică pentru clasa a II – a, Editura Anco,
Bacău, 2005;
METODOLOGICE
strategie didactică: inductiv – deductivă, algoritmică;
metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația euristică, exercițiul, lucrul manual, problematizarea, analiza și sinteza, observare organizată, jocul de competiție, jocul didactic, munca independentă;
forme de organizare: frontală, pe grupe, individuală;
metode de evaluare: observare curentă, apreciere verbală, chestionare orală, fișe de evaluare, autoevaluare;
mijloace didactice: manual, caiete, instrumente de scris, fișe de evaluare, planșe pentru jocurile didactice, planșa cu aflarea termenului necunoscut.
TEMPORALE
durata lecției: 45 minute;
poziția lecției în modul:
B2 Adunarea numerelor naturale cu și fără trecere peste ordin
B3
B4 Scăderea numerelor naturale cu și fără trecere peste ordin
C E A P D O F E R T
OA1 OM3 OC1 OA3 OA3 OC3 OC4 OC4 OC1 OA2
OC1 OA2 OM3 OM1 OC1 OA2 OA1 OA1 OM3 OM3
OM2 OA1 OM2 OM3 OM1 OM2 OA2
OC2 OC2
OM3
OC1
OA1
OM2
DATA:
CLASA: a II-a
ȘCOALA: Școala Gimnazială Boghicea, structura Slobozia
PROPUNĂTOR: Prof. înv. primar, Daniela Cozma
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe
OBIECTUL: Matematică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Adunarea și scăderea numerelor 0-1000 (cu și fără trecere peste ordin)
SUBIECTUL: Exerciții și probleme
TIPUL: consolidarea cunoștințelor
LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de clasă
DURATA: 45 minute
SCOPUL LECȚIEI: Sistematizarea cunoștințelor și exersarea deprinderilor dobândite de elevi cu privire la algoritmul adunării și scăderii numerelor naturale de la 0 la 1000 cu și fără trecere peste ordin
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
1.3 – să efectueze operații de adunare și scădere cu numere de la 0 la 1000, cu și fără trecere peste ordin;
2.6 – să rezolve probleme care presupun una sau două operații;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
COGNITIVE:
O.C.1 – să cunoască terminologia matematică;
O.C.2 – să rezolve adunări și scăderi în concentrul 0- 1000;
O.C.3 – să determine termenul necunoscut ;
O.C.4 – să găsească corect rezultatul operațiilor în lanț;
O.C.5 – să descopere semnul dintre numere pentru a avea rezultatul cerut;
O.C.6 – să rezolve probleme cu una și două operații;
O.C.7 – să rezolve cu rapiditate execiții de calcul oral;
AFECTIV-ATITUDINALE:
O.A.1 – să participe cu interes la activitățile propuse;
O.A.2 – să manifeste interes și plăcere pentru calcule și de asemenea, pentru așezarea corectă în pagină a operațiilor din exerciții și probleme
O.A.3 – să participe cu plăcere la lecție și la munca în echipă, să-și asume diferite roluri în cadrul grupului.
PSIHOMOTORII:
O.P.1-să adopte o poziție corectă și comodă a corpului pentru scris;
O.P.2-să mânuiască corect instrumentul de scris.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ȘI PROCEDEE: observația, conversația, exercițiul, calculul mintal, munca independentă, învățarea prin descoperire, jocul didactic, problematizarea
MIJLOACE DIDACTICE: manual, caiet, culegere, fișe;
FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală, echipe, joc didactic.
EVALUARE:
-observarea sistematică;
-evaluare;
-autoevaluarea;
-aprecieri verbale;
BIBLIOGRAFIE:
Ministerul Educației și Cercetării, Programa Școlară – clasele I și a II-a, Editura „Didactica Press”, București, 2004;
Simionica Elena, Caraiman Florica, Matematica … prin joc, Editura Polirom, Iași, 1998.
Ștefan Pacearcă și Mariana Mogoș – Matematica clasa a II-a, Ed. Aramis, 2004,
Metodica predării matematicii
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
FIȘĂ DE EVALUARE
1. Urmează traseele și calculează:
+ 321 – 172 + 98 +595
+23 – 91 +40 +111
2. Calculează și grupează termenii adunării și scăderii pentru a obține de fiecare dată rezultatul corespunzător:
FIȘĂ DE EVALUARE SUMATIVĂ
NUMERELE 0 – 1000
1.Comparați perechile de numere :
375 356 480 256
236 674 640 679
489 784 673 663
2. Ordonați următoarele numere :
Crescător : 346 , 836 , 433 , 837 , 936 , 196 .
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
Descrescător : 875 , 449 , 349 , 756 , 538 , 365 .
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
3. Înconjoară cu verde rezultatele pare și cu albastru cele impare :
253 + 395 = 935 – 237 =
372 + 185 = 638 – 493 =
384 + 367 = 458 – 247 =
932 – 393 = 690 – 493 =
4. Dacă aș avea 12 , aș mai prinde 29 , ar scăpa din gheruțele mele 16 , dar aș mai înhăța 37 .
Câți aș avea pentru cină ?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
5. La un magazin s-au vândut în prima zi 234 jucării de pluș , a doua zi cu 149
mai multe jucării .
Câte jucării de pluș s-au vândut în cele două zile la magazin ?
Rezolvare
…………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………
R : …………….
Aflați-l pe „ a” :
a + 274 = 748 a – 287 = 484 838 – a = 584
a = a= a =
a= a= a=
………………………. …………………….. ……………………
Compuneți o problemă folosind exercițiul :
296 + 306 =
……………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Rezolvare
…………………………………………………………………………………………….
R : ……………
FIȘĂ DE EVALUARE
Ajută-l pe pitic să ajungă mai repede
ZĂPADA și la frații lui
1. Calculați:
73-21= 34+62= 64 -5=
18+30= 36 -28= 52+27=
2.Află numărul necunoscut:
a) 36+a=75; b) c -49=16; c ) a+25>29
3. Comparați rezultatele ( < ; > ; = )
a) 43+34 O 34+43 b ) 71+22 O 22+17 c ) 12+37+9 O 48+28
4 . La suma numerelor 53 și 18 adaugă diferența numerelor 39 și 21 .
5. Din diferența numerelor 98 și 9 ia dublul lui 10 adunat cu 35 .
6. La o florărie au fost 65 de trandafiri și 34 de garoafe . S – au vândut 36 de trandafiri și 28 de garoafe .
Câte flori au rămas la florărie ?
.
FIȘĂ DE RECUPERARE
Unitatea de învățare: Operații cu numere naturale
Elemente de conținut: Scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 cu și fără trecere peste ordin
1. Calculează și verifică:
627 – 106 – 415 –
8 97 168
2. Află numărul cu 189 mai mare decât diferența numerelor 345 și 164.
3. Câte mere au fost în coș dacă după ce bunica a pus 25, sunt 110?
Descriptori de performanță:
FIȘĂ DE DEZVOLTARE
Unitatea de învățare: Operații cu numere naturale
Elemente de conținut: Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 cu și fără trecere peste ordin
1. Alege câte două dintre numerele 576, 287, 118, 102 pentru a efectua:
o adunare și o scădere fără trecere peste ordin;
o adunare și o scădere cu trecere peste ordin;
o adunare și o scădere cu trecere peste ordinul zecilor și al unităților.
2. Află valoarea necunoscută:
900 – 355 – x =107 + 26; 342 – ( x – 8 ) = 186;
3. Paul are 690 de cărți, iar Sorin are mai puține. Dacă Sorin ar avea încă 235 de cărți, el ar avea cu 153 de cărți mai multe decât Paul. Câte cărți are Sorin?
Descriptori de performanță:
FIȘĂ DE LUCRU
Unitatea de învățare: Operații cu numere naturale
Elemente de conținut: Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 cu și fără trecere peste ordin
1. Verifică relațiile:
846 – 264 + 100 > 487
681 – (240 – 116) < 557
(458 – 282) – 97 = 458 – ( 283 – 94)
2. Completează termenii necunoscuți:
3. Diferența numerelor 420 și 390 micșorată cu 19, măriți-o cu 109.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Descriptori de performanță:
JOC : ,, AJUTAȚI-L PE IEPURILĂ”
* Rezolvând corect îl ajutați pe Urechilă să scape de aprigul său dușman – lupul.
FIȘA DE EVALUARE
1)Calculați:
40+ 71+ 42+ 1+ 50- 86- 77- 34-
20 6 53 95 30 _2_ 24 4
27+ 2= 68+11= 35-24= 88-56=
6+53= 95-71= 44+54= 76-63=
Ajutați albinele să găsească stupul potrivit:
Rezolvați exercițiile,urmărind cerințele din tabel:
Rezolvați exercițiile, urmărind cerințele din tabel:
Din suma numerelor 35 si 22 scade numărul 46.
La diferența numerelor 86 si 43 adaugă suma numerelor 11 si 24.
Află suma , apoi diferența numerelor 54 și 31. Cu cât este mai mare suma decât diferența?
Radu are o colecție de 43 de bile, iar Nelu are o colecție de 25 de bile.
Câte bile au cei doi băieți împreună?
La un magazin s-au adus 37 de pâini, cozonaci cu 16 mai puțini, iar restul până la 89 s-au adus cornuri.
Câți cozonaci s-au adus ?
Câte pâini și cozonaci s-au adus?
Câte cornuri s-au adus la magazin ?
10) Compuneți o problemă care să se rezolve prin exercițiul : 32+47-56=
FIȘĂ – JOC DE ATENȚIE
1.Câte obiecte descoperiți în desen?
Fișă de lucru
GEOMETRIE, GEOMETRIE…
SĂ NE JUCĂM…….
Câte figuri geometrice a folosit Mate în desenele următoare?
Triunghiuri: triunghiuri: triunghiuri:
Cercuri: cercuri: cercuri:
Pătrate: pătrate: pătrate:
Dreptunghiuri: dreptunghiuri: dreptunghiuri:
Colorează figurile care nu sunt pătrate:
Trasează conturul liniilor frânte închise cu roșu, iar al liniilor frânte deschise cu verde.
Ajutați-l pe Mate să realizeze desenul pe care îl sugerează versurile:
Când desenez o casă
Fac un pătrat mai mare,
Latură cam de are.
Ferestrele sunt ochii,
Dreptunghiuri către soare.
Și dacă urci pieptiș,
Dai de acoperiș:
E un dreptunghi ce are
Un vârf proptit în soare.
Mai are casa, dar
Și-un coș dreptunghiular
Pe care iese fum.
Copacii pare-mi-se
Coroane desenează
Din linii curbe-nchise,
Doar gardul pe-ndelete,
Își scrie mândru forma
Cu linii frânte, drepte.
E-n jur, precum se știe,
ATÂTA GEOMETRIE…
Completează fiecare turn cu câte un corp geometric, respectând regula.
DATA:
CLASA: a II-a
ȘCOALA: Școala Gimnazială Boghicea, structura Slobozia
PROPUNĂTOR: Prof. înv. primar, Daniela Cozma
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe
OBIECTUL: Matematică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Adunarea și scăderea numerelor naturale 0 – 100
SUBIECTUL: Exerciții și probleme
TIPUL LECȚIEI: consolidare
OBIECTIVE CADRU / DE REFERINȚĂ: 1.3; 2.5; 2.6; 2.7; 3.1; 4.1; 4.2
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
COGNITIVE
Pe parcursul și la sfârșitul orei, elevii vor fi capabili:
OC1 – să efectueze operații de adunare și scădere în concentrul 0 – 100 cu și fără trecere peste
ordin:
( OBIECTIV DE ACOMODARE )
Nivel minim – recunoașterea operației de adunare în cazul dat;
Nivel mediu – aplicarea algoritmului de calcul la adunare și scădere;
Nivel minimal – verificarea rezultatelor la adunare prin efectuarea probei.
OC2 – să utilizeze limbajul matematic adecvat pentru aflarea termenului necunoscut:
( OBIECTIV DE EXERSARE )
Nivel minim – identificarea necunoscut din exercițiu;
Nivel mediu – stabilirea relației între termenul necunoscut, rezultatul scăderii și termenul
necunoscut;
Nivelul minimal – aplicarea regulii de aflare a termenului necunoscut;
OC3 – să rezolve problemele aplicând cunoștințele, regulile și algoritmii despre adunare:
( OBIECTIV DE DEZVOLTARE )
Nivel minim – alegerea și efectuarea operației aritmetice corespunzătoare raționamentului
construit;
Nivel mediu – formularea judecăților din planul logic;
Nivel minimal – transpunerea rezolvării problemei exprimată în cuvinte, expresii numerice /
scheme simple.
OC4 – să compună probleme după o expresie numerică:
( OBIECTIV DE PERFORMANȚĂ / EVALUARE )
Nivel minim – crearea de probleme cu sprijin concret;
Nivel mediu – crearea de probleme pornind de la exerciții;
Nivel minimal – crearea de probleme pornind de la expresii simbolice.
MOTRICE
La sfârșitul activității elevii vor deveni capabili:
OM1 – să execute corect mișcări ale aparatului verbo – motor în conformitate cu cerințele
disciplinei;
OM2 – să scrie corect și estetic pe caiete, în ritm rapid;
OM3 – să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul lecției.
AFECTIVE
Elevii:
OA1 – vor manifesta interes pentru rezolvarea de exerciții și probleme;
OA2 – vor participa activ la desfășurarea lecției;
OA3 – vor colabora cu învățătorul pentru realizarea obiectivelor propuse.
RESURSE:
BIBLIOGRAFICE
oficiale:
Curriculum Național. Programe școlare pentru învățământul primar, București, 2003;
Adrian Stoica – coordonator, Evaluarea în învățământul primar, Descriptori de performanță, București, 1998;
Victoria Pădureanu, Tudora Pițilă, Cleopatra Mihăilescu, Matematică, manual pentru clasa a II – a, Editura Aramis, București, 2004;
pedagogice:
Sorin Cristea, Pedagogie generală, Managementul educației, E.D.P., București, 1999;
Constantin Cucoș – coordonator, Psihopedagogie pentru examenul de definitivat și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1998
Elena Joița, Didactica aplicată. Învățământul primar, Editura Gh. Alexandru, Craiova, 1994;
Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară
metodico – didactice::
Ioan Dănilă, Elena Țarălungă, Lecția în evenimente – Ghidul de proiectare didactică, Editura Egal, Bacău, 2003;
Costică Lupu, Metodica predării matematicii, manual pentru clasa a XII – a;
Ioan Neacșu – coordonator – Metodica predării matematicii la clasele I-IV, E.D.P., București, 1996;
Mihaela Neagu, Constantin Petrovici, Aritmetică prin exerciții și probleme – ciclul primar, Editura Gama, Iași, 2000,
Marcela Peneș, Culegere de exerciții și probleme pentru clasele I-II, Editura Ana, 2000
Ileana Sorinela Teodorescu, Fișe de lucru la matematică pentru clasa a II – a, Editura Anco,
Bacău, 2005;
METODOLOGICE
strategie didactică: inductiv – deductivă, algoritmică;
metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația euristică, exercițiul, lucrul manual, problematizarea, analiza și sinteza, observare organizată, jocul de competiție, jocul didactic, munca independentă;
forme de organizare: frontală, pe grupe, individuală;
metode de evaluare: observare curentă, apreciere verbală, chestionare orală, fișe de evaluare, autoevaluare;
mijloace didactice: manual, caiete, instrumente de scris, fișe de evaluare, planșe pentru jocurile didactice, planșa cu aflarea termenului necunoscut.
TEMPORALE
durata lecției: 45 minute;
poziția lecției în modul:
B2 Adunarea numerelor naturale cu și fără trecere peste ordin
B3
B4 Scăderea numerelor naturale cu și fără trecere peste ordin
C E A P D O F E R T
OA1 OM3 OC1 OA3 OA3 OC3 OC4 OC4 OC1 OA2
OC1 OA2 OM3 OM1 OC1 OA2 OA1 OA1 OM3 OM3
OM2 OA1 OM2 OM3 OM1 OM2 OA2
OC2 OC2
OM3
OC1
OA1
OM2
DATA:
CLASA: a II-a
ȘCOALA: Școala Gimnazială Boghicea, structura Slobozia
PROPUNĂTOR: Prof. înv. primar, Daniela Cozma
ARIA CURRICULARĂ: Matematică și științe
OBIECTUL: Matematică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Adunarea și scăderea numerelor 0-1000 (cu și fără trecere peste ordin)
SUBIECTUL: Exerciții și probleme
TIPUL: consolidarea cunoștințelor
LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de clasă
DURATA: 45 minute
SCOPUL LECȚIEI: Sistematizarea cunoștințelor și exersarea deprinderilor dobândite de elevi cu privire la algoritmul adunării și scăderii numerelor naturale de la 0 la 1000 cu și fără trecere peste ordin
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
1.3 – să efectueze operații de adunare și scădere cu numere de la 0 la 1000, cu și fără trecere peste ordin;
2.6 – să rezolve probleme care presupun una sau două operații;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
COGNITIVE:
O.C.1 – să cunoască terminologia matematică;
O.C.2 – să rezolve adunări și scăderi în concentrul 0- 1000;
O.C.3 – să determine termenul necunoscut ;
O.C.4 – să găsească corect rezultatul operațiilor în lanț;
O.C.5 – să descopere semnul dintre numere pentru a avea rezultatul cerut;
O.C.6 – să rezolve probleme cu una și două operații;
O.C.7 – să rezolve cu rapiditate execiții de calcul oral;
AFECTIV-ATITUDINALE:
O.A.1 – să participe cu interes la activitățile propuse;
O.A.2 – să manifeste interes și plăcere pentru calcule și de asemenea, pentru așezarea corectă în pagină a operațiilor din exerciții și probleme
O.A.3 – să participe cu plăcere la lecție și la munca în echipă, să-și asume diferite roluri în cadrul grupului.
PSIHOMOTORII:
O.P.1-să adopte o poziție corectă și comodă a corpului pentru scris;
O.P.2-să mânuiască corect instrumentul de scris.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ȘI PROCEDEE: observația, conversația, exercițiul, calculul mintal, munca independentă, învățarea prin descoperire, jocul didactic, problematizarea
MIJLOACE DIDACTICE: manual, caiet, culegere, fișe;
FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală, echipe, joc didactic.
EVALUARE:
-observarea sistematică;
-evaluare;
-autoevaluarea;
-aprecieri verbale;
BIBLIOGRAFIE:
Ministerul Educației și Cercetării, Programa Școlară – clasele I și a II-a, Editura „Didactica Press”, București, 2004;
Simionica Elena, Caraiman Florica, Matematica … prin joc, Editura Polirom, Iași, 1998.
Ștefan Pacearcă și Mariana Mogoș – Matematica clasa a II-a, Ed. Aramis, 2004,
Metodica predării matematicii
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
FIȘĂ DE EVALUARE
1. Urmează traseele și calculează:
+ 321 – 172 + 98 +595
+23 – 91 +40 +111
2. Calculează și grupează termenii adunării și scăderii pentru a obține de fiecare dată rezultatul corespunzător:
FIȘĂ DE EVALUARE SUMATIVĂ
NUMERELE 0 – 1000
1.Comparați perechile de numere :
375 356 480 256
236 674 640 679
489 784 673 663
2. Ordonați următoarele numere :
Crescător : 346 , 836 , 433 , 837 , 936 , 196 .
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
Descrescător : 875 , 449 , 349 , 756 , 538 , 365 .
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
3. Înconjoară cu verde rezultatele pare și cu albastru cele impare :
253 + 395 = 935 – 237 =
372 + 185 = 638 – 493 =
384 + 367 = 458 – 247 =
932 – 393 = 690 – 493 =
4. Dacă aș avea 12 , aș mai prinde 29 , ar scăpa din gheruțele mele 16 , dar aș mai înhăța 37 .
Câți aș avea pentru cină ?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
5. La un magazin s-au vândut în prima zi 234 jucării de pluș , a doua zi cu 149
mai multe jucării .
Câte jucării de pluș s-au vândut în cele două zile la magazin ?
Rezolvare
…………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………
R : …………….
Aflați-l pe „ a” :
a + 274 = 748 a – 287 = 484 838 – a = 584
a = a= a =
a= a= a=
………………………. …………………….. ……………………
Compuneți o problemă folosind exercițiul :
296 + 306 =
……………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Rezolvare
…………………………………………………………………………………………….
R : ……………
FIȘĂ DE EVALUARE
Ajută-l pe pitic să ajungă mai repede
ZĂPADA și la frații lui
1. Calculați:
73-21= 34+62= 64 -5=
18+30= 36 -28= 52+27=
2.Află numărul necunoscut:
a) 36+a=75; b) c -49=16; c ) a+25>29
3. Comparați rezultatele ( < ; > ; = )
a) 43+34 O 34+43 b ) 71+22 O 22+17 c ) 12+37+9 O 48+28
4 . La suma numerelor 53 și 18 adaugă diferența numerelor 39 și 21 .
5. Din diferența numerelor 98 și 9 ia dublul lui 10 adunat cu 35 .
6. La o florărie au fost 65 de trandafiri și 34 de garoafe . S – au vândut 36 de trandafiri și 28 de garoafe .
Câte flori au rămas la florărie ?
.
FIȘĂ DE RECUPERARE
Unitatea de învățare: Operații cu numere naturale
Elemente de conținut: Scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 cu și fără trecere peste ordin
1. Calculează și verifică:
627 – 106 – 415 –
8 97 168
2. Află numărul cu 189 mai mare decât diferența numerelor 345 și 164.
3. Câte mere au fost în coș dacă după ce bunica a pus 25, sunt 110?
Descriptori de performanță:
FIȘĂ DE DEZVOLTARE
Unitatea de învățare: Operații cu numere naturale
Elemente de conținut: Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 cu și fără trecere peste ordin
1. Alege câte două dintre numerele 576, 287, 118, 102 pentru a efectua:
o adunare și o scădere fără trecere peste ordin;
o adunare și o scădere cu trecere peste ordin;
o adunare și o scădere cu trecere peste ordinul zecilor și al unităților.
2. Află valoarea necunoscută:
900 – 355 – x =107 + 26; 342 – ( x – 8 ) = 186;
3. Paul are 690 de cărți, iar Sorin are mai puține. Dacă Sorin ar avea încă 235 de cărți, el ar avea cu 153 de cărți mai multe decât Paul. Câte cărți are Sorin?
Descriptori de performanță:
FIȘĂ DE LUCRU
Unitatea de învățare: Operații cu numere naturale
Elemente de conținut: Adunarea și scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 cu și fără trecere peste ordin
1. Verifică relațiile:
846 – 264 + 100 > 487
681 – (240 – 116) < 557
(458 – 282) – 97 = 458 – ( 283 – 94)
2. Completează termenii necunoscuți:
3. Diferența numerelor 420 și 390 micșorată cu 19, măriți-o cu 109.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Descriptori de performanță:
JOC : ,, AJUTAȚI-L PE IEPURILĂ”
* Rezolvând corect îl ajutați pe Urechilă să scape de aprigul său dușman – lupul.
FIȘA DE EVALUARE
1)Calculați:
40+ 71+ 42+ 1+ 50- 86- 77- 34-
20 6 53 95 30 _2_ 24 4
27+ 2= 68+11= 35-24= 88-56=
6+53= 95-71= 44+54= 76-63=
Ajutați albinele să găsească stupul potrivit:
Rezolvați exercițiile,urmărind cerințele din tabel:
Rezolvați exercițiile, urmărind cerințele din tabel:
Din suma numerelor 35 si 22 scade numărul 46.
La diferența numerelor 86 si 43 adaugă suma numerelor 11 si 24.
Află suma , apoi diferența numerelor 54 și 31. Cu cât este mai mare suma decât diferența?
Radu are o colecție de 43 de bile, iar Nelu are o colecție de 25 de bile.
Câte bile au cei doi băieți împreună?
La un magazin s-au adus 37 de pâini, cozonaci cu 16 mai puțini, iar restul până la 89 s-au adus cornuri.
Câți cozonaci s-au adus ?
Câte pâini și cozonaci s-au adus?
Câte cornuri s-au adus la magazin ?
10) Compuneți o problemă care să se rezolve prin exercițiul : 32+47-56=
FIȘĂ – JOC DE ATENȚIE
1.Câte obiecte descoperiți în desen?
Fișă de lucru
GEOMETRIE, GEOMETRIE…
SĂ NE JUCĂM…….
Câte figuri geometrice a folosit Mate în desenele următoare?
Triunghiuri: triunghiuri: triunghiuri:
Cercuri: cercuri: cercuri:
Pătrate: pătrate: pătrate:
Dreptunghiuri: dreptunghiuri: dreptunghiuri:
Colorează figurile care nu sunt pătrate:
Trasează conturul liniilor frânte închise cu roșu, iar al liniilor frânte deschise cu verde.
Ajutați-l pe Mate să realizeze desenul pe care îl sugerează versurile:
Când desenez o casă
Fac un pătrat mai mare,
Latură cam de are.
Ferestrele sunt ochii,
Dreptunghiuri către soare.
Și dacă urci pieptiș,
Dai de acoperiș:
E un dreptunghi ce are
Un vârf proptit în soare.
Mai are casa, dar
Și-un coș dreptunghiular
Pe care iese fum.
Copacii pare-mi-se
Coroane desenează
Din linii curbe-nchise,
Doar gardul pe-ndelete,
Își scrie mândru forma
Cu linii frânte, drepte.
E-n jur, precum se știe,
ATÂTA GEOMETRIE…
Completează fiecare turn cu câte un corp geometric, respectând regula.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valente Formative ale Jocului Didactic la Disciplina Matematica (ID: 160966)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.