Utilizarea Metodelor Didactice Interactive

Prin metoda de învățământ se înțelege un anumit mod de organizare sau raționalizare a unei acțiuni determinate de predare și învățare. Metoda de învățământ precizează în ce fel, cum anume trebuie să acționeze profesorul împreună cu elevii săi pentru a realiza obiectivele propuse la un nivel de performanță (cel mai înalt). Metoda se definește ca drum sau cale de urmat în activitatea comună a educatorului și educaților, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru informarea și formarea educaților. De altfel, termenul de metodă provine de la grecescul ,,methodos”, alcătuit din ,,odos”(cale) și ,,metha’’(spre).

Metoda activă este acțiunea pedagogică ,,prin care se permite copilului satisfacerea trebuințelor sale de activitate, de cercetare, de creativitate, de comparare și de înțelegere a cunoștințelor prin el însuși sau în colaborare cu alți copii, în loc să primească de-a gata de la profesor sau din manualul școlar.”

Metodele interactive se deosebesc de metodele tradiționale prin următoarele aspecte:

elevul depune efort personal;

elevul participă la explicațiile profesorului;

elevul beneficiază de autonomie, fiind motivat și încurajat să aibă inițiativă și să fie creativ;

învățarea se face prin înțelegerea fenomenelor, nu doar prin simpla cunoaștere;

elevii preiau controlul asupra propriei învățări.

Scopul aplicării metodelor interactive: efectele pozitive

Prin aplicarea metodelor interactive se urmărește:

activitatea didactică să se transfere de la profesor la elev, acesta din urmă creând și dezvoltând cunoștințe;

activitățile de tip formativ să aibă o pondere mai mare decât cele de tip informativ;

învățarea să reprezinte un mijloc de dezvoltare;

relațiile între elevii din același grup și relațiile între elevi și profesor se stabilesc prin comunicare, stimă și încredere;

Gruparea și sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea activității propuse arată că:

elevii se implică mai mult în învățare decât în abordările frontale sau individuale;

elevii își manifestă dorința de a împărtăși celorlalți ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înțelegerii;

elevii acced la înțelegerea profundă atunci când au oportunități de a explica și chiar preda celorlalți colegi ceea ce au învățat.

Efectele pozitive ale învățării prin descoperire sunt următoarele:

creșterea potențialului intelectual;

motivarea intrinsecă;

memorarea mai bună;

învățarea metodelor generale ale descoperirii;

Caracteristicile metodelor interactive sunt:

activitatea subiecților – elevii sunt implicați cu toată personalitatea lor în activitățile pe care le desfășoară;

motivarea elevilor – aceștia vor dori să realizeze activitatea propusă și vor dobândi cunoștințe cu plăcere;

participarea la grup – activitățile se realizează prin cooperare, membrii grupului însușindu-și norme de conduită în cadrul grupului;

rolul profesorului este de îndrumător;

controlul devine o autoevaluare a performanțelor individuale sau colective.

Clasificarea metodelor interactive

Strategii bazate pe studiul individual:

Strategii bazate pe cooperare:

Tehnici de organizare grafică a informațiilor:

Strategii bazate pe jocuri:

Prezentarea unor metode interactive

Graffiti

Obiective posibile

Această metodă poate fi folosită în scopul analizei unui subiect / capitol deja învățat. Astfel, GRAFFITI are rolul unei recapitulări interactive; ea poate fi aplicată și în situația în care profesorul dorește să afle preferințele elevilor sau tipurile de dificultăți pe care le întâmpină în exprimare, lectură, ortografie etc.

Exemplificare: folosirea metodei în recapitulare

Se oferă elevilor coli de hârtie cu întrebările:

Care sunt problemele pe care le-am studiat?

Care este scopul pentru care le-am studiat?

Ce legătură există între acest capitol și capitolele anterioare?

Toți elevii se mișcă liber prin sală, se opresc în fața fiecărei coli, citesc ce au scris deja colegii și mai adaugă o nouă idee sau le completează pe cele scrise deja;

Colile completate de către elevi vor reprezenta punctul de plecare al discuțiilor asupra problematicii capitolului.

Discuție informală în trei pași

Obiective posibile

Activitatea poate fi realizată ca simplu exercițiu de exprimare orală, poate fi gândită ca exercițiu de portretizare, dar și ca modalitate de reflecție asupra comunicării. Discuția informală poate avea drept țintă și prezentarea unor persoane/personaje.

Exemplificare: autoportretul

Elevii se grupează / sunt grupați câte doi; fiecare elev urmează să se prezinte partenerului folosind un obiect personal. Acel obiect urmează să fie descris și alegerea sa să fie justificată; profesorul poate să participe la activitate în pereche cu un elev sau poate să ofere un model de prezentare.

După prezentările din cadrul fiecărei perechi, cei doi se unesc cu un alt grup de doi. În continuare, cei care au format o pereche se prezintă unul pe altul și își exprimă opinia în legătură cu obiectul ales de coleg și despre modul în care acesta îl definește.

După realizarea prezentărilor, fiecare elev primește o coală pe care își va scrie numele. Această foaie va trece pe la toți membrii grupului; fiecare dintre ei va nota, pe foaie, o trăsătură pozitivă a colegului respectiv. Colile vor ajunge, în final, la „proprietar” și vor reprezenta o posibilă oglindă a imaginii fiecăruia în ochii colegilor.

Concluzii

Cadrul didactic este cel care va decide ce și cât din activitatea didactică va fi organizat folosind metode clasice și cât anume va putea introduce modernitatea, astfel încât să se utilizeze doar valențele pozitive ale acesteia.

Avantajele metodelor de lucru în echipă, spre deosebire de cele clasice, sunt importante:

creează comportamente care implică participarea numeroasă a elevilor;

facilitează fiecărui elev învățarea în ritm propriu, eliminând factorii de stres;

stimulează cooperarea dintre colegi, nu competiția de dragul competiției;

sunt atractive și foarte apreciate de toți copiii;

pot fi abordate având în vedere stilurile de învățare ale elevilor.

Dezavantajele folosirii acestor metode există și trebuie remarcate:

sunt mari consumatoare de timp și, deci, nu pot fi folosite la fiecare oră;

sunt mult mai obositoare, atât pentru profesori, cât și pentru elevi, spre deosebire de metodele clasice, care uneori pot fi considerate chiar relaxante;

cer, din partea profesorului, eforturi de proiectare și costuri mai mari;

lucrul în echipe poate întârzia observarea, de către profesor, a dificultăților de învățare ale unor elevi.

În concluzie, ținând cont de toate aceste avantaje și dezavantaje, trebuie să încercăm să păstrăm un echilibru în utilizarea metodelor moderne și tradiționale.

Bibliografie

Cucoș, C. (coordonator), Balan, B., Boncu, S., Cosmovici, A., Cozma, T., Crețu, C., Dafinoiu, I., Iacob, L., Moise, C., Momanu, M., Neculau, A., Rudică, T. – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ed. Polirom, Iași, 1998.

Hussar, E. (coordonator), Aprodu, D. (coordonator), Dandu, L., Berza, M., Ciuchi, M., Crăciunescu, M., Sibișteanu, L. L. – Școala incluzivă – Școală europeană, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2007.