Transmiterea Creativitatii Si A Inteligentei Emotionale DE LA Parinti LA Copii. Stiluri Educative Parentale
TRANSMITEREA CREATIVITĂȚII ȘI A INTELIGENȚEI EMOȚIONALE DE LA PĂRINȚI LA COPII. STILURI EDUCATIVE PARENTALE.
CUPRINS
Lista tabelelor si figurilor
Introducere
Capitolul I Cadrul teoretic
Copilaria. Stadii de dezvoltare ale copilarie. Perioada micii scolaritati
Despre copilarie si copil
Factorii devenirii umane
Stadiile copilariei
Perioada scolara mica.
Stiluri educative parentale si efectele lor asupra dezvoltarii copiilor
Familia. Definire. Rol. Functii
Educatia in familie
Stiluri educative parentale
Ce înseamnă să fii părinte?
Compententa parentala
Stiluri educative parentale
Efectele stilurilor parentale asupra dezvoltării copiilor
Inteligenta emotionala
Ce este emoția?
Emotia in neuropsihologie
Conceptul de „inteligenta emotionala”. Originile sale
Capacitati incluse in cadrul inteligentei emotionale:
Profilul psihologic al persoanei cu EQ ridicat
Relatia dintre coeficientul de inteligenta IQ si coeficientul de inteligenta emotionala EQ
Directii ale educarii inteligentei emotionale la copii
Dezvoltarea emotionala – abilitatea a parintilor
Creativitatea
Definitia creativitatii
Niveluri de creativitate
Produsul creativ
Procesul de creatie
Personalitatea creatoare
Caracteristici ale persoanelor creative
Factori care stimuleaza sau inhiba creatia copiilor si a adultilor
Dezvoltarea creativitatii la copii
Capitolul II Obiectivele si ipotezele cercetării
Capitolul III Metodologia cercetarii
3.1. Descrierea loturilor investigate
3.2.Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor
3.3. Variabile
3.4. Design
Capitolul IV Prezentarea rezultatelor si interpretarea lor
Capitolul V Concluzii
Bibliografie
Anexe
Rezumat
Lucrarea abordează un studiu corelațional între inteligența emoțională și creativitatea copiilor moștenită și educată de către părinții lor. Întrebările la care încearcă să răspundă partea de cercetare a lucrării sunt:
– inteligența emoțională și creativitatea se transmit ereditar și prin educație, de la părinți la copiii lor?
– părinții inteligenți emoțional au copii inteligenți emoțional?
– părinții cu un nivel înalt al creativității educă copiii creativi?
– Există diferențe de nivel, între mame și tați privind inteligența emoțională și creativitatea și de la care dintre ei se moștenește mai mult de către copii?
Capitolul I
INTRODUCERE
Prezentarea temei
Lucrarea de față abordeaza in principal copilul de varsta scolara si este o sinteza a temei creativitatii si inteligentei emotionale, a legaturii cu stilul parental adoptat de parinti fata de copil precum și rezultatele unei cercetări personale, prin care mi-am propus sa investighez in ce masura creativitatea si inteligenta emotionala se transmite de la parinti la copii, pe de o parte, iar pe de alta parte daca acestea sunt mai degraba dezvoltate in timpul copilariei prin modul in care parintii relationeaza cu copiii reflectandu-se prin stilul parental adoptat.
Relatia dintre parinte si copil este esenta sufletului si creeaza acea stare de implinire, desavarsire, speranta, fericire, sacrificiu si dragoste.
Motivarea abordarii subiectului
Am abordat aceasta tema intrucat sunt parinte iar acest rol social este cel mai important pentru mine si imi creează o atitudine incarcata de emotie. Iar ca parinte imi doresc sa ofer copiilor mei un mediu suportiv intr-o lume care se schimba rapid, in care viitorul este impredictibil, si in care persoanele ce vor reusi cu adevarat vor fi cele care vor sti ce e empatia, vor sti sa dea valoare si semnificatie lucrurilor, vor fi ganditori si buni consilieri, vor gandi divergent si creativ pentru a rezolva situatiile dificile din viata. Bineinteles ca pentru a fi creativ si empatic nu e suficient sa ai doar mediul potrivit ci e nevoie de abilitati intelectuale practice, sintetice si analitice, de anumite trasaturi de personalitate, de acces la informatii, de motivatie intrinseca si un anumit tip de gandire .
Studiul prezinta interes in special pentru parinti, pentru a intelege ca exista anumite insusiri psihice mostenite, reprezentand un dat, insa cele mai multe abilitati se pot invata si dezvolta iar educatia, in cadrul careia joaca un rol important parintii, poate sa transforme un copil intr-unul empatic, creativ, deschis spre nou.
Consider ca e important pentru noi, parintii, sa intelegem curiozitatea copiilor si imaginatia lor bogata, si sa fim fini observatori ai creativitatii acestora si sa focalizam atentia si activitatile lor inspre discipline mai putin aride. Educatia actuala din scoli este inca rigida si se omit ori ignora acele competente care sunt necesare acestei societati si anume imaginatie, inteligenta emotionala si creativitate, relationare cu diferite natii si capacitatea personei de a-si pastra identitatea culturala.
Scopul si obiectivele lucrarii
In vederea realizarii partii practice a lucrarii am fost evaluat un lot de 30 de copii scolari aflati in clasa I, in varsta de 7-9 ani si 30 de adulti- cate unul dintre parintii acestora, prin aplicarea unui test inteligenta emotionala si de creativitate, iar pentru a surprinde modul in care isi educa acestia copiii, parintilor am aplicat si un test pentru determinarea stilului parental.
Datele obținute au confirmat/infirmat o/unele/toate ipotezele generale de la care am pornit, indicând faptul că ……. Deși nu am obținut o diferență semnificativă între ………….., comparațiile detaliate au relevat o serie de diferențe între……………………
Prezentarea structurii lucrării
Lucrarea este organizată în X capitol si subcapitole, dintre care primele Z abordează o serie de probleme teoretice, legate de: copilarie, stiluri parentale, creativitate si inteligenta emotională. În cea de-a doua parte a lucrării, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia utilizată, precum și rezultatele unei cercetări, prin care am comparat copilul cu unul dintre parinti, in aspecte ce privesc creativitatea si inteligenta emotionala…………
Capitolul II
CADRUL TEORETIC
2.1. COPILARIA. STADII DE DEZVOLTARE ALE COPILARIE. PERIOADA MICII SCOLARITATI
2.1.1 Despre copilarie si copil
Ce este copilaria? Aceasta intrebare poate sa para pe cat de evidenta pe atat de dificil de raspuns intrucat nu o putem defini in termeni impersonali, modul in care o descriem exprima inevitabil ceva din noi insine. Mi-am intrebat fiica cum ar descrie copilaria si mi-a raspuns : ”Este un vis ”. Pentru altii insa, copilaria poate evoca amintiri si experiente neplacute. Asadar viziunea asupra copilariei este construita de catre fiecare dintre noi, in lumina propriilor trairi si o interpretam raportat la lumea care ne inconjoara.
O definitie din dictionar ne spune ca copilaria este ”Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul cât cineva este copil” (http://dexonline.ro/definitie/copil%C4%83rie)
”Copilaria este o perioada de realizare a unui echilibru intre doua mecanisme strand legate intre ele : asimilarea si acomodarea. Caracteristica principala a copilariei este de a crea un echilibru printr-o serie de exercitii si conduite structurate intr-o activitate continua.” (Popa, 2014, Psihologia educatiei, suport de curs pag.5). Datorita complexitatii mediului fizic si socio-cultural la care trebuie sa se adapteze omul, aceasta este considerata fiinta cu cea mai lunga copilarie.
Conceptiile despre copilarie au variat in diferitele perioade istorice si culturi, deci a raspunde la intrebarea ” Ce este un copil ” nu va putea fi dat cu caracter general, intrucat ”depinde de natura societatii, de credintele si de obiceiurile pe baza carora este crescut acel copil.”(Schaffer, 2010). Din perspectiva istorica, in trecut imaginea copilului era aceea a unui ”adult in miniatura” si era caracterizat prin comparatie adica mai degraba prin ceea ce nu are fata de un adult, fara nevoi diferite sau caracteristici proprii. Varsta cronologica nu avea importanta asa cum are acum. In Roma antica, copiii erau proprietatea tatalui care putea hotari asupra vietii acestora, nu se tinea cont de nevoia de proteetie iar maltratarea aparea foarte frecvent. Ulterior, comportamentul brutal fata de copii a fost justificat prin intermediul moralitatii religioase. (Schaffer, 2010). In prezent, intelegerea copilului se fundamenteaza pe doua principii : principiul de a-l considera pe copil in el insusi si principiul dezvoltarii fizice si psihice a copilului.” (Popa, 2014, Psihologia educatiei, suport de curs pag6)
Ideea contemporana despre copilarie difera radical de cele existente in trecut , notiunea existentei drepturilor copiilor fiind de data recenta. Imaginea despre copilarie, chiar daca s-a imbunatatit, totusi ea difera in unele zone ale lumii datorita traditiilor culturale diferite. Se poate spune ca ”in cadrul dezvoltării psihice a ființei umane, caracteristicile individuale, particularitățile diferitelor fenomene psihice imprimă o notă specifică dezvoltării, un ritm propriu de creștere și transformare, diferit de la un individ la altul, cu nuanțe personale ce își află originea în potențialul său biopsihic, precum și în condițiile de mediu în care trăiește.”( Emilia Albu, 2007, Psihologia vârstelor, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureș Departamentul I.F.R.D., apud http://www.upm.ro/facultati_departamente/deppregatirepersonal/ docs/carti/ psihologia_varstelor albu.pdf)
2.1.2.Factorii devenirii umane
Ereditatea, mediul si educatia sunt acei trei factori care influenteaza fiinta umana, conferind unicitate fiecareia dintre acestea. Ponderea lor ca intensitate si efect este diferită atat de la un individ la altul cat și de la un stadiu al dezvoltarii la altul.
Ereditatea
Ereditatea este o premisă naturală a dezvoltării psihoindividuale si se referă la elementele de specificitate care sunt transmise de la antecesori la succesori sub forma codului genetic.
Ereditatea ofera mai puțin o transmitere efectivă de trăsături ale antecesorilor, si mai degraba predispoziții și potențialități care pot rămane în faza de latentă pe parcursul vieții in lipsa unui factor activator sau se pot manifesta efectiv. Nefructificarea perioadelor optime poate impiedica realizarea unei anumite achiziții ( ex. relațiile de atașament copil-părinte )
Rolul eredității in cazul unor procese psihice este mult mai pregnant decat in cazul altora (de exemplu temperamentul, emotivitatea, sunt mai puternic amprentate de ereditate decat caracterul).
Expresiile faciale la om sunt universale, indiferent de cultura căreia persoana ii aparține, indiferent de tipul de interactiune sociala si de perioada în care trăiește. Cercetatorii analizand grupuri nealfabetizate care nu avea multe contacte cu lumea exterioara au demostrat ca abilitatea omului de a recunoaste emotii la altii este universala, deci “originea innascuta a emotiilor este o certitudine insa aceasta este completata si dezvoltata de influentele sociale care incep a se face simtite in cursul copilariei prin stabilirea normelor privind masura si conditiile pentru exprimarea emotionala “ (Schaffer, 2010)
Ereditatea se constată permanent in structura anatomo-morfologică a organismului uman, stadiile dezvoltării psihice, poziția bipeda, metabolism iar factorii ereditari sunt importanti in primele etape ale dezvoltării, la varsta mai înaintată o mare importanță o au experiențele dobandite.
Mediul
Reprezinta cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale, acțiunea mediului fiind atat directă (prin alimentație și climă), cat și indirectă (nivel de trai, grad de cultură și civilizație). Primul mediu al dezvoltarii umane il reprezinta cel intern, intrauterin in care deja copilul nenascut, aflat in ultimele luni de sarcina ale mamei, poate reacționa senzorial, are deja un sistem de invățare, afectivitate, memorie, ințelegere. Efect asupra sa au si stresul emoțional, tonusul psihologic al mamei, alimentele ingerate, alcoolul. Intre mamă și copil se creează o legatură extrem de puternică incă din această etapă. Mediul extern fizic contribuie la dezvoltarea somatică și psihică s universale, indiferent de cultura căreia persoana ii aparține, indiferent de tipul de interactiune sociala si de perioada în care trăiește. Cercetatorii analizand grupuri nealfabetizate care nu avea multe contacte cu lumea exterioara au demostrat ca abilitatea omului de a recunoaste emotii la altii este universala, deci “originea innascuta a emotiilor este o certitudine insa aceasta este completata si dezvoltata de influentele sociale care incep a se face simtite in cursul copilariei prin stabilirea normelor privind masura si conditiile pentru exprimarea emotionala “ (Schaffer, 2010)
Ereditatea se constată permanent in structura anatomo-morfologică a organismului uman, stadiile dezvoltării psihice, poziția bipeda, metabolism iar factorii ereditari sunt importanti in primele etape ale dezvoltării, la varsta mai înaintată o mare importanță o au experiențele dobandite.
Mediul
Reprezinta cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale, acțiunea mediului fiind atat directă (prin alimentație și climă), cat și indirectă (nivel de trai, grad de cultură și civilizație). Primul mediu al dezvoltarii umane il reprezinta cel intern, intrauterin in care deja copilul nenascut, aflat in ultimele luni de sarcina ale mamei, poate reacționa senzorial, are deja un sistem de invățare, afectivitate, memorie, ințelegere. Efect asupra sa au si stresul emoțional, tonusul psihologic al mamei, alimentele ingerate, alcoolul. Intre mamă și copil se creează o legatură extrem de puternică incă din această etapă. Mediul extern fizic contribuie la dezvoltarea somatică și psihică si este reprezentat de factori de climă, relief, flora, faună, alimentație (cea deficitară influențează negativ dezvoltarea fizica și intelectuală ). Mediul social cuprinde totalitatea condițiilor economice (confortul material pe care familia il poate asigura copilului), profesionale (ale parintilor), culturale care amprentează dezvoltarea psihică
Educația
Este factorul determinant al dezvoltarii psihoindividuale insa nu singurul. Ereditatea nu favorizează in mod egal toate fiintele in privinta componentele personalității, rolul educației fiind acela de a acționa asupra tuturor acestor componente, asigurand un echilibru optim intre ele. (Hanga, )
Tipurile de educație sunt: educația formală (primită în școală, intr-un sistem instituționalizat, structurat ierarhic și cronologic), educația informală (dobandita in mod independent, prin experiența de viață pe durata întregii vieți) si educația nonformală (dobandita in afara instituțiilor de invățămant, prin influența mediului familial, al anturajului)
2.1.3. Stadiile copilariei
Copilaria este o perioada de pregatire pentru viata. Copilul este considerat de Pieron un ”candidat pentru maturitate”. Exista o serie de teorii ale dezvoltarii umane, printre care teoria psihanalitica a lui Freud care considera ca inconstientul contine amintiri refulate din experientele, conflictele si emotiile primei copilarii, teoria structuralista a lui Piaget, teoria dezvoltarii sociale a lui G.M.Mead care spunea ca copiii mici se dezvolta im primul rand prin imitarea actiunilor celor din jur, prin joaca; teoria ecologica a dezvoltarii – precizeaza interactiunea factorilor biologici cu factorii sociali, mediul ambiental de dezvoltare.
In perioada copilariei, copilul se dezvolta, trece prin transformari progresive ascendente si care sunt succesive, adica se realizeaza in stadii. Stadiul este ”un interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente, etape de dezvoltare in timp a unui proces sau fenomen”(conform Dictionarului explicativ al limbii romane)
T Cretu (2001, apud suport curs) a definit stadiul ca fiind ”delimitare in timp a aparitiei, consolidarii unor particularitati si a unui nivel de organizare a capacitatilor intelectuale, afective, voluntare si a intregii personalitati”. Aceasta notiune nu se suprapune cu cea de varsta cronologica, durata stadiilor putand varia de la persoana la persoana insa fiecare stadiu are o structura ce va fi parte a structurii urmatoare, are faza de pregatire si cea de stabilizare, si exista o ordine a stadiilor aceeasi pentru fiecare. Trecerea de la un stadiu la altul inseamna achizitii noi, capacitati, competente.
Piaget si-a elaborat teoria din credinta sa in progresul stadial al dezvoltarii, considerand ca dezvoltarea cognitive se realizeaza pas cu pas fiecare fiind o modalitate specifica de a gandi despre lume (Schaffer, 2010). In aceste stadii au loc reorganizari mentale, copiii variaza din punctul de vedere al varstei la care ating aceste etape:
stadiul senzoriomotor (0-18/24 de luni): copilul isi organizeaza si interpreteaza informatiile primite prin intermediul organelor de simt, isi dezvolta coordonarea motrica, propria schema corporala; stadiul se încheie cu achiziția limbajului și a gândirii simbolice
stadiul preoperațional (2-5/7 ani): este caracteristic copilului de vârstă preșcolară, se dezvolta limbajul si gândirea logică;
stadiul operațiilor concrete (6-11/12 ani): gandirea copilului se dezvolta, poate gândi logic probleme „concrete”, devine reversibila, dar inca nu intelege notiunile pur abstracte,.
stadiul operațiilor formale (de la 12/13 ani): opereaza mental asupra unor probleme abstracte, ipotetice, au o gândire științifică, fac deducții sistematice, au o logica abstracta, pot intelege diferite teorii stiintifice
R. Vincent (1972) a propus urmatoarele stadii de dezvoltare : 0-1 ani – varsta afectivitatii pure ; 1- 6 ani – varsta marilor ucenici; 6-10 ani – varsta scolara; 10-14 ani – varsta ingrata; 14-18 – adolescenta .
U. Schiopu si E.Verza folosesc termenul de ”ciclu” , considerand ca viata unei persoane trece prin :
ciclul de crestere si dezvoltare : copilaria (1-10 ani), preadolescenta (10-14 ani ), adolescenta (14-18 ani)
ciclul adult : tineretea (18-35 ani), etapa adulta timpurie ( 35-44 ani), etapa adulta medie(45-54 ani), etapa adulta prelungita (54-65 ani)
etapa varstelor de regresie de la 65 de ani
2.1.4. Perioada scolara mica.
Se mai numeste si copilaria de mijloc si este cuprinsa cronologic intre varsta de 6-7 ani pana la 11-12 ani. O schimbare majora a acestei perioade o reprezinta modificarea statutului social intrucat acum este momentul in care copilul trebuie sa se ajusteze la mediul scolar. Intrarea sa in scoala determina restructurarea sistemului de relatii, o mai ampla comunicare, presupune obligatii fata de societate si alt tip de activitati.
”Varsta copilariei este varsta marilor achizitii, in primii 6 ani individul uman achizitioneaza peste 80% din experiente pe plan cognitiv, afectiv, al motivatiilor, atitudinilor si sociabilitatii.”(Verza si Verza, 2000, apud Popa, 2014, suport de curs)
Adaptarea la mediul scolar
Pentru acei copii care au frecventat gradinita , au avut un climat familial securizant, o educatie prescolara care le-a dezvoltat inteligenta emotionala si capacitatea de gestionare a situatiilor noi, stresante, adaptarea se realizeaza mai usor, insa exista si situatii in care copiii manifesta teama, retinere, crispare si refuza ramanerea in clasa. O dată cu intrarea copilului în școală, învățarea devine tipul fundamental de activitate
Dificultatile care apar sunt de fapt de adaptare la schimbari :
constrangeri comportamentale – fie de desfasurare a cursurilor scolare – in sensul ca copilul trebuie sa stea in banca, sa raspunda doar cand e intrebat, fie de respectare a programul zilnic obligatoriu.
O noua relatia care se creeaza cu persoana de la care acumuleaza cunostintele noi, invatatoarea, care începe să joace un rol de prim ordin în viața copilului; este cea care veghează la exercitarea regulilor școlare și sociale, antrenează energia psihică este exigenta, pretinde indeplinirea cerintelor, si abia apoi isi arata multumirea si valorizarea ori il va dojeni si pedepsi
Relatia cu parintii se schimba, parintele devenind brusc mai atent la anumite trasaturi si reactii ale copilului
Apare necesitatea unui efort care trebuie sa fie constant, sustinut si apare competitia, activitatea intelectuală este solicitata intens,
Pregatirea pentru scoala depinde foarte mult de calitatea comunicarii dintre parinte-copil si de particularitatile cognitive, neurofiziologice si emotionale ale copilului.
Dezvoltarea fizica
Se observa o dezvoltare mai lenta fara diferente semnificative intre fete si baieti pana in jurul varstei de 10-12 ani Schimbarile fizice sunt totusi importante si se refera in primul rand la cresterea in greutate si inaltime, existand o variabilitate foarte mare, uneori cu un ritm de crestere de 10 cm in inaltime si 4 kg in greutate intre 7-8 ani.
Sistemul osos se dezvolta si se continua procesul de osificare : la nivelul coloanei vertebrale ramane inca fragila zona lombara fiind foarte importanta postura si pozitia pentru scris. Se dezvoltata bazinul, in special la fete, au loc osificari la nivelul mainilor, falange, carpiene, se schimba dantura, se intaresc articulatiile
Sistemul muscular se dezvolta, creste masa musculara, si musculatura fina a mainilor,
Se dezvolta abilitatile motorii la ambele sexe fara diferente prea mari ci mai degraba asteptari diferite din partea adultilor si participare diferentiata la activitati
Sistemul nervos central : creierul unui copil in varsta de 7 ani ajunge la 1200 grame, se dezvolta lobii frontali
Dezvoltarea fizica este observata si de copii, care se evalueaza si are loc o integrare in imaginea de sine, prieteniile se leaga si pe criterii de asemanare si este influentata stima de sine
Dezvoltarea cognitiva
Este stadiul operatiilor concrete potrivit impartirii lui Piaget, aceasta perioada fiind semnificativa in dezvoltarea intelectuala a copilului. ”Ei devin capabili acum sa formeze operatii mentale, sa rationeze sistematic, incearca sa rezolve logic problemele” (Schaffer pag„177). Se observa schimbari in gandirea care devine mai flexibila, eficienta, copii de aceasta varsta pot acum jongla si inversa mental gandurile.
Preferințele copilului în diverse domenii se modifica, isi arata interesul fata de cinematografie, televiziune, legende, colectii, iar după varsta de 9 ani prezinta interes pentru cărțile cu povestiri palpitante.
Achizitii noi in aceasta perioada sunt:
capacitatea de seriere adica ”pot aranja mental itemii pe baza unor dimensiuni precum inaltime, greutate, timp si viteza” (Schaffer, 2010),
capacitatea de clasificare – abilitatea de a sorta obiectele pe baza unor criterii si de a vedea relatia dintre grupuri
este inteles principiul incluziunii claselor
conceptul de numar – acum inteleg ca numararea e o procedura arbitara, numarul nu mai este un nume al unui obiect, numerele pot fi aranjate in clase, inteleg invariatia numarului la anumite schimbari
conservarea- copiii incep sa inteleaga ca natura de baza a unui obiect, adica caracteristicile sale (greutate, volum), ramane neafectata, constanta chiar daca se modifica infatisarea la nivel de perceptie
scrisul : este invatat in paralel cu cititul, performanta fiind legata de asocierea corecta grafem-fonem astfel ca cei care citesc si inteleg cel mai bine, scriu cel mai bine.
Cititul : apare capacitatea de identificare a cuvintelor si a literelor, prununtarea corecta a cuvintelor, legarea fonemelor si apoi intelegerea sensului textului. Copii vor intelege si structuri orale complexe cum sunt glumele si ghicitorile
Copilul va adopta o gandire morala, isi va evalua capacitatea si performanta astfel ca ”o recompensa nejustificata poate fi resimtita la fel de acut de catre copil precum o pedeapsa prea aspra”. (Schaffer, 2010)
Se dezvolta memoria, adopta stategii de memorare – atat de codare (repetitie, organizare, elaborare) cat si de reactualizare mai ales in jurul varstei de 11 ani si dobandeste cunostinte despre modul cum functioneaza memoria sa – metamemorie.
Dezvoltarea atentiei : se reflecta in capacitatea copilului de a-si extinde campul atentional, si de a-si focaliza atentia, apoi creste viteza de comutare a atentie si creste capacitatea de ”desprindere ” a atentiei de cei care distrag atentia (suport curs Ardelean)
Dezvoltarea rezolvarii de probleme : intrucat creste numarul de experiente cu care se intalneste iar mediul scolar aduce noi strategii, noi interactiuni. Copii incep sa planifice, sa isi autoaprecieze capacitatile rezolutive, pun intrebari.
Dezvoltarea sociala si a personalitatii
Un progres al acestei etape este dezvoltarea stimei de sine la care parintii pot ajuta prin incurajare pentru exprimarea emotiilor si a parerilor, respect fata de persoana copilului, lauda pentru meritele sale . Copiii se fac bine intelesi intrucat se dezvolta rapid comunicarea cu ceilalti, isi accepta acum competentele, se pot autoevalua, pot face fata presiunilor din grup si ”in cazul unei stime de sine pozitiva se vor implica in diverse activitati noi, vor lua decizii, asuma responsabilitati, vor oferi ajutor si vor avea un comportament independent ” (curs Ardelean pag 63)
Stima de sine negativa poate aparea ca urmare a ignorantei, din partea parintilor in special, a prezentei unor critici si comparari cu alti copii sau frati si duce la scaderea performantelor la scoala, anxietate, risc pentru delicventa .
Dezvoltarea sinelui social este strans legata de cea a grupului de care apartin, din clasa, de la locul de joaca sau din cadrul activitatilor extrascolare la care participa. ”Interactiunile cu cei de aceeasi vasrta sunt importante in toate stadiile, dar semnificatia lor este si mai crescuta in timpul scolaritatii mici ”. Fiecare grup ”cere” exercitarea unui rol din partea copilului avand efecte formative crescute. Ei incep sa descope cu adevarat grupul, sa isi stabileasca norme ce trebuie respectate si sa le duca controleze, sa se integreze si sa dobandeasca constiinta apartenentei la grup, influentand chiar invatatura, sa se faca intelesi, sa prevada asteptarile altora, sa se compare, sa se afirme, sa se cunoasca . ” Grupul este un izvor de experienta sociala pentru copil”(curs, Ardelean), deci ”are functii multiple, de la dezvoltarea conceptului de sine la formarea atitudinilor, valorilor si adaptarea in societate” (suport curs). La aceasta varsta copiii au si conceptul de gen mai elaborat si prieteniile de acelasi sex sunt durabile si puternice, ofera o sursa de comparatie, de sentimente si atitudini opuse parintilor, de securitate emotionala datorita codului de comunicare special care se creeaza, o sursa de ajutor si colaborare, loialitate si de interactiune. Uneori insa prieteniile si apartenet la un grup are si efecte negative atunci cand valorile promovate sunt antisociale
Factorii parentali in dezvoltarea sinelui sunt de asemenea foarte importanti in aceasta etapa si au un impact puternic asupra copiilor. Copilul are nevoie de familia sa, si este esentiala dragostea, afectivitatea, autonomia care i se ofera, respectul si receptivitatea pentru ca sa nu intervina tulburari emotionale care pot fi cauzate fie de cerintele scoalare, problemele finaciare din familie care se rasfrang si asupra copiilor, fie ca urmare a unui divort, certuri maritale, nasterea unui frate. ”Copilul trebuie sa simta sustinerea afectiva, interesul parintilor fata de ce a facut la scoala, sa se vada pretuit pentru efortul si reusitele sale” (suport curs). Parintii pot stimula si sustine dezvoltarea psihica a copilului de varsta scolara mica si prin sustinere, dialog sincer, acordare de incredere si disponibilitate, intrucat copilul este inca receptiv la cerintele adultului si dispus sa-i satisfaca asteptarile.
Atitudinea parentala in aceasta perioada dificila este esentiala. Astfel, un parinte al unui copil la aceasta varsta, trebuie sa fie delicat in abordare : sa intelega nevoia acestuia de a apartine unui grup, intrucat copiii fac eforturi de a fi acceptati chiar daca incalca reguli ale parintilor; sa isi ajute copilul sa fie sociabil, oferindu-i libertate, posibilitatea de a se imprieteni, de a fi ospitalier, de a petrece timp cu prietenii; sa il implice moderat in activitati extrascolare insa sa nu excluda din educatie sarcini ale copilului in treburile casei, raportate la varsta sa si nu neaparat la sex; sa il indrume in activitatile scolare, la organizarea temelor .
Adaptarea la lumea exterioara
In perioada varstei scolare, intre 6-11 ani, copiii isi dezvolta un simt al responsabilitatii, si incepe procesul de emancipare fata de familie:
Autocontrolul : devin stricti in anumte privinte, vor jocuri care sa aiba reguli si care necesita indemnare, incep sa colectioneze lucruri
Independenta fata de parinti : devin mai distanti, si isi indreapta atentia mai mult catre alti adulti de la care sa invete, dobandind un sentiment de demnitate
Manierele nepotrivite : sunt un semn al dorintei de independenta, de rebeliune, de revolta avand loc la toti copiii schimbari de atitudine
Probleme comportamentale care apar in aceasta perioada sunt :
Mintitul : in general pentru a scapa de consecintele unui lucru facut, insa uneori poate ascunde un stres puternic
Trisatul : are loc de obicei in cadrul unui joc, copilul de 6 ani considerand ca scopul este de a castiga, iar regulile sunt fixe si nu pot fi modificate. (Spock, pag 186) Abia dupa varsta de 8 ani copiii vad regulile ca pe ceva ce poate fi schimbat daca toti jucatorii sunt de acord.
Comportamente compulsive : se pot forma obiceiuri nervoase, uneori fiind vorba de superstitii si pot fi considerate normale atat vreme cat copilul e fericit si se dezvolta bine; ”din punct de vedere psihologic, comportamentele compulsive pot fi o modalitate in care copiii fac fata anxietatii a acrei sursa poate fi si ostilitatea fata de parinti.” (Spock,187)
Ticurile : sunt obiceiuri nervoase ce apar frecvent in jurul varstei de 9 ani . Pot fi clipitul, ridicatul din umeri, rasucirea gatului, tusitul, inspiratul pe nas puternic, miscari care se realizeaza rapid, repetat si cu regularitate in aceeasi forma de fiecare data (Spock). Cele mai multe ticuri usoare dispar daca sunt neglijate. Insa s-a dovedit ca apar in special la copii tensionati, cu parinti stricti, care ii dezaproba si daca situatia continua ei dezvolta alte ticuri care pot persista.
Postura: poate fi influentata de factorul ereditate, de greutatea excesiva care inclina corpul inapoi, o inaltime prea mare sau chiar lipsa increderii in sine datorata criticilor, probelemelor scolare, inadaptarii si se poate imbunatati prin sport, dans, optimism .
2.2. STILURI EDUCATIVE PARENTALE SI EFECTELE LOR ASUPRA DEZVOLTARII COPIILOR
2.2.1 Familia. Definire. Rol. Functii
Familia reprezinta elementul natural si fundamental al societatii, una dintre verigile sociale cele mai vechi si mai specifice în asigurarea continuitatii si afirmarii fiintei umane .
(Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1991 apud http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/2006_lucrare_ed_in_fam.pdf)
Familia, în sens larg – reprezinta un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de vârsta, casatorie sau adoptie si care traiesc împreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii; în sens restrâns – reprezinta un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia .
(Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), 1993, din http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/ 2006_lucrare_ed_in_fam.pdf)
Structuri/configuratii familial cunoscute sunt: cuplul fara descendenti; concubinajul; familia monoparentala (devenita dupa un deces, divort, abandon, sau ca urmare a cresterii copiilor în afara casatoriei; casatoria deschisa – care permite schimbarea partenerului daca aceasta este în interesul fiecaruia si al cuplului; familia reconstituita – în care partenerii au mai fost casatoriti si au descendenti din mariajele anterioare, precum si proprii copii; familia reorganizata – alcatuita fie din doi parteneri divortati sau vaduvi fara copii, fie din parteneri dintre care (doar) unul are descendenti din mariaj(e) anterioar(e); celibatul (Ciuperca, C., 2000)
Functiile cele mai importante ale familiei sunt : functia biologic-sexuala; functia de procreare, de continuitate a specie; functia economica – creearea conditiilor de trai ale familiei; functia psihoafectiva – de asigurare a unui climat familial pozitiv care asigura membrilor sai posibilitatea recrearii si reconfortarii; functia educationala – exercitata de parinti in mod direct prin actiuni mai mult sau mai putin organizate, dirijate, cu metode educative sau in mod indirect prin modele de conduita, climat psihosocial familial.
(Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1991 apud http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/2006_lucrare_ed_in_fam.pdf
2.2.2. Educatia in familie
Educatia este înteleasa ca formare a individului (conform normelor si valorilor sociale ) ori ca dezvoltare – psihoindividuala –conform înclinatiilor, aspiratiilor si potentialului persoanei. Functia educationala a familiei are urmatoarele dimensiuni: instructional- formativa; psihosociala; social-integrativa; cultural-formativa.
Din punct de vedere sociologic, educatia este definita ca ansamblul de actiuni sociale de transmitere a culturii, organizare si conducere a învatarii individuale sau colective.
Dupa gradul de organizare, se deosebeste educatia formala (scolara), educatia nonformala (în afara sistemului de învatamânt) si educatia informala (asimilarea voluntara sau involuntara de valori, atitudini, modele de comportament rezultate din mediul de viata, din familie, mass-media. (Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), 1993, din http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/ 2006_lucrare_ed_in_fam.pdf)
Principalele entitati care raspund de educatia copilului sunt familia si scoala, iar conditia pentru ca ele sa conlucreze este ca ambele sa fie pregatite pentru a-si exercita functia educativa . Familia are un rol deosebit si determinant în evolutia individului intrucat aceasta este cea care transmite valorile, credintele si normele catre copil. Dezvoltarea personalitatii, sansele de reusita scolare si apoi de afirmare depend de calitatea educatiei din familie.
Educatia familiala reprezinta o modalitate esentiala de realizare a educatiei informale.
Se realizeaza în mod nesistematic, prin experiente de viata traite în mod concret, direct si se manifesta difuz în conduita individului. Conceptul de educatie familiala se refera la :
În sens larg : la activitatea desfasurata de parinti în vederea educarii copiilor lor, pregatirii, sprijinirii
În sens restrâns, vizeaza " procesul de (auto)identificare si (auto)diferentiere a copiilor în raporturile lor cu parintii, fratii, precum si cu familia considerata ca unitate intergenerationala (în particular, ca unitate de viata cotidiana)
(Stanciulescu, E., 1997, din http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/ 2006_lucrare_ed_in_fam.pdf)
Obiectivele educatiei în familie sunt: dezvoltarea fizica, educarea intelectuala, spirituala, morala, religioasa, etica, estetica, civica domestica-menajera, sexual (Mitrofan, I., Mitrofan, N, 199)
Parintii se confrunta în prezent cu o serie de probleme în educatia copiilor pe care deseori nu stiu cum sa le abordeze intrucat chiar familia se afla în fata unor provocari de ordin social si economic care au impact direct asupra educatiei copilului în familie, datorita numarului mare de divorturi, a violentei in familie, a problemelor financiare, a parintilor care sunt plecati din tara si cresterea revine in general unui parinte sau bunicilor, a crescut numarului familiilor monoparentale, si a relatiilor consensuale. Parintii se afla uneori în situatia de a decide fara a sti care este cea mai potrivita decizie si risca sa devina incoerenti, inconstant si contradictorii în actiunile lor.
Iar toate acestea genereaza o stare de nesiguranta a copilului si de nemultumire de sine a parintelui, se afecteaza viata de familie iar copilul nu va putea sa dobandasca identitate familiala sa îsi asume responsabilitati in viitor. (http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/2006_lucrare_ed_in_fam.pdf)
2.2.3. Stiluri educative parentale
2.2.3.1. Ce înseamnă să fii părinte?
Calitatea de părinte se compune din îngrijire, educație și învățare. In general se considera ca a fi parinte inseamna sa adopti un rol social in cadrul caruia părintele este un executant, de la el se așteaptă sa actioneze, sa aiba însușiri adecvate, priceperi, cunoștințe de specialitate, sa obțina rezultate adaptandu-se posibilităților copilului, să-l motiveze pentru efort, sa-l pregateasca pentru viata. Este cel care trebuie sa il învețe pe copil ca un comportament atrage o consecința si e nevoie de responsabilitate pentru acțiunile personale iar anumite situatii sunt ireversibile.
Studii recente arată că, “strategia educativă a familiei poate fi un rezultat al negocierii între părinți și copii atâta timp cât educația este interacțiune și raporturile de putere nu urmează clasica disjuncție autoritate parentală – obediență infantilă, ci se construiesc continuu în schimburile simbolice părinți-copii” (www.miruna.go.ro/cercetari/familia)
In aceasta conceptiune, rolul de părinte se poate realiza si ca model interactiv, intrucat in cadrul unui asemenea model, nu apare un scop impus sau acceptat din afară familiei, iar părintele se poate concentra asupra interacțiunii , a relației parinte-copil. (Tomescu, M, 2013)
În cadrul acestui model sunt mai puțin importante sarcinile și îndeplinirea așteptărilor, copiilor li se acordă treptat “dreptul la replică”, iar scopurile acțiunilor sunt formulate conștient, discutate si pot lua forma unor propuneri și idei, ce pot negociate și în care se ține cont de părerea tuturor deci comunicarea între părinți și copii se realizează în ambele sensuri. Adoptarea acestui model face ca un copil sa devina mai bun ascultător si înțelegător, iar o familie sa se adapteze mai bine la nou, sa aiba multumirea creativitatii exprimate și sa obțina mai ușor starea de confort. (ref)
2.2.3.2. Compententa parentala
Reprezinta „un sistem de cunostinte, priceperi, deprinderi si abilitati sustinute de trasaturi de personalitate specifice ce ii permit parintelui sa indeplineasca cu succes responsabilitatile parentale, sa previna si sa depaseasca situatiile de criza in favoarea dezvoltarii copilului”.(Glaveanu, 2012) Implica abilitati psihologice si sociale si poate fi analizata din doua perspective : una a insusirilor de personalitate si alta, cea a inteligentei emotionale.
Competente emotional sociale implicate in competenta parentala vizeaza : constiinta de sine, stapanirea de sine, adaptabilitatea, inovatia, motivatia, optimismul, empatia, sociabilitatea.
Inteligenta emotional-sociala a parintelui se exprima prin capacitatea sa de a recunoaste si interpreta corect emotiiole si sentimentele proprii si ale copilului, de a-l motiva pe copil si de a controla emotiile puternice, de a gestiona actiunile impulsive spontane ale copilului si cele proprii, de a se concentra pe educatie si invatare.
Modelul parental reprezinta „un sistem de informatii vizand tablouri psiho-comportamentale cu valente explicativ-interpretative si predictive, constituind reper in studiul realtiilor parinti-copiii” (Glaveanu, 2011). In componeta sa sunt incluse atat stilul parental – ca mod in care parintii se comporta cu copii cat si atmosfera familiala – ca rezultat al relatiilor dintre membri familiei si care poate fi caracterizata prin organizare sau dezorganizare, coerenta sau inconstanta
2.2.3.3. Stiluri educative parentale
Stilul educației familiale surprinde variatiile modului in care părinții influențeaza, învăța, controleaza copiii in viata de familie intrucat oamenii aleg maniere diferite pentru a face aceste lucruri. Stilul educativ este studiat pentru a face diferența intre categoriile de practici educative din viața de familie care determină reacții și comportamente specifice ale copiilor. Daca recunoaștem stilului educativ adoptat de părinți se poate anticipa evoluția copilului, se pot face intervenții care să prevină influențele negative care vor afecta dezvoltarea normală a copilului. Acesta este influențat de factori precum: cultură, educație, mediu, poziție socială, structura familiei. (http://psiholearn.blogspot.ro/2013/11/stiluri-parentale.html)
Modelele personologice parentale pot fi clasificate prin raportare la doua axe de analiza:
axa autoritate-liberalism(constrangere- permisivitate) : avand ca indicatori nivelul de intensitate a autoritatii parentale
axa dragoste-ostilitate(atasament-respingere): indicatorii evalueaza nivelul de daruire si implicare a parintilor.( Glaveanu, 2012)
Cele doua axe de analiza, in cercetările întreprinse de Diana Baumring, care a introdus conceptul de stil parental, sunt astfel definite:
Căldura/sprijin parental se referă la acceptare, receptivitate, capacitatea de a fi apropiat din punct de vedere afectiv de copil, centrare pe copil, de a fi atent la nevoile și la emoțiile copilului și de a-i arăta acest lucru prin susținere si suport.
Controlul parental se refera la exigența cu care este disciplinat copilul, cuprinde comportamente de disciplină precum stabilirea limitelor si acționarea conform regulilor, având așteptări adecvate vârstei copilului și monitorizând activităților copilului
Deci exista o extremă in care parintii doresc să exercite un control absolut asupra copiilor, iar la celălalt capat sunt părinții care se limitează la a îndeplini doar sarcinile propuse de statutul de părinte. Un stilul parental optim este cel care combina căldura și controlul pe care părintele îl oferă copilului.
Observând aceste diferențe, specialiștii au propus conceptul de stil parental pentru a se referi la variațiile normale în încercările de control și socializare a copiilor de către părinți. Categorizarea stilului parental a influențat profund cercetările privind comportamentele parentale și efectelelor asupra dezvoltării copiilor.
Inițial, Diana Baumring a identificat trei stiluri parentale:
stilul autoritar care asociază un control puternic cu o susținere slabă în activitatea copilului (părinți care pedepsesc și isi doresc supunere din partea copilului vizavi de solicitările parentale)
stilul permisiv sau indulgent prezinta un nivel scăzut al controlului, asociat cu identificarea stărilor emoționale (părinții care răspund foarte mult la solicitările copilului dar care nu stabilesc niște limite adecvate în ceea ce privește comportamentul copilului)
stilul democratic sau autorizat care combină controlul sistematic cu sprijin parental (părinții care sunt flexibili și răspund la cerințele copilului dar care întăresc anumite standarde rezonabile de conduită).( combinat cu http://jenichiriac.ro/414/)
Mai târziu, aceeași autoare propune un al patrulea – stil parental neglijent care corespunde părinților subimplicați în relațiile cu copilul lor și răspund minimal fie la nevoile copilului, fie la comportamentul acestuia. Alta clasificare este cea a Paul Hauch in : stilul parental ferm și non-blând; stilul parental blând și non-ferm; stilul parental non-blând și non- ferm; stilul parental blând și ferm: ( Tomescu, 2013)
2.2.4. Efectele stilurilor parentale asupra dezvoltării copiilor
(http://www.scribd.com/doc/97462183/chestionar-stiluri-parentale#scribd)
Stilului democrat
părinții caracterizați printr-un stil democractic sunt suficient de indulgenti, flexibili și deschisi spre nou ;
stabilesc reguli insa acestea sunt explicate si discutate împreună cu copilul deci acordă o mare importanță explicării regulilor
sunt autoritari cu masura pentru a impune o disciplină riguroasă, a-1 învăța pe copil să respecte reguli și să îndeplinească sarcini
sunt mai degraba iertatori decat punitivi in cazul in care regulile nu sunt respectate si expectatiile nu sunt atinse.
sunt apropiați și centrați pe copii, protector ofera securitatea si sprijinul de care are nevoie
sunt înțelegători și încrezători în capacitatea copilului de a lua unele decizii personale
sunt asertivi dar nu restrictiv
adopta metode disciplinare suportive si sunt mai puțin preocupați de aderența strictă a copiilor la reguli
ii invata pe copii sa fie responsabili din punct de vedere social, cooperanti, ii încurajează să fie independenti, si respecta opiniile și personalitatea lor
direcționeaza activitățile copiilor într-o manieră rațională, centrată pe problemă
Stilul parental democratic este un determinant cheie al stării de bine psihosociale a copiilor, determina o dezvoltare pozitivă pe plan cognitiv, emoțional, social și educațional, stima de sine crescuta, scade delicventa juvenila, ajuta la implicarea școlară și performanță asa cum a fost confirmat si de cercetările realizate de Baumrind. “Copilul își va dezvolta un echilibru emoțional care va sta la baza dezvoltării armonioase a personalității, își va dezvolta deprinderi de comunicare eficientă, va manifesta creativitate, inițiativă, capacitate decizională, autonomie personală.” (Vișan, 2014)
Copilul va avea un nivel ridicat al stimei de sine, va fi eficienț și productive, respectuos cu altii, acceptand observații si identificandu-si propriile aptitudini insa se va adapta cu greu stilului autoritar din școală, grupurile de prieteni putand fi considerat „bleg" sau dimpotrivă, „impertinent" pentru că „discută" ordinele.
Stilului autoritar
părinții caracterizați printr-un stil autoritar se considera ca sunt cei care detin puterea, care decid asupra copilului si impun asteptarile lor
acorda o mare importanta ordinii, disciplinei, reusitei scolare, autoritatii
comunicarea cu copiii lor e ierarhica, impun, ameninta, critica, interzic, dau solutii (Glaveanu, 2012).
valorizează obediența și restricționează autonomia copilului, consideră că un copil ar trebui să adere strict la regulile impuse de ei.
accentuează disciplina, nu discută regulile cu copiii lor, impunând respectul muncii și al efortului
nu au prea multa căldura parentala, sunt reci și detașati față de copil, și nu răspund nevoilor și comportamentului copiilor lor
“Stilul autoritar îl învață pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos față de cei de care îi este frică; îi dezvoltă simțul critic; îl învață să devină perfecționist.” Un astfel de copil va învăța foarte greu să devină maleabil, sensibil la dorințele altora, va fi neiertător cu cei care greșesc va întâmpina dificultăți în realizarea unei comunicări efficiente, va fi frecvent lipsit de inițiativă, de curaj și veșnic nemulțumit, cu o stima de sine redusa. (Vișan, 2014)
Stilul parental autoritar a fost asociat cu efecte negative asupra copiilor și adolescenților, acestia devenind dependenti, cu comportamente antisocial, retrasi social , peformanta scolara redusa, inadaptare. Insa daca parintii sunt severi dar sunt iubitori, copiii nu ajung neaparat indivizi ostili ci e foarte probabil sa adopte aceleasi standard. (B.Spock, 2000, apud Glaveanu, 2012, pag30). Daca parintele are nevoie de putere fiindca are teama ca nu va putea sa isi controleze copilul, utilizand si pedepse fizice, atunci va instala frica in copil, negarea proriilor sentimente si motive, supunerea fata de parinte. In aceste familii vor aparea conflicte parinte- copil, intrucat la un moment dat copilul va refuza supunerea.
Stilului permisiv
Părinții caracterizați printr-un stil permisiv manifesta un control scazut asupra copiilor, lipsesc solicitările, responsabilitatile pe care copilul trebuie sa le insuseasca, adica îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără a-i impune prea multe restricții.
prezinta o indulgenta prea mare, sensibilitate la drepturile altora, căldură și interes față de tot ceea ce face copilul, cazurile în care îl pedepsește sunt foarte rare.
au o atitudini călduroasa insa in acestea duc la cu imaturitatea copiilor
sunt fie ezitanti, se simt vinovati pentru anumite lucruri din trecut, sunt prea supusi fata de copii
“Un stil parental indulgent poate stă la baza dezvoltării creativității și a capacității de a lua decizii, însă copilului crescut astfel îi va fi greu să înțeleagă rolul limitelor și al regulilor.” (Vișan, 2014) Copiii astfel educati au libertate prea mare și iau singuri decizii in ceea ce-i privesc, pot fi nepasatori, pretentiosi, necooperanti, existand o frecvență mai mare a abuzului de substanțe, probleme legate de școală și sunt mai puțin implicați in educatie decat cei proveniți din familii democratice sau autoritare,. De obicei acest stil parental exista in cadrul familiilor dezorganizate, sau cu probleme conjugale, scandaluri, betii.
“Controlul parental lipsit de autoritate exacerbeaza la copil tendintele de agresivitate cu cele doua tipuri de manifestare majora – crize de manie si negativism” (Glaveanu, 2012)
Stilul indiferent/neimplicat
Părintele indiferent neglijează copilul, nu este preocupat de realizările lui
nu manifestă in geneal trăiri emoționale pozitive pentru el.
Neglijeaza rolul de supraveghere si indrumare a copilului, educatia fiimd lasata la voia intamplarii
”Indiferenta parentala reprezinta un refuz al asumarii obligatiilor si raspunderii parentale, materializat in demisia din functia de parinte.”( Glaveanu, 2012, pag 48). Copilul va intelege ca părerea lui nu contează prea mult, va avea o stimă de sine scăzută, se va simti lipsit de importanță și fara responsabilitati, va fi neincrezator in oameni, timid, mai rigid, mai insensibil, mai apatic, lipsit de afecțiune, ceea ce îl poate face mai rezistent la greutățile vieții dar poate sa aiba si atitudine antisocial, tulburari afective si devieri de comportament.
Stilul protector/perfectionist
Părintele protector este aparent un părinte model, atent la nevoile copilului și se dedică cu toată ființa sa meseriei de părinte.
ofera copilului securitate, sprijin și protecție, il învața pe copil să fie precaut și rezervat
pot deveni îngrijorați, acceptă greu situația în care copilul începe să-și dezvolte independența, intrand în panică
Acest stil parental poate atrage la copiii mici tulburări ale somnului și ale regimului alimentar, stări de frică nejustificate, apoi sufocati de parinti, sintindu-se neputinciosi in a comunica direct cu părintele despre problemele personale, de teamă că acesta nu-1 va înțelege și se va îngrijora. Astfel, copilul va învăța să ascundă informații, va avea o viață secretă, personală, nebănuită de părinte. (Vișan, 2014 )
Un parinte poate avea mai multe stiluri parentale si fiecare dintre părinți poate avea propriul stil parental, care uneori se completează sau e incompatibil cu cel al partenerului. Este necesar ca părinții să își identifice stilul / stilurile parentale adoptate și să cunoască consecințele positive si negative pentru a deveni un garant de securitate, protecție fizică, afectivă, mentală, morală și socială pentru toți membrii familiei, dar mai ales pentru copii.
2.3. INTELIGENTA EMOTIONALA LA COPII SI ADULTI
2.3.1. Ce este emoția?
Emotia se refera la un sentiment si la gandurile pe care acesta il antreneaza, la stari psihologice si biologice si la masura in care suntem inclinati sa actionam . Toate acțiunile noastre precum și intregul nostru comportament au la baza emoțiile. Simțim înainte de a gândi. (http://www.slideshare.net/StefanNiculcea/emotional-intelligence-18328674)
Emotia tine de afectivitate, este o prezenta constanta in viata noastra si reprezinta o evaluare pe care fiecare dintre noi o facem asupra lumii, asupra evenimentelor si situatiilor. Emotia depinde de modul in care evaluam si analizam. Aceasta evaluare a emotiilor depinde de factori biologici, psihofiziologici, sunt legati si de cultura, de personalitatea subiectului.
” Emotiile asigura supravietuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor, comunicarea, imunitatea. ” (Roco, 2004)
Exista emotii mult mai subtile decat cuvintele care le-ar putea defini si sunt contagioase, adica trasmitem si captam starea si dispozitia altuia la nivel imperceptibil uneori. Cele sase emotii fundamentale sunt Furia, Teama, Surprinderea, Dezgustul, Fericirea si Tristetea.
2.3.2. Emotia in neuropsihologie
Sediul vietii emotionale este sistemul limbic. Cele mai vechi radacini ale vietii emotionale se afla in centrii olfactivi de la nivelul creierului visceral – care regleaza functiile de baza ale organismului precum respiratia, metabolismul, controlul reactiilor motorii si miscarile. Extirparea zonei din creierul visceral numita amigdala determina la acea persoana o lipsa de interes pentru semeni, pierdderea capacitatii de a recunoaste propriile trairi. Iar zona sistemului limbic- hipocamp este implicata in memoria afectiva a individului care astfel isi va putea recunoaste anumite trairi. Sistemul limbic este relativ independent de neocortex deci exista posibiliatea ca persoana sa aiba o reactie de raspuns inainte de a o gandi. Planificarea si oragnizarea actiunilor unei persoane in privinta afectivitatii, de exemplu in caz de furie sau anxietate puternica, se realizeaza cu implicarea zonei lobilor prefrontali.
Deci emotiile „implica in primul rand sistemul nervos autonom – o parte mai primitiva a dotarii noastre care ne apropie de specia animala” (Schaffer, 2010)
2.3.3. Conceptul de „inteligenta emotionala”. Originile sale
Termenul de „inteligenta emotionala” a fost formulat pentru prima data de Wayne Leon Payne, in anul 1985 in cadrul tezei sale de doctorat. Acesta a considerat ca reprezinta o abilitate care implica o realtionare creativa cu starile de teama, durere, vointa. Tot in aceeasi perioada a fost folosit si intr-un articol din anul 1990 de catre psihologii, Peter Salovey si John Mayer.
Afirmatia lui Socrate „cunoaste-te pe sine insuti” contine o parte din conceptul de inteligenta emotionala la fel ca acele pasaje din Biblie care se refera la faptul ca „ Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti „ si zicala „ Ce tie nu-ti place altuia nu face „
H. Gardner, in lucrarea sa „Inteligente multiple” din anul 1993 argumenta ca nu exista doar un singur tip de inteligenta, ci multiple tipuri de inteligente. El a inventat sintagma : „ Nu intrebati, cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti”. Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenta diferite de abilitatile comunicative si matematice uzuale. ( https://psihoconsultanta.wordpress.com/leadership/inteligenta-emotionala/)
Printre aceastea, el a inclus si doua abilitati personale si a introdus termenii de :
inteligenta interpersonala – desemnand abilitatea de a-i intelege pe ceilalti si
inteligenta intrapersonala- adica abilitatea de a te vedea pe tine, de a patrunde in interiorul propriei persoane, a te cunoaste. (Roco,2004)
Studii imporante privind inteligenta emotionala sunt
Studiul lui Reuven Bar-on (Roco,2004, pag 140) realizat de-a lungul a 25 de ani, a stabilit componentele inteligentei emotionale si le-a grupat astfel :
Aspect intrapersonal : constientizarea propriilor emotii, asertivitate, respect, autorealizare, independenta
Aspect interpersonal : empatie, relatii interpersonale, responsabilitate sociala
Adaptabilitate : rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate
Controlul stresului: toleranta la stres, controlul impulsurilor
Dispozitia generala : fericire, optimism
Inventarul emotional Barr-on este unul dintre cele mai cunoscute instrumente de masura IQ si consta in 133 de itemi . Acesti factori se evalueaza prin teste iar suma punctelor obtinute reprezinta coeficientul de emotionalitate QE
(http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/3.%20Inteligenta%20emotionala%20lb%20romana.pdf)
Studiul lui D. Goleman (1995, apud Roco, 2004) – inteligenta emotionala e compusa din :
Constienta de sine : increderea
Auto-controlul : adaptabilitatea, dorinta de adevar
Motivatia : daruire, optimism, initiativa
Empatia : capacitatea de a-i intelege pe altii
Aptitudinile sociale : comunicarea, managementul conflictului, stabnilirea de relatii, cooperarea
Cartea lui Goleman „Inteligenta emotionala” a reusit sa devina populara iar definitia data de acesta a fost acceptata de multi alti autori. Opinia sa este ca „orice om isi poate ridica gradul de inteligenta emotionala prin educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei emotionale sunt tratate ca insusiri de personalitate si deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vietii individului „ (Roco, 2004, pag 143)
Mayer si Salovey – au elaborat o prima lucrare in 1990 iar apoi in 1997 si-au modificat
definitia data in sensul ca, in plus, au considerat ca inteligenta emotionala „presupune si cunoasterea emotiilor si reglarea astfel incat sa contribuie la dezvoltarea intelectuala si emotionala” (1990, apud Roco, 2004)
2.3.4. Capacitati incluse in cadrul inteligentei emotionale:
Constienta de sine : primul pas spre dobandirea inteligentei emotionale este capacitatea de a identifica propriile stari si sentimente si de a intelege modul in care acestea ii afecteaza pe ceilalti.Presupune introspective, observarea si recunoasterea sentimentelor
Autodirectionarea : consta in stapanirea emotiilor, constientizarea a ce sta in spatele unor sentimente stabilirea unor teluri si modificarea acestor emotii, schimbarea constienta a starii de spirit, aflarea unor metode de a face fata supararilor, maniei, anxietatii. “Constientizarea faptului ca esti furios, obosit sau nefericit nu iti este de mare ajutor. In schimb, capacitatea de a-ti modifica starea de spirit si de a deveni calm si entuziast reprezinta cu adevarat o abilitate valoroasa” (http://www.gandeste-pozitiv.ro/ce-este-de-fapt-inteligenta-emotionala/).
Inteligenta emotionala reprezinta abilitatea unui individ de a-si constietiza propriile emotii, a le gestiona, intelegerea celorlati, crearea de relatii bune cu cei din jur. Este adesea descrisa prin valoarea coeficientului de inteligenta emotionala – EQ – in limba engleza. „Aspectele principale ale sale sunt : intelegerea propriei persoane, a telurilor personale, a aspiratiilor, reactiilor si comportamentului propriu si intelegerea altor persoane si a sentimentelor lor” (Carter, 2011)
Inteligenta emotionala este strans legata de cea sociala mai ales datorita faptului ca abilitatea de a face fata emotiilor proprii si ale celorlalti este centrala pentru interactiunile sociale (Schaffer, 2010, pg 148). In ziua de azi inteligenta emotionala este cheia succesului atat in viata personala cat si viata profesionala, coeficientul emotional este, poate, pe cale de detrona coeficientul de inteligenta. (Gilles d’Ambra, Coeficientul emotional- Teste si interpretari, 2008, ed.Teora)
Formarea sa are la baza modelul emotional din familie in special dar si din mediul scolar si depinde in mare masura de automatismele invatate, insa atat inteligenta emotionala ca sensibilitate naturala cat si inteligenta general au caracter adaptativ si asigura supravietuirea persoanei.
Empatia reprezinta una dintre cele mai semnificative dimensiuni ale inteligentei emotionale si se refera la a fi deschisi si a avea abilitatea de a intelege sentimentele si nevoile celor din jur, de a participa la problemele acestor fara a renunta la experineta emotionala proprie. Empatia presupune sa intelegem si comunicarea nonverbala adica miscarile, tonul vocii, mimica, gestica, si sa intuim sentimentele persoanelor, intrucat de multe ori mijlocul de exprimare a unei stari afective se realizeaza non-verbal sau exista discordanta cu latura verbala, realitatea fiind exprimata de fapt prin ceea ce se spune .
„Punctul nodal al conceptului empatic il reprezinta conduita retrairii starilor, gandurilor, actiunilor celuilalt de catre propria persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva in psihologia partenerului „ conform definitiei date de S.Marcus (1997, apud Roco, 2004, pag.146). Aspecte ale inteligentei emotionale descrise de Goleman (1993) sunt : perceperea emotiilor personale si ale celorlalti; exersarea capacitatii de a raspunde la situatii cu emotia si comportamentul potrivit; capacitatea de a manifesta sincer emotia intr-o relatie interpersonala; alegerea unei activitati, profesii care sa aduca satisfactie; capacitatea de a se relaxa si de a lucra echilibrat
2.3.5. Profilul psihologic al persoanei cu EQ ridicat
O persoana cu abilitate emotionala inalta este capabila sa isi identifice propriile sentimente si sa le gestioneze, se simte confortabil cu sine insusi, este pozitiva; isi exprima natural sentimentele si gandurile; poate sa se concentreze asupra unui obiectiv si se adapteaza bine la stres. De ademenea prezinta un echilibru in relatiile interumane si este responsabila social, intelege sentimentele celorlati si se angajeaza in rezolvarea problemelor. Persoanele empatice sunt generoase, altruiste, au un comportament social potrivit situatiei, sunt bine adaptate si putin anxioase.
Din punct de vedere afectiv, Goleman (1995 dapud M.Roco, pag 149) identifica doua tipuri de persoane :
pasionatul : are reactii emtionale exagerate fata de situatii. In general femeile percep atat emotiile pozitive cat si pe cele negative mai puternic decat barbatii
indiferentul : ignora problemele. In psihiatrie este descrisa si o boala – alexitimia- care presupune ca persoana nu isi poate exprima sentimentele si emotiile prin cuvinte, ii este greu sa le distinga atat unele de altele cat si emotiile de senzatii corporale, de cele mai multe ori fiindca nu are capacitatea necesara sa le exprime, avand un vocabular emotional limitat
2.3.6. Relatia dintre IQ si EQ
“Coeficientul de inteligenta (IQ) si coeficientul de inteligenta emotionala (EQ) sunt complementare, iar masurarea lor iti permite sa iti evaluezi capacitatea de a reusi in viata. IQ-ul reprezinta potentialul genetic cu care te nasti si care se fixeaza dupa varsta de 12 ani. Coeficientul de inteligenta nu poate fi dezvoltat sau imbunatatit dupa aceasta varsta. IQ-ul este un prag care poate doar sa arate drumul catre o cariera sau domeniu. EQ, coeficientul emotional, poate fi invatat, dezvoltat si imbunatatit la orice varsta. El reprezinta imbinarea abilitatilor personale cu experienta, adica maturitatea emotionala care iti obtine promovarea in cariera aleasa. “
(https://psihoconsultanta.wordpress.com/leadership/inteligenta-emotionala/)
Deosebirea intre inteligenta emotionala, masurarta prin coeficientul emotional si bazata pe afectivitate si inteligenta academica, raportata la gandirea logica, ratiune si evaluata prin coeficientul de inteligenta este de fapt diferenta intre „glasul inimii si vocea ratiunii”.
Conform cercetarilor, competenta emotionala este de doua ori mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Actualmente se admite pe o scara larga ca o persoana considerata inteligenta nu este neaparat inteligenta si emotional, iar detinerea unui IQ mare nu inseamna ca succesul va urma in mod automat. (Carter, 2011).
In mod traditional IQ-ul a fost considerat masura inteligentei insa s-a observat ca inteligenta emotionala intervine mai intens in succesul persoanei. Deci competenta emotionala trebuie considerata un element la fel de important pentru dotarea noastra psihologica ca si compeneta intelectuala
2.3.7. Directii ale educarii inteligentei emotionale la copii
Inteligenta emotionala se poate educa fiind foarte importanta pentru adaptare. Beneficiile sale sunt diverse de la performanta marita, motivatie imbunatatita, inovatie si creativitate, incredere in fortele proprii si in semeni in general, pana la management eficient si desfasurarea unei activitati in echipa excelente.
Pentru a reusi in viata trebuie sa invatam si sa exersam principalele dimensiuni ale IE: ( Goleman, 1995 apud M.Roco, 2004)
constiinta propriilor emotii (recunoastere, denumire, diferenta dintre sentimente si actiuni)
managementul emotiilor (manipularea stresului, stapanirea maniei, exprimarea naturala a furiei, respectul de sine, atitudine pozitiva fata de sine si altii)
motivarea personala (concentrare, autocontrol, responsabilitate, impulsivitate redusa)
empatia (ascultarea celuilalt, sensibilitate la probleme, transpunere in stare)
managementul realtiilor interpersonale (rezolvarea conflictelor, negociere, asertivitate, deschidere in comunicare, prietenie, implicare mai mare, cooperant, de nadejde, politicos)
2.3.8. Dezvoltarea emotionala – abilitatea a parintilor
Emotiile reprezinta o constanta in viata noastra, iar dezvoltarea emotionala la copii reprezinta azi un domeniu de cercetare intens. Dezvoltarea emotionala merge mana in mana cu cea cognitiva. Copiii invata pentru prima data despre emotii in familie, emotionalitatea fiind influentata de tipul de realtie care se dezvolta intre parinte si copil, competent emotionala fiind la fel de importanta ca sic ea intelectuala .
Dezvoltarea emotionala se refera la multe aspecte fiecare reprezentand o “abilitate pe care copiii trebuie sa o stapaneasca pe drumul spre maturitate” (Schaffer, 2010)
Reactiile emotionale ale parintilor sunt un predictor pentru competentele emotionale ale copiilor. Ei invcata exprimarea emotional prin observarea comportamentului celor din jur, imitare, modelul oferit de adulti, consecintele exprimarii verbale a emotiei. Daca parintii manifesta emotii pozitive si le exprima fata de copil atunci competenta emotional-empatica a acestuia va creste.
Parintii pot dezvolta copiilor urmatoarele abilitati emotionale ( Paunescu Georgeta, 2008):
recunoasterea si acceptarea emotiilor
sa accepte diferitele emotii, fie de bucurie, tristete, furie ca fiind normale
sa exprime propriile emotii
sa discute despre emotii – parintii sa fie deschisi in a comunica propriile trairi, cauza lor, cum putem depasi momentele
sa isi ajute copilul sa recunoasca emotiile fie prin intrebari adresate direct fie prin interpretarea starilor unor personaje din carti
sa nu ignore, critice sau nege emotia copilului ca fiind un semn de vulnerabilitate
exprimarea emotiilor intr-un mod adecvat
sa-i invete pe copii care sunt modalitatile nepotrivite de exprimare a emotiilor si sa le recunoasca si sa le modifice
sa nu creeze discomfort copilului prin exagerarea reactiilor , atentie prea mare,
sa aprecieze si recompenseze exprimarea potrivita a emotiei
managementul emotiilor
sa invete copilul sa foloseasca rezolvarea de probleme, sa aiba o atitudine pozitiva fata de propria persoana
sa invete copilul strategii de management al stresului : discutii, plimbare, relaxare
Exista studii recente (Paunescu Georgeta coord, 2008) prezentand o serie de recomandari practice pentru parinti pornind de la exprimarea emotional a adultului, ca model pentru copil, pana la activitati practice de genul jocurilor, a activitatilor cu copiii si strategii de reglare emotionala.
Abilitatea emotionala a parintilor este foarte utila in cresterea si educarea copiilor, intrucat parintii le vor putea dezvolta acestora potentialul emotional si social si ii pot invata sa isi identifice sentimentele personale, sa le diferentieze, sa invete cum sa isi exteriorizeze sentimentele, sa isi dezvolte empatia, sa invete limbajul nonverbal, sa asculte, sa fie pozitivi. (Roco, 2004)
2.4. CREATIVITATEA
2.4.1. Definitia creativitatii
Dictionarul on-line descrie creativitatea ca ”un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente”. (wikipedia, 2015). Noutatea, originalitate si valoarea teoretica sau practica sunt dimensiuni esentiale ale activitatii creatoare (Roco, 2004)
Majoritatea asociază creativitatea cu creatiile artistice din literatura, muzica, dans, teatru, insa creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este un concept care se manifesta în diverse domenii printre care psihologie, tehnologie, educatie, științe cognitive, management ) si reprezinta un fundament pentru progres.
Creativitatea a fost inteleasa ca fiind inspiratia, si utilizat acest termen mai ales in trecut, cand se considera ca persoanele creatoare primesc inspiratie de la zei sau muze. Inspiratia presupune spontaneitate si vibratie afectiva si este doar o etapa a procesului de creatie.
De asemenea omul creativ a fost considerat avand un talent – ca abilitatea care este mostenita sau innascuta si determina obtinerea unor rezultate deosebite, geniul, supradotare. Notiunea a fost comsemnata si sub denumirea de geniu, supradotare, imaginatie, fantezie creatoare (reformulat M.Roco, 2004 pg.12)
Definițiile creativității sunt multiple insa nu este formulată o definiție general acceptată, fiecare autor punand accent pe diferite aspecte . In general prin a fi creativ se intelege a crea ceva nou, original, a genera, a surprinde realitatea, a elabora solutii inedite.
Câteva definiții din dicționare de referință precum si definitii elaborate de autori romani si straini sunt:
În Dicționarul enciclopedic (1993) creativitatea este definită ca "trăsătură complexă a personalității umane, constând în capacitatea de a realiza ceva nou, original".
Potrivit Enciclopedia Britannica creativitatea este "abilitatea de a face sau, altfel spus, de a produce ceva nou, fie o nouă soluție a unei probleme, fie o nouă metodă sau un dispozitiv nou sau un nou obiect artistic ori o nouă formă artistică"
(http://www.britannica.com/EBchecked/topic/142249/creativity/261738/Phase-models-of-creativity – autor Barbara Kerr accesat la 08.05.2015)
Dupa Al.Rosca creativitatea constituie un proces prin care se realizeaza un produs (Al.Rosca, 1981 citand din M.Roco,2004, pg17).
Pentru P.Popescu-Neveanu „creativitatea presupune o dispozitie generala a personalitatii spre nou, o anumita organizare a proceselor psihice in sistem de personalitate (P.Popescu-Neveanu, 1987 citand din M.Roco, 2004, pg 17).
In psihologie termenul de creativitate a fost introdus de G.W.Allport pentru a desemna o formatiune de personalitate si a considerat ca aceasta nu poate fi limitata doar la unele categorii de manifestare a personalitatii cum ar fi inteligenta, atitudinile, trasaturile temperamentale. Investigatiile asupra creativitatii au inceput din anul 1950 iar in anii 1960-1970 a existat o explozie a studiilor in acest sens, efectuandu-se studii multiple asupra creativitatii in stiinta, arta si invatamant urmarindu-se factorii motivationali, emotional-afectivi sau de personalitate.
S-a incercat armonizarea si integrarea diverselor teorii internationale pe aceasta tema iar incepand cu anul 1967 au aparut si lucrari teoretice, printre autorii fiind M.Bejat, Al.Rosca, P.Popescu Neveanu, Paula Constantinescu, P.Golu, M.Roco, A.Neculau, M.Zlate, Ursula Schiopu, Gh.Neacsu, Anca Munteanu etc. Contributiile acestor autori sunt insemnate atat practic cat si teoretic orientandu-se spre investigarea procesului creativ, a persoanelor creative, etape ale creatiei, identificarea, evaluarea si educarea creativitatii. (reformulat din M.Roco, 2004, pg.12-17)
Printre teorii recente ale creativitatii se numara cea a Teresei Amabile, Robert W. Weisberg, H.Gardner, Mihaly Czikszentmihaly, Michel si Bernardette Fustier.
Teresa Amabile (1983) considera ca adoptarea deciziilor, atat intr-un domeniu professional cat si in viata cotidiana implica deseori creativitatea. Robert W. Weisberg (1986) considera ca creativitatea este o “gandire creativa evolutiva”, si ca existe putine motive pentru a crede ca solutiile noi se nasc ca urmare a unor idei de tip insight, iluminatoare si e mai rational sa se considere ca solutia problemei porneste de la ceva déjà cunoscut modificandu-se schema in functie de cerintele existente. H.Gardner a analizat activitatea unor personalitati creatoare cu realizari deosebite si a impartit analiza creativitatii pe patru niveluri : nivelul subpersonal (substratul biologic – inzestrare genetica structura si functionarea sistemului nervos, factori hormonali), nivelul personal (factori cognitivi si de personalitate, motivatie), nivelul intrapersonal (adica domeniul in care lucreaza si creeaza persoana), nivelul multipersonal (contextul social).
Pentru Mihaly Csikszentmihaly creativitatea nu poate fi studiata doar in plan personal deoarece acest fenomen rezulta din interactiunea domeniului cultural cu setul institutiilor sociale si individul. O persoana creativa este competitiva, bine pregatita si are de partea sa si norocul. R.Finke (1995) introduce notiunea de insight adica “vedere in interior”, intuitie, notiune care presupune intersectarea planului constient cu cel inconstient si subconstient. Rollo May(1975) arata ca procesul creativ trebuie exploatat nu ca un produs al bolii ci reprezentand gradul cel mai inalt al sanatatii afective, combatand astfel viziunea psihanalitica.
Mihaela Roco (2004, pg 34) a preluat teoria lui Land pentru creatie, relevand ca un lucru esential pentru creatie este dezintegrarea adica inlocuirea vechilor structuri de cunoastere, a metodelor de rezolvare clasice, ceea ce presupune un moment de criza, asumarea unui risc si apoi conceperea unui nou mod de abordare.
O directie recenta de abordare a creativitatii se refera la investigatiile neurobiopsihologice ale creierului, aceasta teorie punand in evidenta particularitatile psihice ale emisferelor cerebrale in creatie si anume ca in activitatea creatoare este necesar sa fie angrenate toate zonele cerebrale dar prin instructive si educatie sunt dezvoltate doar anumite parti, cele care privesc sistemul cortical stang si partial cel limbic stang.
2.4.2. Niveluri de creativitate
Creativitatea este o trstur general uman. Toi oamenii au un anumit nivel de creativitate . A. L. Taylor distinge 5 niveluri de creativitate: (T.Buzdugan pag 184)
De expresie – prezenta la orice om si tine de modul n care o persoan se autoexprima si exprim strile afective, prerile, ideile prin gesturi, mimic, intonaie, cuvinte, desen utila in actorie
Procesuala – tine de originalitatea in dezvolaterea proceselor psihice – adica cum gandim si percepem
De produs – caracteristica celor mai multi, si este reprezentata prin obiectul sau procesul tehnologic, adica capacitatea de a produce lucruri utile prin intermediul deprinderilor nsuite (muncitorii, femei n gospodrie).
Inovativa – cand se combina elemente cunoscute si ia nastere una noua este capacitatea de a aduce mbuntiri importante unor produse. Numrul persoanelor care dispun de creativitate inventivnu este prea mare.
Inventiva- cand se produce acevaratul „nou” , ce duce la modificri importante ale principiilor care stau la baza unui domeniu tiinific sau artistic(n psihologie Jung, Adler).
Emergenta – cand se descopera sau se pune in practica un principiu nou ce revolutioneaza un domeniu Despre aceste persoane se spune c sunt genii (Einstein, Freud, Beethoven, Shakespeare).
2.4.3.Produsul creativ
Creativitatea este rezultanta organizării optime a unor factori de personalitate diferiți si este efectul conlucrării unor efecte psihice variate în condiții favorabile, adica reprezinta un complex de însușiri și aptitudini psihice care, în condiții favorabile, generează produse noi și de valoare pentru societate. Creativitatea este deci o disponibilitate, o potențialitate a personalității. Creația este manifestarea acestei disponibilități în condiții prielnice, transformarea în act a unei potențialități. (Ardelean Delia). Produsele creației pot fi : reprezentări artistice, teorii, idei, tehnologii, compoziție muzicală, relatare istorică, comunicare savantă sau articol publicitar și orice altă formă de creație
Caracteristicile produsului creativitatii sunt in general:
Noutatea: un produs este nou dac nu este o reproducere a unor produse existente, dacă este un unicat. Un produs poate fi nou in raport cu experiena individuala sau in raport cu realizrile culturale ale societii
Valoarea: un produs este valoros dac prin el se rezolv o problem important pentru creator sau pentru societate, sporește adaptabilitatea la mediu. Produsul creației științifice trebuie să indeplineasca in plus si criteriul verificabilității, adica ipoteza, soluția să poată fi confruntată cu realitatea precum și criteriul consistenței logice.
In funcie de natura produsului exista creativitatea științifică- presupune descoperirea unor adevăruri științifice ; creativitatea artistică – aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumusețea lor estetică; există doar la indivizii cu predispoziție vizuală și tactilă pentru artă; creativitatea conceptuală implică crearea de soluții sub forma de concepte relevante unice, pentru problemele existente și emergente. In acest sens, creativitatea este procesul mental care implică generarea unor noi idei sau concepte, sau a unor noi asocieri între ideile, cunoștințele sau conceptele existente.
2.4.4. Procesul de creatie
Sub raport psihologic, aspectul cel mai important al creativității este procesul de creație. Creativitatea se transform ntr-un produs prin procesul de creaie. Procesul de creație se concentrează pe mecanismele și fazele implicate, care fac parte din actul de creație deci presupune parcurgerea unor etape distincte pentru rezolvarea problemelor sau inventarea unor produse noi.
Unii considera ca creativitatea nu poate fi descrisă ca o succesiune de faze ale unui model, un exemplu dat in acest sens fiind cel al gândirii creative în arta, insa modelele proceselor creative sunt utile în ghidarea creativității și inovației daca nu sunt folosite in mod rigid, într-o succesiune fixă a fazelor.
Un model timpuriu a fost cel propus de Graham Wallas (1926) si care conținea 5 faze:
Prepararea/pregătirea: se defineste, observa și analizeaza datele problemei, se adună informații și materiale cu scopul creearii unei baze solide a domeniului. Se testeaza ipoteze rezolutive care intrucat esueaza genereaza frustare si trece in etapa a doua.
Incubația: problema este lăsată deoparte o perioada de timp (minute, săptămâni, luni, ani). In aceasta perioada au loc prelucrari paralele, problema este internalizată în inconștient, iar persoana isi ocupă timpul cu alte situatii diferite, urmand ca revelația sa apăra ca rezultat al gândirii inconștiente.
Intimarea/ avertizarea: reprezinta un sentiment care precede intuiția creativă, ulterior considerata ca o subfaza.
Iluminarea: numita si inspiratie, intuitie, reprezinta acel moment in care solutia problemei apare brusc ca o idee sau viziune creativă din procesarea inconștientă a informației. Potrivit unora este o fază care nu e obligatorie in activitatea de creatie si totusi cand apare este misterioasă, dificil de descris.
Verificarea: numita si validare, se verifica dacă solutia apărută prin iluminare rezolvă problema si este testata logico-matematic sau experimental.
Alte modele au fost propuse si de Frank X. Barron, J. Rossman (1931), Alex Osborn (1953), Koberg,D. și Bagnall,J. (1981), Robert Fritz (1991)[ cuprinzand diferite faze atat ca numar cat si ca denumire. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate# Modele_ale_ procesului _de_crea.C8.9Bie).
Singurele etape recunoscute de toti psihologii au fost prepaparea si verificarea. Aceste etape ale procesului creator sunt specifice mai degraba pentru creativitatea individuala. (Buzdugan Tiberiu)
Datele din psihologie și istoria științei arată că creația științifică (sub forma invenției sau descoperirii) urmează și alte traiectorii : (Ardelean Delia, Psihologie generala)
a) Descoperirea prin șansă sau perspicacitate (Fleming care a descoperit penicilina observând mucegaiul de pe mediul de cultură, Roentgen care a descoperit razele X în timp ce studia descărcările electrice prin tuburi cu gaze rarefiate, Pavlov care a studiat secreția digestivă si a observat că glanda salivară a câinelui secretă chiar și numai la auzul pașilor laborantului ce ii aducea hrana.
b) Apariția întâmplătoare a unei asociații : factorul aleatoriu nu mai provine din mediul extern ci este imanent subiectului, fiind rezultatul combinării fericite a unor conținuturi mentale până atunci disparate (cazul lui Mendeleev )
c) Strategiile euristice : euristicile sunt proceduri de rezolvare a problemelor si în condițiile unor probleme nerezolvabile algoritmic limitează alternativele de căutare oferind o soluție chiar dacă nu garantează că e cea optimă.
Forme ale procesului de creatie sunt in mod individual si in colectiv. Creativitatea științifică de grup nu o exclude pe cea individuală ci o include intrucat grupul va fi superior individului numai dacă asigură valorificarea maximă a potențialului tuturor membrilor. In cadrul unui grup, procesul creației dobandeste particularități specifice intrucat ideile nu mai sunt închise în mintea persoanei ci se deschid membrilor colectivului științific.
Intr-o colectivitate se vehiculeaza o cantitate mai mare de informații decât ale cercetătorul individual, si se favorizează fluxul asociațiilor care poate duce la apariția unor produse creative. De asemenea se disipă fixitățile funcționale care pot aparea la cercetătorul individual.
„Munca de cercetare în colectiv face ca anumite segmente ale procesului creației științifice individuale să se exteriorizeze, îmbogățindu-se astfel cu contribuțiile grupului care optimizează procesul ulterior al creației. În aceste condiții produsul creativ este legitimat de întreg colectivul științific, iar creativitatea e socotită ca proprietate a grupului.” (Ardelean Delia)
2.4.5. Personalitatea creatoare
In ultimele decenii psihologii s-au ocupat foarte mult de problema creativitatii. Ei au studiat particularitatile personalitatii creatoare, aptitudinile, insusirile de care depinde capacitatea de a realiza produse noi si originale adica factorii psihologici. Acestia pot fi impariti in factori intelectuali si factori nonintelectuali .
Dintre factorii intelectuali, in primul rand se face referire la gandire, cu cele doua aspecte
ale sale : convergenta si divergenta. Ambele aptitudini sunt necesare pentru obtinerea unui rezultat creativ, gradul in care predomina variază în funcție de sarcină.
Gândirea convergentă este o gandire algoritmica, capacitatea intelectuală de a evalua în idei in mod logic, de a accesa drumul cel mai scurt si mai uzual pentru rezolvarea unei probleme, de a opta pentru soluția cea mai avantajoasă, răspunsul fiind unic și riguros determinat deci câmpul de investigație e limitat prin conformism sau pasivitate.. Gândirea convergentă se măsoara prin teste de inteligență.
Gândirea divergentă este o aptitudinea creativă, obtinerea unor soluții diverse, multiple, originale, elaborate cu viteza si flenta, neobișnuite. Presupune o bogăție a ideilor și originalitatea acestora, un mod nou, neuzual de rezolvare a problemelor. Factorii care alcatuiesc gandirea divergenta sunt urmatorii:(Hanga, pag 30 )
Fluiditatea-capacitatea de a da un numar de raspunsuri cat mai mare la o anumita problema
Flexibilitatea-capacitatea gandirii de a-si schimba prompt cursul gandirii daca este cazul
Originalitatea-capacitatea de a da raspunsuri noi si neuzuale la o problema
Elaborarea-punerea in practica a celor gandite;presupune effort volitiv
Sensibilitatea fata de probleme-capacitatea de a sesiza probleme acolo unde aparent ele nu exista
Redefinirea- capacitatea de a folosi un obiect sau o parte a unui obiect in alt scop decat cel pentru care a fost creat
Cei mai importanti factori de personalitate cu rol in creativitate sunt inteligenta,
motivatia, aptitudinile speciale, si vointa. Inteligenta, aptitudinile speciale, calitatile si strategiile gandirii reprezinta instrumentele creativitatii. Factorii atitudinali si motivationali au un rol dinamizator.
Cu privire la relatia dintre creativitate si inteligenta au fost facute cercetari in special dupa 1960, una din lucrarile importante fiind cea a lui J N Getzels si PW Jackson, “Creativity and Intelligence” din 1962 , iar din studiul lor a rezultat ideea independendei absolute si chiar antagonismului intre coeficientul de inteligenta si creativitate, insa a fost si un viciu de esantionare eliminandu-se din esantion subiectii cu performante bune la ambele categorii.
Acel studiu a fost reexxaminat de R.L. Thorndike (1963) care a descoperit existent unei corelatii la fel de mari intre testele de inteligenta si creativitate ca si intre diferitele teste de creativitate , E.P.Torrance (1962) care a exagerat contrastul , A.Anastasi care a gasit corelatii modeste. (Zlate, 2009). Ceea ce s-a demostrat este ca
nu inteligenta in general conteaza in procesul creator ci numai un anumit nivel al sau, care variaza de la un domeniu la altul de activitate. Realizarea unei performanțe creatoare presupune un minim de inteligență – diferit de la un domeniu la altul – care nu poate fi nicidecum sub medie. Peste un anumit nivel, un coeficient mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii. Insa si o inteligenta scazuta lucreaza impotriva creativitatii. Nivelul optim de inteligenta IQ pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subiectilor dintr-ujn canp de investigatie, conform studiilor lui D.K.Simonton (1984).(Zlate, 2009)
Cand persoanele au un nivel optim de inteligenta, performantele lor creative sau noncreative se datoreaza factorilor motivationali si de personalitate.(Zlate, 2009, pag.311)
Inteligența nu e omogenă ci există mai multe tipuri de inteligență: inteligența spațială , simbolică, semantică, inteligența socială. Creativitatea, in genereal cea științifică, corelează diferit cu aceste tipuri de inteligență. De pildă, arhitecții creativi realizează performanțe superioare la testele de inteligență spațială, dar obțin cote modeste la testele de inteligență verbală (simbolică).
Inteligența este relativă la un domeniu de preocupări sau de interes. Deci corelația dintre inteligență și creativitate trebuie analizată relativ la un domeniu de cunoștințe nu dintre creativitatea specifică și inteligență în general (factorul g).
Aptitudinile speciale cele mai relevante in ceea ce privește creativitatea științifică sunt: aptitudinea matematică, aptitudinea tehnică, aptitudinea pentru programare. Valorificarea aptitudinilor speciale în procesul de creație este mediată de climatul creativ.
O aptitudini speciala aparuta precoce ca indiciu al supradotării nu reprezintă un predictor cert pentru o creație de excepție în raport cu vârsta ori pentru creația de maturitate. Supradotarea este o creativitate potențială, care însă nu se actualizează întotdeauna. Valorificarea potențialului creativ al copiilor supradotați, presupune programe speciale care in unele tari sunt aplicate si au ca scop: a) accelerarea (parcurgerea mai rapidă a programei școlare obișnuite b) gruparea (formarea unor grupe școlare omogene, de supradotați) și c) îmbogățirea (dobândirea de cunoștințe suplimentare, relații cu cercetători valoroși etc.) (Ardelean Delia)
Pentru crea o opera deosebita este nevoie de multa munca, creatorul trebuie sa accepte multe sacrificii, sa fie perseverant, sa depuna o munca indarjita ceea ce se poate realiza doar cu motivatie intrinseca si vointa. Motivatiile care favorizeaza creatia sunt: nevoia de a se autoexprima, de a excela, dorinta de a sintetiza informatiile, curiozitate, asumarea riscurilor, acceptarea sacrificiului cautarea senzatiilor tari.
2.4.6. Caracteristici ale persoanelor creative
Persoanele creative posedă trăsături distincte care le diferențiază de persoanele mai puțin creative sau chiar noncreative. Davis, G. (1999) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate) a „inventariat” peste 200 trăsături de personalitate ale persoasnei creative și adjective ale atitudinii creative, împărțite în trăsături pozitive, social dezirabile și trăsături negative. Cele mai importante sunt:
imaginația : aptitudine bazata pe anumite predispoziții ereditare, pentru sinteza unor noi imagini, idei. Imaginația creativă este un mod de gândire care genereaza idei noi, conexiuni
sensibilitatea la probleme : capacitatea de a observa ceea ce este neobișnuit și diferit, de a vedea potențiale nerealizate în situații date, de a observa asemănări și analogii în experiențe diferite.
curiozitatea, intuiția, descoperirea ideilor, toleranța pentru ambiguitate,
independența (autonomia) : nonconformismul în gândire și acțiune, idei relativ neinfluențate de alții . Aceasta trăsătură înglobează și introversiunea, motivația intrinsecă, autoîncrederea, dorința de solitudine,
originalitatea : în gândire și idei, a vedea situatiile în alta lumina, a utiliza elementele și concepțiile în afara contextelor inițiale, pentru a crea noi combinații, noi sisteme de relații. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate#Creativitate_.C8.99i_inteligen.C8.9B.C4.83)
Persoanele creative in general au incredere in sine, curaj de a-si asuma riscurile, accepta greu restrictiile, constrangerile, sunt nonconformiste, au un nivel redus de anxietate.
2.4.7.Factori care stimuleaza sau inhiba creatia copiilor si a adultilor
Pentru a stimula creativitatea este necesar sa identificam factorii inhibitori si stimulativi ai acesteia si sa actionam pentru a crea conditii optime pentru eliberarea si expimarea creativitatii care exista in fiecare dintre noi. E. Limbos (1990, din Roco, M., 2004, pg 108) a enumerat urmatoarele categorii de bariere personale in raporturile interumane care mi se par semnificative :
Bariere legate de contextual sociocultural : conflictul de valori si lipsa cadrelor de referinta, conditionarea, prejudecatile, diferentele culturale, non-integrarea frustatilor (fuga, agresivitate, transfer, compensare, resemnare, integrarea frustrarilor)
Bariere datorate temerilor endemic : frica de confruntare, agresivitatea, competitia, rezistenta la schimbare, lipsa increderii in sine
Bariere legate de atitudinile individualiste : comportamentul egocentric, necunoasterea de sine, sentimental de incompetent, subiectivitatea si nerealismul, pasivitatea excesiva
Bariere referitoare la relatia individ-grup : lipsa comunicarii, marginalizarea, lipsa autenticitatii, izolarea, dependenta
Alti autori, precum Sidney Shore (1990, din Roco, M., 2004, pg109 ) au inventariat trei tipuri de blocaje ale creativitatii : emotionale, culturale si perceptive. Unele dintre acestea pot avea un character dublu- atat de factor inhibitor cat si stimulator.
Etapa istorică : perioada Renasterii a favorizat creatia pe cand comunismul a inhibt-o fiind presupune prea multe restrictii, atitudini asemntoare ale oamenilor iar creativitatea nu se poate manifesta. Oamenii creativi au mai multe sanse de a se afirma in tarile cu potential economic deoarece creatia artistic, inventiile necesit si investitii material
Factorii sociali : in general o persoana creative este nonconformista, adica se comport sau gndeste altfel dect majoritatea insa in general este dezaprobata, iar presiunea pentru conformism poate descuraja pe cei capabili. Grupurile de munca sau de cercetare pot avea efecte pozitive asupra creativitatii prin discutarea problemelor .
Mediul familial permisiv, tolerant, deschis spre nou, care sprijina copilul si apreciaza ideile sale are efecte pozitive asupra creativitatii insa daca copilul este excesiv controlat, iar copilul e obligat a asculta supus in general i se inhiba creativitatea
Pedagogia : in cadrul scolii depinde de profesori daca stimuleaza sau nu creativitatea. Invatamantul romanesc face destul de putin pentru dezvoltarea creativitatii. Ar fi utile metode de predare cu caracter active( conversatia euristica, problematizarea, invatarea prin descoperire) dar si o atitudine apropiata a profesorului de elev care sa reduca anxietatea si sa incurajeze exprimarea opiniilor, increderea in sine a elevilor, curiozitatea, dorinta de autoafirmare, pasiunea, initiativa, spontaneitatea, atitudinea activa, munca independenta.
2.4.8. Dezvoltarea creativitatii la copii
Creativitatea este o caracteristica umana, fiecare individ este insusiri pentru a fi creativ, dar la nivele diferite de realizare. Nu exista „retete miraculoase” de stimulare a creativitatii insa pot fi elaborate o serie de strategii care favorizeaza manifestarea atitudinilor creative ( Salavastru, 2004)
Educatia in familie si cea de la scoala trebuie sa fie pozitiva, sa faciliteze creativitatea si nu s-o reprime, sa fie orientata spre a incuraja copiii sa isi exprime opiniile, sa lucreze independent, sa gandeasca, sa stimuleze imaginatia, sa gaseasca solutii respectand personalitatea copilului. Copiii creativi pot crea si „disconfort” celor din jur prin felul lor curios, indisciplinat, pretentios. De cele mai multe ori insa sistemul de educatie cere adoptarea unei atitudini conformiste ceea ce inhiba creativitatea. Factori care sunt „asasini ai creativitatii” au fost considerati de Teresa Amabile (1997) ca fiind evaluarea, recompensa, competitia si restrangerea capacitatii de alegere.
Un mediu familial permisiv are un rol pozitiv; insa si parintii trebuie sa faca dovada creativitatii si a deschiderii fata de nou. Comunicarea intre parinti si profesori in sensul dezvoltarii creativitatii si nu a-l blocajului este esentiala.
Metode de cultivare a creativitatii, cu efect daca sunt aplicate in grup, si care exploreaza potentialul intuitiv si asociativ, sunt : brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 6-6, discutia panel, rezolvarea creativa a problemelor .(Salavastru, 2004)
Brainstorming este instrumentul cel mai utilizat pentru stimularea creativității și este perceput ca fiind de cea mai mare valoare. Presupune doua principii: Amanarea judecatii si Cantitatea creste calitatea. Ca reguli sunt: Suspendarea oricarui criticism, Manifestarea impetuoasa a imaginatiei, Stimularea unui debit ideativ mai mare , Preluarea ideilor emise de altii, si fructuficarea lor prin ajustari (Hanga, curs)
„Alte instrumente de stimulare a creativității folosite sunt si metoda matricii morfologice (de Fritz Zwicky), diagrama Ishikawa, diagrama Pareto, chestionare. Există însă și alte tehnici de creativitate: metoda gîndirii laterale a lui Edward de Bono, sinectica (elaborată de William Gordon), matricea descoperirilor a lui Abraham Moles, metoda TRIZ.” ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate)
Cu privire la metode de măsurare a creativității nu a fost elaborată până acum o măsură standardizată, general acceptată.
Metode bazate pe gândirea divergentă : Testele Torrance ale Gândirii Creative (TTCT), Testele Wallach și Kogan (Wallach and Kogan,1965), Bateria de teste Guilford
Abordări psihometrice, biografice și istoriometrice: studii de măsurare a creativității care au urmărit să descopere caracteristicile personalităților creative.
In abordările psihometrice instrumentele constă din liste de trăsături ale personalităților, liste de control pentru adjective ca rapoarte proprii, cercetări biografice și măsuri ale interesului și atitudinilor.
Capitolul III.
OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETĂRII
Obiectivele cercetării:
O1: Măsurarea și evaluarea inteligenței emoționale și a creativității copiilor din eșantion.
O2: Măsurarea și evaluarea inteligenței emoționale și a creativității părinților lor.
O3: Găsirea unor corelații între nivelul inteligenței emoționale și a creativității copiilor, cu a părinților lor.
Ipotezele cercetării:
I1: Presupunem că există o corelație semnificativă între copiii și părinții lor, sub aspectul inteligenței emoționale, măsurate și evaluate.
I2: Presupunem că există o corelație semnificativă între copiii și părinții lor în ceea ce privește creativitatea măsurată și evaluată.
I3: Presupunem că există o diferență statistică semnificativă între nivelul măsurat al inteligenței emoționale a mamelor și a taților.
I4: Presupunem că există o diferență semnificativă între nivelul măsurat al creativității la mame și tați.
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETARII
Metode utilizate: testarea psihologică, interpretarea statistică a datelor.
Design: bifactorial intragrupal
VI: itemii testelor
VD: răspunsurile subiecților
Descrierea eșantionului/ prezentarea loturilor:
Studiul s-a desfășurat începand cu luna martie a anului 2015 și a avut drept subiecți principali copii inscrisi intr-o clasa I-a, cu varsta cuprinsa intre 7 si 9 ani, din cadrul Școlii Generale Grigore Moisil din Satu Mare si cate un parinte al fiecarui copil. Intrucat nu toti parintii au fost de acord cu participarea la acest studiu, am apelat la parinti avand copii in clasa I-a, din aceeasi unitate de invatamant sau din altele pe de teritoriul municipiului Satu Mare.
În cadrul cercetării au fost chestionați un număr de 30 copii si 30 părinți. Eșantionul cercetării a fost alcătuit din părinți care au fost de acord să completeze testele si chestionarul elaborat pentru acest demers atat ei cat si pentru copii lor. Completarea testelor si a chestionarului a avut loc atat in mediul familial, de catre parinti, si unii copii care nu au fost prezenti la scoala cat si in unitatea de învățământ, prin aplicarea testelor in cadrul unei ore, colectarea datelor realizandu-se intr-o perioada de 45 de zile.
Descrierea instrumentelor de lucru utilizate/ metodelor și tehnicilor de cercetare:
Ținând cont de tema aleasă în cercetarea si de varsta unuia din lotul de subiecti (copii) am optat pentru utilizarea următoarelor instrument de cercetare și anume:
instrumente :
testul pentru inteligenta emotionala
testul de imaginatie si creativitate
chestionarul privind stilurile parentale
metode statistice de analiză, prelucrare și interpretare a datelor : SPSS V.20
În cercetare s-au utilizat următoarele instrumente de lucru (anexele 1,2,3,4,5):
Testul pentru inteligenta emotionala – varianta pentru adulti si pentru copii – adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-on si D.Goleman in lucrarea sa Creativitatea si Inteligenta emotionala, ed.Polirom pag.187-191.
Este construit din 10 scenarii reprezentând atitudini pe care le poate adopta o persoană atunci când se afla intr-o situatie delicata (de ex. 1. „Sunteti intr-un avion care intra brusc intr-o zona de turbulenta si incepe sa se balanseze puternic intr-o parte si alta. Ce faceti ?”) . Completarea testului urmareste in ce masura subiectul se transpune in acea situatie si modalitatea sa de a reactiona.
Pentru fiecare item, subiectul chestionat trebuie să aleagă din 4 variate de răspuns, încercuind litera care indică cel mai bine modul de acțiune în general. Intrebarile se noteaza cu puncte, existand si itemuri care nu sunt notate .
Modul de notare a raspunsurilor la cele 2 teste este :
Se aduna punctele obtinute la cele 10 raspunsuri.
Rezultatul obținut se interpretează prin raportarea scorului la următoarele niveluri:
la 100 de puncte : sub medie,
100-150 puncte : mediu,
peste 150 puncte : peste medie,
200 : exceptional.
Testul de imaginatie si creativitate – adaptat de Roco Mihaela (2004) dupa E.P.Torrance, Al.Osborn, J.P. Guilford, N.A. Wallach, N.Kogan si G.Meunier – in lucrarea sa Creativitatea si Inteligenta emotionala, ed.Polirom pag.204-211
Cuprinde 7 probe fiecare cu cate 8 sarcini, din care am luat in considerare doar 4 probe datorita faptului ca lotul format din copii nu se putea exprima in mod adecvat datorita varstei si raspunsurile lor nu le puteau nota. Testul are doua tipuri de probe – pentru creativitate verbala si figurala, iar pentru a realiza un echilibru am luat in considerare cate 2 probe din fiecare categorie.
Probele au constat din a-si imagina cat mai multe lucruri ce ar putea reprezenta figurile prezentate, de a nota cat mai multe asemnari intre obiectele enumerate, de a gasi interpretari, semnificatii pentru desenele schematice prezentate si de a preciza cat mai multe intrebuintari neobisnuite ale unor obiecte.
Testul evalueaza cei trei factori intelectuali ai potentialului creativ : fluiditate, flexibiliate si
originalitate. Deci am urmarit :
in cazul fluiditatii – numarul total de raspunsuri,
in cazul flexibilitatii – numarul de clase de raspuns sens in care am intocmit o lista generala a claselor de raspuns si
originalitatea – adica acele raspunsuri care au avut o frecventa scazuta, metaforice, deosebite emise in grupul de copii si parinti, analizata dupa parcurgerea tuturor testelor .
Chestionar privind stilurile parentale – cuprine o listă de 11 intrebari fiecare cu 5 variante de raspuns care reflectă atitudini și reactii pe care le pot avea parintii față de copii în ceea ce privește educatia. La fiecare intrebare parintele trebuie sa aleaga o varianta de raspuns care i se potriveste cel mai bine si care reflectă cel mai bine opinia sa.
Autoritar: câte 1 punct pentru fiecare răspuns (a.) la întrebările 1 până la 5, și câte 1 punct pentru fiecare răspuns (c.) la întrebările 6 până la 11.
Perfecționist: câte 1 punct pentru fiecare răspuns (b.) la întrebările 1 până la 5, și câte 1 punct pentru fiecare răspuns (d.) la întrebările 6 până la 11.
Democratic: câte 1 punct pentru fiecare răspuns (c.) la întrebările 1 până la 5, și câte 1 punct pentru fiecare răspuns (a.) la întrebările 6 până la 11.
Permisiv: câte 1 punct pentru fiecare răspuns (d.) la întrebările 1 până la 5, și câte 1 punct pentru fiecare răspuns (e.) la întrebările 6 până la 11.
Neimplicat: câte 1 punct pentru fiecare răspuns (e.) la întrebările 1 până la 5, și câte 1 punct pentru fiecare răspuns (b.) la întrebările 6 până la 11.
Se vor obtine 5 scoruri pentru fiecare dintre cele cinci stiluri parentale. Cel mai mare scor reprezinta stilul parental dominant. Testul a fost accesat de pe adresa https://furnicutele.files. wordpress.com /…/chestionar-privind-stilurile-parentale
Procedură:
A. Etapa aplicativă – Această etapă a constat în aplicarea chestionarelor menționate, cele pentru copii in cadrul clasei, sub supravegherea invatatoarei, iar cele pentru parinti in mediul lor familial. Pentru acei copii care le-au completat acasa, parintele i-a fost sprijin in a citi enunturile urmand ca raspunsul sa fie formulat de catre copil, neinfluentat de prezenta parintelui. Fiecare subiect din eșantion a completat chestionarele/testele, respectiv parintii – 3 teste iar copiii 2 teste, fiind asigurati de păstrarea confidențialității datelor. Recoltarea datelor s-a realizat pe o perioadă de 45 zile calendaristice, fiecare părinte a primit chestionarele ce conțineau întrebările referitoare la tematica aleasă.
B. Etapa de prelucrare și interpretare a datelor
Au fost prelucrate datele rezultate ca urmare a aplicarii testelor si chestionarelor și s-a realizat statistica descriptiva pe eșantioane la constructele măsurate prin probele aplicate si statistica inferentiala.
Prelucrarea datelor s-a realizat în SPSS 20
CAPITOLUL V
PREZENTAREA REZULTATELOR
Ca urmare a prelucrarii datele rezultate din testele si chestionarele administrate au rezultat următoarele aspecte:
Tabel 2. Indici statistici de start la inteligența emoțională:
Tabel 3. Indici statistici de start la creativitate:
Fig 1. Histrograma distribuției frecvențiale a inteligenței emoționale la copii și părinți
Capitolul VI
Interpretarea rezultatelor. Concluzii
Ipoteza 1: Utilizăm indicele statistic Bravais-Pearson și corelăm nivelul inteligenței emoționale a copiilor și a părintelui
Valoarea calculată a lui r=0,24 este nesemnificativă, în consecință I1 se infirmă.
Ipoteza 2: Utilizăm indicele statistic Bravais-Pearson, corelăm nivelul creativității, copiilor și a parintelui.
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
Valoarea calculată a lui r=0,072 la p=0,01 confirmă I2.
Ipoteza 3: Utilizăm indicele statistic t pentru eșantioane dependente.
Valoarea calculată a lui t de 0,53 la pragul de semnificașie de 0,05 ne arată o diferență nesemnificativă din punct de vedere statistic între inteligența emoțională a mamelor și a taților ca și unul dintre părinții copiilor din eșantion. I3 se infirmă.
Ipoteza 4: Utilizăm indicele statistic t pentru eșantioane dependente.
Valoarea calculată a lui t de 5,56 la pragul de semnificație de 0,05 ne arată o diferență statistică între gradul de creativitate și bărbaților, părinți din eșantion. I4 se confirmă.
Concluzii:
1. Mediul educațional și stilul parental de educație influențează gradul de inteligență emoțională și creativitatea copiilor din familie.
2. Faptul că în cercetarea făcută nu se confirmă ipoteza conform căreia gradul de inteligenă emoțională al copiilor corelează cu cel al părinților, îl punem pe seama vârstei copiilor când inteligența emoțională este în formare.
3. Părinții creativi educă copii cu dorința de a fi creativi: curioși, motivați, ingenioși
4. Vârsta creativității optime este cea a copilăriei. Barierele din calea creativității intervin odată cu vârsta.
5. Lucrarea nu a avut intenția de a stabili cât din inteligența emoțională și creativitatea copiilor este moștenită de la părinți și cât este ea educată. În mod cert, cei 2 factori coexistă.
BIBLIOGRAFIE
Amabile, T (1997), Creativitatea ca mod de viata. Ghid pentru parinti si profesori, editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti)
Amabile, T, (1996), The Social Psychology of Creativity, Spinger Verlag, New York
Ardelean, D.,(2013) Psihologia varstelor, suport de curs
Buzdugan, T. (……..), Psihologia pe intelesul tuturor, editia a IV-a, Editura didactica si pedagogica,
Ciuperca, C., Cuplul modern – între emancipare si disolutie, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2000
Cretu, T. (2001), Psihologia varstelor, editura Credis, Bucuresti
Carter, Philip, (2011), Testati-va EQ-ul, ed. Meteor Press
Davis, G. (1999), Barriers to Creativity and Creative Attitudes In: Runco, M.A. and Pritzker, S.R. (Eds), Encyclopedia of Creativity, Vol.1, pp.165-174, London Academic Press
Dinca, M.(2001), Teste de creativitate, 2001, ed. Paideia
Glaveanu, S. M., (2011), Modele parentale relevate in tablouri familiare – abordare nomotetica, in Revista de psihologie, Editura Academiei Romane vol.57 nr.1
Glaveanu, S. M, (2012), Competenta parentala – Modele de conceptualizare si dignoza, editura Universitara, Bucuresti
Gilles d’Ambra (2008), Coeficientul emotional- Teste si interpretari, ed.Teora
Gardner, H. (1993), Multiple intelligence, Basic Books, New York
Goleman, H., (1995), Emotional Intelligence, Bantam Books, New York
Hanga, C., Psihologia educatiei curs
Ionescu Mihaela, Negreabnu Elisabeta, 2006, Educatia in familie- repere si practice actuale”, ed. Cartea Universitara, Bucuresti
Limbos, E, (1990), Les barrages personnels dans les rapports humains, ESF, Paris
Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de A – la Z, Mic dictionar al vietii de familie, Editura Stiintifica, Bucuresti 1991, p. 141-145 – din lucrarea “Educatia in familie- repere si practice actuale”, Institutul de Sttinte ale Educatiei, Laboratorul Teoria Educatiei,
Paunescu, G.(2008) coord, Organizatia Salvati Copiii, Varsta scolara: ghid pentru parinti, Speed Promotion, Bucuresti)
Popa, M.(2014), Psihologia educatiei, suport de curs
Popa, E., (2013), Stiluri parentale,
Popescu-Neveanu, P., 1987, Le modele vectoriel-operationel de la creativite, in Revista romana de stiinte sociale, seria de Psihologie
Roco, M. (2004), Creativitatea si inteligenta emotionala, 2004, ed.Polirom
Rosca, Al.(1981), Creativitatea generala si specifica, editura Academiei, Bucuresti Tomescu, M. (2013), Evaluarea stilurilor parentale, rovinari, 2013, Proiect Comenius Regio COM-11-PR-06-GJ-RO, Rovinari
Sidney Shore (1990), Les blocages de la creativite, in Jaoui, H., La creativite. Mode d’emploi, ESF, Paris,
Salavastru, D, (2004), Psihologia educatiei, editura Polirom, Iasi
Schaffer, H.R, (2010), Introducere in psihologia copilului, 2010, Colectia Psihologul Expert, Cluj-Napoca
Spock, B., 2000, Despre arta de a fi parinte, editura Image, Bucuresti
Spock, (2005), Ingrijirea sugarului si a copilului, editia a 8-a, editura All, Bucuresti
Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iasi, 1997,
Verza, E, Verza, Fl. (2000), Psihologia varstelor, Editura Pro Humanitas, Bucuresti Vincent,R (1972), Cunoasterea copilului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, apud Popa (2014), Psihologia educatiei, suport de curs
Vișan,N.I.,(2014), Studiu comparativ privind stilurile educative parentale, Școala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu” Pitești, Argeș,
Weisberg, R., (1986), Creativity : Genius and other myths, W.H. Freeman and Co, New York
Wallas, Graham (1926), The Art of Thought(Arta gândirii), New York, Harcourt Brace
Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993, din
Zlate, M. (2009), Fundamentele psihologiei, editia a IV-a, ed.Polirom
www.miruna.go.ro/cercetari/familia
http://www.slideshare.net/StefanNiculcea/emotional-intelligence-18328674
http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/3.%20Inteligenta%20emotionala%20lb%20romana.pdf
http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/142249/creativity/261738/Phase-models-of-creativity
http://psiholearn.blogspot.ro/2013/11/stiluri-parentale.html
http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/2006_lucrare_ed_in_fam.pdf
ANEXA 1.
TEST PENTRU INTELIGENTA EMOTIONALA (pentru adulti )
(adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On si D. Goleman )
Sunteti intr-un avion care intra brusc intr-o zona de turbulenta si incepe sa se balanseze puternic intr-o parte si alta. Ce faceti ?
Continuati sa cititi sau sa va uitati la fil, dand putina atentie turbulentei
Va ingrijorati, urmariti stewardesa si cititi fisa cu instructiuni in caz de pericol
Cate putin din a) si b)
Nu observati nimic
Mergeti in parc cu un grup de copii de patru ani. O fetita incepe sa planga deoarece ceilalti nu vor sa se joace cu ea. Ce faceti ?
Nu va amestecati, lasati copiii sa rezolve singuri problema
Vorbiti cu ea si o ajutati sa gaseasca o modalitate d a-i face pe ceilalti sa se joace cu ea
Ii spuneti cu o voce blanda sa nu planga
Incercati sa-i distrageti atentia si ii aratati cateva lucruri cu care se poate juca
Imaginati-va ca sunteti student si doriti sa obtineti o medie mare pentru bursa. Ati constatat ca una dintre note va scade media. Ce faceti ?
Va faceti un plan special pentru a va imbunatati nota la cursul respectiv, fiind hotarat sa urmati planul
Va propuneti ca in viitor sa luati note mai bune la curs
Considerati ca nu conteaza mult ceea ce ati facut la acest curs si va concentrati asupra altor cursuri, la care notele dumneavoastra sunt mai mari
Mergeti la profesor si incercati sa discutati cu el obtinerea unei note mai mari
Imaginati-va ca sunteti agent de asigurari si telefonati la clienti pentru prospectare. Cincisprezece persoane la rand v-au inchis telefonul si sunteti descurajat. Ce faceti ?
Va spuneti : „ Ajunge pentru azi „ sperand ca veti avea maimult noroc maine
Va evaluati calitatile care, poate, submineaza abilitatea dvs. de a face vanzari
Incercati ceva nou la urmatorul apel telefonic si va straduiti sa nu va blocati
Gasiti ceva de lucru
Sunteti managerul unei organizatii care incarca sa incurajeze respectul pentru diversitatea etnica si rasiala. Surprindeti pe cineva spunand un banc rasist. Ce faceti ?
Nu-l luati in seama – este numai o gluma
Chemati persoana respectiva in biroul dvs. pentru a-i fac o observatie
Vorbiti pe fata, pe loc, spunand ca asemenea glume sunt nepotrivite si nu vor fi tolerate in organizatia dvs
Ii sugerati persoanei care a spus gluma sa urmeze un program de scolarizare privind diversitatea
Incercati sa calmati un prieten infuriat oe un sofer care era sa-l accidenteze foarte grav. Ce faceti ?
Ii spuneti sa uite evenimentul pentru ca nu a patit nimic
Incercati sa-i distrageti atentia de la acest eveniment vorbindu-i despre lucrurile care-i plac foarte mult sau care-l intereseaza
Ii dati dreptate, considerand, la fel ca si el, ca celalalt i-a pus in pericol viata
Ii relatati ca si dvs. vi s-a intamplat mai demult cva asemanator, dar dupa aceea v-ati dat seama ca, dupa cum conduce, soferul va ajunge in mod sigur la spitatul de urgenta
Dumneavoastra si partenerul de viata(prietenul) ati intrat intr-o discutie aprinsa, care a devenit foarte repede
un meci de tipete. Sunteti amandoi furiosi si, in locul furiei, recurgeti la atacuri personale pe care intr-adevar nu le intelegeti, dar le continuati. Care e cel mai bun lucru de facut ?
Luati o pauza de 20 de minute si apoi reluati discutia
Opriti cearta de indata, pentru ca nu conteaza ce spune partenerul dvs.
Spuneti ca va pare rau si ii cereti partenerului sa isi ceara la randul sau iertare
Va opriti un moment, va adunati gandurile si, apoi, va precizati punctul dvs. de vedere
Imaginati-va ca ati fost numit seful unei noi echipe care incearca sa gaseasca o solutie creativa la o problema sacaitoare de serviciu. Care este primul lucru pe care il faceti ?
Notati pasii necesari pentru rezolvarea rapida si eficienta a problemei
Cereti oamenilor sa-si faca timp pentru a se cunoaste mai bine intre ei
Incepeti prin a cere fiecarei persoane idei privind rezolvarea problemei, cat timp ideile sunt proaspete
Incepeti printr-o sedinta de dezlantuire a ideilor(brainstorming), incurajand pe fiecare sa spuna orice idee ii vine in minte, indiferent cat de fantastica este
Fiul dvs. este extrem de timid si a fost foarte sensibil si un pic infricosat de locurile si oamenii straini, de cand s-a nascut. Ce faceti ?
Acceptati ca are un temeperament sfios, timid si cautati cai de a-l proteja de situatii care sa-l tulbure
Il duceti la un psihiatru de copil
Il expuneti intentionat la mai multi oameni si locuri straine, astfel incat sa-si poata infrange frica
Organizati o serie neintrerupta de experiente care sa-l invete pe copil sa ia treptat contact cu oameni si situatii noi
Considerati ca de multi ani ati dorit sa reincepeti sa practicati un sport pe care l-ati incercat si in copilarie, iar acum pentru distractie, in sfarsit, v-ati hotarat sa incepeti. Doriti sa va folositi cat mai eficient timpul. Ce faceti ?
Va limitati la timpul strict de exercitiu in fiecare zi
Alegeti exercitii care va forteaza mai mult abilitatea (care vi se par grele)
Exersati numai cand, in mod real, aveti dispozitie
Incercati exercitii care sunt cu mult peste abilitatile dvs.
ANEXA 2
TEST PENTRU INTELIGENTA EMOTIONALA (pentru copii )
(adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On si D. Goleman )
Imagineaza-ti ca te afli la ora de curs si dintr-o data pamantul incepe sa se cutremure foarte puternic, cu un zgomot inspaimantator. Ce faci ?
Continui sa stai linistit in banca si citesti lectia din manual, dand putina atentie evenimentului, asteptand ca acesta sa inceteze curand
Devii plin de grija fata de pericol urmarind invatatorul si asculti cu atentie instructiunile date de acesta
Cate putin din a) si b)
N-am observat nimic
Esti in curtea scolii in recreatie. Unul dintre colegii tai nu este acceptat in jocul celorlalti si incepe sa planga. Ce faci ?
Nu te bagi, il lasi in pace
Vorbesti cu el si incerci sa il ajuti sa nu planga
Te duci la el(ea) si ii spui sa nu mai planga
Ii dai o bomboana sau altceva care sa-l faca sa uite
Imagineaza-ti ca te afli in mijlocul ultimului trimestru si speri sa obtii un premiu, dar ai descoperit ca nu ai nota dorita la o materie, ci una mai mica decat cea la care te asteptai. Ce faci ?
Iti faci un plan special pentru a imbunatati nota, hotarat sa urmezi planul
Te hotarasti sa inveti mai bine anul urmator
Iti spui ca nu te intereseaza materia respectiva si te concentrezi asupra altor discipline une notele tale sunt si pot fi mai mari
Mergi la invatator si incerci sa discuti cu el in scopul obtinerii unei note mai bune
Considera ca in lipsa invatatorului esti elevul responsabil cu disciplina in clasa. In urma unor acte de indisciplina zece elevi au fost avertizati cu scaderea notei la purtare si esti descurajat din cauza acestei situatii. Ce faci ?
Notezi numele elevilor indisciplinati si predai lista invatatorului a doua zi
Consideri ca nu-ti poti asuma aceasta responsabilitate
Incerci sa discuti cu elevii propunand solutii pentru pastrarea disciplinei si pentru indreptarea situatiei create
Doresti sa devii responsabil cu altceva
Esti anuntat ca de maine o sa aveti un nou coleg tigan/rrom. Surprinzi pe cineva spunand cuvinte urate si rautacioase la adresa lui. Ce faci ?
Nu-l iei in seama considerand ca e doar o gluma
Il chemi afara pe colegul rautacios si il certi pentru fapta facuta
Ii vorbesti in prezenta celorlalti spunand ca asemenea fapte sunt nepotrivite si nu vor fi acceptate in clasa voastra
Iti sfatuiesti colegul sa fie bun si ingaduitor cu toti colegii
Te afli in recreatia mare si incerci sa calmezi un coleg de clasa infuriat pe un alt coleg care i-a pus piedica pe hol, riscand astfel sa-i fractureze bratul. Ce faci ?
Ii spui sa-l ierte pentru ce s-a intamplat, a fost o gluma
Ii povestesti o intamplare hazlie si incerci sa-l distrezi
Ii dai dreptate considerand, asemenea lui, ca celalalt coleg s-a da in spectacol
Ii spui ca ti s-a intamplat si tie ceva asemanator si ca te-ai simtit la fel de furios, dar dupa aceea ti-ai dat seama ca cel vinovat putea la randul sau sa cada si sa isi sparga capul
Tu si prietenul tau cel mai bun va certati si aproape ca ati ajuns sa va luati la bataie. Care este cel mai bun lucru de facut ?
Faceti o pauza de 20 de minute si apoi incepeti din nou sa discutati
Te opresti din cearta si taci
Spui ca-ti pare rau si ii ceri si prietenului tai sa isi ceara scuze
Va opriti putin entru a va linisti si apoi fiecare pe rand spune ceea ce gandeste despre problema
La sfarsit de an scolar se organizeaza o serbare. Inchipuie-ti ca tu esti conducatorul unui grup de elevi si vreti sa compuneti o scena halie. Cum faci ?
Iti faci un orar si acorzi timp pentru fiecare amanunt
Propui sa va intalniti dupa ore si sa va cunoasteti mai bine
Ii ceri separat fiecarui copil sa vina cu idei
Va strangeti toti in grup si tu ii incurajezi pe ceilalti sa propuna diverse variante
Imagineaza-ti ca ai un frate de 3 ani care intotdeauna a fost foarte timid si putin infricosat de locurile si oamenii straini. Ce atitudine ai fata de ei ?
Accepti ca are un comportament timid si cauti sa protejezi de situatii care pot sa-l tulbure
Il prezinti unui bun medic cerandu-i un sfat
Il duci cu buna stiinta in fata oamenilor straini si locuri necunoscute astfel incat sa-si poata infrange frica
Faci cu el o serie permanenta de jocuri si competitii usor de realizat care il vor invata ca poate intra in legatura cu oamenii si poate umbla prin locuri noi
Imagineaza-ti ca-ti place foarte mult desenul. Incepi sa te pregatesti pentru a desena in timpul tau liber. Cum faci ?
Te limitezi sa desenezi o ora pe zi
Alegi subiecte de desen mai grele care sa-ti stimuleze imaginatia
Desenezi doar cand ai chef
Alegi subiecte de desenat pe care stii sa le faci
Anexa 3
Anexa 4
Chestionar privind stilurile parentale
Alege pentru fiecare intrebare o singura variant de răspuns
1. Care este treaba unui părinte?
Să-i facă pe copii să se comporte adecvat și să respecte autoritatea și regulile.
Să ofere în mod constant supraveghere/reguli structurate astfel încât copiii să acționeze/aleagă “corect”.
Să-i învețe pe copii abilitățile necesare în viață pentru a deveni adulți disciplinați și responsabili.
Să se asigure că fiul/fiica sa are o copilărie fericită și lipsită de griji.
Să-și lase copiii să învețe pe cont propriu comportamentele și abilitățile adecvate.
2. Cine este responsabil de controlarea comportamentelor copilului?
Părinții trebuie să impună regulile și copiii trebuie să le urmeze.
Copiii trebuie să facă ceea ce spun părinții lor, deoarece aceștia au mai multă experiență.
Părinții au responsabilitatea de a-i învăța pe copii comportamentele și abilitățile de care au nevoie în viață.
Părinții trebuie să le explice copiilor de ce trebuie să se comporte adecvat și să le ceară să fie cooperanți.
Copiii pot să-și descopere singuri propriile limite prin procedee de încercare și eroare.
3. Cine are drepturi?
Părinții au toate drepturile, și asta pentru că sunt adulți; copiii au puține drepturi, sau chiar deloc.
Părinții au cunoștințe și experiențe superioare; prin urmare, ei au mai multe drepturi.
Atât părinții cât și copiii au dreptul de a fi tratați cu respect și demnitate.
Drepturile și nevoile copiilor sunt mai importante decât ale părinților.
Copiii au drepturi cât timp nu îi afectează pe părinți.
4. Cine este respectat?
Copiii trebuie să-i respecte pe părinți, dar părinții nu sunt obligați să-i respecte pe copii.
Copiii trebuie mai întăi să câștige respectul părinților înainte de a-l primi.
Orice persoană merită să fie tratată cu respect, indiferent de vârstă sau de poziție.
Părinții trebuie să-și respecte copiii, pentru ca aceștia să fie fericiți.
Copiii se comportă uneori fără respect, nu e o mare problemă.
5. Cum sunt gestionate greșelile?
Copiii trebuie pedepsiți dacă încalcă regulile. Pedeapsa trebuie să-i producă un disconfort copilului sau să-l afecteze în vreun fel.
Părinții pot corecta greșelile copiilor exprimându-și dezamăgirea, oferind o critică constructivă, impulsionându-l pe copil să depună mai mult efort și spunându-i cum să repare greșeala și cum să o prevină în viitor.
Copiii pot învăța din propriile greșeli și cum să le repare sau să le prevină în viitor.
Este responsabilitatea părintelui să repare greșelile copilului sau să-și protejeze copilul de efectele negative.
Alte persoane (în afară de părinți și copii) sunt probabil de vină pentru greșelile copilului.
6. Cum sunt rezolvate problemele și cum sunt luate deciziile?
Alegerile sunt făcute între anumite limite care respectă drepturile și nevoile celorlalți.
Problemele vor dispărea de la sine; dacă nu, părinții se pot ocupa de ele mai târziu.
Părinții au răspunsurile corecte, deci copiii trebuie să le urmeze sfaturile.
Părinții trebuie să monitorizeze activitățile copiilor lor, să seteze obiective pentru copii și să ofere recompense sau întăriri atunci când obiectivele sunt atinse.
Părinții trebuie să încerce să afle ce vor copiii și să-i facă fericiți.
7. Cum sunt gestionate emoțiile negative?
Părinții nu trebuie să încerce să modifice emoțiile negative ale copiilor lor, ci să-i învețe cum să și le exprime într-un mod adecvat.
Toate vor funcționa mai ușor dacă copiii își păstrează emoțiile negative pentru ei.
Copiii nu trebuie să-și exprime emoțiile negative, deoarece arată opoziție și lipsă de respect.
Copiii trebuie să gândească și să simtă ceea ce părinții lor gândesc și simt că este “corect”.
Părinții trebuie să-și protejeze copiii și să evite ca aceștia să simtă emoții negative.
8. Cine decide cum ar trebui să se comporte copiii, ce interese să urmeze și ce obiective să-și propună?
Părinții îi pot învăța pe copii comportamente pozitive, ca aceștia să-și poată stabili și atinge obiective adecvate.
Copiii își pot da seama cum să se comporte și ce obiective/interese să-și propună prin metode de tip încercare și eroare.
Părinții trebuie să le spună copiilor ce să facă și ce obiective să-și propună și să-i facă să urmeze aceste obiective.
Părinții trebuie să stabilească standarde înalte pentru copiii lor și să aleagă interesele/obiectivele care îi vor ajuta pe aceștia să aibă succes ca și adulți.
Copiii trebuie lăsați să-și aleagă ce interese/obiective vor, pentru a fi fericiți.
9. Cine face regulile și cum sunt ele aplicate?
Copiii pot să aleagă, în limite rezonabile și trebuie să înțeleagă valoarea regulilor.
Dacă părinții stabilesc reguli și le pun în aplicare, atunci copiii lor se vor simți constrânși și se vor răzvrăti împotriva regulilor.
Părinții trebuie să le spună copiilor ce să facă, iar copiii trebuie să accepte fără a se împotrivi.
Părinții pot stabili reguli structurate și îi pot corecta pe copii prin critică constructivă și sfaturi.
Dacă părinții le aduc aminte copiilor, în mod politicos, să se comporte adecvat, în cele din urmă aceștia îi vor asculta.
10. Cum pot părinții să-i motiveze pe copii?
Părinții pot să-i învețe pe copii valoarea sarcinilor, pentru ca aceștia să se auto-motiveze să le facă.
Copiii trebuie să fie responsabili să se motiveze singuri.
Copiii pot fi motivați cu ajutorul instrucțiunilor și amenințărilol.
Copiii pot fi motivați cu ajutorul recompenselor și întăririlor, acceptării și laudelor.
Dacă părinții fac suficiente lucruri pentru copiii lor, copiii vor fi fericiți și motivați.
11. Cum disciplinează părinții?
Părinții le pot explica copiilor diferite comportamente dintre care aceștia să aleagă, iar ulterior să-i considere responsabili pentru alegerile făcute.
Copiii pot să-și urmărească singuri comportamentul.
Pedeapsa trebuie să fie inconfortabilă pentru a dispare comportamentul neadecvat.
Părinții trebuie să-i facă pe copii să se simtă rău pentru că s-au comportat într-un mod neadecvat și trebuie să le retragă anumite privilegii speciale.
Părinții nu trebuie să-și pedepsească copiii prea des, pentru că vor pierde dragostea acestora.
BIBLIOGRAFIE
Amabile, T (1997), Creativitatea ca mod de viata. Ghid pentru parinti si profesori, editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti)
Amabile, T, (1996), The Social Psychology of Creativity, Spinger Verlag, New York
Ardelean, D.,(2013) Psihologia varstelor, suport de curs
Buzdugan, T. (……..), Psihologia pe intelesul tuturor, editia a IV-a, Editura didactica si pedagogica,
Ciuperca, C., Cuplul modern – între emancipare si disolutie, Editura TIPOALEX, Alexandria, 2000
Cretu, T. (2001), Psihologia varstelor, editura Credis, Bucuresti
Carter, Philip, (2011), Testati-va EQ-ul, ed. Meteor Press
Davis, G. (1999), Barriers to Creativity and Creative Attitudes In: Runco, M.A. and Pritzker, S.R. (Eds), Encyclopedia of Creativity, Vol.1, pp.165-174, London Academic Press
Dinca, M.(2001), Teste de creativitate, 2001, ed. Paideia
Glaveanu, S. M., (2011), Modele parentale relevate in tablouri familiare – abordare nomotetica, in Revista de psihologie, Editura Academiei Romane vol.57 nr.1
Glaveanu, S. M, (2012), Competenta parentala – Modele de conceptualizare si dignoza, editura Universitara, Bucuresti
Gilles d’Ambra (2008), Coeficientul emotional- Teste si interpretari, ed.Teora
Gardner, H. (1993), Multiple intelligence, Basic Books, New York
Goleman, H., (1995), Emotional Intelligence, Bantam Books, New York
Hanga, C., Psihologia educatiei curs
Ionescu Mihaela, Negreabnu Elisabeta, 2006, Educatia in familie- repere si practice actuale”, ed. Cartea Universitara, Bucuresti
Limbos, E, (1990), Les barrages personnels dans les rapports humains, ESF, Paris
Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de A – la Z, Mic dictionar al vietii de familie, Editura Stiintifica, Bucuresti 1991, p. 141-145 – din lucrarea “Educatia in familie- repere si practice actuale”, Institutul de Sttinte ale Educatiei, Laboratorul Teoria Educatiei,
Paunescu, G.(2008) coord, Organizatia Salvati Copiii, Varsta scolara: ghid pentru parinti, Speed Promotion, Bucuresti)
Popa, M.(2014), Psihologia educatiei, suport de curs
Popa, E., (2013), Stiluri parentale,
Popescu-Neveanu, P., 1987, Le modele vectoriel-operationel de la creativite, in Revista romana de stiinte sociale, seria de Psihologie
Roco, M. (2004), Creativitatea si inteligenta emotionala, 2004, ed.Polirom
Rosca, Al.(1981), Creativitatea generala si specifica, editura Academiei, Bucuresti Tomescu, M. (2013), Evaluarea stilurilor parentale, rovinari, 2013, Proiect Comenius Regio COM-11-PR-06-GJ-RO, Rovinari
Sidney Shore (1990), Les blocages de la creativite, in Jaoui, H., La creativite. Mode d’emploi, ESF, Paris,
Salavastru, D, (2004), Psihologia educatiei, editura Polirom, Iasi
Schaffer, H.R, (2010), Introducere in psihologia copilului, 2010, Colectia Psihologul Expert, Cluj-Napoca
Spock, B., 2000, Despre arta de a fi parinte, editura Image, Bucuresti
Spock, (2005), Ingrijirea sugarului si a copilului, editia a 8-a, editura All, Bucuresti
Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iasi, 1997,
Verza, E, Verza, Fl. (2000), Psihologia varstelor, Editura Pro Humanitas, Bucuresti Vincent,R (1972), Cunoasterea copilului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, apud Popa (2014), Psihologia educatiei, suport de curs
Vișan,N.I.,(2014), Studiu comparativ privind stilurile educative parentale, Școala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu” Pitești, Argeș,
Weisberg, R., (1986), Creativity : Genius and other myths, W.H. Freeman and Co, New York
Wallas, Graham (1926), The Art of Thought(Arta gândirii), New York, Harcourt Brace
Zamfir, C, Vlasceanu , L. (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993, din
Zlate, M. (2009), Fundamentele psihologiei, editia a IV-a, ed.Polirom
www.miruna.go.ro/cercetari/familia
http://www.slideshare.net/StefanNiculcea/emotional-intelligence-18328674
http://www.cie.roedu.ro/index_htm_files/3.%20Inteligenta%20emotionala%20lb%20romana.pdf
http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/142249/creativity/261738/Phase-models-of-creativity
http://psiholearn.blogspot.ro/2013/11/stiluri-parentale.html
http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2005/08/2006_lucrare_ed_in_fam.pdf
ANEXA 1.
TEST PENTRU INTELIGENTA EMOTIONALA (pentru adulti )
(adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On si D. Goleman )
Sunteti intr-un avion care intra brusc intr-o zona de turbulenta si incepe sa se balanseze puternic intr-o parte si alta. Ce faceti ?
Continuati sa cititi sau sa va uitati la fil, dand putina atentie turbulentei
Va ingrijorati, urmariti stewardesa si cititi fisa cu instructiuni in caz de pericol
Cate putin din a) si b)
Nu observati nimic
Mergeti in parc cu un grup de copii de patru ani. O fetita incepe sa planga deoarece ceilalti nu vor sa se joace cu ea. Ce faceti ?
Nu va amestecati, lasati copiii sa rezolve singuri problema
Vorbiti cu ea si o ajutati sa gaseasca o modalitate d a-i face pe ceilalti sa se joace cu ea
Ii spuneti cu o voce blanda sa nu planga
Incercati sa-i distrageti atentia si ii aratati cateva lucruri cu care se poate juca
Imaginati-va ca sunteti student si doriti sa obtineti o medie mare pentru bursa. Ati constatat ca una dintre note va scade media. Ce faceti ?
Va faceti un plan special pentru a va imbunatati nota la cursul respectiv, fiind hotarat sa urmati planul
Va propuneti ca in viitor sa luati note mai bune la curs
Considerati ca nu conteaza mult ceea ce ati facut la acest curs si va concentrati asupra altor cursuri, la care notele dumneavoastra sunt mai mari
Mergeti la profesor si incercati sa discutati cu el obtinerea unei note mai mari
Imaginati-va ca sunteti agent de asigurari si telefonati la clienti pentru prospectare. Cincisprezece persoane la rand v-au inchis telefonul si sunteti descurajat. Ce faceti ?
Va spuneti : „ Ajunge pentru azi „ sperand ca veti avea maimult noroc maine
Va evaluati calitatile care, poate, submineaza abilitatea dvs. de a face vanzari
Incercati ceva nou la urmatorul apel telefonic si va straduiti sa nu va blocati
Gasiti ceva de lucru
Sunteti managerul unei organizatii care incarca sa incurajeze respectul pentru diversitatea etnica si rasiala. Surprindeti pe cineva spunand un banc rasist. Ce faceti ?
Nu-l luati in seama – este numai o gluma
Chemati persoana respectiva in biroul dvs. pentru a-i fac o observatie
Vorbiti pe fata, pe loc, spunand ca asemenea glume sunt nepotrivite si nu vor fi tolerate in organizatia dvs
Ii sugerati persoanei care a spus gluma sa urmeze un program de scolarizare privind diversitatea
Incercati sa calmati un prieten infuriat oe un sofer care era sa-l accidenteze foarte grav. Ce faceti ?
Ii spuneti sa uite evenimentul pentru ca nu a patit nimic
Incercati sa-i distrageti atentia de la acest eveniment vorbindu-i despre lucrurile care-i plac foarte mult sau care-l intereseaza
Ii dati dreptate, considerand, la fel ca si el, ca celalalt i-a pus in pericol viata
Ii relatati ca si dvs. vi s-a intamplat mai demult cva asemanator, dar dupa aceea v-ati dat seama ca, dupa cum conduce, soferul va ajunge in mod sigur la spitatul de urgenta
Dumneavoastra si partenerul de viata(prietenul) ati intrat intr-o discutie aprinsa, care a devenit foarte repede
un meci de tipete. Sunteti amandoi furiosi si, in locul furiei, recurgeti la atacuri personale pe care intr-adevar nu le intelegeti, dar le continuati. Care e cel mai bun lucru de facut ?
Luati o pauza de 20 de minute si apoi reluati discutia
Opriti cearta de indata, pentru ca nu conteaza ce spune partenerul dvs.
Spuneti ca va pare rau si ii cereti partenerului sa isi ceara la randul sau iertare
Va opriti un moment, va adunati gandurile si, apoi, va precizati punctul dvs. de vedere
Imaginati-va ca ati fost numit seful unei noi echipe care incearca sa gaseasca o solutie creativa la o problema sacaitoare de serviciu. Care este primul lucru pe care il faceti ?
Notati pasii necesari pentru rezolvarea rapida si eficienta a problemei
Cereti oamenilor sa-si faca timp pentru a se cunoaste mai bine intre ei
Incepeti prin a cere fiecarei persoane idei privind rezolvarea problemei, cat timp ideile sunt proaspete
Incepeti printr-o sedinta de dezlantuire a ideilor(brainstorming), incurajand pe fiecare sa spuna orice idee ii vine in minte, indiferent cat de fantastica este
Fiul dvs. este extrem de timid si a fost foarte sensibil si un pic infricosat de locurile si oamenii straini, de cand s-a nascut. Ce faceti ?
Acceptati ca are un temeperament sfios, timid si cautati cai de a-l proteja de situatii care sa-l tulbure
Il duceti la un psihiatru de copil
Il expuneti intentionat la mai multi oameni si locuri straine, astfel incat sa-si poata infrange frica
Organizati o serie neintrerupta de experiente care sa-l invete pe copil sa ia treptat contact cu oameni si situatii noi
Considerati ca de multi ani ati dorit sa reincepeti sa practicati un sport pe care l-ati incercat si in copilarie, iar acum pentru distractie, in sfarsit, v-ati hotarat sa incepeti. Doriti sa va folositi cat mai eficient timpul. Ce faceti ?
Va limitati la timpul strict de exercitiu in fiecare zi
Alegeti exercitii care va forteaza mai mult abilitatea (care vi se par grele)
Exersati numai cand, in mod real, aveti dispozitie
Incercati exercitii care sunt cu mult peste abilitatile dvs.
ANEXA 2
TEST PENTRU INTELIGENTA EMOTIONALA (pentru copii )
(adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On si D. Goleman )
Imagineaza-ti ca te afli la ora de curs si dintr-o data pamantul incepe sa se cutremure foarte puternic, cu un zgomot inspaimantator. Ce faci ?
Continui sa stai linistit in banca si citesti lectia din manual, dand putina atentie evenimentului, asteptand ca acesta sa inceteze curand
Devii plin de grija fata de pericol urmarind invatatorul si asculti cu atentie instructiunile date de acesta
Cate putin din a) si b)
N-am observat nimic
Esti in curtea scolii in recreatie. Unul dintre colegii tai nu este acceptat in jocul celorlalti si incepe sa planga. Ce faci ?
Nu te bagi, il lasi in pace
Vorbesti cu el si incerci sa il ajuti sa nu planga
Te duci la el(ea) si ii spui sa nu mai planga
Ii dai o bomboana sau altceva care sa-l faca sa uite
Imagineaza-ti ca te afli in mijlocul ultimului trimestru si speri sa obtii un premiu, dar ai descoperit ca nu ai nota dorita la o materie, ci una mai mica decat cea la care te asteptai. Ce faci ?
Iti faci un plan special pentru a imbunatati nota, hotarat sa urmezi planul
Te hotarasti sa inveti mai bine anul urmator
Iti spui ca nu te intereseaza materia respectiva si te concentrezi asupra altor discipline une notele tale sunt si pot fi mai mari
Mergi la invatator si incerci sa discuti cu el in scopul obtinerii unei note mai bune
Considera ca in lipsa invatatorului esti elevul responsabil cu disciplina in clasa. In urma unor acte de indisciplina zece elevi au fost avertizati cu scaderea notei la purtare si esti descurajat din cauza acestei situatii. Ce faci ?
Notezi numele elevilor indisciplinati si predai lista invatatorului a doua zi
Consideri ca nu-ti poti asuma aceasta responsabilitate
Incerci sa discuti cu elevii propunand solutii pentru pastrarea disciplinei si pentru indreptarea situatiei create
Doresti sa devii responsabil cu altceva
Esti anuntat ca de maine o sa aveti un nou coleg tigan/rrom. Surprinzi pe cineva spunand cuvinte urate si rautacioase la adresa lui. Ce faci ?
Nu-l iei in seama considerand ca e doar o gluma
Il chemi afara pe colegul rautacios si il certi pentru fapta facuta
Ii vorbesti in prezenta celorlalti spunand ca asemenea fapte sunt nepotrivite si nu vor fi acceptate in clasa voastra
Iti sfatuiesti colegul sa fie bun si ingaduitor cu toti colegii
Te afli in recreatia mare si incerci sa calmezi un coleg de clasa infuriat pe un alt coleg care i-a pus piedica pe hol, riscand astfel sa-i fractureze bratul. Ce faci ?
Ii spui sa-l ierte pentru ce s-a intamplat, a fost o gluma
Ii povestesti o intamplare hazlie si incerci sa-l distrezi
Ii dai dreptate considerand, asemenea lui, ca celalalt coleg s-a da in spectacol
Ii spui ca ti s-a intamplat si tie ceva asemanator si ca te-ai simtit la fel de furios, dar dupa aceea ti-ai dat seama ca cel vinovat putea la randul sau sa cada si sa isi sparga capul
Tu si prietenul tau cel mai bun va certati si aproape ca ati ajuns sa va luati la bataie. Care este cel mai bun lucru de facut ?
Faceti o pauza de 20 de minute si apoi incepeti din nou sa discutati
Te opresti din cearta si taci
Spui ca-ti pare rau si ii ceri si prietenului tai sa isi ceara scuze
Va opriti putin entru a va linisti si apoi fiecare pe rand spune ceea ce gandeste despre problema
La sfarsit de an scolar se organizeaza o serbare. Inchipuie-ti ca tu esti conducatorul unui grup de elevi si vreti sa compuneti o scena halie. Cum faci ?
Iti faci un orar si acorzi timp pentru fiecare amanunt
Propui sa va intalniti dupa ore si sa va cunoasteti mai bine
Ii ceri separat fiecarui copil sa vina cu idei
Va strangeti toti in grup si tu ii incurajezi pe ceilalti sa propuna diverse variante
Imagineaza-ti ca ai un frate de 3 ani care intotdeauna a fost foarte timid si putin infricosat de locurile si oamenii straini. Ce atitudine ai fata de ei ?
Accepti ca are un comportament timid si cauti sa protejezi de situatii care pot sa-l tulbure
Il prezinti unui bun medic cerandu-i un sfat
Il duci cu buna stiinta in fata oamenilor straini si locuri necunoscute astfel incat sa-si poata infrange frica
Faci cu el o serie permanenta de jocuri si competitii usor de realizat care il vor invata ca poate intra in legatura cu oamenii si poate umbla prin locuri noi
Imagineaza-ti ca-ti place foarte mult desenul. Incepi sa te pregatesti pentru a desena in timpul tau liber. Cum faci ?
Te limitezi sa desenezi o ora pe zi
Alegi subiecte de desen mai grele care sa-ti stimuleze imaginatia
Desenezi doar cand ai chef
Alegi subiecte de desenat pe care stii sa le faci
Anexa 3
Anexa 4
Chestionar privind stilurile parentale
Alege pentru fiecare intrebare o singura variant de răspuns
1. Care este treaba unui părinte?
Să-i facă pe copii să se comporte adecvat și să respecte autoritatea și regulile.
Să ofere în mod constant supraveghere/reguli structurate astfel încât copiii să acționeze/aleagă “corect”.
Să-i învețe pe copii abilitățile necesare în viață pentru a deveni adulți disciplinați și responsabili.
Să se asigure că fiul/fiica sa are o copilărie fericită și lipsită de griji.
Să-și lase copiii să învețe pe cont propriu comportamentele și abilitățile adecvate.
2. Cine este responsabil de controlarea comportamentelor copilului?
Părinții trebuie să impună regulile și copiii trebuie să le urmeze.
Copiii trebuie să facă ceea ce spun părinții lor, deoarece aceștia au mai multă experiență.
Părinții au responsabilitatea de a-i învăța pe copii comportamentele și abilitățile de care au nevoie în viață.
Părinții trebuie să le explice copiilor de ce trebuie să se comporte adecvat și să le ceară să fie cooperanți.
Copiii pot să-și descopere singuri propriile limite prin procedee de încercare și eroare.
3. Cine are drepturi?
Părinții au toate drepturile, și asta pentru că sunt adulți; copiii au puține drepturi, sau chiar deloc.
Părinții au cunoștințe și experiențe superioare; prin urmare, ei au mai multe drepturi.
Atât părinții cât și copiii au dreptul de a fi tratați cu respect și demnitate.
Drepturile și nevoile copiilor sunt mai importante decât ale părinților.
Copiii au drepturi cât timp nu îi afectează pe părinți.
4. Cine este respectat?
Copiii trebuie să-i respecte pe părinți, dar părinții nu sunt obligați să-i respecte pe copii.
Copiii trebuie mai întăi să câștige respectul părinților înainte de a-l primi.
Orice persoană merită să fie tratată cu respect, indiferent de vârstă sau de poziție.
Părinții trebuie să-și respecte copiii, pentru ca aceștia să fie fericiți.
Copiii se comportă uneori fără respect, nu e o mare problemă.
5. Cum sunt gestionate greșelile?
Copiii trebuie pedepsiți dacă încalcă regulile. Pedeapsa trebuie să-i producă un disconfort copilului sau să-l afecteze în vreun fel.
Părinții pot corecta greșelile copiilor exprimându-și dezamăgirea, oferind o critică constructivă, impulsionându-l pe copil să depună mai mult efort și spunându-i cum să repare greșeala și cum să o prevină în viitor.
Copiii pot învăța din propriile greșeli și cum să le repare sau să le prevină în viitor.
Este responsabilitatea părintelui să repare greșelile copilului sau să-și protejeze copilul de efectele negative.
Alte persoane (în afară de părinți și copii) sunt probabil de vină pentru greșelile copilului.
6. Cum sunt rezolvate problemele și cum sunt luate deciziile?
Alegerile sunt făcute între anumite limite care respectă drepturile și nevoile celorlalți.
Problemele vor dispărea de la sine; dacă nu, părinții se pot ocupa de ele mai târziu.
Părinții au răspunsurile corecte, deci copiii trebuie să le urmeze sfaturile.
Părinții trebuie să monitorizeze activitățile copiilor lor, să seteze obiective pentru copii și să ofere recompense sau întăriri atunci când obiectivele sunt atinse.
Părinții trebuie să încerce să afle ce vor copiii și să-i facă fericiți.
7. Cum sunt gestionate emoțiile negative?
Părinții nu trebuie să încerce să modifice emoțiile negative ale copiilor lor, ci să-i învețe cum să și le exprime într-un mod adecvat.
Toate vor funcționa mai ușor dacă copiii își păstrează emoțiile negative pentru ei.
Copiii nu trebuie să-și exprime emoțiile negative, deoarece arată opoziție și lipsă de respect.
Copiii trebuie să gândească și să simtă ceea ce părinții lor gândesc și simt că este “corect”.
Părinții trebuie să-și protejeze copiii și să evite ca aceștia să simtă emoții negative.
8. Cine decide cum ar trebui să se comporte copiii, ce interese să urmeze și ce obiective să-și propună?
Părinții îi pot învăța pe copii comportamente pozitive, ca aceștia să-și poată stabili și atinge obiective adecvate.
Copiii își pot da seama cum să se comporte și ce obiective/interese să-și propună prin metode de tip încercare și eroare.
Părinții trebuie să le spună copiilor ce să facă și ce obiective să-și propună și să-i facă să urmeze aceste obiective.
Părinții trebuie să stabilească standarde înalte pentru copiii lor și să aleagă interesele/obiectivele care îi vor ajuta pe aceștia să aibă succes ca și adulți.
Copiii trebuie lăsați să-și aleagă ce interese/obiective vor, pentru a fi fericiți.
9. Cine face regulile și cum sunt ele aplicate?
Copiii pot să aleagă, în limite rezonabile și trebuie să înțeleagă valoarea regulilor.
Dacă părinții stabilesc reguli și le pun în aplicare, atunci copiii lor se vor simți constrânși și se vor răzvrăti împotriva regulilor.
Părinții trebuie să le spună copiilor ce să facă, iar copiii trebuie să accepte fără a se împotrivi.
Părinții pot stabili reguli structurate și îi pot corecta pe copii prin critică constructivă și sfaturi.
Dacă părinții le aduc aminte copiilor, în mod politicos, să se comporte adecvat, în cele din urmă aceștia îi vor asculta.
10. Cum pot părinții să-i motiveze pe copii?
Părinții pot să-i învețe pe copii valoarea sarcinilor, pentru ca aceștia să se auto-motiveze să le facă.
Copiii trebuie să fie responsabili să se motiveze singuri.
Copiii pot fi motivați cu ajutorul instrucțiunilor și amenințărilol.
Copiii pot fi motivați cu ajutorul recompenselor și întăririlor, acceptării și laudelor.
Dacă părinții fac suficiente lucruri pentru copiii lor, copiii vor fi fericiți și motivați.
11. Cum disciplinează părinții?
Părinții le pot explica copiilor diferite comportamente dintre care aceștia să aleagă, iar ulterior să-i considere responsabili pentru alegerile făcute.
Copiii pot să-și urmărească singuri comportamentul.
Pedeapsa trebuie să fie inconfortabilă pentru a dispare comportamentul neadecvat.
Părinții trebuie să-i facă pe copii să se simtă rău pentru că s-au comportat într-un mod neadecvat și trebuie să le retragă anumite privilegii speciale.
Părinții nu trebuie să-și pedepsească copiii prea des, pentru că vor pierde dragostea acestora.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Transmiterea Creativitatii Si A Inteligentei Emotionale DE LA Parinti LA Copii. Stiluri Educative Parentale (ID: 160904)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.