Studiu Privind Structura Si Evolutia Veniturilor Si Cheltuielilor Bugetare In Perioada 2008 2010, pe Exemplul Primariei Municipiului Sibiu

Pedagogie

Studiu Privind Structura Si Evolutia Veniturilor Si Cheltuielilor Bugetare In Perioada 2008 2010, pe Exemplul Primariei Municipiului Sibiu

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIU PRIVIND STRUCTURA ȘI EVOLUȚIA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR BUGETARE ÎN PERIOADA 2008 – 2010, PE EXEMPLUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI SIBIU

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I

Considerații teoretice ale veniturilor bugetare locale

1.1 Caracterizare generală

1.2. Clasificarea veniturilor bugetare locale

I. Venituri proprii ale bugetelor locale

II. Venituri atribuite

III. Transferuri acordate de la bugetul de stat

CAPITOLUL II

Considerații teoretice ale cheltuielilor bugetare locale

2.1. Caracterizare generală

2.2 Clasificarea cheltuielilor bugetare locale

CAPITOLUL III

Studiu privind structura și evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetare în perioada 2008 – 2010, pe exemplul Primăriei Municipiului Sibiu

Procesul bugetar la nivelul colectivităților locale

Structura și evoluția veniturile bugetului local

I. Venituri totale

a. Venituri proprii

Veniturile curente

Veniturile din capital

Subvențiile

b. Sumele defalcate din TVA

Structura și evolutia cheltuielilor bugetului local

I. Cheltuielile totale

a. Serviciile publice generale

b. Apărare, ordine publică și siguranță națională

c. Cheltuielile social – culturale

Cheltuielile pentru învățământ

Cheltuielile pentru sănătate

Cheltuielile pentru cultură, recreere și religie

Cheltuielile pentru asigurări și asistență socială

d. Cheltuielile pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu

Cheltuielile privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică

Protecția mediului

e. Cheltuielile pentru acțiuni economice

Transportul în comun

Execuția sintetică a veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale în perioada 2008 – 2010

Concluzii

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Introducere

În lumea contemporană, finanțele publice constituie o componentă de primă dimensiune a vieții social-economice a fiecărei națiuni.

Finanțele publice locale, asemănător celor centrale, grupează procedeele și mijloacele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănesti de interes public, însă local, limitat teritorial la fiecare dintre unitățile administrativ-teritoriale.

În sprijinul ilustrării acestor procedee și mijloace de constituire, am dorit să surprind esența bugetului local, prin prezenta lucrare de licență intitulată “Studiu privind structura și evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetare în perioada 2008 – 2010, pe exemplul Primăriei Municipiului Sibiu”.

Am ales această temă de lucrare, pentru că este o problemă de mare actualitate. Date fiind importanța și complexitatea temei, mi-am propus să încerc să ofer o imagine de ansamblu asupra bugetului local, fără aș avea pretenția să epuizez toate aspectele legate de acesta. M-am concentrat în mod special asupra veniturilor și cheltuielilor aprobate și efectuate în bugetul local al municipiului Sibiu. Problema de mare actualitate derivă din faptul aderării României la Uniunea Europeană. Procesul de aderare la Uniunea Europeană a impus realizarea unei reforme profunde în întreg sistemul administrației publice locale.

Lucrarea este structurată în trei capitole, fiecare dintre acestea fiind divizat la rândul lor în subcapitole pentru o organizare cât mai precisă a datelor prezentate.

Astfel, în cadrul primului capitol „Considerații teoretice ale veniturile bugetare locale” am evidențiat caracteristicile și trăsăturile teoretice ale veniturilor ce revin bugetelor locale, enunțând definiții ale acestui concept, dar și o clasificare precisă, în scopul acoperirii sferei teoretice a acestora. Acest prim capitol este împărțit în două subcapitole, cel dintâi prezentând principalele aspecte teoretice legate de veniturile bugetare locale, iar cel de-al doilea ilustrând clasificarea acestora și o detaliere amănunțită a componentelor ce intră în structura elementelor studiate.

Al doilea capitol, la fel ca și primul, are o esență pur teoretică, în care am tratat „Considerații teoretice ale cheltuielilor bugetare locale”. În aprofundarea acestei teme, concepțiunile prezentate au fost structurate pe două subcapitole, abordând atât aspectele generale, cât și o clasificare detaliată a cheltuielilor bugetare locale.

În ultima parte a lucrării am realizat un studiu de caz aplicat Primăriei Municipiului Sibiu, prezentând o analiză a evoluției bugetare în cei trei ani de studiu, respectiv 2008, 2009 și 2010. Prin intermediul datelor oficiale furnizate de Ministerul Administrației și Internelor, am prelucrat tabele, grafice și evoluții pentru o mai bună ilustrare a dinamicii veniturilor și cheltuielilor bugetare în Municipiul Sibiu în anii de referință.

În cadrul unui sistem ideal, ar trebui ca resursele financiare stabilite în cadrul bugetelor locale să poată acoperi în întregime cheltuielile propuse, pentru a putea satisface nevoile și cerințele colectivităților locale. Pentru realizarea acestui obiectiv, responsabilitățile și competențele autorităților locale trebuie să fie corelate cu veniturile bugetelor locale, dar în realitate nu există nici o țară în lume în care acest lucru să se realizeze pe deplin. De aceea guvernele centrale trebuie să acorde colectivităților locale o autonomie și o responsabilitate financiară mai mare.

Sistemul financiar de care depind aceste resurse trebuie să fie suficient de diversificat și evolutiv pentru a permite colectivităților locale să realizeze în mod corect obiectivele pe care și le stabilesc. Funcționarea eficace a finanțelor și serviciilor publice locale reprezintă condiția unei dezvoltări socio-economice moderne. Experiența multor țări a demonstrat că autoritățile locale sunt în măsură să mobilizeze și să administreze mai eficient resursele stabilind priorități, niveluri și criterii pentru producerea și distribuirea bunurilor și serviciilor publice mai apropiate de nevoile și standardele comunității, față de care răspund în mod nemijlocit și cu care sunt în contact permanent.

Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări o constituie reforma administrației publice, un accent important fiind pus pe componenta financiară a acesteia. Date fiind condițiile de austeritate în care funcționează autoritățile locale în acest moment în România, echilibrarea bugetelor locale este un subiect actual și care face obiectul a numeroase dezbateri.

Bugetele locale sunt componente principale ale finanțelor publice, care grupează procedeele și mijloacele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănești de interes public, la nivelul fiecărei comunități. Parte integrantă a sistemului bugetar național bugetele locale îndeplinesc un rol complex de stabilire, coordonare și autorizare a veniturilor și cheltuielilor anuale pe plan local.

Considerentele amintite mai sus, ca parte a unor principii generale de finanțare a autorităților publice locale în condiții de autonomie financiară și descentralizare, conduce spre noțiunile introductive ale lucrării, cu ținte de realizare în viitor, pornind de la o bază economico – socială acumulată în timp.

CAPITOLUL I

Considerații teoretice ale veniturilor bugetare locale

Caracterizare generală

Veniturile bugetare locale reprezintă resurse bănești care revin bugetelor locale, bugetelor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, bugetelor activităților finanțate integral din venituri extrabugetare, în baza unor prevederi legale, venituri formate, în principal, din impozite, taxe și alte vărsăminte.

Veniturile bugetare, în cadrul oricărui mecanism bugetar și implicit în cadrul bugetului local, își păstrează însemnătatea de “resurse financiare” necesare pentru efectuarea sau acoperirea cheltuielilor acestor bugete.

Teoretic, considerăm că veniturile bugetare sunt mijloacele necesare formării fondurilor bănești din care se efectuează cheltuieli bugetare.

În țara noastră în conformitate cu legislația în vigoare, veniturile bugetelor locale, se realizează, în majoritatea lor, prin intermediul veniturilor ordinare, veniturile extraordinare fiind acordate – potrivit caracterului lor, în mod excepțional – pentru completarea veniturilor unităților administrativ-teritoriale.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.

Consiliile locale, consiliile județene și Consiliul general al municipiului București stabilesc impozitele și taxele locale. Prin legea anuală a bugetului de stat, se stabilesc cote și sume defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din TVA pentru bugetele locale.

1.2. Clasificarea veniturilor bugetare locale

Resursele bugetelor locale au, în general, aceeași structură cu cea a resurselor bugetului de stat, însă fiind vorba de o componentă diferită, a cărei autonomie nu este deplină, existând raporturi de dependență față de bugetul central, veniturile bugetare locale se clasifică în:

Venituri proprii ale bugetelor locale

Aceste venituri constituie cea mai mare parte din totalul resurselor bugetelor locale și cuprind pe de o parte impozite, taxe și vărsăminte de venituri cuvenite de la plătitori (agenți economici și instituții publice) de importanță locală, iar pe de altă parte impozite și taxe locale (de la populație sau de la persoanele juridice).

Potrivit Legii finanțelor publice locale, aceste venituri se clasifică în:

1. Impozit pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale

2. Cote defalcate din impozitul pe venit:

a) cote defalcate din impozitul pe venit;

b) sume alocate de consiliul județean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale.

3. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital

4. Impozite și taxe pe proprietate:

a) impozit pe clădiri;

b) impozit pe terenuri;

c) taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru;

d) alte impozite și taxe pe proprietate.

5. Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii:

– taxe hoteliere.

6. Taxe pe servicii specifice:

a) impozit pe spectacole;

b) alte taxe pe servicii specifice.

7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități:

a) taxe asupra mijloacelor de transport;

b) taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;

c) alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități.

8. Alte impozite și taxe fiscale

9. Venituri din proprietate:

a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;

b) restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;

c) venituri din concesiuni și închirieri;

d) venituri din dividende;

e) alte venituri din proprietate.

10. Venituri din dobânzi

11. Venituri din prestări de servicii și alte activități:

a) venituri din prestări de servicii;

b) contribuția părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe;

c) contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;

d) taxe din activități cadastrale și agricultură;

e) contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială;

f) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;

g) alte venituri din prestări de servicii și alte activități.

12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:

a) taxe extrajudiciare de timbru;

b) alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.

13. Amenzi, penalități și confiscări:

a) venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale;

b) penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe;

c) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii;

d) alte amenzi, penalitățirilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități.

8. Alte impozite și taxe fiscale

9. Venituri din proprietate:

a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;

b) restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;

c) venituri din concesiuni și închirieri;

d) venituri din dividende;

e) alte venituri din proprietate.

10. Venituri din dobânzi

11. Venituri din prestări de servicii și alte activități:

a) venituri din prestări de servicii;

b) contribuția părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în creșe;

c) contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;

d) taxe din activități cadastrale și agricultură;

e) contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială;

f) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;

g) alte venituri din prestări de servicii și alte activități.

12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:

a) taxe extrajudiciare de timbru;

b) alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.

13. Amenzi, penalități și confiscări:

a) venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale;

b) penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe;

c) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii;

d) alte amenzi, penalități și confiscări.

14. Diverse venituri:

a) vărsăminte din venituri și/sau disponibilitățile instituțiilor publice;

b) alte venituri.

15. Venituri din valorificarea unor bunuri:

a) venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;

b) venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului;

c) venituri din privatizare;

d) venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat.

Venituri atribuite

Sumele defalcate apar ca venituri ale bugetelor locale și au în vedere cedarea de la bugetul central a unei părți din impozitul pe salarii, având drept scop atenuarea dezechilibrelor bugetare ce se înregistrează la nivelul unităților administrativ-teritoriale. În ceea ce privește practica financiară în domeniul constituirii veniturilor bugetelor locale, pe lângă folosirea unor impozite de sine stătătoare, se întâlnește și procedeul de aplicare a unor cote adiționale sau cote defalcate. Adițiunea presupune ca la anumite impozite care constituie surse de venit pentru bugetele centrale se aplică o anumită cotă (procent pe baza căreia se determină suma din totalul impozitului respectiv care rămâne la dispoziția bugetelor locale. În situația practicării defalcării se pot folosii două variante:

din impozitele care sunt considerate surse de venit pentru bugetul central se defalcă o sumă calculată pe baza cotei stabilite care rămâne la bugetul local iar cealaltă trece la bugetul central;

din anumite impozite locale, se poate defalca o sumă care se prelevă la Bugetul central.

În această categorie intră sumele și cotele defalcate din impozitul pe venit și taxa pe valoarea adăugată. Atribuirea se face prin virarea de la bugetul de stat a sumelor și cotelor prevăzute de Legea privind finanțe1e publice locale astfel:

– Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de impozite, o cotă de 13% la bugetul local al județului și o cotă de 22% într-un cont distinct, deschis pe seama direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, la trezoreria municipiului reședință de județ pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și al județului.

– Sumele defalcate din TVA pentru bugetele locale sunt destinate pentru:

finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor;

finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului București;

finanțarea drumurilor județene și comunale;

finanțarea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural.

Managementul financiar al acestei surse atât de importante pentru bugetul propriu ridică unele probleme specifice :

nivelul cotei din impozitul pe venit fixat poate fi modificat prin legea bugetară anuală, ceea ce micșorează gradul de predictibilitate al sumelor ce vor fi încasate de către bugetul local;

evaluarea sumelor ce revin unui consiliu local din cota din impozitul pe venit, se face pornind de la următoarele elemente :

numărul de agenți economici ce își desfășoară activitatea pe raza teritorială a unei administrații locale – autoritățile locale trebuie neapărat să inventarieze agenții economici care au cel puțin 25 de salariați permanenți și ale căror viramente către bugetele locale trebuie permanent monitorizate;

volumul impozitelor pe salarii încasate în anii anteriori și debitele existente;

nivelul încasărilor efective raportate la obligațiile de plată ale agenților economici în anii anteriori

vărsămintele aferente cotei din impozitul pe venit au un efect de liniarizare a încasărilor veniturilor bugetelor locale: sumele sunt relativ constante în fiecare lună.

Transferuri acordate de la bugetul de stat

Aceste transferuri au rolul de a finanța unele obiective de interes național, dar care pot fi mai eficient organizate și controlate de către organele locale. Printre aceste obiective se numără și investițiile finanțate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie și Guvernul, dar și programele sociale sau de dezvoltare de interes național, județean ori local.

La fel ca și veniturile atribuite, transferurile acordate de la bugetul de stat se acordă în completarea veniturilor proprii ale Administrației Publice Locale.

Acestea apar cu ocazia finanțarii unor responsabilități transferate autorităților publice locale, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale.

CAPITOLUL II

Considerații teoretice ale cheltuielilor bugetare locale

2.1. Caracterizare generală

Legea finanțelor publice definește cheltuiala bugetară, ca fiind o cheltuială aprobată prin bugetul local, bugetul unei instituții sau al unui serviciu public, bugetul unei activități finanțate integral din venituri extrabugetare și efectuată în limita resurselor acestor bugete, cu respectarea prevederilor legale.

Cheltuielile publice reprezintă, practic, relații de repartizare a fondurilor financiare către instituții publice, populație și agenți economici.

În esență, cheltuielile publice din bugetele locale se concretizează în cumpărarea de bunuri și servicii efectuată de autoritățile locale pentru cetățeni, în plățile efectuate cetățenilor sub forma transferurilor (pensii, subvenții, ajutor de șomaj, etc) precum și în plata împrumuturilor contractate de ordonatorii principali de credite.

Având în vedere impactul pe care serviciile oferite de municipalitate creează sau nu un grad de satisfactie a cerințelor cetățenilor, autoritățile administrației publice locale trebuie să fie interesate să stabilească în mod cât mai realist, obiectiv și eficient acțiunile, obiectivele și serviciile ce pot fi finanțate într-un an bugetar.

De altfel, și Ordonanța 45/2003 prevede la art. 5 că fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, dar și cu prioritățile stabilite de acestea.

La fel ca și în cazul veniturilor și în cazul fundamentării cheltuielilor autoritățile administrației publice locale trebuie să aibă în vedere:

baza legală a cheltuielilor;

destinația cheltuielilor;

analiza prețurilor și tarifelor;

analiza serviciilor oferite din punct de vedere cantitativ și calitativ;

previziunea asupra schimbărilor ce vor intervenii;

elemente specifice de calcul (ex. nr personal, nr. asistați, nr elevi, beneficiari ai venitului minim garantat, salarii de bază, etc.)

Aceste cheltuieli se prevăd în bugetele locale, în conformitate cu c1asificația bugetară, și concretizează căile de finanțare a acțiunilor specifice realizate pe plan local. Desigur, unele cheltuieli nu figurează la acest nivel, ele fiind numai de importanță locala.

2.2 Clasificarea cheltuielilor bugetare locale

Există două clasificări a cheltuielilor cuprinse în bugetele locale românești. Prima dintre ele vizeză aspecte tehnice (tipul de cheltuieli care vor fi făcute pentru diferitele domenii – de capital, materiale și servicii, etc.) iar cea de-a doua are în vedere cheltuielile globale programate pentru aceste domenii (ex: cheltuieli pentru autorități publice, învățământ, etc). Se face, de asemenea, distincția între cheltuieli curente (de întreținere) și cheltuieli pentru investiții.

Fiecare categorie de cheltuieli are particularitățile ei, iar mărimea cheltuielilor alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de factori politici, economici, sociali.

Sumele cheltuite diferă de la o localitate la alta și de la un an la altul în funcție de capacitatea economică de a produce și de a distribui, precum și de presiuni politice sau sociale cu care se confruntă comunitățile locale.

În figura nr.3 sunt ilustrate principalele categorii de cheltuieli bugetare, apărute în cadrul unui buget local. Astfel, acestea se împart în patru mari categorii, și anume: servicii publice generale, cheltuieli socio-culturale, servicii de dezvoltare locală și acțiuni economice.

Figura 3 – Structura cheltuielilor unui buget local

Sursa: Bugetele locale între teorie și practică- Institutul pentru Politici Publice din România (IPP)

Potrivit Legii nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale, cheltuielile bugetare locale se clasifică într-un mod legislativ astfel:

1. Autorități publice și acțiuni externe:

– autorități executive.

2. Alte servicii publice generale:

a) fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorităților administrației publice locale;

b) fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat;

c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autoritățile administrației publice locale;

d) servicii publice comunitare de evidență a persoanelor;

e) alte servicii publice generale.

3. Dobânzi

4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administrației:

– transferuri din bugetele consiliilor județene pentru finanțarea centrelor de zi pentru protecția copilului.

5. Apărare națională (centre militare)

6. Ordine publică și siguranță națională:

a) poliție comunitară;

b) protecție civilă și protecția contra incendiilor.

Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenței unor organe specializate. Printre acestea se poate menționa: poliția, jandarmeria, securitatea națională, servicii de informații ș.a.

În ceea ce privește cheltuielile de apărare se face distincția între cele directe (întreținerea și dotarea forțelor de apărare, hrană și echipament) și cele indirecte (inițierea unor acțiuni militare de forță)

7. Învățământ:

a) învățământ preșcolar și primar*);

b) învățământ special;

c) alte cheltuieli în domeniul învățământului.

Cheltuielile pentru învățământ reflectă politica educațională a unei țări.

–––-

*) Se cuprind cheltuielile pentru acordarea de produse lactate și de panificație, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I-IV din învățământul de stat, precum și pentru copiii preșcolari din grădinițele de stat cu program normal de 4 ore, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 16/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Dimensiunea acestor cheltuieli este determinată de trei catergorii de factori:

demografici – structura pe vârste;

economici – dezvoltare economică și progres tehnic;

sociali și politici – politica educațională, legislația referitoare la învățământ (durata învățământului obligatoriu, gradul de cuprindere a populației de vârstă școlară, crearea resurselor de finanțare etc.), normele de dotare pentru învățământ etc.

Cuantumul cheltuielilor privind învățământul se poate realiza prin intermediul unor indicatori care pot fi specifici sau comuni. Primii fac referire la contigentul școlar, costul unitar de școlarizare, normele de învățământ, pe când indicatorii comuni sugerează normele de întreținere și funcționare sau chiar cheltuielile aniilor precedenți.

8. Sănătate:

a) servicii medicale în unitățile sanitare cu paturi (spitale generale)

b) alte cheltuieli în domeniul sănătății (alte instituții și acțiuni sanitare)

Cheltuielile pentru sănătate reflectă politica monetară a statului și sunt influențate de factori cu acțiune directă:

factori demografici – numărul populației și structura ei pe vârste;

factori sociali – nivelul de trai și gradul de instruire care determină o preocupare mai intensă a individului pentru conservarea propriei sănătăți;

creșterea preocupărilor privind prevenirea;

creșterea costurilor – datorită perfecționării și modernizării asistenței medicale și a tratamentelor, a amplificării caracterului sofisticat al analizelor medicale, al aparaturii și al medicamentelor.

Cheltuielile publice pentru sănătate includ două mari categorii de destinații:

organizarea, întreținerea și funcționarea instituțiilor sanitare;

prevenirea și educația sanitară.

Sistemul de ocrotire a sănătății include un sector public și unul privat. Finanțarea acestora diferă, pentru cel de-al doilea fiind realizată exclusiv din tarifele percepute de la beneficiarii serviciilor, dar și din valorificarea brevetelor de cercetare, de tehnica medicală, donații sau subvenții.

Finanațarea sectorului public se face din fonduri alocate din buget, cotizații de asigurări de sănătate, resursele populației (în special de la cei neasigurați) și ajutoare externe (Organizația Mondială a Sănătății, Crucea Roșie Internațională, Banca Mondială)

9. Cultură, recreere și religie:

a) servicii culturale

Cheltuielile publice pentru cultură au în vedere organizarea, fincționarea și întreținerea instituțiilor culturale legate de orice artă (biblioteci publice județene, muzee, instituții publice de spectacole și concerte, școli populare de artă și meserii, centre pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale, consolidarea și restaurarea monumentelor istorice, alte servicii culturale)

b) servicii recreative și sportive:

c) servicii religioase;

d) alte servicii în domeniul culturii, recreerii și religiei.

10. Asigurări și asistență socială:

a) asistență acordată persoanelor în vârstă;

b) asistență socială în caz de boli și invalidități:

c) asistență socială pentru familie și copii;

d) alte cheltuieli în domeniul asigurărilor și asistenței sociale.

Asigurările sociale sunt o formă de protecție și sprijin, organizată de societate. Cheltuielile aferente acestora pot îmbraca forma unor indemnizații și ajutoare, pensii, trimiteri la tratamente balneare, întreținerea centrelor sociale, ajutoare destinate bătrânilor, invalizilor, handicapațiilor, familiilor cu mulți copii, etc.

Măsurile de protecție socială pot îmbrăca forma unor subvenții pentru produse sau servicii destinate populației, oferirea de noi locuri de muncă, facilități fiscale, ajutor de șomaj, asistență socială, etc.

11. Locuințe, servicii și dezvoltare publică:

a) alimentare cu apă și amenajări hidrotehnice:

b) alte servicii în domeniile locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale.

12. Protecția mediului:

a) salubritate și gestionarea deșeurilor (colectarea, tratarea și distrugerea deșeurilor)

b) alte cheltuieli privind protecția mediului

Aceste cheltuieli sunt efectuate pentru menținerea parametrilor ecologici în contextul efectelor negative pe care dezvoltarea economică le-ar putea avea asupra mediului natural. Programele de dezvoltare durabilă presupun concomitența dezvoltării economice cu , cel puțin, păstrarea parametriilor de mediu.

Dintre cheltuielile privind protecția mediului, putem menționa investițiile în mediu, avantajele fiscale și subvențiile pentru agenții economici care se implică în protecția mediului, dar și serviciile de salubritate.

13. Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă:

a) acțiuni generale economice și comerciale:

– prevenirea și combaterea inundațiilor și ghețurilor;

– programe de dezvoltare regională și locală;

– alte cheltuieli pentru acțiuni generale economice și comerciale.

14. Combustibil și energie:

a) energie termică;

b) alte cheltuieli privind combustibilii și energia.

15. Agricultura, silvicultura, piscicultura și vânătoare

16. Transporturi:

a) transport rutier (drumuri și poduri);

b) transport aerian (aviația civilă)

c) alte cheltuieli în domeniul transporturilor.

17. Alte acțiuni economice:

a) zone libere;

b) turism;

c) proiecte de dezvoltare multifuncțională;

d) alte acțiuni economice.

În această categorie pot intra acțiunile în favoarea unităților economice private din unele ramuri economice, subvențiile pentru export, participarea la organisme economice internaționale sau cheltuieli de cercetare în domeniul economic.

CAPITOLUL III

Studiu privind structura și evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetare în perioada 2008 – 2010, pe exemplul Primăriei Municipiului Sibiu

Procesul bugetar la nivelul colectivităților locale

Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivităților locale, pe o perioadă de un an.

Bugetele locale sunt instrumente de planificare și conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale care au personalitate juridică (comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, județ, municipiul București).

Structura bugetelor locale evidențiază:

gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale;

fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale;

modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.

Bugetul este nu numai un document financiar ci reprezintă un important instrument managerial, care, în expresie financiară, asigură dimensionarea obiectivelor, cheltuielilor, acțiunilor ce pot fi finanțate din veniturile preconizate a se realiza, dar și evaluarea rezultatelor și eficienței economice a acestora.

Procedura elaborarii, aprobarii si executarii bugetelor locale are la baza principiul autonomiei locale prevazut atât de Legea finanțelor publice, cât și de Legea administrației publice locale nr. 69/1991.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competență primarilor în cazul bugetelor comunale și orășenești și a președinților consiliilor județene în ceea ce privește bugetele județelor.

În cadrul deliberării în scopul aprobării bugetelor locale se dezbat și se stabilesc impozitele, taxele și celelalte venituri publice locale, categoriile de cheltuieli, precum și, dacă este cazul, împrumuturile și transferurile necesare pentru echilibrarea bugetelor respective.

Execuția bugetelor locale cuprinde actele și operațiunile de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prevăzute și autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete.

Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmărită de către perceptorii și casierii din comune, de către funcționarii serviciilor de impozite, taxe și alte venituri din organele financiare ale celorlalte unități administrativ-teritoriale.

Execuția părții de cheltuieli a bugetelor locale se bazează, la fel ca și execuția părții de cheltuieli a bugetului statului, pe procedeul „creditelor bugetare" întrebuințate cu aprobarea unor ordonatori de credite.

Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt președinții consiliilor județene și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale.

Elaborarea bugetului nu reprezintă numai întocmirea unui document financiar, ci este etapa în care se determină legătura dintre mobilizarea fondurilor și atingerea scopurilor și obiectivelor propuse impunând realizarea, de către autoritățile administrației publice locale, a unor ample și complexe analize asupra ceea ce a fost și a ceea ce urmează să se întâmple.

Pe baza valoriilor anunțate de Ministerul Administrației și Internelor și a Direcției pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale, voi ilustra în grafice și tabele evoluția și structura veniturilor și cheltuielilor bugetare ale Municipiului Sibiu.

Structura și evoluția veniturile bugetului local

Potrivit principiului autonomiei locale prevăzut de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează, potrivit atribuțiilor ce le revin în condițiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile ce revin autorităților administrației publice locale.

În studierea veniturilor bugetului municipiului Sibiu, voi porni de la analiza de ansamblu a veniturilor în perioada 2008-2010, iar apoi voi efectua o analiză a structurii veniturilor bugetului local, a componentelor, a dinamicii acestora, a unora din cauzele care au determinat evoluția respectivă.

Cu ajutorul valorilor absolute prezentate în sinteza contului de execuție a bugetului local, partea de venituri, voi surprinde principalele modificări în perioada 2008 -2010

Venituri totale

Veniturile totale sunt formate din venituri proprii, venituri de capital și subvenții.

Analizând datele, putem observa că venitul total al bugetului local al Municipiului Sibiu, a avut o evoluție descrescătoate pe parcursul celor 3 ani studiați (vezi grafic nr. 1). Astfel față de anul 2008, în care încasările realizate au fost de 292.282.941 lei, încasările au scăzut la suma de 290.317.550 lei în anul 2010, reprezentând o scădere de aproximativ 1%.

Acest declin a veniturilor se datorează micșorării cuantumului cotelor defalcate din impozitul pe venit care intră în componența veniturilor totale. De asemenea, dispariția sumelor defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale în ultimii doi ani studiațti, respectiv 2009 și 2010, au dus la coborârea atenuată a valoriilor veniturilor totale.

Graficul nr. 2 ilustrează evoluția veniturilor bugetare totale ale Municipiului Sibiu atât față de anul precedent, cât și față de anul de referință 2008. În urma analizării acestuia, se poate observa că în cel de-al doilea an studiat, a avut loc o scădere de 0,25149% față de primul an, scădere continuată și în anul 2010 și care a ajuns la valoarea de -0,67243% în ultimul an de studiu. Evoluția față de anii precedenți se schimbă doar în cazul anului 2010, volumul veniturilor totale scăzând cu 0,422% față de anul 2009.

Pe parcursul celor trei ani studiați, structura veniturilor bugetare locale a variat, acestea fiind compuse din încasări diferite cu ponderi oscilante in volumul total.

În componența veniturilor bugetare totale intră mai multe tipuri de venituri, fiecare deținând un anumit procent din cuantumul total al încasărilor.

Astfel, potrivit graficului nr. 3, se poate observa detașarea veniturilor propii față de celelalte componente în structura veniturilor totale.

Acestea dețin o pondere majoritară de 67%, atingând totodată o valoare de 195.796.908 lei și fiind urmate de veniturile atribuite cu un procent de 30%.

Subvențiile și alte venituri se răgsesc în structura veniturilor totale în cele mai mici ponderi, nereprezentând un element de bază al acestor încasări.

Structura veniturilor totale în cel de-al doilea an studiat nu prezintă diferențe semnificative față de anul precedent, fiind similară cu aceasta din urmă.

Totuși, se remarcă o scădere a volumului subvențiilor, dar și o majorare a ponderii deținute de veniturile atribuite în cuantumul total al încasărilor, pondere ajunsă la nivelul de 32%. Veniturile proprii și-au menținut aceași cotă de 67% în 2009, fapt ce sugerează stabilitatea politicilor bugetare ale municipalității.

Ultimul an de referință aduce câteva schimbări în componența veniturilor bugetare locale, încasările proprii atingând cea mai mare cotă din cei trei ani studiați. Astfel, acestea dețin o pondere de 72% din volumul încasărilor totale.

Datorită aceastei cote ridicate a veniturilor proprii și a faptului că ele sunt completate de către veniturile atribuite, acestea din urmă dețin în ultimul an de studiu doar 27% în structura încasărilor bugetare locale, cu 5 procente mai puțin față de anul precendent.

Graficul nr. 5 ilustrează de asemenea existența în componența veniturilor totale a unor încasări din subvenții și alte surse, încasări prezente de altfel în toți anii de studiu, dar care nu au ponderi la fel de însemnate ca cele analizate mai sus.

Așadar, pe baza structurilor prezentate anterior, este redat gradul de autonomie a administrației municipiului Sibiu față de puterea centrală (fapt ce reiese din ponderea ridicată deținută de veniturile proprii în totalul veniturilor bugetare locale), dar și fluxurile formării veniturilor, care diferă de la un an la altul, veniturile totale bugetare fiind compuse în proporții diferite ale componentelor lor pe perioada analizată.

Totuși, aceste proporții nu oscilează prea mult în constituirea veniturilor totale, fapt ce pune în evidența capacitatea Primăriei municipiului Sibiu de a adminstra și a organiza bugetul local.

Donațiile și împrumuturile nu dețin nici o pondere în totalul veniturilor bugetare, motiv pentru care ne vom concentra asupra analizei veniturilor proprii, a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, cote și sume defalcate din impozitul pe venit și a subvenției lor.

Ponderea pe care o au în totalul veniturilor bugetului este redată în tabelul nr. 1, după cum urmează:

Tabel nr. 1 – Analiza structurală a veniturilor bugetare și ponderea acestora în venitul total al bugetului Primariei Municipiului Sibiu pe anii 2008 – 2010

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Sibiu

pe anii 2008 – 2010

Venituri proprii

Potrivit Contului de Execuție al Bugetului Local, veniturile proprii ale Municipiului Sibiu sunt formate din venituri curente, subvenții și venituri din capital, dar ponderea cea mai mare în constituirea acestor venituri o dețin cotele defalcate din impozitul pe venit.

Table nr. 2 – Venituri cu pondere semnificativă în veniturile proprii al bugetului Primăriei Municipiului Sibiu pe anii 2008 – 2010

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Sibiu

pe anii 2008 – 2010

Analizând ponderea veniturilor proprii în veniturile totale ale bugetului local al orașului Sibiu, se ilustrează capacitatea de autofinanțare de-a lungul intervalului analizat a avut fluctuații: a înregistrat un nivel minim de 66,9% în 2008 și un nivel maxim, la procentul de 71,1% în anul 2010 din veniturile totale.

Creșterea ponderii veniturilor proprii în venituri totale este un semnal al creșterii autonomiei financiare locale.

În anul 2009 s-a înregistrat o diminuare a volumului veniturilor proprii față de anul precedent. Această scădere de doar 0,25% nu a afectat însă tendința crescândă a încasăriilor proprii în anii studiați, astfel atingându-se în 2010 valoarea de 206.628.617 RON, cu aproximativ 10 milioane RON mai mult față de încasările din 2008.

În România ponderea veniturilor proprii în cadrul veniturilor la bugetele locale a crescut în ultimii ani, în primul rând ca urmare a modificărilor survenite în domeniul legislației care au permis descentralizarea mai multor surse de venituri

Reprezentarea grafică este prezentată în graficul nr.6.

Veniturile curente dețin ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor proprii. Veniturile curente cuprind venituri fiscale și venituri nefiscale.

În tabelul nr.3 se prezintă ponderea celor două venituri din totalul veniturilor curente.

Putem observa o pondere ridicată a veniturilor fiscale față de cele nefiscale dar și o scadere constantă în decursul anilor in ceea ce priveste ponderea deținută de veniturile fiscale în totalul veniturilor curente. Această cotă ridicată a veniturilor fiscale în totalul încasărilor curente se poate explica prin ritmul crescut de colectare a

taxelor și impozitelor.

Table nr. 3 – Ponderea veniturilor fiscale și nefiscale în veniturile curente

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Sibiu

pe anii 2008 – 2010

Diferența majoră a cuantumului celor două venituri analizate mai sus provine din elementele lor de componență.

În cazul veniturilor fiscale, acestea au un grad de realizare mai mare decât în cazul veniturilor nefiscale.

De asemenea, periodicitatea încasării acestor venituri diferă între cele două categorii.

Veniturile fiscale ale orasului Sibiu cuprind:

Impozite pe venit, profit și câștiguri din capital (impozite pe profit de la agenții economici, impozite pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, cote și sume defalcate din impozitul pe venit);

Impozite și taxe pe proprietate (impozite și taxe pe clădiri de la persoane fizice sau juridice, impozite și taxe pe teren);

Impozite și taxe pe bunuri și servicii (sume defalcate din TVA, taxe hoteliere, impozite pe spectacole, impozite pe mijloace de transport);

Alte impozite și taxe fiscale .

Cât despre veniturile nefiscale, conform Primăriei Municipiului Sibiu, acestea sunt compuse din:

Venituri din proprietate (venituri din concesiuni și închirieri);

Vânzări de bunuri și serviii (venituri din prestări de servicii,venituri din taxe administrative, eliberări de permise, taxe extrajudiciare de timbru, amenzi, penalități și confiscări)

Ponderile deținute de cele două categorii prezentate anterior în totalul veniturilor curente, au cunoscut oscilații în decursul aniilor de studiu, situația concretă fiind prezentată în tabelul nr. 4.

Table nr. 4 – Ponderea și structura veniturilor fiscale și nefiscale

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Sibiu

pe anii 2008 – 2010

În ceea ce privește veniturile Municipiului Sibiu, în anul 2009, la bugetul local au intrat mai puțini bani din impozitele pe venit față de 2008, dar acest lucru a fost compensat de creșterea veniturilor din proprietate, dar și a impozitelor pe bunuri și servicii. Acestea din urmă, s-au ridicat cu un procent față de anul precedent datorită nivelului inflației de 6,3%, care a dus la o majorare a prețurilor alimentelor cu 0,52% și a tarifelor la servicii cu 1,30%, pe fondul deprecierii leului.

Modificările aduse Codului Fiscal prin OUG nr. 109/2009, în data de 1 ianuarie 2010, în care se precizează expres că în venitul brut din activități independente se includ noi venituri suplimentare, au făcut ca baza impozabilă să crească, fapt ce explică creșterea cu 1,5% a încasărilor din impozitul pe venit în anul 2010.

Cât despre impozitele și taxele pe proprietate, evoluția crescândă a acestora pe parcursul aniilor de referință este asociată măririi pieței imobiliare locale, prin construirea de noi imobile, dar și scăderii prețurilor la un nivel considerat acceptabil de clienți.

Veniturile din proprietate sunt formate din restituiri de fonduri din bugetul local al anilor precedenți, venituri din concesiuni și închirieri respectiv venituri din dobânzi.

Diferența semnificativă de opt puncte procentuale dintre anii 2008 și 2009 se datorează unei majorări masive a veniturilor din concesiuni și închirieri, nivelul încasărilor crescând în valori absolute de la 5.187.693 RON în anul 2008, la suma de 7.872.678 RON în 2009. De altfel, din tabelul ilustrat anterior, se observă o similaritate a ponderilor deținute de cele două categorii de venituri nefiscale în totalul acestora, ambele acoperind o parte egală a încasărilor nefiscale ale bugetului local.

Veniturile din capital reprezintă venituri din valorificarea unor bunuri ale statului.

Ca sursă de venit la bugetul local sunt foarte nesemnificative, deținând cea mai mică pondere din veniturile totale și anume: 1,75% în anul 2008, 0,62% în anul 2007 și 1,66% in 2007.

Aceste venituri la rândul lor sunt formate din: venituri din vânzarea de locuințe construite din fondurile statului, venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice și venituri din vanzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al statului.

În perioada 2008-2009 aceste venituri au o evoluție descrescătoare de la suma de 5.136.599 RON la 1.818.861 RON, reprezentând o scădere de 2,8 ori, datorată diminuării excesive a încasărilor din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice. Acestea din urmă, sunt de asemenea, motivul reîntregirii veniturilor din capital în anul 2010, an în care cuantumul acestora s-a mărit de 2,6 ori.

Subvențiile sunt formate în exclusivitate din subvenții primite de la bugetul de stat.

Subvențiile au o evoluție foarte oscilantă: înregistrează o scădere dramatică de la suma de 8.447.784 RON în 2008 la suma de 2.031.552 RON în anul 2009, iar apoi înregistrează o ușoară creștere la suma de 2.799.206 RON în anul 2010 (vezi grafic nr.8).

Această oscilație este foarte bine redată de indicii cu bază în lanț prin faptul că scad de 4 ori în 2009 față de 2008. Reducția spectaculoasă în 2009 se datorează atât subvențiilor de capital cât și a celor curente care au scăzut brusc în aceași măsură. Ponderea subvențiilor în veniturile totale este următoarea: 8,4% în anul 2008, 2% în anul 2009 respectiv 2,8% în anul 2010.

Cu toate că în ultimul an de referință, în cadrul acestei categorii de venituri s-au realizat încasări din partea Fondului European de Dezvoltare Regională, în valoarea de 1.029.693 RON, nivelul subvențiilor nu s-a bucurat de o creștere preominentă.

Sumele defalcate din TVA

Acestea reprezintă principala sursă de venit a impozitelor și taxelor pe bunuri și servicii, deținând o pondere de 85% în anul 2008, 87% în anul 2009 și 83% în anul 2010.

Tabel nr. 5 – Sstructura și volumul sumelor defalcate din TVA

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Sibiu

pe anii 2008 – 2010

Prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, cota standard de TVA a fost majorată de la 19% la 24%, începând cu data de 1 iulie 2010, ceea ce micșorează gradul de predictibilitate al sumelor ce urmează a fi încasate de către bugetul local.

Având un rol de completare, sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale ar trebui să se prezinte într-o cifra cât mai mică, astfel fiind pusă în evidență capacitatea unității administrativ-teritoriale de autofinanțare.

Astfel, în cazul Municipiului Sibiu, se poate observa existența unui cuantum relativ scăzut a acestor venituri, fapt ce sugerează gradul ridicat de autonomie al municipalității.

Structura și evolutia cheltuielilor bugetului local

Cheltuielile totale

Cheltuielile totale ale bugetului local al municipiului Sibiu în perioada 2008-2010 sunt formate din cheltuieli pentru: servicii publice generale, apărare, ordine publică și siguranță națională, cheltuieli social-culturale, cheltuieli pentru servicii de dezvoltare publică, locuință, mediu precum și din cheltuieli pentru acțiuni economice.

Acestea în perioada analizată au o evoluție descendentă a sumelor în valori absolute, de la suma de 293.482.750 RON în anul 2008 la 281.135.364 RON în anul 2010, evoluție realizată prin intermediul raționalizarii cheltuielilor publice locale. De asemenea, această scădere, se mai poate explica prin implementarea unui plan de diminuare a cheltuielilor publice, pentru a reduce deficitul public.

Table nr. 6 – Sstructura și ponderea cheltuielilor bugetare locale în cheltuielile bugetare locale totale

Sursa: calculat pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Sibiu pe anii 2008 – 2010

Nu doar cheltuielile totale au suferit modificări, ci și componentele acestora, modificări suprinse în tabelul nr. 6.

Din acest tabel se poate observa că ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor o dețin cheltuielile social – culturale, atingând o cotă de aproximativ 40% pe parcursul aniilor studiați.

Această cotă ridicată se datorează importanței domeniilor cărora le sunt atribuite aceste cheltuieli. Astfel, învățământul atrage cele mai multe cheltuieli, cheltuieli justificate în Municipiul Sibiu prin reabilitarea și modernizarea unitățiilor de învățământ din oraș.

De asemenea, în cadrul acțiuniilor economice sunt evidențiate cheltuielile privind transporturile, care ating o cotă de aproximativ 30% din totalul cheltuielilor. Acestea au apărut în urma necesității de reabilitare a rețelei rutiere prin care se subînțelege asfaltarea noiilor cartiere apărute în ultimii ani, marcarea conform standardelor modificate privind circulația rutieră, marcarea pistelor de bicicliști, și nu în ultimul rând, inaugurarea Centurii ocolitoare a Municipiului Sibiu.

Serviciile publice generale

Această categorie este constituită în mare parte de cheltuielile privind autoritățiile publice și acțiunile externe.

În urma graficului alăturat se poate observa că acestea dețin o importantă parte din total, însă în primul an de studiu, acestea au atins cota maxima de 59%.

Acest lucru se explică prin cheltuielile efectuate cu ocazia pregătirii, organizarii și desfășurarii alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2008, în Municipiul Sibiu.

Alte servicii publice generale reprezintă o parte nesemnificativă a acestei categorii de cheltuieli, iar în perioada 2008 – 2010 a prezentat o continuă tendință de scădere. Întrucât fondul de rezervă bugetară a autoritățiilor locale, nu a fost constituit pentru perioada studiată, aceasta parte a cheltuielilor a fost constituită exclusiv din fondurile pentru garantarea împrumuturilor externe, care au fost diminuate treptat în decursul celor trei ani, în speranța diminuării riscurilor financiare care decurg din garantarea împrumuturilor.

Tranzacțiile privind datoria publică, în cazul Primăriei Municipiului Sibiu, se referă în cea mai mare parte la cheltuielile aferente dobânziilor, ceea ce reflectă datoria publică externă locală.

Apărare, ordine publică și siguranță națională

Aceasta ca și cheltuială a bugetului local deține o pondere nesemnificativă în cheltuielile totale astfel: 1,95% în anul 2008, 2,29% în anul 2009 respectiv 1,65% în anul 2010.

În cadrul acestei categorii se regăsesc cheltuielile cu privire la Ordine publică și Poliție Comunitară. Aceste două organisme aflate sub conducerea unității administrativ – teritoriale, beneficiază de sume alocate de către aceasta pentru organizarea și funcționarea Serviciului Public Poliția Locală.

Astfel, creșterea cotei deținute în anul 2009 se datorează demarării unui program de formare a personalului angajat la Poliția Locală Sibiu.

Cheltuielile social – culturale

Ele reprezintă principala cheltuială a bugetului local care are cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor.

Acesta la rândul său este format din: cheltuieli pentru învățământ, cheltuieli pentru sănătate, cheltuieli pentru cultură, recreere, religie precum și cheltuieli pentru asigurări și asistență socială.

Cheltuielile pentru învățământ sunt formate din cheltuieli pentru învățământ preșcolar, primar, secundar și profesional, respectiv cheltuieli pentru învățământ postliceal.

Reprezintă principala și cea mai importantă cheltuială din cadrul cheltuielilor social-culturale care în sumă absolută evoluează descendent de la suma de 96.623.783 RON în anul 2008 la suma de 79.429.271 RON în anul 2010, reprezentând o scădere de 1,2 ori. Această scădere se datorează în principal cheltuielilor pentru învățământ secundar care scad de 1,2 ori în perioada 2008-2010, datorită reducerilor cheltuielilor cu personalul, cu materiale și servicii, dar și a burselor.

Cheltuielile pentru sănătate sunt cele mai reduse din cadrul cheltuielilor social-culturale și astfel dețin o pondere situată cu puțin peste 0% în anul 2008, 1% în anul 2009 respectiv 2% în anul 2010.

Aceasta creștere constantă este determinată de apariția unor cheltuieli pentru serviciile de sănătate publică, în valoare de 1.049.215 RON în anul 2009, cheltuieli multiplicate în ultimul an de studiu la valoarea de 2.249.461 RON.

De asemenea, la capitolul “Sănătate”, au fost alocate sume de bani în vederea investirii în Spitalul de Pediatrie Sibiu și în Centrul de transfuzie sanguină.

Totuși, pe baza datelor furnizate de Primăria Sibiu, se observă inexistența cheltuielilor cu spitalele generale în 2010, acestea dispărând din prioritățiile unității administrativ – teritoriale.

Cheltuielile pentru cultură, recreere și religie se află pe al doilea loc în constituirea cheltuielilor social – culturale ale Municipiului Sibiu, după cheltuielile pentru învățământ astfel: 14% în primul an de studiu, 15% în 2009 și 18% în 2010.

Această creștere continuă apare ca efect al proiectului de mare amploare “Sibiu – Capitală Culturală Europeană” din anul 2007, alături de Luxemburg, care a demarat odată cu el, necesitatea finanțării cheltuielilor de funcționare a instituțiilor specifice ale orașului, dar și a numeroaselor festivaluri cu tradiție desfășurate anual de municipalitate (Festivalul Internațional de Film Transilvania, ArtMania, Sibiu Jazz Festival, Târgul de Crăciun, etc.).

De asemenea, aceste cheltuieli au fost întregite de subvențiile acordate Teatrului Radu Stanca, Teatrului Gong, Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, Grădinii Zoologice locale, dar și parcurilor și zonelor verzi, care vin în argumentarea creșterii cheltuielilor pentru cultură, recreere și religie în perioada 2008 – 2010.

Cheltuielile pentru asigurări și asistență socială dețin ponderi asemănătoare cu cele deținute de cheltuielile privind cultura, recreerea și religia, însă acestea nu au cunoscut o creștere atât de pronunțată precum cele din urmă.

În primul an de studiu, acestea dețineau o cotă de 12% din totalul cheltuielilor social – culturale, iar pe perioada 2009-2010, ele au menținut o cotă de 13%.

La acest capitol, au fost prevăzute sume, din care pentru:

Căminul pentru persoane vârstnice – acesta a primit credite bugetare pentru cheltuieli cu personalul, materiale și de capital;

Cantina de ajutor social ;

Ajutor social ;

Ajutor social pentru încălzirea locuinței ;

Asistență socială în caz de invaliditate – include cheltuieli privind drepturile asistațiilor personali pentru persoanele cu handicap grav, indemnizații ale persoanelor cu handicap grav și transportul persoanelor cu handicap grav și accentuat ;

Centrul Financiar Creșe

Cheltuielile pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu

Acestea sunt formate din: cheltuieli pentru locuințe, servicii de dezvoltare publică și cheltuieli pentru protecția mediului.

În conformitate cu graficul alăturat, ponderea celor două componente este foarte diferită în cazul Municipiului Sibiu, prima componentă plasându-se la o valoare absolută de 30.992.655 RON în 2008, 39.221.471 RON în 2009 și 29.735.440 în 2010, pe când cheltuielile privind protecția mediului se situează în jurul valorii de cinci milioane de RON pe parcursul perioadei prezentate. Această diferență majoră între cele două componente se explică prin includerea cheltuielilor cu iluminatul, alimentarea cu apă și cu locuințele în cadrul cheltuielilor privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică, pe când în componența cheltuielilor cu protecția mediului, regăsim doar serviciul de salubrizare și cheltuielile aferente canalizării și tratării apelor reziduale.

Cheltuielile privind locuințele, serviciile și dezvoltarea publică se remarcă prin creșterea bruscă din 2009, urmată de o scaădere la fel de rapidă în ultimul an de studiu.

Acest fapt se datorează apariției unor investiții (extindere Zona Industrială Vest) , dar și a unor subvenționări acordate serviciilor publice aflate în subordinea Primăriei Sibiu (Bazinul Neptun, Direcția Fiscală Locală).

Cheltuielile efectuate privind iluminatul public au ca scop funcționarea în bune condiții a serviciului de iluminat public, prin plata energiei electrice, întreținerea și reparația iluminatului public și montarea de indicatori de trafic și indicatori treceri de pietoni pe raza Municipiului Sibiu.

Aceste cheltuieli au avut o evoluție constantă în perioada 2008 – 2010, cifrată în jurul valorii de cinci milioane RON.

Protecția mediului atrage după sine cheltuieli cu serviciul de salubrizare și cheltuielile aferente canalizării și tratării apelor reziduale pe raza orașului Sibiu.

Acestea din urmă ating valori nesemnificative comparativ cu cele însumate de serviciul de salubrizare.

Astfel, cheltuielile privind protecția mediului sunt constituite în proporție de 95% din plățile aferente salubrizării. Fondurile alocate acestei activități au permis măturarea zilnică a unui număr de 470 de străzi, respectiv cca 95% din străzile asfaltate din municipiul Sibiu, precum și stropirea și spălarea străzilor în perioada de vară.

Serviciul de deszăpezire s-a desfășurat în baza contractului încheiat cu firma SC Schuster&Co Ecologic SRL, atribuit în urma licitației publice. Utilajele de intervenție au fost astfel distribuite încât să poată interveni operativ conform programului stabilit pe cele 510 străzi, iar echipele de salubritate au întreținut în permanență scările, pasajele și trotuarele pe parcursul iernii.

Cheltuielile pentru acțiuni economice

Acestea reprezintă ultimul tip de cheltuială din cadrul cheltuielilor bugetelor locale care în sumă absolută cresc de la 85.570.887 RON în anul 2008 la suma de 100.282.545 RON în anul 2010 reprezentând o creștere de 1,1 ori (vezi grafic nr.13).

Acestea la rândul lor sunt compuse din mai multe cheltuieli și anume: prevenirea și combaterea inundațiilor și a înghețului, cheltuieli pentru energia termică, cheltuieli pentru drumuri și poduri, cheltuieli pentru străzi, alte cheltuieli în domeniul transporturilor precum și alte acțiuni economice.

Dintre acestea, pentru municipiul Sibiu, cele mai importante sunt cele pentru transporturi. Aici sunt incluse cheltuielile pentru străzi și pentru transportul în comun. Ele au avut o evoluție crescătoare în perioada 2008 – 2010, în pofida cheltuielilor cu acțiuni economice care în decursul anului 2009, a cunoscut o ușoară scădere.

În ceea ce privesc cheltuielile cu străzile orașului Sibiu, acestea presupun:

asigurarea circulației prin: montarea de indicatoare de circulație (2000 bucăți), montarea de parapeți metalici, marcaje longitudinale în execuție mecanizată (162 km), activitatea de service a instalațiilor de semaforizare;

repararea străzilor prin extinderea programului de reabilitare a străzilor municipiului Sibiu; în 2010 au fost executate, de asemenea, lucrări de reparații (plombări), prin crearea condițiilor satisfăcătoare de trafic și pentru pregătirea lucrărilor de mai mare amploare care au fost planificate în perioada de vară.

Transportul în comun prezintă câteva cheltuieli la bugetul local sub forma unor subvenții acordate firmei SC Tursib SA pentru acoperirea cheltuielilor materiale, gratuităților acordate unor categorii ale populației, etc.

Execuția sintetică a veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale în perioada 2008 – 2010

În urma analizării structurii veniturilor și cheltuielilor bugetare ale municipiului Sibiu, dar și a analizei amănuntite ale componentelor acestora, am prezentat, în cel mai concret mod, execuția elementelor studiate în perioada de referință.

Aceasta oglindește în mod succint aspectele reale ale bugetului municipiului Sibiu.

Pentru o ilustrare logică, am defalcat procesul execuției bugetare în două perioade, astfel putând fi comparate performanțele și valorile absolute ale veniturilor și cheltuielilor Primăriei municipiului Sibiu.

Așadar, sinteza execuției veniturilor și a cheltuielilor bugetare locale pe perioada 2008 – 2010 , pe ansamblul municipiului Sibiu, se prezintă astfel:

Perioada 2008 – 2009:

Tabel nr. 7 – Sinteza bugetului local pe perioada 2008 – 2009

Din sinteza execuției bugetului local se constată că:

– încasările realizate în anul 2009 au scăzut cu 0,26% față de cele din anul 2008, în cifre absolute scăderea fiind de 735.065 RON;

– plățile efectuate în anul 2009 au scăzut cu 0,94% față de cele din anul 2008, în cifre absolute scăderea fiind de 2.750.907 RON;

– excedentul bugetar înregistrat la finele anului 2009 a fost de 816,033 RON, cu 2.015.842 RON mai mare decât deficitul înregistrat în anul 2008.

Perioada 2009 – 2010 :

Tabel nr. 8 – Sinteza bugetului local pe perioada 2009 – 2010

Din sinteza execuției bugetului local se constată că:

– încasările realizate în anul 2010 au scăzut cu 0,43% față de cele din anul 2009, în cifre absolute scăderea fiind de 1.230.326 RON;

– plățile efectuate în anul 2010 au scăzut cu 3,31% față de cele din anul 2009, în cifre absolute scăderea fiind de 9.596.479 RON;

– excedentul bugetar înregistrat la finele anului 2010 a fost de 9.182.186 RON, cu 8.366.153 RON mai mare decat deficitul înregistrat in anul 2009.

Concluzii

Lucrarea de față a avut ca tematica “Studiu privind structura și evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetare în perioada 2008 – 2010, pe exemplul Primăriei Municipiului Sibiu”, pe care am abordat-o în temeiul legislației actuale și a bibliografiei prezentate.

Problematica lucrării de diplomă este de o mare importanță și de actualitate dacă avem în vedere că viața publică al unui oraș depinde într-o foarte mare măsură de bugetul alocat și folosit în zona administrativ teritorială.

Am considerat că este important ca în primul capitol să mă refer la “Considerații teoretice ale veniturilor bugetare locale”. Astfel am abordat subiecte în legătură cu cadrul legal al veniturilor, importanța lor și am prezentat structura veniturilor bugetare locale.

În capitolul doi am dezvoltat principalele ”Considerații teoretice ale cheltuielile bugetare locale”. Cu această ocazie am abordat noțiunea de cheltuială bugetară locală din punct de vedere legislativ, urmată de o clasificare și detaliere a componentelor cheltuielilor publice locale.

În ultimul capitol m-au preocupat aspectele practice ale problemelor tratate anterior. Într-o primă fază, din motivul că studiul aplicativ este făcut la municipiul Sibiu, am analizat veniturile bugetului local, care au scăzut cu 1 punct procentual în fiecare an studiat. Studierea cheltuielilor locale a reliefat aceași tendință de scădere, similară veniturilor, diminuare survenită în scopul eliminării deficitului public. De asemenea, la finele acestui capitol, am elaborat o sinteză a execuției bugetului municipiului Sibiu, pe perioada 2008 – 2010, în vederea evidențierii principalilor indicatori folosiți, dar și a rezultatelor financiare.

Din analiza efectuată asupra bugetului orașului Sibiu, se poate observa nivelul ridicat al autonomiei funcționale și financiare a unității administrativ-teritoriale Sibiu și respectiv a bugetului acestuia. Autonomia funcțională bazată pe o reală autonomie financiară, presupune finanțarea acțiunilor numai pe seama veniturilor proprii.

Pe lângă faptul că au fost elaborate legi necesare funcționării sistemului bugetar pe principiul autonomiei locale, în Sibiu putem vorbi totuși despre existența unei autonomii locale reale deoarece veniturile proprii ale bugetelor locale sunt în măsură să acopere o mare parte a cheltuielilor. Astfel, veniturile proprii ale orașului Sibiu au depășit în anii perioadei analizate cheltuielile bugetului local.

Se desprinde concluzia că bugetul local nu e dependent de sumele defalcate din impozitul pe salarii și a subvențiilor.

Făcând o analiză a veniturilor proprii ale bugetului local al orașului Sibiu, observăm că marea majoritate sunt venituri curente, iar în cadrul acestora, după cum era de așteptat, cea mai mare parte a veniturilor fiscale duce la realizarea veniturilor proprii.

Cum ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor fiscale o au, așa cum am arătat anterior, impozitele directe, impozitele ce se adaptează mai greu modificărilor din economie, veniturile proprii sunt afectate de creșterea inflației, fenomen ce caracterizează economia românească.

Cu toate că unitatea administrativ teritorială a municipiului Sibiu este considerată una dintre cele mai puternice și bine organizate din România, pe baza execuției bugetului local, acesteia i-ar putea fi atribuit un program de optimizare a veniturilor și cheltuielilor care să presupună evaluarea costurilor existente ale serviciilor și îmbunătățirea metodei de cuantificare a acestora precum și a practicilor și politicilor de recuperare a datoriilor.

Relația slabă fiscală dintre administrația centrală și autoritățiile publice locale, este una de dependență, acestea din urmă nebeneficiind de un cadru de acces la regelementarile fiscale.

Corespunzător legii și limitelor acesteia, autorităților locale le-ar fi necesară libertatea deplină de a fixa nivelul impozitelor și taxelor locale. Astfel fixarea se va face prin corelare directă la capacitatea de plată a contribuabililor, crescând totodată interesul asupra modului cum sunt utilizați banii.

În condițiile actuale, în care se pune un accent deosebit pe descentralizare și autonomie locală, aleșii fiecărei comunități trebuie să identifice cele mai bune practici de gestionare a resurselor locale.

Creșterea competențelor și responsabilităților organelor deliberative și executive ale administrației publice locale impune acestora trecerea de la viziunile pe termen scurt la viziunile pe termen mediu și lung în ceea ce privește furnizarea serviciilor publice locale.

În conclucie, rolul bugetului local a crescut pe măsură ce au fost atribuite noi responsabilități autorităților locale, acestea fiind nevoite să acționeze pentru creșterea veniturilor, identificarea și utilizarea unor noi surse de finanțare pentru a face față cerințelor în creștere.

ANEXE

ANEXA 1 – Sinteza Contului de Execuție a veniturilor bugetului municipiului Sibiu pe perioada 2008 -2010.

-RON-

ANEXA 2 – Sinteza Contului de Execuție a cheltuielilor bugetului municipiului Sibiu pe perioada 2008 -2010.

BIBLIOGRAFIE

Codul Fiscal

Institutul pentru Politici Publice din România (IPP)

LEGE Nr. 273 din 29 iunie 2006 privind Finanțele publice locale

LEGE Nr. 215 din 2001 privind administrațiile publice locale

Moșteanu Tatiana – “Finanțe publice- Note de curs și aplicații pentru seminar” – Ediția a II a, Editura Universitară București, 2008

Ordonanța de urgență privind finanțele publice locale, nr. 45/2003

Site-ul oficial al Direcției pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale – www.dpfbl.mai.gov.ro

Site-ul oficial al Primăriei Municipiului Sibiu – www.sibiu.ro

Tulai, C. I., Finanțele publice și fiscalitatea, Editura Casa cărții de știință, Cluj Napoca, 2003

Ungureanu Mihai Aristotel – „Finanțe Publice – Sinteze și Aplicații” – Ediția a II a, Editura Conphys, 2007

Văcărel Iulian, “Finanțe Publice”, Editura Didactică și Pedagogică, 2007