Studiu Privind Imbunatatirea Metodologiei Dezvoltarii Fizice Corecte Si Armonioase la Elevii din Ciclul Primar

Capitolul 1 Noțiuni introductive privind dezvoltarea fizică armonioasă la copii din ciclul primar

1.1 Considerații generale

Creșterea și dezvoltarea reprezintă un proces biologic complex, specific a tot ce este viață, caracteristic fiecărei rase și particular fiecărui individ.

Dezvoltarea fizică reprezintă un proces dinamic de creștere (majorarea taliei, masei corpului, dezvoltarea fiecărui segment aparte a corpului etc.) și maturizarea biologică a copilului în anumite perioade ale copilăriei. De regulă, tot aici se referă unii parametri fiziometrici, iar la copiii de vârstă fragedă în special până la un an – formarea funcției statice, motorii ce determină în general capacitatea de muncă sau rezerva potențialului fizic.

Deși creșterea și dezvoltarea interesează în mod continuu întregul organism pe întreaga copilărie ritmul și intensitatea creșterii în diferite perioade este diferă.

Dezvoltarea organismului uman interesează, din punct de vedere funcțional, toate procesele, mecanismele de adaptare și perfecționare la care este supus continuu, în limitele unor parametri biologici impuși de mediu și activitățile umane (fizice, psihice, intelectuale).

Dezvoltarea corespunde, astfel, acelor fenomene prin care se maturizează organele, sistemele, precum funcțiile și activitățile lor.

Ritmul, intensitatea și succesiunea fenomenelor creșterii și dezvoltării se diferențiază de la o perioadă la alta de viață variind de la sistem, aparat și organ. Aceste schimbări sunt determinate onto- și filogenetic și impuse de factorii de influență ai creșterii și ai proceselor de adaptare.

Creșterea copilului este subordonată unor factori complecși care intervin și condiționează diferențiat aceste procese.

Acești factori sunt:

1. Factori genetici-ereditari.

Factorii genetici sunt responsabili de diferențierile constituționale individuale imprimate în procesul de concepție, precum și fenomenului însăși al creșterii și dinamicii sale până la maturitate după genotipul dominant, după tipul morfologic familiar. Creșterea este modelată în decursul evoluției sale de către ceilalți factori de influență interni și externi.

2. Factori endocrini.

Rolul acestor factori este deosebit de important. Acțiunea lor se exercită din perioada vieții intrauterine, chiar dacă la om nu sunt încă destule argumente convingătoare. In?favoarea celor de mai sus: la naștere este prezentă concentrația crescută a hormonului somatotrop; sunt prezente tulburările de creștere întâlnite la atiroizii congenitali, căt și rolul cunoscut al estrogenilor în sinteza osteoidă la făt. După naștere rolul glandelor endocrine este mai demonstrativă.

Activitatea lor este coordonată de sistemul hipotalamohipofizar, adevărat centru coordonator al creșterii.

Hipofiza prin diverse stimulante este indispensabilă creșterii armonioase. Hormonul somatotrop acționează asupra cartilajelor de creștere prin intermediul somatomedinei. El are un rol fundamental asupra condrogenezei. Alături de hipofiza, tiroida și epiflza acționează în toate perioadele copilăriei. Hormonii tiroidieni predomină asupra osteogenezei și asupra condrocitului. Este cunoscut rolul lor în metabolismul proteic și mineral, de mineralizare a scheletului,în procesele de osteoliză și de rezorbție osteoclastă.

Din primele luni de viață se apreciază că timusul participă în procesele de creștere și dezvoltare prin importanța în sistemele de apărare și imunocompetență sau în imprimarea unor caracteristici de ordin constituțional.

Suprarenalele și gonadele acționează asupra creșterii sub controlul hormonului somatotrop prin intermediul cortizonului, testosteronului, estradiolului, interesând, procesele de proliferare sau liză a cartilajelor în creștere.

La pubertate sub controlul hormonilor hipotalamohipofizari, tiroidieni, corticosuprarenalelor și gonadelor își exercită acțiunea lor asupra proceselor de diferențiere și maturizare osoasă și?sexuală.

3. Factorii interni ai patologiei.

Ca urmare de acțiune a stărilor patologice creșterea copilului suferă.

de exemplu: deficitul statural întâlnit în mai toate anomaliile cromozomiale, precum și în cadrul unor sindroame b#%l!^+a?malformative.

toate afecțiunile viscerale cronice sau cu evoluție prelungită pot opri sau încetini creșterea

(cardiopatiile, hepatopatiile, nefropatiile, hemopatiile etc.).

diferite afecțiuni cronice digestive, expresie a unor: insuficiențe, tulburări de digestie sau de absorbție (mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de malabsorbție, diaree prin?intoleranță) sunt cauze de frânare ale creșterii si dezvoltării.

afecțiunile metabolice consecutive tulburărilor metabolismului glucidic (diabetul?zaharat, glicogenoza), proteic (cistinoza, fenilcetonuria) sau lipidic.

Un număr mare de tulburări al creșterii sunt întâlnite în cadrul patologiei endocrine (hipotiroidism, insuficiența hipofizară, hipercorticism spontan sau terapeutic) precum și în cazul unor tumori renale, craniene, ovariene etc.

4. Factorii exogeni.

rolul factorului alimentar este esențial – atât calitativ cât și cantitativ (lipide și glucide în principal au rol energetic; proteinele sunt predominant substanțe plastice).

lipsa din rația alimentară a unor factori esențiali nesintetizați (aminoacizi esențiali, acidul linoleic, vitamine) au consecințe grave asupra creșterii.

4.a. Factorii de mediu. Dețin de asemenea un rol important, fiind recunoscută influența exercitată în timp asupra creșterii și pubertății:

geografici, dar mai ales de climă caldă și temperată

factorii mecanici ( presiunea atmospherică,gravitația) cei fizico-electrici precum și

factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) ,

activitatea fizică și gimnastica, sportul influențează favorabil asupra dezvoltării armonioase a copilului. microclimatul familial, îngrijirile igienice

mediul social, regimul instructiv-educativ au același rol pozitiv.

cei emotivi și psihologici au influență favorabilă sau defavorabilă.

b#%l!^+a?

1.2 Educația școlară privind dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor din ciclul primar

În teoria și practica educațională didactică modernă a educației fizice este abordată în prim plan de organizarea și desfășurarea procesului de învățămînt în cadrul instruirii formative, informale și nonformale la nivel de pregătire didactică.

Didactica educației fizice este o știință psihologo-pedagogică care definește principiile și conceptele de bază metodologice în dimensiunile operaționalizării obiectivelor ale strategiei pedagogice concrete de ordin cognitiv, psihomotor și afectiv la nivelul procesului de învățămînt în cadrul diferitelor sisteme educaționale și sociale. Ea include trasee specifice de organizare a procesului de învățămînt în funcție de nivelul și ritmul propriu de dezvoltare intelectuală, fizică, morală, funcțională și biologică a elevului implicate în formarea și evaluarea cunoștințelor,?capacităților și atitudinilor.

Curriculumul școlar de educație fizică pentru învățămîntul primar este inclus în planul?cadru de învățămînt ca obiect de studiu obligatoriu și reflectă concepția care stă la baza reformei sistemului de învățămînt din România, urmărește realizarea finalităților prevăzute de Legea Învățămîntului:

a) dezvoltarea personalității copilului, a capacităților și a aptitudinilor lui spirituale și fizice la nivelul potențialului său maxim;

b) asigurarea unei pregătirii fizice multilaterale, cu caracter profesional-aplicativ, formarea sistemului necesității de practicare a culturii fizice și sportului pe parcursul întregii vieți.

Valoarea formativă a educației fizice constă în:

tehnologia implementării unităților de conținut ce constituie o contribuție considerabilă pentru sporirea stării de sănătate, a capacităților motrice ale elevilor și corespunzător ale calității învățării;

aplicarea sistemului de principii cu privire la formarea personalității competente să aplice valorile culturii fizice în viața personală, care cuprinde calitățile fizice, morale, estetice și civice. b#%l!^+a?

Realizarea conținuturilor educaționale ale educației fizice și sportului școlar solită profesorului cunoașterea profundă a principiilor de activitate didactică în baza cărora se va desfășura procesul de învățămînt. Aceste principii sunt:

1.Principiul dezvoltării multilaterale și armonioase a elevului.

2.Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor, calităților, capacităților motrice și b#%l!^+a?atitudinilor.

3.Principiul conștientizării și responsabilității în propria formare/dezvoltare.

4.Principiul funcționalității.

5.Principiul demonstrării și umanizării învățămîntului.

6.Principiul accesibilității instruirii.

7.Principiul creativității instruirii;

8.Principiul coerenței dintre obiective de competențe/conținut educațional și finalitățile educației fizice;

9.Principiul corespondenței pedagogice dintre dezvoltarea psihică și dezvoltarea fizică a personalității umane; b#%l!^+a?

10.Principiul interdependenței pedagogice dintre cultivarea permanentă a deprinderilor igienico-sanitară și dezvoltarea deplină a potențialului biopsihic al personalității umane. b#%l!^+a?

11.Principiul deschiderii educației fizice spre activitatea sportivă de masă și de performanță;

12.Principiul egalității șanselor.

13.Principiul eficienței.

1.3 Orientări generale de predare învățare

Activitatea de predare-învățare este privită în unitatea ei didactică, deoarece ele se interpătrund în cadrul activității comune a profesorilor și elevilor iar rezultatele finale sunt o rezultantă a acțiunilor celor două activități.

În domeniul educației fizice, predarea este o activitate specifică a profesorului prin care le transmite elevilor în mod sistematic cunoștințelor disciplinei în cadrul sistemului de învățămînt. În sistemul de predare în mare măsură este influențat de personalitatea profesorului-status-ul și rolul socioprofesional, aptitudini didactice și științifice, trăsături de caracter, stiluri de predare, comunicare, conducere și evaluare, tact psihopedagogie, tipuri de competență și atitudini științifice și psihosociopedagogice, calități fizice, volitive, inteligență motrică și cognitivă.

Învățarea în domeniul educației fizice este o activitate interactivă și intraactivă în sensul că ea depinde de elev, de caracteristicile și condițiile sale interne, dar și de alți factori externi; profesori, părinți, conținuturi didactice, situații pedagogice și psihosociale. Învățarea?influențează dezvoltarea fizică și psihică, fiind una din condițiile lor fundamentale.

Predarea-învățarea se bazează pe analiza minuțioasă a rezultatelor școlare în anii precedenți pe perioada de 3-5 ani în scopul de a evidenția problemele care urmează să fie rezolvate în etapa următoare.

Metodologia de predare-învățare oferă pe de o parte un mare cîmp de libertate și creativitate, pe de altă parte – le cere profesorului și elevului să selecteze, să dozeze efortul și să utilizeze toate componentele de competențe specifice în funcție de nivelul de pregătire. Fiecare mijloc în cadrul predării-învățării are un statut definit în disciplina dată de inovație, de modernizare și se manifestă sub cele mai diverse forme de activitate didactică.

Pentru ca profesorul să poată aplica corect conținutul curriculei, ale fiecărei activități didactice, trebuie să dispună informații privind succesiunea atingerii componenței.

Din punct de vedere didactic, componentele specifice trimit cunoștințe, capacități și atitudini pe care elevul trebuie se le atingă, modul în care se va face predarea, învățarea și?evaluarea.

Sistema de operaționalizare a competențelor specifice este întîlnită cu mare dificultate la începutul instruirii la orice elev sau cadru didactic care începe această activitate. Cu timpul se transformă într-o deprindere intelectuală care va reduce substanțial integrul efort mintal și fizic de proiectare didactică.

Parte integrantă a științei pedagogice, educația fizică se bazează pe datele anumitor științe speciale, cum sunt pedagogia, psihologia, anatomia, fiziologia, biomecanica, statistica, filozofia, igiena, medicina sportivă etc. b#%l!^+a?

Formele de practicare a educației fizice în învățămîntul preuniversitar sînt numeroase și reprezintă în concepția sa activitatea de formare/dezvoltare, prin valorificarea deplină a potențialului biologic, fizic, psihologic al organismului în condiții specifice societății noastre contemporane.

Absolventul liceului la sfîrșitul celor patru ani de studii trebuie să demonstreze competențele că:

1.Și-a ameliorat nivelul de dezvoltare a calităților fizice, fiind capabil să desfășoare pe cale orală la nivel științific și cu limbaj adecvat activități care solicită competențe fizice rezistența, forța, viteza, capacitățile de coordonare, îndemînarea motrice și combinări ale acestor calități, în mod eficace, în situații simple și complexe.

2.Posedă cunoștințe suficiente de a-și exprima și interpreta gînduri pentru a elabora și a aplica un modul simplu de educare a calităților fizice (motrice) de bază și a celor specifice disciplinelor (probelor) sportive însușite din curriculum. b#%l!^+a?

3.Selecționează, noi tehnologii informaționale, combină, dirijează și aplică deprinderile motrice de bază și cele speciale cu indici corespunzători ai calităților fizice și adecvate diverselor experiențe de mișcare:

și-a însușit, la un nivel proporțional cu posibilitățile sale, conținutul tehnico-tactic a patru probe atletice, finalizate cu un tetratlon (pentru băieți) și trei probe atletice, finalizate cu un triatlon (pentru fete);

are capacitatea de a practica cel puțin un joc de echipă din cadrul modulului joc sportiv, cunoscînd și aplicînd regulamentul și caracteristicile tehnico-tactice ale jocului pe?posturile potrivite aptitudinilor și înclinațiilor sale, din comportamentul general, pe cale-l manifestă în timpul jocului.

Trebuie să reiasă că elevul își disciplinează emoțiile, posedă competențe de relaționare interpersonală, cooperează coechipierii și își respectă adversarii acceptînd victoria sau?înfrîngerea într-un spirit de deplină sportivitate.

Pentru modulele principale competiționale componentelor opționale (șah, dame, lupte, fitness, gimnastică, jocuri sportive (de echipă), înot, tenis (de masă, de cîmp), dans sportiv, turism, atletism) după posibilitățile concrete din instituția de învățămînt:

are spirit de inițiativă și antreprenoriat, poate efectua activități fizice tipice ambientului natural (înot, atletism, jocuri la aer liber, turism, etc.) utilizînd tehnici adecvate, poate să pună în practică normele de comportament în scopul prevenirii accidentelor;

cunoaște regulamentul și tehnicile de bază dintr-un sport de autoapărare. Înțelege semnificația luptei sportive și-și respectă adversarul direct, are capacitatea de a practica la o luptă directă în limitele unui regulament prestabilit;

și-a însușit tehnicile de bază într-un sport cu racheta, în raport cu condițiile de bază sportivă.

Competențele cheie reprezintă acele competențe de apreciere a stării de sănătate și a modului de viață sănătos prin activități psihomotrice.

În ceea ce privește competențele transdisciplinare, acestea sunt:

1.Educarea calităților și capacităților psihomotrice și funcționale de bază care urmăresc un mod de viață sănătos.

2.Formarea unor comportamente de înaltă valoare socială: onestitate și integritate, inițiativă, perseverență, responsabilitate, abilități de comunicare.

Competențele de bază ale disciplinei pot fi sintetizate astfel: b#%l!^+a?

1.Formarea unor valori fundamentale privind metodologia învățării motrice și influența anatomo-fiziologică a exercițiilor fizice asupra organismului uman.

2.Dezvoltarea calităților motrice de bază prin intermediului exercițiilor fizice.

3.Formarea calităților de personalitate, comportamentului civilizat, a deprinderilor comunicative și de interacțiune socială.

Sistemul Național Școlar de Evaluare la educație fizică și sport (SNSEEFS) prevede pentru învățământul primar acordarea a minimum trei calificative pe semestru provenite din susținerea probelor la: viteză de deplasare, rezistență, forță, complex de dezvoltare fizică armonioasă, îndemânare, gimnastică aerobică, joc sportiv. Așa cum se poate constata, probele de control nu pot aprecia nivelul de îndeplinire a tuturor obiectivelor cadru și de referință prevăzute de programa.

În învățământul primar se acordă calificative: foarte bine, bine, suficient, insuficient. b#%l!^+a?

Notele sunt introduse începând cu clasa a V-a.

De asemenea, reținem mențiunea de acordare a calificativului "excelent" copiilor care obțin calificativul "foarte bine" la sfârșitul anului școlar, sunt înscriși la un club sportiv, reprezintă școală în întreceri sportive și obțin diferite distincții în anul școlar b#%l!^+a?respectiv.

În vederea aplicării sistemului de evaluare, învățătorul va trebui:

– să selecteze din cadrul SNSEFS capacitățile ce vor fi evaluate, în funcție de temele de lecție (unitățile de învățare) abordate;

– să stabilească oferta de instrumente de evaluarea (probe de probe) pe care o va prezența elevilor; stabilirea mai multor probe pentru aceeași capacitate și utilizarea lor în lecții că și mijloace de instruire, va permite elevilor să le aleagă susținerea probelor care să corespundă cel mai bine posibilităților morfo-funcționale și motrice;

– să stabilească pentru fiecare proba scala de evaluare, cu performanțele corespunzătoare acordării calificativelor bine și foarte bine;

– să stabilească conținutul concret și criteriile de evaluare la probele care nu sunt însoțite de precizări privind baremurile minimale, (de exemlpu, la cls. I – ÎI, pentru proba de alergare pe 25 m, complexul de dezvoltare fizică armonioasă, elementele acrobatice izolate, procedee tehnice izolate din jocul sportiv);

– să stabilească probe și criterii de evaluare pentru alte categorii de conținuturi predate, care nu au prevăzute probe în cadrul SNSEEFS (de exemplu, pentru deprinderi motrice de baza și?utilitar-aplicative);

– să eșaloneze pe cele două semestre probele de control;

– să informeze elevii asupra conținuturilor, probelor și criteriilor de evaluare;

– să informeze elevii asupra condițiilor de obținere a calificativului excelent.

Particularități de creștere și dezvoltare ale preșcolarilor:

Perioada de vârstă – specifică elevilor din clasele I – IV – se caracterizează prin esențiale transformări ale organismului:

→ Pe plan somatic: · Se intensifica procesul de osificare, dar există încă mult țesut cartilaginos și risc de deformări la factori favorizanti în acest sens.

· Sistemul articular se întărește spre 8 – 9 ani, dar nu suficient, prezentând aspecte de instabilitate.

· Sistemul muscular ajunge la aproximativ 27.5 % din greutatea corporală. b#%l!^+a?

· Se dezvoltă și organele interne. Creierul la 7 ani are aproximativ 1200 grame, apropiindu-se pe plan histologic de maturizare.

· Se încetinește procesul de creștere în înălțime. Creșterea în înălțime (aproximativ 4,5 cm pe an la băieți și 5,0 cm la fete) se face prioritar pe seama membrelor inferioare.

· Greutatea corporală crește de trei – patru ori mai mult decât ceilalți indicatori somatici.

→ Pe plan funcțional: · Capacitate de adaptare la efort devine din ce în ce mai bună.

Aruncarea. Trebuie pus accent pe aruncarea la distanță și țintă fixă cu un braț de deasupra umărului (tip"zvârlire"), de pe loc și din mers sau alergare. Greșeli frecvente: pauză prea mare între elan și aruncarea propriu-zisă; poziția frontală incorectă, nefolosindu-se forță de propulsie a picioarelor și bazinului; aruncarea cu brațul întins prin lateral sau cu brațul îndoit, dar mișcarea pornind din dreptul umărului sau chiar din față acestuia; extensia exagerată a brațului înapoi (pe spate); răsucirea cotului în afară, etc.

Săritură. Are premise, la această vârstă pentru a fi formată corect.

Greșeli frecvente de execuție: slabă coordonare a lucrului brațelor; aterizare dura, fără suficientă amortizare; lipsa forței de desprindere și – în consecință – relizarea unui zbor cu mai mult razant; lipsa coordonării brațelor și picioarelor în executarea pasului sărit și pasului săltat; lipsa unui ritm adecvat în alergarea de elan, etc. b#%l!^+a?

Așa după cum s-a putut constată din parcurgerea paragrafelor anterioare, perioada de vârstă cuprinsă între 6/7 și 11 ani este o perioada de importante modificări în planul creșterii și dezvoltării copiilor.

Astfel, între 6 – 8 ani are loc o semnificativă creștere a sistemului osos și dezvoltarea masei musculare. În consecință, copiii vor avea nevoie de timp să se obișnuiască cu noile dimensiuni corporale, astfel că educația fizică trebuie să îi ajute pe copii să-și controleze corpul aflat în plină perioada de creștere.

În același timp, capacitatea scăzută de concentrare a atenției impune pauze relativ dese, care să permită menținerea copiilor "în lecție". Se va reuși acest lucru în condițiile în care jocul va fi utilizat că principal mijloc de instruire. b#%l!^+a?

Dragostea copiilor pentru mișcare, de trebuie valorificată în cadrul unor lecții atractive, în care jocurile să nu presupună b#%l!^+a?reguli numeroase și complicate (aceste caracteristici vor fi amplificate pe parcursul claselor următoare, când și atenția se va ameliora).

La această vârstă copiii sunt încă centrați pe propria persoană, de aceea se recomandă utilizarea grupurilor mici și mari pentru rezolvarea sarcinilor motrice. În același timp, se va introduce rezolvarea de probleme.

O importantă deosebită se va acordă lucrului independent, care deși va fi folosit va presupune o "supraveghere" deosebită din partea profesorului.

Una dintre greșelile care apar sunt legate de "grabă"cu care copiii sunt introduși în situații competitive, specifice diferitelor ramuri de sport.

Abordarea este considerată neadecvată pentru că la această vârstă nu stăpânesc deprinderile motrice, astfel încât atenția lor să se poată îndrepta asupra jocului.

Progresul copiilor în domeniul cognitiv le va permite înțelegerea "limbajului" mișcării, pe baza dezvoltării schemei corporale, modificările care apar în organism că urmare a prestării efortului fizic, va înțelege și își va însuși regulile de participare la lecția de educație fizică.

Din punct de vedere afectiv – social, se apreciază progresul pe care copiii îl fac în planul cooperării, întrajutorării, acceptării celui de alături și obișnuirea cu sentimentele de bucurie și tristețe pe care le oferă participarea la educație fizică. +a?

În clasele a III-a și a IV-a, că urmare a încetinirii procesului de creștere în înălțime, în favoarea câștigului în greutate, copiii vor fi capabili să-și controleze mai bine mișcările. De aceea, accentul în instruire se pune pe cizelarea mecanismului de execuție, în detrimentul parametrilor mișcării – viteză, forță etc.

Dezvoltarea capacității de concentrare atenției, permite copiilor însușirea unui număr mare de reguli de desfășurare a jocurilor de mișcare.

Devin capabili să coopereze cu unul sau mai mulți colegi, în cadrul grupurilor. În acest context sunt capabili să lucreze cu ajutorul fișelor de lucru, astfel încât să le fie stimată autonomia.

Se recomandă începerea jocurilor sportive, în variante simplificate, dat fiind faptul că au însușite deprinderile de baza și controlul asupra mișcărilor este mai bun față de stadiul anterior.

Progresele realizate în plan cognitiv le va permite copiilor să își însușească reguli mai b#%l!^+a?complexe, strategii simple de joc, să înțeleagă sensul conceptului de fair – play. Până la sfârșitul acestui ciclu de invatamnt copiii vor putea respectă deciziile date de un arbitru.

De asemenea,vor putea descrie beneficiile practicării exercițiilor fizice și vor acționa în consecință prin participarea regulată la lecțiile de educație fizică.

Pe plan afectiv – social, se remarcă o toleranță crescută a copiilor față de colegii mai puțin abili și tendința de a-i ajută.

Pornind de la aceste caracteristici de vârstă și având în vedere obiectivele cadru ale educației fizice, profesorul își va formulă o serie de obiective de referință, posibil a fi realizate prin parcurgerea conținutului educației fizice prevăzut pentru fiecare ciclu curricular.

Criterii de evaluare

a. Nivelul de dezvoltare al calităților motrice

•Dezvoltarea calităților motrice de bază este un obiectiv important. În anumite etape ale dezvoltării lor se folosesc diferite forme de evaluare. Aceste calități sunt măsurabile în unități obiective ca:

– rezistența – distanța, număr de repetări

– viteza – timp, număr de execuții în unitate de timp

– forța – încărcătură, greutate

– îndemânarea – precizie, complexitate, mobilitate

b. Gradul de însușire al cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice b#%l!^+a?

– nivelul de însușire a tehnicii de execuție sau nivelul exprimării motrice al elevului este apreciat și exprimat în note.

c. Nivelul performanțelor atinse se realizează prin unități de măsură obiective – baremuri b#%l!^+a?

d. Progresul înregistrat față de nivelul inițial. Se urmărește stimularea elevilor cu aptitudini mai reduse, dar care progresează ca urmare a străduinței individuale. Progresul realizat de elevi, de la o testare la alta, oferă indicii asupra calității muncii în corelație cu eforturile depuse

e. Capacitatea de aplicare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor în condiții variate. Se urmărește testarea creativității elevilor și a capacității de utilizare adecvată în situații problemă se evaluează rapiditatea deciziilor, nivelul de realizare a finalității acțiunii. a?

f. Capacitatea de a practica sistematic și independent exercițiile fizice – dobândirea cunoștințelor necesare practicării independente a exercițiului fizic.

g. Atitudinea față de activitatea de educație fizică – comportament participativ la ore și la activități sportive, eforturi suplimentare.

Alergarea de durată b#%l!^+a?

Săritura în lungime de pe loc

Alergare ( 5 x 5 m = sec.) NAVETA

Ridicări de trunchi din culcat dorsal (număr de repetări)

Extensii de trunchi din culcat facial (număr de repetări)

Curriculum pe clase( I-IV)

Cls. I. II. III. IV.

1.Elemente ale -pozițiile corpului – idem – idem – idem

dezvoltării fi- -mișcările părțile – idem – idem – idem

zice armonioa corpului

se. –ex. de prelucra-

re selectivă a

segmentelor cor- – idem – idem – idem

pului.

-complexe de dez-

voltare fizică b#%l!^+a?

––––––– –––––––––––––––––––––––––––––-

2.Elemente de -formații de aduna- -în linii,coloane – idem

organizare. nare,de deplasare, -porniri și -raportul,

-poziții de drepți și opriri din coloană câte 4, b#%l!^+a?

pe loc repaus, mers pe -idem dar din

-întoarceri prin să- loc. mers.

ritură la stânga și

la dreapta

3.Calități mot- -1.Viteza-formele:

rice. –de reacție,

– de execuție, -idem

– de deplasare. –pe distanțe – idem

variate.

-2.Îndemânare.

-coordonarea -idem -manevrări de – idem

acțiunilor obiecte. b#%l!^+a?

motrice

-3.Forța

-dinamică și -idem -idem – idem

segmentară

-4.Rezistența

-rezistența -idem -creșterea – idem

generală la duratei

eforturi aerobe

-5.Mobilitate -idem -mobilitate – idem

articulară

4.Deprinderi -mersul(variante) -idem -cu pas fandat -în cadență

motrice de -alergarea(var.) -cu scimb de -opriri,porniri

bază -săritura(var.) direcții. –la coardă,în

-aruncarea și prin adâncime

derea(azvîrlită,la -idem -idem -proced.de prinderi

-prinderea cu două

mâini

5.Deprinderi -escaladarea -idem -idem -idem

utilitar-aplica- -tracțiuni-împing. –a unui par -pe bancă de

tivă. tener gimnastică -idem

-echilibru -pe suprafețe –cu întoarceri -idem b#%l!^+a?

-transport de obi. –indiv.pe per.- idem -idem

-cățărarea -pe scară fixă –idem -idem

-târârea -pe palme,gen.-idem -idem

-ștafete și jocuri -idem -idem -idem b#%l!^+a?

6.Deprinderi 1.Atletism.

motrice ele- -alerg.de viteză -idem -start.din pic. –idem

mentare spor- -alerg.de rezist. –idem -idem

tive elementa- -sărituri -idem -școala săriturii -idem

re -arunc.mingii de -idem -idem -idem

oină

2.Gimnastică

-elemente statice -idem -idem -idem b#%l!^+a?

-elem.dinamice -idem -idem -idem

3.Jocuri sportive

-jocuri dinamice

și pregătitoare

pentru minifotbal, -idem -idem -idem

minihandbal,mini

baschet.

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

1.4 Influențarea evoluției corecte și armonioase a organismului.

Prin competențele speciale stabilite pentru fiecare clasă, prin conținuturile prevăzute de programa școlară, prin metodologia activităților de învățare și prin instrumentele de evaluare, stabilite în sistemul național școlar de evaluare a elevilor la disciplinele educație fizică trebuie să se educe atitudinea de responsabilitate față de propria dezvoltare și sănătate.

Realizarea acestor competențe presupune un demers didactic complex, care vizează activitatea din lecțiile de educație fizică.

În lecțiile de educație fizică, influențarea evoluției corecte și armonioase a organismului elevilor reprezintă un obiectiv constant în virtutea căruia se acționează complex și sistematic,incluzând următoarele tipuri de măsuri,acțiuni didactice practice:

– influențarea evoluției corecte și armonioase a organismului elevilor nu se constituie, de regulă, în teme,ea realizându-se constant în structura lecției,

– cumulativ, prin succesiunea acestei situații de instruire,se urmăresc formarea reflexului de atitudine corporală corectă,dezvoltarea supleței musculare și mobilității articulare,prevenirea instalării atitudinilor deficiente etc. Pentru realizarea acestei secvențe a lecției,cadrul didactic va concepe 6-8 b#%l!^+a?exerciții,fiecare vizând direct o regiune,zonă sau segment,precizând poziția inițială din care se vor efectua mișcările componente încadrate în 4-8 timpi. Ordinea în care se execută cele 6-8 exerciții este:

– exercițiul pentru segmentul cap-gât,

-exercițiile pentru brațe-umeri: îndoiri-tracțiuni,întinderi-atârnări,duceri,extensii,,balansări,rotări,căță-

rări și împingeri,

– exerciții pentru spate-trunchi:aplecări-indoiri,înclinări,rotări,răsuciri,arcuiri-extensii

– exerciții pentru abdomen:ridicări și mențineri,

– exerciții pentru picioare.ridicări,îndoiri,pășiri,fandări,pendulări,genuflexiuni,rotări.

Indicații metodice :

– Exercițiile cu obiecte constituie o posibilitate de gradare în aplicarea exercițiilor destinate pregătirii analitice

a aparatului locomotor. Astfel exercițiile cu mingi,executate individual și pe perechi,dezvoltă forța musculară și

întăresc articulațiile. Cele cu cercuri și eșarfe dezvoltă îndemânarea,orientarea

spațiu,mobilitatea,expresivitatea. Exercițiile la aparate și cu aparate(scara fixă,banca de gimnastică și celelalte

aparate,trebuie folosite cu mai mult curaj în lecții.

– Exercițiile de dezvoltare fizică influențează pozitiv și psihicul,solicitând concentrarea atenției,spiritul de observație,memoria,imaginația b#%l!^+a?etc.

– Învățarea pozițiilor începe cu cel ale brațelor,picioarelor,trunchiului,capului,învățătorul lucrând împreună cu elevii.

– La clasele mai mici exercițiile de trunchi se efectuează din pozițiile depărtat și șezând depărtat.

– De regulă,copii din clasele mici,în timpul execuțiilor,contractă exagerat musculatura,blochează respirația. Pentru a evita aceste greșeli,se recomandă ca exercițiile să fie repetate de mai multe ori în aceeași lecție. b#%l!^+a?

JOCURILE DE MIȘCARE.

Jocul de mișcare reprezintă o variantă a activității ludice în care rolul mișcărilor este clar exprimat.Cele mai multe jocuri de miișcare se desfășoară pe bază de întrecere și sub formă de ștafetă.Uneori iau forma parcursurilor aplicative sau a parcursurilor cu obstacole. Parcursurile aplicative contribuie, prin marea lor varietate și accesibilitate, la dezvoltarea motricității complexe. Ele sunt atractive prin ineditul lor și prin starea de emulație pe care o dezvoltă. Totodată, cuprind mișcări cunoscute, care se perfecționează și se consolidează prin repetare.

Ceea mai eficientă formă de angrenare în efort este întrecerea sub formă de ștafetă, probă pe echipe-simplă sau combinată-care se desfășoară pe o anumită distanță.

Pentru că participanții sunt puși în situația de a executa rapid anumite acțiuni, în condiții dificile, b#%l!^+a?sunt solicitate și totodată dezvoltate, pe lângă calitățile motrice, și unele calități morale și caracteriale:voința, dârzenia, hotărârea, prezența de spirit, stăpânirea de sine. Execuția corectă presupune, sub aspect moral, responsabilitate, spirit colectivist, cinste, sinceritate.

Un loc important îl ocupă ștafetele cu obstacole care contribuie la dezvoltarea îndemânării, forței, rezistenței, stimulându-i pe elevi, atrăgându-i, creând un climat emoțional favorabil.Exercițiile cu obstacole stimulează dezvoltarea tuturor calitățile motrice.

Un element important al jocului îl constituie regulile acestuia.Ele determină elementele cele mai constante în așezarea jucătorilor și cele mai tipice în deplasarea acestora, precizând caracterul comportării, drepturile și obligațiile participanților, stabilesc mijloacele de conducere a jocurilor, procedeele și condițiile de apreciere a rezultatului.

Jocul de mișcare se deosebește, la diferite vârste, prin sarcini, conținut, mod de organizare, număr de reguli.Cu ajutorul jocului de mișcare, preșcolarul și școlarul dobândesc cunoștințe, priceperi și deprinderi motricede bază, ca: mersul corect, alergare economică, săritura și aruncarea; în același timp li se dezvoltă calitățile motrice de bază necesare în viața de relație. Vizează de asemenea perfecționarea deprinderilor motrice de bază, în condițiile variate și complexe, ceea ce determină o mai mare solicitare din punct de vedere motric, intelectual și afectiv. b#%l!^+a?

La vârsta școlară, jocul de mișcare constituie și un mijloc de verificare a nivelului de pregătire fizică și a capacității motrice.

Clasificarea jocurilor de mișcare.

După criteriul sarcinilor de rezolvat, jocurile de mișcare se împart în:

1. Jocuri pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice de bază și aplicative:

a) jocuri pentru alergare;

b) jocuri pentru sărituri;

c) jocuri pentru aruncare;

d) jocuri pentru cățărare;

e) jocuri pentru târâre;

f) jocuri pentru escaladare.

2. Jocuri pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice specifice diverselor ramuri de sport

A.Jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive.

a)jocuri pregătitoare pentru fotbal;

b)jocuri pregătitoare pentru handbal;

c)jocuri pregătitoare pentru baschet;

d)jocuri pregătitoare pentru volei; b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

3.Jocuri pentru sensibilizarea motrică și dezvoltarea calităților motrice de bază.

a) jocuri pentru dezvoltarea simțului de orientare în spațiu

b) jocuri pentru dezvoltarea simțului ritmului;

c) jocuri pentru dezvoltarea simțului echilibrului;

d) jocuri pentru dezvoltarea vitezei;

e) jocuri pentru dezvoltarea îndemânării;

f) jocuri pentru dezvoltarea forței.

4.Jocuri pentru educarea atenției

Conținutul complex, bogat și variat al jocurilor de mișcare nu permite o clasificare corespunzătoare.

Marea importanță a jocurilor de mișcare se regăsește în valoarea lor instructiv-educativă.

Sub aspect instructiv se poate menționa: b#%l!^+a?

a) dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și aplicativ-utilitare;

b) dezvoltarea calităților motrice;

c) insușirea unor elemente tehnico-tactice specifice ramurilor de sport;

d) încălzirea generală a organismului, pregătirea pentru efortul care urmează;

e) dezvoltarea fizică armonioasă și întărirea sănătății;

Sub aspect educativ se poate reține:

a) dezvoltarea trăsăturilor de voință și a celor caracteriale, cum ar fi:stăpânirea de sine, curajul, perseverența, responsabilitatea, cinstea, corectitudinea, etc;

b) crearea stărilor afective favorabile, buna dispoziție etc.

c) disciplinarea colectivului, captarea atenției;

d) dezvoltarea capacităților creatoare, a calităților intelectuale;

e) dezvoltarea respectului față de colegi și a colaborării cu partenerii.

Conținutul complex, bogat și variat al jocurilor de mișcare face dificilă nu numai o eventuală clasificare, ci și incadrarea lor în anumite scheme. Trebuie să reținem că jocul de mișcare se deosebește de celelalte mijloace ale educașiei fizice prin particularitățile sale specifice cum ar fi(Mitra,Gh.,Mogoș Al)

a) Jocurile de mișcare permit manifestarea complexă și favorizezază dezvoltarea simultană a deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităților motrice, precum și a însușirilor și deprinderilor moral-volitive. b#%l!^+a?

b) Jocului îi este specifică activitatea în colectiv, ce presupune cooperare, colaborare cu partenerii de joc, încadrarea în colectiv, acceptarea și recunoașterea liderului, asumarea unor responsabilități,etc.

c) Jocul de mișcare permite manifestarea inițiativei și independenței în acțiuni.. Aceasta este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de deprinderi, au calități motrice dezvoltate crespunzător.

d) Jocurile au ca element caracteristic de desfășurare întrecerea, competivitatea. Intrecerea sporește interesul elevilor pentru activitate, le mobilizează forțele și îi stimulează.

e) Jocurile nu permit o dozare precisă a efortului și nici o reglementare strictă a execuțiilor tehnice. Particularitățile elevilor este inegală datorită nivelului de pregătire sau insușirilor temperamentale:unii sunt foarte activi, lucrează intens, alții sunt reținuți, se sustrag.

În clasele mici, mai ales în primele două, elevii sunt deficitari la capitolul forță, b#%l!^+a?rezistență și atenție. De aceea, este recomandabil ca la alegerea jocurilor de mișcare să se opteze pentru acelea care conțin alergări scurte, sărituri, prinderi, aruncări, aruncări la țintă, fără împărțirea elevilor pe echipe.

O atenție specială trebuie acordată dezvoltării vitezei și a îndemânării. Spre deosebire de clasele I și a II-a, la clasele III- b#%l!^+a?IV, pe lângă viteză și îndemânare, foța și rezistența prezintă indici crescuți. În aceste clase elevii posedă capacitatea de coordonare mai complexe și se încadrează mai ușor în colectivele de joc.

CALITĂȚILE MOTRICE

După multe discuții controversate,majoritatea specialiștilor au stabilit că în structura lecției de educație fizică să fie înclusă în verigă de sine stătătoare, și dezvoltarea calităților b#%l!^+a?motrice.

S-a arătat că perfecționarea calităților motrice constituie una din preocupările principale ale procesului de pregătire fizică a tineretului școlar la clasele I-IV.Principala cale pentru dezvoltarea calităților motrice la această categorie de vârstă o constituie activitatea organizată în cadrul lecțiilor în scopul formării deprinderilor motrice.

În practica activității de educație fizică sunt considerate ca făcând parte din rândul calităților motrice de bază următoarele: vitza, forța, rezistența și îndemânarea.

1. Viteza.

Exprimă în general,repeziciunea mișcărilor, adică iuțeala cu care mișcările sunt executate separat sau în diferite combinații.Viteza,cu diferitele ei forme de manifestare,este prezentă în majoritatea acțiunilor motrice.

Formele de manifestare a vitezei:

a.viteza de reacție se referă la rapiditatea cu care organismul răspunde la semnale.

b.viteza de execuție definește iuțeala cu care se execută o acțiune motrică singulară . Dintre formele de manifestare a vitezei, această formă este cel mai incomplet studiată.

c.viteza de repetiție. b#%l!^+a?

Frecvența mișcărilor viteza de deplasare definește iuțeala cu care se repetă mișcările în unitate de timp.

În legătură cu dezvoltarea vitezei programele școlare prevăd competențe particulare fiecărei clase.Astfel:

-La clasele I-IV se prevede educarea tuturor formelor de manifestare amintite mai sus, în relație directă cu însușirea bazelor generale ale mișcării, orientarea în spațiu, perceperea ritmului, însușirea unor priceperi și deprinderi motrice și precticerea unor jocuri de mișcare care solicită această calitate.Având în vedere faptul că pentru dezvoltarea vitezei condițiile cele mai fevorabile sunt acelea în care sistemul nervos se află într-o stare de excitabilitate optimă, activitatea pentru dezvoltarea viteze trebuie plasată imediat după veriga destinată influențării selective a aparatului locomotor.

Metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei.

Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc diferite exerciții și activități în condițiile de educație fizică :

a. Exerciții cu influență selectivă(exerciții de dezvoltarea fizică generală).Dezvoltă viteza de execuție și viteza de repetiție, precum și simțul ritmului. Se recomandă la clasele I-IV.

b Exerciții din grupa acțiunilor de front și formații în cazul schimbărilor de formații,refacerea formației,schombările de direcții în deplasare,luarea unor poziții etc.

c. Ștafete și jocuri de mișcare care solicită atenție și reacții prompte la diferite b#%l!^+a?semnale(vizuale,sonore sau tactile)

d. Exerciții și jocuri cu mingea: aruncări și prinderi executate rapid,prinderea mingii sau a unor obiecte aruncate în sus,prinderea unor mingi ricoșate din zid, etc.

e. Plecări din diferite poziții (în picioare,culcat,cu fața sau cu spatele spre direcția de alergare,etc.) la comenzi directe,sau date prin surprindere,prin semnale sonore sau vizuale.

f. Sărituri variate cu bătaie pe unul sau ambele picioare.

g. Exerciții din școala alergării,

h. Exerciții și activități care solicită echilibrul

i. Exerciții și acțiuni din jocurile sportive.

Exerciții și activități pentru dezvoltarea vitezei de reacție.

a. La semnale sonore: b#%l!^+a? b#%l!^+a?

– gruparea și regruparea în diferite formații indicate prin surprindere,

– luarea unor poziții la semnale sonore,

– efectuarea unor acțiuni la semnale stabilite dinainte,

– jocuri și ștafete

b. La semnale vizuale:

– Jocuri:,,Imitarea mișcării partenerului”, ,,Prinde mingea ricoșată din zid”, ,,Labirintul” ,

– Starturi la semnale vizuale, jocuri cu mingea pe perechi etc.

c. La semnale tactile: ,,Lupta cocoșilor” , ,,Lupta cocoșilor în cerc”, ,,Doborârea de pe banca de e echilibru ,,Scoate-l din cerc” etc.

2. Forța

Forța musculară este una din cele mai importante calități de care dispune organismul uman, fiind solicitată în majoritatea domeniilor de activitate.

Având în vedere importanța acestei calități motrice în pregătirea fizică a elevilor,ea ocupă un loc bine detrminat îm programele școlare.Astfel la clasele I-IV:

– favorizarea dezvoltării fizice corecte și armonioasesporirea capacității de efort a organismului(cl.I);

– asigurarea dezvoltării fizice armonioase;educarea calităților motrice,îndemânare,viteză,forță,rezistență la b#%l!^+a?

clasele II-III;

– favorizarea evoluției normale a proceselor morfologice în scopul dezvoltării fizice armonioase,întăririi sănătății.

Educarea forței la clasele mici este favorizată de exerciții specifice de scurtă durată, cu caracter dinamic, sărituri,atârnărimixte și simple, balansări din atârnat, cățărări, escaladări, etc.

La clasele a III-a și a IV-a dezvoltarea forței mai poate fi abordată și prin exerciții de gimnastică acrobatică, prin bastoane etc.

3. Rezistența.

Rezistența sub aspect fizic,este o calitate motrică care poate fi ușor perfecționată ,ca urmare a efectuării sistematice, a unor exerciții fizice specifice.

Educarea rezistenței la elevi poate începe din clasa I.În toate programele școlare rezistența apare ca obiectiv instructiv-educativ și anume: b#%l!^+a?

– favorizarea dezvoltării fizice armonioase și creșterea capacității de efort a organismuluiLa clasa a I-a se recomandă folosirea alergărilor în aer liber în ritm moderat,pe durata de timp diferită.Pentru a fi eficiente și agreate de elevi,trebuie să fie mai variate ca formă de organizare a activității.

– La clasele II-III-IV-educarea calităților motrice:îndemânare,viteză,rezistență,forță.

Ca mijloc în dezvoltarea rezistenței la această categorie de vârstă ar fi mersul vioi țn special pentru elevii din clasele I-III. Un alt mijloc de dezvoltare ar fi alergarea ușoară cu care se poate dezvolta rezistența generală.

Așadar,pentru dezvoltarea rezistenței generale se pot folosi următoarele modalități:

a.executarea exercițiilor cu un ritm moderat,mărind treptat timpul de repetare;

b.jocuri de mișcare,ștafete și parcursuri aplicative cu elemente de alergare sau cu alte acțiuni motrice;

c.alergare în tempo moderat.

3.Îndemânarea

Exprimă gradul de coordonare a acțiunilor motrice. Este o calitate motrică complexă, cu multe aspecte încă insuficient studiate.Ea esteimplicată în toate acțiunile care presupune un anumit grad de coordonare.Este solicitată atât în învățarea și perfecționarea acțiunilor motrice, cât și în aplicarea acestora în condiții neobișnuite. b#%l!^+a?

În dezvoltarea îndemânării,calea metodică principală o reprezintă insușirea continuă a unor priceperi și deprinderi noi în domenii cât mai veriate de activitate. Acestea se realizează prin: b#%l!^+a?

– schimbarea pozițiilor inițiale,adoptarea unor poziții neobișnuite;

– execuția ambidextră;

– schimbarea frecvenței mișcărilor;

– executarea exercițiilor în condiții mereu schimbătoare.

Dezvoltarea îndemânării trebuie începută încă din clasa I.De fapt la clasele I-IV sunt prevăzute obiective instructiv-educative și recomandate exerciții și activități vizând:

– educarea capacității de percepere a componentelor spațiului și a timpului și a posibilităților de mișcare a segmentelor;(cl.I)

– educarea capacității de orientare și însușirea componenetelor fundamentale ale b#%l!^+a?mișcării:direcții,amplitudini,tempo,ritm;(cl.II-III);

– educarea capacității de coordonare a mișcării în condițiile utilizării obiectelor portative(cl.II-III);

– educarea capacității de coordonare în condițiile sporirii gradului de complexitate a mișcării și diversificării condițiilor de aplicare(cl.IV)

În condițiile educației fizice școlare la clasa a I-a,pentru dezvoltarea îndemânării,pot fi folosite exerciții ca:jocurile de mișcare ce îndeamnă pe elev să treacă pe nesimțite de la o acțiune la alta;aruncarea și prinderea unor mingi de diferite mărimi și sub diferite forme; echilibru la o înălțime relativ mică;sărituri peste coardă,parcursuri aplicative;jocuri pregătitoare și elemente din jocurile sportive.

Elementele cu care se mai poate interveni pentru solicitarea unui grad sporit de îndemânare sunt:exercițiile libere(cu influență selectivă) pentru brațe (îndoiri, întinderi, duceri, rotări, balansări, împingeri etc., picioare (ridicări, îndoiri, fandări, rotări, genuflexiuni, etc.), spate-trunchi (aplecări-îndoiri, rotări, răsuciri, extensii, arcuiri, etc.) abdomen (ridicări, coborâri, mențineri, etc.); exrciții cu obiecte; deprinderi utilitare; deprinderi de bază; aruncări și prinderi etc.

Deprinderile motrice de bază și utilitar-aplicative.

1. Deprinderi motrice de bază. b#%l!^+a?

Din această categorie fac parte următoarele forme.

a. Mersul este o deprindere motrică de bază și este folosit în cadrul lecției de educație fzică în toate verigile lecției,pentru organizarea colectivului de elevi.

Mersul prezintă următoarele forme. –

– mers pe loc și din deplasare,

– mers pe vârfuri,pe călcâie,cu pași adăugați,încrucișați,

– mers cu diferite poziții de brațe etc.

b. Alergarea este mijlocul cel mai eficient și frecvent folosit aproape în toate momentele lecției. Ea poate constitui teme de lecții pentru însușirea corectă a tehnicii alergării.

– alergare cu joc de gleznă în tempo uniform,cu accelerare, b#%l!^+a?

– alergare cu pendularea gambei înainte,înapoi,

– alergare laterală cu pași adăugați,încrucișați,

– alergare cu spatele pe direcția de deplasare,

– alergare peste obstacole și cu ocolirea lor,cu schimb de direcții.

c. Săriturile pot fi folosite în majoritatea verigilor lecției de educație fizică la clasele I-IV,ea poate fi programată ca temă de lecție. Pot fi grupate în: b#%l!^+a?

– sărituri cu desprindere pe două picioare,

– sărituri cu desprindere pe un picior,

– sărituri în adâncime,

– variante de sărituri(săritură la coardă,peste obstacole,etc.)

d. Aruncarea și prinderea sunt deprinderi care contribuie la dezvoltarea îndemânării,vitezei,forței. La clasele I-IV se pot constitui în teme. Formele de aruncare sunt:-azvârliri,împingeri,lansări,rostogoliri,loviri-împingeri,cu una sau cu ambele mâini,din poziții diferite,de pe loc,,din deplasare,la distanța sau la țintă.

2. Deprinderi utilitar-aplicative.

a. Transport de greutăți sunt cuprinse în programele de educație fizică pentru elevii b#%l!^+a?claselor I-IV sub forme diferite. Contribuie la dezvoltarea forței și la formarea unor priceperi și deprinderi utilitare. Transportul obiectelor se face prin rostogolire,împingere,tracțiune,purtare. Se plasează în veriga destinată pentru dezvoltarea forței sau rezistenței. Exemple:

– transport de aparate portative(mingi elastice,umplute,bastoane etc.),

– transport de aparate de gimnastică(bănci,saltele,cutiile de pe ladă,

– transport de alte obiecte(saci umpluți etc.),

– transport individual al unui coleg(,,roaba’’),

– transport pe perechi al unui coleg.

b. Tracțiuni și împingeri dezvoltă forța și rezistența la efort. Se folosesc în acele verigi ale lecției în care se urmărește dezvoltarea calităților motrice. Pot fi executate pe perechi,intre două echipe care trebuie să fie de forțe apropiate. Exemple:

– tracțiuni în doi cu apucarea mâinilor, b#%l!^+a?

– aceiași cu ajutorul unui baston,

– tracțiuni laterale apucat de un braț,

– pe bancă de gimnastică,apucat de o mână,doborârea adversarului,

– tracțiuni pe echipe apucat de talie sau de baston,frânghie,

– împingeri între parteneri palmă în palmă,pe umeri

c. Cățărare și escaladare.

Cățărarea presupune urcarea și coborârea pe aparate cu ajutorul brațelor și a picioarelor, iar escaladarea se referă la trecerea corpului peste obstacole sau aparate,folosind picioarele sau brațele. Pe lângă valoarea lor aplicativă dezvoltă curajul,spiritul de observație,prezența de spirit,încrederea,forța și îndemânarea. Aparate folosite pentru cățărare și escaladare sunt: scara fixă,banca de gimnastică,bârna,lada,calul,capra,etc. Exemple:

– cățărare pe banca de gimnastică înclinată în sprijin ghemuit,cu și fără ajutorul picioarelor,cu spatele înainte,

– cățărări la scară fixă cu ajutorul brațelor și a picioarelor,

– deplasări laterale,

– cățărări din două în două trepte sau chiar trei,

– escaladare folosind banca de gimnastică,pe ladă,coborâre prin alunecare pe abdomen.

d. Deprinderile de echilibru contribuie la simțul echilibrului,curajul,stăpânire de sine,atenția și prezența de sprijin. În lecția de educație fizică,sunt folosite în acele verigi,unde se b#%l!^+a?învață sau perfecționează deprinderile motrice cu o atitudine corectă. Exemple:

– mers pe linie trasată pe sol,

– mers pe suprafața lată și îngustă a băncii,

– mers cu mărirea înălțimii,

– mers pe plan înclinat,

– mers pe banca de gimnastică cu trecere peste obstacole. b#%l!^+a?

În concluzie putem afirma că vârsta specifică a acestor elevi este deosebit de propice formării acestei categorii de deprinderi motrice de bază,care însușite corect devin achiziții stabile pe durata întregii vieți.

Deprinderile utilitar-aplicative reprezintă de asemenea achiziții motrice deosebit de utile,care vor crește capacitatea elevilor de a se adapta la mediul natural și social.

Deprinderile motrice sportive elementare.

Sunt deprinderi cu structuri simple,aflate în strânsă legătură cu deprinderile motrice de bază,care aparțin unor probe și ramuri de sport accesibile elevilor din învățământul primar. Au menirea de a-i iniția pe copii în practicarea acestor sporturi,oferindu-le mijloacele tehnice elementare și regulile principale.

Programa pentru clasele I-IV prevede următoarele deprinderi sportive elementare:- atletism gimnastică- mini jocurile sportive.

1. Atletism: dispune de o gamă largă de exerciții și procedee tehnice. În planificarea probelor atletice se începe cu alergare pe teren plat în următoarea ordine:

– alergare de durată

– startul din picioare,

– alergare de viteză,

– startul de jos.

În abordarea temelor specifice probelor atletice de tip alergare,se recomandă însușirea corectă a tehnicii de alergare.

Dintre celelalte probe atletice cuprinse în programa școlară,trebuie să mai amintim:

– săritura în lungime cu elan prin procedeul ghemuit,

– aruncarea mingii de oină de pe loc la distanță.

2. Gimnastica acrobatică.

Exercițiile acrobatice dezvoltă organele și aparatele care asigură echilibrul,perfecționează procesele care stau

la baza coordonării și îndemânării,dezvoltă mobilitatea coloanei vertebrale. După caracterul efortului depus,exercițiile acrobatice se pot grupa în statice și dinamice.

Exercițiile statice:

– cumpenele pe un genunchi și pe un picior,

– semi sfoara ,

– podul de jos,

– stând pe omoplați,

– podul de sus,etc.

Exercițiile dinamice:

– rulare pe spate și abdomen,

– rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit,

– rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit.

Învățarea exercițiilor acrobatice trebuie să fie precedată de executarea unor exerciții pregătitoare.

După însușirea unor elemente acrobatice izolate,se recomandă ca acestea să fie executate sub forma unei structuri,a unor linii acrobatice care să cuprinde 3-4 exerciții statice și dinamice.

2. Mini jocurile sportive.

Dintre mini jocurile sportive ,pot fi amintite următoarele:

– mini handbal,

– mini fotbal,

– mini baschet

Așa cum prevede programa, aceste elemente tehnice trebuie să fie însușite de elevi. Dintre acestea pot fi enumerate: pasa. prinderea-preluarea, driblingul,procedeul de finalizare de pe loc și din deplasare,deplasările specifice,marcajul și b#%l!^+a?demarcajul,așezarea în teren etc.

Capitolul 2 Strategii didactice ( orientări generale și metodologice )

2.1. Strategia didactică b#%l!^+a?

Strategia didactică la disciplina „Educația fizică” în școală va reieși din faptul că copii au diferit nivel de pregătire din punct de vedere intelectual și fizic, deosebindu-se și prin dezvoltarea psihofiziologică. Aceasta cere o atenție deosebită privind selectarea conținutului instruirii, ajutînd elevii în realizarea capacităților sale, creîndu-se condiții pentru formarea optimală a competențelor.

Activitatea motrice (didactică) realizată sistematic va reprezenta interacțiunea componentelor anatomic, fiziologic și psihologic al elevului, orientîndu-l spre asimilarea valorilor culturii fizice, formarea motivației privind importanța personală și socială a practicării sistematice a exercițiilor fizice, formarea reprezentărilor despre cultura sănătății, respectarea regulilor unui mod sănătos de viață.

2.1.1 Repere și modalități de proiectare a strategiilor didactice.

Proiectarea strategiei didactice la educația fizică va fi orientată spre activități de formare a competentelor elevilor (cognitive, psihomotrice și comportamentale) prin activitate formativă. Proiectarea strategiei didactice va reieși din esența obiectivelor de formare a competențelor și nu din conținuturile educaționale.

Strategiile didactice vor fi active și interactive, practicîndu-se metodologii ce se referă la activitatea profesorului și a elevului în cadrul lecție de educației fizice. Se va respecta structura logică de corelare dintre obiective, conținuturi și evaluări inițiale, formative și finale. Va fi și o abordare științifică a strategiei didactice ca proces și ca produs.

Strategiile didactice se vor selecta reieșind din obiectivele de formare a competențelor, din particularitățile de vîrstă a elevilor, tipurile de lecții. Procesul didactic va fi orientat spre învățare independentă și aplicativă bazată pe formarea interesului subiectului.

2.1.2. Metode și tehnici de învățare

Metodele și tehnicile de învățare se vor baza pe următoarele criterii: competențe, obiective, conținuturi, clasa și vârsta elevilor.

Metodele de predare-învățare (de formare a competențelor) vor fi: expunerea orală, demonstrația, conversarea, învățarea în echipă, analogia, exercițiul, descoperirea și problematizarea; modelarea, simularea, cooperarea, asaltul de idei, studiul de caz, feeb back-ul, experimentul; metoda statistică – matematică. b#%l!^+a?

2.1.3.Forme de învățare

Diversificarea formelor de învățare va fi următoarea:

Îmbinarea solicitărilor cognitive, psihomotrice de tip frontal cu cele de tip individual;

Comportamentul didactic al profesorului va reieși din ritmul de învățare a fiecărui-elev;

Organizarea procesului educațional nu trebuie să frîneze posibilitatea unor elevi cu aptitudini motrice superioare;

Formarea personalității elevilor în cadrul practicării exercițiilor fizice va fi integrală: formarea competentelor cognitive, psihomotrice și comportamentale. b#%l!^+a?

2.1.4. Realizarea interdisciplinarității.

În cadrul procesului educațional se vor intercala cunoștințele din diferite domenii ale cunoașterii: cultura fizică, sport, anatomie, fiziologie, chimie, biologie, fizică, biomecanică etc. Interdisciplinaritatea relevînd caracteristica epocii noastre, reprezintă o modalitate de organizare a conținuturilor învățării, oferind imagine unitară a proceselor studiate în cadrul disciplinei „Educația fizică”.

În procesul instructiv-educativ accent deosebit se va pune pe competențele elevului la momentul actual: nivelul de competențe cognitive, psihomotrice și afective. Activitatea didactică se va direcționa spre formarea competențelor ce reiese din obiectivele generale și cele curriculare.

2.2 Strategii de evaluare

Evaluarea definește eficiența învățămîntului prin prisma raportului dintre competențele specifice proiectate și rezultatele obișnuite de către elevi în activitatea de învățare, merite să reflecte nivelul volumul și calitatea reală a cunoștințelor cognitive și psihomotorice.

Evaluarea vizează:

a)în ce măsură competențele cheie și specifice au fost atinse;

b) progresul sau insuccesul elevilor;

c) eficiența strategiilor didactice folosite de profesor în activitatea de instruire. b#%l!^+a?

Tipuri de evaluare a competențelor:

1.Cunoștințe – pregătirea teoretică:

competențe cognitive speciale – prevede cunoașterea tehnicii și tacticii exercițiilor. Se va evalua concomitent cu însușirea practică a acțiunilor motrice (în cadrul evaluării curente);

competențe cognitive generale – se va realiza conform temelor de prelegeri la educația fizică. Pregătirea teoretică a elevului are funcție de formare a orizontului;

evaluarea prin teste docimologice – un set de probe practice cu întrebări teoretice cu ajutorul căruia se verifică și se evaluează nivelul asimilării competențelor de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil.

2.Competențe psihomotrice.

pregătirea tehnică – a performanțelor elevilor. Evaluarea competenței practice nu sunt rezultatele aplicării cunoștințelor teoretice ci provin și din transferul motrice a ceea ce se numește „savoar fair” – a ști să faci.

pregătirea fizică – se evaluează capacitățile fizice conform testării și progresului din septembrie pînă la sfîrșitul anului de învățămînt. Evaluarea rezultatelor competențelor se va realiza în diverse tipuri.

evaluarea inițială – conform testelor de diagnosticare a nivelului de pregătire fizică și funcțională (septembrie, mai).

evaluarea continuă (sau formativă) – desfășurată pe tot parcursul procesului de învățare în cadrul lecțiilor și la încercarea compartimentului – atletism, gimnastică, jocuri pentru fiecare probă sportivă.

evaluarea sumativă – efectuată de profesor periodic prin lucrări de sondaj și de verificare la încheierea unui trimestru.

evaluarea finală – desfășurată la sfîrșitul ciclului gimnazial se finalizează în conformitate cu standardele de competență.

Pentru a asigura evaluarea performanțelor școlare vor funcționa diverse tipuri de activități:

evaluarea independentă a competențelor;

evaluarea colectivă (a clasei, a echipei de elevi);

evaluarea în cadrul activităților practice de instruire organizate în procesul b#%l!^+a?instructiv-educativ în școală și în extrașcolar. Participarea activă la concursuri didactice, competiții sportive, alte activități de valoare.

b b#%l!^+a?

2.3 Proiectul didactic

Proiectul didactic reprezintă conceperea didactică a unei lecții , care de fapt reprezintă principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ, fiind cadrul pedagogic unitar prin intermediul căruia elevii acumulează cunoștințe.

Alăturat vă prezentăm un model de proiect didactic.

P r o i e c t d i d a c t i c

Data :

Clasa: Tema:………………………………………………….

Locul: …………………………………………………………

……………………………………………………………………………

Tipul:…………………………………………………………………..

Obiect.operationale:

*cognitive:………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………

*psiho-motorii:………………………………………………………………………………………….

*afectiv-atitudinale:………………………………………………………………………………….

Resurse procedurale:……………………………………………………………………………………………

Mijloace:…………………………………………………………………………………………………..

2.4.1 Lecția de educație fizică.

Structura lecției de educație fizică.

Prin structura de lecție se înțelege succesiunea în care sunt parcurse principalele etape ale unei lecții, delimitate în timp.

În decursul anilor,specialiști ai domeniului, au susținut mai multe modalități de structurare a lecției: pe părți, momente, verigi, sau mai recent situații de instruire, care este recomandată pentru toate disciplinele de învățământ. Iată structurarea lecției pe ,,situații de instruire’’.

1.Organizarea colectivului de elevi. Durata 2-3 min.

Competențe specifice:

– organizarea clasei pentru începerea ordonată a lecției,

– disciplinarea comportamentelor elevilor,

– captarea atenției și trezirea interesului pentru activitate,

– verificarea prezenței și a ținutei,

– sisteme de acționare(conținut),

– raport facultativ la clasele mici, b#%l!^+a?

– înregistrarea frecvenței elevilor,

– anunțarea temelor și a competențelor specifice majore,

– exerciții de front și formație,de captarea atenției.

Forme de organizare și exersare.

– în linie pe 1-2 rânduri,

– în careu,semicerc,etc.

Densitatea. – se obține prin alternarea exercițiilor menționate.

Atractivitatea –se realizează prin efectuarea exercițiilor sub formă de întrecere între grupe sau individual.

2.Pregătirea organismului pentru efort. 3-5 min.

Competențe specifice:

– angrenarea treptată în efort a marilor funcții ale organismului,

– realizarea unei stări de excitabilitate optimă,

– angrenarea treptată în efort a aparatului locomotor.

Sisteme de acționare(conținut).

– mers și alergare în diferite variante,

– exerciții din lecțiile anterioare,

– exerciții simple,angrenând principalele segmente ale corpului

Forme de organizare.

– în coloană câte unul,câte doi,în semicerc.

Densitatea

– se obține prin exersarea frontală din deplasare,de pe loc sau alternativ.

Varietatea.

– se obține prin utilizarea unor exerciții variate ca structură.

Atractivitatea.

– se realizează prin stimularea permanentă a interesului elevilor pentru efectuarea corectă a exercițiilor,evidențiind elevii care le execută corect.

3. Influențarea selectivă a aparatului locomotor. 5-12 min.

Competențe specifice:

– influențarea,în mod colectiv, a aparatului locomotor,

– educarea atitudinii corporale corecte,

– influențarea mobilității articulare, a elasticității articulare.

Sisteme de acționare.

– exerciții analitice cu influență selectivă specifică fiecărui segment,articulație,grupă musculară,

– exerciții de mobilitate și suplețe.

Forme de organizare și exersare.

– în linie,în semicerc,în coloană de gimnastică.

Varietatea.

– se obțină prin schimbarea periodică a conținutului complexelor de exerciții.

Atractivitatea.

– se realizează prin efectuarea unor exerciții ,,model’’ efectuate de învățător sau de unii elevi,respectiv

pe fond muzical.

4. Dezvoltarea calităților motrice (viteză, îndemânare)

5. Învățarea acțiunilor motrice(cunoștințe priceperi și deprinderi). 15-30 min.

Competențe specifice: – vizează realizarea unităților de învățare planificate pentru o lecție și pentru întreg ciclul tematic. b#%l!^+a?

Sisteme de acționare

– în funcție de specificul unității de învățare abordate se operează cu exerciții de complexitate variabile. În stadiul de consolidare-perfecționare,sistemele de acționare pot fi corelate cu nivelul de pregătire a elevilor,constituiți în grupe valorice.

Varietatea.

– se realizează prin modificarea periodică a sistemelor de acționare.

Atractivitatea.

se obține prin cunoașterea permanentă a rezultatelor exersării de către fiecare elev și stimularea autodepășirii. Periodic se recomandă organizarea unor întreceri la nivelul clasei.

6. Dezvoltarea calităților motrice (forță, rezistență)

7. Liniștirea organismului. 1-2 min.

Competențe specifice:

– prevenirea treptată a marilor funcțiuni ale organismului la un nivel cât mai apropiat de starea de la începutul lecției.

Sisteme de acționare(conținut) – mers și alergare ușoară, însoțită de mișcări de relaxare,exerciții de respirație,exerciții de captarea atenției.

Varietatea. – se realizează prin schimbarea periodică a exercițiilor folosite

Atractivitatea – se obține prin explicarea unității exercițiilor efectuate.

8. Încheierea organizată a lecției și recomandări pentru activitatea ulterioară. 1-2 min.

Competențe specifice: – captarea atenției elevilor și prezentarea unor concluzii.

Sisteme de acționare.

– evidențierea aspectelor pozitive și negative constate pe parcursul lecției

– precizări privind modul de execuție corectă a unor exerciții fundamentală,

– recomandări individuale și generale pentru activitatea independentă.

Forma de organizarea și exersare.

– în linie pe un rând,pe două rânduri,în semicerc sau în alte formații

Varietatea – se obține prin schimbarea de la o lecție la alta a modelului de prezentarea concluziilor și recomandărilor.

Atractivitatea se realizează prin evidențieri efectuate prin realizarea unor demonstrații ,,model’’.

Procesul de predare-învățare izolată a unor conținuturi.

La clasele I-II acest tip de conținuturi este mai mare. Se vor preda-învăța izolat componente ale capacității de organizare(întoarceri de pe loc,coloana de gimnastică, etc.), deprinderi motrice de bază .

Deprinderile utilitar-aplicative,procedeele tehnice de bază din jocul sportiv,elementele de gimnastică acrobatică,probele atletice necesită o predare-învățare izolată. Exemple de asemenea structuri simple, sunt:

– adunarea,alinierea și pozițiile de drepți și pe loc repaus,

– pornirea și oprirea din mers pe loc și cu deplasare,

– mersul pe vârful,pe călcâie,pe părțile laterale ale labei piciorului,

– alinierea,pornirea,mersul în cadență și oprirea,

– aruncarea lansată cu două mâini și prinderea cu două mâini la piept,

– startul și lansarea de la start,

– ținerea – pasarea-prinderea mingii,

– poziția fundamentală, deplasările specifice și lucrul brațelor,

– marcajul și demarcajul,

– pasa și preluarea.

Exemple de conținuturi noi care pot fi predate-învățate în structuri:

de regulă,deprinderile învățate anterior se cuprind în acest tip de structuri motrice pentru a favoriza predarea-învățarea unui nou conținut,cu care elevii să poată opera în întreceri(ștafetă,jocuri dinamice și pregătitoare,etc.).

Consolidarea cunoștințelor,deprinderilor și acțiunilor însușite, prin integrarea lor în structuri și acțiune progresiv crescute. Această b#%l!^+a?modalitate concură la integrarea conținuturilor învățate în sisteme de acționare similare sau apropiate de cele specifice activităților practice globale.

La procedeele și acțiunile tactice din jocurile sportive,exersarea trebuie organizată și sub formă de jocuri pregătitoare.

Elementele acrobatice învățate se vor consolida prin exersarea sub formă de ,,legări’’ și de linii acrobatice.

Consolidarea cunoștințelor,deprinderilor și acțiunilor însușite prin exersarea globală a ramurilor de sport

2.5 Organizarea și desfăsurarea orei de educație fizică

1. Momente organizatorice:

a Joc,, Cine se echipează mai repede”-motivarea elevului de a se pregăti în cel mai scurt timp pentru oră.

Joc,, Cine este cel mai ordonat și disciplinat”-formarea unei deprinderi de ordine și disciplină la aranjarea hainelor după dezechipare.

b. Formații de adunare:-formații în cerc cu prinderea bratelor în mijlocul spațiului de lucru (cls. I.) , apoi ghemuire, iar la semnal ridicare în picioare și salutul:-,, Bună ziua copii”!. Urmează salutul copiilor:-,,Bună ziua”!.

-în linie pe un singur rând, pe două rânduri etc.

c. Raportul-unde este cazul.

d.Verificarea echipamentului, absențelor, a stării de sănătate.

e. Anuțarea temelor.

f. Jocuri de captare a atenției:-,,Colțuri colorate”, Jos-sus!”, Găsește-ți locul în formație”, Lac-mal”, etc.

2. Exerciții de front și formații.

a. Poziții:- drepți (cu călcâiele lipite), comanda:-,, Clasă drepți”!.

– pe loc repaus (ducerea unui picior ușor înainte sau lateral), comanda:-,, Clasă pe loc repaus”!

b. Întoarceri:- spre stânga la comanda:-,,La stînga”!

– spre dreapta la comanda:-,,La dreapta”!

Observații:- În aceste două siuații se fac întoarceri de 90* care la început pot fi efectuate prin săritură

– Întoarcerea de 180* la comanda .-,, La stânga împrejur”!.

c. Deplasările:-sunt forme de bază la schimb de locur

– din mers:- pornirea se face la comanda:- ,, Cu mers normal,marș”!

– mersul ritmat se efectuează la numărătoare folosind următoarele comenzi:- ,, Stâng-drept”! sau ,, Unu-doi”!. Mai târziu se poate utiliza bătaia palmelor sau fluierul etc.

– din alergare: alergarea se efectuează la comanda:-,, Clasă! Pas alergător,marș!”, la care clasa trece din mers în alegare.

Schimbarea direcției de deplasare se va efectua la comanda:-,, Cu ocolire la stânga (dreapta), marș!”.

Oprirea deplasării se face la comanda:-,, Clasă ! Stai! Unu- doi!”.

3. Formații, schimb de formații:- forma de bază este rândul.

– în linie pe un singur rând:- unul lângă celălalt la distanță de o palmă sau cot, cu fața orientată înainte, comanda:- ,, În linie pe un singur rând,adunarea!”. Ca joc:-,, Găsește-ti locul în formație!.

– coloană cu o dispunere în adâncime, adică unul în spatele celuilalt, cu respectarea unei distanțe stabilite. Comanda:-,, Clasă în coloană câte …unu…doi…etc., marș

– în cerc dispunerea se face cu fața spre interior. Dispunerea se poate efectua prin țineri de mâini de la primul și până la ultimul

4. Variante de mers și alergare.

a. de mers:- normal, cu ridicarea genunchilor sau a călcâielor, cu pași adăugați înainte, înapoi, lateral, pe vârfuri, în ghemuit, cu genunchii întinși, pe călcâie, pe partea exterioară șsi interioară a talpei, cu anumite poziții de brațe etc.

b. de alergare:- normală, cu genunchii ridicați, cu călcâiele la șezută, pași adăugați, încrucișați, joc de gleznă etc.

Jocuri recomandate pentru mers și alergare:-ursul pe cărare, Mersul uriașului, Mersul piticului, Cum merge racul, Cine aleargă mai corect, Trenulețul, Statuile etc.

Variantele de mers și alergare sunt folosite în partea destinată încălzirii organismului. Jocurile recomandate pot fi folosite tot în această b#%l!^+a?parte pentru motivareaelevului, trezirea interesului și evitarea monotoniei.

Pot fi folosite exerciții și jocuri de sărituri cum ar fi:-cum sare iepurașul, Broaștele în apă, Lac-mal, Cercul zburător etc.

5. Exerciții libere pentru înfluențarea selectivă a aparatului locomotor.

Se referă la încălzirea segmentară a corpului, cu următoarea grupare:

exerciții pentru gât:-înclinări, răsuciri, rotări de gât;

exerciții pentru brațe și umeri:- arcuiri, rotări, balansări de brațe;

exrciții pentru trunchi:- îndoiri, răsuciri, aplecări, rotări, ,extensii, etc.

Exerciții pentru picioare:- balansări, ridicări, rotări, etc.

Exerciții și jocuri pentru dezvoltarea vitezei și (sau) îndemânării.

II. Realizarea temelor prouse

Tratarea temelor prevăzute în planificare, conform planului conceput.

III. Partea de încheiere a orei.

– deplasări ușoare cu exerciții de relaxare, de respirație.

Jocuri recomandate:-,,Ura”!, Strigături ritmate, etc.

Concluzii, aprecieri, recomandări.

2.5.1 Lecțiile de educație fizică în aer liber.

Organizarea cu prioritate a lecțiilor de educație fizică în aer liber constituie chiar în anotimpul răcoros o recomandare și o cerință fundamentală a păstrării și întăririi sănătății, a dezvoltării fizice generale a elevilor.

Lecția de educație fizică efectuată în aer liber influențează favorabil valoarea oscilațiilor organismului în diferite sezoane, în special termoreglarea. Particularitățile influenței exercitate de diferitele condiții ale vremii asupra stării organismului elevilor reprezintă una dintre problemele fundamentale ale organizării lecțiilor în aer liber. De aceea elevii trebuie să fie convinși de binefacerile călirii în cadrul lecției,fiind interesați în procesul și rezultatele acesteia. Echipamentul lor la lecție trebuie să fie corespunzător condițiilor naturale și potrivit cantității și calității exercițiilor fizice care urmează să fie efectuate.

Activitatea de educație fizică în aer liber trebuie să țină seama de următoarele indicații metodico-organizatorice:

1. Îmbinarea armonioasă în planificare a conținuturilor învățării, în concordanță cu factorii naturali de călire,de condițiile naturale,de baza materială din școală,de sarcinile ce decurg din programă.

2. Intensificarea prudentă și treptată a mijloacelor călirii,dozarea lor atât în ceea ce privește intensitatea,cât și durata acțiunii asupra organismului elevilor.

3. Aplicarea sistematică a mijloacelor de călire în diferitele ei forme de organizare și de preferat în cea complexă.

În vederea alcătuirii unei lecții sau a unui sistem de lecții pentru diferitele categorii de elevi,sunt necesare următoarele recomandări:

– cunoașterea caracteristicilor colectivelor de elevi pentru care se elaborează lecția sau sistemul de lecții,

– concordanța nivelului de pregătire,creștere și dezvoltare fizică armonioasă a elevilor cu cerințele vârstei,sexului,gradului de pregătire,

– stabilirea mijloacelor și metodelor folosite,dozarea acestora și alegerea formelor de lucru,potrivit particularităților unor categorii de elevi,

– stabilirea și procurarea materialelor necesare instruirii.

În funcție de anotimpuri conținuturile programei pot fi planificate în felul următor:

A. Toamna- primăvara.-

a). O parte din această perioadă se prezintă caldă,uscată.

În această perioadă pot fi planificate următoarele componente :

– atletism:- alergare de viteză 25m, sau naveta 5x5m,

– dezvoltarea unor calități motrice,

– săritura în lungime cu elan,

– deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative, b#%l!^+a?

– jocuri de mișcare,jocuri sportive etc.

b). O parte a acestei perioade devine mai rece,mai friguroasă. Se planifică:

– atletism:- diferite aruncări la țintă,la distanță,

– aruncarea mingii de oină la distanță,

– alergare de durată,

– deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative,

– jocuri de mișcare,ștafete,concursuri,etc.

B. Perioada de iarnă.

a). prima parte a perioadei se prezintă cu o vreme friguroasă,cu ger dar fără zăpadă. Se planifică:

– săritură în lungime de pe loc,

– jocuri de mișcare,

– deprinderi motrice utilitar-aplicative,

– ștafete și jocuri de concurs.

b). Perioadă cu vreme friguroasă,ger cu zăpadă. Se planifică:

– jocuri de mișcare,

– ștafete,concursuri,aruncări la țintă și la distanță cu bulgări de zăpadă,

– ștafete și jocuri,concursuri cu sănii.

C. Perioada de vară.- mai-iunie.

– atletism: – săritura în lungime din elan,

– alergări de durată,

– jocuri sportive-mini handbal,mini fotbal,mini baschet.

Distribuirea probelor de evaluare.

a).Perioada de toamnă:- alergare de viteză sau navetă 5×5 m,

– aruncarea mingii de oină la distanță de pe loc,săritură în lungime de pe loc

b).Perioada de primăvară:- alergări de durată,

– aruncări.

c). Perioada de iarnă: – complex de dezvoltare fizică armonioasă,

– gimnastică acrobatică,

– deprinderi utilitar-aplicative.

d). Perioada de vară: – jocuri sportive,jocuri cu mingea etc.

Mijloace materiale improvizate:

bastoane confecționate din cozi de mături,

corzi de sărit,

cercuri confecționate din sârmă sau din alte materiale,

fanioane colorate,

flacoane din plastic(de diferite mărimi) umplute cu nisip, etc

Procesul de predare-invățare este următoarea componentă a actului didactic. Acest proces trebuie să fie realizat prin respectarea întocmai a temelor prevăzute în documentele de planificare conform prevederilor programei de educație fizică. Acestea sunt înșirate sub formă de conținuturi din care au fost selectate, stabilite unitățile de învățare. Procesul de predare pretinde de un nivel ridicat de pregătire profesională din partea celor care predau această disciplină dublată de cea metodică. b#%l!^+a?

Actul de predare-învățare este un element important al educației prin care pot fi formate, dezvoltate priceperile, deprinderile, respectiv calitățile motrice. Realizarea obiectivelor propuse nu poate fi concepută fără o unitate între instruire si educație, în care un rol important revine următorilor factori:

a. Cunoștița și priceperea profesională este o cerință importantă fără de care nu poate interveni la corectarea greșelilor sau la demonstrarea exercițiilor.

b. Farmecul personal împreună cu priceperea profesională, saigură imaginea pozitivă a pedagogului, ceea ce este foarte important în cazul elevilor.

c. Poziția autoritară derivată din statutul social , îl determină pe elev să fie conștient de faptul că pedagogul are o imagine clară și completă despre el.

d. Pedeapsa și recompense, sunt considerate ca niște competențe ale cadrului didactic, utilizate în cadrul procesului instructive-educativ în funcție de comportamentul elevului.

2.6 Descrierea probelor de control

1. Alergarea de viteză 25 m cu start din picioare.

– se execută în linie dreaptă, pe teren plat,

– se trasează liniile de plecare și sosire,

– cronometrul se pornește la mișcarea piciorului din spate,

– se înregistrează timpul realizat în secunde și fracțiuni de secundă.

2. Navetă 5×5 m cu start din picioare.

– se susține numai în cazul în care nu există condiții pentru alergare de viteză,25m,

– se execută pe o suprafață netedă și nealunecoasă,

– se trasează două linii paralele la distanța de 5 m,

– executantul se dispune înapoia unei linii, iar la semnal pornește în alergare până la linia opusă, o depășește cu ambele picioare și revine la linia de plecare,parcurgându-se de 5 ori distanța de 5 m,

– se înregistrează timpul realizat in secunde și fracțiuni de secundă.

3. Alergare de durată în tempo uniform moderat.

– se desfășoară pe teren plat, fără denivelări, pe grupe de 6-8 elevi,

– alergarea este continuă, în ritm propriu pe duratele corespunzătoare fiecărui calificativ.

4. Extensii ale trunchiului din culcat facial.

– executantul adoptă poziția culcat facial, cu palmele la ceafă fixat de glezne de un partener,

– extensia trunchiului cu ridicarea capului peste înălțimea băncii de gimnastică, revenire în poziția inițială,

– se înregistrează numărul de repetări.

5. Extensii ale trunchiului din poziția așezat cu sprijin pe mâini înapoi.

– ridicarea bazinului în extensie în extensie și revenire în poziția inițială,

– se înregistrează numărul de repetări.

6. Ridicări de trunchi din culcat dorsal. b#%l!^+a?

– executantul adoptă poziția culcat dorsal cu palmele la ceafă, genunchii îndoiți și tălpile fixate la sol de un partener,

– ridicarea trunchiului până la atingerea genunchilor cu coatele și revenire la poziția inițială,

– se înregistrează numărul de repetări.

– amplitudinea, ritmul și expresivitatea mișcărilor.

7. Sărituri la coardă.

– stând cu coarda situată jos-înapoi,

– învârtirea corzii dinapoi spre înainte pe deasupra capului,

– se efectuează sărituri cu desprindere de pe ambele picioare pe loc.

8. Aruncare cu două mâini de jos la țintă orizontală.

– din poziția stând depărtat, aruncare lansată cu două mâini de jos a unui obiect ușor la țintă delimitată pe sol, la distanță de 3-4 m lățimea țintei având o,5 m,

– se înregistrează numărul de încercări reușite.

9. Aruncare la țintă verticală.

– aruncare azvârlită cu o mână deasupra umărului cu o minge de oină sau de tenis, la o distanță verticală cu lățimea de o,5 m, situată la distanță de 5-6 m și înălțimea de 2 m,

– se înregistrează numărul de încercări reușite.

10. Ridicări ale picioarelor din culcat dorsal.

– se adoptă poziția de culcat, cu palmele pe ceafă,

– se execută îndoirea genunchilor la piept, întinderea picioarelor pe verticală, revenire cu genunchii la piept și întinderea picioarelor pe sol,

– se înregistrează numărul de repetări.

11. Tracțiuni pe banca de gimnastică.

– se adoptă poziția culcat pe banca de gimnastică(picioarele în afara acesteia), cu brațele în prelungirea corpului apucând cu mâinile marginea acesteia,

– deplasarea corpului pe bancă prin tracțiuni simultane cu ambele brațe,

– se înregistrează distanța parcursă.

12. Săritura în lungime de pe loc.

– din poziția stând înapoia unei linii, tălpile depărtate la nivelul umerilor, avântare prin îndoirea și extensia picioarelor simultan cu balansarea brațelor,,

– impulsie energică, săritură în lungime și aterizare pe ambele picioare, b#%l!^+a?

– se măsoară lungimea săriturii de la linie până la călcâie.

13. Elemente acrobatice izolate.

– se execută izolat elemente statice și dinamice prevăzute în programă,

– se apreciază corectitudinea execuției.

14. Legări de elemente acrobatice.

– se execută legat, 2-3 elemente acrobatice însușite,

– se apreciază cursivitatea și corectitudinea execuției.

15. Procedee tehnice izolate din minijocul sportiv.

– se execută izolat,procedee tehnice însușite,

– se apreciază corectitudinea execuției.

16. Structuri simple de joc.

– se execută legat 2-3 procedee tehnice,

– se apreciază cursivitatea și corectitudinea execuției.

Repere conceptuale si metodice pentru realizarea calitativa al actului motric.

Modul de realizare a demersului didactic la educatie fizica.

Pentru o realizare integrala si eficienta a demersului (actului) didactic, profesorii de educatie fizica si sport trebuie sa cunoasca componentele acestuia, dupa cum urmeaza : proiectarea – predarea – instruirea si evaluarea.

Acestea vor fi prezentate, pe schema: “Repere conceptuale si metodologice, penrtru realizarea calitativa al actului didactic.”

Pentru o mai buna constientizare, este recomandat studierea in ordinea cronologica a acestor trei componente.

PROIECTARE

Pentru o mai buna intelegere si interpretare, prof. de specialitate, ar trebui sa raspunda la cateva intrebari, cum ar fi :

Ce inseamna proiectarea didactica ?

Care sunt documentele reglatoare, elaborate de M.E.C.

Care sunt documentele de planificare al prof. de ed.fizica si sport ?

Ce rol au aceste documente reglatoare si cum le utilizam in mod concret la elaborarea documentelor de planificare ?

Primul pas: cunoasterea cerintelor principale ale elaborarii:

Selectarea continutului de invatare care se vor realiza dupa urma-

toarele criterii:

Baza materiala a scolii-criteriu care se refera la inventarierea

conditiilor materiale, a mijloacelor existente in scoala, (baza sportiva, sala, teren mingi, aparate, etc.)

nivelul de pregatire al elevilor, care constituie reper de porni

re in procesul de instruire. Se refera si se realizeaza prin anumite verificari –aprecieri, la fiecare inceput de an scolar.

in functie de numarul orelor

Defalcarea continuturilor si al cerintelor didactice

Se refera la acele cicluri tematice (cicluri de lectii) care nu pot fi predate intr-o ingura lectie, necesitand mai multe ore. Aceste vor fi b#%l!^+a?planificate si distribuite in unitati didactice. Legat de cerintele didactice, primul lucru ar fi constatarea nivelului de pregatire si stabilirea “nivelului de performanta  tinta”  

Distribuirea, esalonarea unitatilor de invatare in functie de conditi-

le atmosferice (specifice anotimpului) a locurilor de instruire, apoi terminata cu proiectarea lor. Selectarea si stabilirea unitatilor de invatare in functie de conditiile atmosferice se va realiza dupa anotimpurile primavara-vara-toamna, iar in functie de locurile de instruire (baza materiala) : in aer liber si sala.

Proiectarea unitatilor de invatare in urma efectuarii continuturilor.

Prin aceasta activitate rezulta elaborarea celui de-al treilea document de planificare, care de fapt poarta denumirea de mai sus. Iata o schema de proiectare a unitatilor de invatare, care prezinta in mod sugestiv elaborarea acestuia.

Evident ca pe langa aceste criterii prezentate pe schema, in lucrare, mai sunt prezentate si alte aspecte practico-metodice, specifice proiectarii.

In concluzie, dupa ce s-a clarificat problematica privind interpretarea programei scolare in adevaratul spirit din care nu lipseste autonomia acordata fiecarui profesor, se poate trece la elaborarea documentelor de planificare care sunt prezentate, pe schema realizarii demersului didactic.

PREDARE – INSTRUIRE, este urmatoarea corespondenta a actului

didactic.

Instruirea trebuie sa fie realizata prin respectarea intocmai a temelor prevazute in documentele de plalificare conform prevederilor programei de educatie fizica. Acestea sunt insirate sub forma de continuturi din care au fost selectate stabilite unitatile de invatare. Procesul de predare pretinde un nivel ridicat de pregatire profesionala insotita de cea metodica.

EVALUAREA este al treilea component al actului didactic. Proiectarea

activitatii de evaluare se realizeaza concomitent cu proiectarea demersului de predare-invatare si in deplina concordanta cu aceasta.

In vederea unei proiectari obiective a probelor de evaluare este recomandabil de a pune cateva intrebari utile si anume :

Care sunt performantele minime, medii, superioare pe care le pot atinge elevii ?

Cand si in ce scop evaluez ?

Pentru ce tipuri de evaluare optez ?

Cu ce instrumente vei realiza evaluarea ?

Pentru ca evaluarea sa asigure o evidentiere a progresului inregistrat de elevi, trebuie avut in vedere modificarea raportului dintre evaluarea sumativa, care inventariaza, selecteaza prin nota si evaluarea formativa, ce are drept scop valorificarea potentialului de care dispun elevii.

In functie de scopurile urmarite, se pot utiliza mai multe tipuri de evaluare :

Evaluarea predictiva (initiala) care se utilizeaza in scopul culegerii de

informatii despre stadiul in care se afla elevii din punct de vedere a dezvoltarii fizice, al gradului de dezvoltare a calitatilor matrice.

Evaluarea formativa (continua) are ca drept scop o activitate de inves

tigare periodica privind participarea activa la exersare, atitudinea fata de disciplina, etc.

Evaluarea sumativa se realizeaza la incheierea unui ciclu tematic.

Trebuie sa facem precizarea ca evaluarile sumative sunt principalele furnizoare de note/ calificative, dar si cele care nu se finalizeaza cu note, ele fiind utilizate cu precadere pentru predarea-invatarea ulterioara.

Cele trei tipuri de evaluare prezentate, fac parte din asa-numita evaluare interna, care se desfasoara la nivelul scolii de catre fiecare b#%l!^+a?profesor si capata un caracter unitar de exigenta, capabil sa asigure sanse egale tuturor elevilor indiferent de scoala sau mediul in care au studiat (urban-rural).

Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii profesorii trebuie ca pentru fiecare clasa sa desfasoara anumite activitati prin respectarea unor aspecte practico-metodice cum reiese din cele de mai jos.

Aspecte practico-metodice specifice evaluarii

Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii profesorii trebuie sa desfasoare pentru fiecare clasa,urmatoarele activitati :

Sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor

fi evaluati in anul scolar respectiv si repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre.

Ca urmare trebuie sa tina cont de urmatoarele :

– repartizarea lor sa fie relativ echilibrata numeric pe cele doua semestre, tinand

seama de durata diferita a acestora

– sa se realizeze la sfarsitul unitatii de invatare diferite

– sa nu fie plasata la intervalle apropiate de timp, sumative la doua unitati de invatare diferite

– sa evite pe cat posibil perioadele de solicitare intensa a elevilor la alte discipline

– sa nu fie plasate la inceputul sau la sfarsitul semestrelor.

sa fie amplasate in minimum doua lectii din finalul ultimului ciclu tematic al unitatii de invatare, oferind astfel posibilitatea elevilor de a reedita sustinerea probei de evaluare.

Sa elaboreze scale prorii de valori-pentru acordarea notelor 6-10 la pro-

bele masurabile prevazute in sistemul de evaluare. Sistemul national de evaluare stabileste doar valorile echivalente notei 5 (cinci) la probele masurabile. Valorile echivalente celorlalte note le stabileste fiecare profesor tinand seama de nivelul initial sau anterior de pregatire al elevilor (determinat prin evaluari predictive).

Sa stabileasca criteriile de apreciere si notare pentru probele de evalu-

luare prevazute in sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile.

Aceste probe sunt prevazute pentru capitolele de gimnastica si joc sportiv. Sugestiile de evaluare sunt mentioante la Sistemul National Scolar de Evaluare, precum si Ghidul metodologic de aplicare a programei de educatie fizica si sport.

Să prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare.

La inceputul anului scolar sistemul complet de evaluare elaborat de profesor cuprinzand variantele de instrumente de evaluare, trebuie sa fie prelucrat fiecarei clase și sa fie afișat la vedere.

b#%l!^+a?

Capitolul 3 Studiu de caz

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

CADRU DIDACTIC:

Data:

Clasa: a III-a

Efectiv elevi: 12elevi din care,6 baieti si 6 fete:

Tema: 1. Dezvoltare fizica armonioasa- Complex de exercitii

2. Calitate motrica – Indemânare

Loc de desfășurare: terenul de sport

Durata: 50 minute

Obiective de referință:

Pe parcursul activității didactice, elevii vor fi capabili:

Metode și procedee didactice: explicația, demonstrația, exercițiul; jocul dinamic;

Mijloace specifice: exercitiul fizic, intrecerea;

Materiale didactice: mingii handbal, obiecte pentru ștafete, jaloane, obstacole fluirer,cronometru, bastoane, corzi;

Scopul cercetării: Stabilirea metodelor de rezistență la elevii clasel primare în cadrul lecțiilor de educație fizică în ciclul primar.

Ipoteza cercetării: Dezvoltarea rezistenței prin ștafete pentru elevii claselor primare va contribui la dezvolarea motrică a copiilor.

Obiectivele generale ale cercetării:

Definirea reperelor teoretice și psihopedagogice de predare a educației fizice în clasele primare.

Stabilirea formelor activităților de educație fizică în ciclul primar.

Studiul experiențelor elevilor și a celor profesionale ale cadrelor didactice vizavi de activitățile de educație fizică în școala primară. b#%l!^+a?

Elaborarea concluziilor metodice și recomandărilor practice.

Metodologia cercetării a inclus metode precum:

teoretice: cercetarea teoretică a ideilor, conceptelor, tezelor, a principiilor, teoriilor;

socio-pedagogice: observarea, chestionarea, discuția;

DESCRIEREA PROBELOR DE CONTROL

1

Jocurile dinamice și ștafetele sunt cele mai răspîndite în programa școlară la educația fizică. Nu există nici o verigă a lecției de educație fizică unde nu ar putea fi întrodus un joc dinamic ori vreo ștafetă. Jocul copiilor este un joc sincer pentru că ei nu înțeleg si nu acceptă conversațiile sociale si cognitive. Jocul lor ignoră barierele temporale si spațiale. Pentru fiecare copil joaca nu este doar un obiect de distracție ci și o exprimare a personalității si de explorare a lumii. Copilăria si jocul alcătuiesc un spațiu ideal.

Deși este considerat frivol, pentru că se opune la ceea ce este serios, întrucât nu produce nici bunuri, nici opere, părând a fi steril, jocul este, de fapt, o activitate modelatoare. Orice joc presupune respectarea unor reguli ale jocului și, din acest motiv, jocul trebuie considerat un factor creator de ordine. El instituie un sistem de reguli care precizează ce se face si ce nu se face, cum se face si cînd se face, adică ce este permis și ce este interzis. Orice încălcare de regulă are drept efect o ieșire din joc, un sfîrsit al jocului. Așadar jocul înseamnă, in primul rînd, un ansamblu de restricții voluntare, care stabilesc o legislație tacită a jocului. În mod paradoxal, regulile acestei activități libere, care este jocul, sunt mult mai ferme si mai puternic respectate decît regulile vieții sociale, încălcate adeseori. Dar cea mai importanta funcție a jocului pare a fi aceea de a stimula imaginația, pentru că înscrierea în lumea jocului, implicî în mod fundamental capacitatea de a produce variante nelimitate ale fanteziei. Un principiu de ordine în cazul jocului poate fi chiar încălcarea ordinii recunoscute.

Un mare beneficiu îl au jocurile dinamice și ștafetele la lecțiile de educație fizică, ca o modalitate de învățare a unor procedee, tahnici și tactici a jocurilor sportive. b#%l!^+a?

Mai jos descriem câteva ștafete și jocuri dinamice pentru învățarea jocurilor sportive Ștafete și jocuri pentru învățarea jocului de handbal :

Mingea călătoare ( procedee de acomodare cu mingea de handbal).

a) Colectivul este dispus pe două rînduri față în față, cu interval de un braț între jucători. Distanța dintre cele două rînduri va fi de . La semnal, primul jucător va preda mingea jucătorului din dreapta sa. Mingea va fi transmisă în continuare spre dreapta din om în om pînă cînd ajunge la ultimul jucător. Jocul se poate opri aici și cîștigă echipa care termină prima de transmis mingea, sau poate continua, ultimul jucător după ce a primit mingea aleargă prin spatele formației și se așează în poziția de primul jucător din stînga. În acest caz jocul continuă pînă cînd un jucător greșește (scapă mingea) sau o echipă are avans de un tur față de ceilalți.

b) Jocul se mai poate desfășura folosind 2-3 mingi, jocul continuînd pînă cînd un jucător nu mai poate prelua mingea din cauză că încă nu a reușit să trnsmită mingea care o avea deja în mînă. (o minge o ajunge pe cealaltă). Jucătorul respectiv este penalizat cu un punct. Cîștigă jucătorii care au cele mai puține penalizări.

Înainte de a da mingea, jucătorul trebuie să facă un dribling pe loc.

Mingea prin tunel. ( procedee de acomodare cu mingea de handbal)

Colectivul este organizat pe două șiruri, cu interval de între ele, iar jucătorii la 1m distanță față de celălalt, stînd cu piciorele depărtate. La semnal, primul jucător transmite mingea printre picioare la jucătorul din spatele lui, care o transmite în continuare pînă cînd mingea ajunge la ultimul jucător. Acesta aleargă în poziția de primul jucător și continuă jocul pînă cînd redevine ultimul. Echipa care termină prima cîștigă jocul.

Mingea peste cap. ( procedee de acomodare cu mingea de handbal)

Se execută din aceeași formație și poziție a jucătorilor. Mingea se transmite la jucătorul din spate pe deasupra capului, prin oferire și primire cu ținerea mingii prin apucat. Jucătorii nu au voie să privească înapoi în timpul transmiterii mingii. Cîștigă șirul care a executat mai repede transmiterea mingii folosind toți jucătorii.

Același lucru se poate face transmițînd mingea pe lîngă șold. Se poate folosi una sau mai multe mingi.

Ștafete cu mingea rostogolită ( procedee de acomodare cu mingea de handbal)

Se împarte colectivul în 2-3-4 ( în dependență de efectivul de elevi prezenți la lecție) echipe dispuse în coloană cîte unul la linia de start. La semnal primul jucător conduce mingea cu mîna dreaptă prin rostogolire de la jalonul 1 la jalonul 2, pe care-l ocolește și conduce mingea înapoi cu mîna stîngă. La jalonul 1 ia mingea în mînă și o plasează următorului jucător care continuă jocul. b#%l!^+a?

Cîștigă echipa care termină prima

Aceeași ștafetă, dar rostogolirea mingii se face printre jaloane.

Colectivul formează un cerc sau două, în funcție de efectiv, cu diametreul de 5- și 1- distanță între elevi. Se poate folosi o minge sau mai multe. Jucătorul cu mingea poate pasa la care jucător dorește. Jucătorii care primesc pasa trebuie să paseze rapid mai departe pentru a nu fi surprinși cu încă o minge. Jucătorii care în momentul primirii pasei sunt surprinși cu încă o minge în mînă, cei care scapă mingea sau dau pasa greșit au 1 punct penalizare. Cîștigă jucătorii cu cele mai puține puncte penalizare.

Lupta pentru ținerea mingii. ( prindere, pasare, dribling, marcaj, demarcaj)

Se împarte clasa în două echipe, care se împrăștie pe tot terenul. Una dintre echipe începe să paseze mingea, iar cealaltă încearcă să recupereze mingea. Cei care pasează au voie să facă trei pași cu mingea, trei driblinguri sau pasează de pe loc. Cîștigă echipa care reușește cele mai multe pase fără a pierde mingea.

Vânătoarea. (prinderea, pasarea, aruncare)

b#%l!^+a?

Se aleg trei vânători, restul colectivului împrăștiindu-se pe tot terenul. Cei trei trebuie să lovească cu mingea cît mai mulți jucători. Ei au voie să paseze și să facă maximum trei pași cu mingea. Jucătorii atinși de minge ies din joc. Se pot folosi și două mingi.

Apără cetatea. (aruncare)

Pe o bancă de gimnastică sunt instalate cîteva obiecte ori jaloane. În fața băncii se află un apărător ala echipei adverse. Jucătorii echipei, aliniați în fața băncii la o distanșă de , încearcă să lovească cu mingea obiectele de pe bancă, iar apărătorul încearcă să le apere folosind orice parte a corpului. Aceiași procedură o efectuiază și cealaltă echipă. Cîștigă echipa care doboară cele mai multe obiecte. (E. Trofin, S.Grigorovici)

Rațele și vânătorii. (prinderea mingii, aruncare)

Se aleg patru vînători care stau față în față, doi cîte doi la o distanță de 10-15m . Restul stau la mijloc și încearcă să se ferească de minge pentru a nu fi loviți de către vînători. Cel lovit de minge iese din joc sau devine el vînător. Dacă un jucător reușește să prindă mingea fără să o scape, el cîștigă o viață.

ȘTAFETA CU OBSTACOLE:

Copiii sunt împărțiți în două echipe, egale ca număr, așezate în formație de șir înapoia liniei de plecare. Înaintea echipelor, pe traseu, se pun în trei locuri câte două cerculețe din material plastic pe care se sprijină câte un baston de gimnastică. Distanța dintre obstacole este de 2 m. La comanda de începere a jocului dată de educatoare, primii din fiecare echipă pornesc în alergare și sar peste obstacole. La întoarcere aleargă către coechipieri, pe care îi ating ușor pe umăr ș.a.m.d.jocul se poate desfășura și pe perechi, prin parcurgerea traseului ținându-se de mână. În acest caz mai adăugăm un obstacol format din 3 coșulețe cu două bastoane sprijinite pe el. Câștigă echipa care termină prima și parcurge corect traseul (fără să doboare bastoanele).

ȘTAFETA CU ZIARUL PE CAP: b#%l!^+a?

Copiii sunt împărțiți în două echipe, egale ca număr, așezate pe șiruri, înapoia liniei de plecare. În partea opusă terenului de joc, în dreptul fiecărei echipe, se desenează două cercuri. Primii din fiacre echipă au în mână câte un ziar, împăturit în două. La semnalul educatoarei, desfac ziarul, îl așează pe cap și aleargă spre cercul din fața lor. Dacă pe parcurs cade unui copil ziarul, se oprește, îl pune din nou pe cap, apoi continuă. Când ajung în cercuri iau ziarul de pe cap, le împăturesc și aleargă spre următorii, cărora le predau ziarele, apoi trec la coada șirurilor. Câștigă echipa care a terminat prima jocul.

ȘTAFETA PARTIZANILOR:

Copiii sunt împărțiți în două echipe, egale ca număr, așezate pe șiruri, înapoia liniei de plecare. La câțiva metri de aceasta se trasează linia de sosire. La semnalul educatoarei primii din fiecare echipă, din culcat înainte, îndoaie genunchiul stâng, în timp de brațul drept este dus înainte, cât mai departe. Deplasarea se realizează prin împingerea în piciorul îndoit și întinderea brațului. Mișcarea cntinuă cu celălalt braț și picior, alternând astfel până la linia de sosire; apoi pleacă următorii ș.a.m.d. câștigă

CONCLUZII

Modernizarea învățămîntului în România creează premise optime pentru organizarea diferitor forme de organizare a activităților de educație fizică în clasele primare, contribuind la dezvoltarea liberă, armonioasă a omului și formarea personalității creative. În procesul de instruire vor fi atinse obiectivele educaționale în cazul utilizării metodelor și tehnologiilor avansate, direcționate spre o instruire formativ-creativă, creîndu-le elevilor reprezentări ample despre cultura fizică, cultura sănătății și modul sănătos de viață.

Obiectivul general al educației fizice școlare primare constă în formarea la elevi a interesului constant (confirmat prin activitate concretă) pentru practicarea independentă și sistematică a exercițiilor fizice, precum și formarea deprinderilor de a duce un mod sănătos de viață în care activitatea motrică să ocupe un loc prioritar. Evaluarea succesului școlar, gradului de cultură fizică la elevi trebuie să aibă loc în mod complex, constatându-se nu atât performanțele de conținut sportiv, cât indicii ale nivelului de dezvoltare și pregătire fizică funcțională, precum și nivelul formării cunoștințelor teoretico-metodice, calităților moral-volitive, estetice, capacităților aplicative, acționale și atitudinilor respective.

Specificul educației fizice, ca obiect de învățămînt în clasele primare, dispune de vaste posibilități ce asigură unitatea dintre bogăția spirituală, puritatea morală și perfecțiunea fizică – componente important și în formarea multilaterală a personalității elevului. Ea este unica disciplină de învățămînt care formează la elevi atitudine competentă față de propriul organism și exigența de autoperfecțiunii funcțională, educând din multe puncte de vedere personalitatea elevului prin inserție socială . b#%l!^+a?

Ideea de bază a restructurării procesului de educație fizică constă în inițierea și ghidarea permanentă a elevilor în scopul formării la ei a motivației și deprinderii de a practica sistematic și în mod independent cultura fizică și sportul, atît în perioada anilor de studii, cât și pe parcursul întregii vieți. Elevii, absolvind școala, trebuie să devină conștienți de faptul că cultura fizică sportul sunt mijloace eficiente în fortificarea sănătății și asigurării longevității vieții umane.

Însă procesul educațional își va atinge obiectivul major menționat numai în cazul utilizării teoriilor și tehnologiilor didactice avansate, fiind direcționat spre o predare/învățare creativă (învățămîntul creativ/formativ), formând la elevi repere conceptuale despre cultura fizică, cultura sănătății, modul sănătos de viață etc., totodată influențând și sfera motivațională de a putea utiliza independent exercițiile fizice în scop instructiv, asanativ, recreativ, educativ etc. Evident în cadrul învățămîntului creativ/formativ, accentul se va pune și pe îmbogățirea experienței metodice a elevului în vederea selectării mijloacelor educației fizice în conformitate cu obiectivele concrete.

. Alergarea de viteză 25 m cu start din picioare.

– Surse bibliografice

1.Buruian,L.- Educație fizică și școlarul mic ,S.C.Tipografia, Andra SRL, Tîrgu Mureș, 2003.

2.Crinu,I.,Nica,E.,Logel,D.,Dulică,D.- Educație fizică. Clasele I-IV.,Editura Carminis, 2oo1.

3.Fărcaș, Valeriu- Educația fizică în aer liber,Ed. Sport Turism, București,1978.

4.Fărcaș,Valeriu- Didactica educației fizice,Univ.,Petru Maior”,Tg. Mureș,2002.

5.Ghid metodologic de aplicare a programei de educației fizice și sportului,București,2001.

6.Jeni,L.Bangă și colab.- Metodica predării educației fizice în ciclul primar,Craiova,2008.

7.Petrică,D.,Scarlat,E.-Educație fizică școlară,Editura didactică și pedagogică,RA.,București,2004.

8. Programa școlară de educație fizică pentru clasele I-IV,București,2009

9.Săvescu,I.- Proiectarea demersului didactic la educație fizică pentru învățământul primar,clasele I-IV,Aius PrintEd,Craiova,2008.

10.Scarlat, Eugeniu- Lecția de educație fizică,metode și mijloace,Editura Sport Turism, București,1981.

11.Sistemul Național Școlar de Evaluare la disciplina educație fizică și sport,București,1999.

12.Stan,L.,Oancea,I., Oancea,M.,Cojocaru, Șt.- Educație fizică Ghid metodologic ,cl.I-IV.,Editura Aramis Print,București,2004.

13.Stoicescu,A.- ABC-ul învățătorului pentru predarea exercițiilor fizice. Editura Sport Turism, București,1981.se execută în linie dreaptă, pe teren plat,

– se trasează liniile de plecare și sosire,

– cronometrul se pornește la mișcarea piciorului din spate,

– se înregistrează timpul realizat în secunde și fracțiuni de secundă.

. l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

bibliografice

1.Buruian,L.- Educație fizică și școlarul mic ,S.C.Tipografia, Andra SRL, Tîrgu Mureș, 2003.

2.Crinu,I.,Nica,E.,Logel,D.,Dulică,D.- Educație fizică. Clasele I-IV.,Editura Carminis, 2oo1.

3.Fărcaș, Valeriu- Educația fizică în aer liber,Ed. Sport Turism, București,1978.

4.Fărcaș,Valeriu- Didactica educației fizice,Univ.,Petru Maior”,Tg. Mureș,2002.

5.Ghid metodologic de aplicare a programei de educației fizice și sportului,București,2001.

6.Jeni,L.Bangă și colab.- Metodica predării educației fizice în ciclul primar,Craiova,2008.

7.Petrică,D.,Scarlat,E.-Educație fizică școlară,Editura didactică și pedagogică,RA.,București,2004.

8. Programa școlară de educație fizică pentru clasele I-IV,București,2009

9.Săvescu,I.- Proiectarea demersului didactic la educație fizică pentru învățământul primar,clasele I-IV,Aius PrintEd,Craiova,2008.

10.Scarlat, Eugeniu- Lecția de educație fizică,metode și mijloace,Editura Sport Turism, București,1981.

11.Sistemul Național Școlar de Evaluare la disciplina educație fizică și sport,București,1999.

12.Stan,L.,Oancea,I., Oancea,M.,Cojocaru, Șt.- Educație fizică Ghid metodologic ,cl.I-IV.,Editura Aramis Print,București,2004.

13.Stoicescu,A.- ABC-ul învățătorului pentru predarea exercițiilor fizice. Editura Sport Turism, București,1981.se execută în linie dreaptă, pe teren plat,