Studiu Privind Contabilitatea Activelor Imobilizate Corporale la S.c. Cistan Compimpex S.r.l. Madaras

CUPRINS:

INTRODUCERE pag.5

CAPITOLUL 1 DEFINIREA, SISTEMATICĂ ȘI RECUNOAȘTEREA

ACTIVELOR IMOBILIZATE pag.7

1.1 DEFINIREA SI RECUNOAȘTEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE pag.7

1.2 SISTEMATICA ACTIVELOR IMOBILIZATE pag.10

1.2.1 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE pag.10

1.2.2 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE pag.15

1.2.3 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE pag.23

CAPITOLUL 2 EVALUAREA ȘI AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR pag.28

CORPORALE

2.1 EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR ÎN CONTABILITATE pag.28

2.2 AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR pag.34

CAPITOLUL 3 DOCUMENTELE FINANCIAR – CONTABILE pag.41

PRIVIND IMOBILIZĂRILOR

3.DOCUMENTELE NECESARE PRIVIND EVIDENȚA SINTETICĂ pag.41

ȘI ANALITICĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

3.2PREZENTAREA DOCUMENTELOR PRIVIND SITUAȚIILE pag.44

FINANCIARE

CAPITOLUL 4 STUDIU DE CAZ: CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR pag.46

CORPORALE LA SC „ CISTAN COMIMPEX” SRL MĂDĂRAS

4.1 PREZENTAREA GENERALĂ, DENUMIRE, SEDIUL, FORMA pag.46

JURIDICĂ A SOCIETĂȚII

4.2 OBIECTUL DE ACTIVITATE pag. 49

4.3 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII pag.50

CAPITOLUL 5 APLICAȚIILE CONTABILITĂȚII ACTIVELOR

IMOBILIZATE CORPORALE ÎN PROCESUL DIDACTIC PREUNIVERSITAR pag.62

5.1 ANALIZA CURRICULUMUI ȘCOLAR DIN PERSPECTIVA pag.62

INTEGRĂRII TEMATICII DE SPECIALITATE

5.1.1.ASPECTE PRIVIND PROIECTAREA DIDACTICĂ DIN pag.62

PERSPECTIVA CURRICULUMULUI

5.1.2 DOCUMENTE CURRICULARE PENTRU MODULUL pag.84

CONTABILITATEA UNITĂȚII ECONOMICE

5.2 FORMELE DE DESFĂȘURARE A LECȚIILOR ȘI CADRUL pag.94

ORGANIZATORIC

5.2.1.FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII DIDACTICE pag.94

5.2.2.TIPURI DE LECȚII pag. 95 5.3 METODELE DIDACTICE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE PRETABILE pag.96

5.3.1.METODE TRADIȚIONALE pag.96

5.3.2 METODE MODERNE pag.99

5.4 MIJLOACELE DIDACTICE INTEGRABILE ÎN STUDIUL pag.106

CONTABILITĂȚII ACTIVELOR CORPORALE

5.5 ROLUL APLICĂRII TEHNICILOR MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE

ÎN FORMAREA COMPETENȚELOR TEHNICE SPECIALIZATE pag.110

5.5.1 NECESITATEA APLICĂRII TEHNICILOR MODERNE pag.110

DE PREDARE-ÎNVĂȚARE

5.5.2 OBIECTIVUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII pag.111

5.5.3 PROCEDURA UTILIZATĂ pag112

5.5.4 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR pag.123

5.5.5 CONCLUZII pag.127

5.6 PRACTICI VIRTUALE ÎN FIXAREA NOȚIUNILOR DE pag.128

CONTABILITATE

5.7 SECVENȚE ALE PORTOFOLIULUI METODOLOGIC APLICATE pag.137

LA CLASĂ ÎN 2013/2014 ȘI 2014/2015

CONCLUZII pag.156

BIBLIOGRAFIE pag.157

ANEXE pag.159

INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei

Am ales această temă pentru lucrarea metodico-științifică “Studiu privind contabilitatea activelor imobilizate corporale la S.C. Cistan Comimpex S.R.L. Mădăras, datorită unei activități de observare și analiză a procesului de predare-învățare, fiind preocupată de adoptarea strategiilor didactice moderne la specificul orelor de contabilitate privind activele imobilizate corporale.

În contextul actual al economiei de piață, o unitate economică poate să obțină rezultate deosebite în condițiile concurenței, numai dacă produsele finite realizate, lucrările executate si serviciile prestate sunt de o foarte bună calitate și la un preț accesibil. Producția destinată vânzării trebuie realizată în funcție de cerințele pieței interne si externe.

Dupa 1989 s-a constatat o creștere a cererii de piață pentru produsele moderne, eficiente și de o bună calitate. În același timp populația după această dată a avut acces la mult mai multe informații, lucru care a influențat nivelul cererii.

Pentru obținerea de bunuri de o calitate superioară care să se alinieze la standardele internaționale este nevoie de materii prime de o bună calitate, mijloace de producție performante și o forță de muncă cu un grad de calificare superior. Având în vedere aceste trei condiții, unitățile economice s-au orientat în utilizarea de mijloace de producție moderne, fiabile cu o mare productivitate. Pentru îmbunătățirea nivelului de prelucrare a datelor, societațile comerciale sunt interesate în folosirea tehnicii de calcul performante precum și a programelor informatice.

Această lucrare este structurată în cinci capitole care urmăresc să prezinte modul în care profesorul obține informații referitoare la atingerea obiectivelor propuse, oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învățare.

În prima parte, (partea științifică a lucrării), sunt prezentate, pe parcursul a patru capitole, definirea și sistematica activelor imobilizate; evaluarea și amortizarea lor; documentele financiar- contabile precum și studiul privind contabilitatea imobilizărilor corporale la S.C. Cistan Comimpex S.R.L.Mădăras.

Partea a doua a lucrării cuprinde aplicațiile contabilității activelor imobilizate corporale în procesul didactic preuniversitar, ore de specialitate, ore integrate în programul de formare în calificarea „Tehnician în activități economice.” Această parte este prezentată în capitolul cinci, în care am detaliat analiza curriculumului școlar din perspectiva integrării tematicii de specialitate.

formele de desfășurare a lecțiilor și cadrul organizatoric; metodele didactice de predare –învățare pretabile; mijloacele didactice integrabile în studiul contabilității activelor corporale; rolul aplicării tehnicilor moderne de predare învățare în formarea competențelor tehnice specializate – am efectuat o analiză a progresului obținut de elevi în urma aplicării tehnicelor moderne de predare-învățare în procesul educativ; practicile virtuale în fixarea noțiunilor de contabilitate; secvențe ale portofoliului metodologic aplicate la clasă, specific modulului de contabilitate.

Ultima parte este bibliografia și anexele.

Calificarea de „Tehnician în activități economice” se obține prin formarea competențelor de nivel trei.Parcurgerea acestui nivel permite elevilor să dobândească suficiente abilități și cunoștințe care le vor permite să intre pe piața muncii.Aceste module se obțin prin agregarea abilităților cheie, cu competențe tehnice generale și competențe tehnice specializate.

Un elev care parcurge cu succes o calificare de nivel trei nu va dobândi doar o serie de abilități, competențe și cunoștințe profesionale, ci și încredere în sine, o mai bună înțelegere a pieței muncii și o atitudine pozitivă în ceea ce privește profesia.

Terminarea cu succes a calificării de la nivelul trei va permite continuarea pregătirii cu programul de nivel patru, deschiderea propriei afaceri sau angajarea ca „Tehnician în activități economice”.

În cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactică trebuie să țină cont de toate modificările și transformările survenite în ceea ce privește finalitățile educației, conținuturile învățământului, noile cerințe ale elevilor și societății.metodologia se cere a fi suplă și permisivă la dinamica schimbărilor care au loc în componentele procesului instructiv-educativ.

O metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei la situația didactică, respectiv criteriul oportunității sau adecvării la o anumită realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai puțin eficientă.În același timp nu numai adecvarea externă constituie un indicator al pertinenței metodei, ci și congruența secvențelor care o compun, precum și alternanța, succesivitatea artificiilor metodologice, calitatea coordonării și articulării între metode, între un procedeu șim o metodă.

Calitatea metodologică este un aspect ce ține de oportunitate, dozaj, combinatorică între metode sau ipostaze ale metodelor.A spune că o metodă este mai bună decât alta, fără a ține cont de contextul în care metoda respectivă este eficientă, constituie o afirmație lipsită de sens.

CAPITOLUL 1 DEFINIREA, SISTEMATICA ȘI RECUNOAȘTEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

1.1 DEFINIREA ȘI RECUNOAȘTEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Desfașurarea activității unei entități impune existența unei baze tehnico-materiale în cadrul careia activele imobilizate au un rol economic important și dețin o pondere semnificativă , în cele mai frecvente cazuri . în definirea activelor imobilizate trebuie avută în vedere definirea unui activ conform IAS și scopul pentru care este el utilizat.

Un activ reprezintă o resursa controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate , și al carui cost poate fi evaluat credibil.

Imobilizările, reprezintă din punct de vedere economic bunuri și valori destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unei unități patrimoniale , care se consumă la prima utilizare își păstrează forma inițială, iar valoarea lor se recuperează în mod treptat pe calea amortizării prin includerea unor cote de amortizare în costul activității la care participă.

Beneficiile economice viitoare sunt reprezentate de capacitatea activelor imobilizate de a contribui direct sau indirect la fluxuri viitoare de trezorerie sau echivalente de trezorerie către întreprindere.

Echivalente de trezorerie sunt reprezentate de investitii financiare pe termen scurt usor convertibile în numerar cu un risc nesemnificativ. Pentru a fi recunoscute în situațiile financiare anuale, ca un activ, imobilizările trebuie să îndeplinească urmatoarele două cerințe:

1. posibiliatatea de a contribui la beneficiile viitoare ale entitatii sub forma fluxurilor de trezorerie sau echivalente de trezorerie , si

2. imobilizarea sa aibă determinat un cost credibil .

Urmare a faptului că activele imobilizate se utilizează de o manieră durabilă ele se depreciază , îsi pierd din valoare, datorită uzurii fizice sau morale , precum și a diverșilor factori economici , sociali sau politici , impunându-se ajustarea valorii sau reevaluarea acestora pentru a putea fi recunoscute in situațiile financiare anuale.

Această ajustare a valorii activelor imobilizate trebuie privită sub două aspecte :

1. ajustare permanentă , definitivă , ireversibilă cunoscută sub denumirea generică de amortizare

2. ajustare provizorie , reversibilă , temporară , cunoscuta sub denumirea de ajustare pentru depreciere (pierdere de valoare).

Ajustările de valoare trebuie înregistrate în contul de profit și pierdere și prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit și pieredere.

Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor excepționale de valoare exclusiv în scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor și motivele pentru care acestea au fost efectuate.

Pentru menținerea activelor imobilizate, îndeosebi a celor de natură corporală la parametri tehnico- economici de exploatare și la precizia în lucru se impune efectuarea de lucrări de întreținere și reparații, ori de îmbunătățiri prin lucrări de modernizare care necesită un tratament contabil diferit și care va fi prezentat în cuprinsul acestui capitol.

Unele imoilizări corporale, cum sunt, de exemplu terenurile nu se impun deprecierii ireversibile, iar prin exploatarea rațională a acestora își sporesc fertilitatea, mărindu-și potențialul productiv.

Având în vedere diversitatea activelor imobilizate, regimul de exploatare a acestora, precum și necesitățile de organizare și de conducere a evidenței lor se impune o structurare a activelor imobilizate. Această structurare se poate realiza după mai multe criterii, și anume:

1.După natura economico- financiară a acestora deosebim:

a) imobilizări necorporale;

b) imobilizări corporale

c) imobilizări în curs de execuție, necoporale și corporale

d) imobilizări financiare.

2. După conținutul imobilizărilor distingem;

a) imobilizări de natură financiară cum ar fi: investițiile financiare și

b) imobilizări nefinanciare, cum ar fi; imobilizări necorporale, corporale și cele în curs de execuție necorporale ți corporale.

3. După destinazia activelor imobilizate, putem deosebi:

a)imobilizări profesionale, cum ar fi imobilizări care participă la realizarea obiectivelor de bază ale activității unei entități

b) imobilizări neprofesionale , cum ar fi cele care participă la realizarea altor funcții ale unei entități decât cea de bază.

4. După modul cum sunt prezentate activele imobilizate în situațiile financiare anuale, putem deosebi:

a) în bilanț, imobilizările sunt prezentate la valori substractive, după deducerea mărimii deprecierii ireversibile și reversibile din valoarea de înregistrare în contabilitatea acestora

b) în notele exlicative la situațiile financiare anuale, respectiv, Nota 1 „ Activele imobilizate”. Acestea sunt prezentate în valori brute, cu indicarea modificărilor ca urmare a intrărilor și ieșirilor acestora în cursul exercțiului financiar, precum și cu prezentarea ajustărilor în cursul exercițiului.

Dacă avem în vedere doar activele imobilizate amortizabile, acestea sunt grupate conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe în trei grupe, și anume:

construcții;

instalații tehnice, mijloace de transport, animale si plantații și

mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

1.2 SISTEMATICA ACTIVELOR IMOBILIZATE

1.2.1 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Un activ corporal este o resursă care poate fi încadrat în categoria imobilizărilor corporale, atât conform Directivelor Economice Europene cât și IAS 16 „Terenuri și mijloace fixe”, dacă sunt reprezentate de active care:

Sunt deținute de o entitate/întreprindere, pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, si

Este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Față de aceste două condiții de încadrare a unui activ în categoria imobilizărilor corporale, referențialul românesc prevede și o a treia condiție:

au valoare mai mare decât limita prevazută de reglementările legale în viguoare (în prezent, valoarea minimă pentru încadrarea unui activ în categoria imobilizărilor corporale este de 2.500 lei).

Pentru a determina dacă o imobilizare corporală satisface criteriu de recunoaștere, întreprinderea trebuie să stabilească gradul de certitudine al fluxului de avantaje economice viitoare pe baza evidenței disponobile în momentul recunoașterii inițiale. De regulă cel de al doilea criteriu de recunoaștere a activului corporal, este satisfăcut deoarece costul activului se stabilește între părți în momentul tranzacției de schimb și este consemnat în documente.

Potrivit Codului fiscal, sunt de asemenea, considerate imobilizări corporale:

-investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închirire, concesiune, locațiile de gestiune etc.;

-mijloacele fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-auîntocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; -investițiile pentru descopertă în vederea valorificării de substanțe minerale utile, precum și pentru lucrările de deschidere ți pregătire a extracției în subteran și ța suprafață;

-investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul imbunătățirii parametrilor tehnici initiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix.

Nu sunt considerate imobilizări corporale:

-componentele imobilizărilor corporale trebuie procurate în scopul înlocuirii celor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici inițiali ale acestora;

-scule, instrumentele și dispozitivele speciale folosite fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi;

-construcțiile și instalațiile provizorii

-animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrășat, păsările și coloniile de albine;

-pădurile

-echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și de durata lor de utilizare

Pentru aplicarea unui tratament financiar contabil corect al imobilizărilor corporale se impune clarificarea următorilor termeni: Durata de viață utilă reprezintă:

Perioada pe parcursul căreia se estimează ca entitatea va utiliza activul supus amortizării, sau

Numărul unităților de produse sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obtinuțe de entitate prin folosirea activului respectiv.

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare anuale, din care s-a scazut valoarea reziduală.

Costul reprezintă suma platită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștiința de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Pierderea de valoare este reprezentată de diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.

Valoarea contabilă este reprezentată de valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.

Valoarea recuperabilă este maximul dintre prețul net de vânzare și valoarea de utilizare:

prețul net de vânzare este valoarea ce se poate obține din vânzarea unui activ de bunăvoie, între părți aflate în cunoștința de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv, după scăderea costurilor directe de vânzare;

valoarea de utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor de numerar viitoare estimată, care se apreciază să fie generată din utilizarea continuă a unui activ și din vânzarea lui la sfarșitul perioadei sale de viață utilă.

Valoarea reevaluată sau actuală este valoarea stabilită în urma operațiunii economice de reevaluare a imobilizărilor conform hotărârii guvernului, valoare care înlocuiește valoarea de intrare sau contabilă a unei imobilizări. Această valoare a sa stabilește în funcție de rata inflației comunicata de Institutul National de Statistica, cu posibilitatea de ajustare în functie de conditiile în care se gasește imobilizarea reevaluată.

În practica entitățlor economice apar cazuri de achiziții de imobilizări corporale cu scopul sporirii gradului de siguranță sau de protecție a mediului, care nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare, dar sunt necesare pentru ca entitatea să poată funcționa și să obțină beneficii de la celelalte imobilizări corporale, îndeplinind criteriile de recunoaștere ca active.

Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie masurat inițial la costul său, iar cheltuielile ulterioare, aferente unui element de natura imobilizărilor corporale care a fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a activelor, deci capitalizate numai dacă se estimează că entitatea va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele estimate inițial. În caz contrar toate cheltuielile ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care ele au fost suportate.

Conform OMFP nr.3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, imobilizările corporale cuprind: terenuri; constructii; instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale; imobilizări corporale în curs de execuție și avansuri acordate pentru imobilizări corporale.

Această structură este deosebit de importanta pentru organizarea evidenței operative, a contabilității analitice și a reflectării mișcării acestora în contabilitatea sintetică, precum și a prezentării în situațiile anuale.

Față de această structurare a imobilizărilor corporale se realizeaza o grupare doar a mijloacelor fixe, în: construcții; instalatii tehnice, mijloace de transport, animale și plantatii; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale, fără a se asigura o armonizare și un conținut unitar pentru fiecare din cele două acte normative.

Conform OMFP nr.3055/2009, cu modificările și completările ulterioare pentru înregistrarea operațiilor privind imobilizările corporale s-au instituit și nominalizat următoarele conturi:

Pentru urmărirea existenței și mișcării lor s-a rezervat grupa 21 „Imobilizări corporale”, cu următoarele conturi operaționale sintetice de gradul I sau II:

211 „Terenuri și amenajări de terenuri” cu două conturi operaționale, sintetice de gradul II:

2111 „Terenuri”, si

2112 „Amenajări de terenuri”;

212 „Construcții”;

213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale si plantații”, cu următoarele conturi operaționale de gradul II;

2131 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)”;

2132 „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare”;

2133 „Mijloace de transport”, și

2134 „Animale si plantații”.

214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”.

Pentru imobilizările în curs, s-a afectat grupa 23, cu aceeași denumire, în cadrul careia s-au nominalizat și simbolizat două conturi operațională, sintetice de gradul I, respectiv:

231 „Imobilizări corporale în curs de execuție”, și

231 „Avansuri acordate pentru imobilizările corporale”.

Toate conturile din grupa 21 „Imobilizări corporale” și din grupa 23 „Imobilizări corporale în curs de execuție” sunt conturi de activ după funcționarea contabilă, conturi de mijloace economice după conținutul economic.

Terenurile sunt reflectate în contabilitatea agenților economici numai dacă aparțin acestora și cuprind terenuri propriu-zise și amenajările de ternuri. Această structurare se justifică prin regimul financiar diferit al celor două componente cu implicații asupra contabilizării lor. Deși evaluarea terenurilor se face potrivit regulilor general admise apar anumite particularități determinate de criteriile care trebuie avute în vedere: clasa de fertilitate, suprafața, amplasamentul, destinația etc. Luarea lor în considerare duce la valori diferite ale terenurilor pe unitatea de suprafață, de la un agent economic la altul.

Pentru calculul, înregistrarea și urmărirea deprecierii ireversibile a imobilizărilor corporale s-a rezervat în cadrul grupei 28 „Amortizări privind imobilizările”, structura 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”, cu urmatoarele conturi operaționale: sintetice de gradul II:

2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri”;

2812 „Amortizarea construcțiilor”;

2813 „Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor”;

2814 „Amortizarea altor imobilizări corporale”.

Pentru calculul, înregistrarea și urmărirea pierderii de valoare a imobilizărilor corporale s-au rezervat in cadrul grupei 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderilor de valoare a imobilizărilor”; în cadrul careia s-au nominalizat și simbolizat urmatoarele conturi operaționale: sintetice de gradul II:

2911 „Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri”;

2912 „Ajustări pentru deprecierea construcțiilor”;

2913 „Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor”;

2194 „Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale”.

1.2.2 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

Un activ necorporal este un activ nefinanciar, identificabil, nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau financiar de bunuri, sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru a fi utilizat în scopuri administrative.

Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că generează beneficii economice viitoare entității și costul acestuia poate fi măsurat în mod credibil.

Imobilizările necorporale sunt reflectate cu clasa a 2 a de conturi, grupa 20 „Imobilizări necorporale”, care cuprinde urmatoarele conturi operaționale:

Cheltuielile de constituire, reflectate cu contul 201, cu aceeași denumire;

Cheltuielile de dezvoltare, oglindite cu contul 203, cu aceeași denumire;

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate, înregistrate cu ajutorul contului 205, cu aceeași denumire;

Fondul comercial pentru care se utilizează contul 207 „Fond comercial” cont sintetic de gradul I, dezvoltat pe două conturi operaționale de gradul II, respectiv:

2071 „Fond comercial pozitiv” și 2075 „Fond comercial negativ”;

Alte imobilizări necorporale, oglindite, cu contul 208, cu aceeași denumire, și

Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție, înregistrate cu grupa de conturi 23 „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”, în cadrul căreia sau nominalizat două conturi operaționale, respectiv, 233 „Imobilizări necorporale în curs de execuție” și 234 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”.

Toate conturile menționate, până în prezent, au funcția contabilă de activ, cu excepția contului 2075 „Fond comercial negativ”, care are funcția de pasiv, iar după continuțul economic sunt conturi de mijloace economice.

În calitate de active imobilizate necorporale se supun deprecierii ireversibile sub forma amortizării și deprecierii reversibile sub forma ajustării de valoare. Achiziționarea acestor elemente ar trebui să fie unul din scopurile principale ale cumpărării unor firme, pentru că acestea, deși considerate „ non – valori”, le dau un plus de valoare și în mare parte nu pot fi valorificare indepedent pe piață (ex.: clientela).

Pentru înregistrarea amortizării acestora în cadrul grupei de conturi 28 „Amortizări privind imobilizările” s-au instituit și nominalizat contul 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale” cu urmatoarele conturi operatțonale:

2801 „Amortizarea cheltuielilor de constituire”;

2803 „Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare”;

2805 „Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și activelor similare”;

2807 „Amortizarea fondului comercial”, și

2808 „Amortizarea altor imobilizări necorporale”.

Pentru contabilizarea pierderii temporale de valoare a imobilizărilor necorporale ca urmare a deprecierii lor s-a nominalizat în cadrul grupei 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor”, contul 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale”, cu urmatoarele conturi operaționale sintetice de gradul II.

2903 „Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de constituire”;

2905 „Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și activelor similare”;

2907 „Ajustări pentru deprecierea fondului comercial”;

2908 „Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale”.

Toate conturile din grupele 28 „ Amortizări privind imobilizările” și 29 „Ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare a imobilizărilor”, mai sus menționate, sunt conturi de pasiv, reflectificative a valorii imobilizărilor necorporale.

Conform IAS 38 „Active necorporale” toate cheltuielile pentru cercetare trebuie recunoscute drept cheltuieli, atunci când ele sunt efectuate, făcându-se, de asemenea, precizarea că urmatoarele cheltuieli nu dau nastere la un activ necorporal:

cheltuielile cu înfiintarea unui nou domeniu sau a unei noi entitați, respectiv, cheltuielile de constituire;

cheltuielile pentru specializări;

cheltuielile pentru publicitate și/sau pentru promovarea unui nou produs;

cheltuielile cu mutarea sau reorganizarea unei părți sau a întregii entități.

Contabilitatea cheltuielilor de constituire

Aceste cheltuieli sunt ocazionate cu înființarea sau dezvoltarea unei entități, fiind reprezentate de:

taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare a entității;

cheltuielile privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni;

cheltuieli legate de înfiintarea și extinderea activității entității;

diverse cheltuieli de această natură.

Cheltuielile de constituire se recuperează prin amortizare într-o perioadă de cel mult 5 ani.

Dacă o entitate imobilizată (capitalizează) cheltuielile de construire ca active necorporale, acestea se supun amortizării în cadrul unei partide de maximum cinci ani, iar dacă cheltuielile de constructie capitalizate nu au fost integral amortizate nu se face distribuirea de dividente, decât în situația în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și profitul reportat este cel puțin egal cu cea a cheltuielilor neamortizate.

Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare

Cheltuielile de dezvoltare-sunt cheltuieli care privesc aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoștințe în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătățirii substanțiale, înaintea stabilizării producției de serie sau utilizării.

Așa ar fi, de exemplu:

proiectarea, construcția și testarea producției intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor și modelelor;

proiectarea uneltelor care implică tehnologia nouă;

proiectarea, construcția și operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producția pe scară largă;

proiectarea, construcția și testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunatățite.

Conform IAS 38 „Active necorporale”, un activ necorporal provenit din dezvoltare este recunoscut numai dacă o entitate poate demonstra urmatoarele:

fezabilitatea tehnică pentru finalizarea activului necorporal, încât acesta să se poată utiliza sau vinde;

intenția de a finaliza acel activ necorporal pentru utilizare sau vânzare;

modul în care activul necorporal va genera posibile beneficii viitoare;

existenta resurselor tehnice, financiare și a altor resurse adecvate, pentru a duce la bun sfârsit dezvoltarea sa, în vederea utilizării sau vinderii activului necorporal;

abilitatea de a evalua cheltuiala atribuită activului necorporal în timpul dezvoltării sale.

Cheltuielile de dezvoltare sunt reflectate, în contabilitate, după cum s-a mai precizat, cu ajutorul contului 203 „Cheltuieli de dezvoltare”, supunându-se amortizării pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

Dacă durata contractului sau durata de utilizare depășește cinci ani, aceasta trebuie prezentate în note explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.

Contabilitatea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, drepturilor și activelor similare

Aceste active necorporale pot fi aportate de acțiuni sau asociați, achiziționate sau dobândite pe alte căi, înregistrându-se ca și imobilizări necorporale la valoarea de aport sau costul de achiziție, după caz.

In termeni juridici concesiunile pot fi definite ca o convenție sau un contract prin care o persoană fizică sau juridică, denumită concesionar dobândește dreptul de utilizare a anumitor bunuri sau servicii, de exercitare a unor activități din partea unui concendent în schimbul unor beneficii. Deci, concesiunea este o imobilizare necorporală a carei valoare este determinată de valoarea bunurilor sau serviciilor preluate cu titlul de concesiune.

Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabilește o durată și o valoare determinată pentru concesiune.

Contabilitatea fondului comercial

Fondul comercial apare, de regulă la consolidare și reprezintă, conform codului comercial, partea din fondul de comerț, care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de activ, dar contribuie la menținerea sau dezvoltarea potențialului activității entitații. Acesta este reprezentat de clientelă, vadul comercial, reputație, debușeu, poziție geografică și altele.

Din punct de vedere contabil, fondul comercial este o imobilizare necorporală reflectată sub forma fondului comercial pozitiv, cu contul 2071, cu aceeași denumire și fondul comercial negativ, cu ajutorul contului 2075 cu aceeași denumire.

Fondul comercial pozitiv reprezintă orice exces al costului de achiziție peste interesul celui ce achiziționează la valoarea justă a activelor și datoriilor identificabile la data tranzacției.

În cazul când fondul comercial este tratat ca și un activ, ca urmare a achiziției de catre o entitate a acțiunilor altei entități, se au în vedere urmatoarele:

fondul comercial se amortizează, de regula, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;

entitățile pot amortiza fondul comercial într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiția că această perioadă să nu depășească durata de utilizare economică a activului și să fie prezentată și justificată în notele explicative.

Fondul comercial negativ reprezintă orice exces, de la data tranzacției de schimb, la interesul cumpărătorului în valori juste ale activelor și datoriilor identificabile, mai mare, peste costul de achiziție mai mic.

Fondul comercial nagativ apare doar în situațiile financiare anuale consolidate reprezentând, așa cum s-a mai precizat, diferența între valoarea justă mai mare și costul de achiziție mai mic, reflectându-se cu contul 2075 „Fondul comercial negativ”, cont sintetic de gradul II, cont de pasiv.

Contabilitatea altor imobilizării necorporale

Această categorie de imobilizări necorporale este reprezentată de programele informatice și de diverse alte imobilizări necorporale necuprinse în celelalte categorii de imobilizări necorporale prezentate până în prezent.

Programale informatice pot fi realizate în regie proprie de entitate sau achiziționate de la terți sau aduse ca aport de către acționari sau asociați.

Contabilitatea altor imobilizări necorporale se conduce cu contul 208 „Alte imobilizări necorporale”, iar amortizarea acestora cu ajutorul contului 2808 „Amortizarea altor imobilizări necorporale”.

Contabilitatea avansurilor și imobilizărilor necorporale în curs de execuție

Pentru executarea în antepriză a imobilizărilor necorporale furnizorii pot beneficia de avansuri din partea beneficiarilor.

Imobilizările necorporale în curs de execuție reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfarsitul perioadei, evaluându-se la cost de producție sau de achiziție, după caz. Contabilitatea acestora se realizează, după cum s-a mai precizat, cu grupa 23 „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”, în cadrul căreia s-au nominalizat cele două conturi operaționale sintetice de gradul I, respectiv:

233 „Imobilizări necorporale în curs de execuție”, și

234 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”.

Conform OMEF nr. 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare și a IAS 38 „Active necorporale”, un element necorporal raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.

De asemenea, conform acelorași reglementări, cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal după cumparare sau finalizare în regie proprie, se recunoaște ca si cheltuială în perioada în care se efectuează, însă acesta pot majora costul activului necorporal dacă generează beneficii economice viitoare peste performanțele prevazute inițial, și dacă acestea pot fi măsurate credibil.

IAS 38 nu se aplică următoarelor categorii de active:

active financiare;

drepturi asupra subsolului și cheltuieli aferente exploatării acestora;

cercetare și extragere de minereuri, petrol, gaze naturale și resurse neregenerative;

active necorprale decurgând din contracte de asigurare

active necorporale deținute de o societate în vederea comercializării ulterioare;

impozitul amânat favorabil;

fondul comercial pozitiv provenit dintr-o achiziție de întreprinderi;

active necorporale provenind din beneficiile angajaților.

Recunoașterea unui activ necorporal se face doar dacă este probabil ca acesta să genereze beneficii economice viitoare, costul său putând fi măsurat cu fidelitate. Astfel că un activ necorporal este recunoscut ca un activ conform Cadrului general dacă îndeplinește următoarele condiții:

Identificabilitatea;

Controlul.

În ceea ce privește identificabilitatea un activ necorporal trebuie să poată fi clar diferențiat de fondul comercial sau de alte active necorporale. Un activ este separabil dacă societatea poate închiria, schimba, vinde sau distribui beneficiile economice viitoare oferite de folosirea altor active necorporale. Un alt element constă în crearea sau transferul unor drepturi legale ce se referă în mod special la un anumit activ necorporal.

În cazul unui activ necorporal identificabil costul său poate fi măsurat cu fidelitate, iar beneficiile economice viitoare pot fi determinate cu exactitate.

Controlul presupune ca întreprinderea să controleze un activ necorporal dacă are capacitatea de a obține beneficii economice viitoare prin folosirea acestuia și dacă poate restricționa accesul altora la aceste beneficii.

Fondul comercial din resurse proprii nu e recunoscut ca activ necorporal, precum și activele necorporale produse din resurse proprii: faza de cercetare și faza de dezvoltare unde este recunoscut dacă entitatea economică poate justifica fezabilitatea, intenția de finalizare, utilizare sau vânzare a activului, disponibilitatea resurselor financaire pentru finalizarea dezvoltării, capacitatea de a evalua costurile.

Uneori este însă dificil de identificat dacă un activ este necorporal sau corporal.

1.2.3 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR FINANCIARE

Conținutul imobilizărilor financiare

Imobilizările financiare reprezintă investiții financiare în capitalul altor întreprinderi cu scopul de a obține de pe urma lor beneficii economice sau pentru a dobândi o influență ori ale exercita un control în gestiunea întreprinderilor. Aceste investiții financiare se caracterizează prin următoarele:

-sunt investiții pe termen lung,

-sunt investiții bănești -nu suferă deprecieri ireversibile, așadar nu se amortizează, -pentru deprecieri probabile cu caracter reversibil se constituie ajustări.

O întreprindere, societate sau particular , poate cumpăra acțiunile altei societăți pe o perioadă mare de timp , fapt pentru care actiunile respective fac parte , și sunt înregistrate în patrimoniul întreprinderii sau particularului . Dacă numărul acțiunilor cumpărate este relativ mare , posesia lor devine benefică permițând exercitarea unei influențe asupra întreprinderii de la care le-a cumpărat. Dacă întreprinderea cumpăratoare posedă între 10-50% din acțiunile altei societăți, aceste acțiuni poartă denumirea de participație sau titluri de participație , iar peste 50 % , aceasta din urmă devine filială a întreprinderii cumpăratoare. Totodată, întreprinderile care au sume disponibile pot acorda altor întreprinderi împrumuturi pe termen lung. Pentru titlurile de participare deținute întreprinderile încasează anual cote-parți din profit sub formă de dividende , iar pentru împrumuturile acordate încasează dobânzi.

Conturile de imobilizări financiare

Principalele conturi sintetice în care se înregistrează operațiile economice privind imobilizările financiare sunt : 261 "Titluri de participare"; 267 "Creanțe imobilizate"; 269 "Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare" .

Contul 261 "Titlul de participare" are funcție contabilă de cont activ. Contabilitatea imobilizarilor financiare reprezentand participantii se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:

261 „Acțiuni deținute la entitățile afiliate”

263 „Interese de participare”

264 „Titluri puse în echivalență”

265 „Alte titluri imobilizate”

Conturile de mai sus sunt după conținutul economic conturile de imobilizări financiare, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ. Se debitează cu valoarea titlurilor intrate în patrimoniu unității, pe diverse căi, și se creditează în momentul ieșirii din patrimoniu a titlurilor respective, soldul debitor reprezentând valoarea titlurilor existente la entitățile emitente.

Acțiunile detinute la entitățile afiliate (cont 261) reprezintă drepturile sub forma de acțiuni și alte titluri cu venit variabil deținute de o entitate (societatea mamă) în capitalul altei entități (societatea fiică, filiala), într-un număr suficient de mare astfel încat se asigură de către societatea mamă controlul (exclusiv sau în comun cu alte entități) asupra filialei.

Interesele de participare (cont 263) reprezintă drepturile deținute în capitalul altor societăți comerciale. Interesele de participare sunt deținute pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitățile persoanei juridice respective. Interesele de participare cuprind investiții în întreprinderi asociate și investitii strategice.

O participare de 10% până la 20% în capitalul altei societăți este o investiție strategică.

Intreprinderea asociată este considerată întreprinderea în care investitorul are o influență seminificativă, deținând 20% până la 50% din acțiunile cu drept de vot la întreprinderea asociată.

Titlurile puse în echivalență (cont 264) apar doar în Situațiile financiare anuale consolidate în cazul în care consolidarea s-a realizat prin metoda punerii în echivalență. Prin această metodă valoarea de achiziție a acțiunilor deținute de o entitate în capitalul altei entități este înlocuită cu valoarea capitalurilor proprii ale emitentului ce revine societății deținătoare.

Dacă o entitate deține controlul asupra altei entități, acesta din urmă este filiala pentru entitatea care deține controlul, cunoscută sub denumirea generică de entitate (societate) mamă. Fiecare dintre cele două entități are însa personalitatea juridică proprie.

Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare operaționale ale unei societăți pentru a obține benefici din activitatea ei.

Contabilitatea altor titluri imobilizate se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I, operațional, 265 „Alte titluri imobilizate”.

În acest cont se înregistrează alte active financiare imobilizate care nu au putut fi înregistrate în conturile menționate anterior, cum ar fi, spre exemplu, obligațiunile cumpărate de pe piața și pentru care există intenția de deținere pe o perioadă mai mare de un an, intenție manifestată la data dobândirii sau la data bilanțului.

Contul de mai sus este, după conținutul economic, un cont de imobilizări financiare, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Se debitează cu valoarea altor titluri intrate în patrimoniul entității, pe diverse cîi, și se creditează în momentul ieșirii din patrimoniu a titlurilor respective, soldul debitor reprezentând valoarea titlurilor existente la societățile emitente.

Contabilitatea creanțelor imobilizate se conduce cu ajutorul contului 267 „Creanțe imobilizate”, care se detaliază pe urmatoarele conturi sintetice operaționale, de gradul II:

2671 „Sume datorate de entitățile afiliate”

2672 „Dobânda aferentă sumelor datorate de entitățile afiliate”

2673 „Creanțe legate de interesele de participare”

2674 „Dobânda aferentă creanțelor legate de interesele de participare”

2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung”

2676 „Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung”

2678 „Alte creanțe imobilizate”

2679 „Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate”

Toate conturile menționate sunt, după funcția contabilă conturi de activ, iar după conținutul economic conturi de creanțe imobilizate, debitându-se cu mărimea creanțelor imobilizate, inclusiv cu dobânzile calculate și creditându-se cu încasarea sau diminuarea cuantumului

În debitul acestui cont se reflectă valoarea împrumuturilor acordate și a veniturilor de realizat din dobânzile la împrumuturi. În creditul acestui cont se reflectă valoarea împrumutului rambursat și a dobânzii încasate. Soldul este debitor și reflectă valoarea împrumutului și a diverselor creanțe acordate altor întreprinderi.

În categoria creanțelor imobilizate, se includ:

Sume datorate de entitățile afiliate, creanțe legate de interesele de participare, constau din acele creanțe ale persoanei juridice rezultate din acordarea de împrumuturi entităților afiliate, respectiv entităților la care societatea deține interese de participare;

Împrumuturi pe termen lung cuprind sumele acordate terțiulor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobînzi, potrivit legii;

Alte creanțe imobilizate privesc garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de unitate la terți.

Contul 269 "Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare" este cont cu funcție contabilă de cont de pasiv și este utilizat pentru evidențierea obligațiilor de plată create în cadrul relațiilor de achiziționare a imobilizărilor financiare.Creditul acestui cont reflectă sumele datorate pentru achiziționarea de imobilizări financiare. Debitul acestui cont relfectă sumele platite pentru imobilizări financiare. Soldul este creditor și reflectă sumele datorate si neplatite.

Aceasta se dezvoltă pe urmatoarele conturi sintetice de gradul II:

2691 „Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile afiliate”

2692 „Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare”

2693 „Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare”

Aceste conturi se creditează cu datoriile care apar ca urmare a achizițiilor imobilizărilor financiare și se debitează în momentul plății acestora. Spre deodebire de alte conturi de datorii, soldul creditor al contului 269 „Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare” nu apar în cadrul datoriilor (în pasivul bilanțier), diminuând valoarea imobilizăriilor financiare a achizițiilor și neachitate.

CAPITOLUL 2 EVALUAREA ȘI AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

2.1 EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR ÎN CONTABILITATE

Pentru a fi întrgistrată în contabilitatea curentă și recunoscută de situațiile financiare anuale o imobilizare, ca de altfel orice alt activ al unei entități trebuie evaluată.

Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situațiilor financiare vor fi recunoscute în Bilanț, în Contul de profit și pierdere și în Notele explicative, presupunând alegerea unei anumite baze de evaluare.

Amintim, de asemenea, faptul că evaluarea se face ținând seama de regulile generale de evaluare, dar și de normele principale când are loc acesta.

Conform cadrului legislativ și precizările de literatura de specialitate evaluarea activelor imobilizate se face la următoarele momente, și la următoarele valori:

La intrarea activelor imobilizate în entitate:

. La valoarea de intrare sau contabilă, care se diferențiază în funție de modalitatea de procurare și anume:

Cele achiziționate cu titlu oneros se evaluează la preț de cumpărare sau de cost de achiziție, care cuprinde pe lângă prețul plătit furnizorului și taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare, precum și consumul de resurse pentru punerea imobilizării în stare de utilizare sau intrare în gestiunea entității.

Conform IAS 16, costul de achiziție ar cuprinde și costuri cu demontare și montarea activului, costurile de restaurare a amplasamentului, dacă pentru aceste consumuri se recunoaște provizion pe baza IAS33 „Provizioane,active și datorii contingente”, precum și costurile îndatorării aferente împrumuturilor pentru finanțarea achiziției, excluzându-se toate reducerile comerciale primite.

Imobilizările obținute din producție proprie se evaluează la cost de producție. Acesta este format din prețul de achiziție al materialelor consumate, din celelalte cheltuieli directe de producție,precum și din cote de cheltuieli indirecte raționale repartizate. Conform OMFP nr.3055/2009, cu modificările și completările ulterioare și IAS 2 nu se cuprind în costuri stocurilor, fiind considerate cheltuieli ale perioadei, următoarele cheltuieli: pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normale admise, cheltuielie de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii lor într-o nouă fază de fabricație, regiile (cheltuielile) generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în formă și la locul final, precum și costurile de desfacere.

Referitor la dobânda la capitalurile împrumutate pentru finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu larg de fabricație aceasta poate fi inclusă în costurile de producție, în măsura in care aceasta este legată de perioada de producție.

Dacă dobânda se include în valoarea activelor aceasta trebuie prezentată în notele explicative.

Imobilizările aduse în entitate ca aport în natura se evaluează la valoarea de aport, stabilită de obicei de evaluatori autorizați, dacă acestea nu sunt noi, când valoarea de aport se stabilește la valoare din facturare.

Imobilizările primate în entitate ca titlu gratuit sau sub forma de donații se evaluează la valoarea de utilitate, care este determinată în funcție de prețul pieței, de utilitatea activului imobilizat, de starea și locul unde se află acesta.

Este important a nu se confunda valoarea de utilitate cu valoare de utilizare.Prin aceasta din urmă se întelege valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce ne asteaptă să fie generate din vânzarea activului la sfârșitul perioadei sale de viața utilă.

Imobilizările intrate în entitate ca urmare a operațiunilor de leasing operațional se evaluează la valoarea reziduală plus taxele vamale, dacă locatorul este nerezidențiat sau numai la valoarea reziduală dacă locatorul este rezidențiat.

Imobilizările intrate în entitate ca urmare a operațiunilor de leasing financiar se evaluează la minimul dintre valoarea justă și valoarea actualizată a plaților minime de leasing

Valoarea justă () este suma la care poate fi tranzicționat un activ sau decontată o datorie, de buna voie, între părți aflate în cunoștința de cauză, în cadrul unor tranzacții în care prețul este determinat în mod obiectiv.

Plățile minime de leasing () sunt acele plăți de-a lungul termenului de leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze, excluzând chiria contingentă, costul serviciilor și impozitelor pe care locatarul le va plăti și care se vor rambursa acestuia:

imobilizările intrate prin subvenții guvernamentale într-o entitate se evaluează la valoarea subvenției, iar în cazul în care subvenția este reprezentată de transferul unui activ nemonetar, evaluarea se face la valoarea dată de valoarea justă sau de piața activului imobilizat.

imobilizările intrate în entitate ca urmare a unui schimb de imobilizări, se evaluează la valoarea justă a imobilizărilor intrate, egală cu valoarea justă a imobilizării cedate, fiind posibilă și o diferența între aceste valori care se corelează (compensează) cu valoarea oricărei sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.

Această ultimă modalitate de intrare a activelor imobilizate ne este promovată, în prezent, de legislația din țara noastră, deci este agreata de Standardele Internaționale de Contablitate, impunându-se în acest caz operațiuni de vânzare-cumpărare a acestor active imobilizate la entitățile în cauză.

Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ și pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit normelor emise în acest sens de Ministerul Finanțelor Publice.

Scopul principal al inventarierii este stabilirea situației reale a tuturor elementelor de activ și pasiv a fiecărei entități în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar.

Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala (), de utilitate cunoscută și sub denimirea de valoare de inventar (), stabilita în funcție de utilitatea imobilizărilor, starea acestora și prețul pieței.

Pentru imobilizările amortizabile pentru care s-a calculat amortizarea și s-au facut ajustări pentru depreciere, evaluarea se face la valoarea contabilă neta (), deducându-se din valoarea contabilă mărimea amortizării și a ajustărilor.

Pentru titlurile imobilizate valoarea actuală sau de utilizare se stabilește diferit în functie de faptul că sunt sau nu cotate la bursă.

Pentru cele cotate la bursă valoarea actuală se determină la nivelul cursului mediu al ultimei luni, iar pentru cele necotate valoarea actuală este valoarea posibilăț de negociere.

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate activele nu ar trebui înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor recuperabilă.

Valoarea recuperabilă () a unui activ este valoarea cea mai mare dintre prețul sau net de vânzare și valoarea de utilizare.

Prețul net de vânzare () este suma ce se poate obține din vânzarea unui activ într-o tranzacție de preț determinat obiectiv între doi parteneri, din care s-ar deduce costurile legate de vânzare.

Valoarea de utilizare () este, după cum s-a mai precizat, valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se așteaptă sa fie generate din utilizarea continuă a unui activ și din vânzarea lui la sfârșitul perioadei sale de viață utilă.

Când se constată că valoarea contabilă a unui activ imobilizat depășește valoarea recuperabilă, deci valoarea care ar trebui recuperată prin folosirea sau vânzarea activului, diferența trebuie recunoscută ca o pierdere de valoare. În asemenea situații valoarea activului imobilizat trebuie redusă la valoarea recuperabilă.

Evaluarea la încheierea exercițiului financiar (la data bilanțului)

La închiderea exercițiului financiar imobilizările sunt evaluate la valoarea bilanțieră, reprezentată de valoarea cu care acesta se recunosc în situațiile financiare anuale.

Fiind o valoare de încheiere a exercițiului financiar, acesta se compară cu valoarea contabilă sau valoarea contabilă netă, fiind posibile urmatoarele două situații:

Valoarea actuală de inventar () să fie mai mare decât valoarea contabilă netă, rezultând un plus de valoare care conform cerințelor principiului prudenței nu se contabilizează.

Valoarea actuală de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă, situație în care rezultă un minus de valoare care se contabilizează astfel:

pe seama amortizării dacă deprecierea este ireversibilă, fiind generată de uzura fizica sau morală a activului și,

prin ajustarea pentru deprecierea valorii imobilizării, dacă deprecierea este reversibilă.

Valoarea actuală a unei imobilizări de stabilește în funcție de rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică, cu posibilitatea de ajustare în funcție de condițiile concrete în care se gasește imobilizarea respectivă.

Activele imobilizate deținute de o entitate pot fi evaluate pe lângă cele prezentate și la valoarea reziduală și valoarea reevaluată.

Valoarea reziduala () este reprezentată de valoarea netă ce se estimează că se poate obține prin cedarea unui activ imobilizat amortizabil la expirarea duratei sale de utilizare, după ce s-ar deduce cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia.

Dacă activul imobilizat este de recunoscut ca urmare a casării, valoarea reziduală s-ar calcula ca diferență între valoarea recuperărilor și cheltuielile ocazionate de operațiunile de casare.

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS/IFRS) iau în considerare mărimea valorii reziduale pentru determinarea valorii amortizabile a imobilizărilor supuse amortizării, însa reglementarile actuale din țara noastră nu au în vedere valoarea reziduală pentru calculul mărimii amortizării acestor active.

Oportunitatea reevaluării activelor imobilizate în contabilitate

Reevaluarea imobilizărilor este operația economică în urma căreia valoarea contabilă a imobilizărilor este corelată cu valoarea actuală sau de inventar a acestora, asigurându-se, astfel, înscrierea de date pertinente în situațiile financiare anuale, calculul de indicatori economico-financiari cât mai exacți, iar prin acestă o informație cât mai fidelă a utilizatorului de informații contabile. Pentru respectarea acestor cerințe de o deosebită importanță este stabilirea corectă a valorii reevaluate.

Valoarea reevaluată este valoarea stabilită în urma reevaluării activelor imobilizate care au loc în baza hotarârilor guvernamentale, situație în care acestă valoare substituie valoarea avută până în prezent a activului imobilizat.

Reevaluările se bazează pe valoarea de piață. Dacă valoarea de piață nu poate fi identificată, cum este cazul echipamentelor foarte specializate, atunci trebuie să se folosească valoarea de înlocuire din care s-a scăzut amortizarea. Valoarea de înlocuire netă este o estimare a valorii de înlocuire din care s-a scăzut amortizarea.

Valoare de înlocuire netă este o estimare a valorii de înlocuire mai putin o deducere care să reflecte vârsta și starea activului, pentru a se obține valoarea de utilitate pentru entitatea economică la data evaluării.

Înregistrarea în contabilitate a diferențelor din reevaluare se realizează în funcție de metoda acceptată pentru reflectarea valorii contabile de intrare reevaluată, respectiv:

reevaluarea simultană a valorii brute a imobilizărilor corporale și a amortizării cumulate (metoda valorii brute), care se utilizează atunci când, nu se poate determina valoarea justă de piață, și apelează la costul de înlocuire;

reevaluarea numai a valorii nete contabile (metoda valorii nete), care se utilizează atunci când se poate determina o valoare justă de piața pentru activul supus reevaluării.

În Romania, imobilizările corporale au fost reevaluate ultima dată în baza OMFP nr.1802/2014, acesta putând fi reevaluate la sfarșitul oricărui exercițiu financiar.

2.2 AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR

Amortizarea este procesul de recuperare treptată a valorii amortizabile a unui bun, de regulă, pe parcursul duratei de viață, prin includerea în cheltuielile exercitiului a unei părți din valoarea de amortitizat sub forma amortismentului. Deci, amortizarea este un proces iar amortismentul este rezultatul unui proces.

Amortizarea apare în cazul bunurilor (imobilizărilor) care sunt folosite în cadrul mai multor cicluri de explorare (exerciții financiare) când, ca urmare a folosirii lor, se înregistrează deprecierea (ireversibilă) a valorii inițiale a acestora. Deprecierea ireversibilă a valorii unei imobilizări prin folosirea acesteia nu trebuie interpretată ca o pierdere de valoare ci mai degrabă ca un transfer al valorii imobilizării respective asupra bunurilor, lucrărilor și serviciilor realizate cu ajutorul ei.

Amortismentul poate fi privit din trei puncte de vedere:

1.Economic, după care amortismentul este o cheltuială a exercițiului în care se înregisrează;

2.Financiar, deoarece valoarea de amortizat se recuperează prin înlocuirea în prețul de vânzare al produselor, lucrărilor și servicilor realizate cu ajutorul imobilizării respective, fiind deci o sursă de finanțare a înlocuirii imobilizării uzate;

3.Contabil, prin care amortismentul este un activ rectificativ, diminuând valoarea de înregistrare a imobilizării respective pentru ca acestea să fie prezentate în bilanț în așa numita valoare netă contabilă ( diferența dintre valoarea de intrare, pe de o parte, și pe de altă parte amortismentul cumulat și ajustările pentru depreciere).

Amortismentul imobilizărilor contabile se calculează pe baza unui plan de amortizare, din luna următoare punerii acestora în funcțiune și până la data recuperării integrale a valorii lor de intrare, conform duratelor de viață utilă și condițiilor de utilizare a acestora, presupunând cunoașterea următoarelor elemente:

Valoarea de amortizat care poate fi reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau valoarea de utilitate, iar în unele cazuri chiar valoarea de înlocuire sau o altă valoare substituibilă acestora.

Durata de utilizare a imobilizării.

În acest caz putem vorbi de două durate de utilizare:

durată normală de funcționare (Dnf), care este stabilită prin Hotărâre de Guvern și care este determinată după criterii de natură tehnică, economică și fiscală ș.a

Dutată de viață utilă, care este perioada în care entitatea estimează că va folosi în activitatea sa imobilizarea respectivă.

Prin urmare pot să existe diferențe între cele două mărimi, în ambele sensuri, însă dacă ar exista o asemenea situație, din punct de vedere fiscal , se recunoaște amortismentul calculat în funcție de durata normală de funcționare și nu cel contabil, calculat în funcție de durata estimată de entitate.

Metodele (regimurile) de amortizare:

Amortizare liniară;

Amortizare degresivă

Amortizare accelerată

Regimul de amortizare liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu durata normală de funcționare a imobilizării respective.

Amortismentul anual (Aa)= Valoarea de amortizat (Vi) x Cota liniară de amortizare.

Regimul degresiv de amortizare care are în vedere norma liniară de amortizare stabilită conform relației:

q1 = 1/Dnf x 100

Conform regimului degresiv de amortizare, se includ în cheltuielile de exploatare valori variabile, mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării corporale și valori mai mici în ultima perioadă de viață a acesteia.

Amortismentul anual se calculează prin aplicarea la valoarea rămasă de amortizat a cotei degresive de amortizare până în anul în care amortismentul calculat după regimul de mai sus sau egal cu amortismentul rezultat prin raportarea valorii de amortizat în anul respectiv la durata de funcționare rămasă.

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare în cheltuielile de exploatare a unui amortisment de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării corporale, urmând ca valoarea rămasă să se amortizeze liniar în următorii ani de funcționare rămași până la terminarea duratei normale de funcționare.

Entitățile care aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) pot utiliza următoarele metode de amortizare

Metoda liniară

Metoda degresivă

Metoda însumării cifrelor

Amorizarea liniară este similară cu cea specifică întreprinderilor mici și mijlocii.

Metoda degresivă de amortizare, metodă aplicabilă de întreprinderilor mici și mijlocii, se inregistrează în prima parte a duratei de amortizare un amortisment mai mare care urmează să scadă în perioadele următoare

Metoda însumării cifrelor asigură înregistrarea unui amortisment anual descrescător pe parcursul duratei de viață utile. Practic această metodă presupune calculul unei cote de amortizare în fiecare an al duratei de amortizat, care se aplică la vederea de amortizat.

În ce priveste imobilizările corporale trebuie făcute următoarele mențiuni:

construcțiile se amortiează doar prin metoda liniară;

echipamentele tehnologice( mașini, unelte, instalații, computere și echipamente periferice) se amortizează prin oricare din metodele prezentate;

în cazul celorlalte inobilizări amortizabile se aplică metoda liniară sau degresivă de amortizare;

terenurile nu se amortizează deoarece se consideră că din acestea, prin utilizare, nu suferă deprecieri ireversibile ale valorii lor. Se amortizează însă amenajările de terenuri într-o perioadă de 10 ani;

în cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică dcât limita stabilită, entitatea poate opta pentru recunoașterea întregii valori ca și cheltuială, la data punerii în funcțiune, sau pentru recuperarea acestei cheltuieli, treptat prin amortizare.

Există în activitatea practică și anume situații speciale, prevazute și în legislația fiscală:

Amortizarea pe unitate de produs, în funcție de rezerva expoatabilă de substanță minerală utilă – în cazul clădirilor și construcțiilor minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi și cele din industria de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru descopertă.

Amortizarea pe unitate de produs se recalculează:

din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracții petroliere, precum și la cheltuielile de investiții pentru descopertă;

din 10 în 10 ani la saline.

2.Amortizarea in functie de numarul de kilometri sau numarul de ore funcționare prevăzut în cărțile tehnice – în cazul mijloacelor de transport achiziționate după data de 1 ianuarie 2004 .

Imobilizarile necorporale se amortizează, de regulă, prin metoda liniară într-o perioadă de până la 5 ani, cu excepția programelor informatice, care se amortizează pe o perioada de 3 ani, și a brevetelor, drepturilor de autor, licențelor etc. care se amortizează liniar pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Pentru brevetele de invenție se poate utiliza și metoda de amortizare degresivă sau accelerată .

În legatură cu imobilizările necorporale, precizăm următoarele:

a. În cazul în care cheltuielile de constituire și/sau cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, profitul trebuie amânat la repartizare cu excepția situației în care mărimea cheltuielilor neamortizate. Astfel spus, în cazul în care întreprinderea nu are rezervele disponibile pentru distribuire, mărimea rezultatului ce poate fi distribuit este egală cu mărimea rezultatului distribuibil din care se scade mărimea cheltuielilor menționate mai sus și neamortizate .

b. În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ – urmare a achiziției de către o întreprindere a acțiunilor altei entități, fondul comercial se amortizează în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. De asemenea, întreprinderea poate decide, ca tratament alternativ, amortizarea fondului comercial și într-o perioadă mai mare de 5 ani, fără a se depăși însă durata de utilizare economică a activului.

Din punct de vedere fiscal, amortizarea fondului comercial nu este recunoscută.

Reflectarea in contabilitate a amortizarilor imobilizarilor

În contabilitatea analitică amortizarea imobilizărilor este evidențiată la nivelul fiecărei categorii de bunuri.Pentru reflectarea în contabilitatea sintetică a amortizării imobilizărilor se folosesc următoarele conturi:

Pentru imobilizările necorporale, contul sintetic de gradul I, 280 ’’Amortizări privind imobilizările necorporale’’, detaliat următoarele conturi sintetice de gradul II, operaționale:

2801 ’’Amortizarea cheltuielilor de constituire’’;

2803 ’’Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare’’;

2805 ’’Amortizarea concesiunilor, licențelor, brevetelor, mărcilor comerciale drepturilor și activelor similare’’;

2807 ’’Amortizarea fondului comercial’’;

2808 ’’Amortizarea altor imobilizări necorporale’’.

Pentru imobilizările corporale, contul sintetic de gradul I, 281 ’’Amortizări privind imobilizările corporale’’, care se detaliază pe următoarele conturi operaționale de gradul II:

2811 ’’Amortizarea amenajărilor de terenuri’’;

2812 ’’Amortizarea construcțiilor’’;

2813 ’’Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor si plantațiilor’’;

2814 ’’Amortizarea altor imobilizări corporale’’.

Toate conturile de amortizare menționate sunt, după funcția contabilă , conturi de pasiv, rectificative ale valorii imobilizărilor amortizabile, care se creditează cu amortismentul calculat, și se debitează cu amortismentul aferent imobilizărilor ieșite din gestiunea entității economice prin diverse modalități. Soldul lor creditor reprezintă amortismentul aferent imobilizărilor, corporale sau necorporale existente în unitatea la un moment dat .

Deprecierea conjunctuală – ajustării bilantiere ale valorii activelor imobilizate. Ajustările de valoare sunt reprezentate de totalitatea corecțiilor care au în vedere reducerile valorii activelor individuale, determinate la data bilanțului, indiferent dacă reducerea este sau nu definitivă. Ar rezulta, faptul, că ajustarile de valoare pot fi permanente cunoscute sub denumirea de amortizări și/sau provizorii, denumite ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare.

Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.Ajustările de valoare se prezintă în bilanț ca și deduceri clare din elementele de activ corespunzătoare. Pierderea de valoare a imobilizărilor necorporale este considerată cheltuială în momentul determinării lor, de obicei la data bilanțului, și venit în situația revenirii la valoarea înaintea deprecierii provizorii.

CAPITOLUL 3

DOCUMENTELE FINANCIAR – CONTABILE

PRIVIND IMOBILIZĂRILE

Documentele contabile fac parte din circuitul economic al unei entități pentru culegerea, prelucrarea, stocarea, transmiterea datelor și informațiilor necesare fenomenului consemnat. Acestea au o importanță deosebită și pot fi apreciate după următoarele criterii în viziunea autoarei:

documentele sunt dovada realizării operațiilor economico – financiare fiind justificate cu acte scrise;

oferă informații necesare utilizatorilor cu care agentul economic intră în relații de colaborare;

documentele reprezintă probă în relațiile cu terții și în justiție prin legalitatea operației pe care o descrie.

În funcție de modul de întocmire documentele contabile pot fi: documente primare ( justificative); documente de evidență contabilă ( registre contabile) și documente de sinteză și raportare ( situații financiare).

3.1. DOCUMENTE NECESARE PRIVIND EVIDENȚA SINTETICĂ ȘI ANALITICĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

În conformitate cu Ordinul nr. 3512/2008, cu modificările și completările ulterioare, privind documentele financiar contabile, contabilitatea analitică și evidența operarivă a imobilizărilor corporale se poate efectua cu ajutorul următoarelor documente:

Registrul numerelor de inventar( Cod 14-2-1);

Fișa mijlocului fix( Cod 14-2-2);

Bon de mișcare a mijloacelor fixe( Cod 14-2-3A);

Proces – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declarare a unor bunuri materiale( Cod 14-2-3a/A);

Proces – verbal de recepție( Cod 14-2-5);

Proces – verbal de recepție provizorie( Cod 14-2-5/a);

Proces – verbal de punere în funcțiune( Cod 14-2-5/b).

Ordinul 3512/2008 stabilește ca document de evidență analitică a imobilizărilor corporale Fișa mijlocului fix. Este întocmită într-un singur exemplar, de către compartimentul financiar contabil, pentru mai multe mijloace fixe de același fel sau pentru fiecare mijloc fix de aceeași valoare și la aceleași cote de amortizare. Trebuie păstrate pe grupe de mijloace fixe, cronologic codurilor de clasificare a imobilizărilor corporale. Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea imobilizărilor corporale sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor ( bon de mișcare a imobilizărilor corporale, proces verbal de scoatere din funcțiune). Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Documentele de înregistrare la intrare

Registrul numerelor de inventar este folosit ca document de atribuire la inventarierea mijloacelor fixe care intră în unitate prin construire, confecționare, achiziționare, transfer, donație făcând excepție cele închiriate pentru a putea fi identificate. Este întocmit de către departamentul financiar contabil la înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în unitate.

Bon de mișcare a mijloacelor fixe folosește ca:

document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de muncă ale unității( secție, serviciu, atelier, brigadă, unități subordonate);

document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului;

document de înregistrare în evidența responabilului cu mijloacele fixe la locurile de folosință și în contabilitate.

Factura fiscală este un document de înregistrare în gestiunea primitorului, de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului, acesta se întocmește în trei exemplare, la livrarea imobilizărilor corporale numai de entitățile plătitoare de TVA.

Proces – verbal de recepție se elaborează în trei exemplare și reprezintă document justificativ la înregistrarea în contabilitate a intrărilor de imobilizări corporale. Se poate întrebuința în următoarele situații:

pentru mijloacele fixe care nu necesită montaj și probe tehnologice se elaborează proces verbal de recepție;

pentru utilaje care necesită montaj se întocmeste proces verbal de recepție provizorie;

pentru utilaje și instalații care necesită montaj și probe tehnologice se întocmește proces verbal de punere în funcțiune;

pentru sondele folosite la extracția țițeiului și gazelor se elaborează proces verbal de recepție finală.

Documente de înregistrare la ieșire

Proces – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declarare a unor bunuri materiale este folosit ca:

act de constatare de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe;

act de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe;

act de predare la magazie a subansamblelor, pieselor componente rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune a mijloacelor fixe;

act justificativ de înregistrare în evidența magaziilor și în contabilitate.

Documentele justificative au rol de a atesta existența faptică a respectivelor imobilizări corporale. Pe baza lor se asigură și circuitul imobilizărilor corporale între diferite întreprinderi sau în cadrul aceleiași întreprinderi între diferite compartimente. Documentele justificative stau la baza înregistrării în contabilitate a imobilizărilor corporale, neputându-se înregistra în contabilitate o imobilizare corporală fără factură fiscală și fără procesul verbal de recepție. Ele sunt utilizate și pentru organizarea și conducerea contabilității analitice.

3.2. DOCUMENTE PRIVIND PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și OMFP 3055/2009 cu modificările și completările ulterioare, situațiile financiare anuale trebuiesc întocmite de persoane juridice care la data bilanțului depășesc două dintre limitele următoarelor criterii, conform O.M.F.P.65/2015 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.69/27.01.2015, care a intrat în vigoare în 27.01.2015.

total active: 3.650.000 euro;

cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar fiind: 50.

Prezentarea întocmirii situațiilor financiare anuale trebuie să cuprindă: bilanțul; contul de profit și pierdere; situația modificărilor capitalului propriu; situația fluxurilor de numerar; notele explicative la situațiile financiare anuale și indicatorii economico-financiari.

Bilanțul reprezintă un document contabil de sinteză care redă elementele de activ, datorii și capital propriu ale agentului economic la sfârșitul exercițiului financiar. Elementele de activ și de datorii sunt grupate în bilanț după natură și lichiditate, exigibilitate. La rândul doi din bilanț sunt înregistrate imobilizările corporale iar la rândul 27 contul 105,, Rezerve din reevaluare”.

Contul de profit și pierdere detaliază modul de determinare a rezultatului și oferă informații suplimentare despre cauzele care au generat anumite performanțe economice. Conform Ordinului 3055 Contul de profit și pierdere cuprinde următorii indicatori:

cifra de afaceri

rezultatul din exploatare

rezultatul financiar

rezultatul curent

rezultatul extraordinar

impozitul pe profit/venit

rezultatul net al exercițiului.

Situația fluxurilor de numerar exprimă rezultatul activităților din exploatare care sunt din încasări, din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii, plăți către furnizori, salariați și plata impozitului pe profit/venit.

Notele explicative la situațiile financiare anuale prezintă informații suplimentare pentru utilizatori.

Principali indicatorii economico-financiari sunt: analiza ratelor de structură ale activului; analiza ratelor de structură ale pasivului; analiza lichidității și solvabilității.

Analiza ratelor de structură ale activului oferă informații cu ptivire la destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate al acestora, capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului pentru a face față schimbărilor conjuncturale.

Rata activelor imobilizate determină ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent în totalul patrimoniului.

Analiza ratelor de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin evidențierea provenienței și a gradului de exigibilitate a surselor de finanțare.

Rata stabilității financiare determină ponderea surselor stabile de finanțare în totalul surselor de finanțare.

Rata autonomiei financiare globale arată proporția din patrimoniul întreprinderii finanțată pe baza surselor proprii, exprimînd gradul de independență financiară a întreprinderii.

Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate

Rata lichidității generale compară ansamblul lichidităților potențiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor pe termen scurt.

Solvabilitatea determină capacitatea întreprinderii de a face față tuturor datoriilor sale.

CAPITOLUL 4 STUDIU DE CAZ: CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR

CORPORALE LA S.C. „ CISTAN COMIMPEX” S.R.L. MĂDĂRAS

4.1 PREZENTAREA GENERALĂ, DENUMIRE, SEDIUL, FORMA JURIDICĂ A SOCIETĂȚII

Denumirea societății este S.C. ,,CISTAN COMIMPEX” S.R.L. cu sediul în România, localitatea Salonta, str. Oradiei, nr.44, punct de lucru: comuna Mădăras, nr.336, județul Bihor.Societatea este înregistrată la Registrul Comerțului Bihor cu numărul: J05/1871/1994, având Codul Unic de Identificare: RO5731192.Forma juridică a firmei, este societate cu răspundere limitată.Anul de înființare al societății este: 1994.

Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române: legea nr.31/1990 privind organizarea societăților comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare; legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare precum și cu statutul și contractul de societate.

Capitalul social al societății este de 100.000 lei împărțit în 1.000 de părți sociale a câte 100 lei partea socială. Capitalul social a fost adus în numerar de către cei doi asociați.

– 500 părți sociale cu valoarea nominală de 100 lei, adică 50.000 lei, reprezentând 50 % din capitalul social care aparține unui asociat,

– 500 părți sociale cu valoarea nominală de 100 lei, adică 50.000 lei, reprezentând 50 % din capitalul social care aparține celuilalt asociat.

Dividendele se vor plăti asociaților în mod egal, în proporție de 50%; nu se distribuie dividende decât din beneficiile reale.

Reducerea sau mărirea capitalului social poate fi realizat pe baza Hotărârii Asociaților cu respectarea dispozițiilor legale, privitoare la constituirea societății comerciale iar reducerea de capital social se pune în aplicare după două luni de la publicarea în Monitorul Oficial.

Societatea este administrată de managerul general care reprezintă organul executiv de conducere și care își desfășoară activitatea în conformitate cu propriul său regulament de organizare.

Managerul general este ales de Adunarea Generala a Asociaților și își desfașoară activitatea în baza competențelor și răspunderilor stabilite de acesta.

Hotărârea A.G.A. se i-a prin vot deschis sau personal. A.G.A. se va întruni cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie.

În vederea exercitării controlului societății, Adunarea Generală va numi 1 până la 3 cenzori. Cenzorii trebuie să fie contabili autorizați sau experți contabili.

În cadrul societății S.C. „CISTAN COMIMPEX” S.R.L. contabilitatea este ținută conform Legii contabilității 82/1991, actualizată, republicată, cu modificările și completările ulterioare.Exercițiul economico-financiar începe la 01 ianuarie și se încheie la 31 decembrie a fiecărui an.

Evidența contabilă este condusă de către o persoană autorizată, cu care s-a încheiat un contract de prestări servicii.

Înregistrările contabile se fac în ordine cronologică, toate operațiunile fiind înregistrate în programul de contabilitate SAGA-SOFT. Reflectarea în contabilitate a operațiilor economice și financiare se face pe baza înregistrărilor sintetice și analitice.

Orice operație economică și financiară referitoare la existența și mișcarea elementelor patrimoniale ale societății, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate sunt mai întâi consemnate în documente care să ateste înfăptuirea lor. Acestea sunt necesare deoarece înregistrarea operațiilor în conturi se face numai după ce documentele au fost complectate.

La sfârșitul exercițiului, societatea este obligată să depună la Administrația Financiară și Registrul Comerțului, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi. Acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial.

Rezultatul activității se stabilește la sfârșitul exercițiului pe baza contului de profit și pierderi și poate fi profit sau pierdere.

Profitul se va repartiza pe următoarele destinații:

– rezerve legale (din Pb).

– rezerve statutare și alte rezerve.

– dividende acordate asociaților.

– acoperirea pierderilor precedente.

– premii acordate personalului e.t.c.

Pe parcursul anilor societatea a înregistrat profit/pierdere după cum urmează:

OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETĂȚII

Conform clasificării CAEN, obiectul principal de activitate al firmei este: fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie, cod CAEN 1071, iar activitatea secundara activități recreative și de alimentație publică.

Furnizorii societății sunt: S.C. Alexis S.R.L., S.C. „ Discont” S.R.L., S.C. Olimp S.R.L., Metro Oradea, Selgros Oradea, S.C.„Inmedia”S.R.L., S.C.”Policolors”S.R.L, S.C.„Magnific”S.R.L. precum și alți angrosiști din Salonta și din țară.

Clienții societății sunt persoanele fizice din Mădăras, Salonta și alte localități învecinate.

Activitatea se desfășoară în Mădăras unde este deschisă brutăria și Ștrandul Mădăras. În brutărie se produce pâine albă și neagră, franzele, cornuri și covrigi. Produsele sunt distribuite în localitățile învecinate cu mijloacele de transport ale firmei.

În societate lucrează 45 angajați. Încadrarea salariaților în societate se face pe baza contractului de muncă cu respectarea prevederilor codului muncii și a regimului de asigurări sociale al personalului. Salariul este stabilit pe baza acordului dintre angajat și angajator.

Societatea își desfășoară activitatea respectând următoarele legi și ordine:

– Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

– Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 94/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

– Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 306/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

4.3 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII

Adunarea Generală a Asociaților este organul suprem de conducere a societății care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială.

Adunarea Generală a Asociaților se convoacă prin scrisori recomandate precizându-se data, locul de desfășurare și ordinea de zi a adunării.

Structura organizatorică oglindește modul de grupare a tuturor compartimentelor de muncă și a posturilor în vederea transmiterii informațiilor întru-un mod cât mai rațional, a folosirii optime a forței de muncă, atât sub aspect economic cât și din punct de vedere uman.

Structura organizatorică diferă de la o societate la alta, ea fiind condiționată de o serie de factori cum sunt : procesul tehnologic din unitatea respectivă, varietatea și volumul producției, mărimea personalului existent.

Conducerea eficientă a activității economice impune organizarea pe toate treptele a unei evidențe stricte și a unui control sistematic și exigent asupra tuturor mijloacelor materiale și bănești, proceselor economice și rezultatelor societății. Acest lucru este posibil doar dacă grupul financiar- contabil este degrevat de operațiunile de rutină în favoarea sporirii controlului financiar și obținerii unor informații economico- financiare în timpul cel mai scurt, de calitate superioară și un volum de muncă redus .

Biroul contabilitate asigură îndeplinirea sarcinilor ce revin societății comerciale în domeniul contabilității. În activitatea sa răspunde de evidența contabilă a patrimoniului societății comerciale, cunoașterea modului de realizare a indicatorilor prevăzuți în metodologiile legale și a modului în care se gospodăresc fondurile materiale și bănești ale societății comerciale.

Adunarea Generală a Asociaților are loc odată pe an, în termen de cel mult trei luni de la închiderea exercițiului economico-financiar, pentru analiza bilanțului, a contului de profit și pierdere precum și exercitarea altor atribuții prevăzute în statut. Adunările generale extraordinare se convoacă la cererea asociaților.

Operații economico- financiare

la S.C. “CISTAN COMIMPEX „ S. R.L. MĂDĂRAS

1. În data de 05.03.2015 S.C. “CISTAN COMIMPEX”S.R.L. înregistrează cheltuieli de dezvoltare efectuate pe cont propriu în sumă de 450 de lei.

Înregistrarea cheltuielilor de dezvoltare efectuate de societate

203 “Cheltuieli de dezvoltare = 721 “ Venituri din producția 450

de imobilizări”

Conform procesului verbal de recepție nr. 280347/ 05.03.2015

2. În data de 06.03.2015 conform facturii se achiziționează de la S.C.”RAICRIS”S.R.L. un teren arabil cu suprafață de 63000 mp în sumă de 4.000 de lei, TVA 24% .

Achiziție teren

% = 404 “Furnizori de imobilizări” 8.680

2111 “Terenuri” 7.000

4426 “TVA deductibil” 1.680

Conform facturii nr. 626193 /06.03.2015

3. În data de 06.03.2015 se achită datoria față de furnizorul de imobilizări, în sumă de 8.680 lei.

Achitare factură

404 “Furnizori de imobilizări” = 5311 “Casa în lei” 8.680

Conform chitanței nr. 019168/ 06.03.2015

4. În 08.03.2015 la S.C.“CISTAN COMIMPEX” S.R.L. SRL se achiziționează o instalație de vopsit lemnul de la S.C.”POLICOLORS ”S.R.L. în sumă de 12.000 de lei, TVA 24%.

Recepția instalației de vopsit

% = 404 “Furnizori de imobilizări” 14.880

2131 „Echipamente tehnologice” 12.000

4426 “TVA deductibil” 2.880

Conform Facturii nr.019346/ 08.03.2015

5. În data de 08.03.2015 pentru regularizarea datoriei față de S.C.”POLICOLORS”S.R.L., societatea comercială S.C. “CISTAN COMIMPEX” S.R.L. SRL emite un bilet la ordin în valoare de 14.880 lei.

Emiterea biletului la ordin

404 “Furnizori de imobilizări” = 405 “Efecte de plătit pentru 14.880

imobilizări”

Conform Biletului la Ordin nr. 0238051/ 08.03.2015

6. În data de 09.03.2015 se achiziționează un aparat de feliat pâine, în valoare de 5.000, TVA 24%.

Achiziția aparat feliat pâine:

% = 404 “Furnizori de imobilizări” 6.200

2131“ Echipamente tehnologice, 5.000

mașini, utilaje și instalații de lucru”

4426 „TVA deductibil” 1.200

Conform Facturii Nr. 1269348/ 09.03.2015

7. În data de 09.03.2015 se achită cu ordin de plată nr.2801 datoria față de furnizor.

Achitare furnizor

404 “Furnizori de imobilizări” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 6.200

Conform Ordinului de Plată 2801/ 09.03.2015

8. În data de 12.03.2015 societatea comercială S.C.“CISTAN COMIMPEX”S.R.L. vinde instalația de vopsit lemne firmei S.C. „MOB-INVEST” S.R.L. în sumă de12.000 de lei, TVA 24%

Vânzarea instalației de vopsit

461 „ Debitori diverși” = % 14880

7583 „ Venituri din vânzarea 12000

activelor și alte operații de capital”

4427 „TVA colectat” 2880

Conform Facturii nr. 6193456 / 12.03.2015

9. În data de 12.03.2015 se însasează creanța de la beneficiar în contul de disponibil.

Încasarea creanței

5121 “Conturi la bănci în lei” = 461 “Debitori diverși” 14880

Conform Ordinului de Plată nr. 2803/ 12.03.2015

10. În data de 13.03.2015 s-a achiziționat un program informatic „Diverta” de la S.C. „MAGNIFIC”S.R.L. în valoare de 8.000 lei, TVA 24%

Recepția programului informatic

% = 404 “Furnizori de imobilizări” 9.520

208 „Alte imobilizări necorporale” 8.000

4426 „TVA deductibil” 1.520

Conform Facturii nr. 329486 / 13.03.2015

11. În data de 13.03.2015 se achită cu ordin de plată datoria față de furnizorul de imobilizări.

Achitarea datoriei

404 “Furnizori de imobilizări” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 9.520

Conform O.P. nr. 56/ 13.03.2015

12.În data de 14.03.2015 programul informatic se amortizează liniar știind că durata normală de funcționare este de 2 ani.

Înregistrarea amortizării programului informatic

6811 “Cheltuieli de exploatare = 2808” Amortizarea altor 333

privind amortizarea imobilizărilor” imobilizări necorporale”

Conform Fișei mijlocului fix nr.024985 / 14.03.2015

13. În data de 15.03.2015 S.C.“CISTAN COMIMPEX” S.R.L. înregistrează chiria pe teren de la S.C.” ARATUR”S.R.L. în valoare de 186 de lei, inclusiv TVA.

înregistrarea chiriei

% = 401 “ Furnizori” 186

612 “ Cheltuieli cu redevențele 150

locațiile de gestiune și chiriile”

4426 “ TVA deductibil” 36

Conform Facturii nr. 263458 / 15.03.2015

14. În data de 15.03.2015 se achită cu chitanță datoria față de furnizor în valoare de 186 lei.

401 “ Furnizori” = 5311 “ Casa în lei” 186

Conform Chitanței nr.208134/ 15.03.2012

15. În data de 16.03.2015 se livrează aparatură birotică în valoare de 2.500 de lei + TVA firmei S.C. „ROMEUR”S.R.L.

Livrarea aparaturii birotice

461 “Debitori diverși” = % 3.100

7583 „ Venituri din vânzarea 2.500

activelor și alte operații de capital”

4427 „TVA colectat” 600

Conform Facturii nr. 932685/ 16.03.2015

16. În data de 16.03.2015 se achită factura cu ordin de plată în valoare de 3.100 de lei.

Achitarea facturii

5121 “Conturi la bănci în lei” = 461 “Debitori diverși” 3.100

Conform Ordinului de Plată nr. 2801357/ 16.03.2015

17. În data de 19.03.2015 se obține din producție proprie o clădire la un cost de producție în valoare de 25.000 lei.

Obținerea din producție proprie a clădirii

212 “ Clădiri” = 722 “Venituri din producția 25.000

de imobilizări corporale”

Conform Procesului Verbal de recepție nr. 26778/ 19.03.2015

18. În data de 20.03.2015 S.C.“CISTAN COMIMPEX” S.R.L. înregistrează facturile de la S.C. „COMPANIA DE APĂ”S.R.L. privind consumul de energie și apă 900, TVA 24%.

Înregistrarea consumului de energie și apă

% = 401 “Furnizori ” 1.071

605 “Cheltuieli privind 900

energia și apa”

4426 “TVA deductibil” 171

Conform Facturii nr. 719325 / 20.03.2015

19. În data de 22.03.2015 societatea comercială S.C.“CISTAN COMIMPEX” S.R.L. vinde un echipament de protecție firmei S.C. „MARIXMOB”S.R.L. la preț de 18.000, TVA 24%

Vânzarea echipamentului de protecție

461 „ Debitori diverși” = % 19.840

7583 „ Venituri din vânzarea 16.000

activelor și alte operații de capital”

4427 „TVA colectat” 3.840

Conform Facturii nr. 032675 / 22.03.2015

20.În data de 20.03.2015 se achită factura cu Ordin de plată în sumă de 19.840 de lei.

Achitarea facturii

5121 “Conturi la bănci în lei” = 461 “Debitori diverși” 19.840

Conform Ordinului de Plată nr . 2801357/ 20.03.2015

21. În data de 23.03.2015 se primește factura de la S.C.”TRIDENT”S.R.L. pentru cheltuieli de reparație și verificare a aparatelor de măsură și cântărit în valoare de 600 lei, TVA 24%

Înregistrarea cheltuielilor cu reparații

% = 401 “ Furnizori” 744

611 “ Cheltuieli cu 600

întreținerile și reparațiile „

4426 „ TVA deductibil” 144

Conform Facturii nr. 856702 / 23.03.2015

22. În data de 24.03.2015 se achită prin ordin de plată datoria față de furnizor în sumă de 744 de lei.

Plata datoriei față de furnizor

401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bancă în lei “ 744

Conform Ordinului de Plată nr. 28045 / 24.03.2015

23. În data de 30.03.2015 se regularizează TVA-ul.

% = 4426 “TVA deductibil” 7.631

4427 “ TVA colectat” 7.320

4424 “ TVA de recuperat” 311

Conform Notei Contabile nr.269347/ 30.03.2015

24. Închiderea conturilor de cheltuielili în data de 30.03.2015

121 „ Profit sau pierdere” = % 1.983

6811 „Cheltuieli de exploatare 333

privind amortizarea imobilizărilor”

612 „ Cheltuieli cu redevențele 150

Locațiile de gestiune și chiriile”

605” Cheltuieli privind energia 900

si apa”

611 „ Cheltuieli cu întreținerile 600

Și reparațiile”

Conform Notei Contabile nr. 268763/ 30.03.2015

25. Închiderea conturilor de venituri.

% = 121 „Profit sau pierdere” 55.950

721 „ Venituri din producția 450

de imobilizări necorporale”

722 “ Venituri din producția 25.000

de imobilizări corporale

7583 “ Venituri din vânzarea 30.500

activelor și alte operații de capital”

Conform Notei Contabile nr. 269354/ 30.03.2015

Concluzii referitoare la Studiul de caz

După realizarea acestui studiu de caz, se constată că în activitatea societăților comerciale, deciziile cu privire la dezvoltarea, utilizarea și scoaterea din gestiune a mijlocelor fixe au un efect de lunga durată.De aceea pentru a lua decizii bune este necesar ca aceste decizii să fie bazate pe informații exacte cu privire la valoarea de intrare, starea tehnică, gradul de uzură, depreciere.

Firma S.C.“CISTAN COMIMPEX”S.R.L. înregistrează corect mijloacele fixe conform legislației în vigoare.

În studiul realizat asupra societății am avut în vedere observarea modului în care societatea își desfășoară activitatea, precum și a modului în care aceasta ține evidența imobilizărilor corporale.

Imobilizările corporale deținute de societatea S.C.”CISTAN COMIMPEX”S.R.L. au intrat în patrimoniul acesteia prin achiziție, și din producție proprie, evidența lor ținându-se la cost de achiziție și cost de producție. La intrarea în unitate a imobilizărilor corporale societatea întocmește o serie de documente cum ar fi: proces verbal de recepție a mijloacelor fixe, fișa mijlocului fix.

Pentru imobilizările noi achiziționate înainte de înregistrarea în contabilitate societatea stabilește duratele normale de funcționare pe baza codului de clasificație a duratelor normale de funcționare, acest lucru fiind necesar în determinarea și calcularea amortizării.

În ceea ce privește amortizarea, societatea S.C.”CISTAN COMIMPEX”S.R.L. practică regimul de amortizare liniară pentru toate imobilizările corporale deținute, fiind o metodă mai convenabilă societății în ceea ce privește valoarea de recuperat aferentă imobilizărilor. Societatea practică regimul de amortizare liniară pentru asigurarea la un nivel scăzut a cheltuielilor și o creștere a profitului la sfârșitul anului, acest lucru fiind un factor de stimulare a investitorilor și asociaților.

Pentru imobilizările corporale nou achiziționate societatea înregistrează amortizarea începând cu luna următoare celei de achiziție, astfel asigurându-se evidența amortizării imobilizărilor corporale precum și respectarea reglementărilor legale în vigoare.

Societatea efectuează evaluarea periodică a imobilizărilor corporale și anume la data bilanțului, în bilanț reflectând imobilizările corporale la costul de achiziție iar în cazul în care are loc o reevaluare, la noua valoare rezultată în urma reevaluării. Reevaluarea se efectuează o dată la trei ani, la sfârșitul anului. Scopul reevaluării efectuate de societate este acela de a prezenta în contabilitate imobilizările corporale la valoarea justă, astfel, când societatea constată în urma reevaluării un plus de valoare, aceasta înregistrează o creștere a rezervei iar în cazul în care utilajele și instalațiile de lucru se depreciază societatea înregistrează o cheltuială.

Rezultatul reevaluării trebuie să fie cuprins în bilanț și prezentat detaliat în notele explicative atașate acestuia, specificându-se imobilizările supuse reevaluării, valoarea lor de cost de achiziție și noua valoare rezultată în urma reevaluării.

La sfârșitul anului societatea S.C.”CISTAN COMIMPEX”S.R.L. efectuează și inventarierea imobilizărilor corporale adică constatarea faptică a existenței acestora. Cu ocazia inventarierii se verifică existența imobilizărilor corporale aflate în gestiunea societății, se constată existența plusurilor sau lipsurilor la inventar. Cu această ocazie, societatea înregistrează și ajustări pentru depreciere.

În cazul în care se constată plusuri la inventar societatea trebuie să identifice cauzele care au determinat plusurile la inventar. În cazul constatării lipsurilor la inventar se identifică cauzele care au generat acest fapt și se înregistrează cheltuiala aferentă acestuia sau se impută gestionarului.

În cadrul firmei S.C. „CISTAN COMIMPEX” S.R.L. există „puncte tari” și „puncte slabe”.

„ Punctele tari” ale firmei sunt:

– Respectarea legislației în totalitate, precum și a normelor de protecție a personalului angajat;

– Îndeplinirea continuă a planului de producție în cadrul desfaceri asigurate;

– Alegerea personalului calificat și cu experiență în domeniul produselor de panificație, de pe piața muncii;

– Instruirea, pregătirea și informarea personalului angajat asupra pericolelor și sarcinilor pe care le au în această unitate economică;

– Încheierea unor contracte cu agenții economici în cadrul firmei;

– Datorită respectării contactelor și conștiinciozității angajaților firma are un profit considerabil și beneficiază de încredere din partea clienților.

„ Punctele slabe” ale firmei sunt:

– Ieșirea la iveală a comportamentului și a caracterului angajaților după angajare duce la o calitate mai slabă a produselor;

Firma face față concurenței foarte bine deoarece are mijloace tehnologice foarte performante care asigură nevoile clienților cu produse de bună calitate conform cu Standardele Internaționale de Calitate.

Pe viitor se propune a se lua următoarele măsuri:

-o mai bună colaborare cu furnizorii de materii prime și materiale

-asigurarea la timp cu produse clienților

-livrarea produselor în stare foarte bună.

În perioada analizată au crescut foarte mult veniturile datorită îndeplinirii cerințelor și respectări normelor impuse de clienți. Firma a realizat astfel un profit foarte bun datorită măsurilor luate de către managerului general al firmei.

Situațiile financiare ale unității economice sunt corect și legal întocmite exprimând o corespodență între conturile anuale pentru exercițiul fianciar.

CAPITOLUL 5 APLICAȚIILE CONTABILITĂȚII ACTIVELOR

IMOBILIZATE CORPORALE ÎN PROCESUL DIDACTIC PREUNIVERSITAR

5.1 ANALIZA CURRICULUMU-LUI ȘCOLAR DIN PERSPECTIVA

INTEGRĂRII TEMATICII DE SPECIALITATE

Conceptul de „curriculum” reprezintă un concept – cheie pentru didactică și pentru teoria și practica educației, în general.Etimologic, el provine din limba latină, din termenii „curriculum” (singular) și „curricula” (plural), care însemnau “alergare”, “cursă”, “drum”.

În accepțiune modernă, în sens larg, curriculumul nu vizează numai conținuturile instructiv-educative incluse în programele școlare și unuversitare ( planuri de învățământ școlare și universitare, programe școlare și universitare, manuale școlare și universitare, arii de studiu, arii tematice, subiecte punctuale etc) cât și sistemul experiențelor de învățare și formare, directe și indirecte, ale elevilor și studenților, experiențe corespunzătoare celor trei mari categorii de educație, care se îmbină și se completează reciproc: educația formală, neformală și cea informală.

5.1.1. ASPECTE PRIVIND PROIECTAREA DIDACTICĂ DIN PERSPECTIVA CURRICULUMULUI

Studiului istoriei curriculumului este unul dintre cele mai importante sectoare ale cunoașterii în domeniul educației si al instruirii.

Savanții domeniului istoriei curriculumului au afirmat ca acest sector al cunoașterii a fost ignorat în trecut. Tendința de a ignora istoria domeniului curriculumului se regăsește mai ales în perioada premodernă, dar si în perioada modernă a educației.

Un motiv pentru care cunoașterea istorica a curriculumului a devenit importantă este reconceptualizarea care a precipitat o criza a identității domeniului. Atunci s-a făcut distincția dintre domeniul tradițional al curriculumului si acest nou domeniu, realizându-se trecerea de la interesul pentru dezvoltarea curriculumului la interesul pentru înțelegerea curriculumului ca si text politic, fenomenologic si autobiografic.

În perioada modernă, anii 1920 si 1930, au existat numeroase eforturi de a defini curriculum-ul ca un domeniu profesional al muncii si studiului. Prima încercare este cea a lui Franklin Bobbitt "Te Curriculum" (1918). Mai apoi, direcțiile primordiale de cercetare în perioada moderna si postmoderna în domeniul curriculumului au fost realizate de câtre doi titani ai domeniului: John Dewey si R.W. Tyler.

În etapa tradițională, curriculumul are sensul de "curs oficial", organizat într-un cadru instituționalizat specializat în educație. Astfel se avansează sintagma: curriculumul centrat pe cunoștințe. În cadrul acestui curriculum nu se acordă suficientă atenție elevului, acesta fiind mai mult un element pasiv al învățării.

În etapa modernă, curriculumul dobândește sensul de proiect pedagogic, organizat prin corelarea obiectivelor, disciplinelor de învațământ cu experiențele de invitare directă și indirectă ale elevului, extinse dincolo de mediul școlar. De obicei se folosește sintagma: curriculumul centrat pe elev. Aceasta abordare scoate în prim plan interesele și nevoile elevilor, profesorul îndeplinind rolul de mediator, facilitator al actului de învățare.

Sfârșitul secolului XIX a arătat o schimbare de accentuare – de la profesor la curriculum, în mod particular la curriculum științific. Curriculum a devenit o preocupare națională, chiar putem spune o obsesie națională. Curriculumul științific a fost bazat pe eficiență și standardizare. Teoria cu caracter social promova eficiența și standardizarea în toate activitățile, inclusiv în cea a profesorului.

În încercarea de a realiza o definire cât mai complexă a termenului de curriculum, nu putem omite faptul că indivizii, în procesul de formare și dezvoltare a personalității, experimentează mai multe tipuri de curriculum.

În ceea ce privește delimitarea și definirea tipurilor de curriculum se poate vorbi de o oarecare claritate. În literatura de specialitate, tipurile curriculare sunt situate alături de mediile curriculare, ciclurile curriculare si ariile curriculare.

Literatura de specialitate folosește frecvent doua clasificări:

din perspectiva cercetării fundamentale a teoriei curriculumului:

curriculum general;

curriculum specializat;

curriculum subliminal;

curriculum informal.

din perspectiva cercetării aplicative a dezvoltării curriculumului:

curriculum formal;

curriculum scris;

curriculum predat;

curriculum învățat;

curriculum testat;

curriculum recomandat.

din perspectiva zonei de aplicare:

curriculum diferențiat (CD);

curriculum în dezvoltare locală (CDL):

Aria curriculară este componentă a planului cadru. Fiecare arie curriculară cuprinde anumite discipline înrudite.În planul cadru s-a optat pentru gruparea obiectelor de studiu pe 7 (șapte) arii curriculare pentru întreg învățământul preuniversitar, prezent în tabelul 1.

Ariile curriculare Tabel1

La noi în țară învățământul preuniversitar se derulează pe trei filiere: filiera teoretică, filiera vocațională și filiera tehnologică.

Planul de învățământ se elaborează în didactica tradițională pentru un an școlar sau pentru un ciclu de pregătire.

În didactica modernă abordarea curriculară a procesului de învățământ impune elaborarea planurilor cadru de învățământ pornind de la finalitățile educației.

Planul cadru de învățământ reprezintă documentul reglator esențial care jalonează resursele de timp ale procesului de predare-învățare. Planurile cadru oferă soluții de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte sunt cuprinse activități comune tuturor elevilor, în scopul asigurării egalității de șanse a acestora, pe de altă parte este prevăzută activitatea pe grupuri (clase) de elevi în scopul diferențierii parcursului școlar în funcție de interesele, nevoile și aptitudinile specifice ale elevilor .

O structură diferențiată pe filiere, profiluri și specializări, precum și existența mai multor planuri-cadru de învățământ conduc la modelarea unor licee cu personalitate proprie, având o ofertă specifică pe piața educațională, spre deosebire de învățământul general, uniform în structură și omogen în ofertă.

Trecerea de la un învățământ obligatoriu la un învățământ axat pe opțiunea elevilor de a-și continua studiile înseamnă și trecerea de la un plan cadru generic de învățământ la mai multe planuri-cadru, ceea ce nu înseamnă o simplă diferențiere cantitativă.

Acestea sunt structurate pe trei componente: trunchi comun, curriculum diferențiat și curriculum în dezvoltare locală.

La baza elaborării curriculumului stau standardele de pregătire profesională(SPP) care definesc finalitățile pregătirii, obiectivele generale, cunoștințele și deprinderile pentru diferite meserii.

Pe baza SPP –urilor se elaborează niveluri de performanță și itemii pentru probele de evaluare.

Trunchiul comun este stabilit la nivel național și cuprinde un număr minim de ore la fiecare disciplină în parte și duce la dobândirea de cunoștințe de cultură generală. Trunchiul comun reprezintă aproximativ 65-70% din Curriculum-ul Național și este unicul sistem de referință pentru evaluările și examinările naționale și reprezintă referință pentru elaborarea standardelor.

Curriculum diferențiat (CD) asigură deferența de ore dintre trunchiul comun și numărul minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare disciplină prevăzută în planurile cadru. Acesta vizează dezvoltarea competențelor tehnice și de specialitate necesare unei meserii, a unei calificări. Elevii vor beneficia de de formare și orientare școlară și integrare socială și profesională ulterioară.

Curriculum în dezvoltare locală (CDL)urmărește să coreleze resursele școlare specifice fiecărei unități de învățământ cu dorințele elevului prin parteneriate cu unități economice. Cuprinde un număr de ore alocat pentru instruire care permit formarea de competențe tehnice și de specialitate conform Standardelor Profesionale.

Libertatea de decizie la nivelul local apare odată cu democratizarea societății și reprezintă o șansă de adecvare la un sistem deschis, cu opțiuni multiple.

Curriculum de dezvoltare locală (CDL-ul) reprezintă ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare pe care fiecare școală le propune în mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învățământ, CDL reprezintă numărul de ore alocate școlii pentru construirea propriului proiect curricular.

Pentru o orientare rapidă în multitudinea de reglementări privitoare la aplicarea planurilor cadru, se prezintă tabelul 2, care sintetizează opționalitatea în învățământul liceal.

Opționalitatea în învățământul liceal Tabelul 2

În cele ce urmează prezint un CDL care se aplică în Liceul Tehnologic nr. 1 Salonta, pentru elevii clasei a X-a Tenician în activități economice:

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

LICEUL TEHNOLOGIC NR. 1 SALONTA

Domeniul de pregătire de bază: Comerț

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

CLASA a X-a

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI – FILIERA TEHNOLOGICĂ

ARIA CURRICULARĂ TEHNOLOGII

AUTORI:

Prof. Neaga Florica Maria

Viza Consiliului de Administrație Viza Comisiei Metodice

Viza Consiliului de Administrație a Viza Comitetului Local de

Inspectoratului Școlar Bihor Dezvoltare a Parteneriatului Social

DENUMIRE CDL:

Promovarea întreprinderii pe piață

1.Argument

Promovarea este ansamblul de activități materiale, mijloace și tehnici utilizate pentru a completa eforturile firmei pentru a ajusta coordonarea reclamei cu nevoile clienților. Acțiunea de promovare capată dimensiuni deosebite în cadrul firmelor care trebuie să-și promoveze serviciile precum și imaginea solidă a firmei pentru a-si asigura prezenta si expansiunea pe piață.

In sistemul relațiilor sale cu mediul economico-social și cu piața o instituție modernă nu se poate limita doar la producerea si distribuirea de bunuri si servicii, ci ea trebuie sa fie intr-o relație permanentă de comunicare cu aceste medii de piață, ceea ce presupune o activitate de informare a consumatorilor de influențare a comportamentului de cumpărare, de sprijinire a procesului de vânzare.Prezentul curs opțional își propune practicarea și dezvoltarea culturii economice. Pe lângă noțiunile de bază teoretice privind elemente de marketing a agenților economici, se vor vehicula și alte elemente ale culturii economice precum noțiunile de organizare, structurare și situații ce apar în ciclul de viață al agenților economici, structuri uzuale care permit o comunicare facilă pentru a favoriza înțelegerea noțiunilor și a modului de funcționare al agenților economici din România.

Modulul CDL „Promovarea întreprinderii pe piață ” face parte din cultura de specialitate aferentă domeniului de pregătire de bază: Comerț, clasa a X-a, pregătire generală, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică.

În cadrul CDL-ului „ Promovarea întreprinderii pe piață ” competențele cheie și specifice se formează prin 90 de ore de instruire practică, prevăzute în planul de învățământ, desfășurate în cabinetele de specialitate ale școlii dar și la agenții economici.

Proiectarea curriculumului s-a făcut după un model nou centrat pe competențe cheie, competențe tehnice generale și competențe tehnice specializate.

Aceste ore se desfășoară în stagiile de pregătire practică timp de 3 săptămâni x 5 zile x 6 ore/zi.

Curriculum în dezvoltare locală (CDL) „Promovarea întreprinderii pe piață ” constituie oferta noastră școlară și este realizat în parteneriat cu agenții economici de profil. Prin această ofertă curriculară se asigură cadrul necesar adaptării pregătirii profesionale a elevilor la cerințele pieței muncii locale și județene.

Proiectarea și evaluarea CDL-ului a implicat angajarea agenților economici în procesul de identificare a competențelor specifice pieței forței de muncă locale și a situațiilor de învățare oferite elevilor.

Obiectivele alegerii CDL-ului „Promovarea întreprinderii pe piață” sunt:

crearea de oportunități pentru dobândirea de către elevi a competențelor suplimentare solicitate de piața muncii locală, care nu sunt oferite prin componenta sectorială a curriculumului.

crearea situațiilor de învățare necesare pentru dobândirea competențelor cheie adaptate cerințelor locale.

Alegerea tematicii acestui CDL s-a realizat după ce s-au efectuat investigații cu sprijinul agenților economici, partenerilor sociali pe baza planurilor de dezvoltare socio-economică locale și zonale (PRAI) cât și a studiilor de piața muncii.

Dintre avantajele curriculumului în dezvoltare locală:

a).Furnizarea de formare profesională la nivel local, asigurată pe baza unor standarde formulate la nivel sectorial

b).Dobândirea competențelor cheie: tranziția de la școală la locul de muncă și lucrul în echipă, prin crearea situațiilor de învățare adaptate cerințelor locale

c).Conștientizarea școlilor cu privire la nevoile locale ale comunității

d).Creșterea flexibilității ofertei educaționale

e).Posibilitatea stabilirii de parteneriate cu partenerii sociali locali

f).Creșterea numărului de absolvenți ai învățământului liceeal și tehnic angajați în domeniul servicii, calificarea:tehnician în activități economice.

g).Extinderea orizontului ocupațional al elevilor

CDL-ul este structurat pe următoarea formă:

Argument

Structură

Conținuturi

Modalități de evaluare

Mijloace / dotări necesare pentru parcurgerea CDL-ului

Sugestii metodologice

Bibliografie.

În același timp se va urmări familiarizarea elevilor cu noțiuni și structuri specifice agenților economici, se va forma un context motivant pentru învățarea acestor forme de manifestare comunicativă.

Cursul va urmări o progresie în spirală a însușirii noțiunilor de promovare și va fi adaptat particularităților de vârstă al elevilor.

Promovarea întreprinderii pe piață are 3 unități tematice:

Identificarea nevoilor și așteptărilor clienților

Utilizarea tehnicilor promoționale specifice întreprinderilor comerciale.

Analiza eficienței utilizării tehnicilor promoționale

2. Structura C.D.L.

3. Conținuturi

4. Modalități de evaluare

Pentru formarea competențelor tehnice specifice prevăzute în programă, profesorul propune elevilor probe practice completate de cele scrise prin care aceștia demonstrează că sunt capabili să le realizeze corect.

Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităților cheie lucrul în echipă și tranziția de la școală la locul de muncă.

Pentru aplicarea programei de instruire practică comasată, procesul instructiv-educativ trebuie să fie focalizat pe formarea acestor abilități, prin folosirea celor mai adecvate metode, în care activitatea didactică este centrată pe elev.

Există numeroase metode și procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de conținut acelea care conduc la formarea competenței specifice.

Metode ca: demonstrația, exercițiul, jocul de rol, proiectul individual sau în echipă au eficiență maximă în procesul de învățare prin instruire practică comasată, permit dezvoltarea abilităților cheie, stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, ca și imaginația și creativitatea elevilor.

Evaluarea scoate în evidență măsura în care se formează abilitățile cheie în domeniul servicii din standardul de pregătire profesională.

Se pot utiliza diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele clasice și metodele alternative ca: observarea sistematică a elevilor, investigarea, proiectul, portofoliul elevilor.

Autoevaluarea este una din metodele care capătă o extindere tot mai mare datorită faptului că elevii își exprimă liber opinii proprii, își susțin și motivează propunerile.

Metodele de evaluare utilizate beneficiază de o serie de instrumente care trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanță și cu probele de evaluare introduse în standardul de pregătire profesională. Se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare continuă cu criteriile de performanță, condițiile de aplicabilitate și probele de evaluare menționate în standardele de pregătire profesională la fiecare competență.

Evaluarea elevilor trebuie să fie formativă și sumativă.

În cazul evaluării formative, utilizarea fișelor de lucru este oportună, ele putând să-și găsească utilitatea în diferite momente ale lecției. Prin aceste fișe nu se urmărește notarea elevilor ci o mai bună însușire a cunoștințelor transmise pe baza unui efort concret de muncă din partea fiecărui elev, dar se pot completa fișele de lucru și în grup.

Astfel se pot dezvolta capacitățile pentru dobândirea competențelor cheie.

Fișele de lucru pot fi completate în urma observației din laborator, unde elevii sunt împărțiți pe grupe, li se înmânează fișele care trebuie rezolvate. Sunt încurajați să discute între ei despre subiectul respectiv și în cadrul grupului, fără a se perturba atmosfera de studiu. La sfârșit se pot roti fișele între grupe pentru evaluare.

Evaluatorul va folosi ca instrumente de lucru următoarele:

Fișe de observare și fișe de lucru.

Exercițiul practic;

Fișe de evaluare și autoevaluare;

Activități interactive (joc de rol, proiecte);

Activități care vizează diferite stiluri de învățare (vizual, auditiv, practic).

5. Mijloace / dotări necesare pentru parcurgerea CDL-ului.

Parcurgerea modulului „Promovarea întreprinderii pe piață ” în stagiile de pregătire practică sunt necesare spații specifice desfășurării activității practice: laboratorul firmelor de exercițiu precum, cabinetul de specialitate precum și agenții economici.

De asemenea pentru buna informare în ce privește programele de formare profesională, formare continuă, învățare formală, informală, non formală, elevii vor studia: sursele de informare ale ANOFM –agenția națională pentru ocuparea forței de muncă; programele centrelor de formare profesională; ale agențiilor de consiliere privind cariera; noile calificări prevăzute în COR – clasificarea ocupațiilor din România

6.Sugestii metodologice

Conținuturile propuse spre însușire la disciplina „ Promovarea întreprinderii pe piață” sunt organizate pe unități tematice. Profesorul va parcurge programa corespunzător fiecărei teme. Competențele generale și specifice vor fi realizate indiferent de ordinea de abordare a temelor.

În viziunea noii proiectări curriculare, profesorul are libertatea de a alege metodele și tehnicele didactice. Ordinea de parcurgere a conținuturilor poate fi aleasă de profesor cu condiția respectării logicii didactice a domeniului și a asigurării unui număr de ore pentru sinteze și recapitulare.

Standardele de Pregătire Profesională (SPP) sunt criterii de evaluare pe baza competențelor stabilite. Pe baza acestora se fac evaluări scrise sau practice stabilind itemi și niveluri de performanță de către cadrul didactic pentru ca elevul să poată fi integrat pe piața muncii. În continuare am prezentat un SPP pentru calificarea Tehnician în activități economice, nivel 3, cu o unitate de competență tehnică specializată – Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor.

utilizează planul general de conturi pentru înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor.

inregistrează evenimente și tranzacții în contabilitate

Completează registrele contabile și balanța de verificare

5.1.2. DOCUMENTE CURRICULARE PENTRU MODULUL “CONTABILITATEA UNITĂȚILOR ECONOMICE”

Abordarea curriculară a procesului de învățământ presupune și elaborarea unor documente școlare, respectiv realizarea unui curriculum formal.

Curriculum-ul formal conține mai multe documente necesare desfășurării procesului de învățământ și anume:

– Documente de politică educațională care consemnează idealul educațional, finalitățile și obiectivele generale ale procesului și sistemului de învățământ pentru o arie curriculare.

– Planurile de învățământ – pentru un ciclu de pregătire sau pentru un an școlar. Planurile cadru sunt elaborate pentru anumite profiluri și anumite specializări, conțin un trunchi comun de discipline cu un număr minim de ore obligatorii, creând o bază de cultură generală și apoi completându-se cu discipline din curriculum diferențiat și opțional.

În cele ce urmează prezint planul de învătământ pentru clasa a X-a, domeniul comerț, calificarea profesională: comerciant-vânzător /recepționer-distribuitor:

PLAN DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Clasa a X – a

Ciclul inferior al liceului- filiera tehnologică

Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire de bază: Comerț

Domeniul de pregătire generală:Comerț- condiție de acces pentru calificările profesionale: – comerciant-vânzător

– recepționer- distribuitor

1.Cultură de specialitate și pregătire practică săptămânală

Modulul I.Contabilitatea unității economice

Total ore/an 105

din care: Laborator tehnologic 70

Instruire practică: –

Modulul II.Protecția consumatorului și a mediului

Total ore/an 105

din care:Laborator tehnologic 35

Instruire practică: 35

Modulul III.Comunicare profesională

Total ore/an 140

Din care:Laborator tehnologic –

Instruire practică: 35

Total ore/an= 10 ore/săptămână x 35 săptămâni = 350ore/an

2.Pregătire practică comasată CDL

Total ore/an = 3 săptămâni/an x 30 ore/ săptămână = 90 ore/an

TOTAL GENERAL: 440 ore/an

Notă: În clasa a X-a, pregătirea practică comasată CDL se poate desfășura cu preponderență la agenții economici cu care unitatea de învățământ a încheiat convenția de practică.

Denumirea și conținutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învățământ în parteneriat cu agentul economic, cu aprobarea inspectoratului școlar, în vederea dobândirii unităților de competențe cheie “ Tranziția de la școală la locul de muncă”și ,,Lucrul în echipă” din standardul de pregătire profesională

– Programele școlare – sunt elaborate în concordanță cu planurile cadru pentru discipline sau arii curriculare care reprezintă și curriculum-ul scris. Conținuturile programelor sunt tematice folosind strategii didactice și metode activ – participative. Programa școlară este o parte a Curriculum-ului național și are ca element central, la toate etajele sale, activitatea de proiectare și programa analitică, care are în centrul activității didactice ideea de programare a traseului elevului către un țel cunoscut.

Actualele programe școlare subliniază importanța rolului reglator al achizițiilor elevilor în plan formativ. Programa școlară descrie oferta educațională a unei anumite discipline pentru un parcurs școlar determinat. Mai jos putem vedea programa școlară pentru modulul “ Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”:

MODULUL IV

CONTABILITATEA EVENIMENTELOR ȘI TRANZACȚIILOR

Locul modulului în cadrul planului de învățământ

Categoria de curriculum : curriculum diferențiat.

Nr. de ore: 66, din care 33 de ore pentru laboratorul tehnologic.

Toate orele sunt desfășurate de profesorul de specialitate .

II. Lista unităților de competențe relevante pentru modul

UC 16 Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

III. Tabel de corelare a competențelor și conținuturilor

IV. Sugestii metodologice

Curriculum pentru „Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”, calificarea „Tehnician în activități economice” a fost elaborat astfel încât la final absolvenții să dobândească o bună pregătire profesională în domeniul economic având în vedere cerințele angajatorilor.

Modulul are la bază competențe specializate care contribuie la formarea profesională a elevilor, oferind posibilitatea ca după parcurgea acestui modul să utilizeze planul general de conturi, să analizeze informațiile din registrele contabile și balanța de verificare, precum și să înregistreze evenimente și tranzacții în contabilitate.

Competențele specializate sunt completate de competențele cheie prevăzute în Standardul de pregătire profesională care formează abilități de comunicare profesională în relațiile cu clienții sau cu furnizorii de bunuri, lucrări sau servicii, în funcție de obiectul de activitate al firmei în care își desfășoară activitatea,de comunicare în limba străină pentru a putea intra în relație cu parteneri externi, de utilizare a calculatorului în vederea înregistrării informatizate a evenimentelor și tranzacțiilor, de rezolvare a unor probleme referitoare la înregistrarea greșită a unor evenimente sau tranzacții.

Dobândirea competențelor din Standardul de Pregătire Profesională și însușirea conținuturilor corespunzătoare acestora permit absolvenților continuarea studiilor în învățământul superior sau încadrarea pe piața muncii pe un post corespunzător.

Curricululum – ul este astfel conceput, încât să permită profesorilor libertatea de a alege modul de organizare a activității de învățare în raport cu experiența, tactul pedagogic și mijloacele de învățământ de care dispun și particularitățile individuale și ale colectivului de elevi.

Se recomandă parcurgerea conținuturilor în ordinea prezentată în tabelul de corelare, însă profesorul are libertatea de a alege ordinea de parcurgere în funcție de particularitățile colectivului de elevi.

Pentru orele de laborator tehnologic se recomandă următoarele conținuturi:

înregistrarea articolelor contabile în documente contabile – note contabile, fișe de cont, manual sau pe bază de soft specific.

înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor – manual sau informatizat pe bază de soft specific în registrul jurnal, registrul cartea mare.

întocmirea balanței de verificare – cu una, două, trei sau patru serii de egalități.

analizarea corelației dintre registrul jurnal și balanța de verificare – egalitatea dintre totalul rulajelor din registrul jurnal și totalul rulajelor din balanța de verificare

O atenție deosebită se va acorda evaluării, iar probele de evaluare trebuie să corespundă cu cele prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională.

Exemplificăm o fișă de evaluare:

UC 16 Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

C3 Completează registrele contabile și balanța de verificare.

EVALUAREA 1:

3.a Înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor în registre contabile cronologic și sistematic.

Evaluatorul va cere elevilor să completeze următoarele registre pe baza înregistrărilor prezentate mai sus:

3.b Întocmirea balanței de verificare.

Evaluatorul cere elevilor să întocmească balanța de verificare cu patru egalități pentru înregistrările preluate în registrele contabile.

Verificați dacă respectivul candidat a efectuat cu succes activitatea de mai sus și specificați data pe document.

3.c Analizarea corelației dintre registrul jurnal și balanța de verificare.

Evaluatorul va cere elevilor să verifice dacă totalul rulajelor din registrul jurnal este identic cu totalul rulajelor din balanța de verificare.

Pentru modulul „Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”, în vederea realizării competențelor, se recomandă utilizarea următoarelor metode didactice:

Exercițiul dirijat se poate aplica la conținutul „Utilizarea planului general de conturi”, profesorul prezentând particularitățile și rolul fiecărei clase de conturi, urmând ca elevii individual să identifice conturile din clasa respectivă.

Problematizarea poate fi utilizată la conținuturile privind „Înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor în registre contabile cronologic și sistematic”, prezentând elevilor categoriile de evenimente din unitățile economice urmând ca aceștia să efectueze analiza contabilă, să stabilească articolele contabile corespunzătoare și să preia înregistrările în documentele contabile. Această metodă oferă posibilitatea creării unor situații problemă care determină elevii să restructureze și să completeze cunoștințele anterioare în vederea soluționării noilor situații pe baza experienței și a efortului personal.

Alegerea tehnicilor de învățare revine profesorului care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile elevilor.

Desfășurarea orelor de laborator tehnologic se realizează în cabinete dotate cu calculatoare și soft specific activității contabile.

Pentru realizarea competențelor cuprinse în Standardul de Pregătire Profesională, care stă la baza întocmirii curriculum-ului, recomandăm legătura permanentă cu agenții economici, camere de comerț, administrații financiare, prin organizarea de lecții vizită în cadrul orelor de laborator tehnologic, realizarea de proiecte pe diverse teme potrivit conținuturilor prezentate pentru care elevii să se documenteze la agenții economici, sau alte modalități de colaborare cu agentul economic considerate eficiente de către profesor.

În cadrul procesului de învățare se vor folosi ca resurse didactice materiale: calculator, imprimantă, calculator de birou, retroproiector, televizor color, foto copiator, reviste economice, monitorul oficial, documente de evidență operativă și contabilă.

– Întrucât învățământul liceal presupune o structură diferențiată pe filiere, profiluri și specializări, precum și existența mai multor planuri cadru, apar liceele cu personalitate proprie, iar programele școlare suferă o metamorfoză similară care se manifestă prin trecerea de la programe centrate pe obiective la programe centrate pe competențe.

Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare; acestea permit identificarea și rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.

Competențe generale – care se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata învățământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate și complexitate și au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale ale elevului.

2) Competențe specifice și conținuturi – se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an școlar. Ele sunt derivate din competențele generale, fiind etape în dobândirea acestora. Competențelor specifice li se asociază, prin programă, unități de conținut.

Pentru a asigura o marjă cât mai largă de acoperire a obiectelor de studiu, s-a pornit de la o diferențiere cât mai fină a etapelor unui proces de învățare. Acestora le corespund categorii de competențe organizate în jurul a câtorva verbe definitorii ce exprimă complexe de operații mentale:

receptarea;

prelucrarea primară;

algoritmizarea;

exprimarea;

prelucrarea secundară;

transferul.

3)Valori și atitudini – acoperă întreg parcursul învățământului liceal și orientează dimensiunile axiologică și afectiv – atitudinală aferente formării personalității din perspectiva fiecărei discipline. Așadar, acea cunoaștere care nu este însoțită de o etică și o sensibilitate cu efecte pozitive asupra vieții persoanei, conduce la un eșec personal și la degradarea vieții sociale.

4) Sugestii metodologice – cuprind recomandări privind metodologia de aplicare a programei referitoare la:

desfășurarea efectivă a procesului de predare – învățare centrat pe formarea de competențe;

identificarea celor mai adecvate metode și activități de învățare;

dotări / materiale necesare pentru aplicarea în condiții optime a programei;

evaluare continuă.

Tabelul 3 prezintă, în antiteză, caracteristici ale procesului de predare-învățare din didactica tradițională și didactica actuală. Profesorul, în mod obișnuit, combină trăsături din ambele tipuri de didactică .

Caracteristici ale procesului de predare – învățare Tabelul 3

– Manualele școlare – sau curriculum-ul suport pentru elevi, trebuie să răspundă mai multor cerințe : să fie accesibile, să aibă o exprimare corectă, să fie conceput într-o didactică modernă, să cuprindă scheme, diagrame, imagini care să scoată în evidență elementele esențiale.

Programele școlare actuale definesc în termeni generali informațiile necesare pentru formarea intelectuală, fără a mai preciza timpul necesar asimilării fiecărei unități de învățare.

Rămâne la latitudinea autorului de manual și a profesorului să organizeze instruirea în funcție de obiectivele/competențele și conținuturile prevăzute în programele școlare și de propriile opțiuni privind progresia, abordarea metodologică și interesele elevilor. Din acest demers rezultă necesitatea manualelor școlare și a stimulării inițiativei și a creativității la nivelul practicii școlare.

În tabelul 4 sunt prezentate, sintetic, diferențele dintre manualele tradiționale și cele moderne.

Diferențe între manualul tradițional și cel modern Tabelul 4

– Materialele didactice conexe programelor și manualelor școlare dar sunt necesare pentru elevi dar și pentru profesori: ghiduri pentru profesori și instrumente de evaluare, caiete etc.

Diferența dintre didactica tradițională unde se punea accentul pe planul de învățământ sau de școlarizare care era cât mai detaliat elaborat și a cărui îndeplinire era foarte riguros precizată și urmărită, în didactica modernă, abordarea curriculară a procesului de învățământ impune designul curricular ca activitate laborioasă, de echipă, care elaborează planurile cadru de învățământ pornind de la finalitățile educației si obiectivele generale, conținuturile fiind corelate cu obiectivele educaționale.

Elaborarea documentelor școlare de bază pentru fiecare domeniu, profil si familie ocupațională se face pe baza unui Standard de Pregătire Profesională (SPP).

5.2 FORMELE DE DESFĂȘURARE A LECȚIILOR ȘI CADRUL

ORGANIZATORIC

5.2.1.Forme de organizare a activității didactice

Formele de organizare a activității didactice reprezintă modalitătile specifice de proiectare a procesului de învățământ la nivelul dimensiunii sale operaționale, realizabilăîn diferite contexte (frontale-grupale-individuale; în clasa-în afara clasei; școlare-extrașcolare) conform obiectivelor pedagogice elaborate la nivel general, specific și concret.

Învământul în clasă se poate desfăsura în trei forme:

1)frontală – în care profesorul lucrează cu întreaga clasă, simultan;

2) activitățile pe grupe – când clasa este împărțită în grupe de 4-5 elevi, colaborândla realitatea aceleiasi teme;

3) studiul individual – solicită fiecărui copil să rezolve în clasă o anumită sarcină(aceeasi pentru toți ori doar pentru o parte din colegii săi).

Activitatea de învățare în grup se definește ca o metodă în care sarcinile sunt executate de grupuri mici de elevi, grupuri care sunt autoconstituite și care se autodirijează. Activitatea se desfășoară în echipă, travaliul individual fiind o componentă a muncii corelate din cadrul unui grup de lucru.

Profesorii recunosc eficacitatea unei astfel de organizări a activității didactice și o integrează în arsenalul metodic al predării disciplinei. Criteriile de formare a grupelor sunt în funcție de obiectivele urmărite (însușirea de noi cunoștințe, rezolvare de probleme, efectuarea unor experimente de laborator, etc.):

grupuri omogene, formate din elevi cu același nivel de cunoștințe;

grupuri eterogene, formate din elevi de toate categoriile (foarte buni, buni și slabi), dar în proporții apropiate;

grupuri formate pe criterii afective (prietenie, vecini de bancă);

Etapele pretinse de această metodă de învățare sunt:

repartizarea materialului (problemelor) fiecărui grup;

munca independentă a grupurilor sub supravegherea profesorului;

discutarea în plen a rezultatelor obținute.

5.2.2. Tipuri de lecții

Tipul de lecție desemnează un mod de concepere și realizare a lecției, o categorie a lecției ce prezintă o unitate structurală și funcțională cu valoare orientativă.

Lecția mixtă urmărește realizarea, în măsură aproximativ egală, a mai multor scopuri sau sarcini didactice: comunicare, sistematizare, fixare, verificare. Este tipul de lecție cel mai frecvent întâlnit în practica educativă, datorită diversității implicate.

Lecția de comunicare /însușire de noi cunoștințe are ca obiectiv didactic fundamental: însușirea de cunoștințe.Când obiectivul didactic fundamental al lecției îl constituie însușirea unor cunoștințe noi, celelalte etape corespunzătoare tipului mixt sunt prezente, dar au o pondere mult mai mică; ponderea celorlalte etape este determinată, în principal de vârsta elevilor.

Lecția de formare de priceperi și deprinderi este specifică tehnicelor, lecția poate fi identificată, în principal, în funcție de specificul domeniului de activitate și locul desfășurării activității: operare pe computer, utilizarea unor instrumente tehnice.

Lecția de fixare și sistematizare vizează în principal, consolidarea cunoștințelor însușite, dar și aprofundarea lor și completarea unor lacune.Condiția de bază a eficientizării acestui tip de lecție o constituie redimensionarea conținuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă maximă, astfel încât elevii să fie capabili la conexiuni care să permită explicații din ce în ce mai complete și de aplicații relevante în contexte din ce în ce mai largi ale cunoașterii.

Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare urmărește, în principal, constatarea nivelului de pregătire a elevilor, cu consecințe ce decurg din această constatare pentru activitatea viitoare a profesorului cu elevii.Eficiența acestui tip de lecție depinde în mare măsură de calitatea realizării momentului apreciativ; lecția de verificare constituie un bun prilej de constatare a nivelului de pregătire a elevilor, dar și unul de optimizare a activității viitoare, plecând de la ceea ce se constată.

5.3 METODELE DIDACTICE DE PREDARE – ÎNVĂȚARE PRETABILE

Prin metode, se înțelege în general, calea urmată de gândire sau acțiunea practică în investigațiile lor.

Activizarea predării-învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care îl implică pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce a învățat.

Metodele constituie elementul esențial al strategiei didactice, ele reprezentând latura executorie, de punere în acțiune a întregului ansamblu ce caracterizează un curriculum dat.

În acest context, metoda poate fi considerată ca instrument de realizare cât mai deplină a obiectivelor prestabilite ale activității instructive. De aici, o mare grijă pentru adoptarea unor metode variate, eficiente și adecvate, nu numai specificului disciplinelor, profilului școlii, ci și scopului general al învățământului și cerințelor de educație ale societății contemporane.

5.3.1. Metode tradiționale

Explicația- este o formă de expunere orală în care predomină argumentarea rațională a informațiilor furnizate. Constă în dezvăluirea relațiilor cauzale, a conexiunilor interne dintre elementele cunoașterii, înțelegerea esenței lucrurilor și a descoperirii cursului firesc al fenomenelor. Explicația este o formă a expunerii aplicată în toate strategiile de predare. Explicația se îmbină perfect cu demonstrația și cu conversația. Combinarea acestora îl va ajuta pe profesor să verifice dacă ideile expuse au fost corect preluate și înțelese de elevi. În explicația didactică, profesorul urmărește să pună în evidență – pe cale deductivă/inductivă ceea ce face ca ceva anume să fie ceea ce este și cum este. Discursul didactic bazat pe explicare folosește identificarea, recunoașterea, definirea, descrierea, clasificarea – toate acestea fiind apelate la momentul combinării explicației cu demonstrația și conversația. Explicația se bazează pe operații ale gândirii, cum ar fi: analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea. De multe ori, pentru a înțelege un concept, fenomen, o lege, un principiu etc. este necesar ca profesorul pe măsură ce explică să procedeze și la reformularea/reexprimarea unor cunoștințe, potrivit nivelului cognitiv al elevului, ceea ce comportă dezvoltări, substituiri, ilustrări, descrieri, comparații absolut indispensabile determinării a ceea ce este încă necunoscut elevului.

Conversația didactică

Cea mai solicitată metodă este conversația euristică. Metoda constă în formularea cu abilitate a unor întrebări, în alternanță cu răspunsuri de la elevi, destinate descoperirii de noi date, informații.

Practic, călăuzit de întrebări și bazat pe cunoștințele anterioare la care se adaugă experiența sa de învățare, elevul va putea să sesizeze singur relațiile cauzale, caracteristicile și esența lucrurilor, fenomenelor, evenimentelor și, pe această bază, în final, va putea să formuleze logic o regulă, să elaboreze o definiție, sau să formuleze concluzii logice; pe această cale elevul redescoperă adevăruri cunoscute deja de știință.

Conversația euristică – ca metodă didactică – se pregătește atent de către profesor, astfel încât elevul să descopere informații cu totul noi, adoptând o strategie euristică, se adresează elevilor întrebări a căror succesiune trebuie atent stabilită, respectându-se logica științei, procedând de la simplu la complex, de la particular la general, de la ușor la greu. Este, așadar, importantă natura întrebărilor. Întrebările sunt productive dacă solicită gândirea, dacă incită la acțiune și la descoperirea adevărului împreună cu profesorul.

Conversația euristică (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri, numite „episoade”. Fiecare episod este inițiat printr-o operație verbală, în general o întrebare cu rol diferit de la caz la caz. În didactica modernă se vorbește despre diverse tipuri de întrebări, care canalizează comunicarea profesor-elev, elev-elev în direcția căutării și explorării astfel încât să se ajungă la rezultatul scontat: descoperirea de noi cunoștințe.

Întrebările pot fi spontane sau premeditate, determinându-l pe elev să învingă dificultățile inerente cunoașterii. Pentru ca un astfel de tip de învățare să fie posibilă, elevii trebuie să activeze propriile cunoștințe apelând la memorie și reflecție, realizând conexiuni care să faciliteze descoperirea de noi cunoștințe.

5.3.2. Metode moderne

Turul galeriei este o metodă de dezvoltare a abilității de comunicare. Prin excelență este o metodă de învățare prin cooperare ce promovează spiritul critic și învățarea eficientă. Numele provine din specificul metodei în care soluțiile/produsele minților elevilor reuniți în grupuri sunt expuse ca într-o galerie de artă, urmând ca ele să fie evaluate de toți elevii clasei.

Demers:

După ce au fost organizați în grupuri de 4-5, elevii primesc spre rezolvare o sarcină/problemă, care se pretează la mai multe căi de abordare/rezolvare.

Produsul muncii fiecărui grup se concretizează într-o imagine, schemă, diagramă, inventar de idei, exprimate grafic pe o coală de hârtie sau un carton, realizându-se ceea ce se numește un poster.

Posterele se expun pe pereții sălii de clasă, ca într-o expoziție.

Sub îndrumarea profesorului, grupurile trec pe la fiecare poster pentru a examina soluțiile propuse, pentru a face comentarii, observații, propuneri.

La sfârșit, fiecare grup revine la propriul poster, analizează comentariile.

Algoritmizarea reprezinta o metodă didactică/de învățământ care angajeaza un lanț de exerciții dirijate, integrate la nivelul unei scheme de acțiune didactică standardizată, care urmarește îndeplinirea sarcinii de instruire în limitele demersului prescris de profesor în sens univoc.

Reușita metodei depinde de capacitatea algoritmilor pedagogici aleși de a interveni ca modele operaționale care eficientizează activitatea de învățare prin intermediul aplicării unor reguli, formule sau coduri de acțiune didactică exacte și riguroase.
Motivația utilizării acestei metode constă în situarea elevului chiar în mijlocul realității concrete, de unde înțelege esența adevărului și reținerea lui durabilă.

Instruirea asistată pe calculator. Utilizarea calculatorului în procesul de învățământ devine o necesitate în condițiile dezvoltării accelerate a tehnologiei informației. Pentru noile generații de elevi și studenți, deja obisnuiți cu avalanșa de informații multimedia, conceptul de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul este o cerință intrinsecă.

Calculatorul este perceput pe rând, ca o jucărie, o unealtă, o resursă de informații.

A intrat deja în obișnuința zilnică utilizarea calculatorului, pentru comunicare, informare, instruire.

Conceptul de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul include:

predarea unor lecții de comunicare de cunoștințe;

aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoștințe;

verificarea automată a unei lecții sau a unui grup de lecții.

Numită de unii ca “inovația tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne”, instruirea asistată de calculator (IAC) contribuie la eficiența instruirii, este un rezultat al introducerii treptate a informatizării în învățământ.

Interacțiunea elev-calculator permite diversificareastrategiei didactice, facilitând accesul elevului la informații mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în modalități diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul în sine ca obiect fizic, înglobând chiar configurație multimedia, produce efecte pedagogice imediate, ci calitatea programelor create si vehiculate corespunzător, a produselor informatice, integrate după criterii de eficiență metodică în activitățile de instruire.

Școala trebuie să țină pasul cu tehnologia, să înțeleagă și să anticipeze impactul asupra modului de învtățare. Calculatoarele au fost încorporate în programele educaționale oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate și flexibilitate mai mare dar și individualitate în clasă. Folosirea Internetului de către elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea naturală dintre elevi/studenți și Internet a dat naștere mai multor proiecte orientate înspre elevi, inițiate de elevi, conduse de elevi.

Învațarea care pune accentul pe participarea elevilor reprezintă un tip de instruire care îi da elevului un rol activ în procesul de învățare. Elevii, participanți activi, își imprimă ritmul propriu și propriile strategii. Modalitatea de învățare este individualizată nu standardizată.

Învățarea care îl situează pe elev în rol central, asociază învățarea focalizată pe particularitățile fiecărui individ (ereditate, experiență, perspective, pregătire, talente, capacități și nevoi) cu focalizarea pe predare, împărtășire a cunoștințelor respective (cea mai bună informație ce se furnizează, stimularea motivației, învățării și acumulării de cunoștințe de către toți elevii).

Trebuie reținut faptul că prin răspândirea și diversificarea IAC rolul dascălului va suferi modificări. Profesorul se va degreva treptat de activitatea de rutină, dar sarcinile lui se amplifică prin faptul că va trebui să realizeze programe sau să elaboreze proiecte de programe și să le adapteze la cerințele procesului educativ. Procesul educațional se va descentraliza, transformându-se dintr-un sistem centrat pe profesor, într-unul centrat pe subiecți. Dar, oricât de complete ar fi programele, profesorul rămâne mașina perfectă de învățat.

5.4 MIJLOACELE DIDACTICE INTEGRABILE ÎN STUDIUL CONTABILITĂȚII ACTIVELOR CORPORALE

Alături de metodologia didactică, mijloacele de învățământ reprezintă o subdiviziune a tehnologiei instruirii și autoinstruirii – un proces complex, care vizează toate etapele procesului de învățământ, urmărind legăturile stabilite între acestea: proiectare, realizare, (auto)evaluare, (auto)reglare.

Valențele psihopedagogice ale mijloacelor de învățământ se referă la faptul că ele:

asigură caracterul intuitiv, concret – senzorial, și sugestiv al activității de învățare;

asigură transmiterea și însușirea de informații bogate, bine selectate și prelucrate din punct de vedere didactic.

Mijloacele de învățământ dobândesc valoare de instrumente pedagogice – se interpun între logica științei și logica elevului, înlesnesc și optimizează comunicarea între profesor – elev și interacțiunile care se stabilesc în clasă.

Dezvoltarea ansamblului mijloacelor de învățământ, valorificarea lor eficientă în activitățile didactice și soluționarea unor probleme practice ale instrucției și educației, au demonstrat și demonstrează că activitatea didactică nu se restrânge la transmiterea verbală a cunoștințelor și că limbajul verbal nu constituie unicul instrument de predare al cunoștințelor. În funcție de caracteristicile situației de instruire se utilizează mijloacele de învățământ ale căror funcții și virtuți le fac eficiente în contextul educațional respectiv.

Mijloacele de învățământ sunt împărțite în două mari categorii:

Mijloace de învățământ ce cuprind mesaj didactic;

Mijloace de învățământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice.

Indiferent de clasificarea acestora, mijloacele de învățământ se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate mecanic în contextul lecțiilor. Ele nu pot înlocui niciodată actul de predare – învățare.

În prima categorie de mijloace de învățământ, cele ce cuprind mesaj didactic, în orele de laborator tehnologic se pot utiliza următoarele mijloace de învățământ:

Care redau în formă naturală obiectele și fenomenele realității:

– corpuri, animale vii,

– mașini

– aparate și instrumente

Sub formă de materiale grafice și figurative :

machete de utilaje

– mulaje

– modele

Suporturi figurative și grafice:

– scheme, grafice,

– tabele, fotografii,

– diagrame, planșe

– albume, panouri

Sub formă de modele : – mulaje, machete

Tehnice audio – vizuale: – vizuale

– audio(CD player-ul, radioul)

– audio-vizuale(videoproiectorul)

Printre mijloacele de învățământ care facilitează transmiterea mesajului didactic se pot enumera următoarele:

Tabla magnetică,

Mijloace care facilitează transmiterea de imagini vizuale statice: – retroproiectorul, proiectorul,

Mijloace care facilitează transmiterea de imagini auditive:

– reportofonul, casetofonul

Mijloace care transmit imagini audio-vizuale

– aparate de proiecție, cameră video, instalație video,

Instrumente, aparate, unelte folosite în laborator

Dispozitive automate

Jocuri didactice:obiectuale, electronice, electrotehnice,

Simulatoare didactice, instalații pentru laboratoare fonice,

Echipamente tehnice, Calculatoare, imprimante.

Mijloacele de învățământ sunt indinspensabile în orele de laborator tehnologic, ele fiind integrate organic în contextul lecțiilor.

Introducerea Calculatorului electronic în școală și valorificarea lui în instrucție și autoinstrucție a devenit, în ultimii ani, o preocupare constantă a practicienilor și teoreticienilor. Aceasta este o consecință firească a dezvoltării tehnologiei informaționale și a transformării calculatorului într-un instrument de lucru de mare utilitate în cele mai diverse sectoare de activitate.Astfel în cadrul orelor de laborator la contabilitate, înregistrarea imobilizărilor corporale este de un real folos, având o evidență clară a imobilizărilor în orice moment al activității firme.În acelați timp pot preciza faptul că imobilizările corporale sunt înregistrate, cu ajutorul programului Saga-Sotf, și evidențiate în registrul mijloacelor fixe, utilizând calculatorul.

Particularizările instruirii asistate de calculator în învățământ, au demonstrat valențele sale psihopedagogice, valorificabile atât în instruire, cât și în autoinstruire.

În activitatea de laborator, în desfășurarea procesului didactic, calculatorul electronic are o importanță deosebită, astfel:

-sensibilizarea elevilor în vederea desfășurării activității didactice

-sprijinirea perceperii noului de către elevi

-comunicarea, transmiterea, demonstrarea/ilustrarea noului

-înțelegerea noului de către elevi

-aplicarea și exersarea noilor cunoștințe teoretice și practice

-fixarea și consolidarea noilor cunoștințe

-verificarea și evaluarea cunoștințelor și abilităților elevilor

Mijloacele de învățământ trebuie selectate, utilizate și îmbinate în funcție de contextul pedagogic concret, respectiv de celelalte elemente constitutive ale strategiilor didactice: sistemul de metode didactice, formele de organizare a activității didactice etc.

Asigurarea condițiilor interactive între profesor, elevi și mijloacele tehnice utilizate, vizează creșterea eficienței procesului de învățare prin:

-aprofundarea proceselor de analiză

-clarificarea aspectelor insuficient sesizate prin lecturarea imaginii

-asigurarea pătrunderii prin gândire a celor receptate

-formarea la elevi a unei viziuni de ansamblu asupra celor studiate

-integrarea noilor cunoștințe în sistemul cognitiv propriu al elevilor.

Se impune ca, în alegerea mijloacelor de învățământ, să se aibă în vedere eficiența lor în transmiterea unor informații noi, precum și în formarea unor priceperi și deprinderi intelectuale, care se vor transforma în instrumente utile în asimilarea de noi informații.

5.5 ROLUL APLICĂRII TEHNICILOR MODERNE DE PREDARE – ÎNVĂȚARE ÎN FORMAREA COMPETENȚELOR TEHNICE SPECIALIZATE

5.5.1. NECESITATEA APLICĂRII TEHNICILOR MODERNE DE PREDARE- ÎNVĂȚARE.

Modernizarea învățământului prin utilizarea metodelor noi de predare-învățare a unor strategii moderne, care permit reasamblări, reajustări și adaptări la disciplinele de învățământ, depinde în ultimă instanță de cunoașterea, de înțelegerea și de abilitatea de a le folosi. Prin adaptarea vechilor valori la noile cerințe ale societății, cadrul didactic nu este un simplu executant al unor prescripții sau rețete, ci devine factor activ al procesului de învățământ, învață cu cei pe care îi învață, având rol de coordonator și catalizator al educației și instrucției.

Dezideratele de modernizare și perfecționare a metodologiei didactice se încriu pe direcția sporirii caracterului activ-participativ al metodei de învățare, pe aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ în valorificarea noilor tehnologii instrucționale, care să-l implice pe elev direct în procesul de învățare, stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea gândirii, reușind să aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului său potențial.

Creșterea ponderii metodelor activ-participative nu înseamnă renunțarea la metodele clasice de învățământ, la cele de transmitere și asimilare a informației. Metodologia modernă operează schimbări care țin de pondere, dar mai ales de valorizare, de sporirea potențialului formativ al metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor euristic și activ-participativ.

Astfel, sunt preferate metodele moderne euristice de predare-învățare, deoarece acestea pun accentul pe următoarele capacități:

capacitatea de pune întrebări și de a construi răspunsuri;

cultivarea unor deprinderi, priceperi și calități intelectuale;

dezvoltarea gândirii critice și creativității;

aplicarea unor concepte sau algoritmi de calcul în proiecte sau

lucrări, în contexte diferite;

formarea de opinii, mentalități sau comportamente dezirabile.

Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învățare, trebuie să fie focalizat pe formarea competențelor cheie și a competențelor tehnice generale și specializate. Aceasta se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activității didactice, prin folosirea celor mai adecvate metode și mijloace de învățământ necesare unei pregătiri performante în domeniu .

Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităților cheie. Abilitățile cheie sunt identificate ca fiind o parte integrantă din cadrul procesului de învățare, cu scopul de a dezvolta o forță de muncă mai eficientă, mai eficace și mai adaptabilă, ceea ce este necesar pentru dezvoltarea și progresul țării. Acestea sunt abilități vitale de care fiecare are nevoie pentru a avea succes la locul de muncă, în educație și formare și pentru a progresa în viață.

Acest lucru se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care activitatea didactică este centrată pe elev, ținând cont de stilurile de învățare ale acestora (auditiv, vizual, practic). Elevii trebuie să prelucreze activ informațiile, în mod creativ, logic, general, imaginativ și deductiv pentru a învăța cât mai eficient.

Există numeroase metode și procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de conținut, acelea care conduc la formarea competenței specifice conținutului.

Metode ca: studiul de caz, descoperirea, observarea, exercițiul, problematizarea, simularea, brainstormingul, turul galeriilor au eficiență maximă în procesul de învățare, permit formarea abilităților cheie și a competențelor tehnice, stimulează gândirea logică, analitică, cât și imaginația și creativitatea elevilor.

Însușirea cunoștințelor noi necesită un timp de gândire și reflecție din partea elevului și o încurajare din partea profesorului pentru a-i permite elevului să-și exprime propriile idei, autoevaluându-se corect.

Profesorul are libertatea de a alege metodele și tehnicile didactice și de a propune noi activități de învățare în măsură să asigure formarea competențelor specifice prevăzute în standardele de pregătire profesională.

5.5.2. OBIECTIVUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiectivul cercetării

Urmărirea progreselor înregistrate de elevi în urma aplicării metodelor moderne de instruire.

Ipoteza studiului

Aplicarea noilor metode de instruire contribuie la îmbunătățirea performanței școlare, conform ultimelor studii realizate.Am pornit de la ipoteza că aplicarea acestor metode contribuie la îmbunătățirea rezultatelor elevilor și la modulul ”Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”, și mi-am propus să verific această ipoteză. Astfel, am aplicat aceste metode moderne la o clasă de elevi, apoi am comparat rezultatele acestora cu rezultatele unei clase la care am aplicat doar metode clasice. Am studiat de asemenea rolul noilor strategii didactice în dezvoltarea competențelor specializate.

Selecția subiecților

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul unui semestru școlar, folosind tehnica grupelor paralele (experimentală și de control):

– Grupa I (grupa de control) – a cuprins elevii clasei a XI-a-A an școlar 2013-2014, de la Liceul Tehnonologic nr.1 Salonta, clasă la care s-au aplicat metode clasice de predare-învățare (explicația, conversația, demonstrația, lucrări practice) și evaluare (probe orale, probe scrise, probe practice) la disciplina Modul IV-Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor.

– Grupa II (grupa experimentală) – a cuprins elevii clasei a XI-a-A an școlar 2014-2015, de la Liceul Tehnologic nr.1 Salonta, clasă la care s-au aplicat metode moderne de predare-învățare (problematizarea, observația directă, studiul de caz, instruirea asistată pe calculator) și evaluare (observarea sistematică a elevilor, investigația, chestionarul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea), la aceeași disciplină.

Metode utilizate

La efectuarea acestui studiu s-a aplicat metoda testelor.

5.5.3. PROCEDURA UTILIZATĂ

Fiecărei grupe de elevi i s-a aplicat la începutul semestrului școlar un test inițial pentru a afla nivelul mediu al grupei (clasei) respective, iar la finele semestrului s-a aplicat fiecărei grupe un test final de evaluare. Cele două teste (inițial și final) conțin atât cerințe teoretice (testul cuprinde itemi obiectivi, semiobiectivi și subiectivi), cât și cerințe practice (efectuarea unei determinări de laborator).

Prin testul final se verifică competențele specializate dobândite de către elevi în urma parcurgerii modulului – Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor, conform Standardelor de pregătire profesională:

Înregistrează evenimentele și tranzacțiile în contabilitate:

Identificarea evenimentelor și tranzacțiilor

Utilizarea analizei contabile pentru înregistrarea în contabilitate

Stabilirea articolelor contabile pe categorii de evenimente și tranzacții

Înregistrarea articolelor contabile în documente contabile

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

Modulul: M4 Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Clasa: a XI-a

Numele și prenumele elevului :

Data susținerii testului:

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. Timpul efectiv de lucru este de 50 min.

Subiectul I. _(30 de puncte)

I.1 Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect pentru următoarea afirmație: (20 puncte)

1.Plata furnizorului de imobilizări corporale, prin bancă, se înregistrează în contabilitate astfel:

2. Semnificația corectă a formulei contabile 6811 = 2812 este:

3. Plusul la inventar la utilaj se înregistrează astfel :

4. Amortizarea lunară a mobilierului se înregistrează:

I.2. Citeste următoarele enunțuri si notează cu litera A, dacă le consideri adevărate si cu litera F dacă le consideri false. (10 puncte)

1. Terenurile nu se supun amortizării.

2. Amortizarea reprezintă recuperarea treptată, din punct de vedere contabil și fiscal, a costurilor aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii imobilizărilor amortizabile.

3. Durata normală de funcționare este durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a imobilizărilor pe calea amortizării

4. Amortizarea degresivă se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu a mijlocului fix amortizabil.

Subiectul II (30 de puncte)

II. 1. Completați spațiile goale notate cu cifre de la 1-5 din textele următoare astfel încât enunțurile să fie adevărate: (20 puncte)

Amortizarea liniară se realizează prin includerea ………..(1)……… în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de ………(2)……… economică a acestora.

În cazul achiziției de imobilizări corporale, evaluarea se face la cost de …….(3)…….. .

Amortizarea imobilizărilor se calculează începând cu luna ……(4)……… punerii în funcțiune și până la recuperarea ………(5)……….. a valorii lor de intrare.

II.2. Scrieți informația corectă care completează spațiile libere: (10 puncte)

a. Achiziția unui utilaj în patrimoniu pe bază de Factură fiscală, se înregistrează în contabilitate astfel:

b. Amortizarea unui calculator, se înregistrează în contabilitate astfel:

c. Vânzarea unui utilaj se înregistrează în contabilitate astfel:

d. Înregistrarea minusului de inventar la un utilaj, se înregistrează în contabilitate astfel:

III. Realizați un eseu în care să prezentați documentele necesare activității privind imobilizările corporale, după următoarea structură de idei: _(30 puncte)

enumerați documentele necesare

prezentați pe scurt documentele

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

Modulul: M4 Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Clasa a- XI-a

Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor

Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.

Subiectul I.____________________________________________(30 de puncte)

1.) 1- d ; 2- b; 3- a; 4- a; (20 puncte)

Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (4 x 5 puncte= 20 puncte). Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

2.) 1 – F ; 2- A; 3 – A; 4 – F; (10 puncte)

Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare răspuns corect (4 x 2,5 puncte = 10 puncte). Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

Subiectul II.__________________________________________ (30 de puncte)

1.a) (1) uniformă, (2) utilizare (10 puncte)

b) (3) achiziție

c) (4) următoare, (5) integrală

Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect ( 5 x 2 puncte = 10 puncte). Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

II 2. a) 4426 b) 6811 c) 4427 d) 6583

Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect (4 x 5 puncte = 20 puncte )

Subiectul III. (30 de puncte)

– procesul – verbal de receptie

– registrul numerelor de inventar

– fisa mijlocului fix

– procesul –verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale.

Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare document precizat (4 x 2,5 puncte= 10 puncte ).

b) Documentele privind imobilizările:

– procesul – verbal de recepție – este un document justificativ întocmit la intrarea în entitate a imobilizărilor corporale;

– registrul numerelor de inventar – este un document de înregistrare a imobilizărilor corporale în funcție de numărul de inventar pe care îl primesc la intrarea în entitate; mijloacele fixe închiriate se evidențiază cu numerele de inventar atribuite de societatea care le-a dat cu chirie.

– fișa mijlocului fix – este un document de înregistrare a existenței și mișcării imobilizărilor corporale (se deschide câte o fișă pentru fiecare mijloc fix în parte); se întocmește de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix în parte; se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor corporale, iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință; fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se evidențiază separate;
se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor.

– procesul – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri materiale – este un document justificativ întocmit la ieșirea imobilizărilor corporale din entitate, prin casare și dezmembrare.

Se acordă câte 5 puncte pentru descrierea fiecărui document în parte (4 x 5 puncte= 20 puncte ).

TEST DE EVALUARE FINALĂ

Modulul M4 : CONTABILITATEA EVENIMENTELOR ȘI TRANZACȚIILOR

Clasa : a- XI-a

Numele si prenumele elevului: Data susținerii testului:

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. Timpul efectiv de lucru este de 50 min.

Subiectul I_____________________________________________________(30 puncte)

I.1 Alegeți varianta corectă: (10 puncte)

Imobilizările corporale cuprind:

terenuri, mijloace fixe

terenuri, amenajări de terenuri

terenuri, mijloace fixe, construcții

Care din urmatoarele elemente patrimoniale nu se supun amortizarii:

utilaje

constructii

concesiuni

terenuri

Un echipament tehnologic are valoarea contabilă de intrare 50.000 lei și durata de utilizare 4 ani. Valoarea amorizării degresive în al treilea an de utilizare este:

18.750

9.765,63

12.500

11.718,75

Durata de funcționare a unui utilaj este de 8 ani. Norma de amortizare liniară este de:

10% b. 5% c. 12,5% d. 20%

I.2. Răspundeți prin adevărat (A), sau fals (F) la următoarele enunțuri: (10 puncte)

a. Ajustările de valoare se calculează pentru imobilizările financiare.

b. Formula contabilă 167=205 semnifică restituirea activelor concesionate.

c. Contul 269 ”Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare” este un cont de activ.

d. Imobilizările financiare sunt supuse amortizării.

e. Corectați enunțul / enuțurile false din cele prezentate anterior.

I. 3. Precizați pentru formulele contabile prezentate, operațiile economico-financiare care le-au generat: ( 10 puncte)

2121=456

5121=7611

205=167

6811=2801

Subiectul II__________________ ______________(30 puncte)

II.1 . Realizați corespondența între coloane: (15 puncte)

II.2 Răspundeți următoarelor întrebări: (15 puncte)

În ce constă metoda de amortizare accelerată?

Precizați 3 modalități de ieșire din gestiune a imobilizărilor.

Ce reprezintă concesiunea?

Subiectul III_________________________________________________(30 puncte)

III.1 Realizați analiza contabilă și întocmiți formulele contabile pentru următoarele operații:

Se achiziționează pe bază de factură fiscală nr. 12 și proces verbal de recepție, un utilaj la un cost de achiziție de 20.000 lei TVA 24%.

Se achită furnizorul de imobilizări conform ordinului de plată nr. 14.

Se înregistrează amortizarea lunară a utilajului, folosind metoda degresivă, știind că acesta are o durată normală de funcționare de 5 ani, conform situației de calcul a amortizării.

Se vinde un mijloc de transport la preț de vânzare de 3000 lei, TVA 24%.

Se scoate din gestiune mjlocul de transport vândut știind că valoarea de intrare a acestuia este de 2400 lei, amortizat în proporție de 40%.

În contul creanței, se acceptă un bilet la ordin scadent peste 5 zile.

Se depune la bancă biletul la ordin și se încasează.

La sfârșitul lunii, se decontează TVA, conf. Decont TVA.

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE

Clasa a- XI-a

Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor

Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la10.

Subiectul I_____________________________________________________(30 puncte)

I.1 Alegeți varianta corectă: (10 puncte)

1 – a; 2 – d, 3 – b; 4 –c.

Pentru fiecare alegere corectă se acordă 2,5 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

I.2. Răspundeți prin adevărat (A), sau fals (F) la următoarele enunțuri: (10 puncte)

a – A; b – A; c – F; d – F ; e – pentru oricare din răspunsurile: Contul 269 ”Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare” este un cont de pasiv. Imobilizările financiare nu sunt supuse amortizării.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

I. 3. Precizați pentru formulele contabile prezentate, operațiile economico-financiare care le-au generat: (10 puncte)

a – aport la capitalul social

b – încasare dividende

c- concesiune de bunuri

d – înregistrare amortizare cheltuieli de constituire

Pentru fiecare asociere corectă se acordă 2,5 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

Subiectul II_________________________________________________(30 puncte)

II.1 . Realizați corespondența între coloane: (15 puncte)

1-e, 2-d, 3-c, 4-b , 5-a.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 3 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

II.2 Răspundeți următoarelor întrebări: (15 puncte)

Amortizarea accelerată se calculează prin aplicarea cotei de 50% la valoarea de intrare în rimul an; în următorii ani se aplică sistemul liniar.

b) Oricare dintre răspunsurile: casare; vânzare; lipsă la gestiune; retragere de la aport.

c) Concesiunea – cedarea flosinței temporare a unui bun, unei persoane fizice sau juridice în schimbul unei sume de bani numită chirie.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 5 puncte. Pentru răspuns parțial corect se acordă 2,5 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

Subiectul III_________________________________________________(30 puncte)

III.1 Realizați analiza contabilă: (30 puncte)

% = 404 24.800

2131 20.000

4426 4.800

404 = 5121 24.800

6811 = 2814 500

461 = % 3.720

7583 3.000

4427 720

% = 2133 2.400

6811 960

6583 1.440

413 = 461 3.720

5113 = 413 3.720

5121 = 5113 3.720

% = 4426 4.800

4427 720

4424 4.080

Pentru fiecare formulă contabilă simplă se acordă 2,5 puncte iar pentru fiecare formulă contabilă compusă corectă se acordă 5 puncte. Pentru răspuns parțial corect se acordă 1 punct respectiv 2,5 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0 puncte.

5.5.4.Analiza și interpretarea rezultatelor

I. Analiza rezultatelor obținute la testul inițial:

Grupa I (de control):

– Media clasei: 6,84

– Rezultate pe intervale de note:

Grupa II (experimentală):

– Media clasei: 6,69

– Rezultate pe intervale de note:

I. Analiza rezultatelor obținute la testul final:

Grupa I (de control):

– Media clasei: 7,65

– Rezultate pe intervale de note:

Grupa II (experimentală):

Media clasei: 8,38

– Rezultate pe intervale de note:

În continuare voi analiza comparativ rezultatele celor două grupe la testul final, reprezentând grafic datele din tabelele sintetice sub următoarele forme de reprezentare grafică:

Histograma;

Poligonul frecvențelor;

Diagrama circulară în sectoare;

Histograma ( distribuția notelor la numărul de elevi )

Poligonul frecvențelor

Diagrama circulară în sectoare

Interpretarea rezultatelor obținute:

Rezultate bune obținute de elevii ambelor grupe denotă faptul ca elevii stăpânesc noțiunile teoretice de bază. Deși în ambele clase există și elevi care întâmpină greutăți la asimilarea noțiunilor teoretice, acești elevi au abilități practice – aplicațiile practice efectuate în laboratorul firmelor de exercițiu îi ajută în înțelegerea cât mai bună a realizării evidenței contabile a unei firme.

Atât la instruirea prin metode clasice (grupa I), cât și la cea prin metode moderne (grupa II), am urmărit verificarea competențelor prevăzute în programă.La verificarea acestor competențe, Grupa II a obținut rezultate mai bune (în ansamblu). Astfel, media generală a Grupei II a fost 8,33, față de 6,69 la testul inițial, iar a Grupei I a fost 7,65 față de 6,84 la testul inițial, aplicarea noilor metode de instruire ducând la eficientizarea activității didactice.Progresul înregistrat de elevii grupei II comparativ cu elevii grupei I este ilustrat în tabelul de mai jos:

Deasemenea, la Grupa II se observă că a scăzut semnificativ ponderea notelor din intervalul 5-6,99, în același timp crescând ponderea notelor din intervalele 7-8,99 și 9-10.

Aceste rezultate duc la concluzia că noile strategii didactice favorizează creșterea performanțelor elevilor privind înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor în contabilitate, respectiv la modulul „Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”, deci aplicarea acestor metode în orele de specialitate este imperios necesară.

5.5.5 CONCLUZII

În conformitate cu didactica modernă, combinarea metodelor active și interactive în cadrul unei activități duce la o mai mare întelegere și asimilare de noi cunoștiințe, la o fixare și evaluare mai profundă și îi motivează mai eficient pe elevi să participe la activitatea desfășurată.Cunoștiințele asimilate sunt de lungă durată și operează constructiv în schimbarea sau formarea de noi aptitudini comportamentale.

Noile metode au în vedere asigurarea învățării centrate pe elev, ale cărei obiective sunt: alegerea unor metode de învățare potrivite competențelor, conștientizarea faptului că elevii au stiluri de învățare diferite, conștientizarea importanței reflecției și evaluării în timpul predării pentru consolidarea învățării. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile elevilor.

Metodologia de instruire trebuie să respecte o serie de exigențe și cerințe:

punerea în practică a noi metode și procedee de instruire care să soluționeze adecvat noile situații de învățare; creșterea cantitativă a metodelor nu este însă soluția cea mai fericită;

folosirea pe scară mai largă a unor metode activ participative, prin activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor și prin apelarea la metode pasive numai când este nevoie; maximizarea dimensiunii active a metodelor și minimalizarea efectelor pasive ale acestora; fructificarea dimensiunii și aspectelor „calitative” ale metodei; extinderea utilizării unor combinații și ansambluri metodologice prin alternări ale unor caracteristici(în planurile activitate-pasivitate, abstractizare-concretizare, algoritmicitate-euristicitate, etc), și nu prin dominanța metodologică; renunțarea la o metodă dominantă în favoarea varietății și flexibilității metodologice, care să vină în întampinarea nevoilor diverse ale elevilor și care să fie adaptate permanent la noile situații de învățare;

instrumentalizarea optimă a metodologiei prin integrarea unor mijloace de învățământ adecvate care au un aport autentic în eficientizarea predării-învățării; nu este vorba de o simplă adăugare a unui mijloc de învățământ, oricât de sofisticat ar fi el, ci de o redimensionare, o pregătire a acestuia în perspectiva metodologică; extinderea folosirii unor metode care solicită componentele relaționale ale activitații didactice, respectiv aspectul comunicațional pe axa profesor-elevi sau pe direcția elevi-elevi; întărirea dreptului elevului de a învăța prin participare, alături de alții; accentuarea tendinței formativ educative a metodei didactice; extinderea metodelor de căutare și identificare ale cunoștințelor, și nu transmiterea lor pe cont propriu, cultivarea metodelor de autoinstrucție și autoeducație permanente; promovarea unor metode care îi ajută efectiv pe elevi în sensul dorit; adaptarea metodelor la realitatea existentă, „pragmatizarea” metodologiei.

Metodele moderne favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare. Acestea stimulează gândirea și creativitatea, îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze situații date: studiul de caz, rezolvarea de probleme, jocul didactic, exercițiul etc. Deasemenea, cu ajutorul acestor metode elevii sunt învățați să lucreze productiv cu alții și să-și dezvolte abilități de colaborare și ajutor reciproc.

Aplicarea noilor metode didactice în procesul instructiv-educativ, integrate în ansamblul metodologiilor clasice, poate realiza un nivel de înregistrare a performanțelor școlare de către elevii liceului, conform standardelor europene, asigurând în acest fel creșterea pe ansamblu a serviciilor oferite de către școală, integrarea în contextul european al formării elevilor pe acest domeniu și specializare.

5.6. PRACTICI VIRTUALE ÎN FIXAREA NOȚIUNILOR DE CONTABILITATE

În orele de laborator tehnologic, metodele bazate pe acțiunea practică au o mare pondere. Activitatea practică constă în întocmirea documentelor primare și înregistrarea operațiilor economice în programul de contabilitate SAGA-SOFT, în scopul stabilirii rezultatului exercițiului, și anume: balanța de verificare, bilanțul contabil, cifra de afaceri, contul de profit și pierdere, situația fluxului de numerar, note explicative și anexele la bilanț .

Metodele bazate pe acțiunea practică au la bază aplicarea în practică a cunoștințelor teoretice dobândite și au o valoare formativă deosebită. Elevul va dobândi deprinderi practice, utile în viitoarea meserie.

Pentru a exemplifica cele spuse mai sus voi prezenta Proiectarea învățării prin metoda didactică: „FIRMA DE EXERCIȚIU”, Fișe de activități și Fișă de documentare, specifice orelor de laborator tehnologic, în cadrul firmelor de exercițiu, în care elevii realizează tranzacții economice cu alte firme de exercițiu înregistrate în baza ROCT, urmând a realiza înregistrarea în contabilitatea firmei de exercițiu a operațiilor economice realizate.

Liceul Tehnologic Nr. 1 Salonta

Aria curriculară: Tehnologii

Profil: Servicii

Specializarea: Tehnician în activități economice

Modul: FIRMA DE EXERCIȚIU( MA,CET, ORU)

Clasa: a-XI-a A

Profesor: Neaga Florica Maria

PROIECTAREA ÎNVĂȚĂRII

PRIN METODA ,,FIRMA DE EXERCIȚIU”

TEMA 2 – Identificarea obiectelelor de activitate specifice

Competențe europene

FIȘĂ DE ACTIVITATE

PENTRU FIRMELE DE EXERCIȚIU

Denumire activitate: Înregistrarea unei facturi privind achiziția de imobilizări corporale și plata acesteia

Mod de lucru: pe departamente

Resurse: -de timp: 30 minute

-materiale: calculatoare, factura fiscală de achiziție a imobilizări corporale

Sarcini de lucru:- Selectați fereastra intrări din meniul Operații;

-Acționați butonul Adaug și introduceți datele furnizorului.Dacă furnizorul este nou, programul va solicita salvarea acestuia în nomenclatorul Furnizori;

– Salvați datele furnizorului și selectați butonul Adaug din partea mediană a ferestrei de lucru;

– Introduceți pe rând imobilizările corporale achiziționate.Salvați datele introduse și validați factura;

– Realizați plata facturii prin contul de la bancă, apăsând butonul Plata din partea de jos a ferestrei; Introduceți contul 5121, pentru efectuarea plății și apăsați butonul Accept.

Recomandări: -În partea de sus a ecranului, nu specificați valoarea facturii, deoarece aceasta va fi calculată pe măsură ce introduceți imobilizările corporale din factură.

-În partea de sus a ferestrei în coloana Neachitat, apare suma care trebuie plătită către furnizor.Dacă apare suma 0, înseamnă că factura a fost plătită.

Instrumente de evaluare:Pentru verificarea operațiilor efectuate, comparați următoarele documente:- Registrul jurnal acesibil din meniul Situații –listări;

-Ordinul de plată pentru plata facturii accesibil din meniul Operații, submeniul Jurnal de bancă;

– Situația imobilizărilor corporale accesibilă din meniul Situații- listări.

FIȘĂ DE ACTIVITATE

PENTRU FIRMELE DE EXERCIȚIU

Denumire: Operații de închidere de lună

Mod de lucru: Pe departamente

Resurse: -de timp: 30 minute

-materiale: calculatoare

Sarcini de lucru: -Selectați fereastra Închidere de lună din meniul Operații;

-Selectați luna pentru care se procedează la operațiile de închidere;

-Selectați butoanele Validez pentru stocuri, amortizare, TVA și închidere conturi de venituri și cheltuieli;

– Selectați butonul Validare închidere lună.

Recomandări: Această operație este obligatorie la finalul fiecărei luni.

Instrumente de evaluare: Pentru verificarea operațiilor efectuate, comparați între departamente următoarele documente:

-Registrul jurnal accesibil din meniul Situații –listări;

-Balanța de verificare cu 4 serii de egalități accesibilă din fereastra Balanțe a meniului Situații- Listări.

FIȘĂ DE DOCUMENTARE

FIȘĂ DE DOCUMENTARE

Organizarea pe departamente în firma de exercițiu

În scopul atingerii obiectivelor propuse, unitatea economică trebuie să-și organizeze riguros activitatea.

Organizarea reprezintă un proces esențial al activității într-o întreprindere și depinde de capacitatea întreprinzătorului de a asigura gruparea proceselor de muncă pe formații de lucru, compartimente, pentru simplificarea realizării lor și creșterea eficienței.

Rezultatul organizării activității unității economice este structura organizatorică.

Structura organizatorică desemnează ansamblul posturilor, al elementelor (subdiviziunilor) organizatorice și al relațiilor dintre acestea, constituite în vederea funcționării normale a unității economice și obținerii performanțelor stabilite.

Structura organizatorică a firmei de exercițiu este determinată de modul de compartimentare a acesteia, principalii factori de influență fiind:

Tipul și complexitatea producției / comercializării de bunuri și servicii

Dimensiunile întreprinderii

Calificarea personalului

Cadrul juridic și statutul juridic de funcționare

Strategia dezvoltării

Firma de exercițiu este structurată pe departamente cum ar fi:

Administrativ-juridic-secretariat

Aprovizionare

Resurse umane

Desfacere

Marketing

Financiar – contabil

Activitățile realizate în mod curent în departamentele unei firme de exercițiu

Administrativ- juridic- secretariat

Selecteaza si repartizeaza corespondenta

Pregateste si convoaca sedintele de lucru

Asigura obtinerea tuturor avizelor de functionare

Asigura procurarea rechizitelor de birou

Realizeaza inventarierea anuala

Intocmeste contractele de munca

Intocmeste fisele de post

APROVIZIONARE

Stabileste necesarul de aprovizionat

Selecteaza ofertele cele mai avantajoase

Asigura evidenta nominala a furnizorilor

Asigura conditii optime de pastrare si depozitare

RESURSE UMANE

Selecteaza si angajeaza personalul

Organizeaza si realizeaza evidenta documentelor de personal.Intocmirea si pastrarea contractelor de munca si a dosarelor individuale

Utilizeaza tehnicile de coaching (motivare,indrumare,consiliere) in activitatea curenta a firmei

Organizeaza si urmareste realizarea rotatiei posturilor si,implicit,a transferului cunostintelor in FE

DESFACERE

Verifica si centralizeaza comenzile primate

Tine evidenta nominala a clientilor

Intocmeste documentele de livrare

Urmareste expedierea bunurilor pentru fiecare comanda in parte

Asigura evidenta operativa a bunurilor gestionate

MARKETING

Studiaza piata interna si externa,reala si virtuala

Realizeaza materiale publicitare

Realizeaza si reactualizeaza listele de preturi

Elaboreaza cataloage de prezentare a produselor web-site-uri

Pregateste si participa la targuri si expozitii

Asigura corespondenta electronica si scrisa cu clientii

Promoveaza imaginea firmei

FINANCIAR CONTABIL

Organizeaza contabilitatea financiara

Urmareste incasarile si platile in tara si strainatate

Intocmeste documentele de salarizare si plati

Intocmeste situatii statistice

Intocmeste balanta de verificare,bilantul semestrial si anual

5. 7. SECVENȚE ALE PORTOFOLIULUI METODOLOGIC APLICATE LA CLASĂ ÎN 2013-2014 ȘI 2014-2015.

1. Planificarea calendaristică pe anul 2014-2015

2. Proiectul unității de învățare la modulul: “Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor ”

3. Exemple de proiect didactic, fișe de lucru, grilă de evaluare.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

AN ȘCOLAR:2013-2014

PROIECTUL UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

ÎNTOCMIT:

Prof..Neaga Florica Maria

PROIECT DIDACTIC

ALGORITM INTRODUCTIV

Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic nr.1 Salonta

Aria curriculară: Tehnologii

Profil: Servicii

Modulul IV: Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Clasa: a-XI-a

Data: 14.02.2014

Profesor: Neaga Florica Maria

Unitatea de competență:UC16 Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Competența: C1 Utilizează PGC pentru înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor

C2 Înregistrează evenimentele și tranzacțiile în contabilitate

Tema lecției: Decontările cu terții. Monografie contabilă privind datoriile față de terți

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi – varianta lecție de lucrări curente

Obiective operaționale – performative: elevii să elaboreze monografia contabilă privind datoriile față de terți

Obiective cu efecte asupra personalității:

–     cognitive:   01  – să folosească corelațiile Planului  de conturi

02 – să identifice clasa de conturi în Planul  de conturi

03 – să identifice funcțiile contabile a conturilor

04 – să efectueze analiza contabilă

05 – să înregistreze operațiile economico-financiare în ordine cronologică în conturi prin formule contabile

             – afective: curiozitatea de a transpune în practică cunoștințele teoretice, dorința de a-și perfecționa tehnica de operare în contabilitate, implicarea în rezolvarea unor teme complexe

– psihomotorii: să-și formeze priceperi și deprinderi de execuție corectă și în timp optim a lucrărilor contabile aplicative

Obiectivul fundamental: formarea de priceperi și deprinderi de aplicare a tehnicilor de înregistrare a operațiilor patrimoniale în contabilitate

STRATEGIA DIDACTICĂ

Metode si procedee: conversația, exercițiul, munca independentă, problematizarea

Material didactic: Plan de conturi, Fișa de lucru, Registru  – jurnal, Balanța de verificare

Tipuri de evaluare: Fișă de lucru, verificare orală, frontală, exercițiul

Forme de organizare a activității: – individuală;

– pe grupe ;

-cu clasa întreagă.

Loc de desfășurare: Sala de clasa

Timp: 50 min.

Resurse umane: 26 elevi;

Resurse materiale: Manualul: Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor, pentru clasa a XI-a, autor:Ana Alexandrina Matei, editura:CD Press, București 2006; Legea Contabilității 82/1991, republicată și cu modificările ulterioare;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR

Activități de pregătire desfășurate în afara orelor de curs de către profesor:

Stabilirea competențelor;

Stabilirea obiectivelor operaționale;

Stabilire strategiilor didactice, metode și tehnici de instruire, mijloace de învățământ, forme de organizare.

Activități desfășurate de elevi:

Studierea notițelor și a bibliografiei recomandate;

Aplicarea cunoștințelor dobîndite anterior în scopul înțelegerii, aprofundării și sistematizării noțiunilor pentru realizarea activității de formare de priceperi și deprinderi.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

D. DEMERSUL DIDACTIC

Liceul Tehnologic nr. 1 Salonta

Profesor: Neaga Florica Maria

Modululu 1: Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Clasa : a-XI-a

Data:_______________

Numele și prenumele elevului_______________________

FIȘA  DE  LUCRU

Monografie contabilă privind datoriile față de terți

La S.C. „Omega” S.A. au loc următoarele operații economico-financiare:

Aprovizionarea cu materii prime (metoda inventarului permanent) 10.000 RON prețul producătorului, TVA 24%.

Decontări cu furnizorii:

a)     pe baza efectelor comerciale de plătit: 5000 RON

b)     pe baza avansurilor plătite: 6000 RON

c)     pe baza sconturilor obținute ulterior: 2000 RON

3.Decontări cu clienții:

a)     vânzarea stocurilor pentru care nu s-au întocmit facturi: 6000 RON

b)     emiterea facturii: 6000 RON

c)     acceptarea efectelor comerciale de încasat: 4000 RON

d)     primirea efectelor comerciale: 4000 RON

e)     avansurile primite de la clienți: 3000 RON

f)      decontarea avansurilor primite: 3000 RON

4.Un terț execută o lucrare de reparații sau alte prestații cu plata ulterioară sau în rate: 5000 RON

a)     recepționarea lucrării

b)     pe măsura plății furnizorului de servicii integral sau în rate

5.Cumpărarea unui utilaj facturat la: 70.000 ROn

Se cere: –  să se efectueze analiza contabilă

    – să se înregistreze operațiile economico-financiare în ordine cronologică în conturi prin formule contabile.

Liceul Tehnologic nr. 1 Salonta

Profesor: Neaga Florica Maria

Modululu IV: Contabilitatea unității economice

Clasa : a-X-a

Data:_______________

Numele și prenumele elevului_______________________

FIȘĂ DE LUCRU

S.C. " PANSELUȚA "S.R.L. prezintă următoarele operații desfășurate în luna curentă:

Se cere:

a) Realizați analiza contabilă a operațiilor;

b) Întocmiți articolul contabil pentru fiecare operație;

c) Deschide-ți conturile(T-urile) pe baza înregistrărilor prezentate mai sus;

GRILĂ DE EVALUARE

Nume candidat:______________________

Nume evaluator:_____________________

Liceul Tehnologic Nr. 1 Salonta

Disciplina:M 4 Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Prof. Neaga Florica Maria

Clasa a-XI-a A

An școlar: 2013/2014

Numele și prenumele______________________

Data______________________________

FIȘĂ DE LUCRU

La sfârșitul lunii se închid conturile de cheltuieli și de venituri știind că:

Veniturile din vânzarea mărfurilor 80.000 lei;

Veniturile din executarea de lucrări 12.000 lei;

Veniturile din chirii 8.000 lei;

Cheltuieli cu mărfurile 62.000 lei;

Cheltuieli cu salariile 18.000 lei;

Cheltuieli cu energia consumată 3.000 lei;

1.Închideți conturile de venituri și cheltuieli.

2.Evidențiați dacă există profit sau pierdere.

CONCLUZII

Sistemul de învățământ din România a fost supus, în ultimul timp, unor măsuri de reformă succesive, de înnoire structurală și funcțională.Schimbările au vizat în principal cadrul legislativ aferent, oferta curriculară, reorganizarea unităților de învățământ, perfectarea programelor de formare inițială și continuă a profesorilorși generalizarea învățământului obligatoriu de zece ani.

De asemenea, măsurile de reformă au impus un proces de descentralizare continuă, legături coerente pe orizontală și verticală a tuturor entităților de învățământ.Astfel, pot preciza, că organizarea învățământului se face în funcție de nevoile sistemului de învățământ, și nu în funcție de nevoile societății.

Educația, prin acea activitate umană constituită dintr-un ansamblu de influențe și acțiuni exercitate conștient, organizat și sistematic de societate, pregătește omul pentru viață în general și pentru cea socială în special.

Sistemul de învățământ este prezentat ca o varietate de modele, diferit de la o țară la alta, și de la o etapă la alta.El se înființează ca o construcție complexă, în care liniile de forță politică, pedagogică, filozofică, valorică, chiar voluntaristă își spun cuvântul.

În urma analizei efectuate, contribuția mea personală este exemplificată prin rezultatul obținut din aplicarea tehnicilor moderne de predare–învățare în formarea competențelor tehnice specializate, în care se constată, că elevii au obținut un real progres .În același timp consider că și practicile virtuale pe care le-am aplicat la clasă în ultimii ani, prin metoda:”firma de exercițiu”, introdusă în curriculum-ul obligatoriu la profilul servicii, utilizarea platformei ROCT, precum și a programului de contabilitate SAGA-SOFT, au ajutat la formarea de priceperi și deprinderi ale elevilor, în aplicațiile realizate, astfel încât, atunci când elevii vor dori să intre pe piața muncii, vor putea aplica cu succes competențele învățate și dobândite în școală.Firma de exercițiu, care prin faptul că este o metodă didactică modernă și interactivă de succes în țara noastră, are drept scop dezvoltarea spiritului antreprenorial al elevilor prin simularea proceselor dintr-o firmă reală.Elevul, participă motivat, într-un cadru atractiv, creativ, și interactiv la propria formare, dobândind competențele esențiale ce îi vor ușura inserția pe piața muncii.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bogdan Victoria „Bazele contabilității contemporane”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2005

2. Farcaș Mariana„Contabilitate financiară” , Ediția a II-a Revizuită și adăugită – Oradea, Editura Universității din Oradea , 2011

3. Bogdan Victoria, Balaciu Diana, Scorțe Carmen, Beleneși Marioara, Farcaș Mariana “Bazele contabilității”, Editura Universității, Oradea, 2010

4. CNDIPT, Ștefănescu Mihaela coordonator, Ghidul firmei de exercițiu, Editura Didactică și pedagogică, București, 2012

5. Dumitru Matiș, Atanasiu Pop “Contabilitate financiară” Ediția a II-a, Editura Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008

6. Feleagă Liliana, Feleagă Niculaie, „ Contabilitate financiară- o abordare europeană și Internațională, Volumul II Editura Infomega, București 2005

7. Kapferer, Jean-Noel, „ Căile persuasiunii. Modul de influențare a comportamentelor prin mass media și publicitate”, Editura Comunicare.ro, București, 2002

8. Lungu Camelia Iuliana -Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2007

9. Marcu Vasile, „Curs de psihopedagogie pentru perfecționarea cadrelor didactice”, Editura Universitatea Oradea, 2000

10. Orțan Florica, „De la pedagogie la științele educației”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007

11. Paraschivescu Dumitru Marius, Radu Florin, Pătrașcu Lucian „ Contabilitate financiară aprofundată” Editura Tehnopress, Iași, 2011

12. Palicica Maria, „Prelegeri de psihopedagogie”, Ediția a 2-a, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2005

13. Popescu, Ioana Cecilia – “Comunicarea în marketing”, ediția a II-a, Editura Uranus, București, 2003.

14. Legea Contabilității nr 82/1991 actualizată, republicată și modificată

15. Legea 571/2003 coroborată cu H.G./2004, privind Codul Fiscal, actualizat, republicat și cu modificările ulterioare

16. OMFP 3055/2009 din 29.10.2009 Publicat în Monitorul Oficial partea I nr. 766 din 10.11.2009, cu modicările și completările ulterioare

17. OMFP 3512/2008, privind Documentele financiar contabile, modificat prin Monitorul Oficial nr. 882/29.12.2010, actualizat în 30.09.2013

18. Planurile-cadru, standarde de pregătire profesională și programele școlare în vigoare-www.edu.ro

19.http://www.didactic.ro/materiale-didactice/test-contabilitate-imobilizari-clasa-a-xi-a/Consultat la 08.08.2015

20.http://www.edu.ro/index.php/articles/curriculum/c556+592++582/07.08.2015/Consultat la 07.08.2015

21.https://www.google.ro/urlurl=http://portal.ctcnvk.ro/curriculum/spp-si-curriculum/spp/spp-tehnician-in-activitati-economice/ Consultat la 07.08.2015

22. www.roct.ro, site-ul Departamentului ROCT-Departamentul de Coordonare al Firmelor de Exercițiu din învățământul preuniversitar din Romania.

23.http://firmaexercitiu.tvet.ro/index.php/legaturi/6-roct/Consultat la 16.08.2015

ANEXE

Anexa nr.1 Factură

Anexa nr.2 Proces verbal de recepție a mijlocului fix

Anexa nr.3 Plan de amortizare

Anexa nr.4 Fișa mijlocului fix

Anexa nr.5 Ordin de plată

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A

LUCRĂRII METODICO – ȘTIINȚIFICE PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I

Titlul lucrării ____________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Autorul lucrării ________________________________________________________________

Lucrarea este elaborată în vederea obținerii gradului didactic I organizat de către D.P.P.P.D.din cadrul Universității din Oradea, sesiunea August _____________

Prin prezenta, subsemnatul declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost elaborată de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Data Semnătura