Studiu Aplicativ Asupra Depistarii Inteligentelor Multiple In Mediul Prescolar

CUPRINS:

Argument

Capitolul I : Howard Gardner si Teoria inteligentelor multiple

I.1. Definitia inteligentei in conceptia lui Howard Gardner

I.2. Teoria inteligentelor multiple

I.3. Descrierea tipurilor de inteligenta

Capitolul II : Dinamica inteligentelor multiple

II.1. Gradinita si dezvoltarea inteligentelor copiilor

II.2. Dezvoltarea inteligentelor copiilor intre 3 si 5 ani

II.3. Factorii favorizanti si blocanti in aplicarea teoriei inteligentelor multiple in gradinita

II.4. Abordarea Spectrum

Capitolul III : Studiu aplicativ asupra depistarii inteligentelor multiple in mediul prescolar

III.1. Scopul si obiectivul cercetarii

III.2. Ipoteza cercetării

III.3. Instrumente de cercetare

III.4. Esantionul investigat

III.5. Rezultatele obtinute si interpretarea lor

III.6. Concluziile cercetarii

Anexa

Bibliografie

ARGUMENT

,,Unii copii sunt precum niște roabe, trebuie să fie împinși.

Unii sunt precum bărcuțele: trebuie să fie vaslite.

Unii sunt precum zmeele: dacă nu le ții strâns de sfoară, vor zbura departe, sus.

Unii sunt precum pisicuțele: tare sunt mulțumite când sunt mângâiate.

Unii sunt ca niște remorci: folositoare numai când sunt trase.

Unii sunt precum baloanele: tare ușor de vătămat, de nu le mânuiești cu grijă.

Unii sunt mereu de nădejde și gata să te ajute’’.

(El. Schulman Kolumbus- Didactică preșcolară)

De ce este nevoie pentru a crește un copil inteligent? Ce trebuie să facem în calitate de părinți, educatori, în primi ani ai copilului astfel încât să îl ajutăm să devină mai inteligent, să aibă rezultate bune la școală și să aibă succes în viață?

Toți ne dorim să fim invidiați pentru modul în care ne educăm copilul, pentru orice nouă conexiune logică pe care o face, orice întrebare sau răspuns pe care îl auzim de la el, orice explicație sau idee năstrușnică pe care le auzim, aparent fără efort, de la un copil chiar de 3 sau 4 anișori. Toți ne dorim ca cel mic să fie suficient de pregătit pentru a excela la școală, să nu aibă probleme de comunicare, să aibă un anumit talent sau o înclinație pe care o descoperim și pe care să o dezvoltăm prin tot delul de metode și posibilități.

Ei bine, vestea bună este că PUTEM! În multe feluri, a crește un copil inteligent este mult mai ușor decât pare! Nu este nevoie de nici un fel de investiție într-un echipament de ultima generație sau de meditații speciale! Mai mult, nu este nevoie să ne dedicăm fiecare secundă fugind după un copil cu ,,cartea în mâna”, în încercarea de a-i insufla înțelepciunea nemuritoare sau să îl supuneți metodelor de învățare rigide și lipsite de umanitate, sentimente sau căldură părintească.

Viitorul copilului depinde în mare parte de părinți și de educatoare , de felul în care îl ajută și îl sprijină în dezvoltarea inteligenței, cum îl impulsionează să își dorească să învețe, cum îi deschid orizonturile cunoașterii din toate punctele de vedere și de a găsi acele modalități potrivite vârstei celui mic.

CAPITOLUL I. HOWARD GARDNER ȘI TEORIA INTELIGENTELOR MULTIPLE

I.1.Definirea inteligenței in concepția lui Howard Gardner

Problema definirii optime a inteligenței se profilează în această întrebare: Din ce este constituită o inteligență? În viziunea psihometrică clasică, inteligentă este definită operațional drept capacitatea de a răspunde întrebărilor din testele de inteligentă. Corelarea aparentă a rezultatelor testelor la diferite vârste și între diferite teste confirma faptul că facultatea generală a inteligenței, numită pe scurt g, nu se schimbă mult cu vârsta.Este un atribut înnăscut sau o facultate a individului.

Pe de altă parte, teoria inteligentelor multiple pluralizează conceptul tradițional. Potrivit definiției tradiționale, inteligentă este o capacitate cognitivă uniforma, sau nediferențiata cu care oamenii se nasc, care poate fi măsurată cu ajutorul testelor. Potrivit lui H. Gardner, o inteligentă este o capacitate computațională, o capacitate de a procesa un anumit tip de informație, care se găsește în biologia umană și în psihologia umană. O inteligență implica aptitudinea de a rezolva probleme sau de a crea produse care au importanță într-un context cultural particular sau într-o comunitate. Aptitudinea de rezolvare a problemelor permite persoanei să abordeze o situație în care trebuie atins un obiectiv și trebuie localizată cea mai potrivită cale spre obiectiv.

Teoria inteligentelor multiple este formulată în lumina originilor biologice ale fiecărei aptitudini de rezolvarea problemelor. Sunt luate în calcul numai acele aptitudini care sunt universale speciei umane.

Conform definițiilor, o inteligentă este o capacitate de procesare. De exemplu, un copil cu o inteligență muzicală mare îi este ușor să memoreze melodiile, să creeze ritmurile, să urmărească schimbările care au loc într-o temă de-a lungul unei compoziții. Domeniul/ disciplina reprezintă orice tip de activitate organizată în care indivizii pot fi clasificați cu ușurință în ceea ce privește experiența.

H. Gardner identifica trei sensuri diferite ale termenului de inteligenta :

1.Inteligenta ca o caracteristică a speciei. Acest aspect face diferența între inteligența umană prin ,,capacitatea de a rezolva probleme complexe, sau de a anticipa viitorul, sau de a analiza tipare ’’.

2. Inteligenta ca deosebire individuală se referă la faptul că inteligentă este de fapt o trăsătură, iar indivizii pot fi comparați în funcție de trăsătura sau trăsăturile pe care le poseda prin metoda ,,examinarea diferențelor individuale privind o trăsătură anume’’.

3.Inteligenta ca executare adecvată a unei sarcini vizează de fapt ,,maniera în care este îndeplinită o sarcina’’, ținându-se cont de scopul, opțiunile implicate dar și de particularitățile participanților care au dus la luarea deciziei. De regulă, acțiunea sau decizia luată nu poate fi caracterizată ca fiind o inteligență deoarece nu îndeplinește criteriile caracteristice. (H. Gardner, Inteligente multiple- Noi orizonturi, p43-45)

În concluzie, inteligentă este o structură biopsihologica; un domeniu sau o disciplină este o structură sociologică. Fără îndoială că există conexiuni interesante intre tipurile de inteligente cu care sunt înzestrate ființele umane, intre domeniile pe care le dezvoltăm și modul în care aceste inteligențe și domenii interacționează.

I.2. TEORIA INTELIGENTELOR MULTIPLE

Conceptul de inteligență a ridicat o serie de întrebări și controverse, astfel că, la începutul secolului XX Alfred Binet, dorind să identifice una din problemele care există pe vremea aceea în școli, mai precis, inadaptarea unor copii la programul școlar, a realizat primele teste de inteligente pentru a depista copii care vor avea sau nu succes în școală. În funcție de răspunsurile pe care le primea, A. Binet a selectat întrebările și cu ajutorul psihologului american Theodore Simion a rezultat testul de inteligenta ,,Stranford-Binet’’. Aceste teste IQ promovează perspectiva conform căreia inteligenta generală, numită ,,Inteligenta G’’ , este moștenită. Astfel se pot interpreta foarte ușor datele dacă știm cât de deștepți au fost strămoșii noștri, aflând cât de deștepți ar putea fi copii noștri.

De-a lungul timpului, au apărut versiuni mai complexe ale testului IQ, care măsurau numai scorurile lingvistice și matematice pe care le are o persoană. Alături de aceasta viziune unidimensională de evaluare a minții oamenilor, apare și conceptul de ,,viziune uniforma’, mai precis o școală uniforma cu o programă de bază care viza aceleași activități/materii pentru toți copiii, cu evaluări obișnuite, iar elevilor mă buni, cei cu IQ-uri mai mari, li se permitea să urmeze cursuri care necesită aptitudini critice de citire, calculatoare și gândire.

,,Mulți oameni cred că în interiorul cutiei craniene avem un singur calculator, un calculator bun la toate. Dacă acest calculator merge bine, suntem buni la toate, dacă acest calculator este la mâna a doua, suntem niște mediocri, dacă respectivul computer abia mai funcționează, nu prea putem să facem multe lucruri. Aceasta este perspectiva pe care eu o resping. Abordarea pe care eu o propun susține că mintea trebuie văzută ca o varietate de calculatoare, relativ independente. Un calculator lucrează foarte bine, un calculator lucrează așa și așa, altul lucrează chiar lent’’. ( Conferința Națională Aracip, 2011, p.22).

Mai apoi, H. Gardner, a introdus conceptul de ,,scoala centrată pe individ’’, având la baza descoperiri din știința cogniției (studiul minții) și neuropsihologia (studiul creierului), o instituitie care ia în serios viziunea pluralistă asupra minții, care acceptă faptul că oamenii au puteri cognitive diferite și stiluri cognitive diferite, numind această abordare ,,teoria inteligentelor multiple’’, în anul 1980.

Educația centrată pe individ face diferența între capacitățile de învățare și tendințele fiecărui elev. Educatorii trebuie să reușească să diversifice activitățile pe care și le propun pentru a optimiza și modela educația copiilor. Fiecare copil este special, diferit și merita toată atenția și susținerea atunci când își exprima inclinațiile către un anumit domeniu.

H. Gardner sugerează trei roluri ale educației centrată pe individ. Primul rol i se atribuie evaluării pentru obținerea cât mai multor informații despre fiecare copil, necesară în depistarea eventualelor dificultăți apărute în învățare. Celelalte două roluri sunt de intermediere : intermediarul dintre elev și curriculum și intermediarul comunității școlare. Activitățile opționale introduse în programul zilnic al copiilor preșcolar este mijlocul prin care se poate realiza educația centrată pe copil astfel încât să se potrivească profilului de inteligență pe care îl are acesta. Educatoarea trebuie să aibă capacitatea de a modela curriculumul impus prin planificarea activităților într-o manieră integrată, având în vedere particularitățile fiecărui copil, iar scopul principal pe care îl urmărește trebuie să fie în concordanță cu educația individualizată. Sarcina intermediarului comunității școlare este de a prezenta părinților și copiilor celelalte opțiuni vocaționale și non-vocationale care nu se regăsesc în oferta educaționala a grădiniței și care sunt menite să sprijine profilul de inteligență al copiilor. Instituțiile de învățământ nu își permit să angajeze persoane specializate din diferite domenii pentru a putea ajuta și a răspunde nevoilor copiilor. Utilizarea programelor pe computer, mai precis a soft-urilor educaționale în grădiniță reprezintă un instrument de învățare eficient prin varietatea activităților, mai ales că ele sunt realizate într-o manieră integrată.

Noutatea teoriei lui H. Gardner asupra inteligenței o reprezintă ,,puntea’’ pe care psihologul o propune intre viziunea biologică ( modulara) și viziunea antropologică asupra originii ,,inteligentelor’’, deoarece ,, în psihologia clasică nu exista o punte directă între aceste două corpuri de informatie’’. ( Gardner, 2006, p 7). ,,Dacă biologia furnizează o imagine a potențialului genetic, cât și o explicație a structurii celulelor nervoase…, antropologia evidențiază diferitele roluri care există în societate, funcții pe care indivizii le înfăptuiesc, circumstanțele în care acestea sunt realizate, scopurile pe care oamenii le stabilesc, problemele pe care le pun și încearcă să le rezolve”. (Gardner, 1993, p.301).

H. Gardner, în Frames of mind: Theory of multiple intelligences, în anul 1983 reușește să dea prima definiție a inteligenței umane: ,,O inteligentă este abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse care sunt valorizate în cadrul uneia sau mai multor culturi”(Gardner, 1993).

Teoria inteligentelor multiple ajunge la trei concluzii:

Noi toți dispunem de întreaga gamă de inteligente; aceasta ne face să fim ființe omenești, din punct de vedere cognitiv.

Nu există doi indivizi –nici măcar gemenii- care să aibă exact același profil intelectual.
, antropologia evidențiază diferitele roluri care există în societate, funcții pe care indivizii le înfăptuiesc, circumstanțele în care acestea sunt realizate, scopurile pe care oamenii le stabilesc, problemele pe care le pun și încearcă să le rezolve”. (Gardner, 1993, p.301).

H. Gardner, în Frames of mind: Theory of multiple intelligences, în anul 1983 reușește să dea prima definiție a inteligenței umane: ,,O inteligentă este abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse care sunt valorizate în cadrul uneia sau mai multor culturi”(Gardner, 1993).

Teoria inteligentelor multiple ajunge la trei concluzii:

Noi toți dispunem de întreaga gamă de inteligente; aceasta ne face să fim ființe omenești, din punct de vedere cognitiv.

Nu există doi indivizi –nici măcar gemenii- care să aibă exact același profil intelectual.

Dacă cineva are o inteligență puternică, nu înseamnă că acționează neapărat inteligent.(H. Gardner, Inteligente multiple- Noi orizonturi, p32)

I.3. DESCRIEREA TIPURILOR DE INTELIGENTE

Conform teoriei lui H.Gardner exista opt tipuri de inteligență: lingvistică, muzicală, logico-matematică,corporal- kinestezica, spațială, intrapersonala, interpersonala

Inteligenta vizuală sau spațială.

Copiii care au inteligența vizuală sau spațială dezvoltată parcă au ,,ochi de vultur’’. Au un simț ascuțit al observației și abilitatea să gândească în imagini și să perceapă cu acuratețe lumea vizuală. Inteligenta vizuală se referă în principal la a învăța și a gândi în imagini, dar reprezintă mai mult de atât. Copii își aduc aminte multe dintre lucrurile pe care le-au învățat sub formă de imagini în loc de cuvinte. De cele mai multe ori, rog copii să închidă ochii și să îmi spună ce fel de culori, forme, imagini, texturi, obiecte le-au rămas în minte din sala de grupă? Aceste două lumi – cea a imaginației și cea din exterior pe care o vad- și modul în care le combini reprezintă cheia către inteligenta vizuală.Copiilor le place să mâzgălească pe foi, pe fișe sau chiar pe marginea cărților. Există experți care susțin că mâzgălitul chiar poate ajuta oamenii să gândească mai bine pentru a pune în funcțiune anumite părți ale creierului. Unii copii întâmpina dificultăți în cadrul activităților din grădiniță, deoarece ei gândesc în imagini în loc de cuvinte și au probleme în a-și aminti fapte și idei care sunt exprimate în numere sau cuvinte. Cu ajutorul inteligenței vizuale, copii pot creea, pot desena, picta sau să manifeste alte forme de artă. Pot de asemenea să creeze adevărate opere de artă sau să găsească soluții la probleme din lumea fizică, fără măcar să depună mare efort. Marii jucători de șah, artiști, arhitecți sau maeștrii în cuvinte încrucișate sunt toți staruri în lumea spațială sau vizuală.

Copiii carea au o inteligență vizuală crescută adora:

Să se joace cu lego

Să construiască diverse forme din cuburi

Să facă adevărate ziduri sau fortărețe din ramuri sau cutii

Să creeze imagini inedite cu ajutorul vopselei și al culorilor

Să găsească o față de om într-o mulțime

Să rezolve puzzle-uri și să își decoreze camera

Unii copii au abilitatea de a înțelege spațiul, și când spun spațiul, nu mă refer la planete ci la spațiu care ne înconjoară și obiectele care se afla în el. Aceasta inteligentă reprezintă capacitatea de a gândi în 3D.Dacă 2D reprezintă un obiect plat, o fotografie, 3 D are adâncime și straturi. Un exemplu ar putea fi diferența dintre un labirint pe hârtie (2D) și să poți merge într-adevăr printr-unul. Un alt exercițiu ar putea fi următorul: imaginează-ți trei mingi de golf așezate una lângă alata, colorate în verde, albastru și roșu de la stânga la dreapta. Imaginează-ți că iei mingea roșie și o pui între celelalte două. Dacă poți face acest lucru înseamnă că muți imagini în spațiul tău mental.Mutând mingiile de golf, ai demonstrat că ai o lume trdimensionala în mintea ta și că te poți mișca prin ea exact cum te miști în lumea care te înconjoară.

Cu ajutorul inteligenței vizuale poți dezvolta și celelalte tipuri de inteligente pe care le are copilul:

Inteligenta verbală: Poveștile prind viața atunci când copii vizualizează cum erau îmbrăcate personajele, unde locuiesc, luptele dintre bine și rău sau anumite drumuri pe care le fac personajele: prin pădure, la castel etc. Copii mai pot ,,scrie” povestea cu ajutorul ilustrațiilor.

Inteligenta muzicală: Atunci când ascultă o melodie preferată, copii sunt rugați să închidă ochii pentru a observa ce imagini, culori și forme le apar în minte, după care sunt rugați să le schițeze, picteze sau modeleze.

Inteligenta logică: Atunci când ne jucam cu hărțile sau cu globurile pământești, se îmbină inteligenta logică cu cea vizuală. Descoperim locul unde trăim, unde se afla grădinița dar și alte drumuri pe care le-am parcurs sau am vrea să parcurgem. Aflăm unde se afla munții, marea dar și ce distanța avem de parcurs.Un alt mod în care se dezvolta inteligență vizuală este sabisi deseneze propriul puzzle sau să creeze labirinturi pe care să le dezlege alți copii.

Inteligenta mișcării: Cu ajutorul mâinilor, copii reușesc să rezolve puzzle-uri, să construiască, să picteze sau să deseneze tot ce se mișca într-un fel sau altul.Un alt mod interesant de a dezvolta inteligență vizuală se regăsește în construirea modelelor 3 D bazată pe cunoștințele învățate.

Inteligenta socială: Artă este un mijloc extraordinar de a intra în contact cu ceilalți copii. Ei pot crea o pictură, un colaj care îi face să exploreze diverse moduri în care ,,văd” imaginile. Ba chiar se pot picta pe fata cu ceilalți colegi fiind un mod amuzant de a deveni creativ.

Inteligenta personală: Copii pot realiza un album sau un colaj cu cele mai interesante imagini din viața lor, exprimând sentimente și emoții.

Copiii cu o acuitate vizuală crescută vor deveni programatori excelenți arhitecți talentați, artiști, designeri de automobile, animatori, ingineri, ingineri peisagiști, designeri grafici, controlori de trafic aerian, designeri de interior, fotografi etc.

Inteligenta verbală sau lingvistică

Cei care poseda acest tip dominant de inteligenta gândesc cu predilecție în cuvinte și folosesc cu ușurință limba pentru a exprima și înțelege realități complexe.Ei au o deosebită sensibilitate pentru înțelesul și ordinea cuvintelor, sonorizarea și ritmurile limbii. Copiii cu inteligența predominant lingvistică învața repede limba maternă și limbi străine, citesc cu plăcere, folosesc metafore și își aleg mai târziu carieră pe baza capacităților lingvistice.

Este adevărat că toți putem vorbi, însă puțini dintre noi pot să se joace cu cuvintele și cu expresiile asemenea unei baghete magice. Inteligenta verbală sau lingvistică este un adevărat generator de cuvinte și limbaj. Acest tip de inteligenta presupune o anumită sensibilitate pentru structura, înțeles și folosirea unui anumit gen de limbaj, atât scris cât și vorbit.

Marii autori, poeți sau oratori au intrat în istorie și au fost și sunt îndelung apreciați grație a acestei remarcabile inteligente verbale.

Cum îți poți da seama dacă cel mic va avea o astfel de aptitudine, dacă va ști mânui cuvintele și va fi inteligent din punct de vedere lingvistic?

Copilul inteligent din punct de vedere verbal va vorbi devreme și foarte mult

Va face o adevărată colecție de cuvinte și va adora să își expună vocabularul acumulat

Iubește glumele și acele propoziții imposibil de pronunțat

Dorește să audă o poveste de nenumărate ori până când ajung să țină minte pasaje sau chiar pagini întregi din acea poveste sau autor preferat

A da dovadă de inteligenta verbală se referă la a avea bune abilități de comunicare.Cum? Prin vorbire și ascultare. Acestea sunt cele două lucruri pe care aproape oricine, prinde le face în fiecare zii.Copiilor cărora le plac cuvintele și modul în care ele pot fii folosite pentru a citi, a scrie și a vorbii,poate demonstra acest tip de inteligentă.Copiilor le place să se joace cu cuvintele sau să creeze jocuri cu ele.

Dar dacă inteligenta verbală nu vorbește pe limba lui? Fiecare om da dovadă de inteligenta verbală într-un fel sau altul.Copiilor li se pare frustrant sau greu de înțeles anumite activități care țin de inteligenta verbală dacă punctul lor forțe se manifestă în alte domenii.De exemplu preșcolarilor înzestrați cu inteligența vizuală, scrisul sau cititul li se pot părea dificile, deoarece e posibil să vadă literele mai degrabă ca pe niște părți a le unor imagini decât ca pe cele ale unor cuvinte.Sau dacă inteligenta mișcării este punctul lor forte s-ar putea să devină frustrați de necesitatea de a sta jos atunci când scriu sau când citesc.Cel mai probabil e să învețe în timp ce se mișca sau în moduri care implică mai multă atingere sau munca fizică.

Abilitățile din domeniul inteligenței verbale pot ajuta copiii să-și dezvolte și alte tipuri de inteligență:

-pentru inteligenta muzicală,să compună rime la cântece pentru a-i ajuta să învețe melodiile și ritmul

-pentru inteligenta logică, să vorbească cu ei înșiși în timp ce au de rezolvat o problemă, de exemplu: „ Să vedem, mai întâi trebuie să formez grupele de obiecte, să le număr și apoi să le adun…”. Este mullt mai simplu că problemele de matematică sau experimente în domeniul științelor să fie transformate în probleme de cuvinte.

-pentru inteligenta vizuală, atunci când li se citește copiilor o problemă, ei își imaginează cum arata personajele și locurile. Tot odată ei pot să deseneze o scenă, o hartă sau chiar un personaj.

-pentru inteligenta mișcării,jocul de rol din cadrul poveștilor reprezintă un mijloc atractiv pentru preșcolari.

-pentru inteligenta socială, copii observa comportamentul celorlalți colegi, deosebeasc și înțeleg lucrurile pe care ei le fac dar și reacțiile pe care le stârnesc.

-pentru inteligenta personală, copii tind să-și înțeleagă sentimentele și să examineze reacțiile pe care le au față de oamenii și evenimentele din jurul lor.

Un copil inteligent din punct de vedere verbal poate să devină un scriitor, profesor, reporter, prezentator radio, publicist, ghid turistic, avocat, bibliotecar, specialist în relații publice, editor de manuale și cărți, scriitor de discursuri, comedian, translator sau interpret.

Inteligenta muzicală

Inteligenta muzicală combina abilitatea de a recunoaște tonalitatea vocii, înălțimea, melodia și ritmul prin intermediul sensibilității exprimată prin aspectele emoționale sau expresive ale muzicii. Superstarurile muzicii perzinta această sensibilitate la un nivel foarte înalt.

Copii care au acest tip de inteligenta foarte dezvoltată le place să cânte, să îngâne un anumit ritm de muzică, să schimbe versurile unei piese celebre sau să repete cuvinte în ritm muzical.Aceeași copii vor bate din palme, vor pocni din degete, vor da din cap ca și cum ar cânta etc.

Cu siguranță ați văzut copii care cânta sau dansează la orice petrecere sau întâlnire… a fost singurul copil care a ,,simtit’’ muzica? Copiilor cu inteligența muzicală, le place cu adevărat muzica. Ei apreciază și asculta ritmul, melodia, dar sunt capabili să distingă dacă muzica este cantata armonios sau nu într-o melodie, sau cum sună diferite instrumente dintr-o bucată muzicală.

Cultura noastră nu pune un accent deosebit pe inteligenta ce ține de muzică.Mulți oameni cred că este un talent drăguț pe care e bine să îl ai, dar nu îl considera un tip de inteligentă. În societatea modernă, nu se așteaptă ca oricine să aibă talent muzical, în același mod în care se presupune că fiecare este în stare să scrie și să citească. Copiilor de obicei le place să fredoneze melodiile sau să se folosească de muzică atunci când memorează anumite lucruri care li se par interesante, să bată din palme atunci când cele ascultate rezonează cu o melodie.. Este foarte important ca educatoarea care observă o astfel de inteligenta să sprijine și să comunice părinților cele constatate.

Dacă inteligenta muzicală nu vorbește pe limba lui? Cu siguranță ne putem întreba ce legătură are inteligență muzicală cu celelalte abilități? Acest lucru se poate întâmpla fără să ne dăm seama. Am obesrvat în mod frecvent că unii copii fredonează melodii în timp ce se joacă cu ceilalți sau atunci când au de rezolvat fise de lucru reprezentând scene din povești, atunci când desenează sau inventează povești.

Abilitățile din domeniul inteligenței muzicale pot ajuta copii să-și dezvolte și celelalte tipuri de inteligență:

Inteligenta verbală: Cu ajutorul versurilor cântecelor, copii compun povesti, își imaginează scenarii.

Inteligenta logică: Preșcolarii descoperă matematica prin muzică, învățând cântecele ce conțin numere.

Inteligenta vizuală: Prin intermediul muzicii, copii desenează, pictează sau modelează ceea ce îi inspira din melodie.

Inteligenta mișcării: copiilor le place să se miște pe muzică, , să modeleze, să construiască, să lucreze și să creeze ascultând muzică.

Inteligenta socială: Este important să folosească muzica împreună cu alți oameni: profesor, familie, colegi de grupă dar se poate exprima și cu ajutorul instrumentelor.

Inteligenta personală: Muzica pe care o asculta copii, le dau o anumită stare. Sunt melodii lente, melodii vesele, triste etc și pot desena ceea ce simt.

Dacă părinții găsesc metode să cultive aceasta inteligentă muzicală la copil, acesta ar putea urma o carieră în muzică: muzician, compozitor, dj, instructor de canto, critic muzical, logoped etc

Inteligenta kinestezica

A avea inteligență mișcării înseamnă să înveți și să gândești cu corpul. Poți demonstra acest tip de inteligenta fiind bun la fotbal, croșetând sau cosând cu ușurință, creând sculpturi din lut sau jucând cu talent o piesă de teatru etc. Toate activitățile sau acțiunile pe care le facem sunt comandate de creier. Una dintre multele modalități de a da dovadă de inteligenta mișcării este aceea de a-și exprima fizic abilitățile. Și abilitățile fizice cer inteligenta. Nu toți copii au înclinații către gimnastică, atletism, fotbal sau alte sporturi, iar dacă le au, trebuie sprijiniți pentru a dezvolta aceasta inteligentă.

A avea inteligență mișcării tine atât de gândire cât și de învățare prin intermediul atingerii și al mișcării, cât și de existența unor abilități fizice. De fapt, mâinile sunt una dintre cele mai inteligente părți ale corpului uman. Cel mai inteligent deget este degetul mare care permite prinderea obiectelor, construirea și crearea uneltelor. De asemenea, multe alte activități folosesc aceste deprinderi, unele dintre ele fiind practice: folosirea ciocanului sau fierăstrăului în jocul de rol al copiilor, sau activități artistice cum ar fi modelarea lutului, plastilinei, confecționarea bijuteriilor pentru păpușă și chiar cantacul la vioară.

Prin intermediul inteligenței kinestezice, copilul are o foarte mare abilitate de a-și folosi propriul corp cum are talent sau să își exprime ideile sau sentimentele prin mișcarea corpului. Acest gen de inteligenta include deasemenea și abilitatea de a mânui diverse obiecte sau să creeze lucruri.

Copii care au un control excepțional asupra propriului corp, se mișca și ating într-un fel anume, imposibil de trecut cu vederea. Acești copii cunosc lumea prin intermediul corpului lor și a mușchilor care îi ajută să se miște. Corpul uman este o creație minunată care are multe întrebuințări. Nu numai că îl pot folosi la diverse lucruri, cum ar fi practicarea unui sport, dar și într-un mod creativ pentru a exprima ceea ce simțim.

Dar câteodată este frustrant pentru copii cu inteligența mișcării să învețe în mod tradițional: stând în bancă și ascultând profesorul cum vorbește. Unii dintre ei pot fi chiar etichetați ca hiperactivi sau diagnosticați cu tulburarea hiperkinetica cu deficit de atenție (ADHD). Acestor copii le place să se miște mult, pot învăța construind lucruri sau pentru a învăța despre un anumit obiect, prefera să îl atingă. Dar nu întotdeauna copii care au multă energie ar putea fi ,,hiper” sau dacă le place să se miște de colo-colo atunci când învața sau când povestesc. Acești copii ar trebui să fie sprijiniți și să li se permită să arata ceea ce au învățat în moduri diferite: construirea unor modele, jocul de rol sau inventarea unor lucruri etc. Părinții și educatorii ar trebui să găsească și alte căi de a-și consuma energia preșcolarii hiperactivi: implicarea în anumite sporturi, cursuri de dans, actorie etc.

Acești copii iubesc să:

Construiască diverse modele

Să coasă

Să croșeteze

Să folosească limbajul semnelor

Să danseze

Să practice orice sport

De asemenea intre inteligenta mișcării și celelalte inteligente sunt într-o strânsă legătură:

Inteligenta verbală: Copii pot citi povesti despre sporturile pe care le practică, pot pune în scena o poveste, ba chiar pot sctrie o poveste sau o poezie în timp ce ies la plimbare.

Inteligenta muzicală: De cele mai multe ori, preșcolarilor li se pare distractiv să facă sport pe muzică.

Inteligenta logică: Simțul dezvoltat al numerelor și al logicii îi ajută să găsească cele mai bune unghiuri din care să arunce cu mingea de baschet, de tenis sau fotbal.

Inteligenta vizuală: Copiilor le place să folosească degetele atunci când pictează (dactilopictura), mai ales că este un mod distractiv de a îmbina culorile, ei pot desena, modela sau scuplta. Toate aceste activități îi ajută să își dezvolte inteligență mișcării.

Inteligenta socială: Jocul în echipă, practicarea unui sport implica modalitatea de a întâlni alți copii și de a socializa. Pentru că aceste activități să fie mai interesante, ei reușesc să compună propriile reguli.

Inteligenta personală: Copii practica sporturi precum atletismul sau înotul prin intermediul cărora se poate bucura de momente speciale în care va face ceva doar pentru el.

Astfel, copii inteligenți din punct de vedere kinestezic ar putea urma cu succes cariere, cum ar fi: dansator, atlet, coregraf, mecanic auto, mecanic de avioane, depanator de radio tv sau de calculatoare, electrician, tâmplar, profesor de sport, actor, instructor de teatru, terapeut prin dans, profesor de yoga, magician, tehnician, kineto-terapeut etc

Inteligenta matematică/logică

Acest tip de inteligentă este aceea pe care oamenii o asociază deseori cu ,,a fi destept’’Atunci când copii au inteligența logică, ei înțeleg cu ușurință numerele și conceptele matematice, prelevanta ei determina analiza cauzelor și efectelor, înțelegerea relațiilor dintre acțiuni, obiecte și idei. Este inteligentă care guvernează gândirea inductivă și deductivă, a lucra cu numerele, forme abstracte și capacitate de a raționa. Toți marii savanți ai lumii au avut un simț foarte bine dezvoltat al logicii și matematicii.

Una dintre cele mai frecvente modalități de a-și folosi inteligenta logică este prin intermediul matematicii. Copii au observat că numere exista peste tot: numărul autobuzului cu care vin la grădiniță, numerele ceasului, număratul banilor, ba chiar și număratul obiectelor de pe fișa de lucru. Lucrurile elementare precum ,,este mai mare decât” sau ,,mai mic decât” ajungând până la calcule de adunare și scădere, fac parte din inteligența logică.

Matematica se referă la rezolvarea de probleme, la fel ca și știință. Știința se referă la observarea lumii dar și la anumite aspecte ale mediului înconjurător. Copiilor le place să observe și să studieze fenomenele naturii, sistemul solar, animalele și insectele.

Inteligenta logică poate influența și celelalte tipuri de inteligente:

Inteligenta verbală: Copii pot citi probleme matematice sau le pot compune pe baza imaginilor

Inteligenta muzicală: Copii pot rezolva probleme ascultând muzică sau pot învăța cântecele ce conțin date matematice.

Inteligenta vizuală: Fișele de lucru matematice prezintă imagini ce compun problemele.

Inteligenta mișcării: Copii folosesc zarurile, cărțile de joc, boabele de fasole sau bănuții de jucărie și forme de puzzle pentru a-i ajuta să rezolve probleme.

Inteligenta socială: Prin intermediul jocului, preșcolarii socializează cu ceilalți copii și le cer ajutorul atunci când întâmpina dificultăți în rezolvarea problemelor.

Inteligenta personală: Copii se străduiesc să rezolve singuri sarcinile unor probleme mai complicate și să realizeze corespondenta lor cu lumea înconjurătoare.

Copiii inteligenți din punct de vedere al logicii iubesc puzzle-urile, iar numerele prind viață în viziunea lor, asemenea personajelor dintr-o carte. Acești copii pot să estimeze calcule matematice doar mental, să măsoare sau să calculeze cu foarte mare ușurință.

Inteligenta intrapersonala

Determina o gândire și înțelegere de sine a fi conștient de punctele tale tari și slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea și controlul eficient al gândurilor și emoțiilor, abilitatea de a se monitoriza în relațiile cu alții.Este vorba de cunoașterea de sine și de luarea deciziilor pe baza acesteia.

Copii cu o inteligență intrapersonala dezvoltată, sunt foarte interesați de contemplarea propriilor sentimente, motivații și țeluri. Sunt introspecti și cauta mereu înțelegerea celor din jur, mai ales a părinților, și sunt deasemenea intuitivi și introvertiți, învățând cel mai bine în mod independent.

Inteligenta intrapersonala înseamnă să te cunoști pe tine însuți.Atunci când copii sunt întrebați cine sunt, vor răspunde cu numele lor, spre deosebire de un copil cu inteligența intrapersonala care va dezvolta răspunsul și va da detalii cu privire la domiciliu, familie și chiar despre pasiunile lui.

Un copil cu o astfel de inteligenta va știi foarte bine care îi sunt punctele forte și care sunt slabe. De exemplu: ,,Prietenul lui Andrei l-a rugat să interpreteze cu el un cântec la serbarea de sfârșit de an, știind că Andrei este talentat și are o voce bună. Dar el i-a spus că nu îl poate ajuta pentru că este nervos atunci când cântă în fața unei mulțimi și pe deasupra, ar vrea să meargă să joace fotbal să își îmbunătățească performanțele în loc să participe la repetiții. Andrei știe ce își dorește și totodată își încurajează prietenul spunându-i că are și el o voce bună și așa ar putea să se remarce”. Într-o astfel de situație, Andrei își recunoaște punctele forte (jocul de fotbal și vocea lui), punctele slabe (frică de a cânta în public), dar și țelurile (dorința lui de a-și îmbunătăți jocul de fotbal).

Copii cu acest tip de inteligență mai crescută sunt:

Introvertiți (preocupați mai mult de lumea interioară, sunt liniștiți, tăcuți, pașnici și mai puțin interesați de relațiile interumane, preferând activități pe care le pot îndeplini singuri sau cu cel mult, un prieten bun).

Filozofici

Perfecționiști

Intuitivi

Independenți

Gânditori

Interesați să învețe despre propria persoană.

Copii cu o inteligență intrapersonala mai accentuată vor deveni buni jurnaliști, psihologi, scriitori, teologi etc.

Inteligenta interpersonală

Înseamnă a gândi despre alte persoane și a le înțelege, a avea empatie, a recunoaște diferențele dintre oameni și a aprecia modul lor de gândire fiind sensibili la motivele, intențiile și stările lor. Ea implica o interacțiune eficiența cu una sau mai multe persoane din mediul în care activează. De regulă, copii cu o astfel de inteligență îi înțeleg pe colegii lor mai timizi sau mai puțin plăcuți de la școală, găsind diverse modalități de a-i ajuta. Unii copii sunt pricepuți la cititul oamnenilor. Pot sta într-o mulțime sau în mijlocul clasei și îți pot spune care copii se plac între ei și care nu. Un bun ,,cititor de oameni” poate fi capabil să se alăture cu rapiditate unor găști sau grupuri de prieteni sau să identifice care copii sunt răutăcioși și invidioși. Iar el sau ea poate face toate aceste lucruri doar uitându-se la clipiri, priviri, expresii ale feței și posturi (felul în care stau, se așază sau își poziționează corpurile).

O mare parte a acestei inteligente se referă la abilitatea de a citi oamenii pentru că astfel poți socializa cu ei. Este foarte important să înțelegi de ce anume au nevoie ceilalți ca să obții ceea ce ai tu nevoie de la ei. De exemplu, copii ,,populari” de la grădiniță nu sunt nici cei mai deștepți, nici cei mai frumoși, dar au reușit să atragă atenția și să stârnească admirația prin personalitatea lor, șarmul, încrederea în ei sau chiar prin compasiune. Una dintre cele mai bune metode în care îți poți folosi abilitățile inteligenței interpersonale este să își facă prieteni, să aibă activități în comun, să se joace, să facă sport, ba chiar și să meargă la cinema în timpul liber. Copii își pot dezvolta inteligență interpersonală și acordându-le ajutor celorlalți. Ei se simt foarte bine, se simt responsabili și astfel crește încrederea în sine. Această calitate se numește empatie. Atunci când dau dovadă de empatie, devin sensibili la problemele, sentimentele și experiențele celor din jur. De exemplu, în sala de grupă o fetiță a inițiat un proiect de strângere de hăinuțe și jucării pentru un centru de plasament unde locuiau copii abandonați și unde ea mergea frecvent cu mama ei. Astfel, am făcut să se afle în mai multe grădinițe și tot mai mulți copii au contribuit la acest proiect.

De asemenea, copii empatici își pot folosi cunoștințele din domeniul inteligenței verbale pentru a-i învăța pe ceilalți să citească sau abilitățile inteligenței muzicale pentru a ajuta la strângerea unor fonduri pentru cumpărarea unei viori colegului lor sau abilitățile inteligenței sociale atunci când mediază un conflict demonstrând astfel o calitate foarte importantă numită soluționarea conflictelor.

În grădiniță sunt frecvente cazurile în care doi copii doresc aceeași jucărie, același creion de colorat sau aceeași carte. Această situație s-ar putea transforma într-o mare cearta dacă unul dintre ei nu ar ști să negocieze. Aceasta este o altă calitate a inteligenței sociale. Atunci când ambii sfârșesc prin a fi fericiți și a evita un conflict, avem de-a face cu o situație ,,castig-castig” și aceasta este o alegere înțeleaptă.

Acest gen de inteligență are de-a face cu capacitatea de a înțelege intențiile, motivațiile și dorințele altor oameni, permițându-le să lucreze mai eficient cu alte persoane.

Copii cu acest tip de inteligenta dezvoltată pot deveni buni educatori, consilieri, oameni de succes în vânzări, religie etc

În concluzie, acest tip de inteligenta transforma orice persoană într-una care se simte mereu bine în compania altor persoane și îi place orice tip de interacțiune socială. Sunt buni la a-i citi și a-i înțelege pe ceilalți, au mai mulți prieteni și le place să lucreze în colectivitate, învățând mai mult prin intermediul interacțiunii și al dialogului.

Copii care au acest tip de inteligență mai crescută sunt:

Extrovertiți (au o anumită preferința pentru lumea din afara sinelui, iubesc interacțiunea socială, sunt entuziaști, vorbareți și sunt plini de viață. Iubesc întâlnirile, grupurile de oameni, petrecerile și orice fel de interacțiune socială care le da energie și entuziasm, au mulți prieteni și sunt ușor de abordat).

Buni profesori

Buni consilieri

Sociabili

Sensibili față de alte persoane

Cooperanți în relațiile cu ceilalți

Deschiși la orice tip de discuție.

Cum putem dezvolta și celelalte tipuri de inteligentă?

Inteligenta verbală: Copiilor le face plăcere să povestească și să împărtășească ideile cu ceilalți. După cum știm, ei inventează tot felul de lucruri, povestioare și chiar poezii și prin intermediul jocului de rol, pot face scurte dramatizări.

Inteligenta muzicală: Împreună cu alți colegi, copii experimentează bucuria de a cânta.

Inteligenta logică: Îmbinând utilul cu plăcutul, un grup de copii rezolva probleme încuietoare, puzzle-uri, ghicitori sau chiar creează ei labirinturi pentru că joacă lor să fie mai interesantă.

Inteligenta vizuală se dezvoltă prin intermediul artei; copii realizează colaje, desene în curtea grădiniței sau modelează lutul pentru realizarea unor personaje de poveste. Copii mai puțin îndemânatici sunt ajutați de ceilalți.

Inteligenta mișcării: Copiilor le place să joace rolul de profesor de gimnastică. Ei formează un grup și liderul, profesorul, le spune copiilor ce mișcări să execute.

Inteligenta personală: Împărtășirea intereselor unui copil cu alți copii, este calitatea cea mai importantă a acestei inteligente. Fie că a învățat o melodie nouă, a ascultat o poveste nouă, i s-a întâmplat ceva inedit, este o modalitate excelentă de a se apropia și de a-și găsi noi prieteni.

Cei care prezintă asemenea calități pot ssa devină foarte buni lideri,diplomați, manageri, politicieni, recepționeri, reprezentanți de vânzări, consilieri, pedagogi, antrenori etc

Inteligenta naturalista

A avea inteligenta naturalista inseamna sa fii curios despre mediul inconjurator in care traiesti si sa-l intelegi, sa observi ce se afla in jurul tau si sa iti faca placere sa identifici si sa clasifici lucruri precum plantele sau animalele. Copiii cu astfel de inteligenta sunt atrasi de studierea fenomenelor meteorologice, de roci, studierea astrelor, ba chiar sunt capabili sa faca diferenta intre mai multi copaci, plante, animale, pasari, insecte, nori sau munti.

Inteligenta naturalista reprezenta pana in timpurile moderne, cel mai inteligent tip de inteligenta deoarece oamenii trebuiau sa vaneze, sa adune plante pentru mancare, leacuri sau sa recolteze grane pentru a supravietui. Astazi oamenii folosesc abilitatileinteligentei naturaliste atunci cand identifica diferite tipuri de plante sau animale.

Copiii sunt foarte curiosi si le place sa exploreze mediul inconjurator, astfel ei pot ajunge sa recunoasca din ce copac provine frunza, se pot uita la o urma de animal pe pamant si pot spune ce animal a lasat-o.

Inteligenta naturalista se refera la a fi atent la lumea naturala in toate formele ei si la a invata sa o intelegi. Metoda preferata de copii pentru a studia natura este sa iasa afara si sa examineze creaturile salbatice care traiesc in regiunea respectiva, cum ar fi: veverite, soparle, porumbei, cai, vaci, porci mistrti sau caprioare. De asemenea pot studia florile, copacii, formele de relief sau milioanele de lucruri ale naturii.

Intrebarea pe care si-o pun oamenii este: Cum poate avea copilul meu inteligenta naturalista daca traiesc in mediul urban? Vestea buna este ca aceasta inteligenta este adaptabila. Chiar daca locuiesc in oras si nu intr-o ferma, poate observa imprejurimile unice din zona in care traieste. De exemplu, ar putea sti toate intrarile si iesirile din cartier, care sunt cele mai bune scurtaturi, unde duc liniile de autobuz sau care sunt magazinele care vand cele mai interesante benzi desenate.

Pentru a explora abilitatile inteligentei naturaliste, exista mai multe variante:

Poate lucra sau planta legume, flori sau copaci in gradina din fata blocului.

Poate merge in piata sa cumpere legume,fructe sau flori

Poate vizita parcurile locale din orasul sau, poate merge la muzeele de stiinte ale naturii, acvariu sau gradina zoologica.

Isi poate achiziona ustensile necesare pentru a construi propria ferma de viermi sau de furnici.

Poate creste animale care nu necesita multa ingrijire precum pestii sau crabii sau poate procura un acvariu creand un adevarat ecosistem subactic cu pesti, plante si melci.

Poate colectiona roci sau scoici etc

O noua subcategorie a inteligentei naturaliste este inteligenta ecologica. In gradinita, educatoarea promoveaza aceasta inteligenta pentru a invata copiii sa aiba grija de mediul inconjurator. Dintre modalitatile folosite, se regasesc:

Reciclarea

Refolosirea lucrurilor

Diferite actiuni la nivel local si global

De asemenea, unii copii iubesc animalele. Aceasta este tot o forma a inteligentei naturaliste. Ei isi arata grija fata de aceste vietuitoare informandu-se despre mediul de viata, reproducere, ingrijire si hrana.

Abilitatile inteligentei naturaliste pot ajuta copiii sa isi dezvolte si celelalte tipuri de inteligente:

Inteligenta verbala: Copiii pot ,,citi” povesti care au drept personaje animalele, carti de stiinta.

Inteligenta muzicala: Sunetele pot oferi o lume intreaga de inspiratie pentru cantece si melodii. Exista sunete naturale precum bataia vantului, cantecele pasarilor sau chiar ale masinilor care accelereaza. Adeseori, copiii compun cantece despre mediul inconjurator si animalele preferate

Inteligenta logica: Copiii cauta forme geometrice in natura sau chiar numere. De exemplu, ar putea masura circumferinta copacului sau inaltimea acestuia, ar putea estima cati ardei ar folosi mama in prepararea unei pizza.

Inteligenta vizuala: Se poate dezvolta folosind materiale din natura: flori, frunze, seminte etc. Copiii pot vopsi penele, pot face stampile din fructe,legume sau pot desena imagini bazate pe elementele pe care le oserva in natura

Inteligenta miscarii: Copiii adora sa se joace in parc, sa se plimbe cu bicicleta sau cu rolele alaturi de prieteni sau familie. Poate fi un mod distractiv sa viziteze locuri sau zone naturale noi.

Inteligenta interpersonala: Copiii discuta cu colegii despre noile descoperiri facute in padure, in parc sau in alte locuri vizitate.

Inteligenta personala: De multe ori, copiilor le place sa se joace singuri. Atunci cand sunt la tara, la bunici, ei pot descoperi lucruri interesante pe care le observa in natura. Astfel, pot experimenta folosindu-si simturile: vazul, auzul si mirosul.

CAPITOLUL II. DEZVOLTAREA INTELIGENTELOR COPIILOR

II.1. Grădinița si devoltarea inteligentelor copiilor

,,Nu întrebați, cât de deștepți sunteți, ci cum sunteți inteligenți” H. Gardner.

Prin această afirmație, Gradner susține faptul că inteligenta nu este o trăsătură înnăscută care domina celelalte abilități pe care le au copii, ea fiind focalizată pe diferite zone ale creierului care sunt conectate între ele, se susțin una pe alta, dar care pot funcționa și independent dacă este nevoie.

Conform cercetărilor științifice, creierul uman este încă ,,neterminat” la naștere și există o mică fereastră în viața unui copil când părinții îl pot ajuta pe acesta să își dezvolte inteligență astfel încât rezultatele să fie optime. Creierul uman se dezvolta uluitor de mult încă de la naștere până în jurul vârstei de 5 ani și mai apoi va suferi schimbări mult mai mici tot restul vieții.

Un factor important în stimularea dezvoltării inteligentelor copiilor îl reprezintă mediul din care provin.În cazul în care preșcolarii provin dintr-un mediu favorabil, iar sprijinul educativ care i se oferă, este unul de calitate, atunci posibilele influențe negative ale eredității sunt foarte puțin simțite în personalitatea acestuia. După cum bine știm că există cazuri în care copii care nu sunt foarte bine dotați din punct de vedere intelectual, sunt sprijiniți și ajutați de către familie și cadrele didactice, reușind să aibă rezultate foarte bune. La fel, exista copii dotați din punct de vedere intelectual care provenind dintr-un mediu nefavorabil, nu pot face facta cerințelor educaționale.

Dar ce înseamnă să fii un copil inteligent? De ce ai nevoie pentru a crește un copil inteligent? Cum putem ajuta copilul în primii ani de viață să devină mai inteligent, să aibă succes în viață?

,,Limba este lăcașul de adăpost al Ființei” spunea Heidegger. Să-i construim, cu grijă și responsabilitate, lăcașul de adăpost cel mai îngrijit cu putiinta ființei de mâine și astfel, să ajutăm copilul să se construiască pe sine. Grija pentru educarea copiilor trebuie să constituie o preocupare permanentă a părinților, dar mai ales a educatoarelor.

Copilul mic are nevoie în permanență de prezența unui adult în preajma să. El are nevoie ca acesta să îl îndrume, să îl ajute să comunice dar și să îl corecteze atunci când greșește. Atunci când comunicăm cu un copil trebuie să îi acordăm toată atenția, să-l facem să aibă încredere în noi și să îl tratăm ca pe un egal.

Grădinița este instituția de învățământ unde se manifestă și sunt încurajate experiențele de debut ale copilului, locul în care înregistrează primele contacte cu mediul social, iar cadrelor didactice le revine sarcina de a-l ajuta să își dezvolte inteligență, de a-l impulsiona să dorească să învețe, de a-i deschide orizonturile cunoașterii din toate punctele de vedere prin modalități potrivite vârstei celui mic.

Posibilitățile înnăscute ale copilului trebuiesc descoperite, stimulate și descoperite pentru a se putea transforma în aptitudini și apoi în talente. În caz contrar, ele rămân latente, iar în cele din urmă se pierd.( Psihopedagogia învățământului preșcolar, Programa 2008, Laura Colceriu, pag.27)

În programul zilei se găsesc destule momente în timpul activităților, al jocurilor și activităților libere alese sau cele din programul de după-amiază, în care copii își pot dezvolta inteligență, aflând lucruri noi sau consolidând cunoștințele dobândite.

În sistemul preșcolar,în programa activităților instructiv-educative au apărut două mari schimbări, în acord cu prevederile programului educațional care doresc îmbunătățirea calității educației la vârstele timpurii, pentru a răspunde exigentelor copilului preșcolar de astăzi. Aceste schimbări vizează crearea unui mediu educațional adecvat, în vederea stimulării continue a învățării spontane a copilului și pentru introducerea acestuia în ambianța culturală a spațiului căruia îi aparține. Cadrele didactice au libertatea de a alege tipurile de conținut pe care să le ofere copiilor într-o manieră integrată, oferindu-le astfel șansa de a se manifesta liber și creativ într-un mediu stimulativ și diversificat în vederea dezvoltării personalității lor.

În cadrul activităților integrate, abordarea temelor de studiu se face prin eliminarea granițelor dintre categorii și tipurile de activități, se contopesc într-un scenariu unitar, în care tema se lasa investigata cu mijloacele diferitelor științe, evident, conținuturile au un subiect comun, care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora și atingerii obiectivelor comportamentale avute în vedere.

În cadrul activităților integrate, educatoarea prezintă copiilor diverse centre de interes, oferindu-le posibilitatea alegerii domeniilor și materialelor cu care vor lucra. Diversitatea acestora încurajează copii să se manifeste, să observe, să gândească, să își exprime ideile liber, să interpreteze date sau chiar să facă predicții. Copiilor le revine responsabilitatea de a participa cu interes la jocurile de rol inițiate de ei sau de colegii lor.

Pentru a evalua cunoștințele preșcolarilor, educatoarea trebuie să aibă în vedere particularitățile fiecărui preșcolar, deoarece aceștia nu pot fi evaluați în același mod, ci creând ,,profiluri de inteligentă. În funcție de profilul de inteligentă, educatoarea vă va ști ce tehnica și care sunt materialele de care are nevoie pentru a lua decizia corectă asupra modului de evaluare a preșcolarului

Teoria inteligentelor multiple a lui Gardner a atras atenția pedagogilor datorită faptului că, așa cum menționează însuși autorul ei, noi ,,nu suntem toți la fel, nu avem toți același fel de minte, la majoritatea oamenilor educația este mai degrabă eficienta, dacă se ține seama de aceste diferențe în activitatea și capacitatea mintală, decât dacă sunt ignorate”.Astfel, această teorie nu schimbă ceea ce avem de predat, ne ajută să schimbăm modul în care lucram cu preșcolarii, ne ajută să înțelegem faptul că aceștia pot fi inteligenți în diferite feluri și ne instrumentează în a-i ajuta să evolueze în mod diferit.

De ce ar trebui să folosim această teorie în proiectarea activităților instructiv- educative în grădiniță?

Afirmația lui H. Gardner este răspunsul la întrebare ,,Este de cea mai mare importanță să cunoaștem și să dezvoltăm toată diversitatea de inteligente umane și toate combinațiile de inteligente. Dacă recunoaștem acest lucru, credem că vom avea cel puțin o șansă de a ne ocupa, în mod adecvat, de problemele pe care le întâmpinăm în viață”.(Gardner, 2006).

Teoria inteligentelor multiple presupune „valorificarea maximă a potențialului fiecărui elev prin expunerea sa la situații variate care să-i dea ocazia de a se manifesta intens motivat în domeniul în care capacitățile sale sunt cele mai evidente” (Ministerul Educației și Cercetării, Colegiul Național Pentru Pregătirea Profesorilor, în cursul „Instruirea diferențială. Aplicații ale teoriei inteligentelor multiple. Ghid pentru formatori și cadre didactice”, Seria Calitate în formare, București, 2001), educatoarele, învățătorii și profesorii pot să creeze modele alternative de învățare activă, individualizata, personalizata, reală, centrate pe diferite tipuri de inteligente

Studiile personale de activitate ale copiilor devin specifice datorită combinației unice de inteligente și ca același copil poate fi activ, gânditor, creator pe anumite conținuturi formative și nervos, iritabil, impulsiv, inactiv, neinteresat, pasiv, neatent pe alte conținuturi și cerințe pentru care ar fi o eroare să fie catalogat drept neinteligent. Iată câteva persoane devenite celebrități în diferite domenii în care și-au valorificat inteligențele dominate sau modul unic și specific de combinare a propriilor inteligente: Shakespare (1564-1616), Mozart (1756-1791), Darwein (1809-1882), Freud (1856-1939), Churchill (1874-1965), Einstein (1879-1955) Picasso (1881-1973) au reușit în viață în domeniile neintrezarite în anii de școală (având chiar probleme).

A proiecta și realiză activități/ lecții având în vedere inteligențele dominante ale preșcolarilor sunt subiecte de mare interes științific de specialitate, psihopedagogic și metodic precum toți partenerii educaționali, pentru școala românească de azi și de viitor.

În viziunea lui Howard Garder, a cărui teorie a inteligentelor multiple este „ mai umană și mai realistă” decât alte modalități de abordare a inteligenței, scoala succesului, a reușitei, își propune:

„ dobândirea unei inteligențe profunde în cadrul câtorva discipline-nucleu:

„ încurajarea elevilor în folosirea cunoașterii asimilate pentru rezolvarea de probleme cu care se pot confrunta în comunitatea mai largă”

„ încurajarea combinației unice de inteligente a fiecărui elev”.(Corect. St Ligia Sarivan „Inteligente multiple”-o teorie pentru practica școlară”,în rev. „ Învățământul primar”, nr. 3. 1996, p. 65)

O asemenea scoala implica mult elevul în propria-i formare, fără să presupună non-angajarea educatoriei/ învățătorului/ profesorilor/ părinților.

Gardner sfătuiește toți educatorii și părinții să se auto-educe pe ei înșiși în primul rând , fiind conștienți de faptul că pe lângă stilurile de învățare consacrate și anume verbale sau logico-matematice folosite de astfel și în școală, mai există și alte moduri de a fi inteligent.

Trebuie să fim conștienți că fiecare dintre noi dobândim informații noi, deprinderi și abilități, având deja la bază o combinație unică compusă din toate aceste tipuri de inteligentă.

Gardner este de părere că nu exista modalitate perfectă de învățare, decât aceea care este cea mai potrivită pentru fiecare copil în parte, și care trebuie descoperită atât de părinți, cât și de educatori. Această teorie nu înseamnă însă faptul că pentru învățarea unui lucru trebuie folosite mereu toate cele șapte canale, ci mai degrabă explorarea a cât mai multor posibilități de a învăța un lucru pentru a putea găsi pe cel mai bun pentru copilul tău.

Teoria inteligenței multiple extinde granițele convenționale ale învățării și deci a dezvoltării inteligenței, dând o nouă perspectivă prin care talentul unui copil poate să fie descoperit prin observarea atentă a pasiunilor. Modului de viață, a comportamentului, acțiunilor copilului oferindu-i ca părinte posibilitatea de a-și dezvolta prin diverse căi, fie cursuri, jocuri, explicații, discursuri, et., acel talent și a nu-l inhiba prin impunerea unui anume mod de gândire sau a unui stereotip.

Ca educatori, observarea inteligenței copiilor este cea mai bună modalitate de a afla care dintre cele șapte tipuri de inteligenta predomina în personalitatea, stilul de viață, plăcerile activitatea dar mai ales în stilul de învățare al acestora.

„ Urmărește ceea ce îi place copilului să facă cel mai mult”, explica Howard Garner. „ Ca orice ființă, facem lucruri cu care simțim că avem succes”.

De exemplu, dacă celui mic îi place mult să construiască un zid sau o casă din cuburi însă nu prea iubește poveștile și cărțile, această plăcere indica o atracție către logica-matematica și abilitate de orientare în spațiu, vizibilă din stilul lui de învățare. Dacă îi place să îngrijească animale sau îi place grădinăritul, ar putea o orientare naturistă, care la unii poate să fie foarte pronunțată. În timp ce la alții nu, după cum afirma și vestitul profesor Howard Gardner.

Când putem observa ce înclinații și ce îi place copilului ? Cel mai bun moment pentru cadrele didactice să observe acest lucru la copil este atunci când acesta se joacă. Un alt cercetător susține că în timp ce se joacă cel mic nu trebuie întrerupt timp de câteva minute bune, fără a-i da vreo indicație sau să îl întrerupți.

Apoi tragem concluziile:

Acorda atenție lucrurilor pe care le aude?

Adora să privească și să observe?

Îi place să creeze?

Cât de activ este?

Se joacă singur?

Îi place compania altor copii?

Cum percepe copilul lumea în general?

Imaginati-vă ca două fetițe se joacă cu păpuși la fel, însă în mod diferit. În jocul lor, unei păpuși îi plăcea să călătorească prin lume și era mereu în mașină, colindând lumea iar cealaltă era mereu bolnavă, fetița având grijă dea ea.

Părinții și educatorii sunt cei mai potriviți pentru a-și forma o părere în legătură cu ceea ce îi place copilului să facă, prin observarea comportamentului, a atitudinii, a sentimentelor celui mic în cadrul jocului cu alți copii. Este foarte important ca părintele să-i acorde ajutor sentimental copilului său mai multe oportunități de învățare și în alte domenii, mai ales la indicațiile educatorului.

Dacă după aceste îndelungi observații, am constatat că un anume stil de învățare și o anumită deprindere predomina la copii, ei trebuie să fie ajutați să se extindă: dacă îi place să construiască, îi putem da și câteva indicatoare sau semne pentru clădirea lui,și astfel îl ajutăm să adauge noi și noi componente de învățare celor deja existente, și astfel să îi cultivăm acel gen de inteligentă.

Cum poți descoperii un talent?

Talentele sau deprinderile copilului său de obocei în stare latentă, nedescoperita însă până când un educator sau un părinte le indentifică prin observarea îndemânărilor, deprinderilor, stilului în care copilul se joacă, sau a personalității, toate scoase la suprafață prin joc. Este mai puțin important câte talente au fost descoperite la copil, sau ce fel de talent a fost scos la iveală,deoarece fiecare copil este unic în propriul lui fel și fiecare este diferit și iese cu ceva în evidență.

Prin educație și învățare nu ar trebui să se insiste asupra ștergerii acelor trăsături înnăscute pentru a fi „imprimate” altele noi. Prin educație ar trebui să se aibă în vedere doar corectarea sau îndreptarea acelor trăsături exagerate sau deplasate spre o extremă sau alta. Prin educație și învățare fie se stimulează fie se inhiba caracteristicile psihice, cu menirea de a echilibra sau a pregăti copilul să intre în rândul societății în care să se poată manifesta în siguranță.

Prin simpla observare a comportamentului copilului, se poate descifra interiorul său, gândurile, pasiunile, calitățile și talentele. Pentru a intervenii asupra interiorului unui copil se acționează asupra exteriorului . La oameni cele două nu comunica folosind același limbaj cu cei din jur comunicăm folosind limbajul, mimică, gesturile, etc., care trebuie decodificate pentru a fi înțelese de natura noastră interioară, transformându-le în limbajul psihicului, compus din idei, imagini care au ceva din cultura căreia îi aparținem.

Educatorii și părinții trebuie să aibă mare grijă la modalitatea pe care o alege pentru a acționa supra psihicului copilului. De exemplu, atunci când îi învața pe cei mici să aibă grijă de animalele mici care pot să fie călcate în picioare, cum ar fi o furnică, se preintempina și se previne sentimentul de cruzime față de necuvântătoare. Mesajul a avut încurcătura simbolică necesară care va transmite mesajul dorit către interiorul copilului.

În plus, se stimulează pozitiv instinctul de ocrotire care dă naștere, prin repetiție, unor sentimente de dragoste și respect pentruu ceea ce este viu

Iată ce spune Dr. Gardner „ Îmi doresc pentru copiii mei ca aceștia să înțeleagă lumea nu numai pentru faptul că este fascinantă și mintea omului este curioasă. Vreau ca ei să înțeleagă lumea astfel încât să o poată face mai bună. Cunoașterea nu este același lucru cu moralitatea, dar, dacă vrem să evităm greșelile anterioare și să avansăm pe direcții productive, trebuie să fim în stare să înțelegem. O parte importantă a acestei înțelegeri consta în a știi cine suntem și ce putem face…În ultimă instanță, trebuie să sintetizăm pentru noi înșine ceea ce înțelegem. Într-o lume imperfectă pe care o putem influența în bine sau în rău, conștientizarea faptului că orice încercare contează este aceea care ne definește ca ființe umane”.

II. 2. Dezvoltarea inteligentelor copiilor intre 3 -5 ani

Inteligenta copiilor continua să se dezvolte pe tot parcursul copilăriei până când devin adulți, în jurul vârstei de 18 ani. În timp ce organismul uman asimilează și se transforma în ton cu mediul înconjurător și de influența pe care acesta le are asupra lui, creierul și inteligenta își însușesc date și culeg informații noi pentru a se adapta lumii. Este un adevărat lanț al dezvoltării intelectului uman din punct de vedere bio-psihologic, care se poate descrie pe diferite etape.

Perioada preșcolară și copilăria timpurie sunt pline de tot felul de schimbări.De la 3 la 5 ani, abilitățile motorii, lingvistice, cognitive și sociale se vor schimba surprinzător de mult. Este așadar foarte important să ne dăm seama la ce să ne așteptăm pe măsură ce copii cresc, pentru a avea siguranța că cei mici se dezvolta normal și mai ales dacă ceva nu este în regulă.

Pe măsură ce copilul crește și intră în copilăria timpurie, lumea lui începe să se deschidă. Va deveni tot mai independent în afara familiei și va dori să exploreze și să întrebe tot felul de lucruri despre ceea ce vede, vine în contact, sau constata.

Între 3 și 5 ani exista multe praguri în dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului. Fiecare copil este unic în felul lui și fiecare încercare în dezvoltarea lui nu poate fi comparată cu cea a unui alt copil.Copii pot să atingă aceste praguri de dezvoltare mai devreme sau mai târziu.

Copilul de 3 ani se întreabă mereu și își petrece mult timp observând, privind și imitând ceea ce vede. Zilele lui sunt pline de explorare asiduă a lumii și a tot ceea ce intra în lumea lui. Vârsta de 3 ani înseamnă luarea controlului asupra propriei persoane și începerea integrării copilului în societate. Începe să conștientizeze ce anume le place și ce nu le place oamenilor. Un copil de 3 ani dorește să mulțumească, să bine-dispună și să fie mereu lăudat, atrăgând atenția celor din jurul lui.

Jocul cu cuburile din care construiesc ceva implica multă ridicare și transportare a pieselor necesare, care este la fel de importanta precum produsul finit. La 3 ani, limbajul copilului este înțeles în proporție de 75% , și vorbește folosind propoziții formate din 3, 5 cuvinte: ,,Mama bea suc”; ,,Am o păpușă mică”. Unele cuvinte mai greu de pronuntatil fac să pronunțe greoi sau incorect însă îi face plăcere să repete cuvinte și sunete.

Poveștile scurte și poeziile îi fac o deosebită plăcere și îi plac mai ales poveștile pe care deja le cunoaște, fără nici un fel de schimbare a cuvintelor din acea poveste. Îi place de asemenea să i se repete poveștile și rimele simple și ușor de ținut minte. Dacă privește imaginile din cărți, poate să inventeze o poveste simplă. Uneori cânta o melodie ușoară, pe care o fredonează mereu cu părinții. Începe să priceapă sensul de ,, acum”, ,, în curând”, ,, mai târziu” și să folosească întrebări precum: ,,cine”, ,, ce”, ,,unde”, ,,de ce” etc.

Îi place să se joace cu plastilina, modelând-o sau aluat (îl cântărește, îl răsucește, îl strânge etc) și poate deja să deseneze un cerc sau un pătrat. Poate să aranjeze un puzzle din 6 piese și deja recunoaște sunetele pe care le aude în fiecare zi. Poate să potrivească un obiect cu imaginea acelui obiect și numește culorile, identificându-le, potrivindu-le și distingându-le. Poate să numere 2, 3 obiecte și să rezolve probleme simple, concrete , reale și imediate, mai ales dacă el vrea acest lucru. Începe să fie interesat de asemănări și diferențe dintre obiecte.Este interesat de caracteristicile animalelor care le scot în evidență și se recunoaște și el însuși, cunoscând diferența între el și alți copii mai mici decât el, dar nu între el și alți copii mai mari care știu să își spună vârsta.

La vârsta de 4 ani, copilul începe să își simtă și să își testeze propriile puteri. Are nevoie de obiecte pe care să se poate cățăra ( scări, topogane, garduri, etc), table pentru a scrie și piese cu care să poată construi pentru a-și elibera energia și pentru a învăța. Îi plac piesele de teatru, plimbările în aer liber, cărțile și poveștile, discuțiile, explicațiile etc.

Această vârstă nu este una ușoară pentru copii. Sunt mult mai plini de forța decât la 3 ani, limbajul se dezvolat mult mai repede, își dau seama de ce înseamnă timpul și se pot identifica cu un anume grup social. Se descurcă și pe cont propriu, ceea ce îi face pe părinți să creadă că se descurca în orice situații. Când au impresia că și ei pot să facă acest lucru și nu accepta ajutor, ei de fapt experimentează și își testează limitele dar și pe ceilalți. La această vârstă, încă nu au învățat tot ce trebuie să știe despre lumea în care trăiesc sau despre adulți și alți copii. De aceea, ei încă au nevoie ca sentimente lui să fie acceptate și să primească ajutor iin depășirea propriilor limite, ca la vârsta de 3 ani.

Curiozitatea îi împinge să descopere și să exploreze și fiecărui copil trebuie să i se dea ocazia atât acasă, cât și la grădiniță, să exploreze, să descopere, să creeze, să experimenteze pe cont propriu, astfel încât să își poată găsi locul lui unic în lume.

Copii de 5 ani și-au pierdut aspectul de copil mic, părinții se pot baza pe ei, și îi asculta fiind prietenoși chiar. Se simt mult mai bine în grupuri mici de copii, sunt relativ independenți și se pot descurca pe cont propriu, însă au nevoie să simtă că se pot sprijini pe adulți, care le oferă securitate în situații neașteptate și nefamiliare pentru ei.

Copii între 5 și 6 ani gândesc deja mai concret și de aceea experiențele de care au nevoie, trebuie să fie și ele concrete în mediul în care învață. Au nevoi speciale de a descoperi și a experimenta, astfel încât tot ce afla și descoperă să aibă o legătură cu ceea ce ei deja știu și cu lumea din jurul lor. De asemenea, celui mic îi place să se exprime prin expresii creative, prin limbaj mai elevat, o dată cu introducerea sunetelor, a literelor și a cuvintelor. Le face o deosebită plăcere să învețe jocuri noi care le dau șansa să spună povești, să își amintasca poveștile citite de părinți sau de educatoarea de la grădiniță și să povestească din experiențele lor.

În jurul vârstei de 5 ani și jumătate, copilul devine puțin mai neliniștit, fiind într-o stare de tensiune emoțională deoarece apar multe dificultăți din incapacitatea lor de a-și modifica și modela comportamentul. Educatorii pot să le fie de mare ajutor la această vârstă având mare grijă la tranziția și momentul când se trece de la o activitate la alta. Jocurile și activitățile de la grădiniță trebuie echibrate cu odihnă și activitate moderată acasă.

II.3. Factorii favorizanți si blocanti pentru aplicarea teoriei inteligentelor multiple in grădiniță

Teoria inteligențelor multiple se încadrează la educația centrată pe elev. Diversitatea activităților, a contextelor, a materialelor propuse prin Tim permite o diferențiere a copiilor, a capacităților lor de învățare și a tendințelor lor.

Se poate modela educația optimă pentru fiecare copil- cel puțin se poate încerca acest lucru – în cadrul activităților alese din programul zilnic de la grădiniță.

Educatoarea poate obține cât mai multe informații posibile despre fiecare copil prin metoda observației. Aceste informații sunt utile îndeosebi în cazul în care un copil întâmpină o dificultate în a învăța.

Programul flexibil și alegerea temelor oferă poibilitatea introducerii mai multor forme de prezentare a unui subiect.

Introducerea opționalului (unul pentru nivel de grupă mică-mijlocie și 1-2 pentru grupa mare- pregătitoare) poate ajuta educația individualizată.

Învățământul prșcolar permite stabilirea unor obiective educaționale concrete, cum ar fi: gândire interdisciplinară, găsirea de calități ale fiecărui individ.

În grădinițe se poate aplica metoda proiectelor care permite copiilor să întâlnească materialul ce trebuie stăpânit într-o varietate de forme și contexte, facilitând astfel înțelegerea. „Și cel mai bun mod e a realiza acestea este să se recurgă la toate inteligențele care sunt relevante pentru acest subiect, în cât de multe moduri legitime posibile.” (Howard Gardner, Inteligente multiple- Noi orizonturi, Editura Sigma, pag 71).

Proiectul oferă contexte în care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale, pe lângă cele de bază furnizate de curriculum. Un proiect are o structură temporală care o ajută pe educatoare să-și organizeze progresiv activitatea cu copiii, în funcție de dezvoltarea lor, de interesul acestora și de gradul de cunoaștere a subiectului luat în discuție. Proiectul poate fi încorporat în curriculum-ul pentru vârste timpurii de la noi.

Aplicarea TIM la agrădinițe poate fi favorizată în alternativele educaționale. În Planul Jena, de exemplu, la grădiniță fiecare își alege activitatea (ținând cont de respectarea unui program săptămânal) și este încurajat să se exprime (sub diferite forme). Dacă s-ar lucra într-o grădiniță de tip educație deschisă sau educație progresivă, am putea vedea câțiva copii care lucrează la proiecte individuale de matematică, alții care „citesc” cărți alese de ei, alții care construiesc … Elevii lucrează în ritm propriu, iar chestiunea promovării sociale survine doar în cazuri excepționale.

Sunt de părere că o evaluare doar a capacităților linvistice și logico-matematice poate stigmatiza elevii care dovedesc cunoștințe insuficiente, iar această etichetare îi va însoți pe parcursul școlar și poate fi generatoare, pe lângă insuccesul școlar și de eșec social.

„În numeroase moduri, inteligențele multiple par a fi un dar special al copilăriei. Când observăm copii, îi vedem cu ușurință cum își utilizează diferitele inteligențe.” (Ibidem, pag 94)

Atunci când copilul este evaluat după standardele Stanford-Binet este evaluată pregătirea lui pentru școală, mai precis pentru școala tradițională, pe când aplicarea TIM permite copiilor să aibă rezultate bune, să le placă școala (sunt diferite evaluări, iar aceste evaluări se referă la pregătirea practică, pentru viață).

„Orice individ își poate dezvolta o inteligență dacă este bine motivat, dacă trăiește într-o cultură care prețuiește acea inteligență și dacă există resurse umane și artefacte (de exemplu texte, programe pe calculator, grupuri de studiu) pe care le poate folosi.” (Ibidem, pag 98). Prin metoda proiectelor se poate oferi fiecărui copil posibilitatea de a trăi succesul și de a fi motivat.

Printre factorii favorizanți poate fi menționat și acela că grădinița poate respecta interesele spontane ale copilului și modurile sale firești de învățare. Poate respecta entuziasmul pentru activitățile fizice, pentru proiecte creative, pentru arte și joc și ar trebui să-i dea ocazia copilului de a învăța prin aceste activități.

Factori blocanti

– Sarcina noastră este de a ajuta copilul să-și dezvolte propriile capacități, indiferent dacă ele se potrivesc sau nu cu obiectivele noastre (politica educațională).Dar așteptările academice sunt tot mai ridicate față de copiii mici, chiar înainte de intrarea lor în școala primară. Însă copiii mici par să aibă o nevoie mai puternică de a-și dezvolta laturile „neacademice” ale personalității, cum ar fi: capacitățile artistice, legăturile cu natura și fantezia. Presiunile educaționale premature îi pot lipsi de șansa de a-și dezvolta aceste trăsături.

– Stilul „fabrică” al școlilor noastre tradiționale (și implicit al grădinițelor tradiționale): se așteaptă de la copii ca ei să atingă în fiecare an același standard, de parcă s-ar afla pe bandă rulantă.

– Expectanțele nerealiste ale părinților. Din experiența personală știu că pentru mulți părinți a avea un copil (preșcolar) inteligent înseamnă că acesta știe să scrie, să citească, să calculeze (operații simple în concentrul 0-10); celelalte aspecte ale exprimării sale, ale dezvoltării sale nu prezintă interes. „Îngrijorarea exagerată a adulților cu privire la viitorul copiilor afectează bunăstarea emoțională a acestora din urmă.”( W. Crain – Dreptul la copilărie). Presiunea părinților îi privează pe copii de experiențele de care au nevoie. Concentrându-se prea puternic asupra a ceea ce vor avea ei nevoie în viitor, le răpesc copiilor șansa de a-și dezvolta capacitățile în stadiul actual. La vârsta preșcolară copiii sunt mânați de o motivație firească să-și dezvolte corpul, simțurile și, după cum subliniază H. Gardner „latura artistică a personalității”. Copiilor mici le place foarte mult să cânte, să deseneze, să compună poezii și să interpreteze roluri.

– Factor blocant poate fi reprezentat de factorii de decizie din școli. Școlile din prezent, de multe ori, nu acordă nici o importanță succesiunii etapelor de dezvoltare, „transformării din perioada cinci-șapte ani”. Stăpânite de obsesia de a-i pregăti pe copii pentru un loc de muncă înalt tehnologizat și competitiv, școlile pun accent pe instruirea academică și pe abilitățile de rezolvare rațională a problemelor (educație trudnică, dominată de teste), încă din clasa pregătitoare de la grădiniță și chiar mai devreme.

– Un factor blocant poate fi reprezentat de efectivele mari de copii dintr-o grupă, care nu facilitează lucrul diferențiat, dezvoltarea liberă a fiecăruia, observarea îndeaproape a fiecărui copil, stabilirea(măsurarea) profilului inteligențelor și stilurile de lucru ale copiilor.

II.4. Abordarea Spectrum

Abordarea Spectrum pentru evaluare mi s-a părut foarte interesantă pentru că oferă posibilitatea unei inervenții educaționale pentru un copil (cincisprezece zone de capacități cognitive și optsprezece caracteritici stilistice). Copiii sunt diferiți și detectarea acestor diferențe între persoane este importantă.

Amenajarea spațiului educațional în zone (colțuri): a naturalistului, a narațiunii, de construcții și altele, ne duce cu gândul la unele zone-colțuri din sala de grupă tradițională : colțul de științe, de constucții, biblioteca, arte, colțul păpușii. Noutatea vine din faptul că în cadrul programului Spectrum sunt descrise inteligențele la care apelează fiecare zonă:

– colțul naturalist apelează la capacități senzoriale, ca și la inteligențele naturaliste și logice,

– zona narațiunii apelează la facultățile imaginative, dramatice și lingvistice,

– colțul pentru construcții apelează la inteligențe spațiale, corporal-chinestezice și personale.

Faptul că în clasa Spectrum este de dorit pentru copii ca ei să observe adulți competenți sau colegi mai mari la lucru sau la joacă în aceste zone m-a dus cu gândul la Planul Jena unde grupa de copii este eterogenă din punct de vedere al vârstei și cei mici învață cu ajutorul celor mai mari (cadru ucenic-maestru).

Desigur că un astfel de mediu educațional, în care copiii explorează, dă posibilitatea profesorului de a observa cu ușurință, de-a lungul unui an „interesele și talentele unui copil și nu este nevoie de evaluări speciale.” (Ibidem, pag 107).

Mi se pare important că pe parcursul proiectului Spectrum, indiferent ce domeniu a fost evaluat, copiii au primit ceva concret de manipulat (corespunzător stadiului de dezvoltare- dezvoltare stadială – Jean Piaget).

Rezumând, aș enumera următoarele avantaje ale proiectului Spectrum ca argumente în favoarea aplicării acestuia la grădinițele noastre:

• accentuarea faptului că fiecare copil este unic,

• oferirea unei descrieri fidele a copilului (pentru părinți și copii)

• oferă sugestii pentru tipuri de experiențe adecvate configurației particulare de capacități și slăbiciuni ale copilului,

• evidențierea faptului că punctele țări ale unui copil într-o zonă pot facilita performanțele în alta,

• Spectrum antrenează copiii în jocuri care au sens și sunt contextualizate,

• Acest program integrează mai eficient evaluarea în programul educațional obișnuit,

• Măsurătorile sunt „echitabile din punctul de vedere al inteligenței” prin utilizarea instrumentelor care privesc direct inteligența în funcțiune,

• Spectrum „sugerează faptul că punctul forte al unui copil poate să asigure acces la zone care pun probleme, în care copilul promite mai puțin,

• „De vreme ce nimeni nu cunoaște relația precisă dintre talentele timpurii și realizările de mai târziu, identificarea din timp a capacităților poate deveni o profeție care se împlinește prin ea însăși.”

• „Sistemul de evaluare Spectrum are posibilitatea de a releva zone nebănuite de capacitate și a crește respectul de sine, mai ales la acei copii care nu excelează la curriculumul standard al școlii.” (Ibidem, pag 123)

Iar ca dezavantaje sau piedici în aplicarea acestui program aș enumera:

• Existența pericolului unei canalizări sau accelerări premature a unui copil,

• Evaluarea continuă pe o durată foarte mare de timp (în prezent se realizează observarea copilului pe parcursul întregului an de grădiniță),

• Evaluarea minuțioasă, cred că de multe ori educatoarele pot fi depășite de cerințele acestui mod de evaluare, trebuie o instruire în vederea aplicării acestui program pentru educarea inteligențelor în copiăria timpurie,

• „Cu siguranță, mediul familial determină în parte utilitatea cât și inutilitatea informației conținută în profilul Spectrum.”

• „Mișcarea creativă și capacitățile mecanice, de exemplu, nu pot fi recunoscute într-o grădiniță care nu oferă aceste zone în curriculum”- este necesară o individualizare a curriculumului.

Citind despre extinderile abordării proiectului Spectrum am fost impresionată despre cazul unui băiat care prezenta un risc ridicat de eșec școlar în școala obișnuită, dar care în proiectul Spectrum a excelat la anumite obiective. Acest băiat și-a îmbunătățit ulterior performanțele școlare „posibil datorită faptului că a văzut că există zone în care poate excela și că posedă abilități care au fost apreciate de persoanele mai în vârstă” Un alt caz interesant a fost al unui elev excelent, dar care a evoluat slab într-un număr de zone Spectrum, iar apoi acesta a fost încurajat să-și asume riscuri, să încerce noi modalități de lucru.

Și mai surprinzătoare mi s-a părut și adaptabilitatea acestui program – scop de diagnostic, clasificare sau învățare. „Spectrum a fost folosit la elevi medii, elevi dotați, elevi handicapați și elevi cu risc de eșec școlar, în programe proiectate pentru cercetare, în scopuri compensatorii și pentru dezvoltare.” (Ibidem, pag 126)

Sunt sigură că acest proiect, care „exemplifică modul în care teoria inteligențelor multiple a fost capabilă să catalizeze crearea de intervenții educaționale eficiente” cu copiii mici, ar fi de un real folos educatoarelor, părinților și îndeosebi copiilor.

CAPITOLUL III : STUDIU APLICATIV ASUPRA INTELIGENTELOR MULTIPLE

III. 1. Scopul si obiectivul cercetarii

Scopul studiului este evidentierea necesitatii de elaborare si aplicare a unor metode de dezvoltare a inteligentelor multiple, gestionarea si directionarea adecvata a acestora, rezultatele putand genera noi alternative in educatie.

Obiectiv: Evidentierea importantei aplicarii teoriei inteligentelor multiple cu scopul depistarii modalitatilor strategice pe care educatoarea le poate folosi pentru a le identifica; precizarea avantajelor si dezavantajelor metodelor folosite si determinarea factorilor care stimuleaza dezvoltarea tipurilor diferite de inteligenta.

III.2. Ipoteza cercetarii: Depistarea tipurilor de inteligente multiple va duce la imbunatatirea actului didactic al educatorului, care va influenta rezultatele la invatare exprimate prin performanta scolara.

III.3. Instrumente de cercetare

Studiul s-a bazat pe tehnica chestionarului conceput astfel cu scopul avea un tablou cat mai divers al manifestarilor inteligentelor multiple la copii preșcolari, observarea sistematică în cadrul activităților desfășurate în grădiniță și a comportamentului preșcolarilor, precum și studiul documentelor școlare (portofoliul copiilor, proiectul). Consemnarea rezultatelor s-a făcut pe bază de procente, pondere acumulată indiferent de preferințe.

III.4. Eșantionul investigat

Chestionarul a fost aplicat pe un număr de 50 de preșcolari de vârste cuprinse între 3 -6 ani, din care au fost 37 băieți și 13 fete.

III.5. Rezultatele obținute și interpretarea lor

Chestionarul pentru identificarea tipurilor de inteligente la copii preșcolari conține 80 de enunțuri, mai precis, fiecare dintre cele 8 inteligente având câte 10 enunțuri. Pentru interpretarea rezultatelor chestionarului este necesară o vizualizare grafică.

În urma prelucrării datelor colectate din acest chestionar, reiese că numărul băieților care au fost intervievați de către părinții lor este preponderent mai mare decât al fetelor. Din cei 50 de preșcolari, 74% sunt băieți iar 26 % sunt fete. Categoria de vârsta predominanta este de 3-4 ani (74%- 37 preșcolari), urmata fiind de cei de 4-5 ani ( 16%- 8 preșcolari) iar cei mai puțini preșcolari respondenți au vârstă cuprinsă între 5-6 ani ( 10%- 5 preșcolari). Din analiza acestei statistici, reiese clar ca preșcolarii cu vârste cuprinse între 3-4 ani au răspuns cu mai mult interes la enunțurile din chestionar.

Pentru că analiza datelor și interpretarea lor să fie cât mai corectă, am grupat cele 10 enunțuri specifice fiecărui tip de inteligență.

Enunturi pentru depistarea inteligentei verbala- lingvistice

În urma centralizării răspunsurilor specifice inteligenței lingvistice, oferite de preșcolari, reiese că 34 de respondenți adică 68% nu le place să asculte povești, să citească și să scrie, în schimb, 16 dintre ei, adică 32% sunt atrași de lumea vrăjită a poveștilor. Din păcate, în sistemul tradițional, unele cadre didactice ,,obligă” toți copiii să asculte povești, fapt care duce la reticenta copiilor față de această lume minunată a poveștilor. De remarcat este faptul că 72% dintre respondenți rostesc cuvintele în gând înainte de a le rosti și tot atâția sunt atenți la cei care vorbesc pentru a le corecta greșelile. 84% dintre preșcolarii intervievați sunt atrași de jucurile de cuvinte precum scrabble și doar 58 % inventează jocuri de cuvinte. La vârsta preșcolara, copii sunt foarte deschiși să învețe cât mai multe lucruri noi, iar capacitatea lor de memorare, învățare și amintire face să își însușească rapid o limbă străină. Astfel cum, 98% au o memorie bună și 88% dintre copii învața cu ușurință o limbă străină. Copii cu inteligența verbală au darul cuvintelor, astfel că 76% conving colegii în diferite situații, fie că vor să fie leaderi în joc, fie că vor un anumit creion colorat. Majoritatea copiilor se simt bine când sunt apreciați, mai precis 80%, fapt care le da încredere în ei și îi stimulează pentru activitățile următoare.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței logico-matematice

Copii cu inteligența logico-matematică sunt atrași de numere și conceptele matematice, de știință dar și de calculatoare. Astfel că 74% dintre ei au răspuns că le plac jocurile de gândire cum ar fi șahul, le place să măsoare, să ordoneze și să grupeze lucrurile după anumite cerințe, să compare dimensiuni dar și să învețe despre știință, iar 68% dintre copii, le place să facă experimente. O condiție obligatorie a copiilor cu acest tip de inteligentă este învățarea sistematică și organizată.Statistică ne arată că 44% dintre preșcolari nu înțeleg destul de repede exercițiile și problemele și întâmpina dificultăți în rezolvarea lor. Cadrul didactic trebuie să explice pe înțelesul copiilor cerințele și odată ce au înțeles, 70% dintre ei pot rezolva calculele în minte și în scris și 76% dintre preșcolari găsesc soluții originale pentru rezolvarea problemelor. 84% dintre respondenți sunt atrași de computere, astfel, inteligenta logică se dezvoltă și cu ajutorul ei, copiii își dau seama cum funcționează jocurile și care sunt strategiile ce îl vor ajuta să câștige.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței vizual- spațiale

Copii cu inteligența vizuala-spatiala dezvoltată sunt copii care învață și gândesc în imagini, fapt ce confirmă procentul de 98% al copiilor cărora le plac cărțile cu multe ilustrații. Tot 98% au capacitatea de a ști unde se găsesc anumite lucruri în camera lor sau pot chiar să își reamenajeze camera de mai multe ori în minte fără să fie nevoiți să multe vreun obiect de mobilier, dar numai 78% se pot orienta ușor în locurile cunoascute. Aceasta inteligentă este inteligentă artistului, astfel că 88% dintre copii desenează și colorează cu plăcere ceea ce văd, 88% sunt atrași de vizionarea filmelor și a diafilmelor, iar 74% dintre aceștia le place să fotografieze. La celelalte întrebări, copii au răspuns că: 56% se joacă cu puzzle, figuri geometrice și alte jocuri vizuale, iar 40% văd imagini atunci când închid ochii. În schimb, 86% dintre copii au răspuns că visează mult noaptea. Acest fapt duce la imbunatatile memoriei și consolidarea amintirilor.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței muzicale

Majoritatea respondenților au confirmat faptul că au o inteligență muzicală dezvoltată, după cum ne arată procentele: 86% au o voce plăcută și le place să cânte, 80% își dau seama atunci când în actul muzical intervin erori, 76% reproduc cu ușurință o melodie, cânta la un instrument muzical și se simt bine atunci când ascultă muzica. 90% dintre copii au dezvoltată și inteligenta interpersonală pentru că le place să cânte într-un cor de copii. Un procent scăzut reprezintă inteligenta kinestezica deoarece doar 34% dintre copii bat ritmul atunci când au un cântec.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței corporal – kinestezica

Copii cu inteligența corporal-kinestezica sunt într-o continuă mișcare chiar și atunci când participă la alte activități. 96% dintre ei le place să alerge, 92% gesticulează atunci când vorbesc cu ceilalți (inteligența interpersonală), 94% repara cu ușurință diferite obiecte,80% fac sport din plăcere, 76% sunt atrași de exercițiile fizice periculoase și le place să imite persoanele din jur. Copii cu acest tip de inteligență(72%) sunt pasionați de jocurile montagne russe, fie că sunt pe calculator, fie în aer liber. 64% dintre preșcolari simt nevoia să atingă lucrurile pentru a afla mai multe despre ele, ajutându-se și de celelalte simțuri și doar 38% fac diferite activități cu mâinile, cum ar fi croșetatul, cusutul, modelatul sau chiar sculptatul.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței interpersonale

Copii cu inteligența interpresonala se bazează pe legăturile care se stabilesc între persoane, astfel că 90% dintre ei au cel puțin 3 prieteni apropiați. De regulă copii sunt cei care reușesc foarte repede să se împrietenească cu alți copii, astfel că 84% dintre aceștia se joacă în echipă, 80% vor să fie leaderi și tot atâția cer ajutorul atunci când întâmpina dificultăți în rezolvarea problemelor, iar 82% sunt buni mediatori ai conflictelor, reușind să împace colegii care se ceartă. În schimb, doar 7% se simt bine atunci când dau sfaturi și ajuta alți colegi. Sunt deschiși către nou și doresc să învețe cât mai multe lucruri de la cei din jur (90%), dar și să îi învețe pe ceilalți ceea ce știu ei să facă (76%). Jumătate din copii intervievați au dezvoltată și inteligenta personală deoarece ei se simt bine și atunci când sunt în mijlocul colegilor dar și când sunt singuri.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței intrapersonale

Copii cu inteligența personală dezvoltată sunt puternici, știu exact ceea ce vor și nu contenesc până nu reușesc ceea ce și-au propus. După cum arată și rezultatele statistice, acești copii se comportă că adevărați ,,oameni mari” deoarece 96% dintre ei reușesc să rezolve diferite situații fără ajutorul altcuiva, 90% au un caiet cu ,,secrete” în care notează întâmplările care i se par importante, cu toate că 48% dintre ei nu reușesc să țină un secret pentru mult timp, iar 80% reușesc să-și sutina punctul de vedere atunci când sunt provocați sau acuzați. Acești copii se cunosc foarte bine pe ei înșiși și au capacitatea de a stabili încă de la vârste fragede, obiectivele pe care le au de atins.

Enunțuri pentru depistarea inteligenței naturaliste

Majoritatea copiilor cu inteligența naturalistă sunt atrași de tot ce înseamnă mediul înconjurător: plante, animale, insecte, forme de relief, lacuri, oceane, astronomie etc.

Ei sunt curioși și cu ajutorul acestui tip de inteligenta reușesc să afle cât mai multe lucruri despre tot ce ne înconjoară astfel putând să-și dezvolte și celelalte inteligente.

96% dintre preșcolari au grijă de animale și se joacă cu ele, fac experimente cu plante, 92 % ajuta mama în bucătărie, iar 80% dintre ei prefera să se plimbe în natură.

III. 5. CONCLUZIILE CERCETĂRII

Scopul acestei cercetări este evidențierea necesității de elaborare și aplicare a unor metode de identificare și dezvoltare a inteligentelor multiple cât și gestionarea și direcționarea adecvată a acestora, rezultatele putând genera noi alternative în educație.

Obiectivul cercetării a fost să evidențiez importanta aplicării teoriei inteligentelor multiple cu scopul depistării modalităților strategive pe care educatorul le poate identifica pentru a le folosi, dar și avantajele și dezavantajele metodelor folosite și determinarea factorilor ce influențează dezvoltarea tipurilor diferite de inteligentă.

După părerea mea, ipoteza cercetării privind depistarea tipurilor de inteligente multiple va duce la îmbunătățirea actului didactic al educatorului, care va influența rezultatele la învățătura exprimate prin performanta școlară, este validă.

În lucrarea de față am putut observa că inteligențele multiple pot fi identificate și dezvoltate cu ajutorul diferitelor metode, în funcție de particularitățile de vârsta ale copiilor preșcolari. Aceste inteligențe se afla în strânsă legătură una cu cealaltă, însă pot să funcționeze și independent una de cealaltă.

Teoria inteligentelor multiple se încadrează la educația centrată pe copil. Diversitatea activităților, a contextelor, a materialelor propuse, permite o diferențiere a copiilor, a capacităților lor de învățare și a tendințelor lor.

Pentru proiectarea activităților bazate pe teoria inteligentelor multiple, educatoarea trebuie să țină cont de următoarele întrebări:

– ·  Cum pot folosi cuvintele astfel încât să îi atrag pe copii? (inteligența lingvistică)

· Cum pot introduce numere, calcule, logică, clasificări? (inteligența logico- matematică)

·  Cum pot folosi culoarea și materialele vizuale? (inteligența spațială)

· Cum pot aduce în lecție sunetul, muzica, ritmul? (inteligența muzicală)

·  Cum pot mișca trupul și mâinile copiilor? (inteligența kinestezică)

·  Cum pot aduce natura la lecții? (inteligența naturistă)

· Cum pot motiva copiii să coopereze în învățare? (inteligența interpersonală)

· Cum pot evoca sentimente și amintiri personale? (inteligența intrapersonală).

Evaluarea tipurilor de inteligență se face pe baza observației sistematice în cadrul activităților instructiv-educative desfășurate în grădiniță și a comportamentului copiilor, portofoliile copiilor dar și chestionare.

De asemenea, educatoarea trebuie să aibă și să mențină o strânsă legătură și cu ceilalți factori educativi pentru că prin eforturile cumulate, să se obțină performanta școlară. Familia joacă un rol important în dezvoltarea inteligentelor copiilor deoarece ea trebuie să sprijine și să îndrume copilul atunci când este talentat. Dar, la fel se poate întâmpla în cazul în care un anumit tip de inteligentă este ignorant sau nerelevat cu riscul de a conduce către eșecul școlar.

Inteligențele multiple sunt dezvoltate prin folosirea strategiilor didactice interactive, al căror rezultat este vizibil în crearea unui profil de inteligenta individual.

În aplicarea teoriei inteligentelor multiple la nivelul activităților instructiv educative, educatoarea va acționa în vederea obținerii manifestărilor psihocomportamentale de durată, cu efecte formative în dezvoltarea personalității copilului preșcolar, astfel importanta inteligenței constituie o provocare pentru cadrele didactice.

De fapt, teoria inteligentelor multiple plasează preșcolarul în centrul actului educațional unde conținuturile și obiectivele sunt direcționate către el și îi oferă posibilitatea de a-și conștientiza punctele forte ale personalității, de a-și dezvolta dorința de autocunoaștere, de autodepășire și de a se perfecționa permanent, fapt care va infuenta rezultatele la învățătură.

Anexă

Anexă