Strategii Didactice Utilizate In Cadrul Activitatilor Matematice la Prescolari

Pedagogie

Strategii Didactice Utilizate In Cadrul Activitatilor Matematice la Prescolari

Byadmin ianuarie 1, 2024

Strategii didactice utilizate ȋn cadrul activităților matematice la preṣcolari

CUPRINS

CAPITOLUL I. 1. JOCUL DIDACTIC MATEMATIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

I. 1. Introducere

I. 2. Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL II. FORME ȘI CLASIFICĂRI ALE JOCURILOR DIDACTICE

II.1. Structura jocului didactic

II.2. Metodologia, organizarea și desfășurarea jocului didactic

II.3. Jocurile didactice matematice – mijloc de dezvoltare a proceselor psihice

II.4. Activități pe bază de joc didactic matematic

II.4.1. Jocurile didactice matematice de formare de mulțimi

II.4.2. Jocurile didactice de numerație

II.4.3. Jocurile logico matematice

CAPITOLUL III. ANEXE

CAPITOLUL IV. BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL II. FORME ȘI CLASIFICĂRI ALE STRATEGIILOR DIDACTICE

Jocurile didactice pot îmbrăca forma unor jocuri de mișcare: parcurgerea de către copii a unor trasee identice într-o întrecere, sau a unor jocuri sportive combinate cu jocul de creație: jocuri concurs în care copiii îndeplinesc rolul unor personaje.

Jocurile didactice care urmăresc explicit dezvoltarea psihică pot fi foarte variate. După criteriul ariei psihofizice exersate acestea se pot împărți în:

Jocul psihomotor ce vizează dezvoltarea mobilității generale și fine:

jocuri de construcție/dezasamblare;

jocuri de manipulare/coordonare;

jocuri de stimulare senzorială: de discriminare cromatică, muzicale;

jocuri de mișcare creative (dansul);

jocuri de cățărare, escaladare

Jocul de stimulare intelectuală:

jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultării, de cuvinte;

jocuri de cunoaștere a mediului: de explorare, investigație, rezolvare de probleme;

jocuri logico-matematice: cu numere și numărare, de comparare, analiză, descriere, clasificare, de perspicacitate;

jocuri de creativitate: de imaginație, de reprezentare estetică

Jocul de dezvoltare socio-emoțională:

jocuri de comunicare, cooperare

jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tăcere;

jocuri de empatie: interpretarea unor povesti, redarea unui personaj, imitație;

jocuri de prezentare de sine;

jocuri de competiție;

jocuri terapeutice.

Criteriile de adaptare a jocului didactic sunt: finalitatea generală urmarită, particularitățile individuale și de grup ale copiilor, nevoile lor de cunoaștere. Trebuințele de cunoaștere ale preșcolarilor pot fi pe deplin întâmpinate de jocul didactic, dacă acesta este riguros gândit și organizat, educatoarea fiind în același timp preocupată pentru diferențierea și individualizarea sarcinilor de joc. Trebuințele de cunoaștere și acțiune ale preșcolarilor se pot manifesta în direcții variate:

nevoia de a exersa, persevera, imita, controla, a obține încredere în forțele proprii;

nevoia de a achiziționa noi cunoștințe în domenii de interes, de a exersa deprinderi fizice și intelectuale și de a obține competențe specifice;

nevoia de a gândi și crea original;

nevoia de a investiga, căuta, explora neîngrădit;

nevoia de a comunica, a pune întrebări, a interacționa cu ceilalți, a avea momente de reculegere și reflecție;

nevoia de a se prezenta pe sine și de a-și evalua posibilitățile și limitările;

nevoia de a se angaja în activitate în ritm propriu.

O altă clasificare a jocurilor didactice se poate face și după conținutul și obiectivele activității de joc, după materialul folosit. Dupa conținutul lor jocurile didactice pot fi:

Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător

Jocuri didactice pentru educarea limbajului

Jocuri didactice matematice

După criteriile urmărite pot fi:

Jocuri didactice de formare a percepțiilor și reprezentărilor de spațiu, timp, mărime, forma, culoare

Jocuri didactice de orientare în spațiu

Jocuri didactice de însușire a structurilor gramaticale ale limbii

După materialul folosit, jocurile didactice se clasifică în:

Jocuri didactice cu material didactic ajutător (jucării, material didactic, obiecte din natură, obiecte cu întrebuințare zilnică)

Jocuri didactice de interpretare a unor roluri din povești

Jocuri didactice fără material didactic, de alcătuire orală de propoziții și fraze, rezolvare de ghicitori.

Jocurile didactice mai pot fi clasificate în:

Jocuri senzoriale de ghicire sau de recunoaștere a unui obiect cu ajutorul simțurilor

Jocuri de analiză perceptuală de reconstituire de imagini din fragmente

Jocuri de construcție după model.

II.1. Structura jocului didactic

Spre deosebire de jocul liber, ca activitate aleasă și organizată de copii, jocul didactic este un tip de joc direcționat spre îndeplinirea anumitor finalități prestabilite. Această caracteristică presupune o susținută implicare a cadrului didactic din gradiniță în proiectarea, organizarea și desfășurarea eficientă a activităților de joc didactic.

Proiectarea jocului didactic presupune din partea educatoarei proiectarea elementelor de structură a jocului.

Scopul didactic al jocului se formulează prin raportare la obiectivele specifice și acest fapt va determina finalități funcționale în joc. Formularea trebuie sa fie precisă și clară pentru a asigura organizarea și desfășurarea corectă a activității și să reflecte problemele specifice realizării jocului.

Sarcina didactică a jocului, reprezintă problema de gândire și/sau acțiune pusă în fața copilului (a compara, a descrie, a ghici, a indica, a măsura, a parcurge un traseu). Sarcina didactică se regăsește în formularea cerinței jocului și trebuie indicată clar, în termeni operaționali. Cuprinzând la vârstele mici un singur aspect de conținut sau un singur element de acțiune, pentru preșcolarii mari sarcina jocului poate fi mai cuprinzătoare, indicând acțiuni mai complexe, pentru îndeplinirea căreia copiii să fie puși în situația de a decide o strategie de rezolvare. În oricare din situații, însă, sarcina jocului trebuie astfel formulată încât să antreneze întreagă personalitate a copilului (nu doar posibilitățile intelectuale, ci și cele afectiv-emoționale), iar acest lucru se poate face prin preocuparea educatoarei de a păstra și spori caracterul ludic al activității.

Elementele de joc trebuie să se împletească strâns cu sarcina didactică și să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții, constituindu-se în elemente de susținere a situației de învățare. Ele trebuie să fie prezente nu doar ca momente de relaxare sau recompensă finală (aplauze, festivitate de premiere), ci ca mijloc de rezolvare a sarcinii de joc: întrecere, momente de tensiune, momente de decizie etc.

Conținutul jocului este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților obținute în diversele activități instructive-formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea, aplicarea lor în practică. Sarcina educatoarei este aceea de a solicita în cadrul jocului nu doar activități de recunoaștere sau reproducere a informației pe care copiii au achiziționat-o, ci și activități de reorganizare a cunoștințelor pentru sarcini de rezolvare de probleme sau aplicative. La un conținut identic, educatoarea poate gândi sarcini diferențiate și chiar individualizate. Gradul de complexitate al sarcinii jocului trebuie să fie optim, astfel încât cerința jocului să motiveze și să susțină desfășurarea acțiunii. Conținutul trebuie să fie prezentat într-o formă accesibilă și atractivă.

Regulile jocului realizează legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Fiecare joc are cel puțin două reguli: prima regulă traduce sarcina didactică într-o acțiune concretă, atractivă; astfel exercițiul este transpus în joc. A doua regulă a jocului didactic are rol organizatoric și precizează cum trebuie să înceapă sau să se termine o anumită acțiune a jocului, ordinea în care trebuie să intre în joc. Regulile jocului trebuie să fie astfel formulate încât să fie aplicabile pe tot parcursul jocului și pentru toți participanții la joc, chiar dacă sarcinile acestora sunt diferențiate. Regulile jocului trebuie să vizeze asigurarea unui comportament corect și disciplinat pe parcursul activității, dar au și rolul de a descrie cadrul de rezolvare al sarcinii jocului; de aceea ele trebuie să restricționeze comportamentul copiilor într-o măsură în care să asigure caracterul incitant al jocului.

În ceea ce privește asigurarea materialului de joc, educatoarea are sarcina de a gândi și elabora materialele necesare îndeplinirii sarcinilor jocului (fișe, jetoane, jucarii), care să fie adecvate conținutului și particularităților de vârstă și intelectuale ale copiilor și în același timp stimulativ și diferit de materialele folosite în activitățile de învățare comune.

Gradul de realizare a sarcinii didactice și calitatea ei se constituie în forme de evaluare.

II.2. Metodologia, organizarea și desfășurarea jocului didactic

Ca și la lecția în școala primară, jocul didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul grădiniței, trebuie să îndeplinească o serie de cerințe privind organizarea, conducerea și evaluarea acestei activități.

Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc, pentru asigurarea unei atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă a condițiilor de desfășurare a jocului și o organizare judicioasă a lui. Astfel, se impune aranjarea sălii, a materialelor și a copiilor în funcție de acțiunea jocului, distribuirea materialelor necesare, intuirea materialului didactic ș.a.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde mai multe momente:

Introducerea în joc se poate realiza printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea copiilor cu unele aspecte ale jocului și cu regulile ce trebuie respectate, prin intuirea materialului ca și printr-o expunere care să stârnească interesul copiilor sau chiar printr-o ghicitoare ori surpriză. Prin acest procedeu se creează o atmosferă favorabilă, se trezește interesul și curiozitatea copiilor pentru ce va urma. Introducerea în joc nu este obligatorie, uneori activitatea putând începe cu anunțarea titlului jocului (mai ales la grupele mari). La unele jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului atunci când de logica materialului este legată acțiunea jocului.

Prezentarea materialului este în stransă legătură cu primul moment al activității pe baza de joc și materialul se poate prezenta copiilor sub forma unei surprize (personajul îndrăgit le aduce copiilor materialul cu care vor lucra) sau materialul didactic este prezentat direct de educatoare. Pentru reușita actului didactic, educatoarea trebuie să aibă în vedere: modul de intuire și familiarizare a copiilor cu materialul, forma de prezentare a materialului și modul de distribuire.

Intuirea materialului constituie momentul de satisfacerea curiozității copiilor față de secretele pe care le conține și asigură înțelegerea modului în care va fi folosit în activitate. La grupa mică acest moment este realizat de educatoare, care oferă posibilitatea copiilor de a-l cunoaște, le dă timp să se familiarizeze cu el, să-și reamintească și alte jocuri în care au folosit acel material didactic. După 4 ani intuirea materialului se poate face cu ajutorul copiilor, descrierea poate constitui un moment de reactualizare a cunoștințelor; copiii observă și enumeră proprietăți ale jucăriilor, pieselor, proprietăți care pot constitui elemente de conținut ale jocului.

Educatoarea trebuie să pregătească materialul demonstrativ pentru exemplificările pe care le va face în joc, cât și pentru situațiile problemă ca variante de complicare a jocului. Modul de distribuire este diferit de la o grupă la alta, dar și de la un joc la altul, în funcție de modul de organizare. Materialul este demonstrativ (pentru educatoare) și distributiv (pentru copii).

Materialul distributiv trebuie pus deja în coșulete, plicuri, poate fi adus de personajul (copilul) ce joacă un anumit rol. El poate fi distribuit prin autoservire (la grupele mari) sau de către un copil (la grupa mijlocie)

Anunțarea jocului urmărește cunoașterea de către copii a felului acttru exemplificările pe care le va face în joc, cât și pentru situațiile problemă ca variante de complicare a jocului. Modul de distribuire este diferit de la o grupă la alta, dar și de la un joc la altul, în funcție de modul de organizare. Materialul este demonstrativ (pentru educatoare) și distributiv (pentru copii).

Materialul distributiv trebuie pus deja în coșulete, plicuri, poate fi adus de personajul (copilul) ce joacă un anumit rol. El poate fi distribuit prin autoservire (la grupele mari) sau de către un copil (la grupa mijlocie)

Anunțarea jocului urmărește cunoașterea de către copii a felului activității și a titlului jocului. În cadrul anunțării jocului se poate face o explicare a titlului acestuia, care uneori se poate exprima în forma interogativă. Denumirea jocului are rolul de a sintetiza tocmai esența jocului și se constituie ca un leit motiv pe parcursul desfășurării acțiunii. El trebuie să fie scurt și sugestiv căci altfel nu s-ar putea apela la formula din titlu ca sarcina a jocului, ritmul ar fi prejudiciat, copiii nu ar reține titlul și valoarea formativă a jocului nu ar fi atinsă.

Scopul jocului și denumirea sa determină, deci, conținutul care structurează apoi sarcina, regulile și elementele de joc, conținutul fiind cuprins în scopul activității.

Explicarea jocului cuprinde prezentarea de către educatoare a pricipalelor etape ale acțiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicații asupra modului de folosire a materialului didactic, comunicarea sarcinilor conducătorului de joc și a cerințelor pentru câștigatorul individual sau pentru echipa câștigătoare.

Explicarea trebuie însoțită de demonstrație cu rolul de a fixa prin cuvânt anumite procedee, proprietăți, denumiri noi. Explicația dirijează percepția vizuală și fixează minimul necesar de cunoștințe pentru ca jocul să-și atingă scopul propus. Fie că se explică și, în timpul explicației, se demonstrează, fie se dă explicația, integrală apoi se demonstrează.

Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire în care se precizează ce va fi nevoie să facă copiii în momentele importante ale acțiunii sau executarea jocului de probă sub conducerea și îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc cu o acțiune mai complexă, regulile jocului pot fie anunțate fie imediat după explicație, fie după semnalul de începere a jocului. De exemplu:

“Începem jocul! Nu uitați, nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu din palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să observați al câte-lea brad lipsește”.

Executarea jocului de probă –jocul începe la semnalul educatoarei, conducătorului jocului. Educatoarea intervine mai des în joc, reamintind regulile, succesiunea etapelor jocului dând indicații organizatorice.

Sunt, în general, două forme de conducere a jocului: directă-educatoarea are rol de conducător la grupa mica și indirectă când educatoarea transferă rolul de conducător unui copil. În cazul în care educatoarea nu este conducător de joc, îndrumarea educatoarei are un caracter stimulativ și urmărește să imprime un anumit ritm jocului, să mențină atmosfera de joc integrând elementele de joc, să urmărească evoluția jocului, evitând momentele de monotonie, să controleze modul în care copiii rezolvă sarcina de lucru respectând regulile și folosind limbajul adecvat, să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare copil să rezolve sarcina didactică, să urmărească comportarea copiilor și modul de colaborare, să antreneze toți copiii în joc.

Executarea jocului de către copii se face după jocul de proba și în această etapă educatoarea observă modul de desfășurare a jocului fără a interveni decât pentru păstrarea ritmului jocului.

Complicarea jocului asigură transferul deprinderii prin aplicare în situații noi, variate. Se realizează după ce se constată că întreg colectivul de copii a executat corect jocul. Acum se pot introduce noi materiale, elemente noi de joc, sau se pot complica sarcinile de joc introducându-se situații-problemă.

Încheierea jocului. În încheierea jocului se declară câștigătorul/câștigătorii sau echipa câștigătoare și se fac aprecieri asupra modului cum s-a desfășurat jocul, educatoarea făcând aprecieri copiilor care au respectat regulile jocului și nominalizându-i și atenționându-i pe cei care au făcut greșeli și s-au descurcat mai greu. În încheiere se repetă denumirea jocului executat și scopul său.

O încheiere placută, prin bucuria succesului și prin satisfacția imediată pe care o dă copilului, sporește interesul copiilor pentru jocurile didactice.

Succesul jocului didactic este asigurat și de stabilirea prealabilă a grupelor de joc, dar și de organizarea spațiului de activitate.

Dincolo de aceste sarcini de organizare și desfășurare a jocului, educatoarea trebuie să facă o evaluare riguroasă a reușitei jocului din perspectivă didactică și să integreze noile achiziții ale copiilor în contexte mai largi sau aplicative, în cadrul altor tipuri de activități.

În organizarea activităților de joc didactic și, în general, pentru proiectarea activităților ludice în gradiniță, educatoarea trebuie să realizeze un bun echilibru între ponderea activităților de joc și alte tipuri de activități instructiv-formative din programul educațional al copiilor. Educatoarea trebuie să decidă competent asupra gradului de implicare și direcționare a jocului preșcolarilor. Copiilor trebuie să li se asigure timp pentru căutarea și descoperirea soluțiilor în cadrul activităților ludice în general și a celor din grădiniță în special. Caracterul particular al jocului din grădiniță este dat de multitudinea de stimuli și solicitari pe care acesta îl implica prin numărul mare de participanți la joc, prin materialele de joc care adesea nu sunt accesibile copiilor și acasă, prin prezența permanentă a unei personae competente și dispuse să aprobe, să asiste și să sprijine jocul.

Înțelegând importanța investigației și interacțiunii libere, dar și a implicării directe în jocul copiilor, educatoarea trebuie să exerseze alternarea, completarea reciprocă a jocului liber și direcționat al copiilor.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rand, prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în felul acesta un continuum între activitatea de învățare și cea de joc. Aceasta depinde însă de modul în care educatoarea știe să asigure concordanța între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a copiilor prin întrebări, răspunsuri, indicații, aprecieri ș.a.

Jocul didactic matematic constitruie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea la acțiunea jocului.

Experiența probează ca jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor; în etapa predării, însuși procesul de înțelegere, de învățare a unui joc nou constituie o sarcină suficient de complexă pentru copii ca să nu mai fie precedată de predarea unor noi cunoștințe. În consecință, este recomandabil a se realiza o activitate comună de predare a număratului sau a operațiilor matematice, prin joc repetându-se într-o formă atractivă cunoștințele însușite. Repetarea, consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare.

Unele jocuri didactice pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate („Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate („ Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric („A câta jucarie lipsește?”), de a raporta numărul la cantitate și invers („Te rog să-mi dai tot atâtea jucarii”); în alte jocuri au prilejul să compare cantitățile („Cine are același număr?”), să efectueze operații de adunare sau scădere („Să adăugăm, să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci în programul activităților atât ca element al unei activități comune cât și ca activitate independentă.

Sarcina jocului matematic este legată de conținutul acestuia, de structura acestuia, se referă la o problemă care urmeză să fie rezolvată de copii și se adresează gândirii acestora.

Astfel pot fi formulate drept sarcini didactice recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate („Cine are același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescândă și descrescândă, în intervalul 1-10 („Cine știe să numere mai bine?”), compararea numerelor în intervalul 1-10 cu diferență de o unitate („Caută vecinii„), precizarea locului numărului în șirul numeric („ A câta minge lipsește?”), sesizarea locului numărului în șirul natural al numerelor, folosirea numelalului ordinal („Al câtelea brad lipsește?”).

Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice și anume: ele au în vedere numai un aspect al număratului și socotitului; formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare copiii în cursul jocului propus; exersează operațiile gândirii comparația, analiza, sinteza; verifică diverse cunoștințele și deprinderile.

II.3. Jocurile didactice matematice – mijloc de dezvoltare a proceselor psihice

Jocurile didactice matematice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor și cunoștințelor achiziționate, la dobândirea, prin mijloace proprii, a unor cunoștinte. Ele angajează întreaga personalitate a copilului, constituind adevărate mijloace de evidențiere a capacității creatoare, dar angajează și metode de stimulare a potențialului creativ al copilului, manifestat în activitatea de învățare.

Recunoașterea jocului didactic ca pe o metoda de stimulare și dezvoltare a creativității este argumentată prin capacitățile de antrenare în joc a factorilor intelectuali și nonintelectuali evidențiați de cercetările științifice oglindite în literatura de specialitate. Fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea,factori determinanți în structurile creatoare ale personalității, sunt solicitați și antrenați cu ponderi diferite în jocurile didactice.

Activitățile matematice organizate trebuie să se adreseze spontaneității mintale fără de care nu poate fi concepută creativitatea. „Fără creativitate, spontaneitatea se scurge goală și sterilă și fără spontaneitate, creativitatea se limitează la un ideal fără eficacitate, fără viață.”(Moreno)

Iată câteva exemple în care se evidențiază câteva posibilități de cultivare a creativității copiilor prin rezolvarea de probleme”

1. Complicarea problemei prin introducerea de noi date sa prin modificarea întrebării;

2. Alegerea celei mai scurte căi de rezolvare;

3. Compunerea de probleme. Aceasta este o activitate complexă, întrucât copilul trebuie să respecte exact structura exercițiului sau a figurii date și, în raport cu aceasta, să elaboreze textul problemei. Această activitate presupune, pe lângă deprinderea de a stabili raționamente logice, un vocabular bogat, apel la toate cunoștințele dobândite pentru a elabora un conținut realist.

Dintre calitățile gândirii pe care le dezvoltăm la copii, cea considerată de psihologi ca fiind cea mai importantă este creativitatea.

Deși în învățământul preșcolar nu se poate vorbi de existența unei ceativități absolute a gândirii micului perșcolar, totuși educatoarea poate face mult în direcția formării unor premise pentru dezvoltarea ulterioară a creativității.

Flexibilitatea gândirii este principalul factor de creativitate. Ea constă în restructurarea eficientă a cursului gândirii în raport cu ivirea unor noi situații. Aceasta poate fi adaptativă sau spontană. Majoritatea jocurilor didactice solicită o creativitate adaptativă, întrucât îi sugerează copilului să adopte mai multe puncte de vedere sau impun anumite restricții.

Înțelegând flexibilitatea gândirii ca opozantă a inerției, rigidității, apare evident necesitatea stimulării acestui factor prin jocuri didactice ce incită la schimbări în structura cunoștințelor, la transferuri, la o mobilitate intelectuală intensă.

Factorul flexibilitate este maximal implicat în jocurile matematice, fluiditatea fiind și ea frecvent întâlnită în jocurile de perspicacitate.

Originalitatea constituie un alt factor de seamă al creativității și se referă la caracterul de noutate pe care îl pot avea răspunsul sau strategiile utilizate în rezolvarea sarcinilor. Cota de originalitate o putem acorda în funcție de gradul de îndepărtare față de răspunsurile sau rezolvarile productive, stereotipe, obișnuite ale copiilor cu același nivel de pregătire.

Educatoarea are un rol important în educarea și dezvoltarea originalității, prin modul cum realizează ultima parte a jocului didactic, și anume aprecierea, evaluarea rezultatelor copiilor efectuată cu participarea grupei.

Cercetări recente asupra creativității comută tot mai mult accentul de pe factorii intelectuali pe cei motivaționali și afectivi, iar jocurile didactice își dovedesc eficiența prin integrarea afectiv motivațională a participanților.

Jocul didactic matematic poate fi introdus în orice moment al activității în care observăm starea de oboseală, când atenția nu mai poate fi captată prin alte mijloace. Introdus inteligent în structura activității, jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate în același timp să ușureze ințelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare între învățare și joc.

Doar la auzul îndemnului „Hai să ne jucăm!”, copilul tresare de bucurie, devine mai atent, mai activ, mai interesat de activitatea pe care o va desfășura, neștiind, practic, că prin joacă el va invața de fapt, va sistematiza sau își va consolida cunoștințele.

Activitățile pe baza de joc didactic matematic sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficiență a instruirii pe nivele de vârsta. La grupa mică, jocul didactic are rod de exersare a capacităților de cunoaștere și el satisface mai bine tendința de acțiune specifică copiilor de 3-4 ani. Prin joc didactic se asigură efectuarea, în mod independent, a unor acțiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoștințe, care valorificate, exersate și îmbogățite vor conduce treptat la însușirea unor noi cunoștințe matematice.

La nivelul vârstei de 4-7 ani, jocul didactic dobândește o nouă funcție, aceea de verificare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor și în același timp constituie un mijloc eficient de verificare pentru cadrul didactic.

II.4. Activități pe bază de joc didactic matematic

În funcție de conținutul prevăzut pentru activitățile matematice organizate sub forma de joc, jocurile didactice se clasifică în:

Jocuri didactice de formare de mulțimi;

Jocuri logico-matematice;

Jocuri didactice de numerație.

Clasificarea are la baza observațiile lui Piajet asupra structurilor genetice în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul, regula, adaptate etapelor de formare a reprezentărilor matematice.

II.4.1. Jocurile didactice matematice de formare de mulțimi

au aceeași structură generală, dar sarcina de învățare implică exerciții de imitare, grupere, separare și triere, exemplificare și care vor conduce la dobândirea abilităților de identificare, triere, selectare și formare de mulțimi.

La grupa mică, contactul perceptiv cu noțiunea primară de „mulțime” se realizează progresiv. În acest scop, copiii pot fi considerați ei înșiși ca elemente ale unei mulțimi. De exemplu, educatoarea poate cere ca din grupul de copii să se adune, în interiorul delimitat cu creta, numai fetițele. Ea se asigură și cere și copiilor dacă toate fetițele sunt în locul indicat; ori de câte ori se va vorbi de mulțimea fetițelor se va reaminti această situație.

Copilul percepe mulțimile ca totalități, întrucât este mai ușor să considere împreună acele obicte ce au o proprietate comună, ei învață mai întâi să recunoască proprietatea ce poate defini mulțimea.

Avantajul conceperii unei astfel de situații se valorifică și în familiarizarea copiilor cu limbajul adecvat noțiunii. Ei înțeleg astfel încă de la 3-4 ani, că elementele unei mulțimi pot fi nu numai obiecte și jucării ci și ființe și se motivează în acest fel terminologia ce trebuie folosită, aceea de element.

De asemanea, un astfel de joc poate favoriza și înțelegerea noțiunii de apartenență sau nonapartenență. Copiii ce se află în interiorul curbei desenate sunt fetițe iar ceilalți sunt în afara locului delimitat și nu sunt fetițe.

Situațiile de învățare trebuie să respecte următorul model logic pentru predarea-învățarea noțiunii de mulțime:

1. Reactualizarea cunoștințelor privind:

-denumirea unor obiecte cunoscute

-însușiri, proprietăți (culoare, formă, mărime)

-poziții spațială ale unor obiecte aflate în sala de clasă

2. Prezentarea unei mulțimi de obiecte, solicitând copiilor să alcătuiască mulțimi de discuri, pătrate, triunghiuri etc.

3. Precizarea domeniului, prin încercuire, utilizând o mișcare a mâinii(acțional)

4. Se precizează poziția spațială a unei mulțimi

5. Formarea altor mulțimi cu alte obiecte și particularizarea obiectelor din mediul apropiat copiilor (mulțimea copiilor, scaunelelor, caietelor)

6. Găsirea și formarea de către copii a unor mulțimi redate prin imagini.

Activitățile în care copiii sunt deprinși să formeze mulțimi după un anumit criteriu (formă, culoare sau mărime) pot fi formulate astfel:”Alege și grupează jucăriile care au aceeași formă”, „Alege și grupeză jucariile mari (mici), „Facem ordine la jucării”, jocuri în care copiii sunt obișnuiți să formeze colectiv, dar și individual, mulțimi, metoda de bază fiind exercițiul-fiecare copil va acționa practic cu jucăriile (elementele), separându-le sau punându-le împreună, utilizând totodată, individual, limbajul matematic prin precizarea noțiunilor de mulțime, precizarea criteriului sau proprietății alese în formarea mulțimilor.

În realizarea obiectivelor propuse se folosesc metode didactice cum ar fi: demonstrația, explicația, exercițiul, conversația.

La această grupă, metodele des folosite sunt conversația și demonstrația. Întrucât experiența de viață este foarte redusă, prin explicații, demonstrații se reușește să se transmită și cunoștințe necesare și să se activeze limbajul copiilor cu anumite cuvinte specifice acestui gen de activitate: mulțime (grupă) de jucării, mulțime (grupă) cu mai multe sau mai puține jucării, a alege (separa) piese geometrice după atribute: formă, culoare, mărime. Auzind și intuind concomitent procedeul și atrași de desfășurarea acestuia, copii înțeleg regulile și le respectă.

Grupele cu ajutorul cărora se realizează desfășurarea jocului sunt prezentate direct sau sub forma surprizei, acoperite toate la un loc sau pe grupe conform obiectivelor propuse.

În prima etapă se urmăresc sarcini diferite ca: denumirea grupurilor de obiecte, alegerea obiectelor care formează o grupă (mulțime) după mărime, denumirea pozițiilor pe care grupele de obiecte le ocupă în spațiu.

La începutul jocurilor cu caracter de predare, educatoarea demonstrează modul în care se răspunde la întrebări (prin acțiune însoțită de verbalizare).

În consolidare, jocul nu mai are un caracter demonstrativ, ci de joc propriu-zis, deoarece este cunoscut de copii. Se acordă ajutor, la nevoie, tuturor copiilor, dar în mod deosebit celor timizi, cu defecte de pronunție, sau care au dificultăți de integrare în colectiv.

În a doua etapă a jocurilor se continuă cu exersarea unor deprinderi, conform obiectivelor propuse, dar în forme variate și cu procedee diferite. Dacă în prima parte copiii au denumit gupele după ce au fost descoperite, în a doua parte se cere copiilor să închidă ochii, iar educatoarea ascunde o anumită grupă; copiii trebuie să constate și să spună ce grupă a fost ascunsă. Atunci când, în prima parte, prin joc, copiii au determinat mărimea fiecărui obiect în parte, în etapa a doua se grupează obiectele după mărime, în grupa obiectelor mari și grupa obiectelor mici.

În încheiere se pot organiza exerciții aplicative.

Copilul de grupă mică atribuie noțiunea de „mulțime” unei colecții de mai multe jucării, deci această noțiune este legată de „multe elemente”.

Pentru a înlătura confuziile semantice-„grupa de”…..”mulțime de”, specifice vârstei, termenul nu trebuie neapărat folosit de copii, dar poate fi utilizat de educatoare pentru ca fiecare copil să conștientizeze, treptat, semnificația termenului. Același lucru trebuie avut în vedere și pentru „obiect”…..”element”.

Pentru înțelegerea noțiunii de mulțime, precum și a modului de formare a acestora sunt necesare exerciții repetate, formând mulțimi cu mai multe elemente și mulțimi cu mai puține elemente, cărora să li se atribuie noțiunea de „mulțime de…”. Astfel, treptat, copiii ajung să înțeleagă ca tuturor mulțimilor, indiferent că au mai multe elemente sau doar unul, le dăm denumirea de „mulțime de…”, și acestea pot fi alcătuite din orice elemente din natură.

II.4.2. Jocurile didactice de numerație

Contribuie la consolidarea și verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a numeralelor cardinal și ordinal, de familiarizare cu operațiile aritmetice și formare a raționamentelor de tip ipotetic-deductiv.

După vârsta de 3 ani, copiii desprind cu ușurință, un obiect, unitatea dintr-o mulțime și denumesc, în general, numarulul nu prin comparația: un obiect-multe obiecte. Sarcinile vor urmări exersarea deprinderii de a grupa obiecte și de a separa unitatea.

După aceste exerciții ce contribuie la formarea reprezentării de unitate și de mulțime, gândită sub aspect cantitativ, copiii pot fi deprinși, prin observație, să sesizeze cantități egale și inegale, fără a determina cantitatea. Procedeele indicate pentru acest nivel de vârstă sunt: procedeul suprapunerii și procedeul alăturării.

Pentru exersarea procedeului de apreciere a cantității prin suprapunere se organizează exerciții cu material intuitiv. Copiii au jetoane cu imagini necolorate ale unor obiecte sau jucării și alături au jetoane cu aceleași imagini, dar colorate. Suprapunând jetonul peste imaginea corespunzătoare, copiii își dau seama că au același număr de jetoane câte imagini sunt, imaginilor necolorate le corespund câte un jeton colorat. În acest mod este intuită, la un nivel primar corespondența biunivocă, iar întărirea verbală făcută de educatoare, are rolul de a conștientiza faptul că sunt la fel de multe imagini cât jetoane, deci numeric sunt atâtea jetoane colorate cât și necolorate. Scopul imaginii este de a forma deprinderea de a exprima verbal anumite raporturi cantitative. Exercițiile de acest tip înlătură posibilitatea îndeplinirii în mod mecanic a sarcinii și astfel se realizează o relaționare după un anumit criteriu. Asocierea imaginilor de același fel solicită capacități de identificare, triere, sortare dupa criteriul asemănării.

Odată însușit acest procedeu, se pot complica sarcinile prin introducerea unui alt procedeu de lucru: alăturarea. În aceste exerciții se poate folosi același material didactic ca și mai înainte, dar se formulează o nouă cerință: „jetonul se așează lângă imagine”. Copiii sesizează că sunt tot atâtea imagini câte jetoane și invers. Prin problematizare, se pot crea situații în care jetoanele și imaginile nu sunt în număr egal și copiii pot să decidă asupra raporturilor cantitative dintre cele două mulțimi (multe-puține).

Exercițiile de acest tip se pot organiza în cadrul unor jocuri realizate în etapa activităților la alegere („Îmbrăcam păpușă”, „Aranjăm masa”) care solicită asocieri unu la unu. În acest mod, fără a realiza grafic corespondente biunivoce, se asigură intuirea corectă a acestui tip de relație. Pentru activitățile de consolidare și sistematizare se pot organiza exerciții-joc dupa modelul exercițiul culorilor.

Însușirea număratului începe cu recunoașterea și denumirea elementelor, jucăriilor folosite ca material didactic la activitate, copiii exprimând verbal culoare, forma, mărimea acestora.

Secvența de intuire a materialului este absolut necesară și este realizată prin diferite procedee de joc antrenament, care să-i implice efectiv.

Urmărind să trieze, să clasifice și să coloreze elementele după anumite însușiri în vederea alcătuirii de mulțimi, copiii sortează doar elementele care au o însușire comună, motivând de ce le-au pus împreună. Se percepe și se apreciază global cantitatea de elemente concrete și raporturile cantitative dintre două sau mai multe mulțimi comparate, exprimând aproximativ, global, aceste raporturi folosind expresiile: „mai multe decât…” „mai puține decât…”

Activitățile de învățare a număratului în limitele 1-3 se desfășoară, de regulă, sub forma jocului didactic, educatoarea participând la joc, lăsând copiii să răspundă în cor, să acționeze permanent cu obiecte, jucării, folosite în jocurile la alegere, jocurile didactice împletindu-se cu jocurile logice.

În predarea numărului 3, se consideră mulțimea cu 2 elemente (iepurași) lângă care, prin formare de perechi (alăturare sau suprapunere), copiii vor așeza o altă mulțime „descoperită” (morcovi-vor hrăni iepurașii) și vor constata că au tot atâtea elemente. Prin adăugarea unui morcov la cea de-a doua mulțime, copiii vor observa ca mulțimea morcovilor are cu un element mai mult decât mulțimea iepurașilor, iar mulțimea iepurașilor are cu un element mai puțin decât mulțimea morcovilor, deoarece a ramas un morcov fără pereche.

Împreună cu copiii se decide că mulțimea cu un element mai mult decât mulțimea cu două elemente este mulțimea cu trei elemente; copiii vor număra precizând că sunt trei, apoi vor forma mulțimi cu trei elemente folosind obiecte sau jucării din clasă. Educatoarea îi va învăța pe copii să înțeleagă procesul formării unui număr natural prin adăugarea succesivă a unui element.

Operând cu materiale diferite și reluând numărarea, copiii reușesc să raporteze corect numărul la cantitate, indiferent de natura obiectelor și scopul acestei sarcini este de a obține deprinderea însușirii numerice a unei mulțimi, fără a lua în considerare atributele de formă, culoare, mărime a obiectelor numărate.

La început se utilizează un singur fel de obiecte, acestea fiind cele cunoscute de copii și care sunt în clasă, cu care s-au jucat; jucăriile noi aduc prejudicii bunei desfășurări a activității, deoarece copiii sunt atrași de noutate și se depărtează de la sarcina propriu-zisă. Mai tarziu se pot introduce, treptat, și două feluri de materiale, urmând ca numărarea să aibă loc pe categorii de obiecte.

Așezarea obiectelor, la indicația verbală, solicită copilul să lucreze independent desprinzându-se de model. Acest procedeu se bazează pe exerciții anterioare de raportare a cantității la număr, când indicarea numărului se face prin diferiți analizatori: copilul numără semnalele sonore și așează tot atâtea obiecte câte semnale a auzit, vizual-educatoarea arată jetonul cu buline iar copilul le numără și apoi raporteză independ cantitatea la număr.

Specificitatea acestor procedee la grupa mică, constă în numărul mic de obiecte, folosirea, în exclusivitate a materialului concret folosit de copii (jucării), așezarea aceluiași fel de obiecte ca și educatoarea (după modelul educatoarei) și numărarea semnalelor sonore.

II.4.3. Jocurile logico matematice

Sunt jocuri didactice matematice ce introduc, în verbalizare, conectorii și operațiile logice și urmăresc formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice. Ele oferă posibilitatea copiilor să se familiarizeze cu operațiile cu mulțimi.

Orice noțiune abstractă, inclusiv noțiunea de mulțime, devine mai accesibilă și poate fi însușită conștient dacă este inclusă în jocul logico matematic ce oferă un cadru afectiv-motivațional adecvat.

Scopul principal al acestor jocuri este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu, care să le permită a se orienta în problemele și aspectele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente într-un limbaj simplu, familiar.

Făcând exerciții de gândire logică pe mulțimi concrete (figuri geometrice) ei dobândesc pregătirea necesară pentru înțelegerea numărului natural și a operațiilor cu numere naturale pe baza mulțimilor (conjuncția, disjuncția, negația, implicația, echivalente logice- fundamentând intersecția, reuniunea, complementară, incluziunea și egalitatea mulțimilor. În principal se solicită efectuarea unor sarcini de comparare, clasificare și ordonare a mulțimilor sau elementelor.

Exercițiile de formare a mulțimilor după o însușire, două sau mai multe însușiri de culoare, formă, grosime, reprezintă modalități de evaluare a capacității de clasificare.

Folosind un limbaj adecvat, preșcolarii intuiesc operația de complementariere prin negația, reuniunea prin disjuncție logică și ajung să utilizeze principiile generale ale logicii (ale negării negației, al contradicției) ceea ce simplifică drumul raționamentului spre obținerea unor rezultate conforme cu sarcina.

Tot prin intermediul jocurilor logice copiii sunt familiarizați cu alte concepte matematice ca acela de relație, relație funcțională, ceea ce pregătește și ușurează înțelegerea corespondenței biunivoce.

Jocurile logice corespund, prin structura și conținutul lor necesității de a accentua caracterul formativ al actului didactic; ele sprijină nu numai formarea reprezentărilor matematice ci și celelalte activități.

În eșalonarea lor trebuie respectate particularitățile de vârstă: mai întâi se lucrează cu obiecte concrete, apoi cu obiecte reprezentative și în final cu simboluri. Mijloacele didactice utilizate în jocurile logico-matematice sunt truse cu piese geometrice Dienes, Logi I și Logi II.

Organizarea jocurilor logice solicită o tehnologie didactică adaptată corespunzător: uneori se lucrează frontal, cu întrega grupă, alteori se lucrează pe echipe de 4-6 copii, fiecare echipă având un reprezentant, educatoarei rămânâdu-i rolul de organizator, îndrumător, arbitru.

Organizarea activităților matematice sub forma de joc didactic realizează modificări calitative atât în conținutul cât și în structura proceselor cognitive.

Prin joc, activitatea matematică devine mijloc de formare intelectuală.

Jocul face trecerea în etape de la acțiunea practică spre acțiunea mintală

Favorizeaza dezvoltarea aptitudinilor imaginative (imaginația reproductivă și creatoare)

Realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor în imagini

Organizarea activităților matematice sub forma jocurilor didactice oferă multiple avantaje de ordin metodologic:

– același conținut matematic se poate consolida, repeta și totuși jocul să fie nou, prin modificarea situațiilor de învățare și a sarcinilor de lucru

– aceeași sarcină (obiectiv) se poate exersa pe conținuturi și materiale diferite, cu reguli noi de joc, în alte situații de instruire

– regulile și elementele de joc pot modifica succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru al copiilor

– stimulează și exersează limbajul în direcția urmărită prin obiectivul operațional, dar este și orientată spre anumite aspecte comportamentale prin regulile de joc

– în cadrul aceluiași joc sunt permise (sau chiar impuse de reguli) repetarea răspunsurilor în scopul obținerii performanțelor și reproducerea unui model de limbaj adaptat conținutului.

Modele de jocuri didactice matematice:

1.“Rezolvă corect”

Scopuri: Consolidarea deprinderii de a forma grupe după criteriul formei;

Consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte prin așezarea elementelor acestora în perechi.

Sarcina didactică:

– Constituirea grupelor de obiecte după criteriul formei;

– Realizarea corespondenței dintre obiectele a două grupe și sesizarea diferențelor.

Regulile jocului: Copiii grupează obiectele după forma la semnalul educatoarei. Câte doi copii trebuie să colaboreze pentru a constitui perechi între obiectele a două grupe. Copilul ales de educatoare trebuie să verbalizeze acțiunea.

Elementele de joc: mânuirea materialului

Material didactic: jetoane reprezentând diferite obiecte.

Desfășurarea jocului: Copiii sunt așezați la măsuțe. Pe fiecare masă sunt mai multe jetoane reprezentând diferite obiecte. Copiii au sarcina de a le separa formând grupe de obiecte după formă.

Exemplu: grupa baloanelor, grupa piticilor, grupa fluturașilor, grupa florilor.

Pe fiecare masă se vor forma cel puțin patru grupe de obiecte. Copiii denumesc grupele formate. Fiecare copil își va alege o grupă de obicte. Jocul continuă în perechi, respectiv fiecare copil va forma o echipa cu un alt coleg. Ei trebuie să așeze în perechi obictele din grupele pe care le au și să constate dacă au mai multe obiecte, respectiv mai puține. Copiii trebuie să verbalize acțiunile întreprinse. Exemplu: „În grupa mea sunt tot atâția fluturași câte flori sunt în grupa lui „A”.

2. Toboșarul

Scopuri: Fixarea număratului până la 2

Perfecționarea analizatorului auditiv

Sarcina didactică: Determinarea numărului de bătai pe baza analizatorului auditiv.

Regulile jocului: Toboșarul bate de tot atâtea ori în tobă câte buline vede pe jeton. Ceilalți copii au ochii închiși și ascultă bătăile în tobă. Copilul care răspunde primul corect devine toboșar.

Elemente de joc: bătaia în tobă, închisul și deschisul ochilor, aplauzele.

Material didactic: cartonașe cu o bulină și două buline, o tobă.

Desfășurarea jocului: Educatoarea este toboșar. Pe panou sunt afișate două cartonase: unul cu o bulină, al doilea cu două buline. Copiii închid ochii și educatoarea bate în tobă o dată sau de două ori. Copiii deschid ochii și spun câte bătăi în tobă au auzit. Răspunsul corect este aplaudat. Toți copiii numără de câte ori s-a bătut în tobă și arată cartonașul pe care sunt desenate tot atâtea buline.

Variantă: Toboșarul va bate în tobă, iar copiii vor bate din palme de câte ori au auzit bătăile.

3. Jocul culorilor

Scopul: Dezvoltarea capacității de a stabili asemănările între imagini care reprezintă aceeași formă sau culoare.

Verificarea cunoștințelor despre culori și forme (pătrat și cerc).

Sarcina didactică: Copiii trebuie să facă perechi din jetoanele care se aseamănă între ele printr-un singur atribut. (fie culoare, fie formă)

Regulile jocului: Fiecare copil va alege și va așeza pe masă câte două jetoane, căutând perechea corespunzătoare. Ei trebuie să acționeze numai în timpul acordat de educatoare prin sunetul clopoțelului. Devin câștigători copiii care termină cel mai repede de făcut perechile.

Material didactic: Fiecare copil va primi 10-12 jetoane sau figuri geometrice (cerc și pătrat) colorate: roșu, galben, albastru, verde, maro și alb. Clopoțel sau alt semnal auditiv.

Desfășurarea jocului: Copiii stau la măsuțe în careu deschis. Reușita jocului este condiționată dă calitatea intuirii materialului primit, încercând încă din acest moment o așezare a lor în funcție de cele două proprietăți vizate: culoarea și forma.

Jocul va avea ca principal fir conducător acțiunea copiilor de a face perechi între figuri care au aceeași culoare sau între figuri care au aceeași formă, făcând abstracție de culoare.

Posibilitățile de alcătuire a perechilor: cerc roșu-pătrat roșu, cerc albastru-pătrat albastru, cerc galben- cerc alb, pătrat galben-pătrat albastru etc.

Ordinea poate fi lăsată la alegerea copiilor astfel încât la control să fie comunicate celorlalți copii modalitățile diferite de aranjare.

La grupele mari jocul se poate complica prin mărirea numărului de culori (8-10) și de forme geometrice. De asemenea, la grupele mari se poate cere copiilor să stabilească independent criteriul de formare a perechilor. Astfel, la semnalul educatoarei, fiecare copil va așeza cum crede de cuviință fie toate figurile geometrice pe un rând, în funcție de o anumită culoare, fie toate figurile pe un rând având aceeași formă, indiferent de culoare.

Jocul matematic nu se organizează pe baza unor cunoștinte superioare, ci făcând apel doar la problemele și calculele elementare, propunând modalități de lucru, probleme și soluții recreative și stimulatoare.

BIBLIOGRAFIE:

Mihaela Neagu, Georgeta Beraru – „Activități matematice desfășurate în grădiniță”-îndrumar metodologic, Editura AS`S, 1995

Magdalena Dumitrana „Activitățile matematice în grădiniță- ghid practic Editura compania, 2002

Culegere de jocuri didactice

CAPITOLUL III. ANEXE

DENUMIREA ACTIVITĂȚILOR: ACTIVITATE MATEMATICĂ

ACTIVITATE PRACTICĂ

TEME: NUMERE ȘI NUMERAȚIE

LIPIREA UNOR ELEMENTE PE SUPRAFEȚE PLANE

SUBIECTE: NUMERAȚIA ÎN LIMITELE 1-5

IN PARC

ACTIVITATE: verificarea și evaluarea cunoștințelor

REALIZARE: joc didactic „NE JUCĂM, NUMĂRĂM”

lucrare colectivă

SCOPURLE ACTIVITĂȚII:

verificarea și evaluarea cunoștințelor cu privire la gruparea obiectelor după un criteriu dat și numerația în limitele 1-5;

realizarea unor activități practice inspirate din natură și viața cotidiană, valorificând deprinderile de lucru însușite (lipirea, asamblarea).

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

ACTIVITATE MATEMATICĂ

O1 – să grupeze obiectele după formă și culoare;

O2 – să numere conștient în limitele 1-5 ;

O3 – să formeze șirul crescător în limitele 1-5;

O4 – să raporteze corect numărul la cantitate și invers.

ACTIVITATE PRACTICĂ

O1 – să denumească materialele și instrumentele de lucru;

O2 – să lipească elementele tabloului pe o suprafață plană;

O3 – să asambleze elementele pentru a realiza un tablou colectiv.

STRATEGIA DIDACTICĂ

A. METODE ȘI PROCEDEE: jocul, exercițiul, explicația, demonstrația, instructajul verbal, problematizarea, descoperirea, conversația, observația.

B. MATERIAL DIDACTIC: flori de culori și forme diferite, vaze, cartoane suport, riglete, aparatul „STIE TOT”, ROATA FLORILOR, cifre, puzzle-uri cu flori și cu cifre, jocuri de masă „ NUMĂRĂ ȘI POTRIVEȘTE”, elementele necesare tabloului „ÎN PARC”, costume pentru „MICII GRĂDINARI” , unelte, jardiniere și ghivece, răsaduri de flori naturale, jocuri de construcție- mozaic și ținte.

C. FORME DE ORGANIZARE : frontal, pe grupe, individual.

SARCINI DIDACTICE

să grupeze obiectele după un criteriu dat

să numere obiectele unui grup, asociind cifra corespunzătoare.

CONȚINUTUL JOCULUI

formare de grupe de obiecte după formă și culoare; număratul în limitele 1-5; raportarea numărului la cantitate și invers.

REGULI DE JOC

jocul se desfășoară pe grupe;

sarcinile de lucru sunt rezolvate în perechi și individual;

răspunsurile corecte sunt evidențiate;

răspunde copilul care este numit de educatoare.

ELEMENTE DE JOC

– personaj surpriză, manevrarea materialelor, semnale luminoase, cuvinte simbol: „ROATA FLORILOR SE – NVÂRTEȘTE/ ȘI LA TINE SE OPREȘTE”, aplauze, întrecerea, folosirea unor elemente de recuzită adecvate temei.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

ANTOHE G., BARNA I. – Psihopedagogia jocului – Ediția a II – a completată, D.P.P.D., Editura Fundației Universitare „DUNĂREA DE JOS”- Galați, 2006

BULBOACĂ M., ALECU M. – Metodica activităților matematice în grădiniță și clasa I, Editura SIGMA, București , 1999

GHERGHINA D. (și colaboratorii) – Didactica activităților instructiv-educative pentru învățământul preprimar – Editura Didactica Nova, , 2005

NEAGU, M.; BERARU, G. – Activități matematice în grădiniță – îndrumător metodic, Editura ASS’1995

M. Ed. C. – Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii – Ediția a II-a revizuită și adăugită – Editura V&I INTEGRAL, București, 2005

* * * – Orientări metodice privind aplicarea programei activităților instructiv-educative în grădinița de copii – Editura Școala Gălățeană -, 2006

PROIECT DIDACTIC

DATA:……………….

GRĂDINIȚA:

GRUPA: mare

PROPUNĂTOARE:

CATEGORIA ACTIVITĂȚII: activitate matematică

TEMA: ,,Răspunde repede și bine’’

TIPUL: verificare

MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂȚII: dezvoltarea capacității de a înțelege și a utiliza numerele și cifrele în scopul efectuării unor operații de adunare și scădere cu o unitate în concentrul 1-10.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

– să participe la activitățile de joc, în calitate atât de vorbitor, cât și de ascultător;

– să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur, respectând norme de comportament corect și util celorlalți;

– să-și dezvolte capacitatea de a înțelege și a utiliza numerele și cifrele în cadrul unor operații de adunare și scădere cu o unitate;

– să-și dezvolte capacitatea de a identifica vecinii unui număr dat.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

– să recunoască cifrele de la 1 la 10;

– să numere în ordine crescătoare și descrescătoare;

– să identifice vecinii mai mari sau mai mici cu o unitate a unui număr dat;

– să denumească cifrele lipsă din șirul numeric;

– să rezolve problemele ritmate și ilustrate;

– să folosească corect numeralul ordinar;

– să afișeze la panou operația de adunare și scădere corespunzătoare problemelor rezolvate;

– să utilizeze corect simbolurile matematice;

– să rezolve corect fișele matematice;

– să manifeste interes și bună dispoziție față de activitatea organizată.

STRATEGIA DIDACTICĂ :

a) METODE ȘI PROCEDEE: explicația, exercițiul, convorbirea;

b) MIJLOACE: panou, căsuțe, mașini, probleme ilustrate, jetoane, fișe de lucru, creioane colorate;

c) FORME DE ORGANIZARE: frontal și individual.

DURATA: 35 minute.

LOCUL DE DESFĂȘURARE: sala de clasă.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC

1. Curriculum pentru învățământ preșcolar(3-6/7 ani), M.E.C., 2008;

2. Jocuri didactice pentru grădinița de copii, Ed. Didactică și pedagogică, 1976, București-M.Taiban, M.Petre, V.Nistor.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

BIBLIOGRAFIE:

– Gliga L., Spiro J., Învățarea activă- ghid pentru formatori și cadre didactice, MEC, București, 2001;

– Neacșu I., Găleteanu M., Predoi P., Dumitrescu V., Didactica matematicii în învățământul primar- ghid practic, Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2006;

– Pintilie M., Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002;

– Radu I., Miron I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995;

– Săvulescu D., Lupu C., Negreanu A., Metodica predării matematicii în ciclul primar, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2006

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: Mare

CATEGORIA ACTIVITATII: Activitate matematică

TEMA: Natura

SUBIECTUL: “Gasește repede și bine”!

MIJLOC DE REALIZARE: Joc-exerciții

TIPUL ACTIVITATII: Mixtă

OBIECTIV CADRU:

09-să plaseze în mod adecvat un numar său o cifra între 1 si 10 în interiorul sirului crescator sau descrescator de numere(cifre);

010-să identifice poziția unui obiect într-un sir utilizând numeralul ordinal;

011-să efectueze operatii de adunare si scadere cu 1-2 unitati în limitele 1-10;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

01-să folosească cunoștințele însușite în alte activități în situații practice diferite;

02- să formeze șirul crescator și descrescător al numerelor 1-10

03-să recunoască cifrele;

04- să raporteze numarul la cantitate si cantitatea la numar

05- să aseze sis a recunoasca vecinii numerelor indicate;

06- să resolve sarcina de pe fisa de lucru;

AFECTIV-ATITUDINALE:

07- să doreasca să participle la activitate;

08-să recepteze ideile și sarcinile de lucru;

09-să manifeste interes pentru activitate;

PSIHO-MOTORII:

010- să pastreze poziția corectă pe scaunele;

011- să manuiasca materialele puse la dispoziție

012-să completeze machete sub forma de gradină;

RESURSE UMANE: Copiii dețin informații corespunzatoare vârstei referitoare la conceptual de numar natural în limita 1-10, la operațiile cu mulțimi. Au mai desfășurat astfel de activități și folosesc în mod corespunzator noțiunile învățate.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

actionala, dialogul, jocul, exercițiul, problematizarea.

RESURSE PROCEDURALE:-explicatia, dialogul, jocul, exercitiul, problematizarea, algoritmul.

MIJLOACE DE INVATAMANT: -fise de lucru, table, creta, table magnetice, zaruri, flori si fluturi (jetoane).

Forme de organizatie: – individual

Pe grupe

Forme de evaluare: – Continua

-Finala

Locul de desfasurare: Sala de grupa

Durata: 30-35 de minute

Data:

Grădinița:

Grupa: mare

Propunător: Drăgoi Maria

Domeniul: Științe Exacte

Categoria de activitate: Activitate matematică

Tema activității: Forme geometrice “Săculețul fermecat”

Tipul de activitate: consolidare

Mijloc de realizare: Joc didactic

Scopul:

Dezvoltarea deprinderii de a percepe cele trei atribute ale piesei (formă, mărime, grosime) cu ajutorul simțului tactil și de a utiliza deducția logică pentru recunoașterea culorii.

Obiectie operaționale:

O1 – să descopere prin pipăire forma, mărimea, grosimea pieselor din Trusa Dienes;

O2 – să descopere culoarea prin deducție logică;

O3 – să descrie piesa folosind limbajul matematic corespunzător.

Sarcina didactică: Recunoașterea numai cu ajutorul simțului tactil a formei, mărimii și grosimii figurilor geometrice; deducerea culorii.

Elemente de joc: Mânuirea materialului, aplauze, surpriza.

Reguli de joc: descrierea atributelor (formă, mărime, grosime) piesei se va face prin pipăirea pieselor din sac. Denumirea culorii se va face după ce vor fi scoase din sac câteva piese.

Metode și procedee: explicația, demonstrația, exercițiul, conversația, problematizarea, munca independentă, evaluarea.

Material didactic: Trusa Dienes (48 piese), fișe de lucru, carioca, un săculeț.

Material bibliografic: Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii (proiect), 1998; C.Lupu, D.Săvu7lescu, Metodica predării matematicii, cl. A XI-a, Licee Pedagogice, 1998; Silvia Dima, Daniela Pâclea, Elena Tarcă, Jocuri logico-matematice, 1998

Durata: 30 de minute
Organizarea activității:

– aerisirea sălii de clasă;

– așezarea mobilierului după modelul claselor;

– asezarea pieselor trusei Dienes într-un săculeț;

– intrarea organizată a copiilor;

– controlul ținutei.

Desfășurarea activității

Captarea atenției

Se realizează prin prezentarea săculețului cu piesele trusei Dienes trimis de către elevii de la școală care îi roagă să descopere ce este în el și să le spună și lor.

Enunțarea scopului și a obiectivelor

Se precizează că, pentru realizarea acestei dorințe a elevilor, va trebui desfășurat jocul logico-matematic „ Săculețul fermecat ”.

Prezentarea noului conținut și dirijarea învățării

Explicarea și demonstrarea jocului

Educatorul explică modul în care copiii numiți trebuie să vină la masa unde este săculețul cu piese din trusa Dienes, să prindă o piesă în mână, fără să o scoată, și să pună care este forma, mărimea și grosimea ei. Apoi piesa va fi scoasă din săculeț, descrisă din nou și așezată la vederea tuturor copiilor.

Executarea jocului de probă

Jocul de probă se va executa în scopul verificării înțelegerii regulilor de joc de către toți copiii și a respectării sarcinilor didactice.

IV. Obținerea performanței (asigurarea conexiunii inverse)

Executarea jocului propriu-zis

Se va da semnalul de începere a jocului, timp în care copiii numiți, dacă răspund corect, vor fi aplaudați, iar cei care întâmpină greutăti vor fi ajutați de colegi.

Asigurarea retenției și a transferului

Complicarea jocului

Se va realize cerându-li-se copiilor, pe lângă ghicirea, prin pipăire, a formei, mărimii și grosimii, deducerea prin eliminare a culorii. De exemplu: „ Această piesă este un triunghi mare și gros, dar nu este roșu, pentru că acesta este pe masă, și nici albastru, din același motiv. Este deci de culoare galbenă.” Jocul poate continua de mai multe ori.

VI. Evaluarea performanței

Se va realiza prin rezolvarea itemilor din fișa de muncă independentă, care conține două sarcini:

Desenează în a doua casetă figura geometrică de mai sus.

Scrie în a treia casetă numărul figurilor geometrice pe care le vezi în desenul ce reprezintă o clădire.

VII. Încheierea activității

– fixarea temei jocului;

– aprecieri generale și individuale;

– împărțirea stimulentelor.

CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Julieta, Filipescu Valentina – Instrumente și modele ale activitãții în sprijinul pregãtirii pentru integrarea în clasa 1, Editura didacticã și pedagogicã, București 1983

2. Chirian Rodica- Matematica și creativitatea

3. Iftimie Gheorghe- Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici, Editura didacticã și pedagogicã, București 1983

4. Neacșu Ion- Metodica predãrii matematicii la clasele I-IV (Manual pentru licee pedagogice, clasele XI-XII)

5. Radu N. Singer I. M. – Matematica pentru clasa I. Ghid pentru învãțãtori și pãrinți.

6. Radu N., Singer 1. M. – Orientãri noi în învãțãmântul românesc (Revista învãțãmântului primar, 1, 2 – 1994)

7. Singer I. M., Rasoveanu M. – Exercitii de matematicã.

Grãdinița și clasa I.

8. Sificu Constanta – Metode active în predarea matematicii (Revista învãțãmântului primar nr. 4)

9. Singer 1. M- Taina numerelor. Teste de matematicã pentru clasa 1

10. Ștefãnescu Vasile, Peti Anghel, Stan Florea- Matematica în ciclul primar (Contribuții metodice)

11. Sincan Eugenia – Obiective și teste pentru evaluare standard în învãțãmântul primar, Editura Coresi București 1994

12. ****** – Ghid metodic de aplicare a programei activitãtilor instructiv-educative în grãdinița de copii – R. Sovar

13. ****** – Matematica – manual pentru clasa I

14. ****** – Programa de matematicã pentru ciclul primar. Reviste 1985-1995. Tribuna învãtãmântului.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

BIBLIOGRAFIE:

– Gliga L., Spiro J., Învățarea activă- ghid pentru formatori și cadre didactice, MEC, București, 2001;

– Neacșu I., Găleteanu M., Predoi P., Dumitrescu V., Didactica matematicii în învățământul primar- ghid practic, Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2006;

– Pintilie M., Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002;

– Radu I., Miron I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995;

– Săvulescu D., Lupu C., Negreanu A., Metodica predării matematicii în ciclul primar, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2006.

CAPITOLUL IV. BIBLIOGRAFIE

1. Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, EDP 1996.

2. D. Ausubel, F. Robinson, Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981

2. René Baldy, Pédagogie par objectifs et évaluations formatives, în Les sciences de l’education, n.3, 1989

3. L. Carey, Measuring and Evaluating School Learning, Ed. Allyn and Bacon, Boston, 1988

4. Florin Cîrjan, Didactica matematicii, Editura Corint, București, 2002

5. C-tin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1999

6. R. Joel Davitz, Samuel Ball, Psihologia procesului educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979

7. D. S. Frith, H. G. Macintosh, A Teacher’s Guide to Assessment, Stanley Thornes Publishers, Glasgow, 1984

E. Norman Gronlund, Measurement and Evaluation in Teaching, Ed. Allyn and Bacon, Boston, 1998

Elena Joița, Curs de pedagogie școlară, Tipografia Universității din Craiova, Craiova, 2002

Gilbert de Landsheere, Evaluarea continuă și examenele, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

Louis Legrand, Les problèmes de l’evaluation scolaires, în Les amis de Sèvres, n.3, 1986

Petru Lisievici, Evaluarea în învățământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis, București, 2002

Ministerul Educației Naționale, Consiliul Național pentru Curriculum, Curriculum Național, Editura Corint, București, 1998

Ministerul Educației și Cercetării, Programa școlară, clasele I-IV, București, 2004

Ioan Neacșu, Didactica matematicii în învățământul primar, Editura Aius, Craiova, 2001

I. Neacșu, A. Stoica, Ghid general de evaluare și examinare, Editura ProGnosis, București, 1996

I. Neacșu (coord.), Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1988

Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996

S. J. Osterlind, Constructing Test Items: Multiple Choice, Constructed – Response, Performance and Other Formats, Kluwer Academic Publishers, Boston, 1998

Vasile Pavelcu, Principii de docimologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968

W. J. Popham, A Twenty-Year Perspective on Educational Objectives

D. Potolea, I. Neacșu, I. T. Radu, Reforma evaluării în învățământ. Concepții și strategii, Consiliul Național de Evaluare și Examinare, București, 1996

I. T. Radu, Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981

I. T. Radu, Evaluarea randamentului școlar în Curs de pedagogie, Universitatea București, București, 1988

I. T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000

M. Roșu, M. Roman, Matematica pentru perfecționarea educatorilor, Editura All, București, 1995

Serviciul Național de Evaluare și Examinare, coord. Adrian Stoica, Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas, București, 1998

Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Modele de teste, Editura Humanitas, București, 2000

Serviciul Național de Evaluare și Examinare, coord. Adrian Stoica, Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura ProGnosis, București, 2001

A. Stoica, S. Musteață, Evaluarea rezultatelor școlare, Editura Liceum, Chișinău, 1997

BIBLIOGRAFIE