Scoala Ca Institutie

Pentru a putea face față tuturor aspectelor ce se întâlnesc în societate, școala trebuie să răspundă cerințelor societății, să adapteze activitățile și să propună schimbări structurale în organizarea sa. Școala a fost totdeauna definită ca un mediu social organizat. E. Durkheim vorbea de ‚‚societatea școlară”, definind școala ca ‚‚un grup social care are o unitate și o fizionomie proprie, o organizare asemănătoare cu cea a societății adulților.’’

Școala propune un sistem de activități structurate ce corespund unor finalități (scopuri și obiective) în raport cu valorile și idealul educațional.

Școala este o instituție organizată conform unor reguli, norme, principii ce trebuie respectate de fiecare membru sau participant la desfășurarea acțiunilor propuse de aceasta. În cadrul școlii au loc schimbări și progrese ce duc la asimilarea și practicarea unor noi atitudini, valori, comportamente.

Există două planuri ale instituției școlare: planul administrativ-managerial în care se regăsesc rolurile și sarcinile personalului din instituție și planul pedagogic ce cuprinde activitățile instructiv-educative necesare pentru formarea elevilor. Cele doua planuri sunt interdependente, de aceea este posibil să apară uneori manifestări de tip birocratic în domeniul planului pedagogic.

Cucoș, C., 2006, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași

În viziunea lui Constantin Cucoș, școala este reprezentată de un ansamblu de valori ce sunt vehiculate prin prisma participanților implicați în procesul paideutic. Participanții care vehiculează valorile existente în școală pot fi atât profesorii și elevii, cât și părinții sau alți colaboratori ai instituției.

Școala și familia – Parteneriat

Popescu I.,1982, Prietenii noștri de la catedră (Relația școală-familie), Ed. Didactică și Pedagogică, București

Copilul este obiect și subiect al educației, de aceea școala și familia sunt doi piloni foarte importanți în creșterea și dezvoltarea unui copil educat. De mic, copilul este expus la diverși stimuli, atât pozitivi cât și negativi. J.J. Rousseau afirmă că: ‚‚prima educație are cea mai mare importanță; și această primă educație aparține incontestabil femeilor.’’ Alături de mamă, tată, bunicii, frații și surorile formează mediul familial. Acest mediu poate fi unul prielnic, sau unul nefavorabil. Adesea se vorbește despre ,,cei șapte ani de acasă’’, pentru unii fiind doar o simplă expresie dar pentru altii poate fi semnificativă. Nu trebuie ignorată nici contribuția bunicilor la educația copiilor. Chiar dacă uneori afecțiunea excesivă a acestora se opune anumitor măsuri educative luate de parinți, acest exces nu trebuie condamnat.

Chiar dacă este o instituție bazată pe instrucție și educație, în trecut, școala a fost percepută ca un joc, așa cum spunea denumirea ei la greci (scholé = ‚‚plăcere’’, sens reflectat și de latinescul ludus = joc). Inițial, instruirea se făcea în familie dar cu trecerea timpului, acest proces revine școlii, care dispune de instrumente și materiale pentru desfășurarea optimă a acestui proces, de cadre didactice calificate, de programe școlare și manuale adecvate din punct de vedere pedagogic etc. Sistemul de învățământ este organizat pe clase și cicluri de clase (primar, gimnazial, liceal) astfel încat elevul, după fiecare ciclu, va dobândi un ansamblu de cunoștinte, valori și atitudini necesare ciclului superior dar și propriei persoane.

Există părinți care aderă la sistemul de învățământ, dar o dată cu apariția școlilor ca instituții acreditate au generat și reacții negative din partea acestora, cum ar fi: părinți cu motive egoiste, părinți cu o atitudine indiferentă sau nepăsătoare față de școală.

O bună colaborare școală – familie, presupune ca ambele categorii să se accepte, să realizeze faptul că au același țel, cel de a forma,dezvolta și pregăti elevul pentru viitorul său. Școala continuă educația inițială a copilului desfășurată în cadrul familiei, de aceea pune mare accent pe colaborarea cu părinții elevului, întegrându-i în diverse activități sau parteneriate.

Școala propune anumite reguli de conduită, un regulament școlar obligatoriu, pe care elevii și părinții trebuie să îl respecte, în caz contrar se vor aplica sancțiuni în funcție de gravitatea abaterii.

‚‚Nici școala, nici familia, unilateral, nu pot găsi căile, mijloacele, procedeele cele mai indicate pentru a îndruma, fără greș, pașii tinerilor spre o anumită profesiune, mai ales că unele dintre ele exercită o mirifică atracție pentru mulți tineri: medicina, electronica, automatica, comerțul etc.’’ (Popescu I. p. 42).

Timpul liber al elevului trebuie luat în vedere deoarece atât școala cât și familia trebuie să analizeze atent orarul clasei pentru a echivala zilele în care elevul are mult de lucru cu zilele în care acesta este mai liber. Dacă există o bună colaborare între cei doi factori, multe probleme legate de procesul instructiv-educativ s-ar ameliora, sau chiar ar dispărea.

Chiar dacă școala utilizează metode și procedee eficiente pentru formarea individului, fără participarea permanentă a familiei, educația acestuia poate rămâne lacunară.

Datorită faptului că, școala nu poate menține legătura permanentă cu fiecare familie în parte, s-au creat comitete școlare formate din părinți.

Țelul instrucției și educației este dezvoltarea și formarea multilaterală a personalității elevului pentru a face față cerințelor actuale și viitoare ale societății. Formarea multilaterală necesită ca persoana să dețină calități fizice, intelectuale, morale, estetice, psihice etc., care doar printr-o bună educație se pot dobândi. Această educație, îngrijită și controlată, nu este oferită doar de școală, ci în perfectă colaborare a acesteia cu familia elevului. Această colaborare între școală și familie este necesară pe toată durata școlarizării, pentru rezultate favorabile.

Școala și familia nu sunt factori care se exclud reciproc, dimpotrivă, ele se continuă și se completează una pe cealaltă, prin cooperare permanentă, sinceră și deschisă. În concluzie, cei doi factori sunt complementari și au același subiect de interes: elevul.

Băran-Pescaru A., 2004, Parteneriat în educație, Ed. Aramis