Scoala Altfel Sa Stii Mai Multe, Sa Fii Mai Bun

PROGRAMUL „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”

Prevederi generale:

1. Săptămâna 7–11 aprilie 2014 va fi dedicată activităților educativeextracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Școala altfel:Să știi mai multe, să fii mai bun!”. În această săptămână nu se organizeazăcursuri conform orarului obișnuit al unității de învățământ, iar programul„Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” se va desfășura înconformitate cu un orar special.

2. Scopul acestui program este implicarea tuturor copiilor preșcolari/elevilor șia cadrelor didactice în activități care să răspundă intereselor și preocupărilordiverse ale copiilor preșcolari/elevilor, să pună în valoare talentele șicapacitățile acestora în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente încurriculumul național, și să stimuleze participarea lor la acțiuni variate, încontexte nonformale.

3. În perioada 7–11 aprilie 2014 , Ministerul Educației Naționale organizează,de regulă, etapele naționale ale olimpiadelor școlare pe discipline deînvățământ și, după caz, ale concursurilor școlare.

4. În programul „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, elaborat șiorganizat de fiecare unitate de învățământ, vor fi incluși toți copiiipreșcolari/elevii și toate cadrele didactice care nu participă la etapelenaționale ale olimpiadelor și concursurilor școlare.

Planificarea și aprobarea programului:

5. În vederea elaborării programului de activități, în timpul primului semestru,se vor solicita propuneri elevilor, la orele de dirigenție, și cadrelor didactice,în cadrul ședințelor comisiilor metodice, părinților, în cadrul ședințelor cupărinții, precum și reprezentaților autorităților administrației publice locale/aicomunității, în cadrul ședințelor consiliului de administrație.

6. După colectarea propunerilor se vor desfășura dezbateri în colectivele deelevi, în consiliul elevilor, în consiliul profesoral și în comitetul reprezentatival părinților, în vederea adoptării programului agreat de majoritatea elevilorși a cadrelor didactice.

7. Modalitatea de selecție a activităților propuse se decide la nivelul unitățilorde învățământ și presupune implicarea, în egală măsură, a elevilor, a cadrelordidactice, a părinților, astfel încât proiectele și activitățile selectate săcorespundă obiectivelor educaționale specifice comunității școlare, fiind unrezultat al opțiunilor acesteia.

8. Tipurile de activități care se organizează în săptămâna menționată, durataacestora, modalitățile de organizare și responsabilitățile se stabilesc înconsiliul profesoral și se aprobă de către consiliul de administrație al unitățiide învățământ, până la data de 14 februarie 2014.

9. Consilierul educativ din unitatea de învățământ centralizează propunerile agreate, în vederea includerii acestora în Calendarul Activităților Educative al unității de învățământ, ca domeniu distinct: programul „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”.

10. Conducerile unităților de învățământ vor asigura popularizarea programului „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, la nivel local pentru crearea unui impact pozitiv al activităților organizate, atât la nivelul unității de învățământ, cât și la nivelul comunității.

11. Unitățile de învățământ sunt încurajate să permită participarea părinților, a voluntarilor, a reprezentanților mass-mediei și a publicului larg la activitățile care se pretează la acest tip de deschidere spre comunitate.

Conținutul și organizarea programului

12. Se recomandă elaborarea unor proiecte la nivelul grupelor de preșcolari/claselor, al grupurilor de clase sau al unității de învățământ, care să urmărească și să permită realizarea unor obiective educaționale prin activități care, în programul normal din perioada cursurilor, nu se pot derula.

13. Proiectele se pot organiza și în consorțiile școlare, în parteneriat cu alte unități de învățământ, cu organizații neguvernamentale, cu palatele și cluburile copiilor, cu cluburile sportive școlare, cu direcțiile de tineret și sport, cu taberele școlare, cu instituții culturale și științifice (institute de cercetări, instituții de învățământ superior etc.), cu poliția, jandarmeria, inspectoratele pentru situații de urgență, cu direcțiile de sănătate publică, agențiile pentru protecția mediului etc.

14. Atât elevii, cât și cadrele didactice vor alege activitățile la care doresc săparticipe, din lista celor propuse. De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea implicării părinților care doresc acest lucru, precum și a altor parteneri.

15. Fiecare activitate la care participă copiii preșcolari/elevii trebuie să fie coordonată de un număr corespunzător de cadre didactice. Indiferent de tipurile de activități organizate, conducerea unității de învățământ și cadrele didactice vor lua toate măsurile pentru asigurarea supravegherii copiilor preșcolari/elevilor și a securității acestora.

16. Tipurile de activități care pot fi organizate în cadrul programului „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, pot include:

– activități culturale;

– activități tehnico-științifice;

– activități sportive;

– activități de educație pentru cetățenie democratică, pentru promovarea

valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activă în

societate, responsabilitate socială, relații și comunicare etc.);

CLASA PREGĂTITOARE –

O NOUTATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

          Începând cu anul școlar 2012-20113 , una din noutățile pe care le aduce  învățământul românesc este introducerea în structura școlară a clasei pregătitoare , ca și clasă obligatorie a învățământului primar .  

           Cercetările din ultimii 30 de ani au făcut ca educația timpurie să fie o perioadă din ce in ce mai valorizată, date fiind efectele pe termen lung ale participării în această etapa de educație.Acest lucru arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, indiferent dacă este de natură cognitivă, socială, emoționala sau de personalitate, cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansele de rezolvare sunt mai mari. În consecință, cu cât intervenția educațională este mai târzie, cu  atât  mai mari sunt costurile asociate, iar prognosticul  este mai puțin favorabil. Țările Europei au fost preocupate de-a lungul timpului de dezvoltarea unor modele de instituții care să asigure o educație de calitate. Analiza comparativă privind debutul școlarității obligatorii în Europa reprezintă un număr mare de țări, care stabilesc prin legi, debutul școlarității obligatorii la șase, cinci sau patru ani, cea mai mare parte dintre ele, optând pentru vârsta de 6 ani. Acesta este unul din motivele  scăderii vârstei de școlarizare obligatorie la șase ani și în România.  Trecerea clasei pregătitoare din cadrul învățământului  preșcolar in cel al învățământului  primar  aduce cu sine o serie de reglementări de tip administrativ, curricular și evaluativ începând cu anul școlar 2012-2013.

  Curriculum-ul pentru învățământul primar specific clasei pregătitoare reprezintă o noutate în învățământul romanesc, fiind conceput astfel încât  să respecte principiul continuității între nivelurile sistemului de învățământ și în vederea atingerii nivelului de performată elementară în formarea competențelor cheie care determină profilul de formare al elevului (la sfârșitul clasei a II-a). Competențele sunt  definite ca ansambluri integrate de cunoștințe,capacități și abilități de aplicare,operare și transfer al achizițiilor,care permit desfășurarea cu succes a unei activități,rezolvarea eficientă a unei probleme sau a unei clase de probleme/situații.Mai bine spus competențele=cunoștințe + capacități+ comportamente. Curriculum pentru învățământul primar pune accentul pe dezvoltarea competențelor la elevi, acestea fiind: competențe de comunicare; competențe de bază  specifice  matematicii, științelor  și tehnologiilor; competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere; competențe sociale și civice; competențe anteprenoriale; competențe de sensibilizare și expresie culturală; competența de a învăța să înveți (metacognitivă).                                                                                                            

      La clasa pregătitoare se studiază următoarele discipline: comunicare în limba română, matematică și explorarea  mediului, educație pentru societate, arte vizuale și lucru manual, muzică și mișcare, dezvoltare personală, educație fizică și sport, iar ca și disciplină opțională tehnologia informației și a comunicării (jocul cu calculatorul).Toate aceste discipline predându-se într-o manieră integrată. 

 Clasa pregătitoare a fost gândită pentru copilul de 6 ani ca un univers al poveștilor, al învățării prin joc,  nu  un  spațiu rigid al cunoașterii, al constrângerii. Prin clasa pregătitoare, copiii vor avea o perioada de tranziție, vor învăța jucându-se, tocmai pentru a li se da cele mai bune achiziții pentru urmarea învățământului ulterior. Este un scop ce se circumscrie aceleiași dorințe de familiarizare a copilului cu mediul școlar . Asta nu înseamnă că la clasa pregătitore copiii trebuie sa învețe deja să scrie, să citească, să socotească. Trebuie, in schimb, să se familiarizeze cu anumite lucruri care le vor ușura ulterior asimilarea de cunoștințe la diverse discipline. De aceea li se vor citi povești, vor învăța cântecele, să numere obiecte, să distingă forme, culori, dimensiuni ,să recunoască părțile corpului uman și își vor dezvolta imaginația prin confecționare de diferite obiecte și jucării etc. Totul, fără manuale, ci doar în baza experienței și a talentului fiecărui dascăl în parte.                                         

             Învățătorii vor preda prin metode interactive fără a-i ține pe elevi în bancă timp de mai multe ore. Accentul se pune pe participarea activă a elevilor în procesul de învățare,modalitatea de abordare fiind joaca . Dacă astăzi dorim să discutăm despre toamnă, atunci vom aborda această temă și la comunicare în limba româna prin poezii, povești, la matematică și explorarea mediului vom număra frunze și obiecte din natură, la educație pentru societate vom învăța să îngrijim parcul în anotimpul toamna, la muzică și mișcare vom fredona cântece despre anotimp și vom asocia versurile cântecelor cu mișcarea. Totul  prezentându-se   sub forma unei povești, cea mai importantă fiind experiența copiilor din viața de zi cu zi.Totodată această clasă se vrea o punte de trecere ușoară între învățământul preșcolar și cel primar.                                                                                                                                                                          O astfel de clasă pregătitoare  este  o necesitate menită  să ajute la o dozare mai judicioasă și mai lejeră a sarcinilor ce reveneau clasei I, deloc puține și deloc facile, și totodată o măsură binevenită in ce privește alinierea la vârsta europeană de școlarizare obligatorie și a copiilor din Romania .                                 

         Evaluarea la clasa pregătitoare  se va face  pe baza unui raport de evaluare.Ea trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însușii și mai puțin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenție, înregistrat, comunicat și discutat cu părinții (cu o anumită periodicitate).                                                                     

Raportul  de evaluare este elaborat de MECTS,fiind un document tip numit  Raport de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoționale, cognitive, a limbajului și a comunicării, precum și a dezvoltării capacităților și atitudinilor de învățare la finalul clasei pregătitoare. Se completează pentru toți elevii din clasele pregătitoare având ca scop orientare și optimizarea procesului educativ, în vederea pregătirii elevilor pentru a răspunde solicitărilor de tip școlar.                 

   Raportul de evaluare este structurat astfel: date de identificare a elevului, domenii de dezvoltare: dezvoltare fizică; dezvoltare socio-emoțională; dezvoltare cognitivă; dezvoltarea limbajului și a comunicării; dezvoltarea capacităților și a atitudinilor de învățare; principalele  aspecte vizate, asociate fiecărui domeniu de dezvoltare și desprinse din competențele specifice prevăzute în programele școlare în vigoare pentru clasa pregătitoare, în dreptul cărora cadrul didactic responsabil consemnează, în baza documentelor suport, nivelul achiziției ,,realizat  sau ,, în curs de realizare, după caz; aprecieri și recomandări. Procesul de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare se desfășoară pe tot parcursul anului școlar și se finalizează în luna mai prin completarea acestui raport.

         Altfel spus cred că introducerea clasei pregătitoare din acest an școlar poate fi asociată urătorului citat: ,,Eu sunt copilul.Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură dacă voi reuși sau voi eșua în viață!Dă-mi ,te rog ,acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.’(Child’Appels ,Mamie Gepe Cole)

….ALTE NOUTĂȚI

 Spre deosebire de ultimii doi ani, când numai un grup pilot susținea evaluările pilot la clasele a II-a și a IV-a, anul acesta toți elevii de la ciclul primar vor susține acest tip de examen.

Evaluările sunt prevăzute în legea educației și vor fi după model internațional, cu teste la scris/citit și matematică. Ministerul Educației urmează să publice până la sfârșitul anului metodologia după care se vor organiza aceste evaluări. Specialiștii consultați de gândul au spus că elevii nu vor primi note la aceste teste, ci tot calificative, care vor fi trecute în protofoliul elevului și vor fi folosite de către profesori pentru îndreptarea eventualelor deficiențe.

Tot la ciclul primar, elevii vor putea alege dintre trei disciplinele opționale noi : "Educatie pentru societate", "Filosofie pentru copii" si "Educatie financiara".

„Educație pentru societate” va fi studiată la clasa pregătitoare, clasa I si clasa a II-a, „Filosofie pentru copii”, la clasa a III-a si/sau a IV-a, iar „Educație financiară”, la clasele a III-a si/sau a IV-a.

Ministerul Educației a precizat că disciplina „Educație pentru societate” poate fi studiată succesiv, într-un singur an școlar sau pe parcursul a doi – trei ani.

La disciplina „Filosofie pentru copii”, elevii vor învăța etapele pe care le implică rezolvarea unei probleme date, cum sa sustina un punct de vedere, dar și cum să respecte punctele de vedere ale celuilalt.

Elevii care optează pentru  „Educație financiară", vor învăța după o disciplină elaborată în colaborare cu serviciul de educație al Băncii Naționale Române, care a pilotat cursurile în mai multe unități școlare, încă din anul 2010-2011. Disciplina economică a fost introdusă pentru a răspunde unei  inițiative a Comisiei Europene în toate statele membre ale UE și își propune educarea consumatorului și dezvoltatea receptivității elevilor pentru domeniul financiar.

PARTENERIAT ÎNTRE ȘCOALĂ ȘI COMUNITATE

Școala este o instituție în care toată lumea învață – profesorii lucrează în echipă cu elevii și cu membrii comunității .Cuvântul „comunitate” înseamnă de obicei un sat, un cartier . Comunitatea poate să însemne de asemenea un grup de oameni care au interese sau probleme comune și care doresc să le împărtășească.

Experiența unei școli care a dezvoltat, în cursul ultimilor ani, colaborarea cu partenerii din comunitățile locale arată că această colaborare poate aduce școlii beneficii semnificative.

Sprijinul părinților:

susținerea unor activități de igienizare, întreținere, renovare a unității școlare;

participarea la activitățile extrașcolare, evenimente culturale, acțiuni în folosul comunității;

avansarea unor opinii, sugestii, propuneri legate de îmbunătățirea activităților;

asigurarea unor sponsorizări și a unor resurse necesare pentru derularea unor activități.

Suportul autorităților locale:

asigurarea unor resurse materiale și financiare pentru unitatea școlară;

trecerea în folosința școlii a unor terenuri agricole și spații/construcții;

facilitarea unor donații și sponsorizări, orientate în special către dotarea materială;

participarea la organizarea și desfășurarea unor activități culturale și sportive;

facilitarea unor parteneriate interne și externe.

Oportunități create de ONG-uri:

promovarea principiului egalității șanselor educaționale la nivel comunitar, susținerea drepturilor tinerei generații, promovarea unor măsuri pentru protejarea minorilor;

consilierea familiei, formarea unor formatori, formarea de mediatori și facilitatori;

sensibilizarea lumii economico-financiare și a reprezentanților mass media în raport cu educația;

promovarea imaginii școlii în comunitatea locală;

facilitarea unor parteneriate și dezvoltarea de rețele;

asigurarea unor donații și sponsorizări pentru acțiuni ale școlii;

identificarea de nevoi comunitare și atragerea de resurse din comunitate.

Facilități create de agenții economici

participarea la activități de întreținere și renovare a școlii;

susținerea unor activități culturale, sportive și/ sau în folosul comunității;

obținerea unor sponsorizări pentru școală și asigurarea resurselor pentru activități;

facilitarea unor donații și sponsorizări, orientate în special către dotarea materială;

alocarea unor spații la dispoziția unităților de învățământ.

Ca direcții de stimulare a parteneriatului școală- comunitate identificate la nivelul unității noastre sunt:

deschiderea conducerii școlii către colaborarea cu comunitatea și implicarea ei efectivă în atragerea de parteneri ce pot susține școala și proiectele ei;

includerea activităților de parteneriat cu comunitatea în strategia școlii pentru orizontul lung de timp și în planurile sale operaționale;

multiplicarea și diversificarea acțiunilor ce pot să faciliteze inter-cunoașterea între membrii comunității școlare și cei ai comunității locale;

organizarea unor activități extrașcolare centrate pe valorificarea și dezvoltarea aptitudinilor / talentelor la care să participe și membrii ai comunității cu competențe în domeniu;

schimbarea atitudinilor anacronice prezente la nivelul unității de învățământ și formarea resurselor umane ale școlii pentru parteneriat;

responsabilizarea și implicarea comitetelor de părinți în medierea și dezvoltarea relațiilor dintre școală și comunitatea sa locală;

identificarea partenerilor interesați și capabili să susțină dezvoltarea educației și instituirea unui dialog real pe baza obiectivelor comune;

valorificarea legăturilor tradiționale cu parteneri din comunitate și realizarea unor mecanisme care să asigure continuitate și stabilitate în domeniul parteneriatului;

formularea de către școală a unor oferte clare de parteneriat adresată categoriilor și instituțiilor din comunitate;

stabilirea unor modalități concrete de parteneriat cu comunitatea și definirea condițiilor de încheiere și derulare a parteneriatului;

identificarea nevoilor de educație din comunitate și diversificarea ofertei de servicii educaționale pe care unitatea de învățământ poate să le asigure;

constituirea unor asociații cu profil educațional care să cuprindă în egală măsură membrii ai comunității școlare și membrii ai comunității locale;

diversificarea modalităților de informare ce se adresează comunității (referitor la proiectele/activitățile școlare și la formele de colaborare).

Pentru adoptarea unor măsuri eficiente în domeniul parteneriatului cu comunitatea, managerii unităților de învățământ trebuie să cunoască:

prevederile legislative referitoare la parteneriatul cu comunitatea ;

categoriile de parteneri pe care școala îi poate găsi în cadrul comunității locale;

nevoile concrete pe care comunitatea le are în domeniul educației;

modalitățile de sensibilizare și atragere a categoriilor și instituțiilor din comunitate;

formele concrete în care se poate realiza parteneriatul.

Acționând în aceste direcții, unitatea școlară poate dezvolta un parteneriat autentic și durabil cu comunitatea sa locală. În calitate de manager, puteți facilita acest proces asigurând implicarea membrilor comunității școlare și valorificarea experienței de care dispun colegii dumneavoastră în domeniul comunicării și colaborării.

Transformarea unității de învățământ într-un inițiator activ în domeniul parteneriatului cu comunitatea presupune adoptarea unor strategii specifice la nivelul școlii și formarea resurselor sale umane în acest domeniu. În acest context, primul pas câtre un parteneriat autentic este practicarea unui management participativ și centrarea asupra elevului, ca membru al comunității sale. Relația partenerială ,,școală – comunitate“ constituie un element cu semnificații majore din perspectiva asigurării unui învățământ de calitate. Sprijinul reciproc pe care școala și comunitatea pot să și-l ofere în cadrul parteneriatului educațional poate da soluții atât problemelor cu care se confruntă școala, cât și problemelor comunității.

Pornind de la aceste premise, fiecare școală trebuie să se centreze pe sensibilizarea și atragerea tututror categoriilor și instituțiilor care sunt interesate în educația de calitate: familiile elevilor, autoritățile locale, organizațiile nonguvernamentale, agenții economici.

Procesul de învățământ ca relație predare – învățare – evaluare

Ideea de proces de învățământ invocă întotdeauna o dualitate, existența unor ființe

care provoacă, impun o schimbare (educatorii), precum și existența unor ființe aflate în

dezvoltare, care nu numai că suportă schimbarea, dar chiar se implică activ în actul

schimbării (educații). Este vorba de schimbarea în timp, spațiu și formă a experiențelor

de cunoaștere, afectiv-emoționale și acționale ale elevului, astfel încât să determine

schimbări în comportament, în structura cunoștințelor, a abilităților intelectuale sau

motrice.

În cadrul acestui proces unitar, putem distinge trei categorii de acțiuni specifice:

predarea, învățarea și evaluarea, acestea contopindu-se într-un întreg, care asigură

realizarea sarcinilor învățământului, chiar dacă au finalități, motivație și metodologie

distincte. Fie că se desfășoară prin alternanță, fie în condiții de simultaneitate, ele sunt

inseparabile, ca părți integrante ale aceluiași sistem.

Predarea nu are sens decât în măsura în care determină un efort corespunzător de

învățare din partea elevilor, după cum și învățarea pierde legătura dintre profesor și elev

dacă nu este determinată de predare. Dar, deși relația dintre predare și învățare este una

de tip cauză – efect, demersul nu este totuși linear, în sensul că un anumit tip de predare

nu generează automat un anumit tip de învățare. Predarea singură, indiferent cât de bună

ar fi, nu duce în mod automat, de la sine, la efectele de învățare așteptate, ci rezultatele

predării sunt condiționate de calitatea învățării, precum și de intervenția altor factori

implicați în desfășurarea procesului. Astfel, succesele și eșecurile trebuie puse atât pe

seama muncii cadrelor didactice, cât și pe seama efortului individual al elevilor și pe

seama influențelor altor factori, cu rol pozitiv sau negativ.

În accepțiunea didacticii moderne, procesul de învățământ încorporează și o a

treia activitate, cea de evaluare, care completează demersul întreprins de cadrul didactic

asupra elevilor. Evaluarea își propune să determine valoarea rezultatelor învățării, dar și valoarea proceselor de predare și de învățare, având un rol de supraveghere, de ghidare a

activității profesorilor și a elevilor.

O afirmație susținută cu tărie de pedagogii contemporani se referă la necesitatea

mutării accentului de pe activitatea de predare, pe activitatea de învățare. Perspectiva

clasică asupra învățământului, preocupată mai mult de conținuturi, de calitatea și

cantitatea cunoștințelor transmise, considera predarea ca activitate primordială, cu rol

hotărâtor în obținerea rezultatelor școlare, mergând până la absolutizarea acesteia. În

virtutea acestei priorități, actul învățării era tratat ca o consecință naturală a predării, ceva

subordonat acesteia și neglijabil în bună măsură, lăsând elevului sarcina de a se adapta

predării. În aceste condiții, verificările finale se făceau doar cu scopul clasificării elevilor,

potrivit cerințelor venite din afară.

Concepția modernă, puternic umanistă, inversează ordinea lucrurilor, privind

elevul în dublă ipostază, cea de obiect al instruirii, concomitent cu cea de subiect al

propriei formări, datorită implicării în activitatea de învățare. Astfel, se consideră că

rezultatele școlare reflectă, mai întâi de orice, efortul de învățare depus de elevi, prestația

profesorului rămânând în plan secund. În această situație, învățarea devine centrul de

interes, ceea ce implică revizuirea concepțiilor despre predare. Față de ceea ce a fost,

predarea vizează acum nu atât transmiterea de cunoștințe, cât punerea elevului în situația

de învățare, asigurarea condițiilor, motivarea lui, dezvoltarea capacității acestuia de

învățare și dezvoltarea acelor capacități superioare de care depinde succesul învățării. În

această situație, efortul de adaptare trebuie să aparțină în special profesorului. Evaluarea

devine acum un instrument de transformare a învățării și a predării, oferind informații atât

despre rezultatele elevilor, cât și despre calitatea prestațiilor profesorului. În acest fel se

completează demersul de intervenție a profesorului asupra elevilor, dar și al elevilor

asupra profesorului.