Satisfactia Parintilor Provocare Pentru Managementul Institutional Si Conditie a Managementului Calitatii

CUPRINS

Rezumat………………………………………………………………………………………………. 4

Argument ………………………………………………………………………………………………. 6

CAPITOLUL I. MODALITĂȚI DE REALIZARE

A MANAGEMENTULUI INSTITUȚIONAL

1.1. Educația în fața provocărilor mileniului trei – dimensiuni, exigențe, tendințe …. 8

1.2. Managementul instituțional – generalități-relații …………………………………. 9

1.3. Serviciile instituționale și managementul instituțional …………………………… 11

1.4. Descentralizarea –condiția succesului în învățământul preșcolar ………………… 13

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL CALITĂȚII

ÎN INSTITUȚIILE PREȘCOLARE MODERNE

2.1. Calitatea și managementul calității – fundamente teoretice …………………………. 17

2.2. Asigurarea calității în educația învățământului preșcolar ……………………………… 20

2.3. Viziunea și misiunea asupra grădiniței raportate la managementul calității …….. 23

2.4. Parteneriatul relația familie-grădiniță-comunitate ………………………………………. 25

2.5. Dezvoltarea permanentă a personalului didactic din învățământul preșcolar ……. 27

2.6. Satisfacția părinților în învățământul preșcolar ………………………………………….. 28

CAPITOLUL III. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

Obiectivele cercetării ………………………………………………………………………………………. 32

Ipoteza cercetării …………………………………………………………………………………………….. 32

Lotul cercetării ……………………………………………………………………………………………….. 33

Metodele și instrumentele cercetării ………………………………………………………………….. 33

Dimensiunile chestionarului ……………………………………………………………………………… 33

Rezultatele obținute și interpretarea lor …………………………………………………………….. 34

Rezultatele obținute și interpretarea lor…………………………………………………35

Concluzii ………………………………………………………………………………………………… 44

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………… 46

Anexe ………………………………………………………………………………………………. 48REZUMAT

Este larg acceptat faptul că școala reprezintă una din cele mai valoroase instituții sociale ale umanității. Sistemul educațional din România, deși s-a aflat permanent sub emblema reformei, are în continuare profunde probleme funcționale. Oferta de educație vine din partea diverselor instituții de învățământ public și privat, a căror menire este aceea de a satiface nevoile clienților lor. Această situație ne-ar putea face să credem că între școli (grădinițe), ca furnizori de servicii educaționale, există competiție, prin intermediul căreia se urmărește în mod constant satisfacerea nevoilor educaționale venite din partea părinților și copiilor. Atunci, ce este în neregulă cu oferta educațională?

Educația preșcolară este primul pas în sistemul național de educație, iar grădinița – prima instituție care asigură realizarea unui drept fundamental al copilului oferind servicii de educație formală, la nivel profesional.

Educatoarea reprezintă unul dintre „actorii educaționali”care trebuie să asigure calitatea educației, alături de ceilalți actori interesați în acest demers.

La nivelul grădiniței care este supus cercetării în vederea satisfacerii părinților, calitatea în actul educativ presupune proiectarea managementului instituțional, prin oferte educaționale, acțiuni de formare/perfecționare continuă a educatoarelor, construirea unui mediu educațional propice dezvoltării armonioase a preșcolarilor, implicarea părinților în diverse acțiuni.

Lucrarea este structurată în trei capitole, care la rîndul lor sunt alcătuite din mai multe subcapitole după cum urmează:

CAPITOLUL I. MODALITĂȚI DE REALIZARE A MANAGEMENTULUI INSTITUȚIONAL

Acest capitol se structurează în patru subcapitole în care sunt abordate următoarele teme:

Educația în fața provocărilor mileniului trei – dimensiuni, exigențe, tendințe

Managementul instituțional – generalități-relații

Serviciile instituționale și managementul instituțional

Descentralizarea –condiția succesului în învățământul preșcolar

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL CALITĂȚII ÎN INSTITUȚIILE PREȘCOLARE MODERNE

În cele șase subcapitole al acestui capitol vorbesc despre aspectele managementului calității în instituțiile preșcolare din perspectiva a diferitelor domenii ale acestora:

Calitatea și managementul calității – fundamente teoretice

Asigurarea calității în educația învățământului preșcolar

Viziunea și misiunea asupra grădiniței raportate la managementul calității

Parteneriatul relația familie-grădiniță-comunitate

Dezvoltarea permanentă a personalului didactic din învățământul preșcolar

Satisfacția părinților în învățământul preșcolar

CAPITOLUL III. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

Acest este prezentarea unei cercetări psihopedagogice privind calității managementului instituționale al grădiniței din perspectiva părinților, pe baza unui chestionar. Acest chestionar a fost contruit pe trei dimensiuni:

Cerințele și așteptările părinților

Gradul de implicare al părinților în activitățile grădiniței

Gradul de satisfacție al părinților față de condițiile oferite de grădiniță copiilor lor

Cercetarea s-a bazat pe 2 ipoteze:

Ip.1. Gradul de implicare și participare al părinților la activitatea grădiniței este unul de nivel ridicat.

Ip.2. Gradul de satisfacție al părinților față de condițiile oferite de grădiniță copiilor lor este unul ridicat.

În urma prelucrării chestionarului, din rezultatele obținute reiese că:

Ipoteza 1 nu se confirmă, părinții neavând un nivel ridicat de implicare în activitatea grădiniței.

respectiv:

Ipoteza 2 se confirmă, părinții având un grad ridicat de satisfacție față de condițiile oferite de grădiniță copiilor lor.

Concluzii:

Având în vedere că cercetarea noastră a urmărit să determine nivelul satisfacției părinților față de grădiniță, dar și al implicării lor directe în activitatea ei, putem, pe baza rezultatelor obținute, să concluzionăm că deși părinții raportează nivele ridicate de satisfacție (chiar de 87,5% în ceea ce privește alimentația copilului, de exemplu), se implică foarte puțin sau deloc în gestionarea ei (aproape 90% din respondenți au spus că nu au avut și nici nu au pentru anul viitor sugestii pentru îmbunătățirea activității), fiind chiar (unii dintre ei) dezinteresați de unele aspecte practice (bugetul de exemplu, unde 12 părinți au răspuns cu nu).

ARGUMENT

„Nimic nu este simplu! Stabilitatea aparține trecutului. Mediul economic se schimbă rapid.”

„Nu se mai pune problema gestionării schimbării ci provocarea sa, pe o scară vastă, și cu toată viteza.”

„Totul trebuie revizuit! De la metodele de management la structurile organizatorice.”

„Toată lumea este chemată să se schimbe. Schimbarea este multidimensională.”

Aceste premise lansate de James Champy în celebra sa lucrare „Reengineering-ul managementului” evidențiază imensa complexitate și dificultate a științei manageriale și necesitatea schimbării. Întrucât în practica managerială, cunoașterea și implementarea metodologiei globale de perfecționare managerială sunt imperios necesar.

Educația preșcolară este primul pas în sistemul național de educație, iar grădinița – prima instituție care asigură realizarea unui drept fundamental al copilului oferind servicii de educație formală, la nivel profesional.

Realizarea obiectivelor educatiei depinde in mare masura de calitatile si competentele educatorului/educatoarei, care, prin actiunile sale, prin personalitatea sa, reprezinta un model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultura in comunitate. Educatoarea indeplineste o misiune de o importanta deosebita – aceea de a asigura formarea si pregatirea copilului catre viata.

Este dificil a descrie in citeva fraze trasaturile ce disting un bun educator. Chiar daca am incerca sa alcatuim o lista a “ingredientelor” necesare, nu v om reusi sa oferim decit o schita de portret, niste repere care ar putea servi ca ghid general de formare, si nu solutia certa pentru edificarea unui imagini integre.

Educatoarea reprezintă unul dintre „actorii educaționali”care trebuie să asigure calitatea educației, alături de ceilalți actori interesați în acest demers. O altă cerință esențială, în opinia mea, alături de abordarea predării prin respectarea principiilor pedagogiei postmoderniste este cea referitoare la manifestrea actului didactic sub auspiciile calității. Educatoarea profesionistă este cel care asigură calitate instrucției și educației pe care le realizează în contexte formative de factură postmodernistă. Adoptă drept elemente de raportare teoretică la problematica calității pe cele care ni le furnizează Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar. Astfel, prin calitate în educație se înțelege „un ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate” (Iosifescu, Ș., 2005) iar asigurarea calității este acceptată a fi „capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe educație, în conformitate cu standardele anunțate” (Iosifescu, Ș., 2005). Locul pe care îl are cadrul didactic în sistemul definit mai sus este implicit, obligând, parcă, la o atentă și responsabilă punere în legătură a rolului de profesionist asumat cu indiciile calității manifeste. Cu alte cuvinte, proiectarea și implementarea unui curriculum de calitate de către profesioniștii domeniului educațional decurge dintr-o atentă și constantă raportare la indicatorii de performanță specifici subdomeniului curriculum.

Educatoarele sunt convinse că orice copil reprezintă o valoare, este unic, manifestă caracteristici pozitive semnificative, ce trebuie dezvoltate, prețuite și susținute pentru a se manifesta și asigura dezvoltarea a ceea ce fiecare poate să devină. Toate acestea presupune un proces în actul educațional specific grădiniței. Pentru respectarea acestui principiu se va porni de la o bună și temeinică activitate de cunoaștere a copilului și nevoilor curente și de viitor ale copiilor, părinților, respectându-se atât autonomia individuală, cât și cea instituțională, un loc important fiind atribuit serviciilor oferite de grădiniță. Pentru a răspunde eficient intereselor diverse ale familiilor și pentru a adapta mai bine procesul instructiv educativ am recurs la lărgirea ofertei educaționale, îmbunătățirea bazei materiale și colaborarea cu diferiți parteneri în vederea satisfacerii beneficiarului educabil.

Calitatea managementului și dezvoltării instituționale a grădiniței va fi evaluată prin valoarea diagnostic a strategiilor manageriale (obiective, sarcini, responsabilități, resurse necesare, termene, criterii de performanță). Calitatea instituției este promovată de liderul educațional al acesteia – directorul grădiniței –, care asigură unitatea și continuitatea scopurilor, creează și menține locul și atmosfera crespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor operaționale.

O bună colaborare cu autoritățile locale s-a realizat, în ceea ce privește repartizarea și utilizarea fondurilor pentru funcționarea, întreținerea și repararea localului, asigurarea pazei și protecției instituției. Părinții devin tot mai mult parteneri activi în activitățile extracurriculare ale preșcolarilor, în organizarea excursiilor tematice, serbărilor, vizitelor la muzee etc. din grădinițe. La nivelul grădiniței s-au înființat Comisiile pentru Evaluarea și asigurarea calității (CEAC). De asemenea strategia grădiniței răspunde concret la întrebările privind motivația, relevanța scopurilor obiectivelor și strategiilor, conștiința căilor de realizare a planurilor de acțiune, cu prezentarea responsabilităților, a resurselor umane și financiare sistematizare în bugete cu termene clare.

Analizând din perspectiva grădiniței cercetate în vederea satisfaceri părinților, calitatea în actul educativ presupune o proiectare a managementului instituțional, prin oferte educaționale, acțiuni de formare, perfecționare continuă a cadrelor, constituirea unui mediu educațional propice dezvoltării armonioase a preșcolarilor și implicarea părinților la diverse acțiuni.

CAPITOLUL I. MODALITĂȚI DE REALIZARE A MANAGEMENTULUI INSTITUȚIONAL

Educația în fața provocărilor mileniului trei – dimensiuni, exigențe și tendințe

Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale. Semnifică procesul de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale, morale ale copiilor, tinerilor sau totalitatea metodelor folosite în acest scop sau acțiunea de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale omului, ale unui popor.

Procesul educațional se desfășoară într-o formă sau alta în toate instituțiile societății, dar mai cu seamă în familie, școală și biserică. Fenomenul educațional se manifestă la toate nivelurile existenței sociale, atât în formă de exprimare a comportamentului uman în diferite momente istorice, cât și ca efect în sensul determinării evoluției umane prim participarea efectivă a omului, a manifestării personalității sale în derularea acestora (I. Țoca, 2008, pag. 13).

Actul educațional este forma cea mai înaltă în formarea caracterului și personalității copiilor și tinerilor. De aceea educația trebuie să fie prioritatea de bază a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a membrilor acesteia.

Sistemul de învățământ românesc dorește la catedră dascăli care să corespundă cerințelor actuale orientate spre „schimbare, dinamism, spre o educație modernă”.

Pentru atingerea standardelor de performanță este nevoie de o pregătire profesională corespunzătoare, de o formare continuă și nu sporadică, de o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice.

Fiecare copil este un unicat, o entitate irepetabilă, iar într-o clasă de copii avem „n” copii -unicat. Pentru fiecare dintre ei este esențial să aplicăm acele strategii care să-i antreneze și să-i direcționeze în dezvoltarea lor.

În misiunea sa cadrul didactic – în cazul nostru educatoarea, are în vedere toate aspectele pe care le reprezintă mediul educațional și situațiile didactice. Este considerată „expert” în procesul instructiv-educativ”.

Fiecare educatoare trebuie să stăpânească „arta strategică” pentru a-i reuși activitățile propuse.

În activitatea didactică educatoarea exersează competențele specifice, dacă nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme și reguli, ci și un actor care trăiește activitatea împreună cu copiii, cu un indice de intervenție personală mai mic sau mai mare -în funcție de nivelul grupei -dar important, și interpretează/îndeplinește mai multe roluri.

Pedagog

Psiholog

Scenograf și regizor

Consilier

Mediator

De ce este nevoie de toate aceste competente? Pentru ca profesia de educatoare este complexă și necesită multă dăruire, timp, studiu, întrebări și găsirea răspunsurilor.

Așadar, educatorul, profesorul viitorului trebuie să-și asume rolul formator, de stimulare a creativității elevului, de stimulare a capacităților sale intelectuale, prin modelarea cu grijă a deprinderilor pe care fiecare individ le posedă (I. Țoca, 2008, p. 18).

1.2. Managementul instituțional – generalități-relații

„Managementul este cea mai nouă dintre științe și cea mai veche dintre arte” după J.J. Serven Screiber.

„Studierea procesului de management în vederea sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, regului, a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici, care să contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective.” – T.Zorțelan, E. Burduș, G. Căprărescu, Managementul organizației.

Managementul reprezintă:

activitatea și arta de a conduce;

ansamblul activităților de organizare, de conducere și gestiune a întreprinderilor;

arta sau abilitatea de a conduce;

știința și tehnica organizării și conducerii unei firme, instituții;

actul sau maniera de a conduce, de a dirija și controla;

Managementul instituțional constă în studierea proceselor și relațiilor ce se manifestă în cadrul instituțiilor de învățământ, în timpul desfășurării procesului educațional, în vederea descoperirii legislațiilor care-l generează și a elaborării unor metode și tehnici de conducere pe baza acestora, care să asigure creșterea eficienței acestui proces. Ținând cont de complexitatea socială, economică, politică ce este caracteristică procesului de globalizare, de idealul educațional, de finalitățile fiecărui ciclu școlar, putem spune că managementul educațional are un caracter social, educativ, sistematic, multidisciplinar (I. Țoca. 2008, p. 21).

Managementul instituțional este o metodologie de acțiuni orientată spre succesul în educație, cuprinzând un ansamblu principii și funcții, norme și metode de conducere prin intermediul cărora se asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ.

Managerul trebuie să-și aducă un aport creator la adoptarea tehnicilor și mijloacelor manageriale necesare eficientizării activității educaționale. Cel care influențează în mod hotărâtor actul managerial,si procesele și relațiile de management este managerul. El este direct răspunzător de calitatea muncii instructiv-educative din instituție.

, Director de unitate de învățământ în cazul nostru un bun manager trebuie să acumuleze o serie de însușiri prin care obține o serie de transformări pozitive în cadrul organizației conduse:

Organizația condusă de el se dezvoltă vizibil ceea ce se poate obține prin gestionarea eficientă a resurselor umane și materiale; in urma eforturilor sale

Caută diferite resurse extrabugetare în urma cărora se poate dezvolta baza materială;

Supraveghează lunar raportul dintre cheltuieli și resursele alocate și resursele extrabugetare;

Oferta educațională este adaptata la schimbările și la cerințele realității societății asfel încât copiii care intră la institutie să se adapteze cât mai eficient la cerințele școlii;

Favciliteaza elaborării de materiale didactice cât mai atrăgătoare copiilor;

Lucrează cu toate eforturile în scopul îmbunătățirii și optimizării comunicării între organizația conduse de el și factorii sociali și economici de care depinte unitatea de învățământ.

Totodată toate persoanele implicate în procesul educațional, indiferent de locul și funcția pe care o ocupă într-o unitate de învățământ, sunt răspunzătoare de producerea și generarea unei educații de calitate. Astfel calitatea este responsabilitatea fiecăruia, este o atitudine mentală, o conștientizare a muncii, fiind un pas particular într-o serie de activități la finalul procesului educațional. Întreaga unitate de învățământ trebuie să adopte o atitudine mentală continuă îndreptată spre calitate. Toți participanții la actul educațional trebuie să se considere implicați în calitatea educației în același timp să asigure și calitatea muncii lor. Membrii echipei într-o unitate de învățământ trebuie să realizeze că acest proces permite întregii echipe să realizeze un proces educațional de calitate cu un număr minim de erori și refaceri.

Evaluarea calității educației constă în examinarea multicriterială, a măsurii în care o unitate de învățământ furnizoare de educație și programele acesteia îndeplinesc anumite standarde. Atunci când evaluarea calității este efectuată de însăși unitatea de învățământ furnizoare de educație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calității este efectuată de o agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluării externe (I. Țoca, 2008, p. 175). Comisia pentru evaluare și asigurarea calității prin stabilirea unei strategii de implementare și evaluare a managementului calității educației, prin realizarea unei evaluări interne pe baza standardelor de funcționare și de calitate a procesului educațional propune o serie de strategii de îmbunătățiri și cooperare cu alți factori implicați în calitatea educației, cât și cu evaluatorii externi (I. Țoca, 2008, p. 174). La nivelul fiecărei unități educaționale este înființată Comisia pentru Evaluare și Asigurarea Calității, care elaborează și adoptă propria strategie și propriul regulament pentru evaluarea și asigurarea calității.

Evaluarea internă sau autoevaluarea procesului educațional dintr-o unitate de învățământ se realizează pe baza standardelor naționale și proprii de calitate, obținându-se o bază de date necesare pentru cunoașterea valorii a judecării schimbărilor și a proiectării dezvoltării instituționale ulterioare.

Evaluarea externă a calității educației se realizează de departamente speciale ale Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, denumită pe scurt ARACIP, dar și alte agenții autohtone sau internaționale cu respectarea normelor de calitate educațională elaborate de agenție (I. Țoca, 2008, p. 183).

1.3. Serviciile instituționale și managementul instituțional

Din perspectiva educațională, termenul de management apare în mai multe ipostaze:

managmentul educației (managementul sistemului de învățământ, managementul pedagogic) -se referă la conducerea educației la nivel macro (al politicilor educaționale); el cuprinde elemente strategice, referindu-se și la nivelele nonformal și informal.

management școlar se referă la conducerea realizată la nivelul unităților de învățământ, fiind localizat deci la nivelul educației formale.

managementul clasei de elevi (managementul procesului de învățământ), se referă la sensul acțional, practic al managementului educației, realizat de cadre didactice la nivelul clasei.

Serviciile instituționale reprezintă o serie de activități specializate, realizare prin metode și tehnici specifice, elaborate și desfășurate în cadrul unor instituții prin care se urmărește rezolvarea unor categorii de probleme care privesc educația și instrucția unor categorii diverse de beneficii din cadrul comunității respective. Aceste servicii sunt focalizate pe categorii de beneficiari (copii, tineri, adulți), organizate pe diferite niveluri (preuniversitar, universitar, postuniversitar), cicluri (preșcolar, primar, gimnazial, liceal, superior) sau forme de pregătire (sector public, privat, opțional (A. Ghergu, 2007, p. 19).

Abordările mai moderne înlocuiesc funcția de coordonare cu o funcție care vizează managementul resurselor umane (selecția, pregătirea, antrenarea și motivarea personalului), poziție care este cu atât mai importantă în contextul managementul serviciilor educaționale, ce presupune preponderent interacțiuni cu diverse categorii de persoane care au așteptări, interese și cerințe foarte diversificate.

În domeniul educațional se poate vorbi despre o ierarhizare a nivelurilor managementului. Astfel, în literatura de specialitate (Kinard, 1988) se vorbește de managementul de vârf, intermediar, de linie (operativ, de supervizare). Noile abordări ale managementului serviciilor educaționale prezintă o serie de trăsături comune, care se focalizează asupra unor elemente cum ar fi: cultura organizațională, misiunea instituției, clasificarea obiectivelor, orientarea către beneficiar, obținerea unei calități superioare a serviciilor oferite, implicarea tuturor factorilor în procesul de adaptare a deciziilor.

Este de menționat faptul că nu toate activitățile unei instituții sunt executate de manager. Prin delegarea sarcinilor, anumitor roluri pot fi transferate în mod oficial unor alte persoane, managerul având astfel posibilitatea să-și creeze resurse de timp pentru a se ocupa de alte probleme mai importante.

La domeniul educațional putem preciza faptul că problemele din educație se schimbă datorită, în principal, așteptărilor diferite în momente diferite ale pieței muncii față de competențele și informațiile dobândite de copii. Iar aici managementul exercitat la nivelul școlii este direct responsabil din prisma obligației de anticipare a nevoilor prezente și viitoare ale societății. Nevoile societății sunt transmise, evident, prin cerințele de pe piața muncii.

Un rol foarte important îi revine, managementului educațional în cazuri de criză. Dar, la fel ca și în cazul crizele economice, dar nu independente de acestea, crizele din domeniul educațional sunt impredictibile. Dar așa cum în medicină auzim adesea sintagma „mai bine prevenim decât să tratăm” tot așa, și în cazul educației, este mai bine să prevenim crizele. Nu putem afirma că nu pot să apară crize, oricât de vigilenți am fi. Dar momentele de criză trebuie „valorificate” în sensul de a identifica cauza și de a găsi soluțiile cele mai viabile și astfel de a regândi sistemul pentru atingerea unor rezultate mult mai bune decât cele așteptate sau preconizate.

Astfel, managementul din domeniul educațional este pus în situația de a descoperi moduri concrete de depășire a situațiilor la care organizațiile, unitatea de învățământ preuniversitară, nu le poate face față. Școala are o misiune care trebuie atinsă într-un mediu social ”turbulent” uneori sau ostil alteori, prin realizarea de schimbări în modul educării și formării resursei umane, a modului de abordare a actului predării și a modului de a ”conduce” de către fiecare cadru didactic a fiecărei ore de predare dar fără să afecteze în mod negativ și pe timp îndelungat eficiența în îndeplinirea misiunii și a atingerii scopurilor stabilite la nivelul școlii.

Un rol important în abordarea unui management nou îl are comunicarea, care trebuie să fie maximă pentru a se putea ajunge la un mod de gândire comun și eficient. Dezvoltarea comunicațiilor atât pe orizontală cât și pe vertical, urmărește participarea tuturor membrilor organizației școlare la actele decizionale.

Putem constata, în urma discuției cu părinții din Comitetul reprezentativ al părinților, că motivele de insatisfacție analizate (accesibilitatea limbajului) nu sunt, nici pe departe, cele mai importante cauze ale insatisfacției părinților. Ca urmare, pe de o parte, deciziile privind aceste aspecte nu sunt importante, în opinia părinților și, pe de altă parte, este nevoie de o decizie de continuare a evaluării nivelului de satisfacție a părinților, dar pe alte baze, abordând alte aspecte ale vieții preșcolarilor (aspecte care trebuie introduse în planul de îmbunătățire a calității pentru anul școlar următor).

1.4. Descentralizarea – condiția succesului în învățământul preșcolar

Din punct de vedere a reformei educației, una dintre prioritatile manageriale ale învățământului autohton este descentralizarea acestuia atât din punct de vedere instituțional, cât și educațional, prin asamblarea deciziilor de politică educațională centrală cu cele de politică educațională locală (disciplinele la decizia școlii, consiliile de proiecte curriculare locale, prin finanțarea locală a instituțiilor de învățământ, prin parteneriatele acestora cu reprezentanți ai comunității socio-economice locale etc.). Prioritară în definirea direcției descentralizării este viziunea propusă: din perspectiva globalizării educației și a dezvoltării durabile, pentru a crea premisele necesare asigurării calității în educație și a folosirii eficiente a resurselor, descentralizarea se face într-un demers dinamic ce presupune implicare și responsabilizare, pe de o parte, precum și gândire strategică și control, pe de altă parte. Instituția educațională devine principalul factor de decizie, în condițiile în care se asigură participarea și consultarea tuturor factorilor implicați. Din punct de vedere managerial, aceasta înseamnă că se trece la ceea ce în literatura de specialitate se numește „management centrat pe unitatea școlară”.

Schimbarea propusă este considerată drept „cea mai radicală formă de descentralizare”: cele mai importante decizii, în special cele privind resursele umane, resursele financiare sau materiale, dar și decizii curriculare vor trece de la nivelul central (MEN și Ministerul Finanțelor Publice) și regional (al inspectoratelor școlare județene) la nivel local. Aceasta înseamnă, potrivit experților în domeniu, că: unitățile școlare obțin autoritatea de a face schimbări în plan curricular, de natură internă; planurile de dezvoltare instituțională sunt dezvoltate la nivel local, iar resursele necesare funcționării școlii și implementării planurilor de dezvoltare sunt transferate la nivelul instituției de învățământ; cadrele didactice au răspunderi sporite în dezvoltarea instituțională; școlile au autoritatea (și resursele) pentru a lua propriile decizii referitoare la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice; instituțiile educaționale își gestionează resursele umane; directorii sunt selectați și numiți de către comunitatea locală, folosind criterii transparente. Conducătorii instituțiilor sunt numiți pe durată determinată; ei pot fi revocați sau contractul lor nu va fi reînnoit dacă rezultatele stabilite nu sunt atinse; informațiile privind rezultatele învățării și activitatea instituției, în general, devin publice.

În luna decembrie 2005, Guvernul României a aprobat, prin memorandum, Strategia de descentralizare a învățământului preuniversitar. În Strategie sunt înscrise etapele care trebuie parcurse în procesul descentralizării, până în anul 2010, obiectivele și un calendar privind realizarea acestora în fiecare etapă. Descentralizarea în educație presupune:

redistribuirea responsabilităților, a autorității decizionale și a răspunderii politice pentru funcțiile educaționale specifice, de la nivel central la nivel local:

participarea factorilor non-administrativi, a reprezentanților societății civile la procesul de luare a deciziilor (părinții, ONG-uri, oameni din mediu de afaceri, parteneri sociali):

transferul competențelor decizionale de la nivele centrale către cele locale:

Actuala strategie de descentralizare a învățământului preuniversitar se dorește a se definitiva reforma deja începută, într-un mod științific, ținând cont de dificultățile întâmpinate și de problemele apărute. Domeniile sistemului de învățământ preuniversitar supuse descentralizării sunt:

Curriculum

Resurse umane

Conducere și administrare

Finanțare

Modul de aplicare efectivă a descentralizării pe domenii, are efecte directe la nivelul organizației școlare.

În învățământul preșcolar, Curriculumul Național are două părți, și anume Curricumul nucleu, corespunzător trunchiului comun din planul de învățământ, și Curriculum la decizia grădiniței. Curricumul la decizia grădiniței se stabilește în cele mai multe ori în funcție de opțiunea părinților, politicii de dezvoltare a zonei în care se află grădinița, a copiilor. În cele mai multe cazuri copii, părinții, agenții economici sunt consultați și informați în realizarea curricumului la decizia instituției (grădiniței).

În privința resurselor umane efectele procesului de învățământ sunt date de calitățile profesionale ale cadrului didactic, de gradul de angajare al acestora în îndeplinirea responsabilităților privind educarea preșcolarului. Comunitatea locală și conducerea grădiniței sunt direct interesate de calitatea și efectele procesului educativ din grădiniță.

Centralizarea procesului de selecție a candidaților din învățământul preșcolar are limite cu care se confruntă un manager frecvent. Acestea ar putea fi: neadecvarea dintre candidatul selectat și obiectivele organizației, impedimente în procesul de socializare, grad minim de motivare, aspirații legate de carieră greu de atins în organizația din care face parte, etc. Formarea și dezvoltarea profesională a resurselor umane din sistemul de învățământ preșcolar este centralizată și nu nu se corelează întotdeauna cu nevoile și interesele beneficiarilor individuali (cadre didactice).

În conformitate cu actualul cadru legislativ patrimoniul din învățământul preuniversitar (terenuri, clădiri) aparțin domeniului public. Prin bugetele locale se asigură finanțarea grădinițelor (de stat). Decizia privind prioritățile de dezvoltare al grădinițelor nu implică de fiecare dată participarea administrației publice prin care vine finanțarea. În structura consiliilor de administrație a grădiniței ponderea covârșitoare o au cadrele didactice, comunitatea locală fiind simbolic prezentată printr-un reprezentant al Primăriei, un reprezentant al Consiliului Local și reprezentatul părinților (președintele comitetului de părinți).

Baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale o constituie costul standard /copil (preșcolar) determinat pe baza de indicatori fizici de consum, de niveluri și tipuri, în conformitate cu prevederile legii. Descentralizarea finanțării la nivelul unităților de învățământ trebuie să acorde capacitatea de decizie deplină conducerii unității, în ceea ce privește proiectarea și execuția bugetului și să ducă la dezvoltarea surselor de venituri proprii și folosirea independentă a acestora.

Efectele centralizării vor afecta activitatea tuturor celor implicați în organizația grădiniței. Unul din acestea va fi că educatoarele vor participa în mod real la luarea deciziilor privind activitățile profesionale și curriculare al grădiniței. Ca o consecință acestor decizii vor depinde succesul material, resursele financiare ale unității.

Elementul-cheie al reformei educației în învățământul școlar (preșcolar) reprezintă directorul, de aceea eforturile privind buna selecție, conform vocației și competențelor, formarea continuă și instruirea acestora vor fi intense și focalizate cu scopul de a avea directori buni. Aceștia vor asigura conducerea executivă și operațională a unității (grădiniței) vor elabora statul de funcții și proiectul de încadrarea grădiniței, vor deveni manageri profesioniști, care vor avea responsabilitatea conducerii unității cât și instrumentele necesare pentru a conduce: deciziile referitoare la managementul resurselor umane precum și managementul financiar.

Reprezentanții reali în consiliul de administrație ai unității vor fii părinții, având toate drepturile asupra deciziilor care se iau în privința bugetului, managementului financiar, angajarea personalului, recompensarea cadrelor didactice, măsuri disciplinare și control intern. Aceștia vor avea dreptul la evaluarea calității serviciilor educaționale oferite de unitatea de învățământ și vor primi rapoarte și informații periodice privind calitatea activității în procesul instructiv-educativ. Vor putea alege unitatea în funcție de serviciile educaționale oferite și vor participa la viața unității (grădiniței) contribuind la dezvoltarea acesteia, precum și la realizarea unor programe de educație individualizate pentru fiecare copil.

Preșcolarii ca principalii beneficiari ai serviciului educațional, vor beneficia de acces sporit la educație, la programe de formare inițială în domeniile cerute de piața muncii, în concordanță cu potențialul de dezvoltare al zonei și al comunității locale.

Ei vor fi implicați activ la decizia privind curriculumul la decizia școlii, elaborarea planului de școlarizare, a planului de dezvoltare a școlii (grădiniței). Se vor respecta și promova valorile culturale ale zonei. Toate acestea vor conduce la creșterea încrederii de sine și la formarea spiritului civic, precum și la asumarea de responsabilității în viitor pentru propria dezvoltare personală și profesională.

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL CALITĂȚII
ÎN INSTITUȚIILE PREȘCOLARE MODERNE

2.1. Calitatea și managementul calității-teorii fundamentale

Managementul calității și, mai nou, managementul calității totale reprezintă domenii de vârf ale managementului educației, platforme noi de construcție a organizării și conducerii organizațiilor interesate de calitate, de participarea tuturor membrilor săi la reușita organizației, de succesul și satisfacerea actorilor interesați. A vorbi de un management prin calitate și pentru calitate în educație/învățământ semnifică a vorbi și a examina acțiunile de conducere pentru ameliorarea continuă a semnificațiilor calității, cu focalizare pe creșterea gradului de satisfacere a trebuințelor actorilor educației. (Managementul calității în învățământul preșcolar: valori, competențe, practici – Prof. Georgeta Vale)

Calitatea este „motorul” prin care clientul obține:

servicii demne de încredere

satisfacerea necesităților

aprecierea valorii

manifestarea unor componente potrivite.

Acestea aduc satisfacția în muncă, respectul clientului, scăderea stresului, siguranța la locul de muncă, mândrie pentru instituția preșcolară și mai ales beneficiari fideli care vor contribui la supraviețuirea și dezvoltarea unității preșcolare.

În acțiunea educativă se pornește de la însușirea de către preșcolari a cerințelor și regulilor formulate la adulți, apoi copilul începe să înțeleagă și să aplice regulile conforme cu importanța și necesitatea acestora filtrate de sentimentele, motivațiile și judecățile de valori personale.

Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia prin care sunt satisfăcute așteptările beneficiarului, precum și standardele de calitate.

Calitatea a devenit un concept analizat sub diferite accepțiuni. Specialițtii în domenii de studiu diferite au încercat să explice calitatea în maniera lor specifică.

La început calitatea era privită ca ceva ce nu poate fi încorporat într-un produs și constatat prin inspectare. Apoi, calitatea a fost concepută ca ceva tehnic, ceva ce nu poate fi controlat.

E.W. Deming și J.M. Juran, au dat o nouă interpretare calității, evidențiind fundamentele conceptului. În opinia lui J. Juran, calitatea unui produs sau serviciu înseamnă „aptitudinea acestuia de a fi utilizat”. P.B. Crosby definește calitatea drept „conformitate cu cerințele”.

O interpretare asemănătoare este dată și de International Standards Organization (ISO), care definește calitatea ca fiind „totalitatea caracteristicilor unei entități” (produs, activitate, proces, organizație etc).

Calitatea unei instituții de învățământ (calitatea organizațională) este determinată de calitatea proceselor și de calitatea serviciilor educaționale oferite.

Mentalitatea constituie și cauza principală a opoziției ce se manifestă cel mai adesea în instituțiile de învățământ la introducerea unor sisteme extensive de asigurare a calității.

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană calitatea educației reprezintă o prioritate permanentă pentru orice instituție, firmă, unitate de învățământ, sau angajații acesteia. Predarea și învățarea de calitate pot contribui, cu adevărat, la dezvoltarea personală a elevilor sau a beneficiarilor educației. Toți participanții în actul educațional trebuie să se considere implicați în calitatea educației în același timp și să asigure calitatea muncii sale. Membrii unei echipe din unitatea de învățământ trebuie să realizeze că acest proiect permite întregii echipe să realizeze un proces educațional de calitate cu un număr de erori și refaceri. Cei implicați în acest proces educațional au obligația să-și schimbe atitudinea față de muncă, fenomenul educațional, responsabilitatea în muncă astfel contribuind la asigurarea calității în educație.

Cadrele didactice prin perfecționare continuă a pregătirii dobândesc noi competențe educaționale, astfel realizând un act educațional centrat pe elev și pe formarea acestuia și nu pe informarea sa.

Formarea continuă a cadrelor didactice se poate realiza în mai multe feluri:

a) programe și activități de perfecționare a pregătirii științifice, psihopedagogice și didactice;

b) programe de formare în domeniile conducerii, îndrumării și evaluării învățământului;

c) cursuri de pregătire și susținerea examenelor de obținere a gradelor didactice II si I;

d) programe de conversie profesională care ajută la fluxul cadrelor în mai multe organizații;

e) studii corespunzătoare unei specializări din alt domeniu de licență.

Formarea continuă poate fi conceput ca un procese interdependent, menit să adapteze permanent formarea educatoarelor la dinamica proceselor și sistemelor de educație.

Modalitățile principale de organizare a formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar pot fi următoarele:

a) activitățile metodico-științifice și psihopedagogice, realizate la nivelul unității de învățământ, catedre, comisii metodice, și cercuri pedagogice;

b) sesiunile metodico-științifice de comunicări, simpozioane, schimburi de experiență și parteneriate educaționale;

c) stagiile periodice de informare științifică de specialitate și în domeniul științelor educației;

d) cursurile organizate de societăți științifice și alte organizații profesionale ale personalului didactic;

e) cursurile de perfecționare a pregătirii de specialitate, metodice și psihopedagogice;

f) cursurile de formare în vederea dobândirii de noi competențe și calității/funcții,conform standardelor de pregătire specifice;

g) cursurile de pregătire a examenelor pentru obținerea gradelor didactice;

h) cursurile de pregătire și perfecționare pentru personalul de conducere, de îndrumare și de control, potrivit unor programe specifice;

i) bursele de perfecționare și stagiile de studiu și documentare, realizate în țară și în străinătate;

j) cursurile postuniversitare de specializare;

k) studiile universitare de masterat pentru cadrele didactice care au absolvit cu diploma de licență de 4 ani;

l) programe postuniversitare ;

m) studiile universitare de doctorat;

n) dobândirea de noi specializări didactice, diferite de specializarea/specializările curentă/e.

Formarea continuă determină apariția unor idei și restabilește echilibrul dintre concepțiile noi și posibilitățile fixării lor într-o extensie practică operațională, pentru ca un anumit domeniu să corespundă aplicațiilor lui reale. Formarea continuă este o posibilitate extraordinară de afirmare profesională prin competență și acțiune de calitate.

De asemenea cea de-a doua verigă și anume, elevul, prin conștientizarea necesității pregătirii continue, implicarea activă și responsabilă în propria sa educație, trebuie să participe la programe și proiecte educaționale din cadrul unității contribuie la calitatea actului educațional.

Conducerea unității de învățământ prin asigurarea resurselor umane, coordonarea procesului de dezvoltare instituțională, asigură un climat adecvat în asigurarea calității în învățământ.

2.2. Asigurarea calității educației în învățământul preșcolar

În contextul educațional calitatea este definită și înțeleasă în mod diferit, în S. U. A. de exemplu, este definită drept „excelentă” (viziune academică, efort de a face mai bine, mai performant). În Suedia, calitatea este percepută, în contextul unui scop bine definit, drept „adecvare la scop”. În majoritatea țărilor europene, noțiunea de calitate se apropie de „transformare”, accentuându-se ideea că lucrurile sunt perfectibile și că se poate genera un proces al cărui scop este îmbunătățirea continuă. La polul opus se situează Europa de Est, în care calitatea poate fi identificată cu „standardul minim” sau cu ideea de „filtru ”de examen de admitere (M. Dragomir, 2004, p. 7).

Asigurarea calității are un rol important, în sensul corelării performanțelor academice/educaționale cu cele manageriale și financiare. Acest demers reflectă efortul conceptual de realizare a obiectivelor generice (competențe profesionale, modele de gândire, de comportament)în conformitate cu un sistem valoric (set de standarde care să permită măsurarea gradului de realizare a obiectivelor generice în raport cu așteptările beneficiarului) pentru a satisface cerințele beneficiarului.

Calitatea în educație definește atât programul de studiu, cu standardele sale de calitate, cât și furnizorul acestuia, la care adăugam indicatorii de bază prezenți în realizarea acestora: resurse umane, materiale, financiare, temporale, curriculare, relația cu comunitatea, etc. Utilizarea acestor standarde oferă avantaje, precum și o anume pregătire inițială și continuă a persoanelor didactice, o îmbunătățire a calității cursurilor de formare profesională, ca recunoașterea competențelor profesionale. Pornind de la prevederile Ordonanței de urgență nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, care definește: standardul, standardul de referință, indicatorul de performanță și calificarea, reținem ca ținte prioritare de conținut ale curricumului pentru învățământul preșcolar:

abordarea sistematică, parcurgerea modulară, interdisciplinară, integrarea criteriilor pedagogice, psihologice și sociale;

unitatea aspectelor formale cu cele nonformale;

descentralizarea și flexibilitatea deciziilor în actul didactic;

egalizarea șanselor educaționale;

eficacitatea proceselor;

structurarea programelor pornind de la obiective cadru, obiective de referință și comportamente transformate în competențe, diverse activități de formare;

situarea în centrul atenției a copilului preșcolar prin crearea unui mediu educațional bogat și adecvat, prin stimularea continuă a învățării temeinice, formarea copilului ca o personalitate autonomă și conștientă de sine (Revista Învățământului Preșcolar, 2/2007, p. 35).

Evaluarea calității educației se face pe baza unor rezultate interne, externe, calitative, cantitative, obținute în cadrul unui sistem educațional prin derularea unui proces educațional influențat de condițiile interne și externe (M. Dragomir, 2004, p. 8).

Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare, planificare și implementare a unor programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor de educație satisface standardele de calitate. Controlul calității educației în instituțiile de învățământ preșcolar presupune activități și tehnici cu caracter operațional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite. Îmbunătățirea calității educației presupune evaluare, analiză și acțiune corectivă continuă din partea unității preșcolare furnizoare de servicii educaționale și se bazează pe selectarea celor mai potrivite proceduri și standarde de referință.

Prin O.U.G. nr. 75/12. 12. 2005 au fost înființate, pentru prima oară în sistemul românesc de învățământ, Agenția Română a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli. Conceptul de calitate este definit prin legea nr. 87/2006 ca fiind ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, asociat, în general, cu atingerea unui nivel înalt al performanțelor, devenind în timp valoare recunoscută de întreaga societate. ARACIP realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților preuniversitare. ARACIP a elaborat un set de standarde naționale de evaluare clasificate pe domenii și criterii, subdomenii utilizând o serie de indicatori în diferite etape.

STANDARDE specifice de calitate pentru nivelul preșcolar (Anexa 11 la OMECTS nr. 4688/29.06.2012)

Acest document conține toate standardele ce sunt obligatorii pentru ca o unitate preșcolară să funcționeze în condiții optime. Dacă lipsesc prescipțiile acestui document, unitatea nu obține acreditarea de funcționare.

Documentul conține toate criteriile din domenii diferite care se împart în Indicatori, Descriptori, Descriptori specifici – care trebuiesc dovedite cu Dovezi/ evidențe.

Domeniile și criteriile care sunt vizate sunt următoarele:

DOMENIUL A: Capacitate instituțională

CRITERIUL: a) structurile instituționale, administrative și manageriale

Subdomeniul 1: Managementul strategic

Subdomeniul 2: Managementul operațional

CRITERIUL: b) baza materială

Subdomeniul 1: Spații școlare

Subdomeniul 2: Spații administrative

Subdomeniul 3: Spații auxiliare

Subdomeniul 4: Materialele și mijloacele de învățământ, auxiliare curriculare

Subdomeniul 5: Documente școlare

CRITERIUL: c) resurse umane

DOMENIULB : Eficacitate educațională

CRITERIUL: a) conținutul programelor de studiu

Subdomeniul 1: Oferta educațională

Subdomeniul 2: Curriculum

CRITERIUL: b) rezultatele învățării

Subdomeniul 1: Performanțele școlare

CRITERIUL: d) activitatea financiară a organizației

Subdomeniul 1: Activitatea financiară

DOMENIUL C: Managementul calității

CRITERIUL : a) strategii și proceduri pentru asigurarea calității

Subdomeniul:1: Autoevaluarea instituțională

Subdomeniul 2: Managementul calității la nivelul organizației

CRITERIUL: b) proceduri privind inițierea, monitorizarea și revizuirea periodică a programelor și activităților desfășurate

Subdomeniul 1: Revizuirea periodică a ofertei școlii

CRITERIUL: c) proceduri obiective și transparente de evaluare a rezultatelor învățării

Subdomeniul 1 : Optimizarea procedurilor de evaluare a învățării

CRITERIUL : d) proceduri de evaluare periodică a calității corpului profesoral

Subdomeniul 1 : Evaluarea corpului profesoral

CRITERIUL: e) accesibilitatea resurselor adecvate învățării

Subdomeniul 1 : Optimizarea accesului la resursele educaționale

CRITERIUL: f) baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calității

Subdomeniul 1 : Constituirea și actualizarea bazei de date

CRITERIUL: g) transparența informațiilor de interes public cu privire la programele de studii și, după caz, certificatele, diplomele și calificările oferite

Subdomeniul 1 : Asigurarea accesului la informație al persoanelor și instituțiilor interesate

CRITERIUL : h) funcționalitatea structurilor de asigurare a calității educației, conform legii

Subdomeniul 1 : Funcționarea structurilor responsabile cu evaluarea internă a calității

2.3. Viziunea și misiune asupra grădiniței

John Ruski susține că calitatea „nu este niciodată un accident: ea este întotdeauna rezultatul eforturilor inteligente”(G. Felea, 2004, p. 57). Roadele unei activități de calitate, în învățământ, pentru a fi culese trebuie generat viitorul, utilizat instrumentul prezentului, în baza experienței trecutului. Competiția este o structură operațională care solicită din partea unităților preșcolare o atitudine dinamică și responsabilă. În strânsă legătură cu competiția este și competitivitatea, care determină locul ocupant al unității preșcolare într-un mediu concurențial și strategia competitivă, care definește modul de acțiune al organizației unității preșcolare, pentru a obține o poziție cât mai bună pe piața furnizorilor de servicii

educaționale.

Politica, strategia și tacticile de asigurare a calității se concretizează la nivelul unităților de învățământ preșcolar prin stabilirea viziunii, misiunii, valorilor, principiilor și obiectivelor sistemului de asigurare a calității.

Viziunea unei unități preșcolare reprezintă o stare ideală, proiectată în viitor, care configurează o posibilă și dezirabilă dezvoltare a grădinițelor. Aceasta presupune o gândire dinamică, capabilă să evolueze pe termen lung șansele de dezvoltare ale unității preșcolare. Prin viziune se pot anticipa dificultățile, care urmează a fi depășite și provocările la care va răspunde organizația, se pot oferi posibilitatea tuturor membrilor unității preșcolare să se identifice cu obiectivele propuse, dobândind astfel motivația necesară pentru realizarea ei. De asemenea viziunea generează încrederea în viitor și posibilitățile de evoluție a unității, ca urmare a transpunerii viziunii în practică.

Viziunea unei organizații, cum este o grădiniță, reprezintă condiția de bază pentru elaborarea misiunii acesteia. Oricare conducător/director, dar și colectivul întreg poate formula misiunea grădiniței pe care o conduce sau a cărui este membru, în condițiile în care stie foarte bine în ce stare e sistemul resurselor pe care le deține, contextul în care funcționează aceasta, așteptările generale față de unitate și beneficiarii, precum și angajații acestuia, credințele și valorile fundamentale ale membrilor organizației și ale societății în care există și funcționează aceasta.

Viziunea unei școli (proiecția vieții școlare în viitor) trebuie să dea posibilitatea tuturor celor implicați în viața școlară să contribuie la construcția ei și la realizarea misiunii stabilite.

Misiunea reprezintă rațiunea de a produce valori pentru societate. Misiunea este stabilită în timp și constituie un sistem referențial pentru întreaga activitate a unității preșcolare. Misiunea unei unități preșcolare presupune elementul cel mai dificil de precizat, este și cea mai importantă din planul strategic. Fiecare unitate preșcolară are o misiune, pe care trebuie să o expliciteze și să o transpună în practică. Valențele misiunii provin din opțiunile unităților de învățământ, în raport cu celelalte unități. Misiunea unității preșcolare presupune formularea de răspunsuri la structura globală sau specializarea unității, structura programelor, satisfacerea clienților, dependența totală sau parțială de finanțare bugetară, diversificarea surselor de finanțare, raportul optim dintre numărul preșcolarilor și numărul cadrelor didactice (G. Felea, I. Neacșu, 2004, p. 58).

Misiunea reprezintă rațiunea de a fi, motivul fundamental prin care există unitatea preșcolară. Ea are o parte generală, definită statutar (în unitate se face educație), dar și o parte specifică definită de cultură, tradiție, situația concretă și viziunea asupra educației a principalelor grupuri de interese. Ca atare ea exprimă ceea ce unitatea consideră bun, util, valoros, deci valorile fundamentale care trebuie să fundamenteze tot ce se întâmplă în unitate, inclusiv modul în care este înțeles conceptul propriu de calitate.

Misiunea unei unități de învățământ focusează la cele mai înalte scopuri ale organizației și exprimă valorile promovate de către membrii organizației, intențiile fundamentale privind prezentul și viitorul acesteia, rezultatele și nivelurile de performanță considerate ca dezirabile, toate acestea fiind cuprinse în așa- numitele enunțuri de misiune a școlii. Misiunea bine gândită derivă scopurile, opțiunile strategice, precum și finalitățile/ obiectivele proiectelor de dezvoltare instituțională și ale planurilor operaționale prin care sunt finalizate proiectele de dezvoltare.

Misiunea prezintă pe scurt filosofia organizației, a membrilor acesteia și derivă din:

• găsirea și aplicarea la nivelul societății și/sau al comunității a diferitelor tipuri de servicii educaționale dezirabile la momentul potrivit;

• gândirea comună a diferitelor grupuri de interes care au legătură directă cu organizația (membrii organizației, beneficiarii serviciilor educaționale – copiii, elevii, părinții acestora, reprezentanți ai comunității locale, reprezentanți ai altor instituții/organizații etc.);

• valorile culturale, religioase sau etosul organizației respective.

Misiunea organizației este un sistem complex de finalități, obiective, formulate pe diferite niveluri de generalitate, sarcini, activități și mijloace de realizare a acestora; ea indică direcția în care instituția/organizația se îndreaptă conștient și dirijat, responsabil.

Prin formularea misiunii unei organizații sunt clarificate următoarele aspecte:

• ce oferă organizația – prin care se prezintă rolul pe care și-l asumă în societate și este fixată șirul activităților pe care le desfășoară;

• cui oferă – care sunt beneficiarii serviciilor oferite de organizație;

• cum oferă – în ce mod intenționează să satisfacă nevoile beneficiarilor.

Misiunea organizației trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să întrunească acceptul tuturor membrilor organizației, pe baza unor valori și principii împărtășite de aceștia;

• să fie o expresie clară a direcțiilor de urmat;

• să implice o relație funcțională între direcțiile formulate și resursele de care dispune organizația (să fie realistă);

• să fie în concordanță cu cerințele generale ale societății în care funcționează organizația;

• să fie astfel formulată încât să poată fi evaluată.

Claritatea și corectitudinea unui enunț de misiune pot duce la concentrarea atenției asupra a ceea ce organizația intenționează sau și-a planificat să realizeze. Misiunea declarată este eficace dacă reușește să capteze valorile organizației într-un mod concis și clar. O misiune bine formulată trasează limitele între care pot fi fixate obiectivele și activitățile organizației.

Construirea unei viziuni și a unei misiuni clare va da posibilitatea școlii să facă față presiunilor externe pentru schimbare prin luarea în considerare a propriilor priorități.

Creșterea calității raportată la misiunea unității preșcolare înseamnă:

Progres în manifestarea valorilor fundamentaleale unității preșcolare

Progres în realizarea viziunii comune asupra educației

Un răspuns mai bun la nevoile exprimate de membrii comunității, cliemții unității preșcolare.

Viziunea și misiunea unei unități de învățământ preșcolare se fundamentează pe valorile grădiniței, personalului, facilitățile, produsul și fondurile acesteia.

2. 4. Parteneriatul relația familie-grădiniță-comunitate

Necesitatea abordării parteneriatului dintre cele trei mari „instituții”: școală, familie și comunitate atrage după sine o mare colaborare și responsabilitate din partea fiecăreia dar ceea ce e important e că toate sunt direcționate și canalizate asupra COPILULUI.

Faptul că micul preșcolar intră în contact cu mediul în care trăiește este ceva normal, însă faptul că în dezvoltarea lui sunt antrenați alți factori care au rolul de a-l stimula este un lucru deosebit.

Rolul grădiniței este pregnant nu numai în ceea ce privește educația copiilor ci și a părinților, aceasta fiind urmare a evoluției rapide a vieții sociale de astăzi. Grădinița fiind puntea de legătură cu familia, are și menirea de a asigura părinților asistența de specialitate, venind în sprijinul părinților, în îndeplinirea cu succes a educării copiilor astfel comunicarea fiind cheia succesului. Educatoarea este cea care trebuie să convingă părintele să păstreze unitatea de cerințe adresate preșcolarului, dar și legătura dintre grădiniță și cadru didactic. Inițierea părinților în educarea și instruirea copiilor se poate concretiza în discuții libere cu părinții, consultații, consiliere sau alte genuri de activități precum parteneriatele.

Comunicarea dintre educatoare și părinți are ca scop educația acestora, prevenirea unor greșeli de educație și a consecințelor manifestate în comportamentul copiilor.

În majoritatea situațiilor, familia și grădinița colaborează foarte strâns pentru a asigura prin eforturi comune o educație de bună calitate. Sunt numeroase însă și cazurile în care familia acționează uneori contrar direcțiilor conturate de grădiniță, uneori din lipsă de informare, alteori din nepricepere ori din dezinteres. În aceste condiții unii părinți destructurează prin atitudine ceea ce educatoarea construiește zi de zi. De aceea se impune o comunicare continuă și de calitate între cadrele didactice și părinți privind progresele sau dificultățile întâmpinate. Comunicarea și deschiderea din ambele părți, pentru a sprijini dezvoltarea și buna educație a copilului, aduc beneficii pe termen lung în dezvoltarea personalității acestuia.

În vederea construirii și dezvoltării unor relații de comunicare sănătoasă într-o grădiniță și familie, o serie de inițiative, luând forma unor proiecte de parteneriat concrete dintre grădiniță și părinți, grădiniță și comunitate.

În vederea realizării unor parteneriate autentice în domeniul educației este necesară schimbarea treptată a unor valori, atitudini, principii, norme comportamente, la nivelul tuturor celor antrenați să se implice în acest demers. Această schimbare atitudinală, comportamentală la nivelul factorilor sociali ce trebuie să asume parteneriatul poate fi realizată prin formarea resurselor umane și prin activități de consultanță, dar mai ales prin elaborarea și derularea efectivă a unor proiecte în parteneriat. Parteneriatul grădiniței cu părinții și implicarea comunității în activitatea și decizia educativă reprezintă preocupări de actualitate ale domeniului preșcolar. Nu mai puțin importantă este asumarea de către grădiniță, alături de familie, a rolului de verigă inițială a educației permanente a individului, ceea ce implică preocuparea pentru continuitatea funcțională a influențelor educative oferite de cele două instituții. Obiectivul principal al colaborării grădiniței cu familia constă în conturarea unității de acțiune a celor doi factori educaționali, finalitate a cărei îndeplinire este condiționată de unitatea de concepții și exigențe, de un mod convergent de acțiuni, de o bună cunoaștere reciprocă și de o atitudine reciproc deschisă (Mialaret, G. , 1981). Parteneriatul presupune realizarea unei alianței pentru atingerea unor obiective comune.

2.5. Dezvoltarea permanentă a personalului didactic în învățământul preșcolar

Pentru dezvoltarea permanentă a personalului didactic este nevoie de o analiză de nevoi de calitate ce focalizează pe rezultatele care ar trebui obținute și nu pe mijloacele necesare obțineriilor, furnizează o bază obiectivă pentru luarea deciziilor. Contribuie la stabilirea unor domenii comune de obiective și acțiuni la nivel de organizație îi implică pe toți factorii interesați, definește prioritățile. Este un proces ciclic care se încadrează în aria mai largă a activităților unei organizații sau comunității privind planificarea strategică.

De-a lungul timpului s-au căutat alte criterii referitoare la curriculum, la formarea inițială și continuă a cadrelor didactice. Calitatea în educație presupune și puterea acesteia de diferențiere, în funcție de nivelul formării, de înzestrarea intelectuală a celor formați, de competențele cerute de piața muncii. Este evident rolul formării pentru realizarea calității în educație. Întrucât sistemele se caracterizează prin dinamism, formarea devine o pârghie importantă pentru a asigura reorientările necesare ale educației. Formarea inițială și continuă profesionalizează cadrele didactice încât domeniul să răspundă nevoilor personale ale educaților și obiectivelor educației. Prin reorganizarea studiilor universitare, potrivit Procesului Bologna, formarea inițială va suferi unele modificări. O parte din pregătirea cadrelor care îmbrățișează cariera didactică se asigură până la licență, iar a doua parte se asigură până la definitivat. În acest interval absolventul predă sub îndrumarea mentorului de stagiatură. Încheierea formării inițiale și atestarea absolvenților pentru profesia didactic prin examenul de definitivat care va avea o nouă formă și un nou conținut. Practica pedagogică din perioada de licență se va desfășura numai la cadre didactice cu rezultate bune, recomandate de inspectoratele școlare județene. Aceștia se numesc mentori de practică pedagogică fiind formați de universități. Programele de formare vor fi acreditate de CNFPÎP, iar cele dezvoltate prin casele corpului didactic vor fi avizate de Direcția Educației Continuă, Formarea și Perfecționarea Personalului Didactic și de Cercetare. Pe lângă casele corpului didactic se va constitui un corp de formatori special pregătiți, care vor fi folosiți pentru dezvoltarea programelor acreditate sau avizate. Pe lângă acestea universitățile oferă linii de pregătire prin cursuri de master, mentor, formator. Formarea continuă este absolut necesară în modernizarea și eficientizarea prestației cadrelor didactice. Indiferent ce formă îmbracă, indiferent unde se realizează (școli, în timpul stagiilor de formare organizate de CCD, universități, alte instituții abilitate) ea trebuie să țină cont de anumite constrângeri, pe care le sintetizăm. Secretul reușitei profesionale este condiționat de depășirea individualismului neproductiv și construirea unei echipe profesionale eficiente. (M. Dragomir, 2004, p. 46). Prin informări periodice, monitorizate de Ministerul Educației și Cercetării se va asigura o mai bună apropiere a învățământului academic de cel preuniversitar, în special în domeniul formării inițiale și continue a cadrelor didactice.

2.6. Satisfacția părinților în învățământul preșcolar

O mare consecință asupra calității muncii educatorului ca relație între satisfacția profesională a angajaților și satisfacția beneficiarilor față de serviciile primite reprezintă satisfacția părinților.

Satisfacția beneficiarilor este influențată de managementul calității față de serviciile primite numai în cazul în care acelor manageri și instituții educaționale care încurajează practicarea și abordarea unei culturi organizaționale centrate pe calitate. În cazul părinților întâlnim cele mai mari valori le satisfacției față de rezultatele copiilor în urma serviciilor primite. Interesul lor manifestat de copii pentru învățarea lucrurilor noi, relațiile mai bune cu familia și deschiderea copiilor pentru un stil de viață sănătos sunt văzute principalele aspecte îmbunătățite în urma serviciilor primite din partea grădiniței. Rezultatele serviciilor oferite de consilierii psihopedagogici dintr-o unitate de învățământ preșcolar se reflectă în comportamentul beneficiarilor și în calitatea relațiilor pe care aceștia o au cu cei din jur.

Într-o grădiniță CEAC-ul ar putea fi cadrul care să includă și calitatea în consiliere, cu aspecte care să țină de: „satisfacția clientului, raportarea la nevoile beneficiarilor, la anumite tipuri de principii, sintetizate în ținte strategice”.

Fundamental pentru învățarea de-a lungul întregii vieți și baza bunăstării individuale, sociale, economice, baza dezvoltării durabile este învățarea timpurie. Astfel, învățarea timpurie trebuie să fie și motorul bucuriei de a învăța care, la rândul ei, conduce la construirea comunităților orientate spre a învăța, comunități care dobândesc capacitatea internă de a-și identifica și rezolva problemele și de a progresa, având ca scop calitatea vieții fiecărui individ, în toată complexitatea sa. In scrisoaraea

Bucuria de a învăța provine din experiențe personale de succes;

Jocul oferă copilului posibilitatea de a experimenta bucuria de a învăța de timpuriu;

Bucuria de a învăța înseamnă un mediu care își oferă libertatea de a explora;

Bucuria de a învăța nu se asociază cu graba;

Bucuria de a învăța este, de cele mai multe ori, o bucurie legată de un eveniment aparent banal, împărtășită cu ceilalți;

Bucuria de a învăța înseamnă contextualizare, învățare cu sens;

Bucuria de a învăța fuge de prelegerile lungi ale profesorului;

Bucuria de a învăța apare în situațiile în care o sarcină de învățare converge cu nevoile și interesele actorului învățării.

Privind din acest aspect, după cum bine știm, bucuriei de a învăța este important să așezăm, alături de profesorul reflexiv și copilul implicat, părintele ancoră. Un astfel de părinte, pe care este de datoria noastră să îl formăm și să îi punem în valoare rolul atât de important, însemnă, de fapt, persoana care oferă stabilitate și siguranță în viața copilului și care trebuie să îl ajute să ancoreze, atunci când e nevoie și atât cât este nevoie, pentru a explora/descoperi/aprofunda ceea ce îl interesează și să îl sprijine în a stabili și menține punțile de legătură cu lumea școlii și cu viața, în toată complexitatea ei.

Prin recunoașterea importanței acesteia, grădinița eficientizează realizarea unui parteneriat cu copiii prin valorizarea și respectarea identității sale cu familia. Identificând și valorificând dimensiunea personală a individului, realizăm însă nevoia valorizării și aprecierii familiei ca un mediu primordial și afectiv necesar familiei individuale. Familia trebuie sprijinită și nu înlocuită în educarea tinerei generații.

Colaborarea dintre instituția de învățământ și familie presupune o comunicare efectivă ți eficientă, o unitate de cerințe și o unitate de acțiune când este vorba despre interesul copilului.

Cooperarea și colaborarea părinților cu instituțiile de învățământ sunt eficiente și benefice ambilor factori în condițiile în care comunicarea este reală, în funcție de dimensiunea sa umană.

Din relația grădiniță-școală-familie-comunitate copiii câștigă un mediu de dezvoltare mai bogat, iar între participanți se creează relații pozitive și fiecare își va dezvolta sentimentul coeziunii sociale.

„Pentru noi, părinții sau adulții care trăim alături de un copil sau îl însoțim de-a lungul vieții, provocarea constă în a-i permite să realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a crește și de a se diferenția de noi. Îl autorizăm astfel să ne părăsească, să se despartă de noi, să se îndepărteze, pentru a întâmpina riscurile si minunile vieții.” (Jacques Salome)

Pentru a fi bun educator sau părinte trebuie să ne amintim de propria copilărie, să retrăim sentimentele copilului de atunci, care se păstrează intacte și, în loc să îndepărtăm acel copil, să-l scoatem la iveală, să-l actualizăm.

Părinții doresc ca in relația cu copilul, educatoarea sau învățătoarea să existe armonie și o comunicare eficientă, astfel încât să fie satisfăcute nevoile cognitive și nevoile emoționale ale copilului. n acest trio formidabil trebuie sa stim ca nevoile copilului sunt importante. În această relație, copilul rămâne beneficiarul numărul unu al lucrurilor care se întâmplă în acest sistem. Este important ca părintele și educatoarea să facă tot posibilul pentru a ajunge la un punct de întâlnire între nevoile copilului și resursele sale. Educatoarea devine foarte important pentru copil, atât din cauza perioadei pe care o petrec împreună la grădiniță, cât și din cauza lucrurilor care se întâmplă acolo. Părinții sunt modele fundamentale, primele figuri din viața copilului și de multe ori rămân așa pe parcursul întregii vieți, însă intervine și factorul educațional, doamna educatoare, pe care de cele mai multe ori o îndrăgesc și al cărei cuvânt devine litera de lege.

Orice spune ea este sfânt și părinții fac bine să se alinieze oricum, pentru ca, plecând de la premisa că nevoile copilului sunt fundamentale, ar fi de dorit să avem coerența ăntre viziunea educatoarei și cea a lor, în ceea ce îl privește pe copil. Dacă vom avea divergențe, cel care va plăti va fi tot copilul: fie va primi acasă mesaje negative despre educatoare, ceea ce il va necăji foarte tare și nu va ști ce să creadă, și – cum am remarcat în mai multe cazuri – va fi mutat la o altă grădiniță. Lucrurile se pot complica destul de mult. E destul de important ca părinții să-și cunoască bine copilul, să-i cunoască potentialul, nevoile, să dea credit profesionistului, care este educatoarea, să-i lase mână liberă pentru ceea ce se întâmplă la gradinită. Atâta vreme cât nevoile copilului sunt satisfăcute, nu vor fi situații de abuz sau de refuz.

Astfel, sunt convinsă că, putem ajunge la aceste finalități prin educare integrată, parteneriat educațional, motivare individualizată și pregătirea continuă a copilului pentru viață. Dacă aceste finalități vor fi realizate și satisfacția muncii va fi pe măsură. Vom putea spune „Copii mulțumiți, părinți mulțumiți. ”

STRATEGIA DE EVALUARE INTERNĂ A CALITĂȚII

↓

↓

↓

↓

↓

CAPITOLUL III. CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

3.1.. Locul cercetării

Fondată în anul 1945 de Alianța Democrată a Femeilor care preia organizarea grădinițelor și a căminelor de copii. Așa î-și începe activitatea după al doilea război mondial primul cămin de copii din strada Oltului, în palatul veterinarului principal al județului,Kese Lajos.Institutul până la înființarea județelor a purtat numele comunistului ilegal Lázár Mihály.După1968 grădinițele și căminele de copii primesc câte un număr și astfel instituția devine Grădinița de copii nr. 1 din oraș. După schimbarea regimului în 1991, Căminul de Copii nr.1 este botezat după numele marelui povestitor Benedek Elek. În zilele noastre grădinița având 238 de copii, cu vârste cuprinse între 2,5 și 6 ani. Copii fiind repartizați în 10 grupe, 9 cu program prelungit, și o grupă cu program scurt.

3.2. Obiectivele cercetării

O.1. Identificarea implicării părinților în activitatea grădiniței.

O.2. Identificarea gradului de satisfacție al părinților față de condițiile oferite de grădinița copiilor lor.

3.3. Ipotezele cercetării

Ip.1. Gradul de implicare și participare al părinților la activitatea grădiniței este unul de nivel ridicat.

Ip.2. Gradul de satisfacție al părinților față de condițiile oferite de grădiniță copiilor lor este unul ridicat.

3.4. Lotul cercetării

Lotul cercetării este format din grupul părinților (72 persoane) din cele 10 grupe din grădinița Benedek Elek. , cu vârste între 25 ani și 49 ani, având studii de nivel liceal (14 pers.) și superior (58). Copiii vin din diferite medii sociale. În ciuda faptului că majoritatea acestor părinți au studii superioare, pe lângă mediul social foarte variat, mai putem constata că și mediul intelectual variază foarte mult. Acest fapt se datorează că tinerii părinți neavând loc de muncă, lucrează în străinătate sau caminist, nefiind în permanență în preajma copilului.

Metoda de cercetare.

Ca metodă de cercetare am ales chestionarul, fiind avantajos din punct de vedere economic (incomparabil mai ieftine decat metodele de cercetare calitativa), se poate afla parerea unui număr mare de persoane), chestionarele sunt ușor de analizat, sunt familiare multor indivizi, reduc bias-ul (inclinarea catre un raspuns), in conditiile in care intrebarile sunt uniformizate iarparererile operatorului de interviu/opiniiile cercetatorului nu se regasesc in intrebari.

Ca metodă de cercetare, ancheta pe bază de chestionar presupune recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau a unui grup social, ca și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psihocomportanentale. Chestionarul este ,,un set de întrebări, bine organizat și structurat pentru a obține date cât mai exacte cu privire la o persoană sau la un grupde persoane, și ale căror răspunsuri sunt consemnate în scris”. (Havârneanu, C., 1999, p.95)

Chelcea, S., (1975), definește chestionarul ca fiind ,,o tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Folosirea științifică a acestei metode presupune parcurgerea mai multor etape:

– stabilirea obiectivului anchetei

– documentarea

– formularea ipotezei

– determinarea eșantioanelor

– alegerea tehnicilor și redactarea chestionarului

– pretestul (pentru a vedea dacă chestionarul a fost bine elaborat)

– alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei operații sau prin autoadministrare)

– defalcarea rezultatelor

– analiza rezultatelor obținute în raport cu obiectivele formulate

– redactarea raportului final de anchetă

Construcția chestionarului ridică probleme tehnice specifice, din care cauză trebuie creditate centrele specializate în elaborarea lor. Criteriile de ordonare a problemelor ar fi cel temporal (dinspre trecut spre prezent, apoi spre viitor) și după gradul de abstractizare (întâi întrebările concrete și ulterior cele abstracte). În funcție de vârstă și grad de cultură poate prevala ordinea rațională (persoane adulte, cu nivel de instrucție ridicat), sau cea psihologică (tineri sau persoane mai puțin pregătite). „În afara precizării ipotezelor, chestionarul nu are nici o valoare (…). Explicit sau implicit, nu există chestionar care să nu pornească de la ipoteze mai mult sau mai puțin conturate” afirmă Chelcea, S., (1975, p. 141).

Stimulii, care sunt întrebările sau imaginile din chestionar, vor genera comportamentele verbale sau non-verbale ce vor fi înregistrate pentru a fi analizate ulterior, acestea depinzând de mai multe variabile: personalitatea anchetatului și a anchetatorului, situația de desfășurare a anchetei, tema ei, timpul anchetei, structura chestionarului.

Pentru a ne atinge obiectivele cercetării, am folosit ancheta pe bază de chestionar. Chestionarul adresat părinților a avut drept scop investigarea opiniilor acestora cu privire la modul în care mediul grădiniței, educația realizată și relația cu unitatea satisfac exigențele lor.

Chestionarul este realizat de ARACIP și este un chestionar obligatoriu la sfărșitul fiecărui an școlar.

3.6. Descrierea chestionarului

Chestionarul pe care l-am realizat a fost construit pe următoarele dimensiuni:

Cerințele și așteptările părinților

Gradul de implicare al părinților în activitățile grădiniței

Gradul de satisfacție al părinților față de condițiile oferite de grădiniță copiilor lor.

3.7. Rezultatele obținute și interpretarea lor

Tabel 3.1. Opțiuni ale părinților privind înscrierea copilului la o anumită grădiniță

Din tabelul 3.1. se poate observa că majoritatea părinților se orientează pentru alegerea grădiniței spre unitățile despre care au informații prealabile (53 părinți, 73.6%), și doar o mică parte (19 părinți, 26.4%) alege în funcție de apropierea de domiciliu.

Diagram 3.1.

Considerăm că acest lucru denotă faptul că părinții optează pentru o grădiniță cu care să le satisfacă în mai mare măsură exigențele și că, astfel, aceste unități sunt în competiție, deoarece sunt obligate să le ofere viitorilor beneficiari ai serviciilor argumente suficiente pentru a-i determina să fie alese de aceștia.

Tabel 3.2. Gradul de cunoaștere a planului de învățământ de către părinți

Din analiza rezultatelor din tabelul 3.2. vom putea concluziona că planul de învățământ de 50% dintre subiecții investigați (36 de persoane). Cealaltă jumătate este constituită din non-răspunsuri, din răspunsuri negative sau care admiteau o cunoaștere parțială a curricumului național. Acest rezultat se poate vede foarte clar și din diagrama 3.2, după cum urmează:

Diagram nr. 3.2

Tabel 3.3. Întâlniri ale părinților cu consilierul școlar

Dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, ameliorarea și înlăturarea aspectelor atitudinale și psihocomportamentale negative, ce pot apare în cadrul acestui proces fac necesară o activitate sistematică de consiliere și de asistență psihopedagogică atât la nivelul preșcolarului, cât și al părintelui. Nevoia de a forma o echipă între educator/cadre didactice și părinți este justificată de scopul comun în educarea copilului preșcolar.

Din analiza răspunsurilor date, am constata că doar 4 părinți (5,65%) au stat cu consilierul mai mult de 3 ori pe semestru, tot 4 de 2sau 3 ori pe semestru și 3 părinți (4,2%) o singură dată, în timp ce 57 părinți (79,2%) nu au stat de vorbă niciodată cu consilierul psihopedagogic. (Un număr de 3 părinți (4,2%) nu au dat nici un răspuns.)

Tabel 3.4. Efecte ale comunicării direcțiunii a unei situații negative

Analizând datele din tabelul 3.4. constatăm că un număr de 45 părinți (62,5%) au remarcat aproape întotdeauna o îmbunătățire a situație în unitatea de învățământ, iar 18 (25,0%) au constatat că de regulă efectul era o îmbunătățire. Doar 2 părinți (2,9%) au considerat ca doar a existat o îmbunătățire și 3 că aceasta a fost foarte rar sau niciodată. (4 subiecți (5,6%) nu au răspuns la această întrebare). În concluzie, se poate observa un feedback pozitiv al părinților cu privire la managementul școlar, în ceea ce privește îmbunătățirea diferitelor aspecte din grădiniță. Acest aspect arată că în general comunicarea între părinți și conducerea unității este foarte bună sau cel puțin buna, ceea ce este un aspect foarte pozitiv.

Tabel 3.5. Evenimente deosebite realizate în grădiniță

Deoarece actul educațional are o eficiență sporită dacă sunt implicați și părinții în diferite evenimente din viața grădiniței, am dorit să vedem câte exerciții privind comportamentul în situații deosebite au fost realizate în acestea în ultimele 3 luni. Analizând rezultatele din tabelul 3.5., putem constata că 20 părinți (27,8%) cunosc implicarea în două sau mai multe evenimente, 27 părinți (37,5%) cunosc implicarea într-un singur eveniment/situație deosebită, iar 3 părinți (4,2%) nu cunosc nicio situație deosebită, 20 părinți (27,8%) nu știu despre situațiile deosebite realizate în grădiniță. (2 părinți -2,8%- nu au răspuns la acest item). Și acest aspect arată că părinților le place să se implice în viața grădinițe, și de fiecare dată se implică cu plăcere în activitățile care se desfășoară în afara programului educațional.

Tabel 3.6. Dotarea cu calculatoare

Analiza tabelului 3.6 evidențiază faptul că mai mult de jumătate dintre respondenți nu cunosc evoluția în ceea ce privește dotarea cu mijloace moderne IT, 10 au constatat o îmbunătățire considerabilă și minoră, iar 17 nu au constatat nici un fel de îmbunătățiri.

Tabel 3.7. Consultarea părinților asupra disciplinelor opționale

Din tabelul 3.7 putem constata implicarea marii majorități a părinților (68,1%) în alegerea disciplinelor opționale ale copiilor. Acesta este un lucru pozitiv și denotă faptul că instituțiile educaționale țin cont de dorințele beneficiarilor serviciilor lor, oferindu-le acele discipline care sunt dorite de aceștia. Acest rezultat reiese și din diagrama 3.3.

Diagrama 3.3

Tabel 3.8. Implicarea părinților în activitatea grădiniței

Din tabelul 3.8. putem constata o foarte scăzută implicare a părinților în buna gestionare a grădiniței. Marea lor majoritate (58,3%), recunoaște că a fost informată asupra bugetului instituției, dar nu se implică direct în activitatea ei. Doar 13,9% din respondenți fac parte din comitetul de părinți (lucru care nici nu este, de altfel, surprinzător), dar faptul că doar 13 părinți (18,1%) au făcut, în ultimul an școlar, propuneri pentru îmbunătățirea activității, respectiv doar 18 (25,0%) au propuneri pentru viitor, demonstrează o slabă implicare a părinților în activitatea managerială a grădiniței, fiind mai degrabă o atitudine reactivă (răspund la solicitările venite din partea grădiniței, de ex. asupra curricumului, sau semnalarea unor aspecte considerate negative), decât proactivă (să vină cu propuneri, idei, soluții etc.). Lipsa se implicare reiese și din răspunsurile referitoare la dotarea IT, unde marea majoritate nu știa sau nu a răspuns, sau din necunoașterea diferitelor activități mai speciale organizate de grădiniță.

Din cele de mai sus reiese că Ipoteza 1 nu se confirmă, părinții neavând un nivel ridicat de implicare în activitatea grădiniței.

În continuare, vom analiza răspunsurile care să evidențieze gradul de satisfacție al părinților față de condițiile educaționale ale grădiniței.

Tabel 3.9. Percepția părinților asupra siguranței în mediul educațional

După cum se poate constata din tabelul 3.9., părinții consideră că nivelul siguranței în grădiniță, în anexe și în vecinătatea ei este unul mare sau foarte mare. Este adevărat că procentajele scad odată cu îndepărtarea fizică de aceasta, totuși ele se situează între 57,9% și 88,9% în mod favorabil.

Tabel 3.10. Percepția părinților asupra curățeniei în grădiniță

Diagram 3.4.

Tabelul 3.10 precum și graficul 3.3 reliefează faptul că 2/3 dintre respondenți consideră că este foarte curat în toată grădinița. Totuși, procentul de 33,3% care spun ca, în general, grădinița este urâtă ne face să ne întrebăm dacă această apreciere a avut în vedere nivelul curățeniei sau faptul că ea nu a fost renovată și modernizată recent, astfel încât să arate frumos și în exterior și în interior, să fie atractivă atât pentru copii, cât și pentru părinți?

Dacă am fi pus câte o întrebare separat referitoare la aspectul clădirii și curățeniei din dinăuntrul grădiniței, am fi primit răspunsuri toatal diferit. Adică referotor la curățenie ar fi ieșit un procent pozitiv foarte mare, iar la aspect un procent mare cu minus.

Tabel 3.11. Nivelul de satisfacție al părinților, legat de resursele materiale și umane

Diagrama 3.5

Diagrama 3.6

Diagrama 3.7

Diagrama 3.8

Analizând tabelul 3.11 și diagramele aparținătoare, respectiv 3.4, 3.5, 3.6, 3.7, putem constata un nivel relativ ridicat de satisfacție al părinților în ceea ce privește baza materială a grădiniței, alimentația și asistența medicală de care beneficiază copilul, dar și faptul că grădinița, ca instituție, răspunde solicitărilor de informații. Procentele cumulate ale celor care spun că au un nivel mare și foarte mare al satisfacției legat de aceste aspecte variază între 76,3-87,5%, care sunt foarte mari.

Din cumularea rezultatelor de la tabelele 3.9-3.11, putem concluziona că Ipoteza 2 se confirmă, părinții având un grad ridicat de satisfacție față de condițiile oferite de grădiniță copiilor lor.

CONCLUZII

Chestionarele aplicate în grădinița Benedek Elek oferă date importante legate de implicarea familiei în activitatea educațională și ne dezvăluie care sunt așteptările acestuia din partea cadrelor didactice din grădiniță, dar nu sunt foarte relevante pentru a emite concluzii definitive general valabile, acest lucru datorându-se numărului mare de înterbări la care nu s-a oferit nici un răspuns.

Având în vedere că cercetarea noastră a urmărit să determine nivelul satisfacției părinților față de grădiniță, dar și al implicării lor directe în activitatea ei, putem, pe baza rezultatelor obținute, să concluzionăm că deși părinții raportează nivele ridicate de satisfacție (chiar de 87,5% în ceea ce privește alimentația copilului, de exemplu), se implică foarte puțin sau deloc în gestionarea ei (aproape 90% din respondenți au spus că nu au avut și nici nu au pentru anul viitor sugestii pentru îmbunătățirea activității), fiind chiar (unii dintre ei) dezinteresați de unele aspecte practice (bugetul de exemplu, unde 12 părinți au răspuns cu nu).

Aceste concluzii, care certifică Ipoteza 2 referitoare la nivelul ridicat al satisfacției părinților față de condițiile de care beneficiază copiii lor, nu confirmă și Ipoteza 1 care avea în vedere un nivel ridicat de implicare al părinților în viața grădiniței.

Părinții doresc o colaborare cu grădinița prin participarea la ședințe cu părinții, oferirea de informații despre situația școlară și a comportamentelor copiilor, participarea la activități extrașcolare, implicarea în alegerile activităților opționale.

Aplicarea chestionarului a făcut posibilă crearea unei percepții asupra imaginii de care se bucură grădinița noastră în acest moment în rândul beneficiarilor și s-a stabilit ca concluzie secundară că: în ciuda dificultăților materiale cu care se confruntă sistemul românesc de învățământ, peste jumătate dintre cei chestionarizați sunt mulțumiți de acesta și consideră că educația pe care o oferă grădinița la acest moment este una de calitate .

Ca recomandare ne-am propus

-o mai strânsă colaborare a instituției cu părinții copiilor prin informarea acestora asupra tuturor activităților care se derulează în școală, programe, parteneriate educaționale, reabilitarea și modernizarea bazei materiale, activități extrașcolare, activități remediale etc.

-informarea părinților periodic cu privire la situația, la dezvoltarea copilului și al comportamentului copilului prin diverse metode: întîlniri, telefon, scrisori etc.

-renovarea sălilor, acolo unde este cazul

-chestionarea părinților frecvent în legătură cu aspectele pozitive și negative legate de educație.

-dotarea sălilor de grupă, acolo unde este cazul

Ca posibile direcții viitoare de cercetare, acestea s-ar putea orienta către aspecte legate de comunicare părinților cu cadrele didactice și cu conducerea instituției, pentru identificarea (poate în urma unei cercetări calitative) a unor soluții prin care părinții să se implice și mai mult în activitatea grădiniței.

BIBLIOGRAFIE

BĂDULESCU, M. BORCHINĂ, S, MIHĂLCEANU, C. , NICA F. , (2013)GHID PENTRU PĂRINȚI, Editura București.

BĂBAN, A., (2000). Tendințe noi în cercetarea psihologică metodologia calitativă

 Cogniție, Creier, Comportament, 3, 223-244.

DRAGOMIR, M. (2004), Management act didactic eficiența, Ghid practic, Editura Cluj-Napoca.

DRAGOMIR, M. (2004). Managementul activităților didactice. Eficiență și calitate. Cluj-Napoca: Editura Eurodidact

GOLU, F. (2009). Joc și învățare la copilul preșcolar. Ghid pentru educatori, părinți și psihologi. București: Editura Didactică și Pedagogică.

GHERGUȚ, A. , (2007), Managementul general și strategia în educație, Ghid practic, Editura Polirom.

GLAVA ADINA, GLAVA CĂTĂLIN, (2002), Introducere în pededagogia preșcolară, Editura Dacia

IUCU, R. (2002). Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative. Iași: Editura Polirom.

KARSTANJE, P. N. (2001). Managementul calității. București: Editura Humanitas Educațional, IRME

NEACSU,I.,(coord.) (1997), Scoala romaneasca in pragul mileniului III, Bucuresti, Editura

Paideia

NICULESCU, R. M., (2007) Managementul relatiilor umane in educatie, Editura Aeternitas,

Alba Iulia

NICULESCU R., (2000) Management educational, Editura Ex Libris Brasov

POTOLEA, D., NEACȘU, I., IUCU, ROMIȚĂ B., PÂNIȘOARĂ, I-O (coord.) (2008) Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.

PĂUN E., JUCU R., (2002), Educația preșcolară în România, Editura Polirom.

ȚOCA, I., SPUZĂ, L.E. (2010). Managementul calității pentru învățământul preuniversitar. București: Editura Didactică și Pedagogică

ȚOCA, I. (2008). Managementul Educațional, Editura Didactică și pedagogică.

RAFAILĂ, E., IOSIFESCU, V., ENACHE, GH. (coord.). (2010). Educație și inovației. București: Editura Universitară

ARACIP. (2006). Ghidul comisiei pentru evaluarea și asigurarea calității educației în unitățile de învățământ preuniversitar. București

AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA DREPTURILOR COPILULUI. (2006). Rolul și responsabilitățile personalului didactic în protecția și promovarea drepturilor copilului. București: Editura Trei.

*** (1-2/2010) Revista Învățământului Preșcolar, Editura Arlequin, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului Institutul de Științe ale Educației. București.

*** (2/2007) Revista Învățământului Preșcolar, Editura Arlequin, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului Institutul de Științe ale Educației. București.

*** (1-2/2013) Revista Învățământului Preșcolar, Editura Arlequin, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului Institutul de Științe ale Educației. București.

M. Ed. C. (2005). Asigurarea calității în educație – vol. I și II. Galați: Editura Școala Gălățeană.

MECT și UMPIP. (2008). Curriculum pentru Educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.

MECT și UMPIP. (2008). Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani.

Iosifescu, Ș. (2005), (coordonator), „Managementul și cultura calității la nivelul unității școlare”, Institutul de Științe ale Educației, Laboratorul „Management educațional”, București

www.iteach.ro

www.didactic.ro

www.regielive.ro

www.prescolar.ro

www.edu.ro

www.teachercorner.blogspot.com

www.scribd.com

Anexa

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

În vederea realizării unui studiu cu privire la parteneriatul educațional familie-grădiniță-comunitate și satisfacția beneficiarilor educabili vă adresăm rugămintea să răspundeți sincer la întrebările de mai jos.

Răspunsurile din acest chestionar sunt confidențiale.

Răspunsurile marcate cu un permit selectarea unei singure variante, răspunsurile marcate cu un

permit bifarea mai multor variante

Vârsta părintelui ________ Studii____________________________________

În ce grupă este copilul dvs? Mare; Mijlocie; Mică. Secția: Română; Maghiară

Cum se numesc educatoarele copilului dvs. ? _____________________________________

1. CERINȚELE ȘI AȘTEPTĂRILE PĂRINȚILOR

1. De ce ați optat pentru a aduce copilul la această grădiniță ?

Ο Este singura din localitate – cea mai aproape de domiciliu

Ο A fost decizia copilului

Ο Am optat pentru această grădiniță în urma informării prealabile

2. Atunci când constatați un aspect negativ, pe care îl comunicați directorului sau unui cadru didactic (sau când solicitați ceva), care sunt, de regulă, efectele comunicării cu unitatea școlară?

Ο Aproape întotdeauna am putut constata o îmbunătățire a aspectului semnalat

Ο De regulă am putut constata o îmbunătățire a aspectului semnalat

Ο Câteodată am putut constata o îmbunătățire a aspectului semnalat

Ο Foarte rar sau niciodată nu am putut constata o îmbunătățire a aspectului semnalat

3. Cunoașteți planul de învățământ (curriculum național) și ce activități se desfășoară la grupă? Da Parțial Nu

4. Enumerați cel puțin 5 activități derulate în grădiniță în ultimele trei luni (indiferent dacă ați participat sau nu):

5. Câte exerciții privind comportamentul în situații deosebite (cutremur, inundație, incendiu etc.) s-au realizat în grădiniță în ultimele 3 luni?

Ο 2 sau mai multe

Ο 1

Ο Niciunul

Ο Nu știu

6. Cum vă orientați în grădiniță?

Ο Pot ajunge ușor la orice spațiu din grădiniță (sală de grupă în care învață copilul meu, secretariat, contabilitate, cabinetul medical, administrație, cabinetul directorului etc.)

Ο Știu unde sunt spațiile importante pentru mine (sala de grupă în care învață copilul meu, secretariatul/cabinetul directorului etc.)

Ο De obicei nu mă orientez prin grădiniță – nu găsesc locurile unde am de rezolvat anumite probleme.

7. Cum apreciați progresul în dotarea cu calculatoare în acest an școlar față de cel precedent?

Ο Am constatat o îmbunătățire considerabilă față de anul școlar trecut

Ο Am constatat îmbunătățiri minore față de anul școlar trecut

Ο Nu am constatat îmbunătățiri față de anul școlar trecut Ο Nu știu

8. Există, în grădiniță, proiecte desfășurate în parteneriat cu alte grupe, grădinițe, cu instituții din comunitate (primărie, bibliotecă, dispensar sau policlinică, poliție, pompieri, biserică, etc.) sau cu parteneri străini ? Ο Da Ο Nu Ο Nu știu

9. Ați fost consultat în privința alegerii disciplinelor opționale din acest an școlar? (grupa mijlocie și mare) Ο Da Ο Nu

10. Ce investiție pentru grădinița noastră considerați că este prioritară în următoarea perioadă?

O Jucării și material didactic

O Parc de joacă în aer liber

O Altele (propuneri)

11. Aveți propuneri pentru viitor în ceea ce privește bunul mers al întregii activități desfășurate în grădinița pe care copilul dvs. o frecventează? 

Nu Da. Care sunt acestea ?

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. GRADUL DE IMPLICARE AL PĂRINȚILOR

12.. Faceți parte din Comitetul de părinți pe grupă ?

Ο Da Ο Nu

13. Dacă da, cât de des se întrunește Comitetul de părinți pe grupă?

Ο Regulat, lunar sau mai des

Ο Regulat la 2-3 luni

Ο Regulat, o dată sau de două ori pe semestru

Ο De câte ori este nevoie, fără o periodicitate anume

Ο Nu se întrunește

Ο Nu știu

14. Faceți parte din Comitetul de părinți pe grădiniță ?

Ο Da Ο Nu

15. Dacă da, cât de des se întrunește Comitetul de părinți pe grădiniță ?

Ο Regulat, lunar sau mai des

Ο Regulat la 2-3 luni

Ο Regulat, o dată sau de două ori pe semestru

Ο De câte ori este nevoie, fără o periodicitate anume

Ο Nu se întrunește

Ο Nu știu

16. Ați făcut, în ultimul an școlar, propuneri de îmbunătățire a activității din grădiniță?

Ο Da Ο Nu

17. Dacă ați răspuns „da” la întrebarea anterioară, ce s-a întâmplat cu cea mai recentă propunere făcută:

Ο A fost preluată și aplicată direct

Ο Am discutat despre propunere cu alte persoane (educatoarele, directorul, alte cadre didactice etc.) și, apoi, a fost aplicată, total sau parțial

Ο Am discutat despre propunere cu alte persoane, dar propunerea nu a fost aplicată

Ο Nu s-a întâmplat nimic

18. Cum comunicați cu educatoarea/educatoarele copilului dumneavoastră ? (bifați toate modalitățile pe care le utilizați):

□ Ședințe

□ Discuții informale

□ Consultații individuale

□ Telefon (inclusiv SMS)

□ Email

□ Nu comunic în niciun fel.

19. Dar cu directorul?

□ Ședințe

□ Discuții informale

□ Consultații individuale

□ Telefon (inclusiv SMS)

□ Email

□ Nu comunic în niciun fel

20.. Cât de bine cunoașteți modul în care se face evaluarea cadrelor didactice?

Ο Cunosc modul în care se face evaluarea cadrelor didactice, inclusiv rezultatele evaluării (calificativele obținute)

Ο Cunosc doar modul în care se face evaluarea, fără a ști rezultatele

Ο Nu cunosc nici modul în care se face evaluarea și nici rezultatele

21.. Ați fost solicitat, în acest an școlar, să evaluați cadre didactice din grădiniță?

Ο Da Ο Nu

22. Ați fost informat, în vreun fel (afișare, la ședințele cu părinții etc.) în legătură cu modul în care a fost cheltuit bugetul grădiniței?

Ο Da Ο Nu Ο Nu mă interesează subiectul

23. Faceți parte din Comisia de Evaluare și Asigurare a Calității (CEAC) ?

Ο Da Ο Nu

24. Dacă da, cât de des se întrunește CEAC ?

Ο Regulat, lunar sau mai des Ο Regulat la 2-3 luni

Ο Regulat, o dată sau de două ori pe semestru

Ο De câte ori este nevoie, fără o periodicitate anume

Ο Nu se întrunește Ο Nu știu

3. GRADUL DE SATISFACȚIE AL BENEFICIARULUI SERVICIILOR EDUCAȚIONALE (PĂRINȚI)

25. Care este nivelul de siguranță pentru copii în incinta unității școlare ?

Ο Foarte mare Ο Mare Ο Mediu Ο Mic Ο Foarte mic

26. Dar în anexele grădiniței (sală de sport, curtea grădiniței etc.) ?

Ο Foarte mare Ο Mare Ο Mediu Ο Mic Ο Foarte mic

27. Dar în vecinătatea grădiniței ?

Ο Foarte mare Ο Mare Ο Mediu Ο Mic Ο Foarte mic

28. Cum apreciați nivelul de curățenie din grădiniță:

Ο Este foarte curat în toată grădinița

Ο În general, grădinița este curată

Ο Grădinița este mai degrabă murdară

Ο Este foarte murdar în toată grădinița

29. Cum apreciați progresul în dotarea bibliotecii existente în grupă (cărți, CD-uri, auxiliare didactice, alte materiale), în acest an școlar față de cel precedent?

Ο Am constatat o îmbunătățire considerabilă față de anul școlar trecut

Ο Am constatat îmbunătățiri minore față de anul școlar trecut

Ο Nu am constatat îmbunătățiri față de anul școlar trecut

Ο Nu știu – nu am informații în acest sens

30. Cum răspund cadrele didactice la cererile dumneavoastră de ajutor individual, pentru copilul dumneavoastră, în înțelegerea / aprofundarea celor predate (bifați câte un răspuns, la fiecare din punctele a) și b) de mai jos:

)

Ο Toate cadrele didactice

Ο Unele cadre didactice

Ο Niciun cadru didactic

Ο Nu am solicitat – nu am avut nevoie de ajutor

31. b)

Ο Copilul meu a primit ajutor ori de câte ori am solicitat

Ο Copilul meu a fost ajutat numai dacă a întâmpinat dificultăți majore

Ο Copilul meu a fost ajutat din când în când, atunci când am insistat

Ο Nu am solicitat – nu am avut nevoie de ajutor

32. Cât de des vi se explică, înainte de evaluare (inițială, semestrială, finală) criteriile care vor fi folosite pentru evaluare și notare?

Ο Înainte de fiecare evaluare

Ο Doar în momentele importante

Ο Niciodată

Ο Nu știu, nu mă interesează. Cât de des vi se explică motivele pentru care copilul dumneavoastră a obținut un anumit calificativ ?

Ο După fiecare evaluare

Ο Doar în momentele importante

Ο Niciodată

Ο Nu știu, nu mă interesează

33. În momentul în care copilul dumneavoastră are rezultate slabe la învățătură, cum acționează educatoarele? (sunt posibile mai multe răspunsuri)

□ Dau mai mult de lucru pentru a putea învăța mai bine

□ Explică din nou lecția respectivă

□ Arată unde se greșește și cum să învețe la disciplina respectivă

□ Încurajează copiii, insistând pe rezultatele bune obținute

□ Altfel, și anume _____________________________________________________

□ Nu știu, nu mă interesează

34. În ce fel copilul dumneavoastră este încurajat să își evalueze singur rezultatele obținute ?

Ο Toate cadrele didactice îl încurajează să se autoevalueze

Ο Unele cadre didactice îl încurajează să se autoevalueze

Ο Niciun cadru didactic nu îl încurajează să se autoevalueze

Ο Nu știu, nu mă interesează

35. În ce măsură sunteți satisfăcut de următoarele aspecte ale vieții din grădiniță (prin acordarea unei note de la 5 la 1, nota 5 indicând nivelul maxim):

a. Progresul copilului dumneavoastră în ultimul an școlar ___

b. Baza materială (sala de grupă / mese / sport, echipamente, material didactic etc.) ___

c. Starea de curățenie din grădiniță ___

d. Respectul arătat de personalul grădiniței față de Dvs. și față de copilul Dvs. ___

e. Echitatea evaluării (calificativele obținute sunt cele meritate) ___

f. Informația primită în privința activităților desfășurate în grădiniță ___

g. Asistența medicală ___

h. Alimentația copilului ___

i. Cheltuielile pentru hrana copilului ___

36. În ce măsură sunteți satisfăcut de următoarele aspecte ale vieții din grădiniță (prin acordarea unei note de la 5 la 1, nota 5 indicând nivelul maxim):

a) Informația primită de la grădiniță în privința activităților educative și culturale din localitate ___

b) Modul în care grădinița răspunde solicitărilor de informații ___