Rolul, Locul Si Metodologia Jocului Didactic Geografic In Invatamantul Prescolar

Cuprins

Capitolul I. Motivarea temei

Capitolul II. Caracterizarea psihopedagogica a copilului prescolar

2.1.Repere ale dezvoltarii fizice

2. 2. Repere ale dezvoltarii psihice

2.2.1. Procesele si reprezentarile senzoriale

2.2.2. Gandirea si a limbajul

2. 2.3. Memoria si imaginatia

2.2.4. Planul afectiv-emotional

2.2.4.1.Afectivitatea

2.2.4.2. Motivatia

Capitolul III. Jocul didactic – metoda de succes in invatamantul actual

3.1. Definirea și caracterizarea jocului

3.2. Importanța jocului

3.2.1 Jocul didactic și importanța acestuia în grădiniță

3.3 Clasificarea jocurilor

3.3.1 Clasificarea jocurilor didactice

Capitolul IV. Jocul didactic geografic in activitatile cu prescolarii

4.1 Importanța cunoașterii mediului înconjurător in cadrul Domeniului Stiinte în grădinița de copii

4.2 Jocuri didactice desfasurate in cadrul Domeniului Stiinte

Capitolul V. Cercetarea pedagogica

5.1.Metodologia Cercetării

5.1. 1.Ipoteza de lucru

5.1.2. Obiectivele cercetării

5.1.3. Organizarea cercetarii

5.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Capitolul I. Motivarea alegerii temei

Jocul este una dintre cele mai importante si recomandate metode de educare a copiilor. Atunci cand este bebelus jocul reprezinta o forma de comunicare si de stimulare a imaginatiei si creativitatii sau un mod de dezvoltare a limbajului. La varsta prescolara, cand micutii au deja dezvoltata o parte importanta a limbajului si alte aptitudini, rolul jocului se schimba si face trecerea catre perioada scolara, stabilind fundamentul invatarii.

Jocul reprezinta un mod esential in dezvoltarea mai multor abilitati ale copilului. Exista o multime de beneficii ale jocului la varsta prescolara: stimuleaza in continuare creativitatea si imaginatia; invata sa gandeasca si sa rezolve anumite probleme; dezvolta personalitatea; ajuta la dezvoltarea sociala a copilului; este instrument important de educatie etc.

Jocul- este o metodă activă de însușire și consolidare a cunoștintințelor; este o activitate care se poate desfăsura atât în clasă sau în afara lecțiilor, în cadrul cercului de geografie;prin a căror conținut, completează pregătirea elevilor și le sporesc interesul pentru geografie; ajută profesorul să cunoască capacitățile elevilor.

Jocul didactic este o metodă de învătământ bazată pe acțiune și simulare. Jocul este o activitate umana urmărită prin ea însăși, fără un scop material sau util vizibil, deșfășurată după reguli benevol acceptate, activitate care generează emoții pozitive și satisface nevoia de placere și destindere a individului. Prin natura și originea sa jocul este un fenomen biologic, el fiind prezent în lumea animală în diverse forme ,dar la nivel uman primește în plus, valențe socio-culturale. La nivelul prescolarilor, prin joc se realizează interiorizarea lumii externe, iar prin confruntarea cu regulile și sarcinile jocului, copilul conștientizează propriul potențial, limita sa de moment, se manifestă primele tendințe de autodepășire în plan cognitiv, afectiv, emoțional, și acțional .Mediul în care trăiește omul devine prin joc, ca mijloc educativ, un mediu cultural,iar omul devine ființă cultural.

După ce au existat mult timp într-o relație aparte de simbioză, jocul și educația se separă, ultima devenind un tip special de practică socială.Omul primește prin instrucția școlară, într-un mod mai rațional, mai organizat și structurat, într-un timp mai scurt și într-o manieră mai eficientă cunoștințele necesare dezvoltării sale. În a doua jumătate a secolului XX , se încearcă recuperarea dimensiunii ludice a fenomenului educațional. Prin latura lor distractivă, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv și creativ, al gândirii și imaginției, a interesului pentru lărgirea culturii geografice, la cercetarea geografică. Jocurile integrate în activitatea didactică aduc varietate și veselie, previn monotonia și plictiseala . Ca urmare educatoarea va alege acele jocuri prin care cunoștințele elevilor sunt reactualizate, fixate, asociate,într-un mod relaxant,în funcție de obiectivele propuse și conținutul lecției. Jocurile pot fi organizate fie individual fie pe grupe de elevi, sub formă de concurs însoțit de cadrul festiv adecvat .

Este cunoscut rolul jocului in formarea, dezvoltarea si restructurarea intregii activitati psihice a copilului prescolar, el fiind numit „forma de baza a activitatii prin care se formeaza si se dezvolta personalitatea copilului. Jocul este o adevarata  <<scoala>> a vietii pentru copil.”                                         

Rolul jocului in viata copilului rezulta si din ideea lui M. Dougall ca „jocul este si o pregatire pentru viata de mai tarziu, dar, mai presus de toate, el este insasi viata copilului.”

Fiind forma de activitate specifica varstei prescolare, jocul indeplineste in viata copilului importante functii formative. Prin joc se imbogateste sfera afectiva si cognitiva a copilului, se dezvolta curiozitatea, se contureaza interesele, se extinde sfera relatiilor interpersonale si se deschide in planul imaginatiei prin interpretarea  rolurilor socio-profesionale, accesul la viata  si activitatea adultului.

Intr-un joc bine organizat, elementele distractive se intrepatrund cu cele de munca. Din punct de vedere educativ, este foarte important sa fie asigurata o justa proportionare a jocului cu munca, a elementului distractiv cu efortul fizic si intelectual. J.Chateau, in lucrarea sa „Copilul si jocul”, afirma ca „a te juca inseamna in general a-ti propune o sarcina de indeplinit si a te obosi, a face un efort, pentru a indeplini aceasta sarcina.” 

Si pentru ca jocul este o activitate placuta pentru prescolari a aparut metoda jocului didactic care ajuta copilul sa invete si sa se dezvolte fizic si psihic fara sa se simta constrans sau fortat. Jocurile didactice sunt foarte agreate de copii pentru ca desi pare o joaca acestea au la baza niste obiective pe care educatoarea le realizeaza subtil si intr-un mod distractiv,iar cand copilul se simte bine, el este vesel, curios si angrenat in activitate si poate retine cu usurinta informatii care pot parea abstracte.

Cand merge la gradinita copilul intra in contact cu mediul inconjurator si este uimit si curios sa descopere tot ce este in jurul lui. Astfel cunoasterea mediului inconjurator este necesara pentru includerea copiilor in cadrul natural uman si social unde ei isi desfasoara primii ani de viata, si vor putea intelege problema adaptarii oamenilor la mediul inconjurator, nevoia de transformare a acestuia spre folosul lor , dar si necesitatea protejarii si conservarii acestuia.

Educatoarea trebuie sa fie un translator al notiunilor geografice abstracte astfel incat observarea naturii in diferite perioade ale anului, orientarea in spatiu, lamurirea fenomenelor vietii si ale naturii sa fie intelese de catre prescolari, iar cu ajutorul jocurilor didactice geografice copii pot sa realizeze diverse obiective, sa cunosca mediul natural direct, pe teren sau indirect prin harti, atlase, enciclopedii,etc.

Inca de mici copiii interactioneaza direct sau indirect cu mediul inconjurator si cred ca prin jocuri didactice geografice le putem explica si exemplifica ce se intampla in jurul lor. Activitatile in natura sunt foarte apreciate de copii si cred ca ei pot invata si intelege prin jocuri didactice notiunile geografice.

Mi-am propus sa arat aplicabilitatea metodei jocului didactic in activitatile cu continut geografic desfasurate cu prescolarii, astfel incat sa fie si placute si utile atat pentru copii cat si pentru educatoare.

Capitolul II. Caracterizarea psiho-pedagogica a copilului prescolar

Pentru a putea lucra cu prescolarii consider ca trebuie intai sa le cunoastem capacitatile fizice si psihice, sa stim de unde plecam, cum actionam si unde am putea ajunge.

2.1. Repere ale dezvoltarii fizice

Varsta cuprinsa intre 3-6 ani este perioada in care in viata copilului au loc progrese remarcabile, in toate planurile dezvoltarii lui: somatice, psihice, cat si in planul vietii relationale. Progresele vor fi fundamentul insusirilor psihice naturale, in procesul asimilarii experientei sociale, iar continutul si calitatea acestora vor fi cultivate sub influenta mediului si a actiunii educative pe care o exercita activitatile din gradinita.       

    Intrarea copilului in mediul nou al gradinitei face ca orizontul lui de cunoastere sa se extinda in afara cadrului restrans al familiei si sa fie pus in fata unor conditii si cerinte noi, mult deosebite de cele din perioada anterioara. Solicitarile si noutatea conditiilor de protectie si afectiune il fac pe copil sa-si modifice comportamentul si sa sesizeze diversitatea lumii si vietii, careia va trebui sa-i faca fata.                    

          Activitatea dominanta la aceasta varsta este jocul, prin care copilul reda experienta sociala achizitionata, reflecta modele de conduita, creeaza comportamental roluri, stabileste diferite relatii cu partenerii.                                                                                    

          Jocurile, prin diversitatea lor,  imbogatesc imaginatia, comportamentele si strategiile  mintale, sunt  incarcate  de simboluri si emotii, ceea ce face perioada prescolara   sa fie minunata varsta de aur.

Dar jocul nu este singura activitate, jocul se imbina cu activitatile comune, cu ajutorul carora se rezolva sarcini pe care jocul singur nu le poate asigura.

            In gradinita, stabilirea obiectivelor educationale trebuie sa tina cont intotdeauna de dezvoltarea psihica si sa vizeze un nivel imediat superior al functiilor psihice.Astfel folosind mijloace si procedee specifice, invatamantul prescolar isi va realiza finalitatile.

Actiunea educativa trebuie conceputa in asa fel incat sa poata raspunda unor necesitati individuale, nu poate fi eficienta daca nu este adecvata, sau accesibila celui caruia i se adreseaza; deci este important ca in centrul actiunilor de proiectare, organizare, desfasurare, evaluare si interventie educationala sa fie cunoasterea copilului. Este important sa stim ca nevoile copilului in aceasta perioada sunt relativ simple: dragoste, securitate afectiva, fermitate, ascultare, deschidere spre lume.

          Procesul instructiv-educativ in gradinita se desfasoara pe doua nivele de varsta:

nivel I –grupa mica si cea mijlocie: 3-4 ani, 4-5 ani;                                               

nivel II –grupa mare: 5-6 ani,

    Cele doua nivele sunt diferite prin finalitatile asteptate:

nivelul I – treapta socializarii, pregatirea pentru integrare sociala;

nivel II- treapta pregatirii pentru scoala.

          Perioada prescolara poate fi impartita in 3 subperioade:  

subperioada prescolara mica: 3/4 ani;  

subperioada prescolara mijlocie: 4/5 ani;  

subperioada prescolara mare: 5-6ani.

In societatea actuala, gradinita este Institutia menita sa ocroteasca si sa faca educatie copiilor aflati la varsta copilariei mijlocii (3-6 ani ). Rolul gradinitei este complex prin insasi finalitatile celor doua nivele de instruire.

Deoarece dezvoltarea copilului are loc in stransa legatura cu dezvoltarea    psihicului si a sistemului nervos, educatoarea trebuie sa cunoasca particularitatile anatomo-fiziologice ale copilului pentru a intelege dezvoltarea psihicului, in vederea folosirii celor mai adecvate metode si procedee in procesul instructiv-educativ.

Gradinita reprezinta pentru copii, o experienta noua de viata in afara familiei, intr-un cadru social nou, mult largit. Mediul educational, bogat in stimuli din gradinita influenteaza copilul sa investiggeze, sa actioneze si sa experimenteze in moduri diverse; toate aceste experiente de invatare contribuie la initierea unor procese complexe de dezvoltare si maturizare in sensul socializarii si definirii treptate a personalitatii copilului.

Largirea campului relational si diversitatea tipurilor de relatii ii permite prescolarului descoperirea de sine, diminuarea egocentrismului si cunoasterea propriilor capacitati si limite.                                                                                                                                                

Integrat in colectivul de copii el este pus in fata unor noi cerinte si este indemnat sa si le insuseasca. Astfel acesta subordoneaza actiunea sa unei cerinte externe si invata sa devina ascultator; treptat va deosebi ceea ce este bine, de ceea ce este rau si ceea ce este permis, de ceea ce nu este permis, dobandind o anumita experienta morala, formata din reprezentari si deprinderi de comportare . Consolidarea acestora va constitui terenul pe care se vor fixa influentele ulterioare ale educatiei.

          Deosebit de activa este formarea comportamentelor implicate in dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de deprinderi si obisnuinte. Deprinderile de baza se formeaza mult mai usor pe baza unui model, si anume exemplul concret, insotit de explicatii verbale. Pe parcursul acestei perioade deprinderile se vor perfectiona continuu devenind relativ independente.                                                                         

La 3-5 ani, rolul principal in orientarea miscarilor il are demonstrarea, iar la prescolarul de 5-6 ani un rol mai mare il are indrumarea verbala, dar  formarea deprinderilor si obisnuintelor difera de la individ la individ. La unii, deprinderile se formeaza mai rapid, iar la altii, mai lent.

Comportamentele alimentare capata o intensa autonomie, copilul se autoserveste.  Totusi adultii trebuie sa-i indrume, parintele sau educatoarea va trebui sa puna accent pe formarea unei conduite civilizate si a unei tinute corecte: de a se autoservi, de a cere, de a multumi, de a relationa cu ceilalti etc. Copiii sunt invatati de asemenea sa utilizeze corect tacamurile si celelalte ustensile.

Pe la 3-4 ani apar progrese si competente si in ceea ce priveste conduita vestimentara. Desi la 3 ani este dependent de adult, treptat el isi insuseste numeroase deprinderi si manualitati de imbracare/ dezbracare. Pana la 6 ani se constituie aceste conduite, care dau oarecare autonomie copilului.

Prescolarii deprind si activitati igienice : spalarea mainilor inainte si dupa fiecare masa, spalarea pe fata, pe gat, pe urechi, curatirea nasului, folosirea sistematica si corecta a batistei, folosirea civilizata a toaletei si apoi spalarea mainilor. Aceste deprinderi sunt necesitati zilnice si trebuie sa devina obisnuinte.

O alta necesitate zilnica cu care copilul se obisnuieste, il reprezinta somnul . Odihna din timpul somnului este  indispensabila  pentru o  buna  crestere  si dezvoltare armonioasa a copilului. Pe langa recuperarea fizica si nervoasa, in timpul somnului:

– se reorganizeaza informatiile si cunostintele acumulate peste zi ;                        

 –   se structureaza memoria,                                                                                                         

–   se fac conexiunile din sistemul nervos,

 –   hormonul cresterii este secretat in cantitate mai mare.                           

          Necesitatile de somn ale copilului sunt diferite de la un copil la altul, fiind proprii    fiecaruia. Este indicat ca orarul de somn sa fie regulat si sa nu varieze prea mult pentru a se fixa o rutina, o obisnuinta.

Copiii trebuie ajutati sa devina perseverenti, sa-si formeze deprinderea de a termina lucrul inceput. Treptat, ei sunt obisnuiti cu eforturi de atentie, de gandire si stapanire de sine; ei trebuie sa-si insuseasca comportamente necesare pentru viata ulterioara de scolar.

Organismul copilului prescolar are capacitatea:

de crestere – marirea masei diferitelor organe si a intregului corp

de dezvoltare – schimbarile morfologice si functionale, care se petrec in tesuturi si organe, in intregul organism.

Copilul prescolar se caracterizeaza prin : capul este relativ mare, iar picioarele sunt scurte ceea ce duce la instabilitatea copiilor, manifestata evident la prescolarii mici; ei se impiedica si cad cu usurinta.

          Ritmul cresterii este inegal in aceasta perioada. Intre 3 si 6 ani, are loc cresterea de la aproximativ 91- 92cm, la 120cm, si de la 14kg la aproximativ 23 kg . Aceasta crestere a taliei si a greutatii depinde de conditiile de viata ale copilului: alimentatia, regimul de viata, starea sanatatii etc.                            

 In structura si dezvoltarea muschilor au loc schimbari: tesutul muscular devine mai dens si cu o contractie mai mare, la nivelul muschilor lungi. Centrii nervosi care regleaza miscarile se dezvolta si copilul devine mai puternic si mai indemanatic, creste precizia miscarilor si actiunilor sale.

        Desi procesul de osificare se intensifica, oasele copilului poseda inca o mare elasticitate, datorita faptului ca la aceasta varsta, depunerea sarurilor de calciu nu s-a incheiat inca. Curburile coloanei sunt inca maleabile si elastice si nu au inca suficienta stabilitate deci poate sa apara pericolul deformarilor (scolioze, cifoze),deci atentie asupra pozitiei copiilor.

Sistemul nervos manifesta importante transformari in directia diferentierii si cresterii morfologice a celulelor tesutului nervos, cat si in directia perfectionarii lor functionale. Scoarta cerebrala este incomlet dezvoltata iar viata psihica a prescolarului mic este puternic colorata emotional. Emotiile sunt vii si variate, cucaracter spontan, sunt putin stabile si lipsite de profunzime. Catre 5-6 ani se dezvolta si perfectioneaza structurile celulelor nervoase ale scoartei cerebrale din punct de vedere anatomic si structural, ceea ce face ca reactiile copiilor sa piarda treptat din spontaneitate si instabilitate.

Dintre segmentele trunchiului cerebral, creierul mic, care regleaza echilibrul si miscarile copilului, pe la 3 ani dimensiunile sale se apropie de cele ale cerebelului adultului, iar pe la 6 ani atinge limita inferioara a greutatii normale a cerebelului la adult.      Creierul mare este partea cea mai complexa a sistemului nervos si cea mai masiva. Creste intens in primii ani dupa nastere,la 3 ani se tripleaza, iar spre 7 ani creierul reprezinta 4/5 din greutatea lui finala, cantarind circa 1200g.                

Inima copilului este supusa la o activitate relativ intensa, avand in vedere ca mobilitatea lui este nestavilita. Muschiul cardiac functioneaza bine, activitatea fiindu-i usurata de faptul ca presiunea sanguina este redusa, iar vasele sanguine sunt relativ largi si sangele circula cu usurinta prin ele. Totusi prescolarul nu trebuie supus la eforturi mari si de durata, este bine ca in timpul activitatii fizice sa se faca pauze scurte. Emotiile copilului pot antrena intensificari ale batailor inimii si a pulsului, modificari ale circulatiei sanguine, cresterea volumului de transpiratie.

Respiratia  prescolarului este inca superficiala si plamanii nu sunt ventilati suficient., iar caile respiratoare superioar sunt inguste ; copilul respira pe gura ce face ca aerul, care in mod obisnuit trece prin filtrul cornetelor nazale, unde se incalzeste, se amesteca si se curata de praf, sa ajunga direct la plamani. Astfel apar frecvent imbolnaviri ale copilului. Pentru prevenirea imbolnavirilor si pentru ca  organismul copilului sa se dezvolte normal, trebuie sa se asigure conditii necesare ca acesta sa respire  numai aer curat

Organul auditiv la copilul prescolar este complet dezvoltat din punct de vedere anatomic si fiziologic, iar sensibilitatea auditiva se dezvolta mult in perioada prescolara si trebuie sa se pastreze igiena organului auditiv si sa-i ferim de sunete prea puternice, care pot vatama timpanul.

Aparatul fonator la copil, ca si la adult, este alcatuit din:

– plamani, formeaza dispozitivul de expirare a aerului;

– laringele, organul principal al fonatiei;

– cavitatea bucala si cavitatile nazale, care constituie cele doua rezonatoare.

In interiorul laringelui se afla coardele vocale, prin vibratia carora, la expirarea aerului din plamani, se produc sunete.

La procesul fiziologic complex prin care se formeaza sunetul participa asadar, organe diferite: plamani, laringe, cavitate bucala, limba, buze. Aceste organe sunt antrenate unitar, ca aparat fonator, de un impuls cerebral.

2.2. Repere ale dezvoltarii psihice

Varsta prescolara este caracterizata prin inalte ritmuri de dezvoltare, in care se pun bazele formarii viitoarei personalitati.                                                                                                        

Psihicul copilului se dezvolta intens si exploziv datorita contradictiilor dintre solicitarile externe si posibilitatile interne, care devin mai active. Gradinita implica noi cerinte, iar familia solicita copilului o varietate de conduite.                                                                                                         

Universul cunoasterii este in continua expansiune, stimuland capacitatile si mijloacele de comunicare ale copilului, care relationeaza cu cei din jur si duce la evolutia personalitatii sale intr-un efort continuu de cucerire a realului, de integrare eficienta in viata grupului din care face parte.

Daca pana la 3 ani, dezvoltarea copilului este mai mult legata de trebuinte de ordin bio-fiziologic ( hrana, somn, miscare, etc.), dupa 3 ani, prescolarul mic realizeaza un salt calitativ in dezvoltarea sa, crescand achizitiile de ordin psihologic si social, realizate pedagogic prin intermediul gradinitei,ceea ce multi psihologi considera ca ar marca intreaga viata psihica ulterioara.

Intrarea copilului la gradinita, desprinderea partiala din mediul familial determina anumite dificultati de adaptare sociala, care apare la nivelul unor interactiuni cu noi stimuli, ceea ce duce la sensibilizarea structurilor afective ale micului prescolar.

 In prescolaritatea mijlocie, copilul inregistreaza progrese, atat la nivel fizic si intelectual, cat si la nivelul structurilor afectiv-motivationale si volitiv-caracteriale ale personalitatii. Se observa o evolutie a personalitatii copilului, dobandeste anumite constiinte de sine, ceea ce duce in planul comportamental la urmatoarele aspecte: opozitie fata de adulti, negativism, spirit de contrazicere, nevoia de autonomie. 

Intelectul, ca formatiune psihica deosebit de complexa, inca in formare in perioada prescolara, inregistreaza importante restructurari.

2.2.1. Procesele si reprezentarile senzoriale

Datorita extinderii considerabile a spatiului pe unde se deplaseaza copilul, a dorintei nestavilite de cunoastere, actiune si investigare, copilul prescolar, acumuleaza experiente personale dintre cele mai diverse.Astfel senzatiile si perceptiile sunt implicate in toate formele de invatare, prin acumularea de bagaje, pentru planul mintal. In aceasta perioada devin mult mai fine, drept consecinta perfectionarii activitatii centrale a segmentului cortical al analizatorilor care se poate dezvolta prin interventia educatiei.

Sensibilitatea si perceptiile vizuale, capteaza din ce in ce mai multe informatii din mediul inconjurator; in explorare apare si tactul ca simt de control si sustinere a vazului si auzului, colecteaza impresii si ajuta copilul sa diferentieze obiecte asemanatoare si sa retina denumirile acestora.O forma de perceptie este si observatia, ce poate fi organizata, planificata, poate sa aiba un scop anume sau poate fi intamplatoare si spontana.

Dezvoltarea sensibilitatii cromatice da posibilitatea copilului sa diferentieze si sa denumeasca culorile de baza.Copilul poate percepe forme ale obiectelor, figuri geometrice etc. Dar raman deficitare perceptia marimii obiectelor si a constantei de marime.

Acum copilul incepe sa perceapa din ce in ce mai usor distantele si sa se orienteze in spatiu ( sus , jos, aproape, departe, deasupra, sub, etc.), percepe cantitati (mult, putin, foarte putin, deloc), percepe succesiunea si simultaneitatea. Percepe succesiunea timpului, deosebeste momentele zilei, dar nu intotdeauna le verbalizeaza corect. Prescolarul mic greseste  in folosirea adverbelor: ieri, azi, maine; chiar si prescolarul mare face greseli in utilizarea timpului trecut.

Toate aceste cunostinte se vor fixa mai bine in memorie, prin cuvant si prin exercitiu, care contribuie la consolidarea constantelor perceptive.

Perceptiile auditive progreseaza pe cele trei planuri principale: auz fizic, muzical si fonematic. Prescolarii diferentiaza sunete si zgomote naturale si le raporteaza corect la sursa lor. Auzul muzical este mai fin si copiii pot asculta, dar si interpreta linii melodice mai simple, specifice pentru ei. Pentru copii muzica este un stimul la care reactioneaza cu bucurie, miscandu-se. Aceasta predispozitie a copiilor pentru ritm si miscare constituie un mare avantaj pentru educatia muzicala, educatorului ramanandu-i obligatia de a constientiza formarea deprinderilor de utilizare a elementelor ritmice utile interpretarii si receptarii muzicii.

           Educatia muzicala influenteaza benefic intregul psihic al copilului:

– procesele afective (dispozitii, emotii, sentimente);

– functii si procese de cunoastere (gandirea, memoria, atentia, imaginatia, creativitatea);

– procese volitive (vointa, perseverenta, tenacitatea);

– trasaturi morale si de caracter.

           Auzul fonematic se imbunatateste, dar prescolarul, desi aude bine cuvintele nu reuseste sa distinga toate sunetele care alcatuiesc cuvantul. In vorbire pot sa apara deficiente minore ca omisiunea, substituirea, inversiunea.  Catre varsta de 6 ani, toti copiii pronunta corect chiar si sunete dificile (vibranta r, suieratoarea s ) pentru ca erceperea si diferentierea sunetelor si posibilitatea de a analiza compozitia fonetica a cuvintelor, constituie baza invatarii citit-scrisului  in scoala.

Datorita faptului ca auzul fonematic este in constituire si nu sunt inca stabilizate structurile specifice limbii materne, aceasta este varsta ideala invatarii limbilor straine, in care un rol deosebit de important il au reprezentarile auditive. Reprezentarile sunt componente de baza ale planului intern, subiectiv si au    rol important in construirea semnificatiei cuvintelor, in desfasurarea gandirii intuitive si a imaginatiei. La aceasta varsta sunt incarcate de insusiri concrete si situationale. Prin reprezentari copilul isi reactualizeaza anumite experiente, si poate fi ajutat sa cunoasca obiecte in absenta lor, bazandu-se pe memorie. Dupa analizatorul dominant in furnizarea informatiei se delimiteaza: reprezentari vizuale, reprezentari auditive, reprezentari chinestezice.

2.2.2. Gandirea si limbajul

          Dezvoltarea mintala a prescolarului este influentata de mai multi factori:

largirea experientei cognitive,

formele de activitate mai diverse,

implicarea lui in jocuri din ce in ce mai complexe si indeosebi de dezvoltarea limbajului, care favorizeaza comunicarea cu adultul

asimilarea de noi cunostinte.

Totusi gandirea copilului are caracter intuitiv, este simplista, ramane limitata in cadrul datelor perceptiei  si se orienteaza  dupa caracteristici concrete.

Gandirea copilului nu poate face distinctie intre realitatea obiectiva si cea personala, genereaza egocentrismul.Confuzia dintre Eu si lume duce la caracterul animist al gandirii, prin atribuirea de calitati umane obiectelor.

Caracteristicile gandirii la prescolarul mic: artificialismul,  animismul,  egocentrismul,  magismul  si  excesul  de realism; se transforma si treptat gandirea se va sprijini pe: o experienta perceptiva mai bogata, pe reprezentare, si pe o comunicare mai intensa, iar pe la 5 ani, copilul are o gandire preoperatorie, dupa care se instaleaza o gandire concret operatorie; cand se trece de la o gandire concreta, situativa, egocentrista, la forme de gandire mai complexe, incarcate de nuante.

Apare gandirea cauzala, cand copilul dupa ce analizeaza incepe sa puna intrebari referitoare la motivele si scopul actiunii, de aceea trebuie orientat de adult, pentru a intelege si deosebi legaturile cauzale a lucrurilor, a fenomenelor, a succesiunii evenimentelor, etc. Apar ‚de ce-urile” copilului, care arata existenta gandirii precauzale, indeosebi a prescolarului mare.  Interogatiile sunt mai numeroase, dupa 5 ani, pentru ca apare o noua etapa in dezvoltarea gandirii cauzale, cand inteligenta opereaza mai putin in planul perceptiv, trecand in zona reprezentarilor, care alcatuiesc un suport de control si cenzurare a perceptiilor.

Prescolarul are capacitatea de formare de notiuni, care este influentata si facilitata de dezvoltarea limbajului.                                  

Spre sfarsitul perioadei prescolare se vor contura toate operatiile gandirii: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, comparatia, concretizarea, dar utilizarea lor va depinde de cunostintele disponibile la acel moment.

Prin crearea si largirea situatiilor de cunoastere, gradinita reuseste sa construiasca copilului mentalitati comportamentale, morale, de competitie etc., iar antrenarea curiozitatii (formulate sau interioare) permite dezvoltarea planului imaginar si a creativitatii. Tot acum se formeaza priceperile si deprinderile de a gandi si recepta muzica. Gandirea muzicala este un cumul de reprezentari; memoria muzicala favorizeaza dezvoltarea deprinderilor de auditie interioara a muzicii.

Dezvoltarea  limbajului este indisolubil legata de evolutia gandirii copilului si invers, gandirea evoluaeaza putand efectua generalizari si abstractizari, numai sprijinindu-se pe o dezvoltare corespunzatoare a limbajului, dezvoltare datorata complicarii raporturilor lui, cu realitatea inconjuratoare si a conditiilor noi de viata si activitate.

Prin  intermediul limbajului, copilul poate sa-si largeasca contactul cu cei din jur si sa-si exprime ganduri si sentimente, iar prin limbajul  interior, ce  ordoneaza, proiecteaza, si  regleaza  actiunile, copilul  poate  sa-si  imprime dinamism si ordine la nivelul intregii activitati psihice.

La prescolarul mic predomina in general limbajul situativ, concret. Treptat incepe sa apara limbajul contextual, care va coexista cu limbajul situativ, dar care se va diminua la prescolarul mare, sau va ramane doar cu un caracter situativ, iar copilul foloseste frecvent modele verbale auzite la adult.

Limbajul copilului prescolar se imbogateste continuu, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ: constructia propozitiilor se complica, devin coerente, bine structurate; ies in evidenta capacitati de formare logico-gramaticale a propozitiilor si frazelor.

Unele caracteristici de limbaj ale prescolarului mic sunt:                                             

– dificultatile de pronuntie (omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete) datorate insuficientei dezvoltari a aparatului fono-articulator si care in general dispar odata cu dezvoltarea generala a copilului;                                                                                                

– intampina dificultati in exprimarea timpului trecut si viitor.                                              

Sub raport cantitativ la varsta de 3 ani vocabularul copilului contine 800-1000 de cuvinte, la 4 ani – 1600- 2000 de cuvinte, la 5 ani aproximativ 3000 de cuvinte, iar la 6 ani aproximativ 3500 de cuvinte.       

            Competentele si performantele in dezvoltarea limbajului copilului prescolar, depind de dezvoltarea psihica, de nivelul de dezvoltare a activitatii nervoase superioare, dar si de alti factori cum ar fi: educatia, frecventarea gradinitei, preocuparea parintilor pentru dezvoltarea copilului, prezenta unor frati mai mari, si nu in ultimul rand procesul de maturizare a aparatului fonator.                                                        

           Jean Piaget considera ca limbajul mai mult reflecta decat influenteaza dezvoltarea inteligentei: „Oricum comunicarea verbala forteaza inteligenta la o ordonare complexa a datelor ce se comunica, ori precum se stie orice efort actioneaza in mod complex formativ.”

2.2.3. Memoria si imaginatia

La varsta prescolara manifestarea memoriei incepe sa fie mai activa, iar volumul ei sa creasca comparativ cu a copilului anteprescolar. Datorita dezvoltarii gandirii, a limbajului interior si a memoriei mecanice incepe sa se dezvolte memoria logica, alaturi de cea neintentionata si incep sa apara elemente ale memoriei intentionate, ca urmare a ordonarii si dinamizarii intregii activitati psihice.

          Memoria copilului prescolar, prezinta urmatoarele caracteristici cum ar fi:

memoria este concreta si se bazeaza pe experienta si actiune personala;

devine o memorie verbala si este mai activa in timpul jocului, pentru ca are posibilitatea sa intuiasca, sa retina sarcini, reguli simple, sa verbalizeze ceea ce vede, ceea ce face.  Este perioada cand copilul gandeste cu voce tare;                                                       

memoria este selectiva si in stransa legatura cu interesele copilului, ii poate influenta si imbogati continutul ( miscari, stari afective, imagini, cuvinte, idei);

experienta personala, incarcata uneori de stari afective permite construirea primelor amintiri;                         

memoria progreseaza, dand posibilitatea copilului sa faca asociatii de moment, dar nu comparativ-analitice;

pastrarea si reproducerea celor memorate, pot avea caracter superficial, fragmentar, datorita capacitatii restranse de percepere si fixare;                                                

actualizarea cunostintelor, poate favoriza pastrarea, iar daca evenimentele sunt deosebite, impresionabile se pot pastra, pana la cateva luni;                                                     

reproducerea se dezvolta si se bazeaza din ce in ce mai mult pe amanunte si detalii. Daca copiii sunt solicitati, ei pot fi capabili sa reproduca  intamplari, evenimente, discutii la care au asistat, sau doar au luat parte;                                                        

reproducerea unei poezii se face cu oarecare nesiguranta, iar daca copilul este intrerupt, nu mai poate continua;                                                                                                 

recunoasterea este solicitata frecvent si contribuie la fixarea cunostintelor.                                                                                                                              Desi memoria copilului este capabila de performantele sus amintite, totusi ea ramane difuza, incoerenta, nesistematizata, iar copilul memoreaza repede, dar uita tot atat de repede; amintirile lui sunt uneori fragmentate, neintegrate in unitati logice. Plasticitatea sistemului nervos se imbina cu labilitatea sa, ceea ce face    ca memoria prescolarului sa aiba un caracter contradictoriu.        

          Cunoscand caracteristicile memoriei copilului, atentia educatoarei va fi orientata in sensul de a lua masuri pentru cresterea disponibilitatilor memoriei: repetarea, acordarea de semnificatie si dozarea efortului.                                                                                                                            

          Imaginatia copilului prescolar cunoaste in aceasta perioada o ampla si activa dezvoltare, care este stimulata de dezvoltarea gandirii intuitive, care-i permite explorarea mediului; de memorie, care faciliteaza acumularea si conservarea experientei personale, de trairile afective, care amplifica imaginatia, de limbaj care prin instrumentul activitatii mentale, cuvantul, exprima ideile si permite evocarea produselor imaginatiei..                                           

          Deoarece gandirea este inca limitata si nu poate diferentia, controla si evalua perceptiile, trairile emotionale il determina pe copil sa nu diferentieze clar, planul real de cel imaginar. Sunt astfel determinate evolutii de cele mai multe ori fanteziste.

          Pe langa imaginatia pasiva, involuntara, sub forma visului din timpul somnului, se manifesta imaginatia creatoare si imaginatia reproductiva implicata in procesul de intelegere a ceea ce i se povesteste, iar imaginatia creatoare cunoaste o larga dezvoltare

Perioada prescolara este perioada in care se manifesta, pentru prima data, capacitatea de creatie artistica la copil. O forma a imaginatiei este si imaginatia muzicala ce cuprinde crearea de noi reprezentari muzicale, pornind de la cele insusite anterior si dezvoltate prin activitati de gen.                        

 Daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este calea, mijlocul, metoda de realizare a ei. Deci imaginatia este cea care poate rezolva contradictiile dintre aspiratii si posibilitati, printro manifestare caracteristica copilului: animism, si artificialism.                       

          La prescolarul mic predomina imaginatia reproductiva. Consolidarea anumitor imagini se face prin repetare, care antreneaza imaginatia copilului. El cere sa i se repete aceleasi lucruri (basme, povestiri, poezii), care  il incanta si-i alimenteaza de fiecare data imaginatia.                                                                                                                           

           La prescolarul mijlociu, fantasticul este acceptat ca o conventie de joc, dar pe masura ce copilul depaseste faza de consolidare a imaginilor, incepe sa se  structureze, sa se dezvolte si sa apara  elemente ale imaginatiei creatoare ( in joc, povesti create, desen, modelaj, constructii, etc.).                                                                               

Tot acum, copilul prescolar poseda capacitatea evidenta de a alimenta jocul prin initiative, proiecte si acorduri intre participanti; poate creea subiectul jocului in care el se substituie unui rol imaginar. Se foloseste de experienta personala, dar imitatia lui este creatoare  si impregnata cu reprezentari de imaginatie.                                                             

          Activitatea creativa, pentru prescolarul mare prezinta un mai mare interes, care este facilitat de unele abilitati, pe care copilul le-a dobandit in timp si care ii permite sa-si puna amprenta personala pe rezultatul activitatii lui: este creativ in exprimarea orala, artistico-plastica, precum si in exprimarea muzicala, cand poate solicita sa interpreteze individual cantece, sa adapteze si sa creeze miscari pe muzica sau chiar mici compozitii muzicale.

   2. 2.4. Planul afectiv-emotional

         Datorita dezvoltarii generale a copilului, a diversificarii relatiilor cu mediul, viata interioara a lui suporta noi dimensiuni psihice.                                                                     

         Copilul poseda o diversitate de emotii si sentimente, a caror manifestare progresiva este datorata in mare parte trecerii din planul grupului restrans al familiei, la colectivitatea prescolara.                                                                                                           

         Reactiile psihice ale copilului, la tot ce este nou in viata lui, presupune si implicare afectiva, care se manifesta pregnant prin reactii diferite, in momente diferite. Ambiguitatea situatiilor ii provoaca neliniste, fapt ce explica trecerea rapida de la o stare afectiva la alta.  Starile comportamentale se vor diminua in timp si vor conduce la adaptarea lui, implicit a schimbarii comportamentului, care va fi posibil datorita stapanirii de sine, educatiei si socializarii.                                                                                                                    

          Procesele afective sunt in stransa legatura cu motivatia: emotiile sunt conditionate de motive, dar la randul lor unele dintre motivele dobandite au fost la origine emotii.                                                                                                                                   

          Motivatia copilului va transforma sarcina de realizat, intrun obiect de interes, ce-l va determina sa faca fata efortului solicitat de actiunea efectiva, iar autocontrolul emotional va fi posibil in momentul cand copilul va constientiza propria motivare, care ii va canaliza emotiile in beneficiul implinirii scopului propus.

2.2.4.1. Afectivitatea

           Progresul si dinamica vietii afective reprezinta o latura de cea mai mare importanta a dezvoltarii psihice normale a copilului, iarvarsta prescolara se caracterizeaza prin dezvoltarea vietii interioare a copilului, care poseda o gama larga de emotii si sentimente, a caror schimbare, nuantare este in plin progres.

         Cunoastere dezvoltarii afective a copilului orienteaza atat influentele educatiei din familie, cat si pe cele ce se exercita  in spatiul gradinitei.

         Datorita solicitarilor celor doua institutii: familie- gradinita, copilul de 3 ani manifesta trasaturi afective ambigue; atat pozitive cat mai ales negative (nervozitate, neliniste, retragerea din sfera de influenta, reactii agresive, fuga). La aceasta varsta, copilul se identifica cu cel mai apropiat model uman, cel mai adesea cu parintele de acelasi sex. El isi manifesta afectiunea prin imitarea celei primite, dar impartirea afectiunii parentale, nu se face fara frustrari si tensiuni, mai ales daca in familie sunt mai multi copii.

         Dupa varsta de 3-4 ani creste stapanirea de sine, iar prin educatie si socializare, copilul stabileste mai usor legaturi cu cei din jur, iar trairile lui afective sunt in stransa legatura cu imprejurarile si au un caracter dominant.      

          Intre 4-5 ani, in procesul de identificare copilul e capabil sa-si cunoasca insusirile corporale, ca imagini de sine, din suporturi perceptibile. Tot acum este capabil sa observe si sa inteleaga comportamente emotional expresive ale altora, de asemenea, poate simula unele stari afective, pentru a i se satisface anumite trebuinte sau capricii, chiar daca manifestarea se dovedeste a fi teatrala. Datorita stapanirii de sine, copilul incepe sa obtina rezultate ale activitatii sale, fapt care ii produce reactii de multumire, de mandrie, il face mai calm si receptiv, il incurajeaza si-l motiveaza in actiunile viitoare.

          Intre 5-6 ani procesele afective cresc treptat in complexitate si desfasurare, datorita implicarii elementelor de memorie afectiva si a confruntarii cu cerinte morale parentale: identificarea familiei este constituita, recunoaste sexul caruia ii apartine.

          Dupa varsta de 6 ani, copilul isi exprima mai rar negativismul pentru ca isi poate controla si invinge acele izbucniri de moment, de asemenea se poate retine la unele stari de suferinta.

          Interactionand cu adultii si cu alti copii, afectivitatea prescolarului va cunoaste expansiune, modificari, si reorganizari pe tot parcursul perioadei prescolare.

Relatiile de lunga durata cu unele persoane si activitati, care le genereaza emotii este cristalizarea unor sentimente fundamentale fata de parinti si rude apropiate fata de adultii cu care isi petrec o mare parte din timp (educatoare), fata de tipuri de activitati din gradinita cum ar fi: jocul, invatarea, competitia.

         Ca urmare a relatiilor, care se stabilesc intre: copil-educatoare, copil-copii, copil-adulti, copil-familie, incep sa se dezvolte sentimente superioare: morale, intelectuale, estetice. Cel mai timpuriu este sentimentul de rusine , apoi sentimentul de multumire, de prietenie, tovarasie, al colectivitatii.

         Relatiile cu egalii (colegii de grupa), reprezinta un alt factor de dezvoltare si progres in plan afectiv, care se realizeaza tot in gradinita, unde ei relationeaza, colaboreaza si se confrunta cu situatii diverse.

         Maturizarea afectiva, sociala a copilului presupune diminuarea si chiar eliminarea egocentrismului caracteristic. Un rol important il are educatoarea care il va face sa inteleaga ca toti sunt egali, ca au aceleasi nevoi si posibilitati. Astfel se dezvolta empatia: comunica mai usor, colaboreaza in actiuni; fapte care favorizeaza manifestarea emotiilor si sentimentelor superioare de prietenie.

Uneori sunt remarcate si comportamente agresive. Educatoarea trebuie sa intervina pentru a le descuraja, dar trebuie sa caute si motivele care l-au determinat sa aiba asemenea manifestari: nu e capabil sa-si controleze reactiile, sarcinile propuse au fost prea dificile sau poate dorintele nesatisfacute au generat enervare.

         Starile pozitive de multumire, de bucurie si satisfactii le manifesta cand trebuintele de independenta i-au fost satisfacute si aprobate de adult. Contrazicerea, sau interdictiile ii produc stari emotionale de insatisfactie si de nemultumire.

Totusi relatia cu adultul, reprezinta elementul esential al dezvoltarii afectivitatii copilului, pentru ca dorintele lui sunt de a-l satisface pe adult, dar contradictiile dintre regulile impuse de acesta si diversitatea tentatiilor si a restrictiilor cu privire la satisfacerea lor genereaza o diversitate de trairi afective. Astfel se amplifica invatarea afectiva. Prin observarea conduitelor adultilor si imitatie, copilul preia diverse stari afective, expresii si conduite emotionale: astfel trairile lui emotionale se diversifica, se imbogatesc devin mult mai coerente si adaptate la situatii diverse.

         Dezvoltarea afectiva a prescolarului este mediata si conditionata de actiunile si influentele educatoarei asupra grupului, ea este factorul care imprima dezvoltare fiecarui copil.

2.2.4.2. Motivatia

         Motivatia este unul din factorii importanti ai sustinerii vointei si daca dorim sa educam vointa copilului, e necesar sa-i insuflam motivatii puternice, indeosebi pe cele cu valoare sociala.

         Desfasurarea activitatilor din gradinita, trebuie sa aiba la baza motive care se intaresc reciproc, iar stabilirea si ordinea lor constituie conditia principala a formarii personalitatii copilului.Activitatea este izvorul unor importante satisfactii pentru copii, de aici valoarea educativa a intretinerii acestui interes.

         Impactul la nivelul motivatiei se manifesta prin stimularea si cresterea motivatiei intrinseci, pentru realizarea de sine si reducerea trebuintelor compensatorii, a motivatiei normative, a agresivitatii si a anxietatii.

Factori importanti in socializare sunt: libertatea de manifestare si necesitatea de a se subordona la reguli, care odata intelese si adoptate il va determina sa fie temeinic motivat in colaborarea cu educatoarea. Astfel va fi ajutat sa discearna intre ceea ce poate realiza singur si ceea ce poate realiza in colaborare cu aceasta. Importanta este empatia care se stabileste intre el si educatoare; care ii va da incredere si ii va intari propria motivare.

          Principalele dominante motivationale la aceasta varsta sunt: interesul pentru joc, interesele pentru cunoastere, interesul pentru activitatea eficienta.

          Motivul jocului pentru copil reprezinta o stare de necesitate ca atare, cat si la nivel psihic. Prin joc copilul isi manifesta nevoia de explorare; motivul de a cerceta este foarte puternic si sustine activitatea de creatie.

Actiunile jocului sunt subordonate motivatiei ludice si nu obiectelor, caci motivul declanseaza sau opreste jocul, il orienteaza si da sens actiunii, de asemenea sustine energic comportamentul si tonusul necesar copilului.

          Schimbarile survenite in plan afectiv-motivational se coreleaza cu schimbarile la nivel cognitiv si volitiv. Stilul cognitiv creativ interactioneaza cu stilul apreciativ- empatic, ceea ce poate produce o simbioza intre logica gandirii si logica afectivitatii, ca o conditie a intuitiei solutiilor noi si originale.

          La varsta prescolara mica, motivele nu sunt constientizate si ierarhizate, fapt care le permite sa suporte mai multe modificari pe parcursul desfasurarii actiunii.

Treptat motivele sunt supuse unui proces de ierarhizare si cand motivatia il sustine, copilul poate obtine performante si in actiuni care ii displac, sau nu sunt printre cele favorite. In acest caz, motivatia poate fi intarita si prin oferirea de stimulente concrete, sau obtinerea unor favoruri justificate (se deschide calea competitiei).

         Odata cu stapanirea de sine, apar si rezultatele asteptarilor lui, dar si ale adultilor, fapt care va determina cresterea respectului de sine si a constiintei de sine.

         Dezvoltarea unei imagini de sine deficitare va crea probleme in relationarea cu ceilalti, copiii putand dezvolta comportamente de evitare, in locul celor de interactiune si cooperare, sentimente de nonvaloare si de vina.

         Dezvoltarea unei imagini de sine cu efect pozitiv asupra devenirii personalitatii copilului poate fi realizabila daca:

il ajutam sa se dezvolte in ritmul propriu;

il ajutam sa se cunoasca, sa se accepte si sa se pretuiasca pe sine;

il ajutam sa-si cunoasca, identifice calitatile si defectele si sa le aprecieze just;

isi cunoaste calitatile, de care trebuie sa fie mandru;

cunoaste deosebirile sale fata de ceilalti (constientizeaza diferentele);

manifesta un comportament cat mai atent fata de interesele sale;

isi formeaza o atitudine pozitiva fata de sine.

          Prescolarul se transforma zilnic, evoland sub toate aspectele fizice si psihice, iar educatoarea are o mare influenta asupra dezvoltarii copilului. Cunoasterea caracteristicilor prescolarului de catre educatoare este primordial pentru activitatile desfasurate cu copiii, pentru stabilirea unor obiective realizabile si pentru alegerea metodelor si mijlocelor de predare.

In gradinita se pun bazele personalitatii copilului si educatoarea trbuie sa aleaga metodele si mijlocele cele mai eficiente pentru a putea transmite informatiile, iar copiii sa le poata asimila usor si trainic.

Capitolul III. Jocul didactic – metoda de succes in invatamantul actual

Reforma învățământului, prin obiectivele sale, vizează un învățământ diversificat, care permite și stimulează rute individuale de pregătire, „un învățământ orientat spre cercetare științifică, spre valori, un învățământ care încurajează competiția și favorizează înnoirea”, un învățământ ancorat în realitățile europene. Ca dascăl într-o școală ce se dorește compatibilă cu școala europeană, se impune însușirea metodologiei și tehnologiei didactice care să conducă copilul în evoluția sa specific individuală și să ofere sprijin educațional, dar și uman, în fiecare etapă a dezvoltării sale. Așadar, educatoarea trebuie să creeze un proces de învățare lejer, în care copilul învață lucruri noi stabilindu-și singur, sau în grup, împreună cu educatoarea, tema si subiectul învățăturii.

Se observa schimbări și modificări în structura învățământului preuniversitar, corelarea interdisciplinară a anumitor aspect comune mai multor obiecte de învățământ, trecerea de la învățământul informativ la cel formativ, ca și noua viziune asupra didacticii disciplinei.

Reforma învățământului în grădiniță are drept scop reamplasarea accentelor. Astfel, accentul se deplasează de pe volumul informațional, tradițional extins, care trebuia să fie însușit de către copii, pe formarea și dezvoltarea capacităților și atitudinilor pe baza unei cantități de informație mai redusă.

Atingerea obiectivului major privind predarea-învățarea-evaluarea în grădiniță constă în faptul că prin modul de prezentare a cunoștințelor, prin folosirea unui material didactic adecvat, prin exemplele date si aplicațiile făcute, prin munca independentă a copiilor ș.a. trebuie ca toți copiii sa atinga obiectivele preconizate în curriculum.

Printre experiențele consacrate de organizare a conținuturilor învățământului pot fi catalogate ca inovații:

abordarea interdisciplinară,

predarea integrată a cunoștințelor,

organizarea modulară,

învățarea asistată de calculator.

Predarea integrată a cunoștințelor este considerată o metodă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează, ca metodă, predarea-învățarea cunoștințelor. Organizarea aceasta a conținuturilor învățământului este oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că, obiectul de învățământ are ca referință nu o disciplină științifică, ci o tematică unitară, comună mai multor discipline.

De multe ori se fac confuzii între conceptele de organizare interdisciplinară și organizare integrată. Din punct de vedere al cunoașterii, desebirea dintre cele două, constă în aceea că interdisciplinaritatea identifică o componentă a mediului pentru organizarea cunoașterii, în timp ce integrarea, ia ca referință o idee sau un principiu integrator care transcede granițele diferitelor discipline și grupează cunoașterea în funcție de noua perspectivă, respectiv, temă.

În DEX, conceptului „a integra”, îi corespund următoarele noțiuni: a include, a îngloba, a încorpora, a armoniza intr-un tot, iar „integrarea” – ca sintagmă este explicată ca: reuniunea în același loc, respectiv în aceeași activitate a mai multor activități de tip succesiv.

Prin metoda predării integrate, copiii pot să participe, să se implice, cât mai mult, atât efectiv cât și afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conținutului cu ajutorul experiențelor diverse, exersării tuturor analizatorilor, al învățării prin descoperire.

Cultivarea unor trăsături cum ar fi: curiozitatea, admirația, imaginația, gândirea critică, spontaneitatea și plăcerea în experiențele estetice se realizează pe calea predării grupate, pe subiecte sau unități tematice, așa numită predarea tematică.

Se crede că învățarea integrată se reflectă cel mai bine prin această predare tematică, care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii, în loc să se concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului.

Procesul educațional trebuie să fie creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informațiilor. Pentru a fi posibilă abordarea în maniera integrată, educatoarea stabilește clar, precis obiectivele și conținuturile activităților zilnice, iar pe baza acestora concepe un scenariu cât mai interesant al zilei.

În vederea realizării obiectivelor propuse pentru fiecare activitate comună se gândește atent repartizarea sarcinilor activităților zilnice la fiecare sector de activitate si programul se desfășoară prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat, în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite și să îndeplinească sarcini fie individual, fie în grup,iar educatoarea are rolul unui ghid atent, care organizeaza în așa fel activitatea încât, să le ofere copiilor o paletă variată de opțiuni, care să permită realizarea celor propuse la începutul abordării programului.

În activitățile integrate accentul va cădea pe grup și nu pe întreaga clasă, în care o idee transcede granițele diferitelor discipline și organizează cunoașterea în funcție de noua perspectivă, respectând tema de interes.

În cadrul activităților integrate, abordarea realității se face printr-un demers global, granițele dintre categorii și tipurile de activități dispar, se contopesc într-un scenariu unitar și de cele mai multe ori ciclic, în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe.

Varietatea materialelor spre care sunt orientați copiii, îi încurajează pe aceștia să se manifeste, să observe, să gândească, să-și exprime liber ideile, să interpreteze date, să facă predicții.

Abordarea integrată a activităților promovează învațarea centrată pe copil, acesta beneficiind de:

-posibilități de a se manifesta natural, fără a sesiza că această activitate este „impusă”;

-personalitatea copilului se dezvoltă ;

-copilul învață lucrând;

-mai multă libertate în acțiune;

-oportunități de a se implica în pregătirea activităților cautând și aducând diferite materiale de acasă;

-sporirea încrederii în propriile posibilități, deveninând capabili să îndeplinească sarcinile ce le-a ales sau li s-au încredințat;

-orice lucrare care se finalizează duce la dezvoltarea personalității copilului;

-educarea capacității de a lucra în grup, de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor echipei;

-manifestarea creativității în toate domeniile;

-contribuie la formarea stimei de sine și la dezvoltarea spiritului participativ.

Educatoarea – care trebuie să fie preocupată să conceapă scenarii si să ofere situații de învățare interesante pentru copii – are următoarele oportunități:

-încurajează diferite tipuri de comportament;

-cunoaște mai bine copiii;

-aplică metode noi, activ-participative ;

-stabilește relații de tip colaborativ cu celelalte educatoare și grupe din unitate, cat și cu părinții copiilor.

Reușita predării integrate a conținuturilor în grădiniță, ține în mare măsură de gradul de structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, urmărind anumite finalități.

Activitatea integrată se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de învățare cu societatea, cultura și tehnologia didactică. Ea lasă mai multă libertate de exprimare și acțiune atât pentru copil cât și pentru educatoare.

Prin aceste activități se aduce un plus de lejeritate și mai multă coerență procesului didactic, punându-se accent pe joc ca metodă de bază a acestui proces.

3.1. Definirea și caracterizarea jocului

“Omul este un om întreg numai atunci când se joacă” (Fr. Schiller)

Jocul este o școală deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului de 3-6 ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.

Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga. Copiii se joacă pentru a se juca.

Jocul este o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită și nici nu este în măsură să suplinească pe una din ele.

Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară, are rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolară jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Aceasta idee este susținută și de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea sa pe o treaptă superioară de dezvoltare. Pentru copil, evidențiază J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirmă Claparede “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții…este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze”.

Activitate dominantă, fundamentală la vârsta preșcolarității, jocul reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaște activ, sporindu-ți totodată întregul potențial de care dispune.

3.2.Importanța jocului

Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri de contradicții: între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc, între invitație și inițiativă, între repetiție și variabilitate între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară, între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine, între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului, între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice, între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.

Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar “moralitatea ludică” contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultimă cerință spre afirmare

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.

Se poate afirma că jocurile satisfac o anumită cerință implacabilă care îl stimulează pe copil la o activitate permanentă.

Valorificând disponibilitățile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joacă mai mult, mai bine și mai frumos, se remarcă a fi un veritabil creator și inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.

Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului.

3.2.1 Jocul didactic și importanța acestuia în grădiniță

De-a lungul timpului întelegerea locului pe care jocul îl ocupă în viata copilului a condus la întelegerea eficientei folosirii lui în procesul instructiv educativ.

Jocul didactic este definit în diferite feluri, care mai de care mai variată, de cele mai multe ori în funcție de scopul și finalitățile acestuia.

Jocul didactic – „acțiune ce valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptative de tip recreativ propriu activității umane”.

Jocul didactic – „specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv”.

Jocul didactic – „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominant de joc la cea de învățare”

Jocul didactic – „un ansamblu de acțiuni și activități care, pe baza bunei dispoziții și a deconectării, realizează obiective ale educației intelectuale, morale, fizice, etc.”

Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.

Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați în joc.

Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate, ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice.

Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:

scopul jocului

conținutul jocului

sarcina didactică

regulile jocului

elementele de joc

Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.

Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe geografice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, ș.a.

Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.

Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese numerice, ci să implice în rezolvarea sa și gândirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor.

Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.

Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează conduita și acțiunile acestora în funcție de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului prezintă o mare varietate:

indică acțiunile de joc;

precizează ordinea, succesiunea acestora;

reglementează acțiunile dintre copii;

stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.

Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv.

Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii, accesibile.

Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă, distractivă activității desfășurate.

Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, ș.a.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă.

Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.

3.3 Clasificarea jocurilor

Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată, date fiind perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii

Elvira Crețu realizează următoarea clasificare a jocurilor:

jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale);

jocuri tehnice (productive) care solicită fondul de reprezentări, memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viață (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);

jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar);

jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, ș.a.)

O clasificare mai complexă și mai nuanțată, luând în considerare mai multe criterii ce operează succesiv, realizează autoarele lucrării „Activități de joc și recreativ-distracție. Manual pentru școlile normale”. Ele împart jocurile în două mari categorii după schema de mai jos:

3.3.1. Clasificarea jocurilor didactice

Marea varietate a jocurilor didactice practicate în grădiniță și școală a impus necesitatea clasificării lor.

Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:

După scopul educațional urmărit:

jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților,

priceperilor și deprinderilor motrice

jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea se pot clasifica în:

jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot
organiza jocuri diferite pentru:

dezvoltarea sensibilității auditive;

dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;

dezvoltarea sensibilității vizuale;

dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.

jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:

jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);

jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

jocuri de exersare a pronunției corecte;

jocuri de atenție și orientare spațială;

jocuri de dezvoltare a memoriei;

jocuri de dezvoltare a gândirii;

jocuri de dezvoltare a perspicacității;

jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;

jocuri de expresie afectivă.

După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.

După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi jocuri fonetice, lexical – semantice, gramaticale;

jocuri didactice cu conținut geografic, jocuri logico – geografice;

jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.

După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:

jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic sau personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) ș.a.

jocuri fără material didactic.

După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:

jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

Învățământul nu se rezumă la o simplă asimilare de cunoștințe, ci el trebuie să vizeze formarea unui anumit mod de a gândi printr-un antrenament permanent al gândirii.

Consider că jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării personalității multilaterale a copiilor și a unei funcționări optime din punct de vedere psiho-social a acestora.

Jocul didactic geografic oferă preșcolarilor numeroase și variate ocazii de depășire a stadiului de concret și face mai ușoară și plăcută „urcarea” către general și abstract!

În timpul jocului copiii dovedesc inițiativă și inventivitate, jocul le permite mai multă independență și libertate de acțiune.

De asemenea, în timpul jocului didactic se stabilesc relații între copii, urmărindu-se instaurarea unui climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în vederea rezolvării cu succes a sarcinilor de joc, crearea unei tonalități afective pozitive de înțelegere și exigență în respectarea regulilor și stimularea dorinței copiilor de a-și aduce propria contribuție la reușita jocului.

Capitolul IV. Jocul didactic geografic in activitatile cu prescolarii

Conform „Curriculum pentru învățământul preșcolar”:

– „Programul anual de studiu se va organiza în jurul a șase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? „

– DOMENIUL ȘTIINȚE include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.

DOMENIUL ȘTIINȚE are urmatoarele obiective cadru:

Dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice;

Dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numere, cifre, unități de măsură, întrebuințând un vocabular adecvat;

Dezvoltarea capacității de recunoaștere, denumire, construire și utilizare a formelor geometrice;

Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare

Dezvoltarea capacității de rezolvare de situații problematice, prin achiziția de strategii adecvate;

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

Dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale

Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător;

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.

Obiective de referința:

– Să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoștințelor matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/ mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;

– Să efectueze operații cu grupele de obiecte constituite în funcție de diferite criterii date ori găsite de el însuși: triere, grupare/regrupare, comparare, clasificare, ordonare, apreciere a cantității prin punere în corespondență.

– Să înțeleagă și să numeascărelațiile spațiale relative, să plaseze obiecte într-un spațiu dat ori săse plaseze corect el însuși în raport cu un reper dat.

– Să înțeleagăraporturi cauzale între acțiuni, fenomene (dacă…atunci) prin observare și realizare de experimente

– Să recunoască, să denumească, să construiască și să utilizeze forma geometrică cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi în jocuri.

– Să efectueze operații și deducții logice, în cadrul jocurilor cu piesele geometrice

– Să numere de la 1 la 10 recunoscând grupele cu 1-10 obiecte și cifrele corespunzătoare.

– Săefectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10.

– Să identifice poziția unui obiect într-un șir utilizând numeralul ordinal.

– Să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el însuși.

– Săcompună și să rezolve probleme simple, implicând adunarea/ scăderea în limitele1-10

– Să găsească soluții diverse pentru situații problematice reale sau imaginare întîlnite în viața de zi cu zi sau în povești, povestiri.

– Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii), precum și interdependența dintre ele.

– Să recunoască și sa descrie verbal și/sau grafic anumite schimbări și transformări din mediul apropiat.

– Să cunoască elemente ale mediului social și cultural, poziționând elementul uman ca parte integrantă a mediului.

– Să cunoască existența corpurilor cerești, a vehiculelor cosmice.

– Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate.

– Să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite.

– Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii.

Pornind de la acestea, educatoarea cu ajutorul jocului didactic geografic trebuie sa atinga obiectivele iar copiii sa-si doreasca sa realizeze cat mai multe activitati cu privire la cunoasterea mediului inconjurator.

Importanța cunoașterii mediului înconjurător in cadrul Domeniului Stiinte în grădinița de copii

       Mediul înconjurător în care copiii își desfășoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influențare asupra personalității acestora.

       Mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârnește curiozitatea, dorința de a-l cunoaște si din contactul cu obiectele și jucăriile sale, cu lucrurile personale și cele ale adulților, apar diferite întrebări din care rezultă că preșcolarul se interesează de denumirea, calitățile sau proveniența lor. Adulții în familie, cât și educatoarele la grădiniță, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoștințele solicitate de copil cât și cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul față de fiecare lucru sau ființă, deci concomitent cu transmiterea de cunoștințe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare.

       Asa se înlesnește cunoașterea treptată a mediului înconjurător, ca și integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu, iar noile cunoștințe dobândite devin un îndreptar prețios al acțiunilor întreprinse ulterior.

       Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii trebuie menținută și transformată într-o puternică dorință de a o cunoaște și înțelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării și schimbării în timp a plantelor, a creșterii și îngrijirii animalelor, educă atenția, spiritul de observație deprinderea de a sesiza schimbările din natură și dorința de a cunoaște cauzele acestora. Noile cunoștințe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înțelese și memorate cu multă ușurință.

       Răspunzând la întrebările preșcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de înțelegere incat orizontul de cunoaștere al copiilor se îmbogățește treptat, ceea ce permite să înțeleagă că plantele și animalele au nevoie de anumite condiții de dezvoltare ( hrană, căldură, lumină, adăpost ),că trebuie îngrijite de om; sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că fenomenele sunt legate între ele și depind unele de altele.

       Ințelegerea treptată, pe baza cunoștințelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a interdependentei dintre ele ,a cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la însușirea de către copii a unor elemente științifice despre natură.

       Observarea sistematică a naturii de către copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la îmbogățirea cunoștințelor lor, la înțelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii și limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului să sesizeze frumusețile ei și să o îndrăgească si asa li se educă simțul estetic, sentimentul de admirație, de dragoste și mândrie pentru bogățiile și frumusețile naturii patriei noastre.

       Mediul înconjurător oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere: de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activității umane în diferite domenii. Insușindu-si noi cunoștințe despre aceste aspecte ale vieții sociale, copiii își lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea activității omului, li se educă dragostea și respectul față de om și de rezultatele muncii lui.

       Un alt aspect al vieții sociale care place mult copiilor și care le dă posibilitatea să trăiască sentimente puternice contribuind din plin la educarea dragostei față de poporul nostru, față de datinile și obiceiurile românilor, față de sărbătorile naționale astfel educatoarea transmite copiilor cunoștințe despre ceea ce reprezintă fiecare eveniment, motivele pentru care este sărbătorit.

Învățământul actual înclină balanța de la informativ spre formativ, de la cantitate spre calitatea cunoștințelor, permite instituției pregătirea și formarea noilor generații de tineri potrivite unor nevoi sociale specifice, legate de economia de piață, de noile tipuri de profesionalizare.

Accentul se pune deci, nu pe „cât” se învață ci pe „cum” se învață, așa cum remarca Alvin Foffer – „analfabetul de mâine nu va fi cel care nu va ști să citească ci va fi cel care nu a învățat cum să învețe”, se pune deci accent pe însușirea instrumentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare, urmărind cultivarea la copii a stilului de muncă independent.

Piaget socotește că „învățarea este o relație între individ și mediul înconjurător adică o adaptare iar inteligența este instrumentul cel mai perfecționat al adaptării.”

Pentru o reușită deplină este necesar ca preșcolarul să trăiască experiența de cunoaștere, să se angajeze în procesul cunoașterii să se implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a cunoaște cât mai mult din tainele naturii, din viața plantelor, animalelor, fenomenlor din natură, cât și contribuită omului la protecția mediului înconjurător.

Cunoașterea mediului înconjurător de către copiii preșcolari reprezintă o importanță deosebită în dezvoltarea multilaterală, precum și o sarcină de bază a procesului instructiv – educativ desfășurat în grădinița de copii, iar acest lucru se poate realiza forte bine cu ajutorul jocurilor didactice

Pentru aceasta am încercat să pun accent pe valoarea educativă a jocurilor didactice, formarea unui comportament pozitiv pentru mediul înconjurător.

Prin joc se poate forma cu ușurință o concepție științifică despre lume și viață, copilul devenind participant activ la propria instruire.

Jocuri didactice desfasurate in cadrul Domeniului Stiinte pentru cunoasterea mediului in gradinita

Pentru a putea aborda toate temele din programa si pentru a realiza obiectivele acestora se pot utiliza o multime de jocuri didactice care s-au dovedit a avea un real succes in activitatile intreprinse cu prescolarii.

GUSTĂ ȘI GHICEȘTE!

Scop: verificarea cunoștințelor despre fructele și legumele de toamnă; dezvoltarea sensibilității gustative.

Conținutul jocului: cunoștințe despre fructe și legume de toamnă: formă, mărime, culoare,gust,miros și importanța pentru sănătatea omului.

Sarcina didactică: copiii trebuie să identifice fructele și legumele de toamnă,tăiate,să le descrie și să ghicească denumirea acestora.

Regulile jocului:

Coșulețul cu fructe și legume, tăiate și amestecate, trece de la un copil la altul pe versurile: „Iată ți-am adus mâncare/Spune-mi cum se chemă oare?”. Copilul în dreptul căruia s-a oprit coșulețul la recitarea versurilor , va gusta și descrie fructul sau leguma aleasă și întreabă „Foaie verde lemn uscat /Spune-mi te rog ce-am gustat?”.

Copiii formulează ghicitori despre legume și fructe folosind jetoanele primite.

Răspunsurile corecte vor fi formulate în propoziții fiind apreciate prin stimulente – imagine simbol.

Răspunsurile greșite vor fi sancționate cu o pedeapsă hazlie.

Elemente de joc: folosirea versurilor, moment de așteptare, ghicitori, confirmarea răspunsurilor corecte și incorecte prin stimulente.

Variante:

Copilul gustă, descrie și solicită recunoașterea fructului sau a legumei alese.

Copiii aleg un jeton pe baza căruia formulează o ghicitoare, așezând imaginile la grupa din care face parte(grupa fructelor , legumelor).

ÎN CE ANOTIMP?

Scopul jocului: consolidarea cunoștințelor despre caracteristicile celor 4 anotimpuri,dezvoltarea capacității de a sesiza legăturile dintre fenomene ale naturii și viața plantelor, animalelor, activitatea omului.

Conținutul jocului: cunoștințe despre cele 4 anotimpuri, relațiile dintre fenomenele ce au loc în natură, viața animalelor, plantelor și munca oamenilor.

Sarcina didactică:

Completarea celor 4 tablouri, reprezentând anotimpurile cu elemente specifice naturii și muncii omului;

Descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv.

Regulile jocului:

Jocul se desfășoară pe 4 echipe, fiecare reprezentând un anotimp printr-o culoare simbol.

Fiecare echipă primește un număr de 10 jetoane ce conțin imagini cu aspecte, fenomene specifice anotimpului reprezentat dar și 2-3 imagini despre alte anotimpuri;

Fiecare echipă completează tabloul anotimpului reprezentat într-un timp limitat, motivând așezarea imaginilor corecte;

Imaginile necorespunzătoare tabloului sunt descrise și cerute de echipa la care se potrivesc;

Nu se admit răspunsurile în cor, fiecare echipă își desemnează un reprezentant;

Membrii unei echipe au voie să se consulte;

Câștigă echipa care completează cel mai repede tabloul.

Elemente de joc:

Limitarea timpului pentru completarea tabloului prin clinchetul unui clopoțel;

Folosirea culorii simbol pentru anotimpul reprezentat: alb – iarna, verde – primăvara, galben – vara, ruginiu – toamna;

Mișcare pentru preluarea jetonului;

Variante:

Copiii completează tabloul cu imaginile corespunzătoare anotimpului pe care îl reprezintă, motivând alegerea făcută. Se descriu jetoanele necorespunzătoare argumentând nepotrivirea acestora în tablou și prin întrebarea „În ce anotimp?” cere echipelor recunoașterea și solicitarea jetonului potrivit.

Se prezintă mai multe imagini cu aspecte specifice celor 4 anotimpuri. Educatoarea descrie un anotimp folosindu-se de o ghicitoare, un cântec, o poezie iar copiii trebuie să recunoască, să aleagă, să descrie imginile potrivite, grupându-le pe anotimpuri la panou.

PRIN CE SE ASEAMĂNĂ?

Scopul: consolidarea cunoștințelor referitoare la caracteristicile înfățișării, a hranei animalelor și a foloaselor aduse de ele; dezvoltarea capacității de a efectua clasificări pe baza unui criteriu dat.

Conținutul jocului: cunoștințe referitoare la animalele domestice și sălbatice: mediul de viață, înfățișare, hrană, foloase.

Sarcina didactică: copiii trebuie să identifice cu ajutorul unor imagini animale domestice și sălbatice, să găsească elemente caracteristice acestora, clasificându-le după un criteriu dat.

Regulile jocului:

Copilul desemnat alege imaginea animalului preferat, identifică, descrie și stabilește o caracteristică specifică(gheare, copite, blană, coadă, coarne etc.);

Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziții;

Educatoarea enunță un criteriu de asemănare pentru un grup de animale iar copiii trebuie le denumească alegând imaginea corespunzătoare pentru a fi afișată la panou;

Răspunsurile corecte sunt recompesate printr-un medalion cu animalul preferat;

Răspunsurile greșite vor fi sancționate cu o pedeapsă hazlie adecvată temei(onomatopee, diferite mișcări specifice animalelor).

Elemente de joc:

Folosirea unei baghete magice pentru nominalizarea copilului;

Folosirea unor semne distinctive(medalioane)

Interpretarea de roluri;

Variante:

Copilul desemnat cu bagheta magică alege un jeton, identifică animalul, descrie sumar și stabilește o caracteristică, așezând imaginea pe panou;

Educatoarea propune să clasifice animalele după un element comun: înfățișare, mediu de viață, hrana, foloase.

CE ÎMI TREBUIE?

Scopul jocului: sistematizarea cunoștințelor despre meserii și uneltele necesare practicării lor; educarea capacității de a efectua asocieri

Conținutul jocului: cunoștințe cu privire la anumite meserii/ profesii, uneltele necesare practicării lor, utilitatea acestora.

Sarcina didactică: să selecteze jetoane cu unelte, ustensile specifice unei meserii; stabilirea legăturii între unelte, materiale, produse, acțiuni și denumirea profesionistului care le folosește sau le produce

Regulile jocului:

Copiii sunt împărțiți în 4 echipe, reprezentate printr-o costumație adecvată: bucătar – bonetă, medic – stetoscop, croitor – centimetru, constructor – cască;

Se distribuie fiecărei echipe un număr de 7-8 jetoane ce conțin imagini cu diferite unelte;

Fiecare echipă trebuie să obțină uneltele necesare meseriei pe care o reprezintă prin întrebarea: „Ce îmi trebuie?”;

După răspunsul la întrebare se descrie imaginea, motivând răspunsul;

Membrii unei echipe au voie să se consulte;

Câștigă echipa care obține cel mai repede jetoanele cu unelte specifice meseriei;

Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziții corecte;

Elemente de joc:

Costumație adecvată;

Interpretare de roluri;

Manipularea materialului didactic: jetoane;

Mimarea unei acțiuni specifice;

Mișcarea.

Variante:

Echipa desemnează un reprezentant care se deplasează la celelalte echipe pentru a-și găsi uneltele necesare și să motiveze alegerea făcută;

Se stabilește o acțiune caracteristică unei profesii și copiii identifică meseria și uneltele necesare, mimând acțiunea respectivă.

GHICEȘTE DIN CE ESTE FĂCUT?

Scopul jocului: precizarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la unele materiale utilizate în confecționarea obiectelor; educarea grijii copiilor în mânuirea obiectelor fragile și a spiritului de ordine.

Conținutul jocului: cunoștințe despre materiale utilizate în confecționarea obiectelor: lemn, sticlă, material plastic, metal, hârtie, pânză, lână, mătase etc.

Sarcina didactică: recunoașterea după pipăit a obiectelor, denumirea acestora și precizarea materialului din care sunt făcute; clasificarea obiectelor după materialul din care sunt confecționate.

Regulile jocului:

Recunoașterea obiectelor se va face numai după pipăit și sunetul ce-l produce prin lovire;

Răspunsurile să fie formulate în propoziții;

Se recompensează răspunsurile corecte prin stimulente confecționate din materialele folosite în activitate: fluturași din mătase, stegulețe din hârtie, medalioane colorate din plastic;

Manipularea obiectelor fragile să se facă numai la semnalul educatoarei.

Elemente de joc:

Elemente de mișcare;

Moment de așteptare;

Valorificarea de semne distinctive;

Prezența semnalelor sonore;

Limitarea timpului de răspuns.

Variante:

Copii inched ochii, un copil scoate un obiect din sac, produce un zgomot prin lovirea lui cu un bețișor, îl introduce în sac și pune întrebarea :” Ghicește ce am lovit și din ce este făcut?”

Copiii stau cu mâinile la spate și conducătorul jocului le pune în mâinile lor câte un obiect solicitând să-l recunoască după pipăit.

ȘTIȚI CÂND?

Scopul jocului: consolidarea cunoștințelor referitoare la reprezentările de timp și acțiunile efectuate în cursul unei zile.

Conținutul jocului: cunoștințe cu privire la reprezentările de timp: ziua, noaptea, dimineața, amiaza, seara și acțiuni specifice acestor momente ale zilei;

Sarcina didactică: copiii trebuie să descrie acțiunea care se desfășoară pe o imagine, să precizeze momentul din zi în care se efectuează acțiunea.

Regulile jocului:

Copilul care primește ilustrația o arată tuturor copiilor din grupă;

Membrii grupului pun în cor întrebarea: “Știi când se întâmplă?”

Răspunde numai copilul solicitat;

Elemente de joc:

Mânuirea obiectelor;

Imitarea acțiunilor;

Aplauza;

Recompense;

Pedepse hazlii pentru greșeli.

Variante:

Se execută acțiunea specifică unui moment al zilei având la dispoziție și obiectul adecvat: pieptene, periuța de dinți, prosop, lingură,furculiță etc. Copiii sunt solicitați să identifice obiectul corespunzător acțiunii și să precizeze în ce moment al zilei se petrece acțiunea.

Educatoarea adresează întrebări cu privire la acțiunile discutate:

Când se duc copiii la grădiniță?

Știți când se spală pe dinți copiii?

Când iau copiii micul dejun, prânz, cina?

Toate aceste variante de jocuri didactice utilizate in cadrul activitatilor cu copiii au avut un real succes, fiind placute, antrenante si datorita lor cunostintele vizate au fost retinute, intelese si aplicate in cadrul jocului. Copiii apreciaza si solicita astfel de activitati in care jucandu-se devin mai bogati in cunostinte, mai atenti, mai sociabili, mai flexibili fata de ceilalti, mai curiosi si dornici de noi descoperiri, ceea ce in activitati unde se folosesc alte metode nu se intampla.

Astfel jocul didactic este o metoda agreata atat de educatoare cat si de copii, fiecare indeplinindu-si scopul, educatoarea de a transmite informatii, iar copiii de a se juca.

Capitolul V Cercetarea Pedagogica

Metodologia Cercetării

5.1. 1.Ipoteza de lucru

În realizarea acestei lucrări am întreprins o cercetare ce s-a concentrat într-un proces sistematic de colectare și analiză a informației necesare pentru înțelegerea importanței utilizării jocului didactic geografic în predarea-învățarea-evaluarea cunostintelor despre mediul inconjurator.

Ipoteza se conturează ca fiind activitatea centrală și fundamentală a oricărui proiect de cercetare, iar prin conținutul ipotezei trebuie să se reliefeze creativitatea științifică, originalitatea și ingeniozitatea celui ce întreprinde cercetarea.

În întocmirea acestei lucrări am cautat, cercetat și aplicat o serie de căi și mijloace menite să stimuleze participarea activă a preșcolarilor în procesul de învățare.

Organizarea științifică, conducerea și îndrumarea de către educator prin utilizarea unor metode active, dinamice, optimale și conștientizarea prșcolarului prin sădirea convingerii că tot ceea ce întreprinde prin efort propriu și prin implicare conduce la satisfacția învățării și la însușirea unor cunoștințe sigure și temeinice.

În experimentul pedagogic pe care l-am desfășurat am pornit de la ipoteza că, utilizând jocul didactic în predarea-învățarea-evaluarea activitatilor de cunoasterea mediului voi oferi preșcolarilor o modalitate plăcută de îmbinare a elementului instructiv cu cel distractiv, și implicit o creștere a cunoștințelor și deprinderilor de valorificare si protectie a mediului inconjurator.

Scopul cercetării – reliefarea importanței jocului didactic în eficientizarea activităților de cunoasterea mediului la Domeniul Stiinte

5.1.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării au fost:

cunoașterea nivelului de pregătire intelectuală a copilului;

măsurarea și aprecierea progreselor înregistrate;

depistarea lacunelor și identificarea greutăților întâmpinate în activitățile de cunoasterea mediului;

cunoașterea și reliefarea jocului didactic geografic;

evidențierea efectelor produse după utilizarea jocului didactic geografic în grădiniță.

Activitatea desfășurată la catedră și experiența dobândită în urma studiului, mi-au dovedit că jocul didactic poate fi introdus în activitatile cu copiii în orice moment din lecție, pentru înțelegerea noțiunilor predate, pentru învățarea și consolidarea cunoștințelor, în cadrul evaluării dar și în orice moment în care se constată lipsa de atenție sau instaurarea oboselii. De aceea consider că jocul didactic este o activitate plăcută ce asigură transmiterea cunoștințelor printr-o formă ce valorifică la maxim cunoștințele, priceperile, deprinderile și capacitățile dobândite.

Organizarea cercetării.

Metode de cercetare.

Orice cercetare presupune adoptarea unui complex de metode care să permită strângerea de informații complexe și obiective, a căror analiză și interpretare ulterioară șă poată conduce la răspunsuri sau soluții științifice, la concluzii viabile.

Grădinița a reprezentat mediul de cercetare pedagogică continuă, unde educatoarea poate veni în contact direct cu preșcolarii prin punerea în valoare a măiestriei didactice, unde poate raporta noile date la experiența proprie. Am ales cercetarea pedagogica de tip combinat: teoretico-fundamentală și practico-aplicativă pornind de la încadrarea temei într-un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor practice menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare. Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală deoarece prin introducerea în activitatea preșcolarilor a jocurilor didactice, se declanșează acțiuni educaționale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate și prelucrate în vederea demonstrării valorii pe care o au.

Din multitudinea metodelor de cercetare, în abordarea tematicii propuse prin prezenta lucrare am folosit ca metode observația, convorbirea, experimentul și studiul produselor preșcolarilor.

Metoda observației se caracterizează prin urmărirea sistematică, planificată a faptelor educaționale așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite și constă în înregistrarea datelor și constatărilor, așteptând ca ele să se producă pentru a le putea surprinde.

Observația se folosește în toate etapele cercetării și însoțește, de obicei, toate celelalte metode, prin oferirea de date suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate.

Metoda observației mi-a oferit posibilitatea de a urmări fenomenul cercetat (jocul didactic) în sitații obisnuite și variate de joc în cadrul activității de cunoasterea mediului. Copilul se manifestă în mod spontan și natural fără să știe că este supus cercetării.

Pentru ca observațiile să fie cât mai sistematice, am avut în vedere elaborarea unui plan de observare, stabilirea scopului ce urmează a fi realizat, precizarea cadrului de desfășurare și instrumentele necesare înregistrării datelor. La grupa la care îmi desfășor activitatea am întreprins observarea pe o perioadă de de un an, începând din prima zi de grădiniță.

În activitatea de cercetare am căutat să nu reduc observația la o simplă privire asupra unui fenomen, la stângerea de ,,impresii”, am urmărit atent și sistematic unele fapte și atitudini cu scopul de a sesiza aspecte deosebite, surprinse cât mai exact, care să mă ajute atât în organizarea cât și în desfășurarea activității de învățare și de formare a preșcolarilor.

Am observat modul de manifestare firesc al copiilor, gradul de participare la activități (semne de oboseală, lipsa de atenție, slăbirea puterii de concentrare) și eficiența jocului didactic în antrenarea copiilor în activitatea de cunoasterea mediului.

Este foarte important faptul că observarea fenomenelor instructiv-educative se desfășoară în condițiile obișnuite de producere a lor, constituind garanția că ea poate surprinde ceea ce este caracteristic și esențial în aceste fenomene.

Pe baza observației, am constatat care sunt preșcolarii atenți și conștiincioși și care sunt cei superficiali în muncă, neglijenți și delăsători.

Datele culese au fost consemnate, analizate și prelucrate în vederea cristalizării unor concluzii și generalizări importante referitoarea la jocul didactic și utilizarea lui în activitatea de cunoasterea mediului.

Metoda convorbirii constă în organizarea unui dialog planificat între cercetător și subiecții supuși investigației, cu scopul de a explora unele fenomene psihice sau însușiri ale personalității lui, de a acumula unele date, opinii în legătură cu anumite fenomene, manifestări.

Convorbirea cu copilul se poate purta concomitent cu o activitate la care acesta se raportează.

Această metodă se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrbări dinainte elaborate, într-o ambianță cât mai naturală.

Metoda convorbirii cere timp și are o eficiență mai mare atunci când se realizează individual, deoarece informațiile sunt furnizate de situații care cer exprimarea verbală și sunt provocate intenționat de experimentator, iar reacțiile obținute sunt înregistrate și supuse analizei. Metoda furnizează informații despre tendința unor copii de a monopoliza discuția, a altora de a nu răspunde deloc, iar a altora de a amplifica datele, de a fabula.

Prin discuțiile cu preșcolarii urmărim să stabilim cauza unor deficiențe de caracter sau motivele insuccesului înregistrat în activitatea educativă.

Metoda convorbirii mi-a oferit posibilitatea dea afla interesele copiilor, modul în care ar dori să se desfășoare activitatea de cunoasterea mediului pentru a deveni o activitate cât mai plăcută. Preșcolarii au precizat că li se par mai atractive activitățile în care se întrec pe echipe, când au la dispoziție materiale didactice viu colorate, când îi penalizeaza sau când îi recompensează diferite personaje din lumea basmelor.

În timpul convorbirii am încercat să evit întrebările directe, care ar fi putut da discuției un caracter de anchetă, ceea ce ar fi dus la răspunsuri formale din partea subiectului.

Metoda convorbirii are avantajul că într-un timp relativ scurt ne permite să acumulăm date numeroase, dintre care cel puțin unele ar fi greu accesibile observației sau experimentului.

Concluzia la care am ajuns în urma folosirii metodei convorbirii a fost aceea că jocul didactic geographic se integrează perfect în procesul instructiv-educativ pe care îl desfășor la grupă și facilitează descoprirea solutiilor prin întrecerile pe echipe sau prin colaborarea între participanții la joc.

Neajunsurile și limitele observației se înlătură în cea mai mai parte prin aplicarea metodei experimentale.

Experimentul ca metodă de cercetare științifică constă în provocarea voită, conștientă, planificată a unui fenomen, izolarea parțială sau totală a acestuia, modificarea voită a condițiilor în care se desfășoară fenomenul. Această metodă permite o cunoaștere profundă și multilaterală a aspectelor instructiv-educative la care sunt părtași subiecții, precum și verificarea rezultatelor obținute anterior pe aceeași subiecți sau chiar pe alții, dar în aceleași condiții

Metoda experimentală oferă posibilitatea de a verifica cu precizie adevăruri obținute pe calea observației sau a descoperi adevăruri noi cu privire la procesele psihice.

Experimentul oferă posibilitatea de a interveni activ pentru a provoca, în condiții definite, fenomenele ce urmează a fi supuse studiului.

Cercetarea experimentală începe cu formularea ipotezei de lucru, prin care înțelegem o presupunere mai mult sau mai puțin motivată cu privire la explicarea fenomenului. Desfășurarea experimentului va conduce la confirmarea sau infirmarea ipotezei formulate. În situația în care avem confirmarea ipotezei propuse, se efectuează experimente de control pentru o verificare temeinică a concluziilor.

Experimentul natural, introdus în psihologie de către psihologul rus A.F. Lazurski, se efectuează în condiții normale, natural ale vieții subiecților (în condițiile jocului, al învățării).

Experimentul presupune crearea unei situații noi prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul verificării ipotezei care a declanșat aceste inovații.

Experimentul l-am folosit în cercetarea eficacității folosirii jocului didactic în lecțiile cu continut geografic alături de celelalte metode.

În aplicarea experimentului am plecat de la întrebările ,,Cum se lucrează mai bine?”, ,,Cum își însușesc preșcolarii cunoștințele mai ușor?”, ,,Cum se obțin cele mai bune rezultate?”.

Am utilizat jocul didactic frontal, individual și pe echipe. Am urmărit permanent crearea condițiilor necesare angajării fiecărui copil în activitatea clasei sau a echipei, pe măsura posibilităților și din perspectiva obținerii unor rezultate superioare cu fiecare copil.

În cadrul activităților de cunoastere mediului am experimentat accesibilitatea jocurilor didactice cu mai multe variante și eficiența folosirii fișelor de lucru pentru consolidarea cunoștințelor.

Procesele psihice, cognitive, pe care se bazează capacitățile intelectuale ale copilului preșcolar le-am studiat după:

răspunsurile copiilor în diferite moment ale zilei;

răspunsurile copiilor în etape diferite ale lecțiilor de cunoasterea mediului;

participarea copiilor la lecții;

menținerea atenției și rezistența la efortul intelectual;

verificarea ritmicității de asimilare a cunoștințelor.

Această metodă poate fi organizată cu eșantion experimental și eșantion de control sau numai cu eșantion experimental. În situația de față am folosit numai eșantionul experimental, testând inițial situația, inainte de introducerea factorului experimental și după aceea, stabilind diferențele.

Metoda analizei produselor activității și a prelucrării datelor – am apelat la această metodă pentru ca în urma experimentului concluziile să aibă la bază un material faptic bogat și concludent.

Prin întreaga activitate educativă se materializează produsele copiilor, ce îmbracă o formă și un conținut specific în fiecare perioadă de vârstă. Produsele copiilor din cadrul activității instructive-educative poartă, pe de o parte, amprenta cerințelor speciale ale obiectului de învățământ, iar pe de altă parte caracteristicile individuale ale copiilor.

Metoda de analiză și de prelucrare a datelor oferă date privitoare la acțiunea educațională, îndeosebi asupra rezultatelor ei. Din această cauză datele respective oferă prilejul unor reflecții retroactive și a unor comparații între ceea ce se constată la momentul respective și ceea ce ne oferă alte metode și procedee.

Prin produsele activității copiilor am evaluat capacitățile intelectuale, creatoare, dezvoltarea personalității copiilor, fapt ce a permis alegerea cu ușurință a jocurilor didactice ce ar trebui parcurse.

Desfășurarea cercetării.

Desfășurarea cercetării s-a realizat respectând următoarele etape:

Etapa inițială (pre-testul) a avut rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii cercetării, adică a nivelului cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor intelectuale ale subiecților la începutul experimentului. Etapa inițială de constatare s-a desfășurat în primele 2 săptămâni din anul școlar 2014-2015, în perioada evaluării inițiale.

Rezultatele obținute la probele inițiale mi-au furnizat informații despre nivelul la care se află preșcolarii la începutul anului preșcolar și cu precădere la activitățile de cunoastere a mediului.

Etapa formativă (cvasi-experimentală), am folosit jocuri didactice prin care am încercat să consolidez, dar mai ales să măresc nivelul de cunoștințe al copiilor prin desfășurarea unor jocuri care să corespundă obiectivelor propuse.

Am organizat în perioada cercetării septembrie 2014 – mai 2015 activități în care jocul didactic ocupă un loc foarte important, urmărind să răspundă la întrebările: ,,Când, cum, și unde se poate folosi jocul didactic în cadrul lecțiilor?”, ,,Cum influențează jocul didactic dezvoltarea aptitudinilor de cunoastere, valorificare si protejare a mediului?”.

În urma centralizării datelor furnizate de testele inițiale s-au proiectat o serie de activități care să răspundă solicitării noului curriculum .

În această perioadă s-au măsurat cunoștințele preșcolarilor la cunoasterea madiului prin observări efectuate în timpul activităților orale asupra comportamentelor acestora, asupra rezultatelor și a produselor obținute în urma activităților.

Etapa finală (post-test). În această etapă s-a determinat nivelul final al cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor intelectuale ale copiilor prin supunerea copiilor la probe cu un grad de dificultate mai ridicat.

La sfârșitul anului scolar am aplicat copiilor probe special pentru a vedea dacă și în ce măsură au fost realizate obiectivele propuse în cadrul cercetării. Lotul experimental a cuprins cei 20 de preșcolari ai grupei și a fost desfășurat pe o perioadă de 1 an școlar.

Etapa finală s-a desfășurat în mai 2015. În urma aplicării testelor inițiale, sumative și finale, s-au centralizat datele furnizate de acestea în tabele centralizatoare analitice și sintetice, care au facilitat sesizarea eventualelor lacune, a eficienței mai mari sau mai reduse a utilizării jocului didactic, inițierea unor programe de compensare sau dezvoltare specific, prin valorificarea valențelor metodei didactice ce a fost aleasă ca factor de progres.

Descrierea grupei de preșcolari

Sub semnul ipotezei și obiectivelor stabilite, cercetarea pedagogică a fost efectuată pe parcursul anului școlar 2014-2015, la grupa mijlocie ”Buburuzele”, pe un eșantion de 20 de preșcolari de la Grădinița cu program normal Puțuri, unde îmi desfășor activitatea.

Grupa este destul de echilibrată în ceea ce privește numărul de fete și cel al băieților și neomogenă din punct de vedere al vârstei copiilor.

Practica desfășurată confirmă și de această dată că utilizarea jocului didactic corespunde pe deplin învățământului modern. Jocul didactic are capacitatea de a transforma preșcolarul din obiect al învățării în subiect. Pe parcursul derulării jocurilor didactice aplicate preșcolarii au avut posibilitatea de de a-și pune întrebări, de a găsi soluții și de a-și verifica propria activitate.

Eficiența activităților desfășurate în cadrul experimentului s-a dovedit în rezultatele obținute de preșcolari la probele de evaluare a cunoștințelor și deprinderilor însușite. Instrumentele de evaluare au fost variate sub formă orală sau scrisă precum: fișa de muncă independentă sau proba orală.

Etapa inițială. Pre-testul.

Primul pas în realizarea efectivă a cercetării constă în testarea nivelului inițial al cunoștințelor de cunoasterea mediului de la început de an școlar. Aceste evaluări au fost realizate sub formă de jocuri didactice și fișe.

S-au aplicat probe prin care s-au evaluat conceptele anotimpuri, animale salbatice/domestic, fructe/legume, componentele corpului uman,.

Activitatea susținută de efortul gândirii cu ajutorul căreia, pe baza analizei, sintezei, comparației, abstractizării și generalizării conduce la desprinderea trăsăturii esențiale ce caracterizează noțiunile cu caracter geografic.

Un rol important în înțelegerea îl au exercițiile pregătitoare, practice.Este foarte important ca educatoarea să folosească un limbaj cât mai simplu.

Educatoarea poate alege în funcție de nivelul copiilor și al ritmului lor de lucru jocuri didactice care rezolvă cel mai bine scopul și sarcina didactică propusă.

La începutul anului școlar am realizat probe de evaluare a cunoștințelor de cunoasterea mediului ale preșcolarilor la intrarea în grupa mijlocie prin intermediul jocului didactic și a unor fișe de lucru. Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental.

În elaborarea probei de evaluare inițială am urmat următoarele etape:

Am precizat obiectivele probei, care au vizat punerea în evidență a asimilării cunoștințelor, formarea unor capacități, realizarea obiectivelor, lacunele în pregătirea copiilor;

Am stabilit conținuturile supuse verificării pornind de la obiectivele probei;

Am formulat itemii astfel încât să acopăr conținutul pe care am dorit să-l verific și să-l evaluez la nivelul stabilit de programă.

Evaluare initiala Domeniul Stiinte – Cunoasterea Mediului

Grupa:mijlocie

Tema: ,,Cel mai isteț copil!”;

Forma de realizare: -joc didactic;

-fișă individuală;

Forma de organizare: pe echipe, frontală, individuală;

Scop: Evaluarea capacității de a recunoaște fructele si legumele, de a enumera insușiri ale toamnei si de a respecta cerintele fișei individuale de lucru.

Obiective operaționale:

O1-să denumească legumele din coșuleț;

O2-să identifice fructele;

O3-să precizeze insușiri ale toamnei;

O4-să completeze tabloul de toamna;

O5-să încercuiască cu rosu fructele si cu albastru legumele;

Elemente de joc: intrecerea, aplauze;

Stategii didactice:

-metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, jocul didactic, exercițiul;

-material didactic: coșuleț, jetoane cu fructe si legume, buline, fișe individuale;

Desfășurarea jocului:

Educatoarea le spune copiilor că în aceea dimineață, când a venit la grădiniță, a gasit în clasă un coșuleț. Curiozitatea a făcut-o să caute în coșuleț, unde a găsit mai multe jetoane cu fructe si legume, buline, fișe și o scrisoare de la “Zâna Toamna”. Educatoarea le citește copiilor scrisoarea trimisă de ,,Zâna Toamna ”, în care le spune că vrea să afle cât de bine cunosc ei fructele și legumele,ce se intampla in anotimpul toamna, le propune să participe la un concurs pentru a afla cine este ,,Cel mai isteț copil ! ”.

Educatoarea explică regulile jocului.Se formeaza doua echipe. Copiii chemați de educatoare prin atingerea cu bagheta magică, vor alege un jeton din coșuleț, vor spune ce reprezinta si-l vor aseza in grupa fructelor sau a legumelor.

Copiii care vor răspunde corect vor primi o steluță pentru fiecare răspuns. Vor câștiga copiii care au cele mai multe steluțe.

Dupa ce vor raspunde la intrebari despre toamna vor primi fisele si le vor rezolva respectand cerintele.(Anexa 1)

Grupa:mijlocie

Tema activității: ,Răspunde repede și bine”

Forma de realizare: -joc didactic;

-fișă individuală;

Forma de organizare: pe echipe, frontală, individuală;

Tipul activității: verificare de cunoștințe

Scopul activității: Verificarea cunostintelor despre animale domestice/salbatice

Obiective operaționale:

O1. – să recunoasca animalele domestice/ salbatice;

O2. – să enumere foloase pe care le are omul de la animalele domestice;

O3. – să numeasca animalele dupa sunetele scoase;

O4. – să rezolve sarcinile fișei date;(Anexa 2)

Regulile jocului: În funcție de obiectivele propuse se vor stabili regulile de joc, iar copiii vor răspunde numai când sunt întrebați. Vor căuta mulajele cu animalul cerut de educatoare, ghicesc animalul dupa sunetele auzite si numesc foloasele pe care le au de la animalul ales.

Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauze, surpriza „Azorică”, întrecerea, mișcarea, sunetul clopoțelului.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, instructajul verbal, problematizarea, exercițiul, jocul.

Material didactic folosit: mulaje ale animalelor, un cățeluș de pluș , tabla de scris, cretă, un clopoțel, stimulente.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea face captarea atenției prin prezentarea surprizei ,,Azorică”, care a spus c-ar vrea și el să vină la grădiniță să vadă dacă preșcolarii de la grupa mijlocie au învățat animalele. Educatoarea propune copiilor un concurs prin care să-i arate lui Azorică ce multe știu despre animale copiii de la grupa mijlocie. Preșcolarilor li se spune că Azorică a adus cu el un sac cu mulajele animalelor, stimulente și un plic cu sarcinile jocului.

Astăzi, vom juca jocul ”Răspunde repede și bine!” – cu scopul de a-i arata lui Azorică ce știm noi despre animale. Pentru ca jocul nostru să fie mai frumos iar Azorică mulțumit, va trebui să ne împărțim în două echipe – delimitarea echipelor. Voi trebuie să fiți foarte atenți la cerințele lui Azorică.

Pe rând câte un copil din fiecare echipă va fi invitat de către Azorică să rezolve sarcina așa cum i se cere. Cei care rezolvă corect fără să greșească vor fi aplaudați și recompensați cu câte o steluță, la tablă.

Va ieși câștigătoare echipa care acumulează cele mai multe steluțe.

În urma evaluării inițiale s-a întocmit un tabel centralizator, în care a fost stabilit nivelul de performanță în funcție de obiectivele atinse și itemii stabiliți.

În timpul experimentului am încercat să gasesc strategii eficiente pentru ca toți preșcolarii să înțeleagă în mod conștient notiunile prevazute in programa de cunoasterea mediului.

Pentru a face mai ușoară predarea-învățarea-evaluarea cunoștințelor despre mediul inconjurator am utilizat jocul didactic geografic astfel:

am selectat și proiectat cât mai multe jocuri didactice pe care în timpul experimentului le-am utilizat la grupă;

am selectat cele mai potrivite materiale didactice (jetoane, planșe, panouri, fișe etc) care să-i atragă pe copii și să-i ajute în înțelegerea noțiunilorde cunoasterea mediului;

am stabilit scopul, sarcinile și conținutul jocurilor didactice în funcție de nivelul de dezvoltare și de particularitățile individuale ale copiilor;

am căutat variante ale jocurilor didactice propuse pentru a repeta sarcinile stabilite într-o altă formă care să elimine plictiseala, dezinteresul, dar și pentru a reuși să consolidez cunoștințele;

am căutat cele mai eficiente jocuri didactice pentru ca preșcolarii să înțeleagă noțiunile despre cunoasterea mediului, să participle la acțiunile grupului, să răspundă la solicitările colegilor și ale educatoarei;

Pe parcursul experimentului pe lângă crearea unui cadru specific participării efective a copiilor la procesul de instruire și formare, am mai urmărit:

adaptarea metodologiei didactice la specificul colectivului de preșcolari, la particularitățile de vârstă și individuale, la conținutul de cunoștințe și deprinderi;

crearea suportului afectiv necesar participării efective și eficiente, prin stimulări repetate, la procesul instructiv-educativ aprecieri pozitive în caz de reușită, concursuri pe grupe între preșcolari, sarcini de lucru adecvate reușitei individuale;

preocuparea permanentă pentru sesizarea ritmului de lucru propriu fiecărui copil și a timpului necesar înțelegerii unor noțiuni pentru adecvarea activității în acest sens;

acordarea sprijinului necesar pentru însușirea cunoștințelor și deprinderilor prevăzute de program

Etapa formativă

În etapa formativă, evaluarea s-a realizat pe parcursul procesului de predare –învățare, cu verificări pe secvențe mici, programate sau nu, pe obiective distincte pentru diagnoză și măsurarea rezultatelor parțiale. Aceasta se realizează pentru ameliorarea procesului, pe parcurs, după realizarea fiecărei sarcini, obiectiv operațional, pentru a se interveni imediat prin stimularea autoevaluării, a motivației.

Evaluarea sumativă are capacitatea de a evalua progresul prin efectele asupra preșcolarului, poate fi cu sau fără măsurarea rezultatelor , prin formularea unor judecăți de valoare parțială asupra cunoștințelor, modului de rezolvare a sarcinilor și atitudinii.

Frecvența acestor evaluări diferă intr-o activitate, temă după volum, specificul conținutului, tipul de activitate , nivelul grupei, gradul de dificultate al obiectivului/sarcini, timpul acordat, resursele avute la dispoziție, nivelul inițial al preșcolarilor. Evaluarea sumativă nu are caracter de sondaj și nu clasifică copii, ci arată nivelul lor, prin verificarea sistematică a progresului.

În urma evaluării inițiale și in concordanță cu ipoteza generală, ca urmare a constatărilor făcute, am formulat câteva ipoteze parțiale pornind de la obiectivele stabilite.

Ținând seama de constatările făcute și de direcțiile în care mi-am propus să acționez pentru a îndepărta greșelile și dificultățile întâmpinate de preșcolari privind numerele naturale am utilizat jocul didactic ca metodă activ –participativă, specific vârstei preșcolare.

Jocul didactic a fost folosit de așa manieră încât să corespundă cerințelor instructiv-educative, cerințelor programei școlare și să respecte în același timp, specificul de joc al copilăriei care valorifică din plin multiplele valențe educative. Jocurile didactice au fost selectate astfel incat să ajute la formarea, consolidarea și recapitularea cunoștințelor vizate.

Pe baza unor cărți, culegeri cu jocuri didactice geografice, am cautat să contribui la crearea unor jocuri didactice pe care le-am folosit cu eficacitatea scontată.

Cunoscând nivelul cunoștințelor la care se situează preșcolarii la începutul anului, pe parcursul evaluării sumative am utilizat jocuri didactice geografice si fișe individuale de lucru care să stimuleze interesul pentru cunostintele din Domeniul Stiinte – cunasterea mediului, în diverse momente ale lecției și în toate tipurile de lecții,

Prin jocurile didactice și fișele aplicate în activitatea cu copiii am urmărit ca preșcolarii să atingă în mod conștient și activ câteva din obiectivele propuse de programă.

În activitatea de la gradinita, în desfășurarea jocului didactic este foarte important ca preșcolarii să utilizeze un limbaj adecvat prin verbalizarea etapelor de lucru, a modului de rezolvare pentru facilitarea însușirii și înțelegerii mai ușor a cunoștințelor.

Jocurile didactice trebuie să fie cultivate în mod special, încurajate și îndrumate cu mult tact pentru a încuraja copiii șă rezolve în mod independent sarcini cu caracter didactic, de a colabora între ei și de a găsi cele mai bune soluții, de a deveni mai atenți, mai prompți și de a da dovadă de mai multă perspicacitate.

Un avantaj al folosirii jocului didactic este acela că în cadrul aceluiași joc se pot îmbina toate formele de organizare. Organizarea frontală a activității în cadrul jocurilor didactice se utilizează atunci cand se predau cunoștințele prin intermediul lor sau în etapa de reactualizare a cunoștințelor, de explicare a regulilor jocului, cea pe grupe în consolidarea, fixarea cunoștințelor, iar cea individuală în evaluarea cunoștințelor sau în etapa finală a jocurilor didactice, atunci când se dorește să se stabilească eficiența acestuia.

Proba de evaluare sumativă la grupa mijlocie.

1.Grupa:mijlocie

Tema activității:”Eu sunt unic!”

Forma de realizare: -joc didactic;

-fișă individuală;

Forma de organizare: pe echipe,frontală, individuală;

Tipul activității: verificare de cunoștințe

Scopul activității: Verificarea cunostintelor despre corpul uman, obiecte si reguli de igiena personala si vestimentatie.

Obiective operaționale:

O1. – să enumere partile componente ale corpului uman;

O2. – să numeasca obiecte de imbracaminte;

O3. – să recunoasca obicte pentru igiena;

O4. – să rezolve cerintele fisei .(Anexa 3)

Regulile jocului: În funcție de obiectivele propuse se vor stabili regulile de joc, iar copiii vor răspunde numai când sunt întrebați. Se vor privi in oglinda fermecata si se vor descrie, apoi vor descrie un coleg din echipa adversa.

Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauze, întrecerea, mișcarea,.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, instructajul verbal, problematizarea, exercițiul, jocul.

Material didactic folosit:oglina fermecata, bile albe si negre.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea face captarea atenției prin prezentarea unei oglinde fermecate. Educatoarea propune copiilor un joc in care ei să arate ce multe știu despre corpul uman si despre vestimentatia oamenilor.

Astăzi, vom juca jocul ”Eu sunt unic!” – cu scopul de a ne cunoaste si recunoaste. Ne împărțim în două echipe –fetele, baietii. Voi trebuie să fiți foarte atenți la cerințele mele si sa rezolvati sarcinile jocului .

Pe rând câte un copil din fiecare echipă va fi invitat sa priveasca in oglinda fermecata si sa se descrie,daca o face corect si exact primeste bila alba, daca greseste primeste bila neagra. Apoi vor trebui sa se descerie intre ei ca aspect fizic si vestimentatie.Va ieși câștigătoare echipa care acumulează cele mai multe bile albe, iar la final vom face bratari si coliere cu ajutorul bilelor primite..

2. Grupa:mijlocie

Tema activității:”Asculta si ghiceste!”

Forma de realizare: -joc didactic;

Forma de organizare: frontală, individuală;

Tipul activității: verificare de cunoștințe

Scopul activității: Verificarea cunostintelor despre anotimpul primavara.

Obiective operaționale:

O1. – să recunoasca anotimpul primavara din caracteristicile prezentate in ghicitori;

O2. – să numeasca florile de primavara descriese in ghicitori;

O3. – să enumere pasarile calatoare – vestitori ai primaverii;

O4. – să identifice actiuni specifice anotimpului primavara.(Anexa 4)

Regulile jocului: În funcție de obiectivele propuse se vor stabili regulile de joc, iar copiii vor răspunde numai când sunt întrebați. Vor privi tabloul cu Zana Primavara si vor incerca sa ghiceasca cat mai multe ghicitori.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea,tablou cu Zana Primavara, flori.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, instructajul verbal, exercițiul, jocul.

Material didactic folosit: Tablou cu Zana Primavara, aplauze,flori de primavara.

Desfășurarea jocului: Educatoarea aduce un tablou cu Zana Primavara si dupa ce copiii l-au observat si discutat le spune ca Zana vrea ca ei sa raspunda la ghicitori despre ea pentru a se convinge ca ei o cunosc forte bine si sa poata pleca pentru a da locul verii. Educatoarea va citi ghicitorile si copiii vor raspunde, pentru fiacre raspuns corect vor primi cate o floare si va castiga cel ce va face buchetul cel mai mare.

Etapa finală (post-test)

Evaluarea finală reflectă progresul înregistrat ca urmare a intervențiilor în programul de instruire desfășurat pe parcursul anului.

O modalitate eficientă de realizare a evaluării finale o reprezintă jocul didactic și fișele, care concepute corect, cu sarcini bine determinate, ce țin cont de cerințele programei, constituie un mijloc important de stimulare a independenței, a inițiativei și a capacității de efort. Fișele evidențiază nivelul de însușire a cunoștințelor în raport cu obiectivele propuse.

Proba de evaluare finală la grupa mijlocie:

Grupa: mijlocie

Tema activității: ,,Ce știi să spui despre mine?”

Forma de realizare: -joc didactic;

-fișă individuală;

Forma de organizare: pe echipe, individuală;

Scopul activității: Verificarea cunoștințelor însușite de copii pe parcursul anului școlar despre anotimpuri, meserii, astre, fructe, legume, flori.

Obiective operaționale:

O1-să recunosca imaginile de pe cartonase;

O2-să caracterizeze cat mai corect, complet si concret ilustratiile;

O3-să aleaga caracteristicile cele mai importante ale fiecarei ilustratii;

O4-să redea cunostintele acumulate in cadrul activitatilor de cunosterea mediului in intervalul de timp stabilit;

O5-să rezolve sarcinile fișei date; (Anexa 5)

Strategii didactice:

Metode si procedee: brainstorming, conversatia, explicatia, munca in echipe, problematizarea, demonstratia.

Material didactic: jetoane cu diferite imagini, fluier, cronometru, buline.

Sarcina didactica: Recunoasterea, numirea si caracterizarea anotimpurilor, animalelor, meseriilor, fructelor si legumelor, astrelor

Reguli de joc: Copiii desemnați de educatoare vor rezolva sarcini de joc la semnalul dat. Toate acțiunile copiilor vor fi verbalizate, incep și se termina la semnalul (verbal, sonor ) al educatoarei.

Desfășurarea jocului: Educatoarea anunta tema jocului “ Ce știi să spui despre mine?”. Ea le prezinta un cusulet plin cu cartonase ilustrate si le spune copiilor ca vrea sa descopere ce contin aceste cartonase. Se vor imparti in doua echipe, va veni cate un copil, va extrage un cartonas fara sa le arate coechipierilor si va descrie ceea ce se afla ilustrat pe el timp de un minut de la fluierul educatoarei iar colegii trebuie sa ghiceasca ce este pe cartonas. Ficare raspuns corect le va aduce cate un punct.

Explic copiilor modul de desfășurare, regulile jocului, precum si modul de apreciere a raspunsurilor (fiecare răspuns corect va fi răsplatit cu o bulină roșie. In final echipa care va avea cele mai multe buline roșii va câștiga intrecerea).

Voi incerca să antrenez toti copiii in joc, urmarind ca răspunsurile sa fie corecte.Voi pune intrebări ajutatoare si voi da indicatii acolo unde este nevoie.

Va câștiga echipa care are cele mai multe buline. După desfășurarea jocului pe echipe se trece la fișa de muncă individuală.

Proba de evaluare finală și-a propus să îndeplinească obiective asemănătoare evaluării inițiale, însă cuprinzând sarcini cu grad mai mare de dificultate. Prin activitățile pe care le-am întreprins, am urmărit să obțin date obiective privind nivelul de pregătire al preșcolarilor pe care m-am străduit să le analizez și interpretez cu obiectivitate.

Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Evaluarea inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ.

În urma evaluării inițiale s-a întocmit un tabel centralizator, în care a fost stabilit nivelul de permormanță în funcție de obiectivele atinse și itemi stabiliți.

Rezultatele în urma evaluării inițiale aplicate la grupă au fost cele ce urmează.

Ca urmare a acțiunilor întreprinse pentru stabilirea nivelului inițial de pregătire al copiilor, adică a nivelului cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, am constatat că un număr de 15 preșcolari au comportamentul atins și un număr de 5 preșcolari au comportamentul în dezvoltare.

Până la următoarea evaluare am încercat , in paralel cu însușirea de noi cunoștințe, orientarea activității spre rezolvarea mai multor exerciții prin care să se dezvolte capacitatea preșcolarilor de a utilize cu operativitate și cu un maxim de eficiență cunoștințele accumulate. Am încercat să elaborez exercitii mai ușoare pe care am fost sigură că cei cu probleme le pot rezolva, incercând apoi să introduce exerciții cu grad de dificultate sporit.

Munca în grup, în cadrul jocurilor didactice, a prezentat marele avantaj de a stabili relații de cooperare, de ajutor reciproc, preșcolarii fiind puși în situația de a contribui personal la realizarea sarcinilor colective. Prin activitatea comună, în rezolvarea unor sarcini și scopuri comune, s-a format dorința de cooperare și de ajutor reciproc.

Pentru ca evaluarea și învățarea să devină eficiente, am urmărit să îmbunătățesc rezultatele fiecărui copil prin seturi de activități adaptate nivelului de competență dovedit de acesta, incluse într-un program de recuperare-dezvoltare.

Astfel, preșcolarii care au avut un coportament în dezvoltare la una sau mai multe probe vizând formarea unei anumite competențe, au rezolvat cu preponderență, în cadrul programului de recuperare, exerciții axate pe formarea acelei competențe. Pentru cei care am constatat că fac față cu greu cerințelor am organizat un program de recuperare bazat pe probe, exerciții de fixare din diferite auxiliare didactice, precum și fișe concepute personal .

Folosirea jocului didactic in diferite momente ale lecției, a reușit să sporească interesul și motivația preșcolarilor pentru conținuturile matematice predate, a înbunătățit participarea copiilor la rezolvarea sarcinilor de lucru.

Prin participarea la diferite jocuri didactice, preșcolarii au demonstrat că sunt capabili să facă față sarcinilor și să lucreze în echipă, jocurile didactice lăsând câmp liber de manifestare.

Aplicarea cunoștințelor dobândite, în situații noi, a determinat satisfacția reușitei și o atitudine constructivă a preșcolarului, în competiție cu sine însuși, cu efect pozitiv pentru propria formare.

Jocurile didactice sunt multe, variate și foarte plăcute, dar este foarte important să știm când și cum să le folosim, astfel încât rezultatul lor să nu ne dezarmeze nici pe noi, dar nici pe copii.

În elaborarea probei de evaluare finală (Anexa 5), s-a acordat o atenție sporită în vederea selecționării exercițiilor prin care s-a urmărit să se surprindă totalitatea cunoștințelor acumulate pe durata experimentului. Prin această probă s-a urmărit realizarea unui control pe baze științifice al volumului de cunoștințe acumulate, și în același timp, oferă posibilitatea cunoașterii nivelului de dezvoltare a diferitelor procese psihice: gândirea, cu elementele sale de flexibilitate, fiind vizată în mod expres.

În urma aplicării probei și a prelucrării rezultatelor s-au obținut următoarele rezultate:

În desfășurarea experimentului, evaluarea a urmărit să măsoare și să aprecieze progresul preșcolarilor în materie de cunoștințe, priceperi și deprinderi matematice, ca rezultate ale procesului de instruire, precum și aspect educative ale activității matematice, materializate în atitudinile și comportamentul copiilor.

Datele obținute în urma evaluării finale au fost comparate cu cele de la evaluarea inițială pentru a se stabili dacă aplicarea experimentului ameliorativ a fost sau nu eficientă.

Test inițial

Test final

Astfel, din analiza tabelelor în care se prezintă rezultatele în urma evaluărilor, reiese că pe măsură ce se folosesc tot mai multe jocuri didactice se constată diferențe de proporții între etapa inițială și cea finală, de aceea am ajuns la următoarea concluzie: folosind jocul didactic se obțin rezultate superioare față de rezultatele obținute prin metode pedagogice obișnuite. Prin urmare rezultatele cercetării întreprinse în această lucrare verifică practic valabilitatea ipotezei formulate.

Concluzii

Folosit cu măiestrie, jocul didactic geografic creează un cadru organizatoric care favorizează dezvoltarea curiozității și interesului copiilor pentru tema studiată, a spirilului de investigație și formarea deprinderilor de folosire spontană a cunoștințelor dobândite, relații de colaborare, ajutor reciproc, integrarea copilului în colectiv.

Jocurile didactice geografice au un mare rol în consolidarea, adâncirea, sistematizarea și verificarea cunoștințelor în dezvoltarea multilaterală a preșcolarilor și a școlarilor mici. Prin intermediul jocului didactic, aceștia își îmbogățesc experienta cognitivă, învață să manifeste o atitudine pozitivă sau negativă față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și pe această bază formativă își conturează profilul personalității.

Jocul didactic este necesar deoarece prin el copilul trece lent, recreativ, pe nesimțite, spre oactivitate intelectuală serioasă.

Jocul didactic realizează cu succes conexiunea inversă. Prin joc, atât cadrul didactic, cât și copilul primesc informații prompte despre efectul acțiunii de predare-învățare, despre valoarea veridică a cunoștințelor sau a răspunsurilor pe care copilul le dă la sarcina didactică pusă în evidență.

Prin această informație inversă, imediat efectivă, despre randamentul și calitatea procesului didactic, devine posibilă reactualizarea, reconștientizarea și aprecierea procesului învățării, dând posibilitatea educatoarei să controleze și autocontroleze cum au fost însușite, înțelese elementele cunoașterii. Confirmarea imediată a răspunsului are un efect psihologic dinamizant, mobilizator pentru copil, stimulându-i activitatea ulterioară de învățare. Bucuria succeselor măreste încrederea în forțele proprii, promovează progresul intelectual al celui care învață.

Prin folosirea jocului didactic se poate instaura un climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în rezolvarea sarcinilor jocului, se creează o tonalitate afectivă pozitivă de înțelegere, se stimulează dorința copiilor de a-și aduce contribuția proprie. În joc, educatoarea poate sugera copiilor să încerce să exploreze mai multe alternative, se poate integra în grupul de copii, în scopul clarificării unor direcții de acțiune, sau pentru selectarea celor mai favorabile soluții.

Prin intermediul jocului didactic, se pot asimila noi informații, se pot verifica și consolida anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi, se pot dezvolta capacități cognitive, afective și volitive ale copiilor.

Copiii pot fi activizați să rezolve în joc sarcini didactice cu mari valențe formative-educative, cum sunt: analiza și sinteza situației problemă, identificarea situației, descrierea acesteia, identificarea personajelor și descrierea lor, formularea de întrebări pentru clarificări, elaborarea de răspunsuri la întrebări, aprecierea soluțiilor prin comparare, explorarea consecințelor.

Cunoasterea mediului este o activitate dificilă care necesită un efort gradat, ce trebuie susținut cu elemente de sprijin precum jocul didactic.

Jocul didactic, prin gradul înalt de angajare a preșcolarului în activitatea de învățare, constituie una din formele de învățare cu cele mai bogate valențe educative, dar și un foarte bun mijloc de activizare și de stimularea a intereselor preșcolarilor.

Acestea susțin efortul prin menținerea atenției, a concentrării și prin reducerea gradului de oboseală.

Prin libertate de gândire și acțiune, prin încredere în forțele proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile didactice devin pe cât de valoroase pe atât de plăcute. Prin joc se dezvoltă curajul, perseverența, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului

În experimentul pe care l-am organizat și condus, mi-am propus ca obiectiv investigarea utilizării jocului didactic geographic în procesul de predare-învățare-evaluare la prescolari. În acest sens lucrarea a pus în evidență ideea ce confirmă ipoteza de la care am plecat și anume că jocul didactic geografic conduce la creșterea eficienței însușirii noțiunilor despre mediu.

Rezultatele obținute prin aplicarea probelor au condus la următoarele constatări:

jocul se încadrează în acele situații motivaționale dovedindu-și eficiența prin faptul că mobilizează copilul;

rezultatele copiilor obținute la testele cu joc sunt superioare;

jocul i-a antrenat și pe copiii cu rezultate slabe, înlăturându-se teama de greșeală, timiditatea, descurajarea;

unele jocuri presupun activitatea pe grupe fapt ce vine în sprijinul colaborării între copii;

preșcolarilor li se dezvoltă spiritul de echipă, li se formează deprinderi de comportare civilizată;

orice noțiune ce este invatata sau consolidată cu ajutorul jocului didactic este mai ușor accesibilă, contribuind la trecerea gradată de la concret la abstract.

Marea diversitate a jocurilor didactice folosite la grupă a înlăturat întotdeauna monotonia și plictiseala, contribuind la adaptarea preșcolarilor la diverse situații. Prezentarea unor jocuri noi sau reluarea unor jocuri mai vechi în variante diferite conduce la creșterea curiozității, a dorinței de a afla, de a cunoaște, de a ști, de a face.

Ipoteza lucrării a fost confirmată, iar importanța jocului nu constă în teorie, ci în modul în care acesta este integrat în activitățile copiilor. Preșcolarii au reușit prin intermediul jocului să înregistreze progrese remarcabile în activitatea de învățare, înlesnind însușirea noțiunilor de cunoasterea mediului, ceea ce confirmă pe deplin ipoteza propusă conform căreia se pot obține performanțe școlare dacă utilizăm în activitatea didactică jocul dicactic-ca metodă activă de învățământ.

Jocurile didactice, prin gradul înalt de angajare al preșcolarului în activitatea de învățare, constituie una din formele de învățare cu cele mai bogate efecte educative, un foarte bun mijloc de activizare a preșcolarilor și de stimulare a intereselor lor intelectuale. Acestea au rolul de a susține efortul copiilor prin menținerea atenției, concentrării și de a reduce gradul de oboseală.

Prin utilizarea jocului didactic, am putut constata nu numai progrese în activitatea preșcolarului, dar și o participare voluntară tot mai deschisă și o evidentă plăcere în cadrul activitatilor de cunoasterea mediului.

Introducerea jocului didactic în învățarea notiunilor cu continut geographic îmbogățește metodele de studiu ale acestei discipline, asigurând o mai largă varietate în formele de activizare și cointeresare a copiilor. Am constatat că jocurile didactice conduc la o mobilizare deplină a psihicului copiilor, la o exersare susținută de interes, care produce atractivitate și nu oboseală, contribuie la învățarea deplină, la formarea de deprinderi în etape succesive.

Observând avantajele jocului didactic, aș propune celor ce își desfășoară activitatea în cadrul învățământului preșcolar să-l folosească cât mai mult și în orice moment al lecției pentru a asigura o însușire cât mai temeinică a cunoștințelor la Domeniul Stiinte. În urma evaluării predictive, dar și a celei formative, educatoarea își poate da seama de ce fel de jocuri au nevoie copiii săi.

La finalul cercetării am ajuns la concluzia că aspectele temei lucrării impun o cercetare ce nu poate fi pe deplin epuizată, iar eu voi observa și voi aplica în continuare, de-a lungul cercetării și practicii pedagogice personale, tot ceea ce implică jocul didactic geografic în procesul de predare-învățare-evaluare din ciclul preprimar.

Bibliografie

Anca, Dragu; Sorin, Cristea – Psihologie si pedagogie scolara, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Ovidius University Press, 2003,

Anne, Bacus- Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, 2007,

Bache H., Mateiaș A., Popescu E., Șerban F. – Pedagogie preșcolară.Manual pentru școlile normale, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1994

Barbu H., Popescu E., Șerban F., – Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993

Borțeanu Silvia, Axente Mihaela, Vodiță Anca, Crihan Svetlana, Poftiți în trenulețul jocurilor-Jocuri didactice pentru preșcolari, Ed. Diamant, Pitești

Brebean Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup, Editura, Arves, Craiova

Breben Silvia, și alții, Revista Învățământul Preșcolar în Mileniul III, Ed. Reprograph, Craiova, 2008

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, București, 2006

Crenguța, Lăcrămioara, Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și

Crețu Elvira, Probleme ale adaptării școlare – ghid pentru perfecționarea activității educatoarelor și învățătorilor, Editura All, București 1999

Cristea S., – Dicționar de termeni pedagogici, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1998

Cristea S., Dicționar de pedagogie, Editura Litera. Litera Internațional, Chișinău-București, 2000;

Georgeta Toma; Daniela Petre; Maruta Ristoiu; Irinela Nicolae; Magdalena Anghel – Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar – Editura Delta

Georgeta, Puiu, Metode interactive de grup, Editura Arves, Timișoara, 2012

Gheorghe, Tomsa; Nicolae, Oprescu – Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, V & I Integral, Bucuresti, 2007,

Golu Florina, Joc și învățare la copilul preșcolar, ghid pentru educatori, părinți și psihologi, Editura Didactică și pedagogică, 2009fundezvoltarea timpurie a copilului Lisievici, Petru. Evaluarea în învățământ : Teorie, practică, instrumente, București : Aramis, 2002

Manolache A. și colaboratorii – Dicționar de pedagogie, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1979

MECT, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), București, 2008

Monica Lespezeanu, Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Ed. Omfal Esențial, București, 2007

Preda Viorica si Dumitrana Magdalena, Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii, Ed. V&Integral, Bucuresti

Preda, Viorica. Educația pentru știință în grădiniță : Investigație, descoperire, creativitate. București : Compania, 2000

Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura V&I Integral, București, 2005

Ursula, Schiopu- Dezvoltarea psihica a copilului prescolar din Cunoasterea copilului prescolar, Colectia Catedra,

Ursula, Schiopu; Emil, Verza- Psihologia varstelor, Editura Teora, 2007,

Anexe

Anexa 1 Fisa de evaluare initiala:

Incercuieste cu rosu fructele si cu albastru legumele

Completeaza tabloul de toamna

Anexa 2. EVALUARE INIȚIALĂ DOMENIUL ȘTIINȚĂ- CUNOAȘTEREA MEDIULUI

1Gaseste hrana animalelor – Traseaza o linie de la animal la hrana sa

Colorează animalele sălbatice și încercuiește-le pe cele domestice:

3.Enumeră părțile corpului vacii.Colorează botul și copitele:

4.Ajută animalele să ajungă la casa lor:

Anexa 3 fișă de lucru evaluare sumativa Proiect“Eu sunt unic”

Marinel se pregătește să plece la grădiniță; încercuiește obiectele pe care le folosește dimineața, apoi colorează-le cum îți place!

Ajută-l pe Marinel să ajungă la grădiniță!

3.La grădiniță sunt mulți băieți și multe fetițe; încercuiește cu roșu fetițele și cu albastru băieții; desenează o bulină sub mulțimea din care faci parte tu!

4.Unește cu o linie băiatul cu hainele potrivite pentru el și fetița cu hainele potrivite pentru ea.

5. Desenează în căsuța corespunzătoare atâtea buline câte năsucuri, câți ochi, câte gurițe,câte urechi, câte mâini și câte picioare ai și tu!

Anexa4. Evaluare sumativa grupa mijlocie la sfarsitul proiectului”Primavara”

Astǎzi, în grǎdina mea

Am vǎzut dupǎ perdea

Cum o zânǎ frumușicǎ

Iar dǎ viațǎ la grǎdinǎ …

Cine-i oare zâna aceea?

(primavara)

Ghioceii sunt pe câmpuri,

Randunelele în crânguri,

Copacii înmuguresc,

Pe cine vestesc?

(Primăvara)

Ziua se mărește,

Zăpada se topește,

Grădina a-nverzit,

Ce anotimp a sosit?

(primavara)

Zăpada s-a topit,

Ghiocelul a răsărit,

Pomul a înmugurit.

Ce anotimp a sosit?

(Primăvara)

Cu sprâncene de poiene,

Cu codițe de mlădițe

Și cu flori la cingătoare,

Ce anotimp este, oare?

(Primăvara)

Cine aduce iar în țară

Mândre păsări călătoare,

Îmbracă grădina-n floare

Și-ncălzește vremea afară?

(Primăvara)

Mi se spune și florar!
Peri și meri în floare-s iar,
Ca în toamna când intrați
Fructe bune să mâncați!

(Luna mai)

Cupe albe, sangerii,
Stau pe lujere infipte,
Parc-ar fi niste faclii!
Hei, ghiceste-le, de le stii!
(Lalelele)

Zapada s-a topit,

Ghiocelul a rasarit,

Pomul a inmugurit.

Ce anotimp a sosit?

(Primavara)

E o floare-nmiresmata
Cu-o legenda-ndelungata
De Narcis ne aminteste
Si de Pasti ea infloreste.
(Narcisa)

Voinicel cu haină albă,

Iese primul din zăpadă

Și vestește-n toată țara

Că sosește primăvara?

(Ghiocelul)

Sunt micuț și frumușel,
Din zǎpadǎ ies nițel
Alb sunt cu codița verde,
Bucuros cine mǎ vede!

(Ghiocelul)

Ghioceii sunt pe campuri,

Randunelele in cranguri,

Copacii inmuguresc,

Pe cine vestesc?

(Primavara)

Clopotei mititei,
Albi si frumusei,
Pe o ramurica
Foarte subtirica
In rand asezati,
Foarte parfumati.
(Lacrimioarele)

Stele-albastre-n fir de iarbă,

Au doar a-nfloririi treabă;

Pâlcuri mici pădurea-ncarcă,

Vremea lor iute-o să treacă…

(viorelele)

Soldățel alb ca zăpada

S-a luptat capul să-și scoată.

Sabia-i verde străpunge,

Gerul iernii îl înfrânge.

(ghiocelul)

Foșnind aripi obosite,

Se întorc înveselite,

Cuibușorul să-și refacă

În patria ce li-i dragă.

(păsările călătoare)

Plâng cu lacrimi albioare

Flori mici, cu parfumul tare,

Frunză verde-i pelerina,

Le-nvelește și tulpina.

(lăcrămioarele)

Forfotire, forfotire,

Zumzăire, fâlfâire,

Zgomot fin, ființe mici

S-au trezit zburdând pe-aici.

(gâzele)

Se întâmplă peste noapte,

Din boboci, florile scoate;

Din uscat și noduros,

Zici că-i nins, un prinț frumos!

(copacul înflorit)

Atrag roiuri de albine,

Fluturaș pe ele vine –

Cu flori multe, parfumate,

Alb, bleu, roz sunt colorate.

(zambilele)

Mititei, năstrușnicei,

Și firavi ca vai de ei,

Se ascund, dar îi trădează

Florile ce parfumează.

(toporașii)

Alb și roșu, deodată,

E un dar pentru o fată.

De i-l dai, e bucurie

Și simbol de veșnicie.

(mărțișorul)

Alb cu negru colorată

Zboară când primăvara se arată

Are coada ca o furculiță,

Și-i o pasăre micuță.

     (rândunica)

Anaxa 5. Evaluare finala

1.Alege și încercuiește anotimpul în care suntem.

2.Îcercuiește fructele care se coc toamna și coloreză un fruct care se coace vara.

3.Încercuiește elementele care ne pot pune în pericol!Colorează pompierul!

4.Colorează astrele care ne dau căldură și lumină!

RECUNOAȘTE ȘI DENUMEȘTE MESERIILE. COLOREAZĂ-L PE CEL CARE FACE MÂNCARE.

2. ÎNCONJOARĂ FLORILE DE PRIMĂVARĂ, COLOREAZĂ FRUCTELE, TAIE CU ROȘU LEGUMELE