Rolul Si Metodologia Jocului Matematic

CUPRINS

Argument

CAPITOLUL I. JOCUL DIDACTIC – ACTIVITATE DOMINANTĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

I.1. Clarificari conceptuale

I.2. Aspecte ale dezvoltării intelectuale a preșcolarului ………………..pag.

I.3. Jocul didactic. Clasificări, tipuri de jocuri, funcții……………………. .pag.

CAPITOLUL II. JOCUL DIDACTIC MATEMATIC ÎN ACTIVITĂȚILE INSTRUCTIV – EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚĂ

II. 1. Clasificari ale jocului didactic matematic………………………….pag

II. 2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea cognitivă a preșcolarului…………………………………………………………………………….pag.

II. 3. Specificul jocului didactic matematic în învățământul preșcolar…………………………………………………………………………………pag.

II. 4. Metodologia proiectării, organizării și desfășurării jocului didactic matematic…………………………………………………………………………………pag.

CAPITOLUL III. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III. 1. Jocuri didactice matematice în predarea unor noțiuni matematice…………………………………………………………………………….pag.

III. 1. 1. Jocuri didactice pentru învățarea noțiunii de număr……….pag.

III. 1. 2. Jocuri didactice de formare și operare cu mulțimi…………pag.

III. 1. 3. Jocuri didactice care vizează utilizarea pozițiilor spațiale…………………………………………………………………………………..pag.

III. 1. 4. Jocuri didactice care vizează operațiile aritmetice de adunare și scădere……………………………………………………………………………….pag.

CAPITOLUL IV.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Argument

Nevoile mereu crescânde ale societății contemporane, determinate de impetuoasa dezvoltare a științei și tehnicii, impune învățământului de toate gradele sarcini importante, în scopul înarmării tinerei generații cu informațiile necesare dezvoltării ei multilaterale, pregătirii ei pentru viață, pentru activitatea productivă.

În toate țările civilizate ale lumii, învățământul preșcolar a înregistrat în ultimii ani o perioadă de mare avânt și diversificare.

Învățământul preșcolar, prima verigă a sistemului nostru, are menirea de a asigura pregătirea copiilor pentru integrarea lor socio- școlară. Grădinița stimulează dezvoltarea generală a copiilor, îi pregătește psihologic pentru activitatea școlară ce va urma. Învățarea la acestă vârstă urmărește nu atat însușirea unor informații, cât mai ales dobândirea unor achiziții sub forma deprinderilor, de a gândi și a vorbi, de a se comporta, de a acționa cu diverse obiecte, de a mișca, de a cânta, de a se juca, de a construi, de a desena și de a acționa pe o perioada de timp din ce in ce mai mare individual sau în grupe.

Este bine știut că perioada preșcolară din viața copilului lasă cele mai profunde urme asupra personalității copilului în devenire, deoarede aceasta este perioada receptivității, sensibilității, mobilității și flexibilității psihice cele mai pronunțate.

CAPITOLUL I. JOCUL DIDACTIC – ACTIVITATE DOMINANTĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

I.1. Clarificări conceptuale

Cuvântul joc vine din latinescul „jocus”, care înseamnă distracție, glumă, apropiat de „ludus” care înseamnă amuzament, joc. În evoluția ontogenetică a omului, jocul este asociat cu copilăria, sursă a vitalității umane, pentru că el oferă cadrul în care se manifestă și se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului. Jocul are, la copil, rolul pe care munca îl are la adult.

Din antichitate jocul nu a avut aceeași importanță ca în zilele noastre. În secolul al XVII lea, jocul era văzut ca o activitate inutilă, lipsită de importanță spredeosebire de muncă. Din secolul al XVIII lea, jocul începe să fie perceput ca activitate de bază pentru copii, iar din secolul al X-lea jocul devine obiect de studiu științific.

Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la conduita de adult deoarece jocul îl ajută să socializeaze. El are o importanță decisivă sub aspect psihic pentru viitorul individ: ,,îl pregătește pentru viitor, satisfăcând nevoi prezente”, spune Ed.Claparede.(Revista Învățământul Preșcolar, 1997, p.87)

„Jocul poate fi văzut ca o școală deschisă și cu numeroase activități precum este viața. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă”. Jocul este prieten nelipsit al copilului, încă de la naștere îi formează, dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică. Jucându-se cu obiectele, copiii își dezvoltă percepțiile de formă, mărime și culoare, își formează capacitatea de observare. Fiind nevoit să construiască un castel, copiii își imaginează castelul, apoi trec la executarea lui dezvoltându-și reprezentările. În joc, copiii, modifică realitatea și astfel își dezvoltă capacitatea de inventivitate. Încercând să țină minte regulile unui joc, copiii își amplifică posibilitățile memoriei; conformându-se acțional regulilor jocului și respectându-le, ei se dezvoltă sub raportul activității voluntare, își formează însușirile voinței: răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine. Tot în joc sunt modelate și trăsăturile de personalitate: respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea.

Copilul care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv și afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.

I.2. Aspecte ale dezvoltării intelectuale a preșcolarului

Astăzi cerințele pentru școlarizare sunt mult mai numeroase și mai complexe toate laturile formării copilului. Exigențele sporite în pragul școlarității sunt explicabile prin sarcinile mult mai complexe ale învățământului contemporan din gradiniță.

În perioada preșcolară are loc o dezvoltare intensă a tuturor analizatorilor (organelor de simț), care duc la transformări semnificative din punct de vedere al conținutului cognitiv și a procesului de cunoaștere. Pipăitul are un rol deosebit de important în cunoașterea obiectelor încă de la naștere, dar pe parcursul anilor de grădiniță devine de două ori mai fină decât în perioda antepreșcolară.

Rolul văzului sporește astfel încât, copilul reușește să denumească culorile fundamentale ale spectrului solar galben, albastru, verde, roșu, iar începând cu vârsta de 5 ani poate diferenția toate culorile. Și auzul crește dezvoltându-se auzul fonematic, auzul muzical dar și identificarea obiectelor după sunetele pe care le scot prin atingere sau lovire.

Pe măsură ce achizițiile cresc, gândirea preșcolarului trece de la nehotărât la hotărât, de la global la anlitic, astfel încat se dezvoltă raționamentul, judecata și logica explicită. Gândirea este strâns legată de dezvoltare a reprezentărilor și a limbajului. Ea se structurează sub formă de judecăți, raționamente și silogisme.

Copilul învață poezii pe care le reproduce cu plăcere, însă nu poate continua continua recitarea dacă este întrerupt, decât dacă reia totul de la capăt.

Personalitatea copilului se definește prin trei aspecte fundamentale afirmarea de sine, organizarea unei gândiri globale și jocul. Ele permit realizarea unei adaptări mai bune și mai ușoare la mediul în care trăiește. Copilul manifestă curiozitate pentru obiectele, fenomenele și evenimentele din jurul lui. Este atras de de jocuri și povești, dar mai ales să amestece realul cu imaginarul.

Este bine știut că perioada preșcolară din viața copilului lasă cele mai profunde urme asupra personalității copilului în devenire, deoarede aceasta este perioada receptivității, sensibilității, mobilității și flexibilității psihice cele mai pronunțate. Actualizarea potențialului intelctual și dezvoltarea generală a aptitudinilor intelectuale se realizează până la 6/7 ani, în proporție de 50%. Aceasta este perioada în care influențele externe lasă cele mai durabile arme cu care se constituie personalități și se pun bazele ei-lui cognitiv, afectiv- motivațional și volitiv caracterial. Nevalorificate la timp, nu se pot recupera în anii următori decât în mică măsură și cu eforturi mari.

La vârsta preșcolară mică jocurile copiilor constau în repetarea steriotipică a acțiunilor simple dominând elementul imitativ. Procesul de cunoaștere – percepție , memorare, imaginație gândire limbaj se desfășoară în situații concrete cu acțiuni practice.

La vârsta de 6/7 ani percepția se detașează treptat de situașiile concrete. relementele obiectului și pe baza lor să recompună obiectul în întregime respectând raporturile între părți.

Saltul calitativ ce se produce în evoluția proceselor cognitive se explică în evoluția vorbirii copilului, proces ce atinge nivelul de dezvoltare anterior. La această fază evolutivă copilul este capabil să realizeze operații în plan mintal (reprezentări matematice, al enuramerației, al operațiilor aritmetice). Comunicarea verbală dobândește calități noi astfel încât pentru copii limbajul devine un instrument de exprimare.

În aceeași perioadă se dezvoltă și viața afectivă a preșcolarului. Emoțiile și sentimentele devin mai bogate în conținut , ele se organizează mai stabil în jurul unor obiecte, persoane, evenimente, locuri etc.

I.3. Jocul didactic. Clasificări, tipuri de jocuri, funcții.

Jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor lumii din cele din cele mai vechi timpuri.

Termenul "didactic" asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Jocul didactic îmbină armonioas elementul instructiv – educativ cu elementul distractiv, asigurând un echilibru între sarcina didactica și acțiunea de joc. Îmbinarea celor două elemente face ca pe parcursul activității, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați in joc.

Jocul didactic este inițiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor obiective educaționale. Elementele joc se împletesc cu învățare, reprezintă o formă utilizată în activitatea educativă din grădiniță.

În activitatea de zi cu zi a copilului, jocul ocupă un loc important deoarece, jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare. Prin jocul didactic „se valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptive de tip creativ proprii activității umane, în general, în anumite momente ale evoluției sale ontogenetice, în mod special”

Pentru copil aproape orice activitate este joc. Folosirea jocului didactic in procesul instructiv – educativ face ca preșcolarul să învețe cu plăcere, să devină interesat față de activitatea ce se desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor. Eficiența lui depinde de felul în care educatoarea știe să asigure o concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a copiilor, fără să neglijeze recompensa.
Jocul didactic este indicat să fie folosit în activitățile matematice
deoarece noțiunile de număr și de operații cu numere sunt abstracte.
Folosirea lui în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, dintre care:

antrenează atât copiii timizi cât și pe cei slabi;

constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe cu plăcere la activitate;

dezvoltă spiritul de cooperare;

dezvoltă la copii iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea;

reprezintă o tehnică atractivă de explorare a realității

Ceea ce caracterizează în esență jocul didactic este faptul că îmbracă învățătura în haina ludicului și asigur un pronunțat caracter formativ. Folosirea jocului didactic corect în predarea matematicii, în înțelegerea noțiunilor și conceptelor specifice acestei științe, face ca preșcolarul să participe cu plăcere la actiivitatea matematică și să manifeste o comportare activă, acceptand,competiția cu sine însuși și cu ceilalți parteneri de joc.

Jocul constituie o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea sa psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului.

Ursula Șchiopu apreciază că jocul stimulează creația, imaginația, gândirea, sensibilitatea. El contribuie la dezvoltarea intensă a copilului, a capacității Iui de a observa și înțelege ceea ce caracterizează oamenii și diferitele situații la care participă și pe care ulterior le transpune în joc.

Prin jocul didactic copilul își angajează întreg potențialul psihic, își ascute observația, își cultivă inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare.

În lucrarea „Metode de învățământ”, loan Cerghit releva că prin joc „… copilul imaginează, re -joacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere, de a-și forma anumite deprinderi" .

Jocul didactic asigură participarea activă a copilului la activitate, sporește interesul de cunoaștere față de conținut, dovedind astfel funcție psihopedagocă.

Rolul formativ pe care îl are jocul constă în faptul că prin intermediul lui copilul devine stăpân pe procedee accesibile de reconstituire a unor variate conținuturi cu ajutorul acțiunilor obiectuale, externe, materializate. Există deci o legătură între acțiunile materiale de joc și acțiunile mintale psihice, derivate din cele dintâi.

Jocul constituie un mecanism specific de asimilare a influențelor mediului social-uman. Aceste influențe nu acționează întâmplător, ci sunt dirijate de către adulți. In acest fel, jocul reprezintă pentru adult un important mijloc de a exercita asupra copilului un sistem de influențe instructiv – educative și pe această cale devine posibilă dezvoltarea copilului din punet de vedere fizic, intelectual, moral și estetic.

Importanța instructiv – educativa a jocului este destul de mare. Pe lângă caracterul lor afectiv si competitiv, jocurile au darul de a-i stimula pe elevi la căutări, la folosirea unor strategii de gândire, dezvoltându-le în același timp spiritul de echipă.

W. Stern, psiholog structuralist, clasifică jocurile în jocuri individuale și jocuri sociale.

H.Spencer elaborează teria surplusului de energie, astfel încât „… jocul este o modalitate de a cheltui surplusul de energie de care dispune copilul”.Șfără să găsescă o explicație la vis a vis de faptul ca preșcolarii se joacă și atunci cund sunt epuizați, bolnavi.

Charlotte Buhler formuleză teoria plăcerii funcționale astfel încât susține că „…un copil se joacă pentru plăcerea pe care o simte în timpul jocului.” Această teorie nu nu explică dec e copiii practică jocuri ce nu le provoacă plăcere.

Psihologul Jean Piaget definește jocul ca “o activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale intelectuale”. Pentru Piaget jocul are următoarele funcții: funcția de adaptare, funcția formativă, funcția de descărcare energică și rezolvare a conflictelor, funcția de sociabilizare. Jocul este definit de psihologul elevețian si ca un "exercițiu funcțional" cu rol de "extindere a mediului", o modalitate de transformare a realului, prin asimilare și acomodare la real, deci un mijloc de adaptare. În evoluția jocului, Piaget delimitează trei mari categorii de joc: jocul-exercițiu, jocul simbolic și jocul cu reguli. Până la un punct psihologul elvetian se declară de acord cu teoria freudistă a jocului. El acceptă ideea că jocul simbolic se referă și la conflicte inconștiente: apărare împotriva angoasei, a fobiilor, agresivitate sau identificarea cu agresorii, retragere din frică sau competiție.

Există o varietate de clasificări a jocurilor cu toate acestea, nici până astăzi nu s-a ajuns la o clasificare standard.

În funcție de poziția copilului în joc se mai poate vorbi de o altă tipologie a jocului și anume:

jocuri sedentare

jocuri de mișcare.

O altă clasificare

După conținut:

jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

jocuri didactice pentru educarea limbajului;

jocuri didactice matematice;

jocuri didactice pentru însușirea normelor de comportare civilizată;

jocuri didactice pentru însușirea unor norme de circulație rutieră;

jocuri muzicale.

După prezența sau absența materialului didactic:

jocuri didactice orale;

jocuri cu material didactic;

jocuri cu material ajutător;

jocuri cu interpretarea unor povești și lecturi;

jocuri didactice fără material (ghicitori, compuneri de propoziții și chiar de fraze).

După scopul urmărit:

jocuri senzoriale;

jocuri intelectuale.

Pedagogia științifică preșcolară optează pentru următoarea clasificare:

jocuri de creație;

jocuri de mișcare;

jocuri didactice

Jocul de imaginație sau joc simbolic

Jocul de imaginație sau joc simbolic, este cea mai răspândită și îndrăgită activitate deoarece conținutul și regulile sunt creații ale copilului reproducând subiecte, de obicei, din viața cotidiană, din povești sau basme.

Conținutul acelor jocuri de creație care reflectă universul din imediata apropiere a copilului este rezultatul perceperii directe a ceea ce este accesibil la această vârstă. Prin jocul simbolic deseori imitativ e pusă în mișcare fantezia copilului care dă lucrurilor și ființelor însușiri pe care nu le au în realitate.

Jocul simbolic poate fi inițiat de copil, în cadrul activităților alese și atunci este un joc liber, sau poate fi propus de adult și atunci devine o activitate care vizează utilizarea jocului de creație.

Prin jocul de creație se stabilește o relație specifică între copil și realitatea pe care copilul nu o copiază mecanic, toate acestea înseamnă stimularea atenției, memoriei, spiritului de observație, gândirii. imaginației.

Acest tip de joc înseamnă, în raport cu vârsta reprezintă un proces de evoluție, la vârsta mică tema este săracă.

La grupa mijlocie acceptă regula de joc, prezintă un vocabular mai bogat și o imaginație pe măsură.

La grupa mare tema jocului nu se schimbă, în schimb conținutul devine mai bogat, rolurile de o mai mare stabilitate, atitudinea mai selectivă și sociabilitatea sporită. Copiii comunică mult mai bine între ei, stabilind rolurile mult mai ușor.

Îndrumările cadrului didactic pot fi: intervenții directe în joc la grupa mică, sugestii la grupa mare. Educatoarea trebuie să de dovadă de tact pedagogic astfel încât Intervențiile să aibă un caracter nestânjenitor, iar la grupa mică stimularea educatoarei să fie în direcția începerii jocului, înțelegerii rolului, ca apoi grupa să se orienteze către ajutorul ce trebuie dat copiilor în privința stabilirii subiectului și repartizării rolurilor.

Jocurile de creație pot fi desfășurate sub două forme:

jocuri cu rol, în care copiii interpretează anumite roluri sociale,reale sau imaginare.

jocuri de construcții, în care copiii realizează treptat diferite modele, fie din imaginație, fie după o temă dată cu ajutorul diferitelor materiale de construcție (lemn, mase plastice, metal).

Jocul de rol presupune transpunerea subiectului, care trebuie să fie bine cunoscut, înțeles și redat cu fidelitate de către toți partenerii. Prin jocul de rol, copiii refac locuri, întâplări care le sunt familiare, imită comportamentul părinților sau joacă rolurile unor personaje cunoscute, reproduc lumea așa cum o înțeleg inventează și interpreteză situașii bazate pe roluri reale sau imaginare.

Jocul simbolic poate fi folosit drept cadru introductiv pentru activitatea ce va urma „De grădinarul” înainte de actiivtaea de observare de la Științe „Grădina cu flori” dar și după o activitate cu rolul de destindere.

Jocurile de rol

Jocurile de rol pot fi : – cu subiecte din viața cotidiană: ,,De-a educatoarea”, ,,De-a doctorul”, ,,De-a familia”, ,,De-a grădinița”, ,,De-a farmacia”, „De-a gospodinele” sau cu subiecte din povești și basme: ,,De-a Cenușăreasa”, „De+a ursul păcălit de vulpe”, ,,Ridichea uriașă”, ,,Punguța cu doi bani”, ,,Fata babei și fata moșneagului”.

Pentru interpretarea acestor roluri se apelează la îmbinarea elementelor fantastice cu cele obișnuite din viața de zi cu zi (sabia este făcută din plastic, calul prințului este o bucat de lemn sau un alt înlocuitor).

Jocul de construcție reprezintă activitatea prin care copilul exersează deprinderi și capacități care participă la dezvoltarea sa cognitivă și a musculaturii fine. Prin construcție copilul sortează, grupează, asociază, realizează corespondențe, stabilește raporturi între obiecte (de mărime, de lungime, de greutate, de volum, relații spațiale, raporturi cauzale etc.), organizează sau pune în valoare spațiul (prin intermediul diferitelor materiale șiforme), îngrădirea spațiului, separarea, acoperirea lui. (Ghid de bune practici pentru educație timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2011, p.36). Materialele sunt foarte variate și numeroase (cuburi, cercuri, jocul constructorul, hârtie, nisip, pietre, etc.) din care copilul își confecționează singur jucării cu care se va juca.

Construcția jucăriei ca atare este un proces de joc în care copilul trăiește emoțiile descoperirii putinței de a face ceva, anume propus. În fiecare realizare copilul participă creator chiar dacă jocul de construcție cu temă dată de educatoare.

Jocurile de construcții participă intens la dezvoltarea cognitivă a copilului și din acest motiv preșcolarii trebuie să beneficieze de o varietate de jocuri corespunzătoare vârstei.

Tema jocului de construcție diferă de la o grupă de vârstă la alta, acasta devenind mai complexă, modul de rezolvare de asemenea și deci contribuția creatoare mai subliniată. Chiar dacă prin construcția realizată modelul îi este sugerat de realitatea înconjurătoare, preșcolaru construiește adăugând elemente noi.

Jocul cu reguli

Jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii 2-7 ani cu două caracteristici esențiale: existența cel puțin a unei reguli și caracterul competitiv. Regulile jocului sunt formulate de copii sau de către adulți. Copiii pot simplifica sau complica aceste reguli în funcție de context, de interesul manifestat, de experiența de viață. Importanța acestui tip de joc crește odată cu vârsta deoarece are un rol deosebit de imporatnt în socializarea copiilor.

Jocurile de mișcare

Jocurile de mișcare au la bază acțiuni motrice simple și mai complexe dirijate după anumite reguli prin care se consolodează deprinderile motrice (mers, alergat, sărituritura, prinderea, echilibrul). Prin acest tip de joc se dezvoltă calitățile (motrice forța, viteza , rezistența) dar și stările emoționale pozitive

În jocul de mișcare, regulile au drept scop indicarea unor moduri de mișcare în timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplină și deprinderea autostăpânirii în unele situații. Deși foarte numeroase, ele se pot clasifica în :

jocuri de mișcare cu subiect;

jocuri cu text și cânt;

jocuri fără un anumit subiect.

În funcție de anotimp, jocurile se pot organiza în aer liber, în sala de grupă cu sau fără obiecte, aparate.

Ingeniozitatea educatoarei face ca atractivitatea și eficiența jocului să fie la nivel înalt prin îmbinarea sarcinilor educative, dorințele copiilor și reguli atrăgătoare. Jocurie de mișcare dezvoltă atenția (concentrare, flexibilitate, distribuție) dar calitățile morale (prietenie, spirit colectiv, curaj, inițiativă, stăpânire de sine, disciplină), dezvoltă simțul estetic prin armonia, suplețea și expresivitatea mișcărilor.

La grupele mici jocurile de mișcare au subiecte simple, caracter concret-intuitiv și imită, de obicei, mișcările viețuitoarelor cunoscute de copii.

Complexitatea crește odată cu înaintarea în vârstă, ajungându-se chiar până la jocuri cu caracter competitiv.

Intervenția educativă înseamnă alegerea jocului în raport cu disponibilitățile vârstei : va urmări antrenarea consecutivă a diferitelor grupe de mușchi pentru o solicitare echilibrată și uniformă.

Jocul didactic, reprezintă una din activitățile didactice frecvent utilizate în grădiniță și îndrăgite de copii. Termenul ,,didactic” asociat celui de joc accentuează partea instructivă a activității, deoarece, indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul informativ cât și formativ al procesului de învățământ. Jocul didactic poate fi folosit ca și mijloc de evaluare, arătând în ce masură și-au însușit cunoștințele necesare.

Spre deosebire de celelalte activități, jocul didactic are acea particularitate esențială de a îmbina armonios partea instructivă și exercițiul cu partea distractivă. ,,Copilul prin joc, într-un mod plăcut și distractiv învață.”(M.Lespezanu, 2007, p.107).

Jocul didactic oferă copilului posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele, îi dă posibilitatea să-și formeze deprinderi în cadrul unor activități plăcute. Jocurile didactice pot îmbrăca forma unor jocuri de mișcare; parcurgerea de către copii a unor trasee identice într-o întrecere, sau a unor jocuri sportive combinate cu jocul de creație: jocuri concurs în care copiii îndeplinesc rolul unor personaje (,,Dacii și romanii”). Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic. Astfel, se pot organiza cu ei simple exerciții.

Valoarea acestor jocuri este subliniată mai ales sub aspectul contribuției lor la dezvoltarea intelectuală (copilul învață să perceapă, să observe, să denumească, să analizeze, să sintetizeze, să compare, să generalizeze). Copilul deprinde tehnica unor răspunsuri prompte și complete.

Pe plan moral aceste jocuri contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine,a autocontrolului, a sociabilității, a unor calități de voință și caracter.

Psihologul Ursula Șchiopum în lucrarea ,, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” grupează funcțiiloe jocului în funcții esențiale, secundare și marginale.

Funcția de cunoaștere este funcția este esențială a jocului „…ce se exprimă în asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții.”

Funcția formativ-educativă – jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile personalității (caracter, atitudini față de societate, față muncă, față de propria persoană, norme, credințe valori morale)

Contribuie la creșterea și dezvoltarea complexă – exercitarea complexă, stimulativă a mișcărilor

Funcția de echilibru și tonifiere – prin caracterul activ și compensator față de activitățile cu caracter tensional

Funcții distractive

Funcția terapeutică – face parte din funcția marginală ce se manifestă cu succes în cazuri maladive.

Jocul ca activitate de “preînvățare” specifică preșcolarității își realizează funcțiile: adaptativă, formativă, informativă, de socializare, de relevare a psihicului, doar prin organizarea și îndrumarea lui de către adult.

1. Funcția de adaptare – se realizează pe cele doua coordonate: asimilarea realului la eu și acomodarea. Adaptarea realizată în copilarie, prin joc, este un proces reactiv, dar și creativ, al cărui echilibru se realizează prin inteligență.

2. Funcția informativ – formativă –Prin joc, preșcolarii îsi dezvoltă percepțiile de formă, mărime, culoare, greutate, îsi formează capacitatea de observare.

3. Funcția de socializare – presupune exersarea prin joc și asimilarea în plan comportamental a exigențelor vieții sociale.

4. Functia de relevare a psihicului – La vârsta prescolara se elaborează și se exersează conduitele, iar însușirile de personalitate se dezvoltă progresiv, mai ales prin intermediul activității ludice. Activitatea psihică a preșcolarilor se caracterizează printr-o pronunțată emotivitate: percepția, memoria, atenția sunt orientate înca spre aspectul exterior, atractiv, al lucrurilor.

CAPITOLUL II. JOCUL DIDACTIC MATEMATIC ÎN ACTIVITĂȚILE INSTRUCTIV – EDUCATIVE DIN GRĂDINIȚĂ

II. 1. Clasificari ale jocului didactic matematic

În cartea „Didactica activităților matematice în grădiniță” Constantin Petrovici prezintă mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice matematice. Jocurile se pot clasifica în funcție de scop, sarcina didactică sau aportul lor formativ.

1. După momentul în care se folosesc în cadrul activității

jocuri didactice matematice folosite ca lecții de sine stătătoare

jocuri didactice utilizate ca momente ale activității

jocuri didactice matematice desfășurate în completarea activității indiferent de momentul ales (inceput, mijloc, final).

2. După conținutul însușit

jocuri didactice specifice unui segment de vârstă

jocuri didactice utilizate pentru aprofundarea cunoștințelor matematice la sfârșitul capitolului

În funcție de aportul formativ avem:

jocuri didactice matematice pentru dezvoltarea capacității de analiză

jocuri didactice matematice pentru dezvoltarea capacității de sinteză

jocuri didactice matematice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

jocuri didactice matematice pentru dezvoltarea preșcolarilor de a face abstractizări și generalizări

jocuri didactice matematice pentru perspicacitate.

Jocurile didactice matematice se pot clasifica și în funcție de materialul folosit

jocuri didactice fără material didactic ce se referă la cântece, ghicitori, povești

jocul didactic cu material didactic confecționat sau din natură

Alți oameni de specialitate clasifică jocurile didactice matematice după scop și sarcină didactică astfel

După momentul în care se folosesc în cadrul lecției

Jocuri didactice matematice de sine stătătoare

Jocuri didactice matematice folosite ca momente ale lecției

Jocuri didactice matematice în completarea lecției

După conținutului capitolului

Jocuri didactice mapentru aprofundarea capitolului

Jocuri didactice specifice unei grupe de vârstă

II.2. Rolul activităților matematice în dezvoltarea cognitivă a preșcolarului

Reprezentarea primelor numere nuaturale are loc în epoca preistorică când omul învăța să numere punând în corespondență mulțimea dată cu mulțimea degetelor.

În epoca egiptenă, omul știa pe lângă știa să măsoare și să aplice formule generale de calcul.

În perioada preeuclidiană, omul învață să raționeze , să stabilească adevăruri bazate pe cunoștințele anterioare făcându-se trecerea la matematica propriu- zisă.

Aceste noțiuni trebuie introduse treptat, de la general la concret, pornindu+se de la acțiunile din plan extern, la formarea reprezentărilor și apoi la utilizarea simbolurilor.

Pentru a facilita achiziționarea cunoștințelor matematice se apelează de cele mai multe ori la jocul didactic matematic deoarece jocul este activitatea fundamentală în grădiniță.

Jocul didactic matematic are o mare influnță asupra dezvoltării intelectuale ale preșcolarilor, asupra formării priceperilor gruparea, compararea, ordonarea, ajută și participă intes la educarea limbajului în general și a celui matematic în special, dezvoltă observația și gândirea.

Organizarea activităților matematice sub forma jocului didactic oferă multiple avantaje de ordin metodologic

același conținut matematic se poate consolida, repeta și toțuși jocul să fie nou pentru copii prin modalitățile și situațiile de lucru

aceeși sarcină se poate exersa pe conținuturi și materiale diferite, cu reguli noi de joc

regulile de joc și elementele dfe joc pot modifica succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru al copiilor

Educatoarea în timpul jocului didactic matematic trebuie să realizeze o atmosferă dinamică și atracativă respectând următoarele cerințe

antrenarea cât mai multor copii în joc,

mișcare, precizie și rigurozitate științifică

confruntarea de idei

crearea unor situații problemă pe parcursul joculuii

În realizarea unor jocuri matematice se antrenează de cele mai multe ori toți analizatorii: vizuali, auditivi, tactili, olfactivi, pentru a ajunge la formarea unor deprinderi intelectuale cum ar fi:

deprinderea de a asculta indicațiile verbale ale educatoarei;

deprinderea de a observa;

deprinderea de a se orienta în spațiu

deprinderea de a analiza și descrie;

deprinderea de a stabili asemănări și deosebiri;

deprinderea de a compara;

deprinderea de a generaliza;

Jocul didactic matematic permete cadrului didactic să urmărească progresul înregistrat de către copii, să observe modul de manifestare a preșcolarilor în timpul activității, să formuleze posibile intervenții în aspectele deficitare.

Operațiile gândirii (analiza, comparația, sinteza) dar și însușirile ei (flexibilitatea, originalitatea) se exersează sistematic conform programei cu ajutorul activităților variate desfășurate de copii:

II. 3. Specificul jocului didactic matematic în învățământul preșcolar

Jocul didactic are o serie de caracteristici care-l diferențiază de celelalte jocuri și activități comune din grădiniță

Scopul didactic se formulează în concordanță cu cerințele programei școlare în vigoare pentru grupa respectivă.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse:

consolidarea unor cunostințe teoretice sau deprinderi;

dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp;

cultivarea și exersarea unor trăsături morale: stăpânirea de sine, capacitatea de autocontrol, spiritul de independență, perseverența, colaborare și cooperare.

Conținutul jocului include suma cunoștințelor și deprinderilor cu care preșcolari operează în joc. Conținutul jocului trebuie să fie accesibil, atractiv și bine dozat în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor. Atunci când este necesar, „aceleași elemente de conținut pot fi folosite în diverse jocuri didactice, cu condiția ca acestea să dobâdească individualitate și să prezinte noutate prin modificarea celorlalte elemente constitutive jocului. În felul acesta jocul va reprezenta de fiecare dată pentru copil o formă nouă, variată, atractivă de activitate”.

Sarcina didactică indică ce trebuie să facă pe parcursul jocui pentru a realiza scopul propus. Se referă la o problemă care poate fi rezolvată prin valorificarea cunoștințelor, priceperelor și deprinderilor achiziționate anterior jocului didactic propus.

Sarcina didactică trebuie formulată sub forma unui obiectiv operațional.

Regulile jocului concretizeză sarcina didactică ținându+se cont de legatura dintre aceasta și acțiunea jocului precizând etapele pe care trebuie să le urmeze preșcolarii în desfășurarea activității.

Regulile trebuie să fie formulate clar, corect, pe ințelesul preșcolarilor și valabile pentru toți participanții deoarece reglează conduita pe parcursul jocului. Pentru buna desfășurare a jocului este bine ca regulile să fie simple, ușor de reținut și posibil de pus în practică de către toți copii grupei.

Regulile au menirea să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve sarcina dată și îndeplinesc în joc o importantă funcție reglatoare asupra acțiunilor și relațiilor dintre copii. Ele sunt condiționate de vârsta preșcolarilor, de conținutul și sarcinile didactice ale fiecărui joc.

Regulile sunt numeroase și de natură diferită astfel încât ele pot:

indica acținunile de joc

precizează succesiunea etapelor

stabilesc etapele rezolvării sarcinii didactice

stimulează sau inhibă după caz, anumite comportamente.

Fiecare joc didactic are cel puțin două reguli. Prima regulă transpune sarcina didactică într-o acținue concretă, atractivă. A doua regulă este de ordin organizatoric deoarece punctează momentul de început și de sfârșit al jocului,cine conduce jocul și ordinea intrării copiilor în activitate.

Elementele de joc-acțiunea de joc se stabilesc în funcție de cerințele și sarcinile didactice ale jocului. „Îmbinarea elemetului distractiv cu cel intuitiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității.”

Responsabilitatea educatoarei este de a găsi pentru fiecare joc didactic, elemente cât mai variate și mai atrăgătoare, iar în lipsa lor sarcina didactică rezolvată nu mai este joc. Elemetele de joc pot fi sub formă de întrecere individuală sau pe grupe,, de cooperare, de recompensare sau penalizare atunci când preșcolarii nu respectă regulile prestabilite la începutul jocului.

CAPITOLUL III. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III. 1. Exemple de utilizare a jocului didactic matematice

III. 1. 1. Jocuri didactice pentru învățarea noțiunii de număr

Jocul didactic de numerație contribuie la exersarea și consolidarea deprinderilor

copiilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă și exersarea cardinalului și

ordinalului, de compunere si descompunere a numerelor, de raportare a numărului la cantitate

și invers, de familiarizare cu operațiile aritmetice

III. 1. 2. Jocuri didactice de formare și operare cu mulțimi

III. 1. 3. Jocuri didactice care vizează utilizarea pozițiilor spațiale

III. 1. 4. Jocuri didactice care vizează operațiile aritmetice de adunare și scădere.