Rolul Si Locul Jocului Didactic In Activitatile Matematice din Gradinita

Rolul și locul jocului didactic în activitățile matematice din grădiniță

Motto:

„Matematica nu este o tehnică dură, de folosit numai într-un domeniu limitat, ci e unul din modurile fundamentale ale gândirii umane și prin aceasta este un element indispensabil oricărei culturi.”

André Revuz – „Matematica modernă, matematica vie”

Cuprins

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Am ales tema jocului didactic matematic cu scopul de a mă perfecționa în domeniul teoriei și metodologiei jocului didactic.

Matematica fiind știința conceptelor abstracte, de o extremă generalitate, iar gândirea copilului fiind dominată de concret, copiii vor fi atrași prin activități care le fac plăcere și anume cele de joc.

Urmărind cu precădere dezvoltarea gândirii, a inteligenței, a spiritului de observație, exersând operațiile de analiză, sinteză, comparație și generalizare, jocul didactic matematic constituie o bază reală pentru înțelegerea conceptelor matematice.

Încă de mici se naște la copii atracția sau dimpotrivă repulsia față de activitatea matematică.

Grădinița nu formează matematicieni ci doar pune bazele formării unei gândiri matematice.

Jocul didactic matematic oferă preșcolarilor numeroase și variate ocazii de depășire a stadiului de concret și face mai ușoară și plăcută „urcarea” către general și abstract.

În timpul jocului copiii dovedesc inițiativă și inventivitate, jocul le permite mai multă independență și libertate de acțiune.

De asemenea, în timpul jocului didactic se stabilesc relații între copii, urmărindu-se instaurarea unui climat favorabil între copii în vederea rezolvării cu succes a sarcinilor impuse de joc, crearea unei tonalități afective pozitive de înțelegere și exigență în respectarea regulilor și stimularea dorinței copiilor de a-și aduce propria contribuție la reușita jocului.

Consider că jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării personalității copiilor și a unei funcționări optime din punct de vedere psiho-social a acestora.

Matematica nu este făcută pentru a pune copilul în încurcătură sau pentru a-l obosi prin repetarea unor exerciții plictisitoare și greoaie ci dimpotrivă pentru al motiva să învețe, să descopere lucruri noi.

I. JOCUL – FORMĂ DE ACTIVITATE INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ

1.1. Definirea și caracterizarea jocului

“Omul este un om întreg numai atunci când se joacă” (Fr. Schiller)

Activitate cu extraordinar impact formator, jocul determină dezvăluirea universului specific vârstelor mici. Reprezentările, imaginația și sentimentele declanșate de joc compun asemenea unui puzzle personalitatea copilului.

„În om există instinctul de activitate care la copil se manifestă sub forma jocului. Jocul poate împlini mare rol dacă este bine practicat, el deschide copilului perspectiva universului spre care-l educăm și spre care el se dezvoltă”, susține Fr. Frőbel (2009, p.5).

Comenius prefigurează în lucrările sale pedagogice cu aproximativ 350 de ani în urmă importanța jocului, susținând că acesta este „ideal pentru educație”.

Jocul este o școală deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața prescolarilor același rol ca munca la adulți. Putem spune că este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.

Este îndeajuns să amintim concentrarea cu care copilului este prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga.

Considerăm jocul o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi înlocuită și nici nu este în măsură să înlocuiască pe una din ele.

Pentru a înțelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominantă la vârsta preșcolară, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educației.

Jocul este o activitate specific umană, fiind dominantă în copilărie, pentru că numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activități desfășurate de om. Este determinat de celelalte activități specific umane – învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea. Învățarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp jocul este purtătorul unor importante elemente psihologice de esență neludică ale celorlalte activități specific umane.

Putem spune că jocul are un rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolară jocul domină, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Această idee este susținută și de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea sa pe o treaptă superioară de dezvoltare. Pentru copil, evidențiază J. Chateau (1980), aproape orice activitate este joc sau, după cum afirmă Claparede (1975) “jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții , este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze”.

De asemenea, jocul reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaște activ, sporindu-și totodată întregul potențial de care dispune.

Dincolo de aceste caracteristici, jocul este o sursă de plăcere, deoarece el presupune eliberarea de realitatea care constrânge și libertate de reflectare, transformare în maniera personală a acesteia. Jocul începe și se încheie, el este limitat în timp și spațiu, ceea ce conferă celui implicat un sentiment de securitate. Jocul creează o ordine în realitatea dezordonată, este frumos și presupune plăcerea data de obținerea succesului (Huizinga, 1998, p. 50-51).

1.2. Importanța și funcțiile jocului

Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Modul serios și pasiunea cu care copiii se joacă constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere. Prin joc se dezvoltă personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri de contradicții:

între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;

între invitație și inițiativă;

între repetiție și variabilitate;

între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;

între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;

între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;

între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;

între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.

Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole și la asimilarea unor elemente care țin de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultimă cerință spre afirmare.

Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o părere referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii sunt mai deschiși, se exprimă clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi, mai timizi. Primii sunt mai ușor de recunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne (sunt mai închiși).

Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumită cerință implacabilă care îl stimulează pe copil la o activitate permanentă.

Valorificând disponibilitățile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta interogării în colectivitate și în viața socială. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joacă mai mult, mai bine și mai frumos, se remarcă a fi un veritabil creator și inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.

Activitatea de joc contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului.

Deasemenea jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, precum și a multor altor calități de voință și trăsături de caracter. Valoarea jocului se observă și în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relațiilor reciproce între copii.

Jocul își are importanța sa în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independență, în formarea atitudinii pozitive față de muncă, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul copiilor.

Răspunde trebuinței de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei fericite.

Analiza jocului pune în evidență (oglindește) statutul mintal, cel afectiv și cel de sănătate al copilului, dar și structura experienței și a mediului de cultură.

Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creează posibilități variate de dezvoltare armonioasă a organismului. În plus, jocul determină o stare de veselie, de bună dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizează sarcinile numeroase ale educației fizice.

Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii. Odată formate aceste deprinderi permit ca jocul să devină mai complex cu o valoare formativă sporită.

Participând la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel și sarcini de educație estetică.

În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifestă direct în conduită și reprezintă latura proiectivă a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze „eu-l”, să-și manifeste propria personalitate, să urmeze, pentru un moment, linia interesului său major, atunci când nu o face prin alte activități.

Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.

Prin joc, copilul este modelat, îi sunt insuflate conceptele standard de viață, de care el nu-și va da seama decât mai târziu, când va fi capabil sa înțeleagă ce este lumea, ce este viața.

Deocamdată, el le privește doar ca pe niște jocuri, dar aceste jocuri sunt educative, antrenante și deschizătoare de percepții. Ele dezvoltă capacitatea copilului de a lucra în grup, de a știi să se comporte în colectivitate, dezvoltă sociabilitatea lui, nelăsându-l să devină izolat și să se închidă în el.

Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat faptul că acesta îndeplinește multiple funcții.

Stan C. (2000) stabilește următoarele funcții ale jocului:

1. Funcția adaptativă

2. Funcția formativă

3. Funcția informativă

4. Funcția de socializare

5. Funcția de relevare a psihicului

J. Piaget (1973) stabilește următoarele funcții ale jocului:

funcția de ncția de adoptare care este realizată pe cele două coordonate:asimilarea realului la „eu” și acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcție de modelele exterioare;

funcția catarctică, de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor;

funcția de socializare, constând în acomodarea copilului cu ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul „eu”;

funcția de extindere a „eu-lui”, de satisfacere a trebuințelor multiple ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental.

Psihologul Șchiopu U. (1970) în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” stabilește funcțiile jocului precizând că acestea se pot grupa în funcții esențiale, secundare și marginale.

Funcțiile esențiale ale jocului, după Șchiopu U. (1970), sunt următoarele:

funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții;

funcția formativ-educativă exprimată în faptul că jocul constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter (perseverența, promptitudinea, spiritul de ordine), trăsături legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiție, de dreptate, ș.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.

funcția de exercitare complexă, stimulativă a mișcărilor (pusă în evidență mai ales de Gross și Carr) concretizată în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principală în jocurile de mișcare, jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundară în jocurile simple de mânuire, proprii copiilor mici. În perioada copilăriei și tinereții este o funcție principală, devenind ulterior marginală.

Printre funcțiile secundare ale jocului, după U. Șchiopu (1970), se înscriu următoarele:

funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține jocul față de activitățile cu caracter tensional;

funcția catarctică și proiectivă;

funcția distractivă.

Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutică ce se manifestă cu succes în cazuri maladive.

1.3. Clasificarea jocurilor

Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți dintre specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns încă la o clasificare unanim acceptată, fiind dată perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite, ș.a.

Glava A., Glava, C.(2002, p.39) clasifică jocurilor după cum urmează:

Jocul de creație

Jocul de construcții

Jocul de creație prin rol

Jocul cu reguli

Jocurile de mișcare

E. Crețu (1999) realizează următoarea clasificare a jocurilor:

jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale);

jocuri tehnice (productive) care solicită memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viață (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);

jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar);

jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, ș.a.)

J. Piaget (1935) abordează evoluția jocului la copil și realizează astfel o clasificare interesantă a jocurilor, concludentă pentru buna înțelegere a funcțiilor sale:

jocul exercițiu – forma cea mai elementară a jocului, prezentă în etapa inteligenței senzorio-motorii și constă în repetarea unei activități însușite anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;

jocul simbolic (de imaginație) îndeplinește în cea mai mare măsură funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la „eu-l” copilului fără constrângeri și sancțiuni, asigură retrăirea unor realități transformate după propriile trebuințe;

jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea reciprocă prin intermediul cuvântului și disciplinei;

jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocurilor simbolice, de imaginație, după vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devină autentice adaptări, rezolvări de probleme și creații inteligente

O clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:

jocurile cu rol în care în prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție socială generalizată a adultului;

jocurile cu rol și subiect în care copilul își asumă o funcție socială anume pe care o realizează prin acțiunile sale;

jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul subordonează unei ordini fixe și raporturi între participanți, includ o anumită sarcină, au un mare rol în structurarea personalității și în socializarea copilului;

jocurile de tranziție spre activitatea de învățare („jocurile de graniță”). Din această categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile didactice. Acestea pregătesc învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea.

O clasificare mai complexă și mai nuanțată, luând în considerare mai multe criterii ce operează succesiv, realizează și Barbu H., Popescu E. și Șerban F. (1993).

Ele împart jocurile în două mari categorii după schema de mai jos:

II. JOCUL DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIȚĂ

2.1. Conceptul de joc didactic

Jocul didactic – „acțiune ce valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptative de tip recreativ propriu activității umane”. (Cristea S., 1998)

Jocul didactic – „specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv”. (Manolache A. și colaboratorii, 1979)

Jocul didactic – „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea de joc la cea de învățare” (Popescu E., Șerban F., 1994)

Jocul didactic – „un ansamblu de acțiuni și activități care, pe baza bunei dispozițiiși a deconectării, realizează obiective ale educației intelectuale, morale, fizice, etc. (Păduraru V. și colaboratorii, 1999)

Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și nu în ultimul rând evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv-educativ cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.

Imbinarea acestui element instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea componentelor diferite ale personalității celor antrenați în joc.

Jocul didactic, fiind încadrat în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin faptul ca este obligatoriu să se respecte regulile care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii jocului.

Jocurile didactice contribuie la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate, ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui și la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale și estetice.

Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea fiind valorificate în contexte noi, inedite.

Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură mai aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:

scopul jocului

sarcina didactică

elementele de joc

conținutul jocului

materialul didactic

regulile jocului

Scopul jocului – reprezintă o finalitate spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.

Sarcina didactică indică ceea ce trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce fel de operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite în primul rând, doar procese numerice, ci să implice în rezolvarea sa și gândirea (operațiile acesteia), imaginația și creativitatea copiilor.

Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, să fie accesibilă pentru toți și, în același timp, să fie atractivă.

Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru ca activitatea desfășurată să fie plăcută, atractivă și nu în ultimul rând distractivă.

Conceperea lor depinde în cea mai mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens cum ar fi: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, ș.a.

Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare. In caz contrar existând riscul ca jocul să nu mai fie la fel de atractiv pentru copii, în acest caz esența jocului fiind compromisă.

Conținutul jocului – include toate cunoștințele, priceperile și deprinderile cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul jocului poate fi extrem de divers cuprinzând: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povești, ș.a.

Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârstă ale tuturor copiilor, să fie accesibil și atractiv.

Materialul didactic

Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice folosite în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, să fie variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).

Atractivitatea și eficiența jocului didactic depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă care să nu fie , nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc copiii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.

Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii de joc pentru realizarea sarcinii didactice.

Sunt prestabilite și de asemenea sunt obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează conduita și acțiunile acestora în funcție de structura particulară a jocului didactic.

Regulile jocului didactic prezintă o mare varietate:

indică acțiunile de joc;

precizează ordinea, succesiunea acestora;

reglementează acțiunile dintre copii;

stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.

Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice sunt mai ușor de realizat, iar jocul este mult mai interesant și mai distractiv.

Regulile trebuie să fie simple, să fie ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii și nu în ultimul rând să fie accesibile tuturor.

2.2. Clasificarea jocurilor didactice

Varietatea mare a jocurilor didactice practicate în grădiniță și în școală a impus necesitatea clasificării lor.

Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:

După scopul educațional urmărit:

jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice

jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea la randul lor se pot clasifica în:

jocuri senzoriale ce vizează în primul rând dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza jocuri diferite pentru:

dezvoltarea sensibilității auditive;

dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;

dezvoltarea sensibilității vizuale;

dezvoltarea sensibilității gustativ – olfactive.

jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:

jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);

jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;

jocuri de exersare a pronunției corecte;

jocuri de atenție și orientare spațială;

jocuri de dezvoltare a memoriei;

jocuri de dezvoltare a gândirii;

jocuri de dezvoltare a perspicacității;

jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;

jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;

jocuri de expresie afectivă.

După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;

jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.

După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:

jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;

jocuri didactice pentru educarea limbajului – care pot fi jocuri fonetice, lexical – semantice, gramaticale;

jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico – matematice;

jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.

După prezența sau absența materialului didactic, avem:

jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte personale, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) ș.a.

jocuri fără material didactic.

După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:

jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;

jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.

I. Neacșu clasifică jocurile după cum urmează:

a) după obiectivele prioritar vizate, există jocuri senzoriale: auditive, vizuale, motorii

b) după conținutul instruirii: jocuri didactice matematice, jocuri muzicale, jocuri de construcție, jocuri literare, jocuri sportive

c) după resursele utilizate, jocurile didactice se clasifica în funcție de materiale, orale, scrise sau de orice alta natură

d) după regulile jocului, avem jocuri transmise prin tradiție, jocuri didactice inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare

e) după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, de

sensibilizare, ghicitori, cuvinte încrucișate, etc.

f) după competentele psihologice stimulate: jocuri de mișcare, de observare, de atenție, imaginație, de limbaj și gândire.

J. Moyles(1989), dupa criteriul ariei psihofizice exersate, clasifica jocurile astfel:

– Jocul psihomotor care vizeaza dezvoltarea mobilitatii generale si fine

În aceasta categorie includem:

– jocuri de constructie, asamblare sau dezasamblare

– jocuri de manipulare a anumitor obiecte, urmarindu-se coordonarea miscarilor

– jocuri de stimulare senzoriala (de discriminare cromatica, muzicale, etc.)

– jocuri de miscare creativa (dansul)

– jocuri de catarare si/sau escaladare

– Jocul de stimulare intelectuala

Acest tip de joc vizeaza urmatoarele jocuri:

– jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultarii active, jocuri de

cuvinte

– jocuri de cunoastere a mediului înconjurator: de explorare, de investigatie, de rezolvare a

anumitor probleme

– jocuri logico-matematice: cu numere, de numarare, de comparare, analiza, descriere,

clasificare, de perspicacitate

– jocuri de creativitate: de imagerie mintala, de reprezentare estetica

– Jocul de dezvoltare socio-emoționala

Aceasta ultima categorie se refera la urmatoarele tipuri de jocuri:

– jocuri de comunicare, cooperare

– jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tacere

– jocuri de exersare a empatiei: interpretarea unor povesti, redarea unui personaj, imitatie

– jocuri de prezentare de sine

– jocuri de competitie

– jocuri terapeutice.

2.3. Jocul didactic matematic

Jocul didactic matematic are o largă aplicabilitate, regăsindu-se în cadrul tuturor activităților matematice.

Contribuie la dezvoltarea intelectuală, la stimularea inteligenței, a creativității, trecerea treptată de la gândirea concret intuitivă la cea simbolică abstractă.

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează mai devreme. Introducerea acestor cunoștințe trebuie să se facă treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia după aceea la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l face pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția.

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii la preșcolari. În școală însă, jocul trece pe planul al doilea, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc foarte bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind mijlocul cel mai indicat de desfășurare a activităților de matematică, a celor de cunoaștere a mediului dar și a celor de educarea limbajului.

Pornind de la definiția dată jocului didactic în capitolul anterior, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematică, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Fiind știut faptul că îmbinarea elementului instructiv-educativ cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor dobândite, exersării priceperilor și deprinderilor formate.

2.3.1. Clasificarea jocurilor didactice matematice

Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după următoarele criterii:

în funcție de scopul și sarcina didactică

în funcție de aportul lor formativ

În funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite astfel:

După momentul în care se folosesc în lecție:

jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;

jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

După conținutul capitolelor de însușit:

Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor dintr-un anumit capitol;

Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

După materialul didactic:

Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)

natural

Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri, ș.a. )

În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză

Exemplu:

„Jocul negației” prin care se urmărește să se nască la elevi ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor însușirilor pe care nu le are o piesă din trusa de figuri logice.

„Completează șirul” în care copiii trebuie să deducă regula după care se obține un șir, analizând anterior termenii șirului.

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză

Exemplu:

Jocurile matematice cu numere naturale

Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere naturale

Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea exercițiilor de analiză.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

Exemplu:

Compararea cantitativă a două mulțimi

Recunoașterea egalității/inegalității a două numere

Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescător

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări

Exemplu:

„Cine știe, răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultatul dat.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.

Exemplu:

„Cine are același număr?” – corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare.

(Lupu C., Săvulescu D., 2000)

O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M. în anul 2002.

Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care duc la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.

Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.

Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu mulțimi.

2.3.2. Considerații metodice privind organizarea și desfășurarea jocurilor didactice matematice

Cunoscute fiind problemele referitoare la structura jocului didactic și la specificul său, ca urmare a îmbinării originale a elementelor componente într-un tot unitar, mă voi referi în cele ce urmează, la câteva aspecte metodice de desfășurare a acesteia la diferite grupe.

La grupa de 3-4 ani, introducerea în joc se face sub formă de surpriză: sosirea unui personaj surpriză, prezentarea materialului, bătaia în ușă, vorbirea șoptită, aducerea săculețului fermecat. Prin acestea se urmărește atât realizarea unei atmosfere plăcute de joc, trezirea interesului și a curiozității pentru ceea ce va urma.

Se trece apoi la desfășurarea jocului, demonstrarea și explicarea acestuia făcându-se din mers, aceasta constituie prima etapă propriu zisă a jocului.

La grupa mică, educatoarea sau un personaj este întotdeauna conducătorul jocului, acestuia revenindu-i sarcini importante, pe linia antrenării tuturor copiilor în respectarea regulilor jocului pe linia corectării răspunsurilor, a sancționării greșelilor, a aprecierilor răspunsurilor corecte, a complicării jocului.

Pe parcursul jocului se are în vedere antrenarea tuturor copiilor în răspunsuri individuale la toate aspectele propuse a fi exersate în cadrul jocului respectiv. Totodată se acceptă și răspunsuri incorecte, cu obligația de a fi corectate. Răspunsurilor verbale li se asociază multă mișcare (de brațe, picioare, palme) și mimică.

Toate acestea atrag copiii, ajutându-i să rezolve cu bine sarcinile propuse.

Atunci când prin jocul didactic se transmit cuvinte noi (denumiri de culori, forme, poziții spațiale), educatoarea este cea care denumește prima, apoi repetă, accentuând în mod intenționat asupra diferitelor părți de cuvânt pentru a fi înțelese corect de toți copii. Apoi, se cere copiilor să repete, în mod individual, asociindu-le cu obiectul concret. Astfel, cuvintele noi capătă conținut și sens, sunt reținute cu ușurință, și sunt reproduse corect.

Reușita jocului didactic depinde de câteva cerințe de care educatoarea trebuie să țină cont:

– pregătirea jocului didactic

– organizarea minuțioasă a jocului didactic

– respectarea momentelor jocului didactic

– ritmul și strategia dirijării jocului

– stimularea copiilor în vederea participării active la joc

– asigurarea unei atmosfere plăcute de joc

– varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea unor variante noi).

În pregătirea jocului didactic vom ține seama de:

studierea atentă a conținutului acestuia

pregătirea materialului didactic necesar

elaborarea planului după care se va desfășura jocul didactic

În organizarea jocului didactic vom respecta următoarele:

împărțirea corespunzătoare a copiilor în funcție de acțiunea jocului

reorganizarea mobilierului din sala de grupă (dacă este nevoie)

distribuirea materialului didactic necesar desfășurării jocului (se face de obicei la începutul jocului, dar există situații când materialul didactic se împarte copiilor după explicarea jocului)

De obicei, în desfășurarea jocului didactic vom avea în vedere etapele următoare:

introducerea în joc

prezentarea materialului

titlul și scopul jocului

explicarea și demonstrarea regulilor jocului

demonstrarea jocului de către educatoare

executarea jocului de către copii

complicarea jocului

introducerea de noi variante

încheierea jocului

Explicarea și demonstrarea jocului este foarte importantă pentru eficiența jocului.

În această etapă educatoarea are următoarele sarcini de îndeplinit:

să-i facă pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin

să precizeze regulile jocului,să se asigure că copiii au înțeles și au reținut regulile corect.

să precizeze conținutul și principalele momente în funcție de regulile jocului.

să explice copiilor cum se folosește materialul didactic.

să fixeze care sunt sarcinile celui care conduce jocul și cerințele pentru a câștiga.

să stabilească variante de complicare pentru dozarea efortului intelectual al copiilor.

Repetițiile, ca și corectarea greșelilor de exprimare a copiilor trebuie făcute cu mult tact pentru a nu supăra nici un copil și a nu le diminua din dorința de participare activă la joc. Efortul copiilor chiar și atunci când nu este încununat de succes deplin, trebuie apreciat, răsplătit pentru a-i încuraja și a-i determina să persevereze în continuare. În acest mod nu se creează condiții pentru apariția unor atitudini negative la copii.

Încheierea jocului se face în strânsă legătură cu conținutul acestuia și cu materialul folosit, pentru a obține adeziunea copiilor și asupra acestui moment al activității.

Formele pe care le pot îmbrăca încheierea jocului pot fi: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea prin anumite mișcări a unor acțiuni efectuate de personajele prezentate în joc, prin onomatopee, aprecieri asupra rezultatelor obținute. Cu acestea se urmărește păstrarea atmosferei de voie bună și satisfacție a tuturor copiilor.

La grupa de 4-5 ani se mențin caracteristicile menționate mai sus, în special la începutul anului școlar (ca etapă de tranziție, pentru copiii care continuă grădinița sau de adaptare pentru cei care vin din familie la grădiniță la 4 ani).

Treptat în organizarea și desfășurarea jocului didactic apar aspecte noi: introducerea în joc se poate face și prin intermediul unor ghicitori, a unor scurte povestiri, a unor versuri prin care se anunță copiilor tema și astfel li se captează atenția și interesul pentru joc.

Ca moment aparte se realizează și intuirea materialului didactic de către copii, cu sprijinul educatoarei, moment prin care se satisface curiozitatea copiilor față de secretele pe care le conține și se asigură înțelegerea modului în care el va fi folosit la activitate.

Explicația și demonstrația jocului se realizează de către educatoare cu ajutorul unui copil sau a mai multor copii, depinde de situație.

Acest moment privește întreaga desfășurare a jocului sau a câte unei părți a acestuia (dacă jocul arc 2 – 3 variante în desfășurarea sa). Explicația trebuie să fie făcută cu cuvinte puține, precise, clare, în concordanță deplină cu demonstrația. Numai în aceste condiții, ce durează puțin și nu secționează cursul firesc al jocului, este înțeleasă de copii.

În unele situații, în care jocul permite, educatoarea transferă rolul ei de conducător anumitor copii, care nu au deficiențe prea mari în vorbire, se exprimă clar, formulează propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical (de exemplu, la jocurile Săculețul fermecat, Este ziua păpușii, Magazinul de jucării).

Se mențin, la această grupă, cerințele referitoare la manifestarea factorului pedagogic de către educatoare (în special în cazul copiilor timizi, cu persistente defecțiuni de pronunție și pronunțare corectă) și la practicarea jocurilor prin care se continuă învățarea de noi cuvinte, formularea de propoziții dezvoltate, înlocuirea substantivelor cu pronumele corespunzător.

În desfășurarea jocului poate fi inclusă, spre sfârșitul anului, ca stimulent al rapidității formulării răspunsurilor, al calității vorbirii, întrecerea între copii.

Încheierea activității se mai poate realiza și sub formă de cântec, ghicitoare, poezie și aprecieri cu caracter stimulativ.

La grupa copiilor de 5 – 6/7 ani, deși se mențin unele aspecte mai sus prezentate, care țin de esența jocului, apar și unele caracteristici noi, dat fiind faptul că sarcinile privind dezvoltarea copiilor vizează calitatea, cantitatea vocabularului, structura gramaticală și expresivitatea.

Introducerea în activitate poate fi realizată sub toate formele prezentate la cele două grupe (mai ales la începutul anului școlar), la care se mai adaugă și alte procedee, cum ar fi convorbirea (prin care se face o reactualizare a acelor cunoștințe care au implicații directe în jocul respectiv) sau prezentarea directă a materialului și anunțarea jocului. Aceste procedee prin caracterul lor mai serios, impun în fața copiilor mai multă răspundere față de modul de rezolvare a sarcinilor date de joc.

Intuirea materialului se face în totalitate de către copii. Atunci când este cazul, materialul distractiv, ca și la celelalte două grupe, se ia de către fiecare copil la începutul activității sau în momentul în care jocul necesită acest lucru.

Orientarea copiilor în joc se face integral (adică se explică și se demonstrează, atunci când jocul este nou, în întregime ori se prezintă în variante complicate) sau parțial (numai prin explicații, numai prin material – în cazul jocurilor cunoscute), de la începutul jocului sau se completează pe parcurs. Totodată se mențin aceleași rigori cu privire la durata și la calitatea acestui moment introductiv al jocului. În desfășurarea jocului se alternează momentele care aparțin conducătorului jocului – educatoarea (în primă etapă) și copil.

La grupa mare, o atenție deosebită se acordă calității jocului, care se constituie ca o rezultantă a mai multor factori: activizarea corectă, promptă a copiilor, exprimarea corectă a copiilor din punct de vedere gramatical, rapiditatea închegării răspunsurilor, intonația adecvată, modelarea intensității vocii etc.

Pe parcursul jocului se accentuează asupra caracterului de întrecere (cine rezolvă repede și bine), ținându-se seama de toate regulile jocului. Întrecerea se poate declara frontal între toți copiii, ori în două, ori în mai multe echipe. Punctajul se realizează fie prin aportul fiecărui membru al echipei, fie prin aportul reprezentantului fiecărei echipe.

Se recomandă ca rezultatele obținute să se consemneze, în grafice, pentru a fi mai evident clasamentul final, care vizează calitatea muncii depuse. De asemenea, crește foarte mult rolul opiniei colectivului în alegerea reprezentanților, în aprecierea răspunsurilor, precum și supravegherea respectării regulii sau în soluționarea conflictelor.

În special la această grupă, în cadrul căreia se intensifică pregătirea copiilor pentru școală, se impune exersarea vorbirii fiecărui copil în parte, în aceleași cerințe de tact pedagogic și condiții de stimulare și încurajare a copiilor pe planul gândirii și exprimării cu voce tare.

În încheierea jocului didactic se analizează aportul fiecărui copil, se declară câștigătorii și se împart recompensele (care trebuie să vizeze diverse aspecte, în raport cu progresul înregistrat de fiecare copil în parte).

Acest lucru se poate realiza prin jocurile didactice care exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copiilor, contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și limbajului, deprinzându-i cu o muncă intelectuală independentă, necesară la școală.

2.3.3. Locul, rolul și importanța jocului didactic matematic

Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc activ și eficace de instruire a preșcolarilor. Acest tip de activitate este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor obiective importante ale procesului instructiv-educativ.

Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.

Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului.

Prin jocul didactic se asimilează cunoștințele matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învățare și joc.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje, cum ar fi:

constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;

angajează la lecție și copiii timizi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de elevi;

constituie o modalitate admirabilă de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

permite urmărirea progresului înregistrat de copil, și de asemenea, permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;

observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa pregătitoare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea raportului pentru începerea școlarității.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc.

De asemenea, jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor, în etapa predării procesului de învățare a unui joc nou constituie o sarcină complexă pentru copii.

Jocul didactic matematic este și un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte și prompte.

Activitatea de joc didactic matematic are o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginației și atenției voluntare.

Numeroase jocuri organizează procesul de percepere a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc didactic matematic se dezvoltă percepția spațiului („Unde au așezat jucăria”).

De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de voință și caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învățare a viitorului școlar.

Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.

III. CERCETARE PEDAGOGICĂ

3.1. Tema cercetării

Eficiența jocului didactic matematic, ca și metodă de predare învățare în învățământul preșcolar la grupa mijlocie.

3.2. Scopul cercetării

Cercetarea de față urmărește experimentarea unui ansamblu de jocuri didactice matematice în cadrul activităților instructiv-educative din grădiniță în vederea dezvoltării operațiilor intelectuale.

3.3. Ipoteza cercetării

Presupunem că în urma utilizării jocului didactic ca metodă de predare-învățare în activitatea instructiv-educativă din grădiniță preșcolarii își vor însuși mult mai rapid cunoștințele matematice.

3.4. Obiectivele cercetării

– dezvoltarea la preșcolari a proceselor gândirii,a spiritului de observație,a creativității ca urmare a modelelor de lucru pe care le implică jocul didactic matematic.

– activizarea și optimizarea potențialului intelectual prin utilizarea jocului didactic în cadrul activităților matematice din grădiniță.

– stimularea participării active la activitățile matematice.

– înregistrarea și compararea rezultatelor obținute de preșcolari.

3.5. Variabilele cercetării

Variabila independentă: utilizarea jocurilor didactice matematice în cadrul activităților instructiv educative din grădiniță în vederea dezvoltării operațiilor intelectuale.

Variabila dependentă: gradul de activizare, performanțele și comportamentele obținute în procesul de învățare a preșcolarilor.

3.6. Coordonatele majore ale cercetării

Cercetarea s-a desfășurat la Grădinița cu Program Normal Batoș, jud.Mureș, unde am fost în practică și la Grădinița cu Program Normal Dedrad.

Perioada de cercetare este anul școlar 2012-2013.

Eșantionul de subiecți:

Pentru verificarea ipotezei de lucru în cercetare ne-am fixat atenția asupra preșcolarilor de la grupa mijlocie.

În cercetare au fost cuprinse două grupe mijlocii de la cele două grădinițe, pe parcursul anului 2012-2013,după cum urmează:

Eșantionul experimental a cuprins 24 de preșcolari ai grupei mijlocii de la Grădinița cu Program Normal Batoș.

Eșantionul de control a cuprins 24 de preșcolari ai grupei mijlocii de la Grădinița cu Program Normal Dedrad.

În continuare am realizat un tabel cu inițialele numelor preșcolarilor din cele două grupe, în cele două eșantioane:

Eșantionul de conținut

Prezint în continuare un set de tipuri de jocuri didactice matematice aplicate experimental cu scopul de a accelera dezvoltarea gândirii, memoriei, imaginației și atenției preșcolarilor.

1. Jocuri libere de construcții

2. Formarea de mulțimi

Exemplu: Jocul:”Formați tot atâtea”

Jocul:“Alege corect”

3.Formarea numerelor de la 1 la 5

Exemplu: Jocul:” Spune câte sunt?

4.Cunoașterea succesiunii numerelor de la 1 la 5

Exemplu: Jocul “Cine știe să numere mai departe ?”

5.Cunoașterea denumirii numerelor.

Exemplu:Jocul “Alege corect”.

6. Cunoașterea locului pe care îl ocupă un număr în șirul numerelor naturale.

Exemplu: Jocul “Caută vecinii “.

7. Formarea noțiunii de număr prin conținutul său.

Exemplu:Jocul “Domino”.

3.7. Metode folosite în cadrul experimentului

În alegerea metodelor de cercetare am avut în vedere următoarele:

recurgerea la metode obiective de cercetare, adică la metode prin care să poată fi observate, înregistrate și măsurate reacțiile subiectului la acțiunea directă sau indirectă a diferiților stimuli externi;

utilizarea de metode care să facă posibile abordarea sistematică a fenomenului investigat;

folosirea unui sistem complementar de metode, care să permită investigarea fenomenului, atât sub aspectul manifestării sale generale, cât și specifice;

Am folosit experimentul psiho-pedagogic, metoda testelor, dar și observația. În funcție de cerințele concrete ale cercetării am recurs și la alte căi și mijloace de informare:

observarea elevilor în timpul activităților matematice desfășurate;

analiza unor lucrări și materiale realizate de copii;

sondaje privind preferințele și interesele copiilor;

analiza corelațiilor dintre calificativele obținute înainte și după introducerea experimentului.

3.7.1.Metoda experimentului psiho-pedagogic

Experimentul psiho-pedagocic a constituit o metodă de investigare folosită în această cercetare.Prin metoda experimentului am urmărit observarea efectelor variabilei independente,activitatea de joc,asupra variabilei dependente.

În cadrul experimentului am folosit tehnica eșantioanelor paralele.

3.7.2. Metoda observației.

În cadrul activității matematice am utilizat observația pentru a urmări modul de participare, capacitatea intelectuală, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea preșcolarilor.

Oservația este metoda principală care însoțește în mod obligatoriu orice cercetare.

Observația fenomenului instructiv educativ,constă în urmărirea intenționată,metodică și sistematică a unor evenimente educaționale, în condiții de desfășurare obișnuite, în scopul explicării și înțelegerii lor.

Am realizat observații în momente diferite ale activităților desfășurate.

Pe parcursul întregii cercetări, observația a intrat în combinație cu celelalte metode.

Prin intermediul jocurilor didactice matematice am urmărit să dezvolt capacitățile intelectuale ale preșcolarilor.

3.7.3. Metoda testelor

Este o metodă cu o largă aplicabilitate în procesul de învățământ permițând obținerea de informații valoroase în legătură cu personalitatea subiecților investigați,cu nivelul de competențe și cunoștiințe ale acestora,cu comportamentele lor,etc.

Am folosit testul pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea cunoștințelor preșcolarilor.

Testul reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții investigații,respectiv identificarea prezenței sau absenței unor cunoștințe, competențe, capacități,comportamente,procese psihice,etc.

Testele au sarcini bine precizate,și pe înțelesul tuturor copiilor.

Preșcolarii au fost testați în sălile lor de grupă.

3.8. Etapele experimentului didactic

În cadrul experimentului didactic organizat am parcurs următoarele etape:

Etapa preexperimentală

Etapa experimentului formativ

Etapa postexperimentală

Etapa de retestare

3. 8.1. Etapa pre-experimentală

Pentru evaluarea cunoștiințelor referitoare la numărul natural de la 1 la 5 ale preșcolarilor din grupa mijlocie, în primele zile de grădiniță am aplicat o probă de evaluare inițială ambelor eșantioane.

Proba de evaluare inițială

(grupa mijlocie)

Obiective urmărite:

– să numere elementele mulțimilor date

– să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr.

– să folosească un limbaj matematic adecvat.

1. Desenează în spațiul dat tot atâtea liniuțe câte elemente sunt:

2.Colorează grupa de obiecte în care sunt 2 elemente:

3. Colorează tot atâtea pătrate câte cercuri sunt:

4. Desenează în diagrama din dreapta cu un cerc mai mult:

5. Unește fiecare mulțime cu dominoul cu tot atâtea buline:

Datorită faptului că în centrul proceselor psihice se situează gândirea, dezvoltarea operațiilor acesteia reprezintă o premisă esențială a pregătirii pentru școală.

Pentru a evidenția influența factorului experimental în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, am folosit jocul didactic matematic ca formă de organizare a activității și a metodă în cadrul eșantionului experimental.

Prin mânuirea materialului didactic, preșcolarii învață să formeze mulțimi de obiecte și să stabilească relații între ele.

Rezultatele obținute la această probă vor fi prezentate, prelucrate și interpretate în capitolul: “Prezentarea, analizarea și interpretarea rezultatelor”.

3.8.2. Etapa experimentului formativ (etapa experimentală)

În această etapă preșcolarii din grupul experimental au fost supuși experimentului.

Am predat numerele naturale de la 1 la 5 prin intermediul jocurilor didactice și am aplicat jocuri didactice pentru însușirea cunoștințelor referitoare la numerele naturale de la 1 la 5.

Voi prezenta în continuare unele jocuri aplicate preșcolarilor din grupul experimental.

1.Jocul “Colorează cât indică cifra“

Scopul jocului: – Însușirea corectă a numerelor naturale.

Material didactic: – fișe de lucru

Desfășurarea jocului:Educatoarea împarte preșcolarilor fișele și le cere acestora să coloreze atâtea buline cât indică cifra.

Pentru a se observa mai bine, preșcolarii colorează pentru fiecare cifră cu altă culoare.

Recompensă: Preșcolarii care rezolvă corect vor primi buline colorate la alegere.

2. Jocul:”Domino”

Scopul jocului:-formarea conceptului de număr natural

-dezvoltarea gândirii logice

Material didactic:-fișe de lucru

Desfășurarea jocului:Educatoarea împarte preșcolarilor fișe de lucru pe care sunt desenate mulțimi cu diferite obiecte și piese de domino cu diferite buline.Se cere preșcolarilor să unească fiecare mulțime cu dominoul cu tot atâtea buline.

Recompensă: – Primii trei preșcolari care termină fișa promesc puncte roșii.

3. Jocul “Găsește cifra corespunzătoare mulțimii.”

Scopul jocului:- înțelegerea conceptului de număr

– stabilirea corectă a corespondenței cifră-număr de elemente.

Material didactic: – jetoane cu imagini (mere, pere, flori) și numere care vor fi prinse pe suport.

Desfășurarea jocului: Educatoarea așează jetoanele pe o măsuță și va cere preșcolarilor să formeze mulțimi prin așezarea acestora pe suport,să numere elementele fiecărei mulțimi și să traseze săgeți de la fiecare mulțime format la cifra corectă.

Recompensă: – jetoane cu elemente asemănătoare celor folosite la joc.

Probă de evaluare formativă

(grupa mijlocie)

Obiective urmărite:

-să numere elementele mulțimilor date;

-să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr;

-să folosească un limbaj matematic adecvat.

1. Numără elementele mulțimilor și lipește în fiecare casetă tot atâtea linii câte indică cifra.

2.Încercuiește prima și a treia floare:

3. Lipește cifrele care lipsesc:

4.Colorează cu galben a cincea floare:

5. Formează mulțimea cercurilor:

3.8.3 Etapa post-experimentală

Pentru a putea măsura modul în care preșcolari și-au însușit cunoștiințele am desfășurat și ultima etapă a experimentului psiho-pedagogic,cea postexperimentală.

Această etapă constă în evaluarea copiilor din cele 2 eșantioane printr-o probă de evaluare finală.

La sfârșitul acestui experiment am aplicat o probă finală de cunoștiințe identică la ambele eșantioane urmărind stabilirea rezultatelor finale la ambele eșantioane.

Rezultatele le-am sintetizat în tabele, apoi le-am comparat cu ajutorul reprezentărilor grafice,determinând dacă diferența rezultatelor celor două eșantioane este semnificativă.

Proba de evaluare finală

( grupa mijlocie)

Obiective urmărite:

– să numere corect în limitele 1-5

– să recunoască grupele cu 1-5 obiecte și cifrele corespunzătoare

– să recunoască vecinii cifrelor.

1.Completează cifrele care lipsesc și spune ce șir s-a format:

2.Desenează tot atâtea cercuri câte flori sunt:

3.Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de pere:

2 4 5

4.Încercuiește prima floare și ultima:

5.Lipește vecinii numerelor date:

Dacă urmărim rezultatele înregistrate de eșantionul experimental la testele aplicate,se observă o creștere ușoară la testul final față de cel inițial.

În ceea ce privește eșantionul de control creșterea este mai puțin însemnată.

În urma datelor obținute,am constatat că diferența dintre rezultatele eșantionului experimental și cele ale eșantionului de control este semnificativă, caz în care se confirmă ipoteza cercetării.

3.8.4. Etapa de retestare

În cadrul evaluării finale la sfârșitul semestrului II, am aplicat un nou test-retestul, atât la eșantionul experimental cât și la eșantionul de control pentru a stabili cunoștințele dobândite de preșcolari în cadrul experimentului.

Retest

(grupa mijlocie)

1. Lipește în casetă cifra corespunzătoare:

2. Desenează atâtea cercuri câte ne indică numărul:

3. Numără elementele fiecărei mulțimi și unește cu cifra corespunzătoare:

3 4 2

4. Lipește vecinii numerelor:

5. Desenează tot atâtea cercuri câte liniuțe sunt:

Din grafic observăm că rezultatele obținute de eșantionul experimental și cel de control sunt pozitive.

Acest fapt ne confirmă că prin utilizarea jocului didactic matematic în învățământul preșcolar, se asigură o eficiență sporită cu privire la asimilarea și consolidarea achizițiilor.

3.9. Prezentarea, analizarea și interpretarea rezultatelor

Datele obținute ne confirmă ipoteza experimentului pedagogic, aceea că jocul didactic contribuie la însușirea mult mai rapidă a cunoștințelor matematice.

Pentru a măsura datele cercetării am folosit numărarea, clasificarea și ordonarea datelor în ordine crescătoare în funcție de calificativele obținute, iar pentru prelucrarea și interpretarea datelor cercetării am folosit graficele statistice.

Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială

(grupa mijlocie).

Rezultatele la proba de evaluare inițială

(grupa mijlocie)

Rezultatele obținute la proba de evaluare finală:

(grupa mijlocie)

Rezultatele obținute la proba de evaluare finală

(grupa mijlocie)

Rezultatele obținute la retestare:

(grupa mijlocie)

Rezultatele la proba de retestare:

(grupa mijlocie)

Eșantionul experimental

Eșantionul de control

În cadrul eșantionului experimental se poate observa o creștere constantă a rezultatelor obținute, pe când la nivelul eșantionului de control observăm un ușor regres.

Comparând datele și rezultatele finale cu cele inițiale, la cele două eșantioane am obținut următorul grafic:

IV. CONCLUZII

În realizarea acestei lucrări demersul cercetării a pornit de la cunoașterea particularităților psihice a preșcolarilor.

Jocul este activitatea caracteristică prin care copilul își realizează devenirea sa umană.

Prin jocurile didactice copiii își îmbogățesc sfera de cunoștințe cu mare plăcere, fără să simtă ca sunt supuși să facă vre-un efort intelectual.

De asemenea jocurile didactice matematice contribuie la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor.

Corelând datele proprii cu cele cunoscute în literatura de specialitate consultată, pot susține cu suficient temei că ipoteza de lucru adoptată a fost confirmată, că într-adevăr, jocul didactic matematic contribuie la însușirea mult mai rapidă a cunoștințelor matematice.

În urma activității de cercetare am constatat următoarele:

Pentru obținerea datelor se pot folosi metode și procedee care asigură abordarea complexă a copilului, adică studierea personalității în procesul principalelor forme ale activității și relațiilor ei.

Asimilarea cunoștințelor cu ajutorul jocului didactic matematic permite dezvoltarea mobilității, flexibilității gândirii, folosirea unor strategii euristice de învățare.

Desfășurarea activităților matematice sub forma jocului didactic asigură cadrul manifestării libere a copiilor, oferind astfel posibilitatea observării psihologice a acestora.

Acțiunea de cunoaștere a elevului, de analiză a cauzelor rămânerii în urmă trebuie să însoțească permanent activitatea instructiv – educativă pentru a pune în evidență transformările în dinamica dezvoltării diferitelor trăsături ale personalității.

La vârsta preșcolară, activitatea de învățare, ce abia se conturează, are o mare încărcătură afectivă. Noțiunile matematice vor fi cu atât mai accesibile, cu cât vor fi prezentate în cadrul unei forme de activitate mai atractive, mai interesante.

În cadrul activităților matematice am căutat să stârnesc curiozitatea, să scot în evidență inventivitatea și să le stimulez satisfacția lucrului împlinit. Sarcina cadrului didactic este de a-i stimula pe copii pe calea cunoașterii, încurajându-i, ajutându-i să depășească dificultățile prin efort propriu. Copilul trebuie pus în situația de a simți satisfacția muncii depuse de el.

ANEXE

Joc didactic: AL CÂTELEA FLUTURAȘ A ZBURAT ?

Scopul: consolidarea deprinderii de a număra corect până la 5 respectând succesiunea numerelor; folosirea corectă a numeralelor ordinale pentru a stabili locul fiecărui număr în șirul natural al numerelor; ordonarea mulțimilor în șir crescător; respectarea acordului dintre numeral și substantivul pe care-l însoțește; dezvoltarea spiritului de observație, a memoriei vizuale, a atenției voluntare, a perspicacității și a rapidității în gândire; formarea stăpânirii de sine și a unei atitudini corecte în joc.

Sarcina didactică: recunoașterea și determinarea locului unui număr în șirul numeric și al numerelor cu care se învecinează, prin intermediul numeralului ordinal.

Reguli de joc: copii ascultă întrebarea educatoarei, gândesc asupra sensului întrebării și apoi se anunță individual la răspuns; copiii vor închide și deschide ochii la semnalul educatoarei (bătăi din palme, sonerie, clopoțel ). Va răspunde copilul care a dovedit atenție și spirit de observație și câștigă cel care a dat cele mai bune răspunsuri și a lucrat cel mai repede.

Elemente de joc: surpriza, dispariția și apariția fluturașilor, bătăilor din palme, ghicirea, întrecerea etc.

Material: cinci vaze de flori (cu câte una, două, trei, patru, cinci flori) cinci fluturași decupați, alte obiecte și jucării în număr de cinci: ascuțitori și creioane colorate.

Metode: demonstrația, exercițiul.

Durata: 25-30 minute.

I. Organizarea activității: sala va fi bine aerisită, mobilierul așezat în formă de clasă sau în semicerc. Vazele cu flori se află pe masa din fața copiilor; fluturii prinși din loc în loc pe perdeaua de fereastra din stânga copiilor; în coșulețele copiilor, ascuțitori și creioane colorate, iar pe etajere grupuri de obiecte și jucării în număr de cinci; intrarea organizată a copiilor și controlul ținutei lor.

II. Desfășurarea activității:

a) Introducerea în activitate se face direct prin anunțarea temei: “Copii, astăzi vom face un joc care se numește “Al câtelea fluturaș a zburat ?”

b) Explicarea sau reamintirea regulilor de joc: jocul este foarte interesant, plăcut și câștigă copilul care este foarte atent și dă răspunsul complet (în propoziție corect formulată) și repede. Toți copiii vor închide și-i vor deschide la semnalul dat: bătăi din palme sau sunetul clopoțelului. Nici un copil nu trebuie să rămână fără să fi dat un răspuns corect formulat. Înainte de începerea jocului, se va verifica dacă toți copiii au înțeles regulile date.

c) Exerciții de numărare:

“- Copii, ce vedeți voi deosebit sau neobișnuit în clasă ? (În mod obișnuit pe masa doamnei educatoare este o singură vază cu flori, dar astăzi sunt mai multe vaze cu flori, așezate unele lângă altele).

– Putem ști câte vaze cu flori sunt pe masa doamnei educatoare ? Cum putem afla?

– (Aflăm dacă le numărăm, începând de la stânga la dreapta: o vază cu flori, două vaze cu flori, trei vaze cu flori, patru vaze cu flori, cinci vaze cu flori).

-Dar câte flori sunt în fiecare vază ?Cum aflăm ? (-Tot numărând: în prima vază este o floare albă,în a doua vază sint două flori roz, în a treia vază sunt trei maci roșii, în a patra vază sunt patru lalele galbene,în a cincea vază sunt garoafe albe) sunt chemați la masă doi –trei copii pentru a număra florile.

-Da,copii,voi ați numărat bine și ați văzut că în fiecare vază sunt flori,dar în fiecare vază se află alt număr de flori: de pildă în prima vază se află o floare, în vaza a treia trei flori, în vaza a cincea cinci flori. Acum vă invit să fiți atenți, să vă uitați bine la toate vazele cu flori și să-mi spuneți ce observați ? Cum sunt așezate florile în vaze (de la prima vază cu flori până la ultima)? Numărați în gând toate vazele și toate florile! Comparați vaza cu flori din dreapta cu cea din stânga (de la început până la sfârșit) și observați dacă în vaza din dreapta sunt mai multe flori decât în cea din stânga, cu câte sunt mai multe și cum sunt ele ordonate sau distribuite în toate vazele?

(-În vaza din dreapta sunt mai multe flori decât în cea din stânga, cu o floare: prima vază (cu o floare) este în stânga celei de a doua vaze cu flori, deci, față de vecina din stânga are mai mult cu o floare (se continuă tot așa). Deci, în cele cinci vaze, florile distribuite sunt așezate în șir crescător: de la 1-5 (de la puține la multe). Copiii sunt antrenați să numere corect, să confrunte situațiile, să tragă concluzii.

d) Desfășurarea jocului: copiii sunt invitați să închidă ochii, sau să așeze capul cu ochii închiși pe măsuțele lor. Aceștia vor ridica capul și vor deschide ochii la auzul sunetului unui clopoțel și vor observa dacă s-a schimbat ceva la masa de lucru a doamnei educatoare. Ceea ce au observat trebuie să exprime corect în limbaj matematic. Se dă semnalul. Copiii închid ochii și așteaptă cel de-al doilea semnal. Educatoarea se grăbește: aduve de pe perdeluță toți cei cinci fluturași și îi fixează cu câte un ac de gămălie pe cele cinci garoafe din ultima vază. Dă semnalul: ”cling,cling!” Toți copiii urmăresc cu scopul de a câștiga întrecerea și nici o mână n-a rămas neridicată: “

– Vaza a cincea are musafiri, a primit în vizită fluturași. Oare câți ori fi ? întreabă educatoarea. Mulți, puțini ? Putem afla fără să-i numărăm ? (- Da,credem că sunt atâția fluturași câte garoafe sunt în vază).

-De ce ? (pentru că n-a rămas nici o garoafă fără pereche).

– Își mai amintește cineva câte garoafe erau în vază ? (-Da, cinci garoafe ).

– Atunci câți fluturași credeți voi că sunt ? (cinci fluturași).

– Petrică, tu ești sigur că sunt cinci fluturași ? Vino și-i numără! “Petrică se deplasează și ezită, pentru că nu știe cum să-i numere: să-i asocieze cu perechea lor sau să-i individualizeze? Educatoarea îl ajută: ”un fluturaș (prin rotunjire), doi, trei, patru, cinci fluturași.”

-Da copii, este exact ceea ce ați spus. Cinci fluturași își căutau de mult câte o pereche, o floare frumoasă. Au nimerit pe fereastră la noi în clasă și au găsit vaza cu cinci garoafe. Dar să vedem dacă fluturașii noștri nu doresc să aibă pereche și alte flori. Sună clopoțelul. Copiii închid ochii. Educatoarea grăbită așează fluturașii pe câte o floare din fiecare vază. Din nou: “cling,cling!” Toți copiii privesc cu multă atenție și așteaptă nerăbdători întrebările educatoarei:

-Ei copii, ce s-a întâmplat ? Cum s-au format perechile între fluturași, și vazele cu flori ? Cum s-au format perechile între fluturași și vazele cu flori ? Au toți fluturașii pereche? A mai rămas vreunul pereche ? (-Da, acum toate vazele cu flori au pereche un fluturaș, dar nu toate florile din vaze au pereche).

– Să verificăm dacă este așa! Ionel, vino și numără perechile formate! (-Prima vază are pereche primul fluturaș;a doua vază al doilea fluturaș; a treia vază, cea cu maci roșii, are pereche al treilea fluturaș; vaza a patra are pereche al patrulea fluturaș; vaza a cincea are pereche al cincilea fluturaș). -Bine Ionel. Să-mi spună alt copil pe care vază s-a așezat un fluturaș și a devenit pereche și cu vaza și cu floarea ? (prima vază). De ce? (-Pentru că în prima vază se află o singură floare). Se apreciază răspunsul.

“Să vedem ce se mai poate întâmpla “? Un nou semnal și toți copiii închid ochii. Educatoarea ia fluturașul de pe vaza a doua, îl ascunde și dă semnalul: “cling,cling “!

– Sunt toți fluturașii la locul lor ? (nu)

– Să vedem, care fluturaș a zburat ?

Fără nici o greutate, copiii recunosc: a zburat al doilea fluturaș. Procedeul continuă: al doilea fluturaș s-a întors la perechea sa, dar a zburat primul fluturaș,etc. Fluturașii zboară și se întorc la locul de unde au plecat. Alteori însă se așează câte doi sau câte trei-patru pe vaza unde găsesc atâtea flori câți sunt ei.

În încheierea lecției, la un semnal, copii închid ochii. În acest timp toți fluturașii se întorc la garoafe. Educatoarea așează cu grijă fiecare fluturaș pe fiecare garoafă, dar nu în centru, la vedere, ci la marginal, încât corola garoafei îi acoperă. Se dă din nou semnalul. Copiii deschid ochii și primesc întrebarea.

“-Unde au zburat fluturașii ?” De data aceasta trebuie spirit de observație și atenție mărită. Totuși răspunsul bun nu va întârzia (-Fluturașii au zburat pe vaza a cincea cu garoage. Fiecare și-a găsit perechea cu câte o garoafă).

“-Să-i numărăm! (-Primul fluturaș este pereche cu prima garoafă, al doilea fluturaș este pereche cu a doua garoafă etc).” Numărarea se face corect până la sfârșit.

O ultimă cerință pentru copii: să vină cineva la masă să așeze fluturașii între vazele cu flori și sa-i numere corect:primul fluturaș este între prima și a doua vază, al doilea fluturaș stă între vaza a doua și a treia, al treilea fluturaș stă între vaza a treia și a patra, al patrulea fluturaș stă între vaza a patra și a cincea, al cincilea fluturaș stă după vaza a cincea.

Activitatea independentă a copiilor: copiii scot din coșulețe: prima ascuțitoare și primul creion, apoi a doua ascuțitoare și al doilea creion; dar unii copii scot a treia, a patra și a cincea ascuțitoare fără creioane căci nu mai sunt în coșulețe. Educatoarea intervine:” -Al câtelea creion lipsește ? (al treilea,al patrulea,al cincilea)”. Sunt copii cu mai multe creioane și atunci se naște al doilea joc: “Du-mă la perechea mea!” Educatoarea spune copiilor să întrebe: ”cine poate să-mi aducă al treilea creion, al patrulea, al cincilea, sau invers: a treia, a patra, a cincea ascuțitoare? ”Copiii se antrenează, sunt atenți, doresc să câștige întrecerea, execută și vorbesc corect.

Încheierea activității: s-au făcut suficiente exerciții pe material concret. Educatoarea cere copiilor să spună în a câta zi din săptămână au educația fizică, care este al doilea copil înscris în catalog, care sunt vecinii din stânga și din dreapta lui 4 etc. Se stabilește ce au învățat la lecția de matematică, dacă le-a plăcut, cum se numesc jocurile (“Al câtelea fluturaș a zburat ?” și “Du-mă la perechea mea! “) și le cere să se uite acasă la ei pe al câtelea raft al dulapului din bucătărie se află cinci pahare sau cinci ceșcuțe de cafea.

Copiii sunt apreciați pentru activitatea desfășurată și se precizează cine a câștigat întrecerea. Se adună materialul în coșulețe și apoi se iese din clasă. Sala de grupă se va aerisi pentru celelalte etape.

NOTA: Jocul didactic “Al câtelea fluturaș a zburat ?”, prin varianta prezentată,pune în fața copiilor problema exprimării corecte a numerelor ordinale și o varietate de procedee care ușurează conștientizarea fenomenului matematic:ordonarea în șir crescător. Nu putem începe ordonarea decât cu mulțimea cu cele mai puține elemente și termina cu mulțimea cu cele mai multe elemente. Acest joc, cu elementele sale, cu varietatea de procedee, fixează cunoștințele copiilor de numărat până la 5, iar în limbajul matematic contribuie la fixarea acordului între numeral și substantivul pe care-l însoțește. Pentru ca un joc didactic să reușească și să atingă obiectivele educative care stau în atenția educatoarei, trebuie să fie foarte bine pregătit (ca mod de organizare și desfășurare) implicând în aceasta și pregătirea teoretică și practică a educatoarei și cultura sa psihologică.

Joc didactic: CINE CÂȘTIGĂ ÎNTRECEREA ?

Scopul: verificarea cunoștințelor și deprinderilor însușite în cursul întregului an;perfecționarea deprinderii de a mânui materialul; cultivarea operațiilor gândirii și a calităților ei.

Sarcina didactică: numărarea succesivă în limitele 1-5 ; alegerea prin numărarea a unui număr de obiecte echivalent cu cel indicat verbal de educatoare.

Elemente de joc: la comanda educatoarei, copiii vor forma grupuri de obiecte, după felul lor, vor număra obiectele din unele grupuri și vor raporta cantitatea la număr. Aceste acțiuni se efectuează prin întrecere.

Material: coșulețe cu cinci morcovi, cinci ciuperci, cinci buline, cinci bețișoare.

I. Organizarea activității: se pregătește materialul, se aranjează mobilierul sub formă de clasă, se aerisește sala de grupă și se introduc copiii.

II. Desfășurarea activității:

a) Exerciții pregătitoare: intuirea materialului se face prin următoarele întrebări:

“- Ce ați primit pe măsuțe ?(un coșuleț)

Ce aveți în coșuleț ? (ciuperci, morcovi, buline și bețișoare)”.

b) Anunțarea jocului: “Cu materialul prezentat, vom face astăzi jocul “Cine câștigă întrecerea ?”, copiii vor separa obiectele din coșuleț și vor forma grupuri de obiecte de la același fel, verbalizând acțiunea (am format o grupă de ciuperci, o grupă de morcovi, o grupă de buline,o grupă de bețișoare). Răspund acei copii care au terminat primii de grupat obiectele. Fiecare copil va opri unul din grupurile de obiecte preferate. La întrebarea “Cine câștigă întrecerea ?” copiii vor aranja obiectele în sistem liniar vertical. Educatoarea va urmări ca toți copiii să lucreze cu mâna dreaptă și să așeze de la stânga la dreapta. Doi –trei copii vor număra obiectele prin încercuire, în timp ce ceilalți vor efectua acțiunea și vor număra în gând.

d) Complicarea jocului: la indicația verbal a educatoarei,copiii vor forma două grupuri cu un număr diferit de obiecte. De exemplu, li se va cere să formeze o grupă din patru ciuperci și una din cinci morcovi. Acțiunea va începe la întrebarea “Cine câștigă întrecerea ?”, Doi trei copii vor verbaliza acțiunea îndeplinită.

În continuare, educatoarea va cere copiilor să împerecheze obiecte din cele două grupe, pentru a stabili corectitudinea efectuării sarcinii (un morcov va rămâne fără pereche).

e) Încheierea jocului: tot la indicația verbală a educatoarei copiii vor fi solicitați să deseneze pe tablă cu creta colorată (desenează cu creta albastră trei cerculețe.) Vor fi solicitați cât mai mulți copii să redea numărul cerut de educatoare prin semne grafice.

Joc didactic: CINE ȘTIE CÂȘTIGĂ

Scopul: verificarea și fixarea cunoștințelor referitoare la folosirea corectă a numeralului cardinal și ordinal; raportarea numărului la cantitate prin antrenarea analizatorilor vizual și tactil.

Sarcina didactică: numărarea obiectelor,raportarea numărului la cantitate.

Elemente de joc: mișcare, mânuirea materialului, aplauze, întrecerea.

Material: la masa educatoarei , cuburi , mingi, păpuși, găleți, ciuperci (între unul și cinci obiecte), cinci jetoane cu imagini de la 1-5; pentru copii, coșulețe cu material din natură.

Reguli de joc: copiii vor lucra la indicația educatoarei, prin întrecere.

I. Organizarea activității: pentru desfășurarea activității se vor asigura condiții favorabile ca: aerisirea sălii de grupă, pregătirea materialului pe masa educatoarei, acoperit, aranjarea mobilierului sub formă de clasă, introducerea organizată a copiilor în sala de grupă, revizuirea ținutei lor.

II. Desfășurarea activității:

a) Exerciții pregătitoare:se ridică pe rând câteva jetoane; se cere copiilor să numere imaginile de pe ele și să observe apoi materialul din coșulețe.

b) Anunțarea jocului: “Astăzi vom desfășura jocul “Cine știe câștigă.”

c) Explicarea și demonstrarea jocului: educatoarea ridică câte un jeton. Copiii îl privesc, numără imaginile de pe el și, când educatoarea spune: ”Cine știe câștigă “, jetonul se ascunde; copiii scot pe masă atâtea fasole câte imagini au văzut pe jeton. Se precizează că așezarea materialului trebuie făcută în sistem liniar orizontal, de la stânga la dreapta. Cei care au terminat primii ridică mâna.

În timp ce copiii desfășoară acțiunea educatoarea urmărește și supraveghează corectitudinea efectuării sarcinii. Vor fi numiți unul, doi copii care vor folosi numeralul cardinal și ordinal pentru a motiva numărul de obiecte scoase din coșuleț (“eu am așezat pe masă trei boabe de fasole, pentru că pe jeton erau trei imagini “). Copiii care au câștigat întrecerea sunt stimulați. În felul acesta se va desfășura jocul până când se termină jetoanele.

d) Complicarea jocului: grupele de obiecte acoperite de la masa educatoarei n-au fost văzute de copii. Educatoarea numește doi copii care vor veni la masa ei și vor pipăi câte un grup de obiecte. După ce au pipăit și au numărat în gând, vor exprima cu voce tare numărul de obiecte care formează grupul respective. Pentru confirmarea exactității, obiectele vor fi descoperite și numărate din nou de aceeași copii. Câștigă întrecerea acel copil care numără mai repede și mai bine. Jocul se continuă fiind antrenați alți copii la alte grupe de obiecte.

e) Încheierea jocului:copii vor fi scoși în curte și la indicația educatoarei, fiecare copil va căuta și prezenta un număr de cinci obiecte (cinci fire de iarbă, cinci flori, cinci pietricele etc).

Joc didactic: CINE ȘTIE CÂȘTIGĂ (varianta 2).

Scopul:consolidarea și verificarea cunoștințelor copiilor însușite în timpul anului; perceperea poziției în spațiu a diferitelor grupuri de obiecte; verificarea număratului până la 5.

Sarcina didactică: numărarea corectă a obiectelor; recunoașterea poziției spațiale: sus, jos, pe lângă.

Elemente de joc: aplauze, găsirea grupelor de obiecte, ghicirea.

Reguli de joc: copilul numit caută grupul de obiecte indicat, precizează poziția spațială și cantitatea obiectelor. Ghicitorile se adresează întregii grupe, dar răspunde numai copilul numit.

Material: metode active.

I. Organizarea activității: aerisirea sălii, aranjarea scăunelelor în semicerc; materialul va fi grupat în diferite locuri din sală: pe dulap două rachete, sub masă trei broscuțe, lângă calorifer patru pitici, jos pe covor o ciupercuță, pe masă cinci iepurași.

II. Desfășurarea activității:

a) Introducerea în activitate se face direct prin anunțarea temei: “Copii, astăzi vom face jocul “Cine știe câștigă “. Acest joc ne cere să fim foarte atenți pentru a putea răspunde corect, deoarece este vorba de un concurs și cine știe să răspundă mai bine câștigă.

b) Explicarea jocului: “Eu am așezat în diferite locuri din clasă grupuri de jucării (voi indica prin mișcări fără a preciza poziția spațială).Voi, copii, trebuie să-mi spuneți unde sunt așezate aceste grupuri și câte jucării sunt în fiecare grup. Cine știe să răspundă corect câștigă. Copiii au voie să se uite sus, jos, pe lângă ,sub, între să vadă și să găsească grupurile de jucării “.

c)Desfășurarea jocului: ”Cine știe să-mi răspundă corect câștigă: unde sunt așezate rachetele? (-Rachetele sunt sus pe dulap). -Dar câte rachete sunt ? (două rachete)”.Educatoarea verifică dacă copii cu o slabă putere de concentrare au văzut cu adevărat rachetele și numărul lor(doi-trei copii). După fiecare răspuns corect se aplaudă. Dacă sunt copii care întâmpină greutăți în exprimare vor fi ajutați cu răbdare. Cu această formulă (“Cine știe câștigă “) se continuă jocul până când sunt denumite toate pozițiile spațiale și se numără obiectele fiecărui grup de jucării. În partea a doua a jocului, toate jucăriile se așează jos pe covor. Un copil numit de educatoare, iese în față și bate din palme. La acest semnal, ceilalți copii trebuie să închidă ochii. El ascunde o grupă de jucării, de exemplu, grupa formată din cinci iepurași, pe scaun, sub un șervețel. Bate din nou din palme. Copiii deschid ochii,iar el întreabă:” -Cine știe să răspundă câștigă: unde am ascuns iepurașii ?” Copiii se uită peste tot. În cele din urmă, se anunță copilul cu cea mai bună capacitate de concentrare, cu cel mai bun spirit de observație și răspunde: “ -Ai ascuns iepurașii sub șervețel, pe scaun. -Foarte bun răspuns, ai câștigat “. Copilul câștogător devine conducător de joc. Cei patru pitici cu ajutorul educatoarei, sunt așezați pe dulap. Copiii deschid ochii: se uită pe jos, pe sub masă, pe scaun. Deodată îi găsesc pe cei patru pitici pe dulap. E greu de ales conducătorul jocului pentru că toți copiii au observat piticii. Și totuși Andrei este desemnat. Bate din palme și copiii închid ochii. Broscuțele, în număr de trei, sunt așezate pe fereastră, lângă mușcata înflorită. Din nou bătăi din palme:toți copiii se uită pe covor, și observă lipsa broscuțelor. Le caută sub masă, le caută pe dulap, pe etajeră. Iată că Virgil le-a observat pe fereastră, lângă mușcata roșie. Răspunde: “ -Broscuțele sunt pe fereastră, lângă mușcata roșie “.

-Ai ghicit, ai ghicit, vino, vei fi răspătit. Virgil vine și conduce jocul așezând deodată cele două rachete sub masă și ciupercuța jos, lângă masa educatoarei. Copiii se uită pe covor, constată că toate jucăriile au fost ascunse. Unde să fie ? Pe scaun nu, pentru că se află cei cinci iepurași. Pe dulap nu sunt. Acolo se află cei patru pitici. Pe fereastră, tot nu, căci sunt cele trei broscuțe. Atunci desigur sunt sub masă sau jos, undeva lângă masă sau calorifer. Iată, deci că și preșcolarii mijlocii pot, prin metoda eliminării, să afle un adevăr matematic. Mioara răspunde: “Cele două rachete sunt sub masă, iar ciupercuța este jos lângă masa doamnei educatoare “. Toate jucăriile se aduc de unde sunt ascunse și se așează în ordine crescătoare: o ciupercuță, două rachete, trei broscuțe, patru pitici,cinci iepurași. Toți copii le numără în cor. Deci,în această activitate, s-a numărat înainte și înapoi în limitele 1-5.

Educatoarea acoperă jucăriile și trece la partea a doua a lecției sau la complicarea jocului, în sensul că preșcolarilor li se vor spune niște ghicitori, fiecare copil având prilejul să numere de la 1 la 5, în ordine crescătoare.

Se pune aceeași întrebare la fiecare ghicitoare enunțată: ”Cine știe câștigă“. După fiecare răspuns corect copiii aplaudă.

„Cine știe să ghicească câștigă:

Cine cel dintâi ghicește

Câte cozi are un pește ? (una) „.

(Va fi numit unul dintre copiii mai timizi și care a absentat la grădiniță).

„ Melcul blând și lipicios,

Ghici câte cornițe a scos ?” (două).

„Iată altă întrebare:

Coiful câte colțuri are ?” (trei).

„ Fluturașul cel plăpând

Aripi câte o fi având ?” (patru ).

„În mănușă sau ciorap,

Câte degete încap ?”(cinci).

Fiecare copil care știe să răspundă corect primește câte un ecuson pe care se află un pește,un melc, un coif, un fluturaș sau o mănușă și se prinde pe hăinuță. La sfârșitul activității, cei cinci copii sunt invitați în fața clasei,se numără de la 1 până la 5 toate elementele ecusoanelor și sunt aplaudați. În final, se fac aprecieri generale. Activitatea se încheie cu cântecul: ”Ghicește al câtelea sunt eu ?”.

BIBLIOGRAFIE

Barbu H, Popescu E., Șerban F. – Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale, Editura Didactică și Pedagocică, București, 1993

Bocos, M., Cercetare pedagogică – suporturi teoretice și metodologice.Casa Cărții de Știință,Cluj Napoca,2003.

Bocoș, M, Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2007

Cerghit,I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică București,1980

Chiș.,V, Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară 8, Cluj Napoca, 2002.

Chiș., O, Jucan D., Ghid de practică pedagogică în învățământul primar și preșcolar, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2013

Cristea, S., „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Dumitrana, M., „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002

Dumitru,A, Dumitru,V-G, Activități transdisciplinare pentru Grădiniță și Ciclul primar,Jocuri didactice,Editura Paralela 45,2009.

Glava, A. și Glava, C, Introducere în pedagogia preșcolară,Editura Dacia, Cluj Napoca,2002

Ionescu, M., Instrucție și Educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca,2003.

Liboteau,I., Cicioc, E., Seling, M., “Jocuri didactice matematice pentru grădiniță “Editura Integral, București 1998.

Lupu, C.; Săvulescu, D. – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979

Neagu, M, Beraru,G; Activități matematice în grădiniță,Editura Polirom, Iași 1997.

Oprescu, N.; Dănilă, I.; Novac, C.; Cămărașu, G.; Păunescu, A., „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007

Păduraru, V., „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999

Răduț Taciu R. – Jocul Didactic, Teorie și Aplicații, Suport de curs

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Stan,C; Autoevaluarea și evaluarea didactică,Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj napoca, 2001.

Someșan, E. – Jocuri Didactice Matematice pentru Grădinițele de Copii, 1977

BIBLIOGRAFIE

Barbu H, Popescu E., Șerban F. – Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale, Editura Didactică și Pedagocică, București, 1993

Bocos, M., Cercetare pedagogică – suporturi teoretice și metodologice.Casa Cărții de Știință,Cluj Napoca,2003.

Bocoș, M, Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2007

Cerghit,I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică București,1980

Chiș.,V, Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară 8, Cluj Napoca, 2002.

Chiș., O, Jucan D., Ghid de practică pedagogică în învățământul primar și preșcolar, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2013

Cristea, S., „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Dumitrana, M., „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002

Dumitru,A, Dumitru,V-G, Activități transdisciplinare pentru Grădiniță și Ciclul primar,Jocuri didactice,Editura Paralela 45,2009.

Glava, A. și Glava, C, Introducere în pedagogia preșcolară,Editura Dacia, Cluj Napoca,2002

Ionescu, M., Instrucție și Educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca,2003.

Liboteau,I., Cicioc, E., Seling, M., “Jocuri didactice matematice pentru grădiniță “Editura Integral, București 1998.

Lupu, C.; Săvulescu, D. – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979

Neagu, M, Beraru,G; Activități matematice în grădiniță,Editura Polirom, Iași 1997.

Oprescu, N.; Dănilă, I.; Novac, C.; Cămărașu, G.; Păunescu, A., „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007

Păduraru, V., „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999

Răduț Taciu R. – Jocul Didactic, Teorie și Aplicații, Suport de curs

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Stan,C; Autoevaluarea și evaluarea didactică,Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj napoca, 2001.

Someșan, E. – Jocuri Didactice Matematice pentru Grădinițele de Copii, 1977